Colleen Hoover - Slammed #1-3 Ro

PARTEA ÎNTÂI 1 … I’m as nowhere as I can be, Could you add some somewhere to me? – THE AVETT BROTHERS, SAUNA Încarc împreună cu Kel ultimele două cutii în camioneta U-Haul1. Închid uşa şi trag zăvorul peste optsprezece ani de amintiri, toate incluzându-l pe tata. Au trecut şase luni de când s-a stins. Suficient de mult timp încât fratele meu de nouă ani, Kel, să nu mai plângă de fiecare dată când vorbim despre el, dar destul de recent cât să ne confruntăm cu greutăţile financiare care apar într-o familie cu un singur părinte. O familie care nu-şi mai permite să rămână în Texas, singurul cămin pe care l-a avut vreodată. – Lake2, nu mai gândi aşa negativ, spune mama, întinzându-mi cheile casei. Cred c-o să iubeşti statul Michigan. Nu-mi foloseşte niciodată numele întreg. Ea şi tata s-au contrazis timp de nouă luni în legătură cu numele pe care aveau să mi-l dea. Ei îi plăcea numele Layla, după o melodie a lui Eric Clapton. Lui tata îi plăcea numele Kennedy, după un Kennedy. – Nu contează care Kennedy, spunea el. Îi iubesc pe toţi! Aveam aproape trei zile când spitalul i-a forţat, într-un final, să se decidă. Au hotărât să ia primele trei litere din ambele nume şi sămi spună Layken, dar niciunul dintre ei nu m-a strigat vreodată aşa. Îi imit tonul mamei. – Mamă, nu mai gândi aşa pozitiv! O să urăsc statul Michigan. 1 2 Firmă care închiriază maşini mari, folosite la mutat. Numele ei de alint înseamnă lac. 1 Mama a avut întotdeauna abilitatea de a ţine o întreagă morală dintr-o singură privire. Îmi încasez privirea. Urc treptele şi intru în casă pentru turul final, înainte de a încuia uşa pentru ultima oară. Toate camerele sunt înfiorător de goale. Nu mi se pare că străbat aceeaşi casă în care am locuit încă din ziua în care m-am născut. În ultimele şase luni am trecut printr-un vârtej de sentimente, toate neplăcute. Ştiu că era imposibil să rămânem aici. Dar mă aşteptam ca schimbarea să aibă loc după sfârşitul clasei a douăsprezecea. Zăbovind în fosta noastră bucătărie, zăresc o agrafă de păr din plastic mov sub dulap, în locul unde, cândva, era frigiderul. O ridic şi şterg praful de pe ea, mângâind-o cu degetele. – O să crească la loc, a spus tata. Aveam cinci ani, iar mama îşi lăsase foarfecele de tuns pe dulapul din baie. Aparent, am făcut ceea ce fac mulţi copii la vârsta aia. Miam tăiat singură părul. – Mami o să fie foarte supărată pe mine, am plâns eu. Am crezut că odată tăiat avea să crească înapoi imediat şi că nimeni nu avea să observe. Tăiasem o şuviţă destul de groasă şi am stat în faţa oglinzii probabil vreo oră, aşteptând ca părul să-mi crească la loc. Apoi am adunat fâşiile drepte, castanii, de pe podea şi le-am ţinut în mână, căutând o modalitate de a le prinde la loc, în timp ce mă podidea plânsul. Când tata a intrat în baie şi a văzut ce făcusem, pur şi simplu a râs, m-a ridicat în braţe şi m-a aşezat pe dulap. – Lake, mami nici nu va observa, mi-a promis el, luând ceva din dulapul de sus. Uite, am chiar aici un pic de magie. A deschis palma, arătându-mi agrafa mov. – Cât timp porţi asta în păr, mami nu va şti. Mi-a aranjat şuviţele de păr şi le-a prins cu agrafa. Apoi m-a întors cu faţa spre oglindă. 2 – Vezi? Ca nouă! Priveam reflexiile noastre în oglindă şi mă simţeam cea mai norocoasă fetiţă din lume. Nu mai cunoşteam alţi tătici care să aibă agrafe magice. Am purtat agrafa aia în fiecare zi, timp de două luni, iar mama nu mi-a spus nimic niciodată. Acum, că mă gândesc, îmi dau seama că probabil tata îi spusese ce făcusem. Dar, la cinci ani, credeam în magia lui. Semăn mai mult cu mama decât cu el. Suntem amândouă de înălţime medie. După două sarcini, ea nu prea mai încape în blugii mei, dar putem să împrumutăm una de la alta orice altceva. Amândouă avem păr castaniu, care, în funcţie de vreme, este fie drept, fie ondulat. Ochii ei sunt de un verde mai închis decât ai mei, deşi s-ar putea ca tenul mai palid să-i scoată doar mai mult în evidenţă. Totuşi, semăn cu tata în privinţa tuturor lucrurilor care contează. Am acelaşi simţ al umorului sec, aceeaşi personalitate, aceeaşi dragoste pentru muzică, acelaşi râset. Kel e cu totul altă poveste. Cu părul blond închis şi trăsături blânde, el seamănă fizic cu tata. Deşi e micuţ pentru un copil de nouă ani, compensează prin personalitate ceea ce-i lipseşte din înălţime. Mă duc la chiuvetă, deschid robinetul şi frec cu degetul cei treisprezece ani de murdărie adunaţi pe agrafa de păr. Kel intră cu spatele în bucătărie exact când îmi şterg mâinile de blugi. E un copil ciudat, dar îl iubesc foarte mult. Are un joc care-i place şi pe care-l numeşte ziua înapoi, în care petrece mai tot timpul mergând cu spatele peste tot, rostind invers cuvintele în propoziţie şi chiar cerând întâi desertul când ne aşezăm la masă. Cu o diferenţă de vârstă atât de mare între noi şi niciun alt copil în familie, cred că şia găsit o metodă de a se distra singur. – Grăbeşti te să zice mama, Layken! spune el, invers. 3 Pun agrafa de păr în buzunarul pantalonilor şi ies, încuind uşa casei pentru ultima oară. *** În următoarele câteva zile, eu şi mama conducem alternativ Jeepul meu şi maşina U-Haul, oprindu-ne numai de două ori să dormim la hotel. Kel face cu schimbul între mine şi mama, mergând ultima zi cu mine, în U-Haul. Terminăm ultimele nouă ore de drum noaptea, fără să pierdem timpul, doar cu o scurtă pauză. Pe măsură ce ne apropiem de noul nostru oraş, Ypsilanti, analizez împrejurimile şi conştientizez că, deşi e septembrie, radiatorul maşinii e pornit. Cu siguranţă voi avea nevoie de o garderobă nouă. Când virez pentru ultima dată la dreapta, pe strada noastră, GPSul mă informează că am ajuns la destinaţie. La destinaţie, râd în sinea mea. Aparatul ăsta nu ştie nimic. Fundătura nu e foarte lungă, cu aproximativ opt case de cărămidă pe fiecare parte a străzii. Văd un teren de baschet într-una dintre parcări, ceea ce-mi dă speranţa că poate Kel va găsi cu cine să se joace. Sincer, pare un cartier decent. Gazonul e tuns, trotuarele sunt curate, dar e prea mult beton. Mult prea mult beton. Deja îmi lipseşte casa mea. Noul proprietar ne-a trimis nişte poze, aşa că îmi dau seama imediat care e casa noastră. Este mică, extrem de mică. În Texas aveam o casă în stil fermă care se întindea pe câţiva acri de teren. Pe minuscula întindere din jurul acestei case aproape că nu se găseşte nimic altceva în afară de beton şi de pitici de grădină. Uşa de la intrare se deschide şi văd un bărbat în vârstă, care presupun că e proprietarul nostru, ieşind şi făcându-ne din mână. Depăşesc curtea cu vreo cincizeci de metri ca să pot intra cu spatele pe alee şi să ajung cu platforma maşinii U-Haul în faţa uşii de la intrare. Înainte să schimb în marşarier, îl trezesc pe Kel. Doarme de când eram în Indiana. 4 – Kel, trezeşte-te, îi şoptesc. Am ajuns la destinaţie. Îşi întinde picioarele şi cască, apoi îşi sprijină fruntea de geam ca să arunce o privire spre noua noastră casă. – Hei! E un copil în curte! spune Kel. Crezi că stă şi el în casa noastră? – Bine-ar fi să nu, îi răspund. Dar probabil e un vecin. Dă-te jos şi fă cunoştinţă cu el cât parchez eu. După ce parchez maşina cu succes, pun schimbătorul în viteză, cobor geamurile şi opresc motorul. Mama parchează Jeepul lângă mine şi o urmăresc dându-se jos şi salutându-l pe proprietar. Mă cufund în scaun câţiva centimetri şi îmi ridic piciorul pe bord, privind cum Kel şi noul lui prieten se luptă în stradă cu săbii imaginare. Îl invidiez. Sunt geloasă pe el pentru că poate să accepte mutarea atât de uşor, iar eu rămân copilul supărat, amărât. A fost şi el destul de trist când a auzit că mama voia să ne mutăm, mai mult pentru că era în mijlocul sezonului la Liga Mică. Avea prieteni cărora urma să le simtă lipsa, dar, la nouă ani, prietenul tău cel mai bun e, de obicei, imaginar şi transatlantic. Mama l-a liniştit cu uşurinţă, promiţându-i că-l va lăsa să se înscrie la hockey, ceea ce îşi dorea foarte mult. Era un sport greu de practicat în sudul rural al Texasului. Cu o asemenea promisiune a devenit mai optimist, dacă nu chiar încântat, în privinţa statului Michigan. Înţeleg de ce a trebuit să ne mutăm. Tata câştiga bine, era manager la un magazin de vopsele. Când era nevoie, mama lucra cu ora ca asistentă, dar mai mult avea grijă de casă şi de noi. Cam la o lună după moartea lui, a reuşit să-şi găsească o slujbă cu normă întreagă. Se vedea cât de mult a afectat-o pierderea lui, la care s-a mai adăugat şi noua responsabilitate de a fi capul familiei. Într-o seară, la cină, ne-a explicat că nu avea un venit suficient de mare încât să poată plăti în continuare toate facturile şi ipoteca. Nea spus că a găsit o slujbă mai bine plătită, dar că trebuia să ne mutăm. Vechea ei prietenă din liceu, Brenda, îi oferise un post. 5 Crescuseră împreună în oraşul ei natal, Ypsilanti, chiar lângă Detroit. Salariul era mult mai mare decât orice găsise ea în Texas, aşa că nu-i rămânea decât să accepte. Nu o învinuiesc pentru mutare. Bunicii mei au murit şi nu mai are pe nimeni care s-o ajute. Înţeleg de ce a trebuit să facem asta, dar a înţelege o situaţie nu o face întotdeauna mai uşor de acceptat. – Layken, eşti moartă! strigă Kel prin geamul deschis, înfigândumi sabia imaginară în gât. Aşteaptă să mă prăbuşesc, dar eu doar îmi dau ochii peste cap. – Te-am înjunghiat. Trebuia să mori! zice el. – Crede-mă, sunt deja moartă, mormăi eu, deschizând portiera şi ieşind din maşină. Cu umerii căzuţi, Kel priveşte în pământ, sabia imaginară atârnându-i pe lângă corp. Noul lui prieten stă în spatele lui, cu o înfăţişare la fel de învinsă, făcându-mă să regret imediat că le-am transmis starea mea proastă. – Sunt deja moartă, spun cu o voce ca de monstru, pentru că sunt un zombi! Întind braţele în faţă, îmi las capul într-o parte, scot un sunet ca un gâlgâit, iar ei încep să ţipe. – Creier! mormăi, mergând mecanic după ei în jurul camionetei. Creier! Cotesc încet în faţa maşinii, cu mâinile întinse în faţă şi văd pe cineva apucându-i pe fratele meu şi pe noul lui prieten de gulerele hainelor. – V-am prins! strigă străinul înşfăcând cei doi copii. Pare cu vreo doi ani mai mare decât mine şi e mult mai înalt. Majoritatea fetelor l-ar descrie ca fiind sexy, însă eu nu sunt ca ele. Copiii se zbat, iar muşchii lui se încordează sub tricou, încercând săi ţină pe loc. Spre deosebire de mine şi de Kel, despre cei doi se poate spune clar că sunt fraţi. În afară de diferenţa mare de vârstă, sunt identici. 6 Au amândoi acelaşi ten creol, acelaşi păr negru tăciune, chiar şi aceeaşi frizură. El râde, Kel îi scapă şi începe să-l lovească cu sabia. Se uită la mine şi strigă Ajutor, iar eu realizez că am rămas înţepenită în poziţia de zombi. Primul meu instinct e să o şterg înapoi în U-Haul şi să stau ascunsă la podea pentru tot restul vieţii. În loc să fac asta, strig încă o dată Creier şi mă năpustesc peste ei, prefăcându-mă că-l muşc de creştetul capului pe băiatul mai mic. Apoi îi prind pe amândoi şi îi gâdil până se prăbuşesc râzând pe asfaltul de pe alee. Când mă ridic, fratele mai mare îmi întinde mâna. – Salut! Eu sunt Will. Noi locuim vizavi, spune, arătând cu degetul spre casa aflată chiar peste drum de a noastră. Îi întind şi eu mâna. – Eu sunt Layken. Se pare că locuiesc aici, zic şi privesc spre casa din spatele meu. Zâmbeşte. Strângerea noastră de mână se prelungeşte şi niciunul dintre noi nu spune nimic. Urăsc momentele incomode. – Ei bine, bun venit în Ypsilanti, rupe el tăcerea. Apoi îşi retrage mâna dintr-a mea şi o vâră în buzunarul jachetei. – De unde veniţi? – Texas? îi răspund. Nu ştiu de ce finalul răspunsului meu a sunat ca o întrebare. Nici măcar nu ştiu de ce stau să analizez faptul că a sunat ca o întrebare. Habar n-am de ce analizez motivul pentru care analizez Mint ameţită. Cred că-i din cauza lipsei de somn acumulate în ultimele trei zile. – Texas, hm? zice el. Se leagănă pe călcâie. Eu nu-i răspund, iar momentul incomod se intensifică. Se uită la fratele lui şi se apleacă, apucându-l de glezne. – Trebuie să-l duc pe puşti la şcoală, îmi spune şi-l urcă pe umerii lui. Se aşteaptă un front de aer rece în seara asta. Ar trebui să încercaţi să despachetaţi azi cât de mult puteţi. Vremea rea o să ţină 7 câteva zile, aşa că, dacă aveţi nevoie de ajutor la descărcat dupăamiază, anunţaţi-mă. Vom fi acasă pe la patru. – Sigur, mulţumim, îi spun. Se îndepărtează amândoi, iar eu încă îi urmăresc cu privirea când Kel mă înjunghie în spate. Cad în genunchi, mă prind cu mâinile de stomac aplecându-mă în faţă şi Kel se urcă peste mine ca să-mi curme suferinţa. Mă uit din nou spre partea cealaltă a străzii şi-l surprind pe Will privindu-ne. Îi închide portiera fratelui său, se urcă la volan şi ne face cu mâna. *** Ne ia aproape toată ziua să descărcăm cutiile şi mobila. Proprietarul ne ajută să cărăm obiectele mai mari, pe care nu le putem ridica doar eu cu mama. Suntem prea obosite ca să mai scoatem şi cutiile din Jeep, aşa că ne hotărâm să le lăsăm pe mâine. Sunt un pic dezamăgită când camioneta e, în sfârşit, goală; nu mai am nicio scuză să apelez la ajutorul lui Will. Imediat ce patul din camera mea e asamblat, îmi iau din hol cutiile însemnate cu numele meu. Le-am despachetat aproape pe toate şi mi-am făcut patul, când observ cum mobila din dormitor aruncă umbre pe pereţi. Mă uit pe fereastră şi-mi dau seama că e deja apusul. Ori zilele sunt mult mai scurte aici, ori am pierdut eu noţiunea timpului? Îi găsesc pe mama şi Kel în bucătărie, aranjând vesela în dulapuri. Mă aşez pe unul dintre cele şase scaune de la bar, care ţine loc şi de masă de sufragerie, din lipsa unei sufragerii adevărate. Nui mai nimic de capul casei ăsteia. De la uşă e un mic antreu, urmat de camera de zi. Camera de zi e separată de bucătărie numai printrun mic hol în stânga şi de o fereastră în dreapta, iar mocheta bej de pe jos se continuă cu parchet, care se întinde în tot restul casei. – Totul e atât de curat aici, spune mama, continuând să aşeze vasele. N-am văzut nicio insectă. 8 Texasul are mai multe insecte decât fire de iarbă. Dacă nu prinzi muşte, atunci omori viespi. – Cred că-i un punct în plus pentru Michigan, îi răspund. Deschid o cutie de pizza şi-i studiez conţinutul. – Un punct în plus? Se apleacă peste bar, apoi ia o bucată de pepperoni şi o bagă în gură, în timp ce îmi face cu ochiul. – Mă aşteptam ca treaba asta să valoreze cel puţin două puncte. Mă prefac că nu pricep ce vrea să zică. – Te-am văzut azi-dimineaţă, când vorbeai cu băiatul ăla, spune ea, zâmbind. – Mamă, te rog, îi răspund, folosind doza maximă de nonşalanţă cu care aş putea scăpa uşor. Nimic surprinzător în faptul că Texasul nu e singurul stat din lume pe teritoriul căruia domiciliază specia masculină. Mă duc la frigider şi-mi iau o cutie de suc. – Ce înseamnă domcliază? întreabă Kel. – Domiciliază, îl corectez. Înseamnă ocupă, este stabilit, șade, stă, pe scurt, locuieşte. Cursurile de pregătire pentru admiterea la facultate dau rezultate. – A, cam aşa cum noi domcliem în Ypsilanti? spune el. – Domiciliem, îl corectez din nou. Îmi termin felia de pizza şi mai beau o gură de suc. – Eu sunt frântă. Mă duc la culcare. – Vrei să spui că te duci să domiciliezi în dormitorul tău? spune Kel. – Înveţi repede, piciule. Mă aplec şi-l sărut pe creştetul capului, apoi mă retrag în dormitor. Ce bine e să mă ghemuiesc sub pătură! Măcar patul e acelaşi, închid ochii şi încerc să-mi imaginez că sunt în vechea mea cameră. 9 Vechea şi călduroasa mea cameră. Pernele şi aşternutul sunt reci ca gheaţa, aşa că îmi trag pătura peste cap, să-mi conserv un pic de căldură. Notă personală: mâine dimineață, la prima oră, localizează termostatul. *** Şi chiar asta vreau să fac de cum mă dau jos din pat şi ating cu picioarele goale podeaua bocnă. Scot un pulover din dulap şi-l îmbrac peste pijama, căutându-mi şosetele. Tentativă nereuşită. Merg în vârful degetelor pe coridor, încercând să nu trezesc toată casa şi chinuindu-mă, în acelaşi timp, să pun cât mai puţin picioarele pe parchetul rece. Când trec pe lângă camera lui Kel, îi văd papucii de casă cu Darth Vader aşezaţi pe podea. Mă strecor înăuntru şi mă încalţ cu ei, simţindu-mă, în sfârşit, uşurată când mă îndrept spre bucătărie. Mă uit în jurul meu după ibricul de cafea, dar nu-l găsesc. Îmi amintesc că l-am împachetat în Jeep, ceea ce-i cam naşpa, pentru că Jeepul e parcat afară. Afară, la o temperatura absurd de scăzută. Nu găsesc jachetele nicăieri. În zilele de septembrie din Texas rareori ai nevoie de jachetă. Împăcându-mă cu gândul că trebuie să dau o fugă până la Jeep, iau cheile. Deschid uşa de la intrare şi văd că un soi de substanţă albă acoperă toată curtea. Îmi trebuie câteva secunde ca să realizez ce este. Zăpadă? În septembrie? Mă aplec şi iau un pic în palmă, să o studiez. În Texas nu ninge foarte des, dar chiar şi când ninge, nu e genul ăsta de zăpadă. Zăpada din Texas arată mai mult ca nişte bucăţele minuscule de gheaţă. Zăpada din Michigan arată exact cum mi-am imaginat întotdeauna că este zăpada adevărată: pufoasă, moale şi rece. O arunc repede şi-mi şterg mâinile pe bluză, îndreptându-mă spre Jeep. Dar nu ajung departe. În secunda în care papucii de casă cu Darth Vader iau contact cu asfaltul nins, privirea nu îmi mai este aţintită spre Jeepul din faţa mea. Sunt lată pe spate şi mă holbez la cerul 10 senin. Simt imediat durerea din umărul drept şi realizez că am aterizat pe ceva tare. Bag mâna şi scot de sub mine un pitic de grădină cu jumătate din pălăria roşie făcută ţăndări. Rânjeşte la mine. Gemând, ridic piticul cu braţul sănătos, pregătindu-mă să-l sparg de tot, când cineva mă opreşte. – Nu-i o idee bună. Recunosc imediat vocea lui Will. Timbrul lui e plăcut şi liniştitor, aşa cum era al tatei, dar, totodată, are şi o tentă autoritară. Îmi îndrept privirea şi-l văd venind spre mine. – Eşti bine? râde el. – Am să mă simt mult mai bine după ce fac praf tâmpenia asta, îi spun, încercând fără succes să mă ridic în picioare. – N-ai vrea să faci asta: piticii aduc noroc, răspunde el, întinzându-mi mâna. Îmi ia piticul şi îl aşază cu grijă pe iarba acoperită de zăpadă. – Mda, îi zic, uitându-mă la rana de pe umăr, care, între timp, a format un cerc roşu-aprins pe mâneca puloverului. Adevărat noroc. Când vede sângele de pe bluza mea, Will se opreşte din râs. – O, Doamne! Îmi pare foarte rău. N-aş fi râs dac-aş fi ştiut că teai rănit. Mă prinde de braţul sănătos şi mă ridică în picioare. – Îţi trebuie un bandaj pentru aia. – Habar n-am unde să caut unul acum, îi răspund, cu gândul la mormanele de cutii sigilate pe care le mai avem de despachetat. – Trebuie să vii cu mine, avem noi câteva în bucătărie. Îşi scoate haina, mi-o pune pe umeri şi mă ţine de braţ, conducându-mă peste stradă. Mă simt un pic ridicol aşa, asistată de el – pot să merg şi singură. Însă nu obiectez, sunt o ipocrită în faţa întregii mişcări feministe. Am ajuns să fiu domniţa aflată la ananghie. Mă dezbrac de haina lui şi o aşez pe spătarul canapelei, apoi îl urmez în bucătărie. Înăuntru e întuneric, deci presupun că toată 11 lumea încă doarme. Casa lui e mai spaţioasă decât a noastră. Planul parterului este asemănător, dar sufrageria e cu vreun metru mai mare. Un bovindou, cu băncuţă şi perne mari, priveşte spre curtea din spate. Câteva fotografii de familie atârnă de-a lungul peretelui opus bucătăriei. Cele mai multe sunt cu Will şi cu fratele lui mai mic, iar în câteva apar şi părinţii lor. Mă apropii să le văd mai bine, în vreme ce Will îmi caută un bandaj. Cred că au moştenit genele tatălui lor. Într-una din poze, probabil cea mai recentă, dar tot pare a fi făcută acum câţiva ani, tatăl are braţele petrecute în jurul celor doi băieţi şi-i strânge pe amândoi pentru un instantaneu. Părul lui negru tăciune e presărat cu fire albe şi o mustaţă neagră, groasă, îi accentuează zâmbetul. Trăsăturile îi sunt identice cu ale lui Will. Amândoi au ochi zâmbitori şi îşi arată dinţii de un alb perfect atunci când râd. Mama lui Will e fermecătoare. Are părul lung, blond şi, cel puţin în poze, pare înaltă. Nu zăresc nicio trăsătură fizică de-a ei care să se fi transmis băieţilor, dar poate că Will i-a moştenit personalitatea. Toate fotografiile de pe perete subliniază o mare diferenţă între casele noastre: a lor este un cămin. Intru în bucătărie şi mă aşez la bar. – Trebuie curăţată înainte s-o bandajăm, spune el, suflecându-şi mânecile şi deschizând robinetul. Poartă o cămaşă de un galben pal, uşor transparentă în lumina din bucătărie, lăsând să se vadă un pic din conturul maieului. Are umerii laţi, iar mânecile i se aşază lejer pe muşchii braţelor. Atinge cu creştetul capului dulapul de deasupra, aşa că pot estima, pe baza asemănărilor dintre bucătăriile noastre, că e cu vreo cincisprezece centimetri mai înalt ca mine. Mă uit fix la modelul de pe cravata lui, pe care şi-a dat-o peste umăr ca să n-o ude, când opreşte apa şi se întoarce la bar. Cu faţa dogorind, îi iau şervetul ud din mână, nefiind foarte mândră de câtă atenţie acord fizicului său. 12 – E în regulă, îi spun, lăsându-mi gulerul în jos, peste umăr. Mă descurc. Desface un bandaj în timp ce eu şterg sângele de pe rană. – Aşadar, ce făceai afară, în pijamale, la ora şapte dimineaţa? întreabă el. Mai aveţi de descărcat? Clatin din cap a negare şi arunc şerveţelul la gunoi. – Cafea. – Aaa, să înţeleg că nu eşti o persoană matinală. Will o spune mai mult ca o constatare, nu ca o întrebare. Apropiindu-se să-mi lipească pansamentul pe umăr, îi simt respiraţia pe gât. Îmi frec braţele ca să ascund fiorii ce se strecoară în sus pe ele. Mi-l aşază, apoi îl bate uşor. – Gata. Ca nouă. – Mersi. Şi sunt o persoană matinală, îi răspund. După ce îmi beau cafeaua. Mă ridic şi mă uit peste umăr, prefăcându-mă că studiez bandajul, pregătindu-mi următoarea mişcare. Deja i-am mulţumit. Aş putea să plec imediat, dar asta ar fi cam nepoliticos, după ce el m-a ajutat. Dar dacă rămân aici şi aştept doar de la el să întreţină conversaţia, aş putea părea proastă pentru că nu am plecat. Nici măcar nu pricep de ce-mi analizez comportamentul când sunt cu el. Nu-i decât un alt domiciliat. Mă întorc şi-l văd lângă dulap, turnând o cană de cafea. Vine spre mine şi o aşază pe bar, în faţa mea. – Vrei frişcă sau zahăr? Refuz cu o mişcare a capului. – E bună neagră. Mulţumesc. Se sprijină de bar şi mă priveşte în timp ce-mi sorb cafeaua. Ochii lui au aceeaşi nuanţă verde închis ca ai mamei lui, din poză. A moştenit, totuşi, o trăsătură fizică de la ea. Îmi zâmbeşte şi întrerupe contactul vizual, uitându-se la ceas. 13 – Trebuie şi plec, frate-meu mă aşteaptă în maşină şi trebuie să ajung la serviciu, îmi explică el. Te conduc înapoi. Poţi să păstrezi cana. Înainte să mai iau o înghiţitură, mă uit la cană şi observ literele mari pictate pe ea. Cel mai bun tată din lume. Este exact la fel ca aceea din care îşi bea tata cafeaua. – Nu e nevoie, îi spun, îndreptându-mă spre uşă. Cred că acum stăpânesc bine mersul în picioare. Mă urmează afară şi închide uşa după el, insistând să iau cu mine jacheta lui. Mi-o pun pe umeri, îi mulţumesc din nou şi mă îndrept spre partea mea de stradă. – Layken! mă strigă, exact când dau să intru în casă. Mă întorc şi-l văd în parcare. – Forţa fie cu tine! Se urcă în maşină râzând, iar eu rămân pe loc, uitându-mă în jos la papucii cu Darth Vader pe care încă îi am în picioare. Tipic. *** Cafeaua îşi face efectul. Găsesc termostatul şi, pe la prânz, casa începe să se dezmorţească. Mama şi Kel sunt plecaţi la compania de utilităţi, ca să treacă totul pe numele ei, iar eu am rămas cu ultimele cutii, dacă nu le pun la socoteală şi pe cele din Jeep. Mai despachetez câteva lucruri, apoi decid că e timpul pentru un duş. E deja a treia zi de când sigur arăt ca o fată-granola3. Ies de sub duş, mă înfăşor într-un prosop, apoi îmi pieptăn părul şi mi-l usuc. Când e gata, îndrept uscătorul spre oglinda aburită, curăţând o suprafaţă rotundă, pe care o folosesc să-mi aplic puţin machiaj. Observ că bronzul meu începe să dispară. N-o să am unde Granola girl (lb. eng.) – fată cu aspect comun, neîngrijit, care nu poartă machiaj, se îmbracă în nuanţe pământii şi are viziuni puternic ecologiste. Sinonim cu hippie în text. 3 14 să-l întreţin aici, deci ar fi cazul să mă obişnuiesc cu o imagine un pic mai palidă. Îmi prind părul într-o coadă şi-mi dau cu luciu de buze şi rimel. Renunţ la fardul de obraz, întrucât nu pare să mai fie nevoie de el. Vremea de afară şi întâlnirile cu Will îmi menţin obrajii îmbujoraţi tot timpul. Cât timp eu am fost la duş, mama şi Kel s-au întors, apoi au plecat din nou. Găsesc un bilet de la ea în care mă informează că s-au dus în oraş cu prietena ei, Brenda, ca să returneze camioneta U-Haul. Pe dulap sunt trei bancnote de douăzeci de dolari, cheile de la maşină şi o listă de cumpărături. Le iau şi mă îndrept către Jeep, reuşind, de data asta, să ajung până la el fără peripeţii. Dar în timp ce scot maşina din parcare, realizez că n-am nici cea mai vagă idee încotro să mă duc. Nu ştiu nimic despre oraşul ăsta, cu atât mai puţin dacă trebuie să fac dreapta sau stânga când ies de pe strada mea. Fratele cel mic al lui Will e în curtea din faţa casei lui. Opresc maşina paralel cu trotuarul lor şi deschid fereastra din dreapta. – Hei, vino o secundă! îl strig. Se uită la mine şi ezită. Poate crede că am să intru iar în modul zombi. Vine spre maşină, dar se opreşte cam la un metru de geam. – Cum ajung la cel mai apropiat magazin alimentar? îl întreb. Îşi dă ochii peste cap. – Pe bune? Am nouă ani. Ok, asemănarea cu fratele lui nu trece de nivelul pielii. – Ei bine, mulţumesc pentru nimic, îi spun. Totuşi, cum te cheamă? Îmi zâmbeşte ştrengar şi ţipă: – Darth Vader! Râde şi se îndepărtează de maşină alergând. Darth Vader? Înregistrez semnificaţia răspunsului lui. Face mişto de papucii de casă cu care eram încălţată de dimineaţă. Nu-i mare 15 lucru. Problema e că Will trebuie să fi vorbit cu el despre mine. Nu pot decât să-mi imaginez conversaţia dintre ei şi ce părere are Will acum. Dintr-un oarecare motiv, m-am gândit la el mai mult decât era necesar. Mă tot întreb câţi ani are, ce facultate a terminat, dacă e singur. Din fericire, n-am lăsat în Texas niciun iubit. N-am mai ieşit cu cineva de aproape un an. Cu liceul, jobul part-time şi sporturile lui Kel, nu prea am avut timp să mă gândesc la băieţi. O să-mi fie destul de greu să mă obişnuiesc cu ideea că eram o persoană foarte ocupată, iar acum nu mai am mare lucru de făcut. Bag mâna în torpedo şi scot GPS-ul. – Nu-i o idee bună, spune Will. Ridic privirea şi-l văd venind spre maşină. Încerc din răsputeri să-mi stăpânesc zâmbetul uriaş ce încearcă să pună stăpânire pe chipul meu. – Ce nu e o idee bună? îl întreb, montând GPS-ul în suportul lui, apoi pornindu-l. Îşi încrucişează braţele la piept şi se apleacă spre geamul maşinii. – În perioada asta sunt multe drumuri în construcţie. Ai să te pierzi cu chestia aia. Sunt pe cale să-i răspund, când Brenda şi mama opresc lângă mine. Brenda deschide fereastra de pe partea şoferului, iar mama se apleacă peste scaun. – Nu uita să iei detergent de rufe, nu mai ştiu dacă l-am trecut pe listă. Şi sirop de tuse. Cred că m-am molipsit cu ceva, îmi spune, prin geam. Kel sare de pe bancheta din spate, aleargă la fratele lui Will şi îl invită la noi, să se uite prin casă. – Pot? îl roagă el pe Will. – Sigur, îi răspunde el, deschizând portiera din dreapta mea. Mă întorc repede, Caulder. Merg cu Layken până la magazin. Merge? Mă uit pe furiş la el, când îşi încheie centura de siguranţă. 16 – Nu mă pricep prea bine să dau explicaţii. Te deranjează dacă vin cu tine? – Cred că nu, râd eu. Mă uit după Brenda şi mama, dar deja au parcat pe alee. Pornesc maşina şi ascult indicaţiile lui Will despre cum să ies din cartier. – Deci, pe fratele tău îl cheamă Caulder? îl întreb, încercând să fac conversaţie. – Da. Părinţii mei au încercat ani de-a rândul să mai facă un copil, după ce m-au avut pe mine. În cele din urmă, a venit pe lume Caulder, când nume ca Will nu mai erau la modă. – Mie îmi place numele tău. Regret ce-am spus imediat ce mi-a ieşit pe gură. Sună a încercare jalnică de flirt. El râde. Îmi place râsul lui. Nu-mi place că-mi place râsul lui. Tresar când îl simt dându-mi părul la o parte de pe umăr şi atingându-mi gâtul. Degetele îi alunecă sub gulerul bluzei şi mi-o trage un pic în jos. – În curând o să-ţi trebuiască un alt bandaj. Îmi ridică bluza la loc şi mă bate uşor pe umăr. În urma degetelor lui îmi rămâne pe gât o senzaţie fierbinte. – Aminteşte-mi să cumpăr câteva de la magazin, îi spun, încercând să mă conving că acţiunile şi prezenţa lui nu au absolut niciun efect asupra mea. – Deci, Layken… Face o pauză şi priveşte cutiile pline aşezate pe bancheta din spate. – Vorbeşte-mi despre tine. – Hmm, nu. Sunt atât de banală! Râde. – Bine, atunci am să te descopăr singur. 17 Se apleacă şi apasă un buton pe CD-player. Mişcările lui sunt atât de fluide, de parcă le-ar fi exersat ani de zile. Îl invidiez pentru asta. Eu n-am fost niciodată graţioasă. – Ştii, poţi afla multe lucruri despre cineva după gusturile pe care le are în materie de muzică. Scoate CD-ul şi-i citeşte eticheta. – Rahaturile lui Layken? citeşte el cu voce tare, apoi râde. Rahat e folosit aici cu sens descriptiv sau posesiv? – Nu-mi place când Kel pune mâna pe rahaturile mele, bine? Îi iau CD-ul din mână şi-l pun înapoi în aparat. Note de banjo răsună din difuzoarele date la maxim şi mă simt imediat ruşinată. Sunt din Texas, dar nu vreau să-şi facă impresia greşită cum că asta ar fi muzică country. Dacă există un lucru din Texas de care nu mi-e dor, acela e muzica country. Mă întind să dau volumul mai încet, dar el obiectează, prinzându-mă de mână. – Dă-l mai tare, cunosc formaţia. Mâna lui rămâne, în continuare, peste a mea. Am degetele tot pe butonul de volum şi îl dau mai tare. N-are cum să ştie formaţia, îmi dau seama că blufează, asta e încercarea lui jalnică de flirt. – A, da? îi spun. Îi arăt eu lui. – Cum se numeşte? – The Avett Brothers, îmi răspunde el. Eu îi spun Gabriella, dar cred că e finalul unuia dintre cântecele de pe albumul lor, Pretty girl. Îmi place mult partea în care se aud chitarele electrice. Rămân surprinsă de răspunsul pe care mi l-a dat. Chiar îi cunoaşte! – Îţi plac The Avett Brothers? – Îi iubesc! Au avut un concert în Detroit anul trecut. Cel mai tare spectacol live pe care l-am văzut vreodată. Când mă uit la mâna lui, care încă o ţine pe a mea, care încă ține butonul de volum, un fior de adrenalină îmi străbate tot corpul. Îmi 18 place, dar nu-mi convine deloc că-mi place. Mi-au mai dat şi alţi băieţi emoţii, dar, de obicei, îmi pot controla mult mai bine reacţiile la gesturi atât de obişnuite. El mă vede observându-ne mâinile şi-mi dă drumul, frecându-şi palmele pe pantaloni. Pare un gest de nervozitate şi sunt curioasă dacă şi el se simte la fel de stânjenit ca mine. Am tendinţa de a asculta muzică pe care nu o auzi în topuri. Foarte rar întâlnesc pe cineva care să fi auzit vreodată măcar de jumătate dintre formaţiile pe care le iubesc. Cei de la The Avett Brothers sunt primii pe lista mea de favoriţi. Stăteam trează nopţi întregi cu tata să cântăm împreună melodiile preferate, iar el încerca să le redea din corzile chitarei. Mi le-a şi descris o dată. Mi-a zis: Lake, îţi poţi da seama că o trupă e cu adevărat talentată atunci când imperfecţiunile ei definesc perfecţiunea. Am înţeles, într-un târziu, la ce se referea, atunci când am început să le ascult cu adevărat. Note întrerupte de banjo, alunecări sacadate pe corzi, vocea trecând de la joase la înalte, apoi la ţipăt, într-un singur vers. Toate aceste lucruri adaugă substanţă, caracter şi veridicitate muzicii lor. După ce a murit tata, mama mi-a dat mai devreme un cadou pe care el mi-l pregătise pentru aniversarea mea de optsprezece ani: două bilete la concertul The Avett Brothers. Am plâns când le-am primit, gândindu-mă cât de mult şi-ar fi dorit să mi le poată da chiar el. Ştiam că şi-ar fi dorit să le folosesc, dar n-am putut. Concertul a fost la câteva săptămâni după moartea lui şi eram convinsă că naveam să fiu în stare să mă bucur de el. Nu aşa cum aş fi făcut-o dacă aș fi fost cu tata. – Şi eu îi iubesc, îi spun şovăielnic. – I-ai văzut vreodată cântând live? Nu ştiu sigur de ce, dar în timp ce vorbim, îi destăinui întreaga poveste despre tata. El ascultă cu atenţie, întrerupându-mă doar 19 pentru a-mi da indicaţii când şi unde să virez. Îi povestesc totul despre pasiunea noastră pentru muzică. Îi spun cum tata a murit brusc şi pe neaşteptate din cauza unui atac de cord. Îi spun despre cadoul de ziua mea şi despre concertul la care nu am mai apucat să mergem. Nu ştiu de ce tot vorbesc, dar nu pot să mă stăpânesc. Nu divulg niciodată informaţii cu uşurinţă, mai ales faţă de persoane pe care abia le cunosc. Încă mai bolborosesc când îmi dau seama că neam oprit în parcarea unui magazin alimentar. – Uau, remarc eu, uitându-mă la ceas. Ăsta e cel mai scurt drum până la magazin? Am condus douăzeci de minute. Îmi face cu ochiul şi deschide portiera. – Nu, de fapt, nu e. Asta clar e flirt. Şi eu clar am fluturaşi în stomac. Când ieşim din maşină, ninsoarea începe să se transforme în lapoviţă. – Fugi, îmi spune el. Mă ia de mână şi mă trage mai repede spre intrare. Ni se taie respiraţia şi râdem când intrăm în magazin, îndepărtându-ne stropii de apă de pe haine. Mă dezbrac de jachetă şi o scutur, când mâna lui îmi mângâie faţa, dând la o parte o şuviţă de păr ud, care mi s-a lipit de obraz. Are degetele reci, dar, în momentul în care se ating de pielea mea, uit de temperatură şi faţa mi se încălzeşte. Privirile ni se întâlnesc, iar zâmbetul de pe chip îi dispare. Încă încerc să mă obişnuiesc cu reacţiile pe care le am când sunt cu el. Cea mai mică atingere, cel mai simplu gest au un efect extrem de intens asupra simţurilor mele. Îmi dreg vocea şi-mi desprind privirea de a lui, luând un coş gol de lângă noi. Îi întind lista de cumpărături. – Ninge mereu în septembrie? îl întreb, încercând să par neafectată de atingerea lui. 20 – Nu, nu va dura mai mult de câteva zile, poate o săptămână. De obicei, zăpada nu începe mai devreme de sfârşitul lui octombrie, îmi explică el. Voi aţi avut noroc. – Noroc? – Da. E un front de aer rece destul de rar. Aţi ajuns exact la timp. – Ha. Am presupus că voi toţ’ urâţi zăpada. Aici nu ninge aproape tot timpul anului? Râde. – Voi toţ’? – Ce-i? – Nimic, îmi răspunde zâmbind. Dar n-am mai auzit pe nimeni să pronunţe voi toţ’ pe viu. E drăguţ. Potrivit pentru o frumoasă sudistă. – O, te rog să mă scuzi, replic eu. De-acum înainte am să mă iau după voi, yankeii, să-mi irosesc respiraţia pronunţând voi toţi. Râde şi-mi dă un ghiont în umăr. – Să n-o faci. Îmi place accentul tău. E perfect. Nu-mi vine să cred că m-am transformat într-o fetişcană care suspină după un tip. Şi cât de mult am detestat chestia asta! Îi analizez cu mai multă atenţie trăsăturile, în speranţa că voi găsi un defect. Nu-mi iese. Până acum, totul la el e perfect. Luăm toate produsele de pe listă şi ne îndreptăm spre casa de marcat. Nu-mi dă voie să-l ajut cu nimic, aşa că stau deoparte şi mă uit cum le ia singur pe fiecare şi le mută din coş pe banda casei. Ultimul lucru pe care-l pune e o cutie cu bandaje. Nici n-am observat când le-a luat. Când plecăm, Will îmi spune s-o iau în direcţia opusă celei din care am venit. Mergem cam două străzi, apoi îmi spune să virez la stânga – pe strada noastră. Drumul făcut la dus în douăzeci de minute ne-a luat mai puţin de un minut la întors. – Drăguţ, îi spun, când intru pe alee. Îmi dau seama exact ce-a făcut şi flirtul lui e de-a dreptul evident. 21 Will a ajuns deja în spatele Jeepului, iar eu îi deschid portbagajul. Cobor şi mă duc la el, aşteptându-mă să-l găsesc cu braţele pline de cumpărături. Însă el pur şi simplu stă acolo, ţinând portbagajul deschis, privindu-mă. Într-o perfectă postură de frumoasă sudistă îmi încrucişez braţele la piept şi-i zic: – Vai! N-aş fi fost nicicând în stare să găsesc magazinul fără ajutorul dumneavoastră. Mulţumesc foarte mult pentru ospitalitate, amabile domn. Mă aştept să râdă, dar el rămâne serios, urmărindu-mă. – Ce-i? îl întreb, emoţionată. Face un pas către mine şi îmi apucă uşor bărbia cu mâna liberă. Sunt şocată de propria mea reacţie, de faptul că îi permit s-o facă. Îmi cercetează chipul preţ de câteva secunde şi inima mi-o ia la goană în piept. Cred că vrea să mă sărute. Încerc să-mi stăpânesc respiraţia uitându-mă în sus, la el. Se apropie şi mai mult, îmi eliberează bărbia şi mă prinde de ceafă, apropiindu-mi capul de al lui. Îşi apasă buzele pe fruntea mea, rămâne aşa câteva secunde, apoi îmi dă drumul şi se îndepărtează. – Eşti atât de drăguţă, îmi spune. Se apleacă în portbagaj şi ia patru sacoşe cu cumpărături într-o singură mână. Merge spre casă şi le aşază în faţa uşii. Eu rămân înlemnită, încercând să absorb ultimele cincisprezece secunde din viaţa mea. Ce-a fost asta? De ce am stat şi l-am lăsat să o facă? Dar, în ciuda tuturor obiecţiilor, îmi dau seama că, deşi e aproape ridicol, tocmai am avut parte de cel mai pasional sărut pe care l-am primit vreodată de la un tip – şi, la naiba, a fost pe frunte! *** Când Will mai scoate o mână de sacoşe cu cumpărături din portbagaj, Kel şi Caulder dau fuga afară din casă, urmaţi de mama. Copiii ţâşnesc pe partea cealaltă a străzii să vadă dormitorul lui 22 Caulder. Mama se îndreaptă spre noi, iar Will îi întinde politicos mâna. – Dumneavoastră trebuie să fiţi mama lui Layken şi a lui Kel. Eu sunt Will Cooper. Locuiesc vizavi. – Julia Cohen, se prezintă mama. Tu eşti fratele mai mare al lui Caulder? – Da, doamnă, îi răspunde el. Sunt cu doisprezece ani mai mare. – Înseamnă că ai… douăzeci şi unu? Se uită la mine şi-mi face repede cu ochiul. Stau exact în spatele lui Will, aşa că profit de ocazie şi îi întorc una din faimoasele ei priviri. Ea doar zâmbeşte, îndreptându-şi atenţia înapoi către Will. – Ei bine, mă bucur că Lake şi Kel şi-au făcut prieteni aşa de repede, îi zice ea. – Şi eu, răspunde el. Mama se întoarce şi intră în casă, dar când trece pe lângă mine mă înghionteşte cu umărul. Nu scoate un cuvânt, dar ştiu ce vrea sămi sugereze: îmi dă aprobarea. Will aduce ultimele două sacoşe. – Lake, hm? Îmi place. Îmi dă plasele şi închide portbagajul. – Deci, Lake. Se sprijină de maşină şi-şi încrucişează mâinile la piept. – Eu şi Caulder mergem vineri la Detroit. Vom fi plecaţi până duminică seara – treburi de familie, îmi explică el, fluturând din mână ca şi cum n-ar fi nimic important. Mă întrebam dacă ai vreun plan pentru mâine seară, înainte să plec. E prima oară când cineva îmi spune Lake, în afară de mama şi tata. Îmi place. Mă las cu umărul pe maşină şi-mi întorc privirea spre el. Încerc să-mi păstrez calmul, dar, pe dinăuntru, sar în sus de bucurie. – Chiar vrei să mă auzi spunând că n-am niciun fel de viaţă socială aici? îl întreb. 23 – Perfect! Atunci rămâne stabilit. Vin să te iau la şapte şi jumătate. Se îndreaptă imediat spre casă, iar eu îmi dau seama că el, de fapt, nu mi-a propus, iar eu, de fapt, nu am acceptat. 