colon

Vezi și : colon-, cólon, còlon, colón, côlon

română

Etimologie

Din franceză colon < latină colonus.

Pronunție

• AFI: /ko'lon/

Substantiv

Declinarea substantivului colon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colon	coloni
Articulat	colonul	colonii
Genitiv-Dativ	colonului	colonilor
Vocativ	colonule	colonilor

1. (în imperiul roman și în evul mediu în europa) muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi.
2. (înv.) colonist.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din neogreacă κωλον (kólon).

Substantiv

Declinarea substantivului colon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colon	coloni
Articulat	colonul	colonii
Genitiv-Dativ	colonului	colonilor
Vocativ	colonule	colonilor

1. parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din spaniolă colono.

Substantiv

Declinarea substantivului colon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colon	coloni
Articulat	colonul	colonii
Genitiv-Dativ	colonului	colonilor
Vocativ	colonule	colonilor

1. unitate bănească în Costa Rica și în Salvador.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză côlon < latină colon.

Substantiv

Declinarea substantivului colon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colon	colonuri
Articulat	colonul	colonurile
Genitiv-Dativ	colonului	colonurilor
Vocativ	colonule	colonurilor

1. porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colno

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Pronunție

• AFI: /ˈko.loŋ/

Substantiv

colon m., cólones pl.

1. (anat.) colon

Referințe

• Wikcionariu
• Wiktionary

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină colonus („fermier, țăran”) < verbul colere („a cultiva”).

Pronunție

• (oriental) AFI: /kuˈɫon/
• (occidental) AFI: /koˈɫon/

Substantiv

colon m., colons pl.

1. (ist.) (mai ales la pl.) colonist, colon

Cuvinte derivate

• colona

Cuvinte apropiate

• colònia

Paronime

• còlon

Referințe

• Viccionari
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„subdiviziune a unui vers”) < greacă antică κῶλον ‎(kôlon).

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ˈkəʊlən/, /ˈkəʊlɒn/
• (SUA) AFI: /ˈkoʊlən/

Substantiv

colon, pl. colons sau cola

1. (poligr.) colon
2. (lit.) colon
3. (ret.) colon

Sinonime

• 1: (poligr.) (ieșit din uz) colon-point

Vezi și

• punctuation

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Substantiv

colon, pl. colons sau cola

1. (anat.) colon

Sinonime

• (anat.) large bowel

Cuvinte derivate

• colectomy
• colic
• colitis
• colonic
• colonitis
• colostomy

Vezi și

• large intestine

Etimologie

Din franceză colon.

Substantiv

colon, pl. colons

1. (ieșit din uz; agr.) fermier, țăran, colon
2. (ist.) colonist (în special în coloniile franceze)

Sinonime

• 1: (agr.) husbandman

Anagrame

• lonco

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină colonus („fermier, țăran”) < verbul colere („a cultiva”).

Pronunție

• AFI: /kɔ.lɔ̃/

Substantiv

colon m., colons pl.

1. (ist., agr.) fermier, țăran, colon
2. (ist.) colonist
3. (agr.) arendaș
4. (p.anal.) israelieni care au ocupat teritoriu palestinian
5. (în Quebec, pop., peior.) incult, bădăran, mitocan

Sinonime

• 3: (agr.) métayer

Cuvinte derivate

• anticolonial
• anticolonialisme
• anticolonialiste
• colonat
• colonial
• coloniale
• colonialisme
• colonialiste
• colonie
• colonisateur, colonisatrice
• colonisation
• colonisé, colonisée
• coloniser

Paronime

• côlon

Etimologie

Formă apocopă pentru colonel.

Substantiv

colon m., colons pl.

1. (argou, mil.) colonel

Cuvinte derivate

• colonne

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Pronunție

• AFI: /ˈkɔlo̝ŋ/

Substantiv

colon m.

1. (anat.) colon

Cuvinte compuse

• colon ascendente
• colon irritable
• colon sigmoide
• colon transverso

Cuvinte apropiate

• colite

Referințe

• Galizionario

---

italiană

(italiano)

Etimologie

1. Din latină cōlon ‎(„subdiviziune a unui vers”) < greacă antică κῶλον ‎(kôlon).
2. Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).
3. Din spaniolă colón, după Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb.

Pronunție

• AFI: /ˈkɔlon/

Substantiv

colon m., invariabil

1. (lit.) colon
2. (anat.) colon
3. (ec.) colon (unitate monetară)

Cuvinte derivate

• colectomia
• colite
• colonscopia
• colostomia
• megacolon

Cuvinte compuse

• colon ascendente
• colon discendente
• colon sigmoideo
• colon trasverso
• sindrome del colon irritabile

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Variante

• cōlum, cōlus

Etimologie

Din greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Pronunție

• AFI: /ˈkoː.lon/

Substantiv

Declinarea substantivului cōlon
n.	Singular	Plural
Nominativ	cōlon	cōla
Genitiv	cōlī	cōlōrum
Dativ	cōlō	cōlīs
Acuzativ	cōlon	cōla
Ablativ	cōlō	cōlīs
Vocativ	cōlon	cōla

1. (anat.) colon
2. (med.) colică

Etimologie

Din greacă antică κῶλον ‎(kôlon).

Pronunție

• AFI: /ˈkoː.lon/

Substantiv

1. (lit.) colon

Sinonime

• (lit.) membrum

Referințe

• Wiktionary

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„subdiviziune a unui vers”) < greacă antică κῶλον ‎(kôlon).

Pronunție

• AFI: /ˈko.lɔn/

Substantiv

colon m., cólones pl.

1. (lit.) colon
2. (ret.) colon

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Substantiv

colon m., cólones pl.

1. (anat.) colon

Cuvinte compuse

• colon ascendente
• colon descendente
• colon imperfecto
• colon irritable
• colon perfecto
• colon sigmoide
• colon transverso

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionario