mărturisire

română

Etimologie

Din a mărturisi.

Pronunție

• AFI: /mər.tu.ri'si.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mărturisire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărturisire	mărturisiri
Articulat	mărturisirea	mărturisirile
Genitiv-Dativ	mărturisirii	mărturisirilor
Vocativ	mărturisire	mărturisirilor

1. faptul de a (se) mărturisi; mărturie.
2. afirmare, susținere.
3. (spec.) depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită.
4. destăinuire, confidență.
5. spovedanie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online