24 2 It won’t take long for me To tell you who I am. Well you hear this voice right now Well that’s pretty much all I am. – THE AVETT BROTHERS, I WOULD BE SAD În după-amiaza următoare îmi aleg cu ce să mă îmbrac, dar nu găsesc haine curate în ton cu vremea de afară. Nu am alte bluze de iarnă, în afară de cele pe care le-am purtat deja săptămâna asta. Iau o bluză mov cu mânecă lungă, o miros şi constat că e destul de curată. Totuşi, o pulverizez cu un strop de parfum, doar în cazul în care nu e. Mă spăl pe dinţi, îmi aplic machiajul, mă spăl pe dinţi din nou şi-mi las părul pe spate. Îmi ondulez câteva şuviţe şi scot dintrun sertar o pereche de cercei de argint, când aud pe cineva ciocănind la uşa băii. Mama intră cu un braţ de prosoape împăturite. Deschide dulapul de lângă cabina de duş şi le aranjează înăuntru. – Pleci undeva? mă întreabă. Se aşază pe marginea căzii în timp ce eu continui să mă pregătesc. – Mda, undeva. Punându-mi cerceii, încerc să-mi ascund zâmbetul. – Sincer, habar n-am ce-o să facem. Eu nici măcar n-am acceptat întâlnirea. Se ridică şi se duce la uşă, rezemându-se de ramă. Mă priveşte în oglindă. A îmbătrânit atât de mult în puţinul timp care s-a scurs de când a murit tata! Ochii ei de un verde strălucitor arătau fermecător pe pielea fină, ca de porţelan. Acum, pomeţii îi ies în evidenţă 25 deasupra obrajilor traşi. Cearcănele îi estompează culoarea de smarald a ochilor. Arată obosită. Şi tristă. – Ei, ai deja optsprezece ani. Ţi-am dat sfaturi despre ieşitul cu băieţii cât să-ţi ajungă pentru toată viaţa, îmi spune. Dar am să-ţi fac o recapitulare, pentru orice eventualitate. Nu comanda nimic cu ceapă sau usturoi, nu-ţi lăsa niciodată băutura nesupravegheată şi foloseşte întotdeauna protecţie. – Îhhh, mamă! fac eu, dându-mi ochii peste cap. Doar ştii că ştiu regulile şi ştii că nu am de ce să-mi bat capul cu ultima. Te rog să nu-i faci aceeaşi recapitulare şi lui Will. Îmi promiţi? O conving să promită. – Deci… spune-mi despre Will. Lucrează? E la facultate? Ce specializare are? E criminal în serie? mă întreabă ea cu toată sinceritatea. Parcurg distanţa scurtă de la baie până în dormitor şi mă aplec să-mi caut o pereche de pantofi. Mă urmează şi se aşază pe pat. – Pe bune, mamă, nu ştiu nimic despre el. Nu ştiam nici măcar câţi ani are până nu ţi-a spus ţie. – Ăsta-i un lucru bun. – Bun? mă holbez la ea. Cum poate fi bun faptul că nu ştiu nimic despre el? Sunt pe cale să petrec câteva ore bune în compania lui. Ar putea fi un criminal în serie. Iau cizmele şi mă aşez pe pat ca să mă încalţ cu ele. – O să aveţi o mulţime de subiecte de discuţie. Pentru asta sunt făcute primele întâlniri. – Bine gândit, îi zic. De-a lungul copilăriei, mama mi-a dat mereu sfaturi bune. Ştia exact ceea ce voiam să aud, dar ea îmi spunea mereu ceea ce trebuia să aud. Tata a fost primul ei prieten, de aia m-am întrebat mereu cum de ştie aşa de multe lucruri despre întâlniri, băieţi şi relaţii. N-a fost decât cu o singură persoană şi se presupune că volumul de 26 informaţii cel mai mare vine din experienţa de viaţă. Cred că ea e excepţia. – Mamă? o întreb, în timp ce mă încalţ. Ştiu că aveai doar optsprezece ani când l-ai cunoscut pe tata. Vreau să spun că e o vârstă destul de fragedă pentru a-l întâlni pe cel cu care ai să-ţi petreci toată viaţa. Ai vreun regret? Nu-mi răspunde imediat. În schimb, se întinde pe pat şi-şi aşază mâinile sub cap, cântărind întrebarea. – N-am regretat deloc. Dacă am avut îndoieli? Da. Dar regrete, niciodată. – Păi, e vreo diferenţă? – Sigur că da. Regretele sunt neproductive. Înseamnă să te uiţi înapoi, la un trecut pe care nu îl mai poţi schimba. Să ai îndoieli în privinţa unor lucruri atunci când se întâmplă, poate preveni un viitor regret. Am avut multe îndoieli în relaţia cu tatăl tău. Oamenii iau decizii pripite, bazându-se pe sentimente de moment. O relaţie înseamnă mult mai mult decât iubire. – De asta îmi spui tu mereu să gândesc cu mintea, nu cu inima? Mama se ridică de pe pat şi îmi ia mâinile într-ale ei. – Lake, vrei un sfat adevărat, care nu include o listă cu mâncăruri pe care trebuie să le eviţi? Oare mi-a ascuns ceva? – Normal, îi răspund. Nota autoritară, părintească, îi dispare din voce, ceea ce-mi dă de înţeles că discuţia asta iese din categoria mamă-fiică, fiind mai mult una de la femeie la femeie. Îşi trage picioarele sub ea în stil turcesc şi se întoarce cu faţa la mine. – Există trei întrebări cărora orice femeie trebuie să fie în stare să le răspundă cu da înainte să-şi ia angajamentul faţă de un bărbat. Dacă răspunzi nu la oricare din cele trei întrebări, trebuie să fugi mâncând pământul. 27 – E doar o întâlnire, chicotesc eu. Mă-ndoiesc că ne vom lua vreun angajament. – Ştiu că n-o să vă luaţi, Lake. Vorbesc serios. Dacă nu poţi să răspunzi da la astea trei întrebări, nu merită să-ţi pierzi timpul cu o relaţie. Când dau să deschid gura, mă simt de parcă reafirm faptul că sunt copilul ei. N-o mai întrerup. – Te tratează mereu cu respect? Asta e prima întrebare. A doua e, dacă peste douăzeci de ani va fi la fel cum e acum, ţi-ai mai dori să te măriţi cu el? Şi, în sfârşit, te motivează el să devii o persoană mai bună? Dacă găseşti pe cineva cu care poţi să răspunzi da la aceste trei întrebări, înseamnă că ai găsit un bărbat bun. Trag adânc aer în piept, băgând la cap încă un sfat înţelept din partea ei. – Uau, intense întrebări! Tu ai putut să răspunzi da la toate trei când erai cu tata? – Absolut! îmi răspunde fără să ezite. În fiecare secundă în care am fost cu el. Când îşi termină propoziţia, pe chipul ei se aşterne tristeţea. L-a iubit pe tata. Regret imediat că am deschis subiectul. Îmi pun braţele în jurul ei şi o strâng. A trecut atât de mult timp de când nam mai îmbrăţişat-o, încât în suflet mi se strecoară un junghi de vinovăţie. Mă sărută pe creştet, apoi se retrage şi zâmbeşte. Mă ridic, trecându-mi mâinile peste bluză, ca să-i netezesc cutele. – Deci, cum arăt? – Ca o femeie, oftează ea. Ceasul e exact şapte şi jumătate. Cobor în camera de zi, iau jacheta pe care Will a insistat să mi-o împrumute zilele trecute şi mă duc la fereastră. Îl văd ieşind din casă şi merg să-l aştept în parcare. Când deschide portiera maşinii, se uită spre casa noastră şi mă vede. – Eşti gata? strigă el. 28 – Da! – Păi, atunci, hai! Nu mă mişc din loc. Pur şi simplu stau cu braţele la piept. – Ce faci? Râzând, ridică o mână în semn de înfrângere. – Ai spus că vii să mă iei la şapte şi jumătate. Aştept să vii să mă iei! Zâmbeşte şi se urcă în maşină. Iese cu spatele de pe aleea lui şi intră direct pe a mea, în aşa fel încât portiera din dreapta faţă e cel mai aproape de mine. Sare jos şi aleargă să mi-o deschidă. Înainte să intru, îi arunc o privire de ansamblu. Poartă blugi largi şi o cămaşă neagră cu mâneci lungi, care îi evidenţiază musculatura braţelor. La vederea braţelor lui bine definite îmi amintesc să-i dau înapoi jacheta. – Apropo, îi spun, întinzându-i haina. Ţi-am cumpărat asta. Zâmbeşte când îşi bagă mâinile în ea. – Uau, mersi. Chiar şi miroase ca mine. Aşteaptă să-mi închei centura şi închide portiera. În timp ce se îndreaptă spre partea şoferului, observ că maşina miroase a… brânză. Nu a brânză veche, stătută, ci a brânză proaspătă. Probabil cheddar. Îmi chiorăie stomacul. Sunt curioasă unde mergem să mâncăm. Când intră şi el, ia o bocceluţă de pe bancheta din spate. – N-avem timp să ne oprim pentru cină, aşa că am făcut brânză pe grătar. Îmi întinde un sandvici şi o sticlă cu suc. – Uau! Asta-i ceva nou, remarc eu, holbându-mă la ele. Şi încotro ne grăbim, mai exact? Deschid capacul sticlei. – Nu către un restaurant, evident. Îşi despachetează sandviciul şi muşcă din el. 29 – E surpriză, spune cu gura plină. Cu o mână ţine volanul, iar cu cealaltă mănâncă. – Eu ştiu mult mai multe lucruri despre tine decât ştii tu despre mine şi în seara asta vreau să-ţi arăt ce-i de capul meu. – Ei bine, m-ai făcut curioasă, îi răspund. Chiar sunt curioasă. Ne terminăm sandviciurile, pun resturile înapoi în pungă şi o arunc pe bancheta din spate. Încercând să mă gândesc la un subiect de conversaţie care să rupă tăcerea, îl întreb despre familia lui. – Cum sunt părinţii tăi? Inspiră adânc, apoi expiră lent, ca şi cum aş fi întrebat ceva greşit. – Nu mă prea atrag discuţiile mărunte, Lake. O să vorbim despre asta mai târziu. Hai să facem din drumul ăsta ceva interesant. Îmi face cu ochiul şi se relaxează în scaun. Drum, fără să vorbim, ceva interesant. Repet în gând ce mi-a spus, sperând că poate n-am înţeles bine. Râde când îmi citeşte ezitarea de pe faţă şi-şi dă seama că i-am interpretat greşit cuvintele. – Nu, Lake! mă linişteşte el. Tot ce-am vrut să spun e că aş dori să vorbim despre alte lucruri decât cele despre care se presupune că ar trebui. Răsuflu uşurată. Credeam că i-am descoperit un defect. – Bine. – Ştiu un joc pe care am putea să-l jucăm, continuă el. Se cheamă Ai prefera…. L-ai mai jucat vreodată? Dau din cap că nu. – Nu, dar ştiu c-aş prefera să începi tu. – Ok. Îşi drege vocea şi zăboveşte câteva momente. Ok, ai prefera să-ţi petreci tot restul vieţii fără braţe sau ai prefera să ţi-l petreci cu nişte braţe pe care nu le poţi controla? 30 Ce naiba? Pot să spun cu mâna pe inimă că întâlnirea asta nu decurge deloc la fel ca altele pe care le-am mai avut. Totuşi, e surprinzător de plăcută. – Ei bine, ezit eu. Cred c-aş prefera să-mi petrec restul vieţii cu braţe pe care nu le pot controla? – Cum? Serios? Dar n-ai putea să le controlezi! Îmi face o demonstraţie bălăngănindu-şi braţele prin maşină. – Ar putea să se mişte singure şi să-ţi tragi pumni în faţă în permanenţă! Sau, şi mai rău, ai putea să iei un cuţit şi să te înjunghii! Râd. – Nu mi-am dat seama că există răspunsuri corecte şi greşite. – Nu te pricepi să joci, mă tachinează. E rândul tău. – Bine, stai să mă gândesc. – Trebuie să ai una pregătită! îmi spune. – Doamne, Will! Acum treizeci de secunde am auzit pentru prima dată de jocul ăsta. Lasă-mă o secundă, să găsesc o întrebare. Întinde mâna şi mi-o strânge pe a mea. – Te necăjeam doar. Îşi repoziţionează palma sub a mea, iar degetele ni se împletesc. Îmi place cât de uşor evoluăm, ca şi cum ar fi ani de când ne ţinem de mână. Până acum, totul a fost simplu. Îmi place umorul lui Will. Îmi place că mi-e atât de uşor să zâmbesc în prezenţa lui, după ce au trecut luni de zile în care n-am putut s-o fac. Îmi place că ne ţinem de mână. Îmi place mult că ne ţinem de mână. – Gata, am găsit una, îi spun. Ai prefera să faci pipi pe tine, oricând, o dată pe zi? Sau ai prefera să fii nevoit să faci pe altcineva? – Depinde pe cine ar trebui să fac. Pot să fac pe oamenii pe care nu-i plac? Sau doar pe oameni la întâmplare? – Pe oameni la întâmplare. – Să fac pe mine, răspunde, fără să ezite. E rândul meu. Ai prefera să ai un metru douăzeci înălţime sau doi metri şi zece? 31 – Doi metri şi zece. – De ce? – N-ai voie să întrebi de ce, îi spun. Bine, să vedem… Ai prefera să bei patru litri de untură topită în fiecare zi, la micul dejun, sau să mănânci trei kilograme de floricele în fiecare seară, la cină? – Trei kilograme de floricele. Îmi place jocul ăsta. Îmi place că nu s-a străduit să mă impresioneze cu cina. Îmi place că habar n-am unde mergem. Îmi place chiar şi faptul că nu mi-a complimentat ţinuta, replică standard la începutul tuturor întâlnirilor. Până acum îmi place toată seara asta. Din partea mea, am putea să ne plimbăm cu maşina jucând ai prefera încă două ceasuri şi tot ar fi cea mai distractivă întâlnire pe care am avut-o. Dar nu facem asta. Ajungem, în sfârşit, la destinaţie şi mă crispez imediat ce văd firma de pe clădire. Club N9NE – Ăăă… Will? Eu nu dansez. Sper să mă înţeleagă. – Ăăă… nici eu. Coborâm din maşină şi ne întâlnim în faţa ei. Nu ştiu sigur care dintre noi face primul pas, dar, din nou, pe întuneric, degetele ni se întâlnesc şi mă ia de mână, conducându-mă spre intrare. Când ne apropiem, citesc anunţul de pe uşă. Închis pentru Slam Joia 8:00-cât o fi Intrarea: liberă Taxă de slam: 3$ Will deschide uşa fără să-l citească. Încerc să-l previn că localul e închis, dar pare că ştie ce face. Îl urmez înăuntru, unde tăcerea e 32 întreruptă de zgomotul unei mulţimi. Mese şi scaune sunt aşezate pe ringul de dans, iar în dreapta noastră e o scenă goală. Sala e plină. La o masă din faţă văd un grup de copii mai mici, cam de vreo paisprezece ani. Will merge în stânga şi ocupă un separeu gol, în spate. – E mai liniştit aici, îmi zice. – Care-i vârsta minimă la care poţi intra într-un club de-aici? îl întreb, cu privirea încă fixată pe grupul de copii. – Păi, în seara asta nu e club, îmi răspunde, când ne aşezăm la masă. E un separeu în semicerc, orientat spre scenă, aşa că mă strecor până la mijlocul canapelei ca să am vedere perfectă. Se aşază chiar lângă mine. – E seară de slam, continuă el. În fiecare joi închid clubul şi organizează un concurs de slam. – Şi ce e slam? – E poezie, îmi zâmbeşte. E tot ce-i de capul meu. Vorbeşte serios? Un tip sexy, care mă poate face să râd şi iubeşte poezia? Cineva să mă ciupească. Sau, nu, aş prefera să nu mă trezesc. – Poezie, ha? îi zic. Îşi scriu propriile versuri sau recită din alţi autori? Se reazemă de spătar şi priveşte spre scenă. Îi pot vedea pasiunea în ochi când vorbeşte despre asta. – Oamenii se urcă acolo şi-şi descarcă sufletul doar prin cuvinte şi mişcările corpului. E nemaipomenit. N-ai să auzi aici nimic din Dickinson sau Frost. – E ca o competiţie? – E mai complicat. Diferă de la club la club. De obicei, în timpul poeziei slam, se alege juriul la întâmplare, din public. Se acordă puncte fiecărei reprezentaţii. Concurentul care la sfârşitul serii a strâns cele mai multe puncte câştigă. Cel puţin aici aşa se face. 33 – Şi? Tu reciţi slam? – Uneori. Alteori sunt jurat. Sau doar privesc. – În seara asta reciţi? – Nu. Azi sunt numai spectator. Nu am nimic pregătit. Mă simt dezamăgită. Ar fi fost extraordinar să-l pot vedea urcând pe scenă. Încă nu ştiu ce înseamnă poezia slam, dar sunt foarte curioasă să-l văd interpretând orice. – Naşpa, îi spun. Rămânem tăcuți un moment, observând mulţimea din fața noastră. Will mă împunge cu cotul şi-mi întorc capul spre el. – Vrei ceva de băut? mă întreabă. – Sigur. Vreau ciocolată cu lapte. Ridică din sprâncene şi zâmbeşte. – Ciocolată cu lapte? Pe bune? Dau din cap afirmativ. – Cu gheaţă. – Bine, se conformează, ridicându-se de la masă. O ciocolată cu lapte şi gheaţă vine imediat! Cât timp e plecat, prezentatorul apare pe scenă încercând să animeze mulţimea. Nu mai stă nimeni în spatele sălii, unde suntem aşezaţi noi, şi mă simt un pic ciudat când strig Da! cu restul spectatorilor. Mă cufund în perna canapelei şi decid să rămân doar simplu spectator pentru tot restul serii. Se anunţă alegerea juraţilor şi toată lumea strigă, fiecare dintre ei vrând să fie ales. Cinci persoane sunt selectate şi mutate la masa juraţilor. În timp ce Will se întoarce cu băuturile, prezentatorul ne informează că e timpul pentru sac şi alege încă o persoană din public. – Ce e sac-ul? îl întreb. – Sacrificiul. Îl folosesc pentru a pregăti juraţii. Se aşază din nou pe canapea. Cumva, reuşeşte să ajungă şi mai aproape de mine. 34 – Cineva recită o poezie care nu face parte din concurs, pentru ca juriul să-şi verifice voturile. – Deci pot să numească pe oricine? Dacă m-ar fi numit pe mine? intru eu în panică. Soarbe o înghiţitură din pahar şi se lasă pe spătarul canapelei, căutându-mi mâna pe întuneric. Dar, de data asta, degetele nu ni se mai întrepătrund. Îmi pune mâna pe piciorul lui şi îmi trasează blând conturul încheieturii. Apoi îmi mângâie uşor fiecare deget, urmărindu-mi linia întregii mâini. Îl simt ca pe un puls electric ce îmi penetrează pielea. – Lake, îmi spune încet, continuând să-mi mângâie mâna de la încheietură spre degete, cu o mişcare lină. Nu ştiu ce anume mă atrage la tine, dar îmi placi. Luându-mi mâna într-a lui, degetele îi alunecă între ale mele şi-şi îndreaptă atenţia către scenă. Inspir adânc, iau paharul de ciocolată cu mâna liberă şi-l beau pe tot odată. Îmi face bine să simt gheaţa pe buze. Mă răcoreşte. Este aleasă o tânără cam de douăzeci şi cinci de ani. Ne informează că va recita o poezie scrisă de ea, intitulată Puloverul întunecat. Luminile se diminuează, un singur spot puternic fiind lăsat deasupra ei. Ridică microfonul şi păşeşte în faţă, cu privirea în podea. Publicul amuţeşte, singurul sunet din toată încăperea fiind respiraţia ei, amplificată de difuzoare. Pune o mână pe microfon, încă privind în jos. Loveşte cu degetul în el cu o mişcare repetată, simulând bătaia inimii. Îmi dau seama că-mi ţin respiraţia, când începe să recite. Bum bum Bum bum Bum bum Auzi? (Vocea îi zăboveşte pe cuvântul auzi.) 35 Sunt bătăile inimii mele. (Bate din nou în microfon) Bum bum Bum bum Bum bum Auzi? Sunt bătăile inimii tale. (Vorbeşte din ce în ce mai repede şi mai tare.) Eram în prima zi din octombrie. Purtam puloverul meu întunecat. Îl ştii, cel pe care l-am luat de la Dillard? Cel cu tivul dublu şi găuri la capetele mânecilor prin care să-mi bag degetele mari când era frig, dar n-aveam chef să port mănuşi? Era acelaşi pulover despre care spuneai că-mi face ochii să arate ca reflexia stelelor în oglinda oceanului. Mi-ai promis iubire veşnică în noaptea aia… Şi, ah, cât m-ai iubit! Era prima zi din decembrie, acum. Purtam puloverul meu întunecat. Îl ştii, cel pe care l-am luat de la Dillard? Cel cu tivul dublu şi găuri la capetele mânecilor prin care să-mi bag degetele mari când era frig, dar n-aveam chef să port mănuşi? Era acelaşi pulover despre care spuneai că-mi face ochii să arate ca reflexia stelelor în oglinda oceanului. Ţi-am spus că de trei săptămâni trecuse perioada. Ai spus că este soarta. Mi-ai promis iubire veşnică în noaptea aia… Şi, ah, cât m-ai iubit! Era prima zi din mai. Purtam puloverul meu întunecat, deși, de data asta, tivul dublu era rupt şi tăria aţelor era pusă la încercare pentru că erau întinse de pântecul meu crescând. Tu îl ştii prea bine. Cel pe care l-am luat de la Dillard? Cel cu găuri la capetele mânecilor prin 36 care să-mi bag degetele mari când era frig, dar n-aveam chef să port mănuşi? E acelaşi pulover despre care spuneai că-mi face ochii să arate ca reflexia stelelor în oglinda oceanului. ACELAŞI pulover pe care l-ai RUPT de pe mine când m-ai trântit la podea, făcându-mă căţea, spunându-mi că nu mă mai iubeşti. Bum bum Bum bum Bum bum Auzi? Sunt bătăile inimii mele. Bum bum Bum bum Bum bum Auzi? Sunt bătăile inimii tale. (Tace prelung, pocnindu-şi mâinile pe burtă, lacrimile şiroindu-i pe faţă.) Auzi? Sigur că nu. Este liniştea pântecului meu. Pentru că tu MI-AI RUPT PULOVERUL! Se aprind luminile şi publicul aclamă. Inspir adânc, ştergându-mi lacrimile din ochi. Mă surprinde abilitatea ei de a hipnotiza mulţimea prin redarea atât de puternică a unor cuvinte! Simple cuvinte. Sunt captivată imediat şi vreau să aud mai mult. Will îşi trece mâna pe după umerii mei şi mă reazemă cu el de bancă, readucându-mă la realitate. – Deci? mă întreabă. Îi accept îmbrăţişarea şi-mi las capul pe umărul lui, uitându-ne amândoi la public. Îşi odihneşte bărbia pe creştetul meu. 37 – A fost incredibil, îi şoptesc. Îmi atinge obrazul cu mâna şi-şi lipeşte uşor buzele de fruntea mea. Închid ochii, întrebându-mă prin câte schimbări emoţionale mai pot să trec. Acum trei zile eram devastată, amărâtă, fără speranţă. Azi, pentru prima dată după mult timp, m-am trezit fericită. Mă simt vulnerabilă. Încerc să-mi ascund sentimentele, dar mi se pare că toată lumea ştie ce simt şi ce gândesc, iar asta nu-mi place. Mă simt ca şi cum aş fi pe scenă, dezgolindu-mi sufletul în faţa lui, lucru care mă sperie de moarte. Rămânem îmbrăţişaţi cât timp alţi câţiva concurenţi îşi recită versurile. Poezia e la fel de variată şi de electrizantă ca publicul. Nam mai râs şi plâns niciodată atât de mult. Ce stil au aceşti poeţi, de a reuşi să te atragă într-o lume nouă, care-ţi permite să vezi totul dintr-o perspectivă nemaiîntâlnită! Să te facă să simţi că tu eşti mama care şi-a pierdut copilul sau băiatul care şi-a ucis tatăl, chiar şi bărbatul care s-a drogat pentru prima dată şi a mâncat cinci farfurii de bacon. Simt că am o legătură cu aceşti poeţi şi cu poveştile lor. Ba, mai mult, simt o şi mai puternică legătură cu Will. Nu-mi imaginez că ar fi în stare să urce pe scenă şi să-şi verse sufletul aşa cum fac oamenii ăştia. Trebuie s-o văd. Trebuie să-l văd făcând asta. Prezentatorul face un ultim apel pentru a înscrie concurenţi. Mă întorc spre el. – Will, nu poţi să mă aduci aici şi tu să nu reciţi. Te rog, fă-o! Te rog, te rog, te rog? Îşi lasă capul pe spate. – Mă omori, Lake. Cum ţi-am mai spus, nu am nimic nou. – Atunci recită una veche, îi sugerez. Sau poate te intimidează toţi oamenii de-aici? Îşi întoarce capul spre mine şi-mi zâmbeşte. – Nu toţi. Numai unul dintre ei. 38 Simt deodată impulsul de a-l săruta. Mi-l stăpânesc pentru moment, insistând în continuare. Îmi strâng mâinile sub bărbie. – Nu mă face să te implor, îl rog. – Deja o faci! Se gândeşte câteva secunde, apoi îşi retrage braţul de după umerii mei şi se apleacă în faţă. – Bine, bine, îmi zâmbeşte larg, băgând mâna în buzunar. Dar, te avertizez, tu ai vrut-o! Îşi scoate portofelul exact când prezentatorul anunţă runda a doua. Will se ridică, ţinând în mână trei dolari. – Mă bag! Prezentatorul îşi duce mâna la ochi, scrutând publicul ca să vadă cine a vorbit. – Doamnelor şi domnilor, este chiar unul dintre ai noştri, domnul Will Cooper. Drăguţ din partea dumneavoastră să vă alăturaţi, în sfârşit, nouă, îl tachinează la microfon. Will îşi face loc prin mulţime şi urcă pe scenă, în lumina reflectorului. – Ce interpretezi în seara asta, Will? întreabă prezentatorul. – Moartea, răspunde Will, privind peste public, direct spre mine. Zâmbetul îi dispare de pe chip, începându-şi poezia. Moartea. Singurul lucru inevitabil în viaţă. Oamenilor nu le place să discute despre moarte, pentru că îi întristează. Nu vor să-şi imagineze cum va continua viaţa fără ei, toţi cei pe care îi iubesc cu greu vor îndura, dar vor continua a respira. Nu vor să-şi imagineze cum va continua viaţa fără ei, Copiii lor vor continua să crească Să se căsătorească Să îmbătrânească… 39 Nu vor să-şi imagineze că viaţa va continua să înainteze fără ei, Lucrurile lor vor fi vândute Fişele medicale le vor fi închise, Numele le va deveni o amintire pentru toţi cei pe care îi cunosc. Nu vor să-şi imagineze cum va continua viaţa fără ei, aşa că, în loc so accepte cu capul sus, ei evită subiectul cu totul, Sperând şi rugându-se ca ea cumva… să îi sară. Să uite de ei, trecând direct la următorul. Nu, ei n-au vrut să-şi imagineze cum va continua viaţa să curgă… fără ei. Dar moartea nu i-a uitat. În schimb, le-a ieşit în cale deghizată într-un camion într-un nor de ceaţă. Nu. Moartea n-a uitat de ei. Măcar de-ar fi fost pregătiţi, dacă ar fi acceptat inevitabilul, dacă şiar fi făcut planuri, dacă ar fi înţeles că nu era numai viaţa lor în joc. Poate am fost declarat adult la numai nouăsprezece ani, dar eu mă simţeam exact ne numai nouăsprezece. Nepregătit și copleşit să am deodată toată viaţa unui copil de şapte ani în lumea mea. Moartea. Singurul lucru inevitabil din viaţă. 