destitui

română

Etimologie

Din franceză destituer < latină destituere.

Pronunție

• AFI: /des.ti.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului destitui
Infinitiv	a destitui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	destitui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să destituie
Participiu	destituit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca.

Cuvinte derivate

• destituire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online