cățel

română

Etimologie

Din latină catellus.

Pronunție

• AFI: /kə'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului cățel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cățel	căței
Articulat	cățelul	cățeii
Genitiv-Dativ	cățelului	cățeilor
Vocativ	cățelule	cățeilor

1. pui de câine; (p.ext.) pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele).
2. (fig.) om lingușitor și fără scrupule.
3. fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi.

Cuvinte derivate

• cățelan
• cățelandru
• cățeluș

Cuvinte compuse

• cățelul-pământului
• cățel-de-mare
• cățel-de-frasin, cățelul-frasinului

Expresii

• (fam.) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• celta

Referințe

• DEX '98 via DEX online