fum

română

Etimologie

Din latină fumus.

Pronunție

• AFI: /fum/

Substantiv

Declinarea substantivului fum
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fum	fumuri
Articulat	fumul	fumurile
Genitiv-Dativ	fumului	fumurilor
Vocativ	fumule	fumurilor

1. suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice).
2. (fig.) încețoșare, tulbureală, amețeală (provocată de alcool).
3. cantitate de fum pe care fumătorul o trage dintr-o dată din țigară sau din pipă.
4. (înv.) gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei; familie, casă.
5. (fig.) (la pl.) îngâmfare; pretenții nejustificate, gărgăuni.
6. canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș.

Cuvinte derivate

• fumiza
• fumui
• fumuiag
• fumuriu
• fumuros
• fumăraie
• fumărie
• fumărit
• fumăriță
• parafum

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online