tăietoare

Tăietoare

română

Etimologie

Din tăietor.

Pronunție

• AFI: /tə.je'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tăietoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăietoare	tăietoare
Articulat	tăietoarea	tăietoarele
Genitiv-Dativ	tăietoarei	tăietoarelor
Vocativ	tăietoareo	tăietoarelor

1. (bot.) (Inula hirta) plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor.

Sinonime

• (bot.) (reg.) floare-galbenă

Cuvinte apropiate

• strătăia
• strătăiat
• strătăiere
• tăia
• tăiat
• tăiere
• tăietor
• tăietură
• tăios
• tăiș
• întretăia
• întretăiat
• întretăiere

Vezi și

• cioroi
• iarbă-mare
• inula
• moartea-puricelui

Traduceri

plantă; floare

franceză: inule hérissée (français) f. germană: Rauer Alant (Deutsch) m. italiană: enula scabra (italiano) f. maghiară: borzas peremizs (magyar)

poloneză: oman szorstki (polski) m. rusă: девясил волосистый (русский) (devjasil volosist'ij) m., девясил шершавый (русский) (devjasil šeršav'ij) m. suedeză: hårkrissla (svenska) c.

Etimologie

Din tăietor.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru tăietor.
2. forma de feminin plural pentru tăietor.

Referințe

• DEX '98 via DEX online