muc
Etimologie
Refăcut din pl. muci (< latină mucci)
Pronunție
- AFI: /muk/
Substantiv
| Declinarea substantivului muc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | muc | muci |
| Articulat | mucul | mucii |
| Genitiv-Dativ | mucului | mucilor |
| Vocativ | mucule | mucilor |
- vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg; bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată
- secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări
- (pop.) creasta curcanului.
Expresii
- A ajunge la mucuri de țigară - a sărăci cu totul
- (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva) - se spune despre cineva care merge prea des undeva
- A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva
- Nu dai nici mucii pe el - se spune despre o persoană lipsită de orice valoare
Sinonime
- mucarniță (~ de lumânare.), chiștoc (~ de țigară) (1)
- mucus, pituită, sevă, suc (2)
- (pop., glumeț) untură (2)
Traduceri
Traduceri
|
Referințe
(Gàidhlig)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului muc | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | muc | muca |
| Articulat | - | - |
| Genitiv-Dativ | mucului | mucilor |
| Vocativ | a mhuc | a mhuca |
muc f.