atracție

română

Din franceză attraction < latină attractio, attractionis.

Declinarea substantivului atracție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	atracție	atracții
Articulat	atracția	atracțiile
Genitiv-Dativ	atracției	atracțiilor
Vocativ	atracție	atracțiilor

forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită.
înclinare puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva sau de ceva.
farmec sau ispită pe care cineva sau ceva le exercită asupra cuiva.
ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează.