verif

română

Etimologie

Din bulgară вeрeв (verev).

Pronunție

• AFI: /ve'rif/

Substantiv

Declinarea substantivului verif
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	verif	invariabil
Articulat	veriful	invariabil
Genitiv-Dativ	verifului	invariabil
Vocativ	verifule	invariabil

Locuțiuni

• (loc.adj.șiadv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online