voinici

română

Etimologie

Din voinic.

Pronunție

• AFI: /voj.niˈʧi/

Verb

Conjugarea verbului voinici
Infinitiv	a voinici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	voinicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să voinicească
Participiu	voinicit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (pop.) a face fapte vitejești.
2. (v.refl.) (ir.) a face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi.
3. (v.intranz.) a haiduci.
4. (v.intranz.) (înv.) a fi ostaș; a se război.

Cuvinte derivate

• voinicit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online