Sari la conținut

ciurui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ciur + sufixul -ui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
ciurui
Infinitiv a ciurui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ciuruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ciuruiască
Participiu ciuruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) găuri în mai multe locuri.
  2. (v.tranz.) a trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
ciurui
Infinitiv a ciurui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ciuruie
Participiu ciuruit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre apă sau alte lichide) a curge șiroind și producând un zgomot caracteristic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe