belșug

română

Variante

• bielșug
• bilșug

Etimologie

Din maghiară böség.

Pronunție

• AFI: /bel'ʃug/

Substantiv

Declinarea substantivului belșug
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	belșug	belșuguri
Articulat	belșugul	belșugurile
Genitiv-Dativ	belșugului	belșugurilor
Vocativ	belșugule	belșugurilor

1. cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție.

Cuvinte derivate

• îmbelșuga

Locuțiuni

• (loc.adv.) din belșug = în cantitate mare, din plin.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online