40 Will iese din lumina reflectorului şi coboară de pe scenă înainte să-şi vadă notele. Acum sper că, în drum spre masa noastră, se va pierde în mulţime şi astfel să pot analiza pe îndelete toate informaţiile astea. Nu ştiu cum să reacţionez. Habar nu aveam că asta e viaţa lui. Că toată viaţa lui e Caulder. Sunt uluită de interpretarea lui, dar devastată de cuvinte. Îmi şterg lacrimile cu dosul palmei. Nu ştiu dacă plâng pentru părinţii lui Will, pentru responsabilităţile uriaşe aduse de pierderea lor sau pentru simplul fapt că a spus adevărul. A vorbit despre o latură a morţii şi a pierderii care nu e luată niciodată în considerare decât atunci când e prea târziu. O latură pe care, din păcate, o cunosc foarte bine. Will, cel pe care l-am privit urcând pe scenă, nu este acelaşi Will care se îndreaptă acum spre mine. Sunt contrariată, sunt confuză şi, mai mult ca orice, sunt luată prin surprindere. A fost frumos. Mă vede ştergându-mi lacrimile. – Te-am avertizat, îmi spune, aşezându-se pe canapea. Îşi ia paharul şi soarbe o înghiţitură, agitând cu paiul cuburile de gheaţă. Habar n-am ce să-i spun. A dat totul din el, chiar în faţa mea. Sentimentele preiau controlul asupra acţiunilor. Mă întind şi-i iau mâna într-a mea, iar el îşi aşază paharul pe masă. Se întoarce spre mine şi-mi zâmbeşte timid, ca şi cum ar aştepta să zic ceva. Când nu spun nimic, îşi ridică mâna şi-mi şterge o lacrimă de pe faţă, apoi îmi mângâie obrazul cu dosul palmei. Nu pot să înţeleg legătura pe care o simt între noi. Totul se petrece atât de repede! Îmi pun palma peste a lui şi i-o duc la buze, apoi i-o sărut uşor, privindu-l drept în ochi. Deodată suntem singuri în toată încăperea; tot zgomotul de fond dispare. Îşi pune cealaltă mână pe obrazul meu şi se apleacă încet, închid ochii şi-i simt respiraţia mai aproape când mă trage lângă el. Buzele lui abia le ating pe ale mele. Îmi sărută încet buza de jos, apoi pe cea de sus. Are buzele reci, încă umede de la băutură. Mă apropii mai 41 mult de el ca să-i răspund la sărut, dar se retrage. Deschid ochii şimi zâmbeşte, cu mâinile încă pe faţa mea. – Ai răbdare, şopteşte. Închide ochii şi se apropie, sărutându-mă uşor pe obraz. Îi închid şi eu, inspirând adânc, încercând să ţin în frâu impulsul copleşitor de a-mi încolăci braţele în jurul lui şi a-l săruta înapoi. Nu ştiu cum poate să aibă atât de mult autocontrol. Îşi lipeşte fruntea de a mea, degetele alunecându-i pe braţele mele. Când deschidem ochii, privirile ni se întâlnesc. În acest moment îmi dau seama de ce mama şi-a acceptat soarta la numai optsprezece ani. – Uau, expir eu. – Da, aprobă el. Uau! Ne mai privim în ochi preţ de câteva secunde, până când publicul începe din nou să aclame. Se anunţă calificativele rundei a doua, dar Will mă ia de mână şi-mi şopteşte: – Să mergem. Când mă ridic de la masă, simt cum întregul meu corp ameninţă să cedeze. N-am mai trăit niciodată ceva asemănător. Niciodată. Ieşim din separeu ţinându-ne de mână, iar el ne face loc prin aglomeraţie până la parcare. Abia când aerul rece din Michigan îmi atinge pielea conştientizez cât de cald îmi era. E revigorant. Sau poate doar eu mă simt revigorată. Nu-mi dau seama care dintre ele. Tot ce ştiu e că mi-aș dori ca ultimele două ore din viaţa mea să se repete la nesfârşit. – Nu vrei să mai rămânem? îl întreb. – Lake, te-ai mutat şi ai despachetat zile-n şir. Ai nevoie de somn. Menţiunea lui despre somn îmi provoacă un căscat involuntar. – Mi-ar prinde bine puţină odihnă. Îmi deschide portiera, dar, înainte să urc, mă cuprinde cu braţele şi mă lipeşte de el într-o îmbrăţişare strânsă. Lăsăm să treacă minute bune fără să ne desprindem, prelungind momentul. M-aş putea obişnui cu asta, un gând care mi-e cu totul străin. Am fost 42 mereu rezervată. Latura asta nouă a mea, pe care Will reuşeşte să o scoată la iveală, este ceva ce nu ştiam că am. Într-un târziu, ne desprindem şi urcăm în maşină. În timp ce ne îndepărtăm, îmi sprijin capul de geam şi privesc clubul micşorânduse în oglinda retrovizoare. – Will, îi şoptesc, fără să-mi desprind privirea de la clădirea care dispare în urma noastră. Mulţumesc pentru seara asta. Îmi ţine mâna într-a lui, iar eu adorm cu zâmbetul pe buze. Mă trezesc atunci când îmi deschide din nou portiera, pe aleea din faţa casei mele. Mă ia din nou de mână şi mă ajută să cobor. Nici nu mai ştiu când am adormit ultima oară într-un vehicul în mişcare. Will a avut dreptate, sunt obosită. Mă frec la ochi şi casc, în timp ce el mă conduce până la uşă. Îmi cuprinde talia cu braţele, iar eu le aşez pe ale mele pe umerii lui. Trupurile ni se potrivesc perfect. Când îi simt respiraţia încălzindu-mi gâtul, mă trece un fior. Nu-mi vine să cred ca ne-am cunoscut cu numai trei zile în urmă; e ca şi cum am face asta de ani buni. – Gândeşte-te numai, îi zic. Ai să fii plecat trei zile. Tot atât timp a trecut de când ne-am cunoscut. Mă trage mai aproape râzând. – Vor fi cele mai lungi trei zile din viaţa mea. După cât de bine o cunosc pe mama, sunt convinsă că suntem ascultaţi şi sunt uşurată că sărutul lui de despărţire nu e nimic mai mult decât un pupic pe obraz. Merge încet cu spatele, iar palma îi alunecă dintr-a mea, apoi se desprinde de tot. Mâna îmi cade moale pe lângă corp şi-l urmăresc cu privirea urcându-se la volan. Porneşte motorul şi deschide geamul. – Lake, am mult de mers până acasă, îmi strigă. Ce zici de unul pentru drum? Râd şi mă duc spre maşină, aplecându-mă peste geam în aşteptarea unui alt pupic. În schimb, îşi strecoară mâna la ceafa mea şi mă trage încet spre el, iar buzele ni se deschid când se ating. De 43 data asta, niciunul dintre noi nu se reține. Continuând să ne sărutăm, bag mâna prin fereastră şi-mi trec degetele prin părul lui. Abia mă abţin să nu deschid portiera şi să mă aşez pe genunchii lui. Portiera dintre noi este ca o baricadă. În cele din urmă ne oprim. Buzele încă ni se ating, amândoi ezitând să ne îndepărtăm unul de altul. – La naiba! îmi şopteşte pe buze. E din ce în ce mai bine. – Ne vedem peste trei zile, îi răspund. Să ai grijă la drum până acasă. Îi dau un ultim sărut şi mă îndepărtez, fără tragere de inimă, de geamul maşinii. Iese cu spatele de pe aleea mea şi intră direct într-a lui. Sunt tentată să fug după el şi să-l sărut din nou, ca să-i demonstrez teoria. Dar îndepărtez tentaţia şi mă întorc spre intrare. – Lake! Mă răsucesc spre el. Încuie maşina şi aleargă spre mine. Când mă ajunge, îmi zâmbeşte. – Am uitat să-ţi spun ceva, zice el, încolăcindu-şi din nou braţele în jurul meu. Arăţi foarte bine în seara asta. Mă sărută pe creştet, îmi dă drumul şi se îndreaptă către casa lui. Poate am greşit mai devreme crezând că-mi place faptul că nu ma complimentat. În mod sigur am greşit. Când ajunge în faţa uşii, se întoarce și-mi zâmbeşte încă o data înainte să intre. Cum mi-am închipuit, când ajung înăuntru mama stă pe canapea cu o carte în mână, încercând să pară neinteresată. – Deci, cum a mers? E criminal în serie? mă întreabă. Zâmbetul meu e de necontrolat. Mă apropii de partea opusă a canapelei şi mă las să cad pe ea ca o păpuşă de cârpe, suspinând. – Ai avut dreptate, mamă. Iubesc Michigan-ul. 44 3 But I can tell by watching you That there’s no chance of pushing through The odds are so against us You know most young Iove, it ends like this. – THE AVETT BROTHERS, I WOULD BE SAD Când mă trezesc luni dimineaţă, sunt mult mai emoţionată decât m-aş fi aşteptat. Mintea mi-a fost atât de ocupată cu tot ceea ce înseamnă Will, încât n-am avut timp să mă gândesc la dezastrul inevitabil. Sau, mai precis, la prima mea zi într-o şcoală nouă. Am reuşit, în sfârşit, să-mi iau haine potrivite vremii de aici când am mers cu mama la cumpărături, în weekend. Mă îmbrac cu hainele pregătite de aseară şi mă încalţ cu cizmele noi pentru zăpadă. Îmi las părul pe spate, dar pun un elastic pe încheietura mâinii pentru cazul în care am să vreau să-l prind mai târziu, ceea ce ştiu sigur că se va întâmpla. După ce termin să mă aranjez în baie, cobor în bucătărie şi-mi iau rucsacul şi orarul de pe dulap. Mama şi-a început schimburile de noapte aseară, aşa că am fost de acord să-l duc eu pe Kel la şcoală. În Texas, eu şi Kel învăţam în acelaşi loc. De fapt, toţi copiii care locuiau în apropierea oraşului nostru învăţau acolo. Aici sunt aşa de multe şcoli, încât a trebuit să-mi iau o hartă a cartierului, ca să fiu sigură că-l duc unde trebuie. Când oprim în faţa şcolii primare, Kel îl vede imediat pe Caulder şi sare din maşină fără să-şi ia măcar la revedere de la mine. Face ca viaţa să pară atât de uşoară! Din fericire, liceul meu este la doar câteva străzi distanţă. Am destul timp să-mi găsesc prima sală de clasă. Intru în parcarea a ceea ce consider a fi un liceu imens şi-mi caut un loc. Cel pe care îl 45 găsesc este cel mai departe posibil de clădire, iar în jurul maşinilor stau de vorbă zeci de elevi. Mă hotărăsc cu greu să ies, dar, atunci când o fac, îmi dau seama că nimeni nu mă bagă în seamă. Nu e ca în filme, unde fata cea nouă coboară din maşină în curtea noii şcoli, ţinându-şi cărţile strâns la piept şi toţi lasă baltă ceea ce făceau ca să se holbeze la ea. Nu-i deloc aşa. Mă simt invizibilă şi îmi place. Prima oră, cea de matematică, se termină fără să primesc teme pentru acasă, ceea ce e bine. Vreau să-mi petrec toată seara cu Will. Când am plecat de dimineaţă aveam pe Jeep un bilet de la el. Nu scria decât Abia aştept să te văd. O să fiu acasă până la patru. Au mai rămas şapte ore şi trei minute. Ora de istorie trece la fel de uşor. Profesorul ne predă războaiele punice, lecţie pe care deja am învăţat-o la fosta şcoală. Mi-e greu să mă concentrez în timp ce număr minutele la propriu. Profesorul e foarte monoton şi comun. Dacă nu găsesc nimic interesant, mintea îmi zboară în altă parte. Acum zboară la Will. Iau notiţe metodic şi încerc din răsputeri să fiu atentă, când cineva din spate îmi face semn. – Hei, lasă-mă să-ţi văd orarul, îmi ordonă fata. Iau discret hârtia şi o împăturesc în palmă stângă. Apoi întind mâna în spate şi dau drumul rapid orarului pe banca ei. – Hai, fii serioasă! îmi spune ea, mai tare. Domnul Hanson este pe jumătate orb şi abia aude. Nu-ţi face griji din cauza lui. Îmi înăbuş un chicotit şi mă întorc spre ea, cât timp domnul Hanson stă cu faţa la tablă. – Eu sunt Layken. – Eddie, mi se prezintă. Îi arunc o privire întrebătoare, iar ea îşi dă ochii peste cap. – Ştiu. E un nume de familie. Dar dacă mă strigi Eddie Spaghetti te bat, mă ameninţă blând. – Am să ţin minte. 46 – Super, avem şi a treia oră împreună, mă informează, cercetându-mi orarul. E greu de găsit clasa. Stai pe lângă mine după ce se sună şi-am să-ţi arăt unde e. Eddie se apleacă în faţă să noteze ceva şi părul ei blond, drept, se înclină odată cu ea. Îl are lung până la bărbie, într-o tunsoare asimetrică. Unghiile îi sunt date cu ojă, fiecare având o culoare diferită, şi pe ambele mâini poartă o varietate de aproximativ cincisprezece brăţări, care se lovesc şi zornăie de câte ori se mişcă. Pe încheietura stângă are un tatuaj mic, simplu, reprezentând conturul unei inimi. Când se termină ora mă ridic din bancă şi Eddie îmi dă înapoi orarul. Bagă mâna în buzunarul hanoracului meu, scoate telefonul şi începe să tasteze numere. Peste tot pe orar văd că sunt scrise cu cerneală verde adrese web şi numere de telefon. Eddie observă că-l studiez şi-mi indică prima adresă. – Asta e pagina mea de Facebook, dar, dacă nu mă găseşti acolo, sunt şi pe Twitter. Nu mă întreba de profilul Myspace, pentru că tâmpenia aia e jalnică, îmi explică, ciudat de serioasă. Urmăreşte cu degetul pe pagină ultimele cifre pe care le-a mâzgălit. – Asta e numărul meu de telefon, ăsta e numărul de fix şi ăsta e numărul de la Getty’s Pizza, continuă ea. – Acolo lucrezi? – Nu, dar fac o pizza excelentă. Mă depăşeşte şi mă pregătesc să o urmez pe uşă, când se întoarce şi-mi dă telefonul înapoi. – Mi-am dat un bip, deci acum am şi eu numărul tău. Aaa şi trebuie să treci pe la secretariat înainte să înceapă ora următoare. – De ce? Credeam că vrei să stau pe lângă tine, o întreb, simţindumă puţin copleşită de noua mea prietenă. – Te-au înscris în sala de mese B. Eu sunt în sala A. Spune-le să te mute în A şi ne vedem la a treia oră. 47 Şi a dispărut. Pur şi simplu. *** Biroul administrativ e doar cu două uşi mai în faţă. Secretara, doamna Alex, ridică la rang de artă datul ochilor peste cap în timp ce-mi printează noul meu nou orar, exact când se sună a doua oară pentru ora a treia. – Îmi puteţi spune unde este clasa de engleză opţional? o întreb, înainte să plec. Îmi dă câteva indicaţii deşirate şi ambigue, presupunând că ştiu deja care sunt Culoarul A şi Culoarul D. Aştept răbdătoare să termine, apoi ies pe uşă mai confuză decât eram când am intrat. Rătăcesc pe trei holuri diferite, intru în două clase greşite şi întro cameră de serviciu. Cotesc după un colţ şi răsuflu uşurată când dau în sfârşit de Culoarul D. Îmi las rucsacul pe duşumea şi îmi prind orarul între buze, apoi scot elasticul de pe mână. Nu-i nici ora zece dimineaţa şi eu deja îmi prind părul. Deja e una dintre zilele acelea. – Lake? Inima aproape că-mi sare din piept când îi aud vocea. Mă întorc şi-l văd lângă mine pe Will, cu o expresie confuză pe chip. Îmi scot orarul din gură şi-i zâmbesc, aruncându-mi instinctiv braţele în jurul lui. – Will! Ce cauţi aici? Mă îmbrăţişează şi el, dar numai preţ de o secundă, apoi îmi prinde încheieturile, dezlipindu-mi braţele de gâtul lui. – Lake, îmi spune, clătinând din cap. Unde… ce cauţi aici? Oftez, împingând orarul în pieptul lui. – Încerc să găsesc prostia asta de sală pentru opţional, dar m-am rătăcit, mă plâng eu. Ajută-mă! Mai face un pas înapoi şi ajunge lângă perete. 48 – Nu, Lake, îmi răspunde, dându-mi înapoi orarul fără să-i arunce măcar o privire. Îi studiez reacţia şi pare aproape oripilat să mă vadă. Se întoarce cu spatele şi îşi prinde mâinile la ceafă. Nu-i înţeleg reacţia. Rămân nemişcată, aşteptându-mă să primesc un soi de explicaţie din partea lui, când îmi pică fisa. A venit aici să se întâlnească cu iubita lui. Iubita despre care a uitat să-mi spună. Îmi înşfac rucsacul şi dau să plec, dar el întinde mâna şi mă opreşte. – Unde pleci? mă ia la întrebări. Îmi dau ochii peste cap şi oftez scurt. – Înţeleg, Will. Înţeleg. Te las în pace, înainte să ne vadă iubita ta. Încerc să-mi stăpânesc lacrimile, mă eliberez din strânsoarea lui şi îi întorc spatele. – Iub… nu. Nu, Lake. Nu cred că înţelegi. Zgomotul de paşi care, până acum, era aproape insesizabil, devine din ce în ce mai clar când un alt elev intră pe Culoarul D şi se grăbeşte spre noi. – Frate! Credeam c-am întârziat, exclamă el, zărindu-ne pe hol. Se opreşte în faţa sălii de clasă. – Chiar ai întârziat Javier, îi răspunde Will, deschizându-i uşa şi făcându-i semn să intre. Javi, vin şi eu imediat. Spune-le celor din clasă că au încă cinci minute să repete înainte de test. Will închide uşa în urma lui şi rămânem din nou singuri pe hol. Mi-a dispărut tot aerul din plămâni. Pe măsură ce analizez această nouă descoperire, simt o apăsare în piept. Nu se poate una ca asta. Nu e posibil aşa ceva. Cum poate fi posibil aşa ceva? – Will, îi şoptesc, nefiind în stare să expir complet. Te rog, nu-mi spune că… Are faţa roşie, o expresie de durere pe chip şi îşi muşcă buza de jos. Îşi lasă capul pe spate şi priveşte înspre tavan, frecându-şi faţa cu palmele în timp ce face ture pe coridor între dulapuri şi uşa 49 clasei. La fiecare pas îi observ ecusonul liceului pe care-l poartă atârnat la gât. Îşi lipeşte palmele de dulapuri, lovindu-şi repetat fruntea de metal, iar eu stau încremenită, neputând să articulez niciun cuvânt. Îşi lasă încet braţele pe lângă corp şi se întoarce către mine. – Cum de nu m-am gândit la asta? Eşti încă la liceu? 50 4 I am sick of wanting And it’s evil how it’s got me And every day is worse Than the one before. – THE AVETT BROTHERS, ILL WITH WANT Will se lasă cu spatele pe dulapuri. Stă picior peste picior, cu mâinile strânse la piept, şi priveşte în podea. Descoperirea acestor lucruri m-a uimit atât de mult, încât abia mai pot sta în picioare. Mă apropii de peretele opus lui şi mă sprijin de el. – Eu? îl contrez. Cum de n-ai adus tu în discuţie faptul că eşti profesor? Cum de eşti profesor? N-ai decât douăzeci şi unu de ani! – Layken, ascultă-mă, îmi spune, ignorându-mi întrebarea. Nu mi-a mai spus Lake. – Se pare că a avut loc o mare neînţelegere între noi doi, mi se adresează el, evitând să-mi întâlnească privirea. Trebuie să discutăm despre asta, însă acum nu e nici pe departe momentul potrivit. – De acord, îi răspund. Vreau să-i spun mai multe, dar nu pot. Mi-e frică să nu izbucnesc în plâns. Uşa clasei lui Will se deschide şi apare Eddie. Îmi doresc cu egoism să se fi rătăcit şi ea. Nu poate fi ăsta opţionalul meu. – Layken, tocmai veneam să te caut, mă anunţă ea. Ţi-am păstrat un loc. Se uită la Will, apoi iar la mine, şi-şi dă seama că a întrerupt o conversaţie. – O, îmi pare rău, domnule Cooper. Nu ştiam că sunteţi aici. 51 – E în regulă, Eddie. Parcurgeam cu Layken noul ei orar, spune şi se apropie de intrare, ţinând uşa deschisă pentru amândouă. Ocolindu-l pe Will, o urmez pe Eddie fără tragere de inimă şi mă aşez pe singurul loc liber din toată încăperea, exact în faţa catedrei. Nu ştiu cum voi putea să stau în clasa asta o oră întreagă. Când încerc să mă concentrez, pereţii încep să danseze, aşa că închid ochii. Am nevoie de apă. – Cine-i bunăciunea? întreabă băiatul pe care acum îl ştiu drept Javier. – Tacă-ţi gura, Javi! se răsteşte Will, ajungând la catedră şi ridicând un teanc de hârtii. Câţiva elevi icnesc încet, uimiţi de reacţia lui. Se pare că nici Will nu e în apele lui. – Calmaţi-vă, domnule Cooper! îi făceam un compliment. E bună. Uitaţi-vă la ea, continuă el, rezemându-se în scaun şi studiindu-mă. – Javi, ieşi! îi comandă Will, arătându-i uşa clasei. – Domnule Cooper! Vai! Ce săriţi aşa? Cum v-am spus, îi făceam… – Cum ţi-am spus eu, ieşi! Nu-ţi permit să jigneşti femeile la ora mea! Javi îşi strânge cărţile şi-i răspunde răstit: – Perfect. Mă duc să le jignesc de pe hol! După ce uşa se închide în urma lui, singurul zgomot din încăpere rămâne ticăitul îndepărtat al secundarului din ceasul de deasupra tablei. Nu mă întorc, dar simt privirile tuturor celor din clasă aţintite asupra mea, aşteptând o reacţie. Acum nu mai e atât de uşor să mă pierd în mulţime. – Clasă, avem o elevă nouă. Numele ei este Layken Cohen, se adresează Will tuturor, încercând să destindă atmosfera. Gata cu repetatul, închideţi caietele. – N-o puneţi să se prezinte? întreabă Eddie. – O să facem asta în altă zi. 52 Will le arată un teanc de foi. – Testele. Sunt uşurată că Will m-a scutit de obligaţia de a vorbi în faţa clasei. E ultimul lucru pe care aş fi în stare să îl fac acum. Mă simt de parcă aş avea în gât un ghem pe care încerc, fără succes, să îl înghit. – Lake, spune Will cu ezitare, apoi îşi drege vocea şi-şi corectează scăparea. Layken, dacă ai altă materie la care doreşti să lucrezi, poţi să o faci. Restul elevilor dau un test la sfârşit de capitol. – Aş prefera să dau şi eu testul, îi răspund. Am nevoie de o activitate asupra căreia să-mi concentrez atenţia. Îmi dă testul şi, în timpul pe care îl am la dispoziţie pentru a-l completa, încerc să mă concentrez numai pe întrebări şi să-mi creez un moment de respiro de la noua mea realitate. Termin destul de repede, dar continui să şterg şi să rescriu răspunsurile, amânând confruntarea cu inevitabilul: cu faptul că bărbatul de care m-am îndrăgostit îmi este acum profesor. Când se sună, urmăresc elevii mergând la catedra lui Will, aşezând lucrările cu faţa în jos. Eddie o predă pe a ei şi vine la banca mea. – Hei, ţi-ai schimbat sala de mese? – Da, îi răspund. – Super. Îţi păstrez un loc. Se opreşte în faţa lui Will, iar el îşi ridică privirea la ea. Eddie scoate din geantă o cutie roşie din care ia câteva bomboane mentolate şi i le lasă pe catedră. – Altoids, îi explică ea. Will se holbează întrebător la bomboane. – Îmi dau cu presupusul, îi şopteşte, suficient de tare cât s-o aud şi eu. Dar am auzit că Altoids sunt minunate pentru mahmureală. Împinge bomboanele spre el şi, din nou, pur şi simplu dispare. În acest moment, eu şi Will suntem singurii care au mai rămas în clasă. Trebuie neapărat să vorbesc cu el. Am atât de multe întrebări, 53 dar ştiu că tot nu e momentul potrivit. Îmi iau lucrarea şi mă apropii de catedră, aşezând-o peste celelalte. – E chiar atât de evidentă proasta mea dispoziţie? mă întreabă. Continuă să examineze bomboanele de pe masă. Iau două dintre ele şi ies din sală fără să-i răspund. Traversând holurile în căutarea sălii unde am a patra oră, descopăr o toaletă şi mă ascund înăuntru. Decid să-mi petrec restul orei şi toată pauza de masă într-unul dintre compartimente. Mă cuprinde vinovăţia gândindu-mă că Eddie mă aşteaptă, dar acum nu pot să dau ochii cu nimeni. În schimb, îmi ocup timpul citind şi recitind scrisul de pe pereţii cabinei, rugându-mă ca, printr-o minune, să pot parcurge restul zilei fără să izbucnesc în lacrimi. Ultimele două cursuri trec pe nesimţite. Din fericire, nici restul profesorilor nu sunt interesaţi de prezentarea mea. Nu vorbesc cu nimeni şi nimeni nu mă întreabă nimic. Habar n-am dacă am primit teme sau nu. Mintea mi-e consumată de toată situaţia asta. Merg spre maşină, căutându-mi cheile în poşetă. Le scot şi mă chinui să descui portiera, dar mâinile îmi tremură atât de tare, încât le scap. Urc în maşină, pornesc şi mă îndrept spre casă, fără să mă gândesc la nimic. Singurul lucru căruia vreau să-i acord atenţie acum e patul. După ce parchez în faţa casei, opresc motorul şi rămân pe loc. Încă nu vreau să stau de vorbă cu Kel sau cu mama, aşa că-mi las scaunul pe spate, îmi acopăr ochii cu braţele şi încep să plâng. Derulez în minte totul, iar şi iar. Cum am putut să petrec o seară întreagă cu el fără să ştiu că mi-e profesor? Cum de n-a venit vorba despre ceva atât de important cum e ocupaţia? Sau, şi mai rău, cum de-am putut să pălăvrăgesc o groază, dar să omit să-i spun că sunt încă la liceu? I-am spus o mulţime de lucruri despre mine. Simt că am primit ceea ce merit pentru că mi-am lăsat, în sfârşit, garda jos. Îmi şterg ochii cu mâneca, încercând din răsputeri să-mi ascund lacrimile. Am început să mă pricep la asta. Până acum şase luni abia 54 dacă aveam motive să plâng. Viaţa mea din Texas era simplă. Aveam o rutină, un grup de prieteni minunaţi, o şcoală care-mi plăcea. Chiar şi o casă care-mi plăcea. Am plâns mult în primele săptămâni de la moartea tatei, până mi-am dat seama că mama şi Kel nu aveau cum să depăşească momentul dacă eu nu îl depăşeam. Atunci am început să depun eforturi pentru a mă implica mai mult în viaţa lui Kel. El a pierdut cel mai mult dintre noi trei, pentru că, în acea perioadă, tata îi era şi cel mai bun prieten. M-am implicat în orele de baseball pentru juniori, în lecţiile de karate, chiar şi în echipa de cercetaşi: în toate activităţile la care tata obişnuia să participe împreună cu el. Asta ne-a menţinut ocupaţi pe amândoi şi, treptat, durerea a început să se estompeze. Până azi. Sunt adusă la realitate de o bătaie în geam. Nu vreau s-o bag în seamă. Nu vreau să văd pe nimeni, cu atât mai puţin să vorbesc cu cineva. Arunc o privire şi observ pe cineva lângă maşină. Nu i se vede decât trunchiul şi… ecusonul liceului. Înclin oglinda retrovizoare şi-mi şterg de sub ochi rimelul întins. Îmi întorc privirea în partea cealaltă şi apăs butonul de deblocare a uşilor, concentrându-mi atenţia la piticul de grădină rănit, care se holbează la mine cu un zâmbet încrezut. Will se aşază pe locul din dreapta şi închide portiera. Lasă scaunul pe spate câţiva centimetri şi oftează, dar nu zice nimic. Nu cred că mai ştie vreunul dintre noi ce să spună. Îndrăznesc să-l privesc. Are piciorul ridicat pe bord. Stă ţeapăn în scaun, cu mâinile la piept. Se uită direct la biletul scris de el azi-dimineaţă, care încă stă pe consolă. A ajuns pe la ora patru, până la urmă. – La ce te gândeşti? mă întreabă. Îmi ridic piciorul drept pe scaun şi îmi pun braţele în jurul lui. – Sunt a naibii de confuză, Will. Nu ştiu ce să cred. Oftează şi se uită pe fereastră. – Îmi pare rău. E numai vina mea, declară el. 55 – Nu e vina nimănui, îi răspund. Ca să fie vina cuiva, trebuie să existe o decizie conştientă. Tu n-ai ştiut, Will. Se ridică în scaun şi se întoarce cu faţa la mine. Expresia jucăuşă care m-a atras la el a dispărut. – Asta-i problema, Lake. Trebuia să ştiu. Am o profesie care impune etica şi în afara sălilor de clasă. Ea se aplică în toate aspectele vieţii mele. N-am ştiut pentru că nu mi-am făcut datoria. Când mi-ai spus că ai optsprezece ani, am presupus că eşti la facultate. Pare să-şi îndrepte toată frustrarea asupra lui. – Am optsprezece ani de numai două săptămâni, îl lămuresc. Nu ştiu de ce am simţit nevoia să clarific treaba asta. După ce o spun, îmi dau seama că sună ca şi cum aş da vina pe el. Deja se învinovăţeşte; n-are nevoie să fiu şi eu supărată pe el. A fost un rezultat pe care niciunul dintre noi nu avea cum să-l prevadă. – Sunt profesor stagiar, încearcă el să-mi explice. Oarecum. – Oarecum? – După ce-au murit părinţii mei, mi-am dublat orele de studiu. Am avut destule credite pentru a absolvi cu un semestru mai devreme. Şi cum şcoala ducea lipsă de personal, conducerea mi-a oferit un contract de un an. Mai am trei luni de stagiatură. După asta, am contract până în iunie anul viitor. Ascult şi procesez tot ceea ce spune. Dar, sincer, tot ceea ce aud este nu putem fi împreună… bla bla bla… nu putem fi împreună. Mă priveşte în ochi. – Lake, am nevoie de slujba asta. Este lucrul pentru care am muncit în ultimii trei ani. Suntem săraci. Părinţii m-au lăsat cu un munte de datorii, apoi mai am taxele de studii. Nu pot să-mi dau demisia. Îşi întoarce privirea şi se lasă în scaun, trecându-şi mâinile prin păr. 56 – Will, înţeleg. Nu ţi-aş cere niciodată să-ţi pui cariera în pericol. Ar fi stupid dacă ai lăsa totul de râpă pentru o persoană pe care abia ai cunoscut-o acum trei zile. Îşi menţine privirea pe fereastră. – Nu spun că mi-ai cere tu asta. Vreau doar să înţelegi cum stă treaba. – Chiar înţeleg, îl liniştesc. E ridicol să presupunem că există între noi ceva care să merite riscul. Se uită din nou la biletul de pe consolă şi răspunde încet: – Amândoi ştim că este mult mai mult. Cuvintele lui mă fac să tresar, pentru că ştiu, în adâncul meu, că are dreptate. Orice s-a întâmplat între noi, a fost mai mult decât o simplă atracţie. Nu pot să realizez în acest moment ce simţi atunci când ai inima frântă. Dar dacă doare numai cu un procent mai mult decât suferinţa pe care o simt acum, eu renunţ la iubire. Nu merită. Încerc să opresc un alt rând de lacrimi, dar efortul e în zadar. Îşi dă piciorul jos de pe bord şi mă trage lângă el. Îmi îngrop faţa în cămaşa lui, iar el îşi strecoară braţele în jurul meu, mângâindu-mă uşor pe spate. – Îmi pare atât de rău! îmi spune. Aş vrea să pot face ceva pentru a schimba lucrurile. Trebuie să fac totul bine… pentru Caulder. Strânsoarea fizică în care mă ţine începe să semene din ce în ce mai puţin cu o consolare şi mai mult cu un rămas-bun. – Nu sunt sigur cum ne vom comporta de-acum încolo sau în ce ne vom transforma, îmi mărturiseşte. – Să ne transformăm? Intru imediat în panică la gândul că l-aş putea pierde. – Dar… dacă ai vorbi cu conducerea liceului? Să le spui că n-am ştiut. Să-i întrebi ce opţiuni avem… Îmi dau seama, pe măsură ce rostesc cuvintele, că mă agăţ de un fir de păr. Nu există nicio şansă ca o relaţie între noi să fie viabilă în acest moment. 57 – Nu pot, Lake. Vocea îi e pierită. N-o să meargă. N-are cum să meargă. Se aude trântindu-se o uşă, iar Kel şi Caulder vin ţopăind pe alee. Ne îndepărtăm imediat şi ne reglăm scaunele. Îmi odihnesc capul pe tetieră şi închid ochii, încercând să găsesc o portiţă de scăpare din situaţia noastră. Trebuie să existe una. Când copiii au trecut strada şi sunt în siguranţă acasă la Will, el se întoarce spre mine. – Layken, îmi spune agitat. Trebuie să-ţi mai spun ceva. O Doamne! Altceva? Ce-ar mai putea conta acum? – Vreau să mergi mâine la secretariat. Vreau să te retragi de la cursul meu. Nu cred că ar trebui să ne mai vedem. Simt cum sângele mi se scurge din obraji. Mâinile îmi transpiră şi maşina devine brusc mult prea neîncăpătoare pentru amândoi. El chiar vorbeşte serios. Tot ce am avut până acum s-a terminat. O să mă scoată de tot din viaţa lui. – De ce? întreb eu, fără să fac vreun efort pentru a-mi ascunde durerea din glas. El îşi drege vocea. – Nu e normal ceea ce există între noi. Trebuie să ne distanţăm unul de altul. Durerea îmi este rapid înlocuită de furia mocnită. – Nu e normal? Să ne distanţăm? Locuieşti peste drum, Will! Deschide portiera şi coboară din maşină. Îl urmez şi trântesc portiera. – Suntem amândoi destul de maturi ca să ştim ce-i normal şi ce nu. Tu eşti singura persoană pe care o cunosc aici. Te rog, nu-mi cere să mă comport ca şi cum nu te-aş cunoaşte, insist eu. – Haide, Lake! Nu eşti corectă. Îşi potriveşte tonul cu al meu şi-mi dau seama că i-am atins un punct sensibil. 58 – Nu pot să fac asta. Nu putem fi doar prieteni. E singura soluţie pe care o avem. Mă simt de parcă am trece printr-o despărţire oribilă, iar noi nici măcar n-am început o relaţie. Sunt furioasă pe mine. Nu-mi dau seama dacă sunt supărată numai pentru ce s-a întâmplat astăzi sau pentru toate experienţele trăite în ultimul an. Un lucru ştiu cu certitudine: singurul moment în care am fost fericită a fost cu Will. Doare să-l aud spunându-mi că nu putem fi nici măcar prieteni. Mă sperie gândul că am să redevin cine am fost în ultimele şase luni, o persoană cu care nu mă pot mândri. Deschid portiera maşinii şi îmi iau poşeta şi cheile. – Deci tu vrei totul sau nimic, nu? Şi cum, evident, nu putem avea totul – trântesc din nou portiera şi mă îndrept către casă –, vei scăpa de mine mâine, până la a treia oră! îi spun, lovind intenţionat cu piciorul piticul de grădină. Intru în casă şi-mi arunc cheile pe bar cu o asemenea forţă, încât alunecă pe toată suprafaţa acestuia şi cad pe parchet. Calc cu degetele pe călcâiul cizmei şi o arunc din picior la intrare, când apare mama. – Ce-a fost asta? mă întreabă. Ţipai cumva? – Nimic, îi zic. Asta-i tot. Absolut nimic. Îmi iau cizmele şi urc în camera mea, unde trântesc uşa şi o încui. Mă duc direct la coşul de rufe, îl ridic şi-i răstorn conţinutul pe podea, scormonind prin el până găsesc ceea ce caut. Mâna îmi alunecă în buzunarul pantalonilor, de unde scot agrafa mov. Mă apropii de pat, dau cuvertura la o parte şi mă întind. Strâng clama în pumn, îmi acopăr faţa cu mâinile şi plâng până adorm. Când mă trezesc, e miezul nopţii. Rămân culcată un moment, sperând să ajung la concluzia că totul a fost un coşmar, însă nu mă dezmeticesc. Dând pătura la o parte, clama îmi cade din mână şi ajunge pe duşumea. Bucata asta mică de plastic e atât de veche, încât probabil e pictată cu vopsea pe bază de plumb. Îmi amintesc 59 cum m-am simţit când mi-a dat-o tata, cum mi-au dispărut toate temerile şi toată tristeţea din momentul în care mi-a prins-o în păr. Mă aplec şi o ridic de jos, apăsând-o pe mijloc pentru a o deschide. Îmi dau o şuviţă de păr într-o parte şi o prind cu ea. Aştept ca magia să-şi facă efectul, dar, desigur, totul continuă să doară. Îmi scot clama din păr, o arunc în partea cealaltă a camerei şi mă întorc în pat. 60 5 I keep tellin’ myself That it’ll be fine. You can’t make everybody happy All of the time. – THE AVETT BROTHERS, PARANOIA IN B-FLAT MAJOR Când cobor din pat, îmi simt tâmplele pulsând. Am neapărat nevoie de propria mea cutie de Altoids. Am corpul greoi din cauza orelor de plâns şi de nesomn. Pregătesc rapid o cafea, mă aşez la bar şi o beau în linişte, gândindu-mă cu groază la ziua care tocmai a început. Într-un târziu coboară şi Kel, în pijamale şi papucii de casă cu Darth Vader. – ’Neaţa, spune somnoros, scoţând o cană din maşina de spălat vase. Se opreşte în faţa filtrului de cafea şi umple cana pe care stă scris Cel mai bun tată din lume. – Ce crezi că faci? îl iau la întrebări. – Hei, nu eşti singura care a avut o noapte grea. Kel se urcă pe scaunul din partea opusă a barului. – Clasa a patra e grea. Mi-au trebuit două ore să-mi termin temele, completează el, ducând cana la gură. I-o smulg din mâini şi torn conţinutul în ceaşca mea, apoi o arunc la gunoi. Deschid frigiderul, desfac o cutie de suc şi i-o aşez în faţă. Kel îşi dă ochii peste cap şi împunge gaura din colţul ei, apropiindu-şi-o de buze. – Ai observat că ne-au sosit ieri şi restul lucrurilor? În sfârşit a ajuns şi duba mamei. A trebuit să despachetăm singuri totul, ştii? îmi povesteşte el, încercând să mă facă să mă simt vinovată. – Îmbracă-te, îi spun. Plecăm într-o jumătate de oră. 61 *** După ce-l las pe Kel la şcoală, începe să ningă. Sper ca Will să fi avut dreptate când a spus că nu va dura mult. Urăsc zăpada. Urăsc statul Michigan. Ajung la liceu şi mă opresc direct la secretariat. Doamna Alex tocmai îşi deschide computerul când mă observă şi clatină din cap. – Dă-mi voie să ghicesc, acum vrei să te muţi în sala de mese C? Ar fi trebuit să-i aduc ei cafeaua lui Kel. – De fapt, am nevoie de o listă cu materiile opţionale pentru ora a treia. Îşi lasă bărbia în piept şi mă cercetează cu privirea pe deasupra ochelarilor. – Tu nu eşti la Poezie, în clasa domnului Cooper? E unul dintre cele mai căutate cursuri. – Da, acolo sunt, îi confirm. Aş vrea să mă transfer. – Ei bine, ai timp de gândire până când îţi definitivez orarul, la sfârşitul săptămânii, mă informează, dându-mi o coală de hârtie. La ce curs vrei să te transferi? Examinez scurta listă de materii disponibile. Botanică. Literatură rusă. Posibilităţile sunt limitate. – Aleg Literatură rusă pentru 200 de dolari, Alex4! Îşi dă ochii peste cap şi introduce informaţiile în calculator. Se pare că a mai auzit replica asta. Îmi înmânează un nou nou orar şi un formular galben. – Roagă-l pe domnul Cooper să ţi-l semneze, adu-mi-l înapoi până la a treia oră şi totul e gata. Referire la celebrul concurs de cultură generală american Jeopardy! Fraza este folosită atunci când concurenţii îşi aleg categoria şi suma de bani pe care sunt dispuşi să o piardă în cazul în care răspund greşit. 4 62 – Super, bombăn eu, ieşind din birou. Ajungând în faţa clasei lui Will, constat cu uşurare că uşa e încuiată şi luminile sunt stinse. N-aveam în plan să dau ochii cu el azi, aşa că decid să rezolv singură problema. Bag mâna în rucsac şi scot un stilou, aşez formularul pe uşa sălii de clasă şi mă apuc să-i falsific semnătura lui Will. – Nu-i o idee bună. Mă răsucesc şi-l văd pe Will stând în spatele meu cu un ghiozdan negru pe umăr şi cheile în mână. Numai privindu-l, stomacul mi se face ghem. E îmbrăcat cu o pereche de pantaloni la dungă kaki şi cămaşă neagră, băgată în ei. Culoarea cravatei i se potriveşte perfect cu verdele ochilor, făcându-i imposibil de evitat. Arată atât de… profesional. Mă dau la o parte, făcându-i loc să introducă cheia în broască. Intră în sală şi-şi lasă ghiozdanul pe catedră. Sunt încă pe hol când îmi face semn să mă apropii. Trântesc formularul pe masă, cu faţa în sus. – Ei bine, încă nu ajunseseşi, aşa că m-am gândit să te scutesc de deranj, îi explic eu, pe un ton defensiv. Will examinează foaia şi face o grimasă. – Literatură rusă? Asta ţi-ai ales? – Era asta sau Botanică. Trage scaunul şi se aşază. Ia un pix, pune hârtia înapoi pe masă, o netezeşte şi apasă vârful pixului pe linia semnăturii. Ezită totuşi, lăsând pixul pe hârtie fără să se iscălească. – M-am gândit mult aseară… la ce mi-ai spus ieri. Nu-i corect să-ţi cer să te transferi numai pentru că aşa îmi va fi mie mai comod. Locuim la nicio sută de metri distanţă; fraţii noştri au devenit cei mai buni prieteni. Dacă e s-o luăm aşa, ora asta va fi bună pentru noi. Ne va ajuta să învăţăm cum să ne purtăm când suntem unul în preajma celuilalt. Va trebui să ne obişnuim cu asta, într-un fel sau 63 altul. În plus, îmi spune, scoţând o foaie din rucsac şi întinzându-mio peste birou, este evident că vei fi o elevă bună. Mă uit la testul pe care l-am dat cu o zi în urmă şi observ că e notat cu 100 de puncte. – Nu mă deranjează un transfer, îi zic, chiar dacă, de fapt, mă deranjează. Îţi înţeleg punctul de vedere. – Mulţumesc, dar mai greu decât ne este acum nu poate fi, nu-i aşa? Mă uit la el şi aprob din cap. – Aşa este, îl mint. Se înşală amarnic. Faptul că voi fi în preajma lui în fiecare zi va face totul mult mai dificil. Chiar dacă aş putea să mă mut înapoi în Texas azi, tot m-aş simţi mult prea aproape de el. Cu toate astea, conştiinţa mea tot nu poate găsi un motiv suficient de puternic pentru a mă convinge să-mi schimb opţionalul. Mototoleşte formularul de transfer şi îl aruncă în direcţia coşului de gunoi. Ratează cu vreo jumătate de metru. În drum spre uşă îl ridic şi îl bag înăuntru. – Se pare că ne vedem la a treia oră, domnule Cooper. În timp ce ies, îl surprind cu coada ochiului încruntându-se. Într-un fel, mă simt uşurată. Nu mi-a plăcut cum au rămas lucrurile între noi ieri. Deşi aş face orice ca să îndrept situaţia dificilă în care ne aflăm, el găseşte cumva o modalitate de a mă mai linişti. – Ce-ai păţit ieri? mă întreabă Eddie, când începem a doua oră. Iar te-ai rătăcit? – Da, scuză-mă. Probleme cu secretariatul. – Trebuia să-mi trimiţi un mesaj, mă tachinează pe un ton sarcastic. Mi-am făcut griji pentru tine. – O, iartă-mă, dragă! – Dragă? Încerci cumva să-mi furi fata? 64 Un tip cu care încă n-am făcut cunoştinţă îşi pune braţele în jurul lui Eddie şi o sărută pe obraz. – Layken, el e Gavin, îl prezintă ea. Gavin, ea e Layken, concurenţa ta. Gavin are părul blond, aproape identic cu al lui Eddie, diferă doar lungimea. Ar putea trece drept fraţi, numai că ochii lui sunt căprui, în timp ce ai ei sunt albaştri. Este îmbrăcat într-un hanorac negru şi blugi, iar când îşi ia mâna de pe umărul ei ca să mi-o întindă mie, observ că are o inimă tatuată pe încheietură, exact ca a lui Eddie. – Am auzit multe despre tine, îmi spune, strângându-mi mâna. Îl inspectez curioasă, întrebându-mă ce ar fi putut să audă. – Nu chiar, recunoaşte zâmbind. De fapt, n-am auzit absolut nimic despre tine, dar asta spun oamenii de obicei, atunci când li se face cunoştinţă. Se întoarce spre Eddie şi îi mai dă un pupic pe obraz. – Ne vedem la ora următoare, iubito. Trebuie să ajung la clasa mea. Îi invidiez. Domnul Hanson întră în sală şi ne anunţă că vom da un test. Nu obiectez când îmi întinde foaia, iar restul orei se scurge în tăcere. *** Urmând-o pe Eddie prin mulţimea de elevi, îmi simt stomacul ghem. Deja regret că nu m-am transferat la Literatură rusă. Cum deam crezut amândoi că asta ne va ajuta să uşurăm situaţia, nu ştiu. Ajungem la clasa lui Will, iar el ne întâmpină la uşă, salutând elevii când trec prin dreptul său. – Domnule Cooper, arătaţi un pic mai bine azi. Doriţi o bomboană mentolată? îl tachinează Eddie, mergând spre banca ei. Javi intră în sală şi-şi ocupă locul, aruncându-i lui Will o privire urâtă. 65 – Ei bine, elevi, ni se adresează Will, trăgând uşa după el. Aţi depus eforturi la testul de ieri. Elemente de poezie este un capitol cam plictisitor şi sunt sigur că vă bucuraţi cu toţii că aţi scăpat de el. Cred că partea de interpretare o să vi se pară mai interesantă şi pe asta vom pune accent până la sfârşitul acestui semestru. Poezia interpretată seamănă cu poezia tradiţională, dar are un element în plus: interpretarea propriu-zisă. – Interpretare? întreabă Javi cu dispreţ. Vreţi să spuneţi ca în filmul ăla despre poeţii morţi? Unde trebuiau să citească porcării în faţa întregii clase? – Nu chiar, aia e doar poezie. – Se referă la slam, adaugă Gavin. Cum fac în fiecare joi la Club N9NE. – Ce e aia slam? întreabă o fată din spatele clasei. Gavin se întoarce spre ea. – E ceva super! Eu şi Eddie mergem câteodată. Trebuie s-o vezi ca s-o înţelegi cu adevărat, completează el. – Aceea este o formă a ei, continuă Will. A mai fost cineva la slam? Încă vreo doi elevi ridică mâinile. Eu n-o fac. – Domnule Cooper, arătaţi-le. Recitaţi-le una de-a dumneavoastră, îl îndeamnă Gavin. Pot citi ezitarea în ochii lui. Ştiu din proprie experienţă că nu-i place să fie în centrul atenţiei. – Haideţi să procedăm în felul următor: facem o înţelegere. Dacă eu vă recit o poezie de-a mea, toţi sunteţi de acord să mergeţi la cel puţin o seară de slam din Club N9NE pe parcursul acestui semestru. Nimeni nu obiectează. Eu aş vrea s-o fac, dar asta ar însemna să ridic mâna şi să vorbesc. Deci nu obiectez. – Niciun comentariu? Bine, atunci. Am să vă recit una scurtă pe care am scris-o. Reţineţi, poezia slam include atât poezia, cât şi interpretarea. 66 Will stă în mijlocul sălii, cu faţa spre elevi. Îşi scutură braţele şi îşi înclină capul în stânga şi în dreapta, încercând să se relaxeze. Când îşi drege vocea, nu e acel dres de glas pe care-l fac oamenii când sunt emoţionaţi; este genul pe care îl fac înainte de-a ţipa. Aşteptări, evaluări, interne eschivări Ies din mine ca stropi de sânge dintr-o rană Ca un fetus din trupul unui cadavru într-un mormânt Şifonat şi întins ca un roşu aşternut pe-un pat Dintr-un iatac imaculat. Nu pot să respir Nu pot să răzbat Din locul de neschimbat în care mă zbat Ce controlează singura bucată din sufletul meu chinuit Lăsat să se-ngrijească singur în văgăuna asta fără de sfârşit Pe care am săpat-o din interior, ca un infractor într-un Arest deschis, modern, aşezat în cel mai adânc colţ din infern Nestânjenit în locul lui cel pârjolit Ar putea deschide uşa, că n-are nevoie de-o nenorocită de cheie Dar, De ce-ar deschide-o? Întemniţarea îi este rezolvarea. În clasă e o tăcere asurzitoare. Nimeni nu vorbeşte, nimeni nu se mişcă, nimeni nu aplaudă. Suntem copleşiţi. Eu sunt copleşită. Cum se aşteaptă, oare, să mă adaptez, dacă el continuă să facă astfel de lucruri? – Gata, spune el fără entuziasm, retrăgându-se la locul lui. Petrecem restul orei discutând despre poezie slam. Încerc din răsputeri să fiu atentă la toate explicaţiile pe care ni le dă, dar nu reuşesc să mă gândesc decât la faptul că nu s-a uitat deloc la mine. Nici măcar o dată. 67 *** La masa de prânz mă aşez lângă Eddie. Un elev care stă cu câteva rânduri mai în spate la cursul lui Will se apropie de noi. Ţine pe braţul stâng două tăvi, iar în mâna dreaptă are rucsacul şi o pungă de chipsuri. Se aşază pe scaunul din faţa mea şi începe să pună toată mâncarea pe o singură tavă. Când termină treaba, scoate din geantă o sticlă de doi litri de Coca-Cola şi şi-o pune în faţă. Desface capacul şi bea direct din ea. Cu sticla la gură, îmi aruncă o privire, apoi o lasă înapoi pe masă, ştergându-se la gură. – Fato, ai de gând să bei ciocolata aia cu lapte? Dau aprobator din cap. – De asta mi-am luat-o. – Dar chifla? O mănânci şi pe-aia? – Şi chifla am luat-o cu un motiv. Ridică din umeri şi se întinde la tava lui Gavin, luându-i chifla chiar în timp ce acesta se întoarce şi-i dă peste mână, cu o secundă prea târziu. – Drace, Nick! N-ai cum să te-ngraşi cu patru kilograme şi jumătate până vineri. Renunţă, îl sfătuieşte el. – Patru, îl corectează Nick, cu gura plină. Eddie îşi ia chifla şi i-o aruncă peste masă. Nick o prinde din aer şi-i face cu ochiul. – Fata ta are încredere în mine, îi răspunde lui Gavin. – Ridică greutăţi, mi se adresează Eddie. Trebuie să fie cu patru kilograme mai greu până vineri, ca să poată concura în categoria lui, iar perspectivele nu-s prea strălucite. Auzind acestea, îmi iau chifla şi o arunc pe tava lui Nick. Îmi face cu ochiul şi o înmoaie într-o grămăjoară de unt. Îi sunt recunoscătoare lui Eddie pentru că m-a inclus atât de uşor în grupul ei de prieteni. Nu că aş fi avut de ales; s-a realizat mai mult forţat. În Texas, eram douăzeci şi unu de elevi în tot anul meu. 68 Aveam prieteni, dar având aşa de puţini din care să aleg, n-am considerat niciodată pe vreunul dintre ei ca fiindu-mi cel mai bun prieten. Îmi petreceam timpul mai mult cu Kerris, dar n-am vorbit deloc cu ea de când m-am mutat. Din cât am reuşit s-o cunosc pe Eddie până în prezent, e destul de interesantă încât mă facă să-mi doresc să devenim mai apropiate. – Şi, de cât timp sunteţi împreună tu şi Gavin? o întreb. – Din clasa a zecea. Am dat cu maşina peste el. Îi aruncă o privire şi zâmbeşte. – A fost dragoste la prima lovitură. – Dar tu? mi-o întoarce ea. Ai prieten? Mi-aş dori să-i pot povesti despre Will. Vreau să-i spun că, atunci când ne-am cunoscut, am simţit imediat ceva ce nu mai simţisem niciodată pentru un alt băiat. Vreau să-i spun despre prima noastră întâlnire şi despre cum, toată seara, am simţit că ne ştim dintotdeauna. Vreau să-i spun despre poezia lui, despre primul sărut, despre tot. Şi, mai mult decât orice, vreau să-i povestesc despre momentul în care l-am văzut pe hol, când am realizat că nu noi suntem cei care ne decidem soarta. Dar ştiu că nu pot. Nu pot spune nimănui. Aşa că tac. Îi răspund cu un simplu nu. – Pe bune? N-ai prieten? Ei, asta se poate repara, replică ea. – Nu-i nevoie. Nu e nimic stricat. Eddie izbucneşte în râs şi se întoarce spre Gavin, discutând despre posibili pretendenţi pentru noua ei prietenă singură. *** Săptămâna de şcoală ajunge la final şi n-am fost în viaţa mea mai relaxată ieşind dintr-o parcare. Cu toate că Will locuieşte peste drum de mine, acasă mă simt mai puţin vulnerabilă decât într-o sală de clasă, la doi metri de el. A reuşit cu succes să-mi evite privirea toată săptămâna. Şi nu că n-aş fi încercat să-i surprind cel mai mic gest: practic, m-am holbat la el tot timpul. 69 Pe drumul spre casă fac un ocol ca să-mi pun bine la punct planul de a-mi petrece tot weekendul în casă. Se numeşte filme şi junkfood. Intru pe uşă şi o văd pe mama stând la bar, în bucătărie. După privirea serioasă pe care o are pe chip, probabil că nu-i prea fericită să mă vadă. Păşesc în bucătărie şi pun filmele şi pungile cu chipsuri pe dulapul din faţa ei. – Îmi petrec weekendul cu Johnny Depp, îi spun, încercând să nui bag în seamă comportamentul bizar. Nu zâmbeşte. – L-am luat pe Caulder de la şcoală azi, mă informează ea. Mi-a spus ceva foarte interesant. – A, da? Mamă, pari bolnavă. Ai răcit? Încerc să par degajată, dar îmi dau seama din tonul ei că de fapt vrea să spună Am aflat de la prietenul fratelui tău mai mic ceva ce ar fi trebuit să aflu de la tine. – Ai ceva să-mi spui? mă întreabă, aruncându-mi o privire tăioasă. Desfac o sticlă cu apă şi iau o înghiţitură, aşezându-mă la bar. Plănuisem să îi mărturisesc totul în seara asta, dar se pare că discuţia va avea loc mai devreme. – Mamă, voiam să vorbesc cu tine despre asta, îţi jur. – E profesor la tine la şcoală, Lake! Începe să tuşească şi apucă un şerveţel, ridicându-se de la bar. După ce îşi revine, coboară tonul, încercând să nu atragă atenţia celor doi copii de nouă ani aflaţi pe undeva prin preajmă. – Nu crezi că ar fi trebuit să-mi menţionezi aspectul ăsta înainte de-a te lăsa să ieşi cu el? – N-am ştiut! Nici el n-a ştiut! răspund pe un ton exagerat de defensiv. Lasă capul într-o parte şi-şi dă ochii peste cap ca şi cum aş fi jignit-o. 70 – Ce faci, Lake? Nu-ţi dai seama că-şi creşte fratele? Asta poate să-i distrugă… Ne uităm amândouă la uşă când auzim maşina lui Will intrând în parcare. Mă apropii repede de ieşire, încercând s-o blochez, ca să mă lase să-i explic. Dar ajunge mai repede decât mine, aşa că o urmez afară, încercând s-o conving. – Mamă, te rog! Lasă-mă să-ţi explic tot. Te rog! Înaintăm pe aleea lui Will când el ne observă asaltându-l. Zâmbeşte când o vede pe mama, dar surâsul îi dispare de îndată ce mă observă pe mine în spatele ei. Şi-a dat seama că nu e o vizită de curtoazie. – Julia, te rog, încearcă el. Putem merge înăuntru ca să discutăm despre asta? Nu-i răspunde. Merge până la uşa lui şi intră singură. Will mă priveşte întrebător. – Fratele tău i-a spus că eşti profesor. N-am avut ocazia să-i explic, îl lămuresc. Oftează şi ne îndreptăm agale spre casă. E prima dată când intru aici de când am aflat despre moartea părinţilor săi. Nu s-a schimbat nimic şi, totuşi, parcă nimic nu mai e la fel. În acea primă zi, când am stat în bucătăria lui, am presupus că tot ce-i aici le aparţine lor, că situaţia lui Will nu era cu nimic diferită de a mea. Acum, când cercetez în jurul meu, îl văd într-o lumină nouă. O lumină a responsabilităţii. A maturităţii. Mama stă ţeapănă pe sofa. Will străbate în linişte camera şi se aşază pe canapeaua din faţa ei. Se apleacă şi îşi încleştează mâinile în faţă, cu coatele pe genunchi. – Am să-ţi explic tot. O spune pe un ton serios, plin de respect. – Ştiu că asta ai să faci, îi răspunde ea, pe un ton identic. – Practic, am făcut multe presupuneri. Am crezut că e mai mare. Părea mai mare. După ce mi-a spus că are optsprezece ani, am 71 crezut că e la facultate. E abia septembrie; majoritatea elevilor nu au optsprezece ani când încep clasa a douăsprezecea. – Majoritatea. Ea are optsprezece ani numai de două săptămâni. – Da, eu… mi-am dat seama de asta acum, recunoaşte el, privind scurt în direcţia mea. N-a fost la şcoală în prima săptămână când vaţi mutat şi cred că am presupus… întâmplător, cât am stat împreună, n-a venit niciodată vorba despre asta. Mama tuşeşte din nou. Aşteptăm, dar tusea se intensifică, iar ea se ridică şi trage adânc aer în piept, de câteva ori. Aş putea crede că are un atac de panică dacă n-aş şti deja că s-a molipsit cu ceva. Will pleacă în bucătărie şi aduce pahar cu apă. Mama ia o înghiţitură şi se întoarce cu faţa spre fereastra sufrageriei, care dă spre curtea din faţă. Caulder şi Kel sunt acum afară; îi aud râzând. Mama merge la uşă şi o deschide. – Kel, Caulder! Nu staţi pe stradă! Închide uşa şi revine la noi. – Spuneţi-mi, când a venit vorba? ne întreabă pe amândoi. Nu pot să-i răspund. Cumva, în prezenţa lor, mă simt mică. Doi adulţi rezolvându-şi problemele în faţa copiilor. Asta-i senzaţia pe care o am. – N-am aflat decât când a apărut la ora mea, îi explică Will. Mama se uită la mine şi rămâne cu gura căscată. – Ai ore cu el? Se uită la Will şi aproape repetă ce a spus. – Ai ore cu ea? Doamne! Sună foarte rău când o auzi din gura ei. Se ridică şi străbate lungimea camerei de zi, în timp ce eu şi Will îi dăm răgaz să proceseze informaţiile. – Vreţi să-mi spuneţi că niciunul dintre voi n-a ştiut nimic despre asta înainte de prima zi de şcoală? Dăm amândoi din cap. – Ei bine, acum ce naiba o să se-ntâmple? ne întreabă. 72 Are ambele mâini în şold. Noi stăm tăcuţi, sperând ca ea să găsească soluţia magică pe care am căutat-o toată săptămâna. – Deci, răspunde Will. Eu şi Lake facem tot posibilul să trecem peste asta, încet-încet. Ea îl priveşte aspru, acuzator. – Lake? Îi spui Lake? Will îşi drege vocea şi coboară ochii în podea, nefiind în stare să o înfrunte. Mama oftează şi se aşază lângă el, pe canapea. – Trebuie să fiţi amândoi conştienţi de gravitatea acestei probleme. O cunosc pe fiica mea, iar ea te place, Will. Mult. Dacă tu îi împărtăşeşti măcar un strop din aceste sentimente, ai să faci tot ce poţi ca să te îndepărtezi de ea. Inclusiv să nu-i mai foloseşti numele de alint. Situaţia asta o să pună în pericol şi cariera ta, şi reputaţia ei. Se ridică şi deschide usa, ținându-mi-o ca s-o urmez afară. Nu ne permite niciun moment de intimitate. Kel şi Caulder trec pe lângă noi şi fug în camera lui Caulder. Mama îi urmăreşte dispărând pe hol. – Copiii nu trebuie să fie afectaţi de toate astea, adaugă ea, îndreptându-şi din nou atenţia spre Will. Propun să găsim acum o soluţie pentru ca interacţiunile dintre tine şi Lake să fie minime. – Absolut. Sunt total de acord, îi răspunde el. – Lucrez noaptea şi dorm dimineaţa. Dacă vrei să-i duci tu la şcoală, eu sau Lake îi putem lua după ce termină orele. Unde îşi petrec restul timpului, rămâne la alegerea lor. Par să se descurce bine cu plimbatul între case. – Sună bine. Mulţumesc. – E un copil bun, Will. – Serios, Julia. Pentru mine e perfect. Nu l-am mai văzut pe Caulder atât de fericit de când… Vocea i se stinge fără să-şi termine fraza. Julia? o mai întreabă el. Vei merge să vorbeşti despre asta cu 73 conducerea liceului? Adică, înţeleg perfect dacă asta simţi că trebuie să faci. Aş vrea doar să fiu pregătit. Mama se uită la el, apoi la mine, iar când vorbeşte îmi susţine privirea. – În momentul de faţă nu se întâmplă nimic de care conducerea liceului ar trebui să fie informată, nu-i aşa? – Absolut nimic, îţi jur, îi răspund repede. Îmi doresc ca Will să se uite la mine ca să-mi poată vedea regretul în ochi, dar n-o face. Imediat ce închide uşa după noi, nu pot să-mi mai ţin gura. – De ce-ai făcut una ca asta? mă răstesc la ea. Nici nu mi-ai dat voie să-ţi explic! Traversez în fugă strada fără să mă uit înapoi. Mă reped în casă şi mă închid în dormitor, unde am să rămân până pleacă la serviciu. *** – Layken, avem cumva pliculeţe de Kool-Aid5? Kel stă la intrare, plin de zăpadă murdară. Ăsta nu e cel mai ciudat lucru pe care mi l-a cerut, aşa că scot unul cu aromă de struguri din dulap şi i-l întind fără să întreb pentru ce-i trebuie. – Nu mov, ne trebuie roşu. Îi iau din mână plicul mov şi revin cu unul roşu. – Mersi. Închid uşa după el, găsesc un prosop şi îl aştern pe jos, în faţa uşii de la intrare. Nu-i nici ora nouă dimineaţa, iar el şi Caulder sunt afară deja de două ceasuri. Mă așez la bar și-mi termin de băut cafeaua, examinând mormanul de junk-food pe care nu mai am nicio tragere de inimă să-l mănânc. Mama a ajuns acasă pe la şapte şi jumătate, urcându-se Marcă de băuturi răcoritoare. Se vinde în pliculeţe sau tuburi, ca pudră care se dizolvă în apă. 5 74 direct în pat, unde va rămâne până pe la două. Încă sunt supărată pe ea şi n-am chef azi de vreo confruntare, deci se pare că mai am aproximativ cinci ore până să mă închid din nou în camera mea. Iau de pe bar un film şi, cu toate că nu mi-e foame, o cutie cu ciocolată. Dacă există vreun bărbat care mă poate face să-mi iau gândul de la Will, acela e Johnny Depp. Pe la jumătatea filmului, Kel dă buzna în casă şi, încă acoperit de zăpadă şi noroi, mă apucă de mână, trăgându-mă afară. – Kel, opreşte-te! Nu vreau să merg afară! îi spun răspicat. – Te rog? Doar un minut. Trebuie să-ţi arăt omul de zăpadă pe care l-am făcut. – Bine. Dar măcar lasă-mă să mă încalţ. Cum mi-am pus şi a doua cizmă, Kel mă trage iar de mână şi mă scoate afară. Îl las să mă conducă, ferindu-mi ochii. Îmi trebuie un moment ca să mă adaptez cu reflexia luminii soarelui pe zăpadă. – E chiar aici, îl aud pe Caulder zicând, dar nu mi se adresează mie. Îmi ridic privirea şi-l văd manevrându-şi fratele la fel cum face Kel cu mine. Suntem conduşi amândoi în spatele Jeepului, unde ne poziţionează la câţiva centimetri unul de altul, direct în faţa unei victime. Acum am descoperit motivul din spatele cererii de Kool-Aid roşu. În faţa noastră, zăcând lat pe jos în spatele maşinii mele, e un om de zăpadă mort. Ochii lui sunt bucăţi din scoarţă de copac, alcătuind o expresie sumbră. Braţele sunt două ramuri subţiri atârnându-i de-o parte şi de alta, una dinte ele ruptă pe jumătate sub roata mea din spate. Capul şi gâtul sunt stropite cu Kool-Aid, care se adună într-o baltă de un roşu aprins cam la treizeci de centimetri distanţă de omul de zăpadă. – A avut un accident îngrozitor, explică Kel cu seriozitate, înainte ca el şi Caulder să izbucnească în hohote de râs. 75 Eu şi Will ne uităm unul la altul şi, pentru prima data după o săptămână, îmi zâmbeşte. – Uau! Am nevoie de aparatul foto. – Îl aduc pe-al meu, îi răspund. Îi zâmbesc şi eu, intrând în casă. Deci aşa va fi de-acum încolo? Vom schimba replici sub pretexte false în faţa fraţilor noştri? Ne vom evita în public? Urăsc perioada asta de transformare! Când mă întorc cu aparatul de fotografiat, copiii încă admiră scena crimei şi le fac câteva poze. – Kel, acum hai să omorâm un om de zăpadă cu maşina lui Will, îi spune Caulder şi amândoi se reped peste drum. Între noi pulsează o tensiune apăsătoare şi cercetăm amănunţit omul de zăpadă, neştiind la ce altceva să ne uităm. Într-un târziu, Will priveşte peste stradă, la fraţii noştri. – Ştii, sunt norocoşi că se au unul pe celălalt, îmi spune calm. Îi analizez propoziţia şi mă întreb dacă e o simplă observaţie sau are cumva un înţeles ascuns. – Da, sunt, îl aprob. Zăbovim în acelaşi loc, privindu-i cum adună mai multă zăpadă. Will trage adânc aer în piept şi îşi întinde braţele deasupra capului. – Ei bine, e cazul să intru în casă, mă anunţă, dând să plece. – Will, aşteaptă. Se întoarse spre mine, îşi bagă mâinile în buzunare, dar nu spune nimic. – Îmi pare rău pentru ieri. Pentru mama, îi şoptesc, scrutând aleea dintre noi. Nu pot să-l privesc în ochi din două motive. Primul – zăpada încă mă orbeşte. Al doilea – când mă uit la el, mă doare. – E-n regulă, Layken. Şi-am revenit la prenumele oficiale. Examinează porţiunea unde sângele a pătat zăpada şi-o răscoleşte cu pantoful. 76 – Nu-şi face altceva decât datoria de mamă. După o pauză, coboară mai mult tonul. – Nu te supăra pe ea. Eşti norocoasă că o ai. Se răsuceşte pe călcâie şi pleacă. Când mă gândesc la cât de greu trebuie să fie pentru ei să se aibă doar unul pe celălalt, mă cuprinde un sentiment de vinovăţie. Uite cum eu stau şi mă plâng de singurul părinte care a mai rămas să aibă grijă de toţi patru. Mi-e ruşine că am adus vorba despre asta. Mi-e şi mai ruşine de faptul că am fost supărată pe mama, decât de ceea ce a făcut ea. A fost vina mea, pentru că nu i-am povestit la timp. Will are dreptate, ca de obicei. Sunt norocoasă că o am. *** După ora prânzului, când aud duşul curgând în baia de lângă camera mamei, mă apuc să-i încălzesc mâncare şi să îi pun la fiert un ceai. Le aşez pe locul de la bar unde stă ea de obicei şi o aştept. Când, în sfârşit, iese pe hol şi vede mâncarea, îmi zâmbeşte fragil, aşezându-se pe scaun. – Asta e un semn de pace sau mi-ai otrăvit mâncarea? mă întreabă, despăturindu-şi şerveţelul în poală. – N-ai cum să afli decât dac-o mănânci. Mă studiază cu precauţie şi ia o înghiţitură. Mestecă un minut, apoi, văzând că nu se prăbuşeşte la pământ din prima, mai ia una. – Îmi pare rău, mamă. Ar fi trebuit să-ţi spun mai devreme. Dar am fost foarte supărată. În ochii ei se citeşte mila, aşa că mă întorc cu spatele şi îmi ocup timpul spălând vasele. – Lake, ştiu cât de mult îl placi, chiar ştiu! Şi eu îl plac. Dar, cum ţi-am spus ieri, nu e posibil. Promite-mi ca n-ai să faci nimic prostesc. – Îţi jur, mamă. Mi-a dat foarte clar de înţeles că nu vrea să mai aibă nimic de-a face cu mine, deci n-ai de ce să-ţi faci griji. 77 – Sper să n-am, îmi răspunde, continuând să mănânce. Termin cu vasele şi mă întorc în sufragerie să-mi reiau relaţia cu Johnny. 78 6 Your heart says not again What kind of mess have you got me in? But when the feeling’s there It can lift you up and take you anywhere. – THE AVETT BROTHERS, LIVING OF LOVE Următoarele săptămâni trec pe nesimţite, în timp ce temele pentru acasă devin tot mai complicate, cumulate cu izolarea de la ora lui Will. Nu ne-am mai vorbit din ziua în care a fost ucis omul de zăpadă. De atunci nici nu ne-am mai privit în ochi. Se fereşte de mine ca de râie. Nu prea am reuşit să mă acomodez în Michigan. Poate că toată povestea cu Will mi-a făcut mutarea şi mai grea. N-am chef de nimic altceva, în afară de somn. Probabil pentru că atunci când dorm nu mă doare la fel de tare. Eddie nu oboseşte să-mi propună posibile umpluturi pentru locul vacant din departamentul iubit, dar eu îi resping pe toţi. În cele din urmă, a făcut până şi schimb de locuri cu Nick la ora lui Will, în speranţa că se va înfiripa ceva între noi. Nicio şansă. – Bună Layken, îmi zâmbeşte Nick, aşezându-se lângă mine, pe noul lui loc. Mai am una bună pentru tine, vrei s-o auzi? Numai în ultima săptămână a trebuit să îndur de la Nick minim trei bancuri cu Chuck Norris pe zi. Presupune incorect că, venind din Texas, sunt obsedată de serialul Walker, poliţist texan. – Sigur. Nici nu mai încerc să-i interzic acest privilegiu; degeaba. – Chuck Norris şi-a făcut cont pe Gmail. Este gmail@chucknorris.com. 79 Am nevoie de o secundă ca să prelucrez informaţia. De obicei prind repede glumele, dar în ultima vreme mintea îmi funcţionează mai lent, din motive întemeiate. – Amuzant, îi răspund sec, ca să-l mulţumesc. – Chuck Norris a numărat până la infinit. De două ori. Cu toată indispoziţia mea, râd. Nick mă cam enervează uneori, dar ignoranţa lui e simpatică. Will îl săgetează cu privirea când intră în clasă. Deşi pe mine tot nu mă priveşte în ochi, îmi imaginez că, în adâncul lui, îşi face loc un sâmbure de gelozie. În ultimul timp mi-am impus să îi acord mai multă atenţie lui Nick, atunci când e şi Will prin preajmă. Urăsc această nouă dorinţă care a pus stăpânire pe mine, aceea de a-l face gelos. Ştiu că trebuie să încetez înainte ca Nick să înceapă să-şi facă speranţe deşarte, dar nu pot. Am impresia că acesta e singurul aspect din întreaga situaţie asupra căruia deţin un dram de control. – Scoateţi caietele, azi compunem poezie, ne informează Will, luând loc la catedră. Jumătate din clasă oftează. Pe Eddie o aud bătând din palme. – Putem să formăm echipe? întreabă Nick, apropiindu-şi pupitrul de al meu. Will se uită urât la el. – Nu. Nick ridică din umeri şi-şi trage banca la loc. – Fiecare dintre voi trebuie să scrie o poezie scurtă, pe care o veţi recita mâine, în faţa clasei. Încep să-mi iau notiţe despre temă, nedorind să-l urmăresc în timp ce explică. A fost o idee proastă să rămân în clasa lui. Nu pot să mă concentrez la nimic din ceea ce spune. Mă întreb mereu ce se întâmplă în mintea lui, dacă se gândeşte la noi, ce face noaptea în casă. Chiar şi când sunt acasă, nu mă pot gândi decât la el. Mă trezesc privind pe partea cealaltă a străzii ori de câte ori am ocazia. Dar, sincer, nu cred că mi-ar fi fost mai bine dacă m-aş fi transferat. 80 M-aş fi grăbit să ajung acasă înaintea lui, ca să-l pândesc de la fereastră când parchează maşina. Jocul ăsta pe care l-am început cu mine însămi devine foarte obositor. Mi-aş dori să găsesc o cale de a înlătura efectul pe care îl are asupra mea. Lui nu pare să-i fi fost foarte greu să meargă mai departe. – Trebuie să aveţi gata cam zece propoziţii pentru prezentarea de mâine. Iar în următoarele două săptămâni ne putem extinde, ca să aveţi fiecare câte ceva pregătit pentru concursul de slam, ne explică Will. Să nu credeţi c-am uitat. N-a fost nimeni la slam până acum. Am făcut o înţelegere. Întreaga clasă protestează. – Nu aşa a fost înţelegerea! Aţi spus că mergem acolo ca spectatori. Acum trebuie să şi recităm? îl întreabă Gavin. – Nu. De fapt, teoretic, nu. Cu toţii aveţi obligaţia de a asista la slam. Nu vă cer să interpretaţi, ci doar să observaţi. Totuşi, există riscul de a fi selectaţi ca sacrificiu şi nu strică să aveţi ceva pregătit. Câţiva elevi întreabă la unison ce e ăla sacrificiu. Will le explică termenul şi faptul că este ales cineva la întâmplare. De aceea vrea ca fiecare dintre noi să aibă o poezie pregătită pentru seara în care vom participa, pentru orice eventualitate. – Şi dacă vrem să recităm? întreabă Eddie. – Vă spun cum facem. Mai încheiem un târg. Cine va recita slam de bunăvoie, va fi scutit de examenul final. – Drăguţ, eu mă bag! sare ea. – Şi dacă nu mergem? intervine Javi. – Atunci pierdeţi ceva extraordinar. Şi primiţi nota cinci pentru activitate. Auzind răspunsul lui Will, Javi oftează şi-şi dă ochii peste cap. – Şi despre ce putem să scriem? se interesează Eddie. Will se mută în faţa catedrei, la câţiva centimetri distanţă de mine. 81 – Nu există reguli. Puteţi să scrieţi despre orice. Despre iubire, mâncare, o activitate preferată, un eveniment important din viaţa voastră. Puteţi să compuneţi versuri despre cât de mult vă urâţi profesorul de Poezie. Scrieţi despre orice, atât timp cât este ceva de care sunteţi pasionaţi. Dacă publicul nu vă simte entuziasmul, nu vă va simţi nici pe voi şi asta nu-i bine, pe cuvânt. O spune ca şi cum ar vorbi din experienţă. – Dar ce spuneţi de sex? Putem scrie despre asta? întreabă Javi. Evident, vrea să-l scoată din sărite pe Will, însă el rămâne calm. – Despre orice. Dacă nu vă creează probleme cu părinţii. – Şi dacă nu ne dau voie să mergem? Adică, e vorba de un club, întreabă un elev din spatele clasei. – Înţeleg că pot exista reţineri. Dacă sunt părinţi care au îndoieli, sunt gata să discut cu ei. De asemenea, nu vreau ca transportul să constituie o problemă. Aveţi ceva de mers până la club, iar dacă distanţa vă împiedică să ajungeţi, vom folosi o maşină a şcolii. Oricare ar fi impedimentul, găsim o soluţie. Poezia slam e pasiunea mea şi nu voi simţi că mi-am făcut pe deplin datoria de profesor faţă de voi, dacă nu vă ofer posibilitatea de a o experimenta personal. Pe parcursul săptămânii am să răspund la orice întrebare legată de tema pentru acest semestru. Dar, deocamdată, să revenim la cea de azi. Aveţi la dispoziţie toată ora pentru a vă concepe poezia. Mâine începem să le prezentăm. La treabă! Îmi deschid caietul şi-l netezesc pe bancă. Mă holbez la el, neavând nici cea mai vagă idee despre ce aş putea să scriu. Unica mea preocupare în ultimul timp a fost Will şi în niciun caz n-am să compun o poezie despre el. Până la sfârşitul orei am reuşit să-mi trec pe foaie doar numele. Ridic privirea către Will, care stă la catedră, muşcându-şi colţul buzei de jos. Are ochii aţintiţi pe banca mea, la poezia pe care încă nu am scris-o. Se uită în sus şi mă observă urmărindu-l. E prima oară când ni se întâlnesc privirile după trei săptămâni. 82 Surprinzător, nu-şi întoarce ochii imediat în altă parte. Dacă ar şti ce efect are asupra mea muşcatul buzei, n-ar mai face-o. Intensitatea privirii lui mă face să roşesc, iar camera se încălzeşte brusc. Rămâne neclintit până la auzul soneriei. Apoi se ridică şi se apropie de uşă, ţinând-o deschisă pentru elevii care ies. Îmi strâng imediat caietul şi-mi arunc geanta pe umăr. Nu mă mai uit la el când părăsesc sala, dar simt cum mă studiază. Tocmai când credeam că a uitat complet de mine, face câte o treabă de genul ăsta. Sunt foarte tăcută tot restul zilei, încercând săi analizez comportamentul. În cele din urmă, ajung la concluzia că şi el e la fel de confuz ca şi mine. *** În drum spre Jeep, mă relaxez simţind razele soarelui încălzindumi chipul. Până să intrăm în octombrie, vremea a fost îngrozitor de rece. Se prevede că în următoarele două săptămâni vom avea o mică pauză de la zăpadă, înainte ca iarna să înceapă cu adevărat. Răsucesc cheia în contact. Nimic. Perfect! Jeepul e mort. Habar n-am ce fac, dar deschid capota şi mă uit sub ea. Văd o grămadă de metal şi fire; cam asta-i tot ce pot să înţeleg din mecanică. Totuşi, ştiu cum arată bateria, aşa că apuc un levier din portbagaj şi-o lovesc uşor cu el. După încă o încercare eşuată de a porni motorul, o ating un pic mai tare, până când încep s-o ciomăgesc de-a binelea, din pură frustrare. – Nu-i o idee bună. Will vine lângă mine cu rucsacul pe umăr, arătând mai mult ca un profesor decât ca Will. – Mi-ai dat de înţeles destul de clar că multe din lucrurile pe care le fac nu ţi se par o idee bună, îi răspund, uitându-mă din nou sub capotă. – Ce are, nu porneşte? 83 Se apleacă şi controlează firele. Nu înţeleg ce face. Întâi îmi spune că nu vrea să stea de vorbă cu mine în public, apoi se uită lung la mine în timpul orei, iar acum e sub capota mea, încercând să mă ajute. Nu-mi plac comportamentele contradictorii. – Will, ce faci? Iese de sub capotă şi-şi înclină capul mirat la mine. – Ce ţi se pare că fac? Încerc să-mi dau seama ce are Jeepul tău. Urcă la volan şi încearcă să pornească motorul. Îl urmez până în dreptul portierei. – Vreau să zic, de ce faci asta? Mi-ai spus foarte clar că nu vrei să vorbeşti cu mine. – Layken, eşti o elevă abandonată în parcare. N-am cum să mă urc în maşină şi să plec pur şi simplu. Ştiu că n-a vrut să mă jignească atunci când a spus că sunt elevă, dar mă simt ofensată. Îşi dă seama că şi-a ales prost cuvintele, oftează şi iese din maşină, întorcându-se la motor. – Uite, nu asta am vrut să spun, încearcă să-mi explice, jucânduse nervos cu firele. Mă aşez lângă el, încercând să par neafectată în timp ce-mi explic punctul de vedere. – Will, ideea e că mi-a fost foarte greu. Ţie ţi-a fost aşa de uşor să accepţi şi să mergi mai departe! Pentru mine n-a fost la fel. Numai la asta mă gândesc. Will se agaţă cu mâinile de marginile capotei şi se întoarce cu faţa la mine. – Crezi că mie mi-e uşor? întreabă în şoaptă. – Păi, asta-i impresia pe care o laşi. – Lake, nimic din toată povestea asta n-a fost uşor. E un chin să vin în fiecare zi la serviciu, ştiind că slujba asta mă ţine departe de tine. Se întoarce cu spatele la maşină şi se reazemă de ea. 84 – Dacă nu era Caulder, mi-aş fi dat demisia din prima zi, când team văzut pe hol. Aş fi putut să-mi iau liber anul ăsta… să aştept să termini tu, apoi să mă întorc. Revine spre mine şi vocea îi coboară. – Crede-mă, mi-au trecut prin cap toate posibilităţile. Cum crezi că mă simt când ştiu cât suferi din cauza mea? Când ştiu că eu sunt motivul pentru care eşti atât de tristă? Mă surprinde sinceritatea din glasul lui. Nu mi-aş fi imaginat. – Îmi… îmi pare rău. Am crezut că… Will mă opreşte în mijlocul frazei, întorcându-se cu faţa la maşină. – Bateria n-are nimic; pare să fie de la alternator. – Nu-i porneşte maşina? întreabă Nick îndreptându-se spre noi, ceea ce explică reacţia bruscă a lui Will. – Nu, iar domnul Cooper crede că-mi trebuie alt alternator. – Naşpa, zice Nick, aruncând o privire la motor. Te duc eu acasă, dacă vrei. Încep să obiectez, dar Will mă întrerupe. – Ar fi foarte bine, Nick, îl aprobă, închizând capota Jeepului. Mă uit urât la el, dar îmi ignoră protestul. Pleacă şi mă lasă singură cu Nick, fără nicio altă opţiune de transport. – Am parcat acolo, îmi spune, arătând spre locul lui de parcare. – Un moment, să-mi iau lucrurile. Întind mâna după geantă şi observ contactul gol. Will trebuie sămi fi luat din greşeală cheile. Las uşa descuiată, în caz că nu sunt la el. Nu vreau să adaug şi factura lăcătuşului peste mulţimea de datorii pe care le avem deja de achitat. – Uau! Drăguţă maşină, exclam când ajungem la locul unde a parcat Nick. E o maşină neagră, mică, model sport. Nu sunt sigură de marcă, dar nu-i nicio urmă de murdărie pe ea. 85 – Nu-i a mea, îmi explică, urcându-se la volan. E a lui tata. Mă lasă s-o împrumut când n-o foloseşte el. – Tot frumoasă e. Te deranjează dacă trecem pe la şcoala Chapman? Trebuie să-l iau pe fratele meu mai mic. – Deloc, mă asigură, virând la stânga din parcare. Deci, elevă nouă, ţi-e dor deja de Texas? Deşi a trecut o lună, pentru el tot eleva nouă sunt. – Da, îi răspund scurt. Încearcă să menţină conversaţia, dar eu îi consider întrebările ca fiind retorice, deşi nu sunt. Nu pot să-mi iau gândul de la lucrurile pe care mi le-a spus Will înainte să fim întrerupţi de Nick. Până la urmă se prinde că n-am chef de dialog şi dă drumul la radio. Ne oprim în faţa şcolii lui Kel şi cobor din maşină, ca el să mă poată vedea când iese, nerecunoscându-mi Jeepul. Când mă observă, aleargă spre mine, urmat de Caulder. – Hei, unde ţi-e Jeepul? – Nu porneşte. Urcaţi, ne duce Nick acasă. – A! Ei bine, azi trebuie să meargă şi Caulder cu noi. Le deschid uşa din spate, iar ei se caţără pe banchetă. Încep imediat să admire vehiculul. Restul drumului auzim comparaţii între Transformers şi maşina lui Nick. De cum oprim pe alee, Kel şi Caulder dau buzna afară şi fug în casă. Îi mulţumesc lui Nick şi îi urmez pe copii, când îl aud deschizând portiera lui. – Aşteaptă, Layken! mă strigă el. Uf! Aproape că scăpasem. Mă întorc şi-l văd stând pe alee. Pare emoţionat. – Săptămâna asta eu, Eddie şi Gavin mergem la Getty’s. Vrei să vii şi tu? E clar c-ar fi trebuit s-o las mai moale cu flirtul. Mă cuprinde vinovăţia, ştiind că i-am trimis semnale greşite. – Nu ştiu. Trebuie să o întreb pe mama. Îţi dau mâine un răspuns, bine? 86 Observ sclipirea de speranţă apărându-i în ochi şi-mi doresc să-l fi refuzat din prima. Nu vreau să-şi facă mai multe iluzii decât are deja. – Da. Mâine. Pa, pa! Când ajung în casă, Kel şi Caulder sunt la bar, cu temele în faţă. – Caulder, acum locuieşti cu noi sau ce? Se uită la mine cu ochii lui mari şi verzi ca ai lui Will. – Pot să plec acasă, dacă vrei. – Nu. Doar glumeam. Mă bucur că eşti aici; îl ţii pe ciudatul ăsta mic departe de mine. Îl strâng de umeri pe Kel, apoi merg la frigider şi-mi iau ceva de băut. – Deci Nick ăsta e iubitul tău? Credeam că frate-meu o să fie iubitul tău. Observaţia lui Caulder mă ia prin surprindere, iar sucul îmi zboară din gură. – Nu, niciunul nu e iubitul meu. Eu şi fratele tău suntem doar prieteni, Caulder. – Dar, Layken… Kel îi aruncă lui Caulder un zâmbet ştrengăresc. – V-am văzut cum vă sărutaţi în noaptea aia, când aţi venit acasă. În parcare. Vă urmăream de la geamul dormitorului meu. Inima îmi sare din piept şi mi se opreşte în gât. Îmi aşez mâinile ferm pe bar, în faţa lor. – Kel, să nu mai repeţi niciodată ce-ai spus! M-ai auzit? Ochii i se măresc, ambii copii lipindu-şi spatele de scaune în timp ce mă aplec ameninţător peste bar, spre ei. – Vorbesc serios. N-ai văzut ce crezi tu c-ai văzut. Will poate să aibă mari probleme dacă tu mai repeţi aşa ceva. Pe bune! Aprobă amândoi din cap, iar eu mă retrag în camera mea. Îmi scot caietul din geantă şi mă trântesc cu el pe pat în ideea că mă apuc de teme, dar nu pot. Gândul că relaţia mea cu Will ar putea ieşi 87 la iveală îmi distrage atenţia. Oricât de mult urăsc faptul că nu putem fi împreună, să fie concediat din cauza asta ar fi mult mai rău. Are nevoie de slujba asta. Era numai cu un an mai mare decât sunt eu acum când i-au murit părinţii şi a trebuit să devină el însuşi părinte. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă simt mai vinovată că i-am judecat atât de aspru deciziile. Durerea pe care o simt eu pe motiv că nu suntem împreună păleşte în comparaţie cu situaţia prin care trece el. Mă simt pe zi ce trece mai mult eleva decât perechea lui. Încerc să lucrez la poezia pe care nici n-am început-o, dar când după o jumătate de oră mama intră în cameră, pagina mea e tot goală. – Unde ţi-e maşina? – O, am uitat să-ţi spun! Nu porneşte, e alternatorul sau ceva de genul ăsta. E parcată la şcoală. – Cum să uiţi să-mi menţionezi aşa ceva? mă întreabă, cu o frustrare evidentă în glas. – Îmi pare rău. Când am ajuns acasă, dormeai. Ştiu că săptămâna asta ți-a fost cam rău, aşa că n-am vrut să te trezesc. Oftează, aşezându-se pe pat. – Nu ştiu când am să pot să ţi-o repar. Zilele următoare sunt la lucru. Te deranjează dac-o mai ţii un pic acolo, până reuşesc să aranjez ceva? – Am să mă interesez mâine. Mă îndoiesc c-o să observe cineva că stă acolo. – Bine. Atunci, trebuie să mă pregătesc de serviciu. Se ridică să plece. – Stai. Tura ta începe abia peste câteva ore. – Am nişte comisioane de făcut, îmi explică repede. Închide uşa, iar eu rămân să mă întreb oare cât de sincer mi-a răspuns? 88 *** Îmi usuc părul după duş, când parcă aud sunând la uşă. Opresc foehnul, ascultând câteva momente, şi, în cele din urmă, sună din nou. – Kel, răspunde tu! strig eu, trăgându-mi pantalonii. Îmi prind părul încă ud într-un coc în creştetul capului şi mă îmbrac cu un tricou. Soneria se aude din nou. Ajung la intrare şi mă uit pe vizor. Will stă în faţa uşii, cu mâinile la piept, privind în jos. La vederea lui inima îmi tresare şi mă întorc la oglinda din hol, să-mi cercetez silueta. Normal, arăt ca abia ieşită de sub duş. Măcar nu port papucii de casă ai lui Kel. Of! Oare de cemi pasă? Deschid uşa şi-i fac semn să intre. Înaintează numai cât s-o pot închide în urma lui, apoi rămâne pe loc. – Am venit după Caulder. E ora lui de baie. Vorbeşte concis, cu braţele încă la piept. O iau ca pe o confirmare a faptului că, momentan, nu mai am nicio şansă de a-i smulge vreo mărturisire, aşa că-l pun să aştepte un minut, cât mă duc să-l găsesc pe Caulder. Caut în camera lui Kel, în a mamei şi, în cele din urmă, când nu mai am unde să mă uit, în a mea. – Will, nu-s aici, îi spun, revenind în sufragerie. – Păi trebuie să fie. La mine nu-s. Se învârte pe hol, deschizând uşile şi strigându-i. O deschid şi pe cea dinspre curtea din spate, aprind lumina de afară şi examinez zona. – Nu sunt nici în spate, îl anunţ, când ne întoarcem amândoi în sufragerie. – Verific iar la mine. Will traversează strada, iar eu mă ţin după el. Afară s-a întunecat şi temperatura a scăzut faţă de orele prânzului. Pe măsură ce ne apropiem de casa lui, devin din ce în ce mai îngrijorată. Ştiu că 89 băieţii n-ar hoinări pe-afară la ora asta. Dacă nu sunt într-una din case, nu ştiu unde-ar putea fi. Will face rapid un tur al casei. Eu nu mă simt în largul meu cotrobăind, din moment ce n-am fost niciodată dincolo de hol, aşa că îl aştept la intrare. – Nu-s aici, îmi zice, neputând să-şi ascundă îngrijorarea. Dându-mi seama de gravitatea situaţiei, duc mâinile la gură şi simt că mi se taie respiraţia. Will îmi citeşte frica din ochi şi mă îmbrăţişează. – O să-i găsim. Sigur se joacă pe undeva. Mângâierea lui e de scurtă durată, după care se îndepărtează şi iese din casă. – Verifică tu curtea din spate; ne întâlnim în faţă. Îi strigăm pe nume şi simt cum, încet-încet, mă cuprinde disperarea. Îmi amintesc de ziua în care am avut grijă de Kel, care pe-atunci avea numai patru ani, şi am crezut că l-am pierdut. L-am căutat în toată casa timp de douăzeci de minute înainte să mă dau bătută şi s-o sun pe mama. Ea a sunat imediat la poliţie, care a venit în câteva minute. Încă-l mai căutau când a ajuns şi ea acasă. Panica pe care am văzut-o în privirea ei atunci când a intrat pe uşă mi s-a transmis şi mie, aşa că am început amândouă să plângem. După încă un sfert de oră de căutări, un ofiţer de poliţie l-a găsit pe Kel adormit pe un teanc de prosoape împăturite, în dulapul din baie. Aparent, se ascunsese de mine şi îl furase somnul. Controlez curtea din spatele casei lui Will, în speranţa că voi descoperi acelaşi sentiment de uşurare, dar cei mici nu-s aici. Când ocolesc clădirea, îl văd pe Will în parcare, uitându-se în maşină. Observând că alerg spre el, îşi duce degetul la buze în semn de linişte. Trag cu ochiul la locul din spate, unde Kel şi Caulder stau ghemuiţi pe podea, cu mâinile apropiate, mimând pistoale; amândoi dorm tun. Răsuflu uşurată. 90 – N-ar fi buni de santinele, îmi şopteşte. – Aşa-i. Rămânem pe loc, privindu-ne fraţii. Braţul lui Will îmi înconjoară umerii şi mă strânge scurt. Îmbrăţişarea nu se prelungeşte, dândumi de înţeles că e un simplu gest de uşurare că băieţii sunt în siguranţă. – Hei, înainte să-i trezeşti, vino înăuntru, că am ceva să-ţi dau. Porneşte spre casă şi-l urmez până în bucătărie. Inima încă îmi bubuie în piept, dar nu pot să-mi dau seama dacă e din cauza efortului depus căutându-i pe băieţi sau doar pentru că mă aflu în apropierea lui Will. Scoate ceva din geantă şi-mi întinde. – Cheile tale, îmi explică, lăsându-le să cadă în palma mea. – O, mulţumesc, îi răspund un pic dezamăgită. Nu ştiu ce mă aşteptam să-mi dea, dar mi-am imaginat că ar putea fi cererea lui de demisie. – Acum funcţionează. Mâine ai să poţi s-o iei acasă. Se apropie de canapea şi ia loc. – Poftim? Mi-ai reparat-o? – De fapt, n-am reparat-o eu. Cunosc un tip care a putut să-i schimbe alternatorul azi după-amiază. Îmi aduc aminte de replica lui din parcarea liceului. Mă-ndoiesc că ar fi înlocuit alternatorul maşinii oricărui alt elev. – Will, nu era nevoie să faci aşa ceva, îi spun, aşezându-mă pe canapea, lângă el. Dar îţi mulţumesc. Am să-ţi dau banii înapoi. – Nu-ţi face griji. Voi m-aţi ajutat mult cu Caulder în ultimul timp; măcar atât am putut să fac şi eu. Şi iar am rămas fără cuvinte. Mă simt ca în prima zi, când stăteam în bucătăria lui, calculându-mi următoarea mişcare după ce m-a ajutat cu bandajul. Ştiu c-ar trebui să mă ridic şi să plec, dar îmi place să stau aici cu el. Chiar dacă îi sunt din nou datoare. Îmi regăsesc cumva curajul să-l abordez. 91 – Deci, putem să ne terminăm conversaţia de mai devreme? Se face comod pe canapea, ridicându-şi picioarele pe măsuţa din faţa noastră. – Depinde. Ai reuşit să găseşti vreo soluţie? – Păi, nu, îi răspund, exact când îmi trece prin minte o posibilă rezolvare. Îmi las capul pe spătarul canapelei şi-i sugerez sfios: – Presupunând că sentimentele noastre se vor… amplifica… Fac o scurtă pauză. Nu sunt sigură de modul în care-mi va interpreta ideea, aşa că-l iau uşor. – Nu m-ar deranja să dau un GED6. – Asta-i ridicol, mi-o taie el. Nici să nu te gândeşti! Lake, n-ai să abandonezi şcoala! Iarăşi sunt Lake. – Era doar o idee. – Ei bine, era una proastă. Reflectăm în tăcere, incapabili să găsim o altă soluţie. Rămân cu capul rezemat de canapea, privindu-l. Mâinile îi sunt încrucişate sub cap şi priveşte înspre tavan, încordându-și maxilarul şi pocnindu-şi absent degetele. Nu mai este îmbrăcat în hainele de profesor. S-a schimbat într-un tricou alb şi pantaloni de sport gri, aproape identici cu ai mei. Abia acum observ că are părul ud. Sunt săptămâni întregi de când n-am mai stat atât de aproape de el; începusem să-i uit mirosul. Trag aer în piept, inspirându-i parfumul de aftershave. Îmi aminteşte de aerul din Texas înainte să înceapă ploaia. Are un pic de cremă de ras rămasă sub urechea stângă. Din instinct, mâna îmi ajunge pe obrazul lui, ştergând-o. Tresare, se răsuceşte spre mine, iar eu ridic defensiv degetul, ca să-i arăt GED (Tests of General Educaţional Development) – teste specifice pentru echivalarea studiilor liceale. 6 92 motivul pentru care l-am atins. Îmi trage mâna către el şi-mi freacă degetul de tricou, îndepărtând excesul de cremă. Mâinile noastre îi rămân pe piept şi continuăm să ne privim în tăcere. Am palma deasupra inimii lui şi-o pot simţi bătând puternic. Ştiu că această apropiere dintre noi e greşită, dar pentru mine e perfectă. Îmi lasă mâna pe piept, urcând şi coborând în ritmul respiraţiei lui. Are pe chip aceeaşi privire pe care o avea astăzi, în clasă. Însă reacţia mea este mult mai intensă şi cu greu îmi ţin în frâu dorinţa de a-l săruta. De mai bine de o lună îmi doresc să stau de vorbă aşa cu el. Mai aveam multe să-i spun atunci când a hotărât să pretindă că nu exist. Mi-e teamă că, imediat ce voi pleca de-aici, izolarea va reveni, aşa că vreau să-i spun acum tot ce ţin în mine de-atâta vreme. – Will, îi şoptesc. Am să te aştept… până termin liceul. Oftează şi închide ochii, mângâindu-mi cu degetul dosul palmei. – E mult de aşteptat, Lake. Se pot întâmpla multe într-un an. Sub palma mea, pulsul îi creşte. Nu ştiu ce-i cu mine, dar mă apropii de el şi-i întorc faţa către mine. Vreau doar să mă privească. Dar el nu se uită în ochii mei. În schimb, îşi concentrează atenţia pe mâna lui, mişcând-o uşor de-a lungul braţului meu. Mă cuprind aceleaşi senzaţii pe care le-am avut în noaptea în care ne-am sărutat prima oară. Mi-a lipsit această atingere. Îl privesc în timp ce-şi mută mâna pe umărul meu, iar degetele îi alunecă sub breteaua bluzei, trasându-i încet conturul. Cu mişcări lente, precise, îşi dă picioarele jos de pe măsuţă şi-şi întoarce corpul spre mine. Expresia de pe chip îi este plină de îndoieli, dar se apleacă încet, apăsându-şi buzele pe umărul meu. Îl îmbrăţişez şi trag adânc aer în piept. Pe măsură ce buzele îi urcă de-a lungul umărului spre gât, respiră din ce în ce mai sacadat. Camera începe să se rotească, iar eu închid ochii. Buzele lui îşi continuă drumul pe obraz, aproape de gură. Când îl simt retrăgându-se, îi deschid şi-l 93 observ privindu-mă. Disting în ochii lui o scânteie de ezitare chiar înainte să-mi acopere gura cu a lui. În trecut, sărutările lui au fost atente şi delicate. Acum se lasă condus de un fel de patimă, în timp ce-şi strecoară mâinile sub bluza mea şi mă prinde de talie. Îi răspund la sărut cu aceeaşi pasiune arzătoare. Cu mâinile strânse în părul lui îl trag deasupra mea, întinzându-mă pe canapea. Imediat ce începe să-şi coboare trupul peste al meu, pune capăt sărutului, îndepărtându-se. – Trebuie să ne oprim, îmi spune. Nu putem face asta. Închide ochii, lăsându-şi capul pe spătar. Ridicându-mă odată cu el, îi ignor protestul şi îmi plimb mâinile pe gât în sus, până în păr. Îl sărut iar, urcându-mă în poala lui. Îmi înconjoară din nou talia, lipindu-mă de el, şi îmi întoarce sărutul cu şi mai multă intensitate decât prima dată. Avea dreptate; chiar e din ce în ce mai bine. Îi găsesc marginea de jos a tricoului şi trag de el în sus. Buzele ni se despart o fracţiune se secundă, atât cât e nevoie pentru ca bluza să treacă printre noi. Îi mângâi pieptul, trasând conturul muşchilor, în timp ce ne continuăm sărutul. Mă apucă de mâini, împingândumă jos, pe canapea. Aştept să-i întâlnesc din nou gura, dar el se ridică, îndepărtându-se. – Layken, ridică-te! îmi porunceşte. Mă ia de mână şi mă ridică de pe canapea. Stau în picioare, încă prinsă în moment, neputând să-mi revin. – Asta… asta nu se poate întâmpla! Şi lui îi e greu să respire. – Acum îţi sunt profesor. Totul s-a schimbat. Nu putem face aşa ceva. Şi-a ales prost momentul. Genunchii îmi sunt moi şi folosesc canapeaua ca pe un punct de sprijin, aşezându-mă iar. – Will, n-am să spun nimic nimănui, îţi jur. 94 Nu vreau să regrete ceea ce tocmai s-a petrecut între noi. Pentru un scurt moment, a fost ca şi cum ne-am fi întors amândoi pe drumul pe care trebuia să fim de fapt. Acum, doar câteva secunde mai târziu, sunt iarăşi confuză. – Îmi pare rău, Layken, dar nu-i corect, îmi spune, păşind de-a lungul camerei. Nu e bine pentru niciunul dintre noi. Nu-i bine pentru tine. – N-ai tu de unde să ştii ce e bine pentru mine, îi răspund răspicat. Sunt din nou în defensivă. Se opreşte, întorcându-se spre mine. – N-ai să mă aştepţi. Nu te las să renunţi la ceea ce ar trebui să fie cel mai frumos an din viaţa ta. Eu a trebuit să mă maturizez mult prea repede; nu vreau să păţeşti şi tu la fel. N-ar fi corect. Nu vreau să mă aştepţi, Layken. Schimbarea atitudinii lui şi faptul că îmi rosteşte numele întreg diminuează nivelul de oxigen din încăpere. Sunt ameţită. – N-aş renunţa la nimic, îi răspund cu glasul stins. Dac-aş avea suficientă energie, aş ţipa. Îşi trage tricoul pe cap, îndepărtându-se şi mai mult de mine. Merge în partea cealaltă a camerei, înconjoară canapeaua şi apucă spătarul cu mâinile. Stă cu capul plecat, evitând din nou să-mi întâlnească privirea. – Viaţa mea e plină de responsabilităţi. Pentru numele lui Dumnezeu, am un copil de crescut! N-aş putea să pun nevoile tale pe primul loc. La naiba, n-aş fi în stare să le pun nici măcar pe locul doi. Ridică uşor capul şi mă fixează cu privirea. – Meriţi mai mult decât să fii pe locul trei. Traversez sufrageria şi mă aşez în genunchi pe canapea, în faţa lui, acoperindu-i mâinile cu ale mele. 95 – Trebuie să-ţi pui responsabilităţile înaintea mea, Will, tocmai de aia vreau să te aştept. Eşti un om bun. Lucrul ăsta, pe care tu îl consideri defect, este motivul pentru care mă îndrăgostesc de tine. Ultimele cuvinte se scurg din mine de parcă aş fi pierdut şi ultima fărâmă de autocontrol pe care o mai aveam. Dar, totuşi, nu regret că le-am rostit. Îşi trage palmele dintr-ale mele şi mi le pune de-o parte şi de alta a feţei, privindu-mă drept în ochi. – Tu nu te îndrăgosteşti de mine, îmi spune ca şi cum mi-ar comanda. Nu poţi să te îndrăgosteşti de mine. Cu privirea aspră, îşi încordează din nou maxilarul. Simt cum lacrimile încep să mi se strângă în ochi, iar el îmi dă drumul, mergând spre uşă. – Ce s-a întâmplat în seara asta, gesticulează el spre canapea, nu trebuie să se mai întâmple niciodată. Nu se va mai întâmpla niciodată. Zice asta de parcă n-aş fi eu singura persoană pe care o are de convins. Iese din casă trântind uşa după el, iar eu rămân de una singură în sufragerie. Îmi cuprind mijlocul cu mâinile; ameţeala se intensifică. Mi-e teamă că, dacă nu-mi recapăt rapid controlul, nu o să mă pot ţine pe picioare suficient cât s-o şterg de-aici. Inspir pe nas şi expir pe gură, apoi număr descrescător de la zece. E o tehnică de relaxare pe care am învăţat-o de la tata când eram mai mică. Obişnuiam să am ceea ce părinţii mei numeau supraîncărcări emoţionale. Tata mă lua în braţe şi mă strângea cât de tare putea în timp ce număram împreună. Câteodată mă prefăceam, numai ca să mă ia în braţe. Ce n-aş da să pot avea parte acum de o îmbrăţişare de-a tatălui meu! Uşa se deschide şi Will revine, cărând în braţe un Caulder adormit. 96 – S-a trezit Kel; acum se duce acasă. Ar trebui să te duci şi tu, mă îndeamnă cu calm. Mă simt de-a dreptul jenată. Jenată de ceea ce s-a întâmplat între noi şi de faptul că mă face să par disperată, mai slabă decât el. Îmi înşfac cheile de pe măsuţă şi fac stânga-mprejur spre uşă, oprindumă în faţa lui. – Eşti un nemernic, îi spun. Plec, trântind ușa în urma mea. Când ajung în dormitorul meu, mă trântesc pe pat şi încep să plâng. În sfârşit am găsit inspiraţia pentru poezie, deşi e negativă. Iau un stilou şi încep să scriu, ştergând mereu de pe hârtie petele de lacrimi. 97 7 You can’t de like me But be happy that you can’t I see pain but I don’t feel it I am like the old Tin Man – THE AVETT BROTHERS, TIN MAN Potrivit afirmaţiilor doamnei Elisabeth Kubler-Ross, există cinci stadii ale durerii prin care trece o persoană după moartea cuiva drag: negarea, furia, înfruntarea, depresia şi acceptarea. Când locuiam în Texas, în semestrul doi din clasa a unsprezecea am urmat un curs de psihologie. Tocmai discutam etapa a patra, când directorul a intrat în clasă, alb ca varul. – Layken, poţi să vii, te rog, pe coridor? Domnul director Bass era un om plăcut. Cu o burtă durdulie, mâini durdulii şi durduliu în locuri în care habar n-aveai că poate fi cineva durduliu. Era o zi de primăvară neobişnuit de rece în Texas, dar nu ţi-ai fi dat seama dacă te uitai la petele de transpiraţie pe care le avea la subraţ. Era genul de director care prefera să stea în biroul lui, nu pe coridoare. Nu căuta niciodată problemele, ci aştepta să vină singure la el. Aşadar, de ce era aici? M-am ridicat din bancă şi am mers cât de încet am putut spre uşa clasei, cu o presimţire rea în adâncul sufletului. Nu a putut să se uite în ochii mei. Îmi amintesc că m-am uitat direct la el, iar privirea i-a coborât în podea. Îi era milă de mine. Dar de ce? Pe hol mă aştepta mama, cu rimelul întins pe obraji. Expresia din ochii ei m-a lămurit de ce venise aici. De ce ea venise, iar tata nu. Am clătinat din cap, refuzând să cred ceea ce bănuiam. – Nu, am repetat ţipând. 98 Şi-a aruncat braţele în jurul meu, prăbuşindu-se la podea. În loc să încerc s-o susţin, m-am lăsat să cad cu ea. Chiar atunci, pe holul liceului, am experimentat prima etapă a durerii: negarea. *** Gavin se pregăteşte să-şi recite poezia. Stă în faţa clasei, cu foaia tremurându-i în mână, şi îşi drege glasul pentru a începe să citească de pe ea. Ignor prezenţa lui Gavin şi-mi îndrept atenţia către Will, întrebându-mă dacă etapele durerii se aplică numai în cazul morţii cuiva drag. N-ar putea fi folosite şi pentru dispariţia unui aspect din viaţa ta? Dacă da, atunci eu mă aflu exact în mijlocul celei de-a doua: furia. – Cum se numeşte, Gavin? întreabă Will. Stă la catedră, luându-şi notiţe în agendă pe măsură ce elevii recită. Mă calcă pe nervi faptul că poate fi atât de atent, concentrându-se pe orice altceva în afară de mine. Abilitatea lui de a mă face să mă simt ca un vid imens mă calcă pe nervi. Modul în care se opreşte din scris ca să-şi roadă capătul pixului mă calcă pe nervi. Aseară, aceleaşi buze care acum înconjoară pixul lui roşu, urât, îşi făceau drum în sus, pe gâtul meu. Alung imediat din minte imaginea sărutărilor lui. Nu ştiu cât o sămi ia, dar sunt hotărâtă să pun capăt efectului pe care îl are asupra mea. – Mm, nu i-am dat un titlu, răspunde Gavin, care e tot în faţa clasei, fiind penultimul la recitat. Cred că am să-i spun Precerere! – Precerere, atunci poţi să-ncepi, îl îndeamnă Will, folosind tonul de profesor, care, de asemenea, mă calcă pe nervi. – Hmm-hmm. Gavin îşi drege vocea. Când începe să citească, mâinile încep să-i tremure şi mai tare. 99 Un milion cincizeci şi unu de mii două sute de minute. Cam de atâtea minute te iubesc, De tot atâtea minute mă gândesc la tine, De tot atâtea îmi fac griji pentru tine, De tot atâtea îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tine, De tot atâtea mulţumesc fiecărei zeităţi din univers pentru tine Un milion Cincizeci şi unu de mii Două Sute De Minute… Un milion cincizeci şi unu de mii două sute de ori. De-atâtea ori m-ai făcut să zâmbesc, De tot atâtea să visez, De tot atâtea ori să cred, De tot atâtea să-mi descopăr, De tot atâtea să-mi ador, De tot atâtea să-mi venerez, Viaţa. (Gavin păşeşte spre spatele sălii, unde stă Eddie. Se aşază în genunchi în faţa ei şi-i citeşte ultimul vers din poezie.) Şi exact peste un milion cincizeci şi unu de mii două sute de minute te voi cere de soţie, voi cere să-ţi petreci tot restul minutelor din viaţa ta cu mine. Eddie zâmbeşte larg, se apleacă şi-l îmbrăţişează. Clasa se împarte în două: băieţii mormăie, iar fetele suspină. Mă foiesc în scaun, aşteptând să recite ultimul poet de azi: eu. – Mulţumesc, Gavin, poţi să iei loc. Bravo! 100 Will mă cheamă să-mi citesc poezia, fără să-şi ridice privirea din agendă. Are vocea moale, plină de trepidaţii. – Layken, e rândul tău. Sunt pregătită. Sunt mulţumită de creaţia mea. E scurtă, dar la obiect. Deja am memorat-o, aşa că las foaia pe bancă şi merg în faţa clasei. – Am o întrebare. Inima mi-o ia la goană când realizez că asta e prima dată când port o conversaţie cu Will în clasă, de când am pus prima dată piciorul aici, acum o lună. Ezită, de parcă nu se poate decide dacă să admită că am ceva de întrebat. Aprobă uşor din cap. – Există o durată minimă? întreb. Nu ştiu ce credea că am să întreb, dar pare uşurat. – Nu, e în regulă, atâta timp cât reuşeşti să transmiţi ceea ce vrei. Cum spuneam, nu există reguli. Când răspunde, vocea i se frânge uşor. Se vede pe faţa lui că are încă proaspăt în memorie tot ceea ce s-a petrecut aseară între noi. Cu atât mai bine. – Bine. Atunci e perfect, mă bâlbâi eu. Poezia mea se numeşte Rău. Mă întorc cu faţa spre colegi şi îmi recit cu mândrie opera învăţată pe de rost. Potrivit dicţionarului… Şi potrivit părerii mele… Există peste treizeci de înţelesuri şi sinonime pentru cuvântul Rău. (Răcnesc cu repeziciune cuvintele ce urmează; tresare toată clasa, inclusiv Will.) Dobitoc, ticălos, crud, idiot, hain, dur, nedrept, urâcios, răuvoitor, mitocan, agresiv, intransigent, tiranic, sever, fioros, mârşav, aspru, 101 înverşunat, brutal, nemilos, degenerat, grosolan, depravat, malefic, cumplit, dificil, implacabil, ranchiunos, dăunător, indiferent, insensibil, neîndurător, inexorabil. Şi, preferatul meu, nemernic. Întorcându-mă la locul meu, îi arunc o privire lui Will, care e roşu ca racul, cu dinţii încleştaţi. Eddie bate prima din palme, urmată de restul fetelor din clasă. Îmi încrucişez braţele la piept, concentrându-mi atenţia pe banca mea. – Frate! exclamă Javi. Cine te-a scos din sărite? Sună clopoţelul, iar elevii se îndreaptă spre ieşire. Will nu scoate un cuvânt. Încep să-mi strâng lucrurile, când Eddie vine lângă mine. – Ai reuşit să vorbeşti cu mama ta? mă întreabă. – Cu mama? Despre ce? Habar n-am la ce se referă. – Despre întâlnire. Nick te-a întrebat ieri dacă vrei să ieşi cu el? Iai zis că trebuie să o întrebi întâi pe mama ta? – A, despre asta! Asta s-a întâmplat ieri? Parcă trecuse o veşnicie! Mă uit pe furiş la Will şi observ că mă priveşte, aşteptând să-mi audă răspunsul pe care i-l dau lui Eddie. Expresia de pe faţa lui e rece ca gheaţa. Îmi doresc să fi fost mai uşor de citit. Presupun că pe dinăuntru e gelos, aşa că-i dau înainte. – Da, desigur. Spune-i lui Nick că mi-ar face plăcere, o mint, păstrându-mi privirea fixată pe Will. Strânge pixul şi hârtia, deschide un sertar şi le aruncă înăuntru, închizându-l cu zgomot. Manevra lui o sperie pe Eddie, care sare, răsucindu-se spre el. E conştient de atenţia pe care a atras-o asupra lui, aşa că se ridică, prefăcându-se indiferent în timp ce şterge creta de pe tablă. Eddie revine la mine. 102 – Perfect! A, ne-am hotărât să ieşim joi, ca după ce plecăm de la Getty’s să putem merge la slam. Mai avem doar câteva săptămâni, mai bine ne luăm de-o grijă. Vrei să venim să te luăm de-acasă? – Ăăă, sigur. Eddie bate din palme cu entuziasm şi ţopăie afară din clasă. Will continuă să şteargă tabla deja curată, iar eu mă îndrept spre ieşire. – Layken! mă strigă, cu duritate în glas. Mă opresc lângă uşă, dar nu mă întorc la el. – Mama ta lucrează joi noaptea. Eu chem mereu o bonă, pentru că mă duc la slam. Trimite-l pe Kel la noi înainte să pleci. Ştii, înainte de întâlnire. Nu-i răspund. Doar ies pe uşă. La masa de prânz e ciudat. Nick ştie deja de la Eddie că am acceptat să ies cu ei şi toţi pălăvrăgesc despre noile noastre planuri. Toţi, mai puţin eu. În afară de ocazionalele încuviinţări din cap şi mormăieli de aprobare, nu vorbesc. Nu am poftă de mâncare, aşa că Nick înfulecă aproape toată porţia mea. Plimb prin tavă cu linguriţa budinca de orez, picurând ketchup din loc în loc. Îmi aminteşte de rămăşiţele omului de zăpadă masacrat pe alee. Zile în şir, de câte ori plecam, treceam cu roata peste trupul lui îngheţat. Mă întreb, oare Jeepul ar fi la fel de silenţios dacă l-aş călca pe Will? Dacă aş trece accidental cu roata din spate peste el, apoi aş băga maşina în viteză şi mi-aș continua drumul. – Layken, ai de gând să îl ignori? întreabă Eddie. Ridic privirea şi-l văd pe Will stând în spatele lui Nick, holbânduse la haosul pe care l-am făcut în tavă. – Ce-i? mă adresez lui Eddie. – Domnul Cooper vrea să-ţi vorbească, îmi explică ea, făcând semn cu capul în direcţia lui. – Pun pariu că ai dat de belea pentru că ai pronunţat cuvântul nemernic, adaugă Nick. 103 Duc mâna la gât, de frică să nu-mi explodeze. Ce face? De ce îmi cere să merg cu el de faţă cu toată lumea? Şi-a pierdut minţile? Dau scaunul la o parte şi las tava pe masă, studiindu-l cu precauţie. Părăseşte cafeneaua mergând spre clasa lui, iar eu îl urmez. Drumul e lung. Lung, stânjenitor, tăcut şi plin de tensiune. – Trebuie să stăm de vorbă, îmi spune, închizând uşa după el. Acum. Nu ştiu dacă acum e Will. Nu înţeleg din ce unghi mă abordează. Nu ştiu dacă să-l ascult sau să-l pălmuiesc. Nu înaintez prea mult în încăpere. Îmi încrucişez braţele la piept, încercând să par iritată. – Atunci, vorbeşte! mă răstesc eu. – La naiba, Lake! Nu sunt duşmanul tău. Nu mă mai urî. E Will. Mă reped la el, ridicând mâinile în aer, frustrată. – Să nu te mai urăsc. Hotărăşte-te odată, Will! Aseară mi-ai spus să nu te mai iubesc, acum îmi spui să nu te mai urăsc îmi zici că nu vrei să te aştept, dar te porţi ca un băieţandru imatur când accept să mă întâlnesc cu Nick! Vrei să mă comport ca şi cum nu te-aş cunoaşte, apoi mă scoţi din sala de mese de faţă cu toată lumea! Neam construit faţada asta, ca şi cum am fi tot timpul altcineva şi e obositor! Nu ştiu niciodată când eşti Will şi când eşti domnul Cooper şi pe bune dacă ştiu când trebuie să fiu Layken şi când Lake. M-am săturat să joc după regulile minţii lui. Sunt atât de obosită! Mă trântesc în scaunul pe care stau în timpul orei. Mi-e greu să-l descifrez, pentru că stă nemişcat. Inexpresiv. Mă înconjoară încet, aşezându-se în banca din spatele meu. Continui să privesc în faţă, iar el se apleacă peste pupitru, destul de aproape cât să-mi poată şopti la ureche. Când vorbeşte, corpul mi se încordează şi inima mi se strânge. – N-am crezut că o să fie aşa de greu, îmi spune. Nu vreau să-i ofer satisfacţia de a vedea lacrimile care-mi coboară pe obraji. 104 – Îmi pare rău pentru ce ţi-am zis mai devreme despre ziua de joi, continuă el. Am fost sincer, în cea mai mare parte. Ştiu că o să ai nevoie de cineva care să-l supravegheze pe Kel şi eu sunt cel care a făcut din seara de slam o temă obligatorie. N-ar fi trebuit să reacţionez aşa. De aceea te-am rugat să vii aici: trebuia să-mi cer scuze. N-o să se mai întâmple, îţi promit. Uşa clasei se deschide şi Will sare de pe scaun. Mişcarea lui bruscă o sperie pe Eddie, care ne priveşte curioasă din cadrul uşii. Are în mână rucsacul pe care l-am lăsat la cafenea. Nu pot să-mi ascund lacrimile din ochi şi-mi întorc capul de la ea. Eu şi Will nu mai putem face nimic acum, pentru a masca tensiunea dintre noi. Eddie ridică palma şi aşază rucsacul pe banca cea mai apropiată de uşă. Iese din sală şoptind: – Greşeala mea… continuaţi. Şi trage uşa în urma ei. Will îşi trece mâinile prin păr, plimbându-se prin încăpere. – Minunat, mormăie el. – Calmează-te, Will, îi spun ridicându-mă şi luându-mi rucsacul. Dacă mă întreabă, o să-i spun că te-ai supărat pentru că am spus nemernic. Şi măgar. Şi idiot. Şi mito… – Am înţeles! Sunt cu mâna pe clanţă, când mă strigă din nou şi mă opresc. – Vreau să-ţi spun că-mi pare rău… şi pentru aseară, continuă el. Când vorbesc, mă întorc cu faţa la el. – Îţi pare rău că s-a întâmplat? Sau pentru modul în care te-ai oprit? Înclină capul, ridicând din umeri ca şi cum nu mi-ar înţelege întrebarea. – Îmi pare rău pentru tot. Nu trebuia să se întâmple. – Mitocan, termin eu. *** 105 Când pornesc Jeepul, motorul are acelaşi zgomot familiar, dar până şi asta mă calcă pe nervi. Lovesc volanul cu pumnul, dorindumi atâtea lucruri! Îmi doresc să nu-l fi întâlnit pe Will în prima săptămână de când m-am mutat aici. Ar fi fost mult mai uşor dacă laş fi cunoscut mai întâi la şcoală. Sau, şi mai bine, îmi doresc să nu ne fi mutat deloc în Ypsilanti. Îmi doresc să fi trăit tata. Îmi doresc ca mama să nu fie atât de vagă atunci când vine vorba de comisioane, îmi doresc să nu mai vină Caulder în fiecare zi la noi. Când îl văd pe el, mă gândesc la Will. Îmi doresc să nu-mi fi reparat Will maşina. Mă enervează când face lucruri din astea atente. Mi-ar fi mai uşor să-l urăsc dacă ar fi, într-adevăr, în toate felurile în care l-am făcut. O, Doamne! Nu-mi vine să cred că i-am adresat toate cuvintele alea! Stai, fără regrete. *** Iau băieţii de la şcoală şi mă duc acasă. Azi am ajuns înaintea lui Will, dar nu-l mai pândesc la fereastră. Gata cu pânditul la fereastră. – Suntem la Caulder, ţipă Kel, trântind portiera Jeepului. Bun. Când traversez coridorul, o aud pe mama vorbind cu cineva în dormitorul ei şi mă opresc în faţa uşii. N-aud decât vocea ei, deci probabil e la telefon. În mod normal nu mi-aş permite să trag cu urechea la discuţia mamei. Totuşi, comportamentul pe care îl are în ultimul timp mă îndreptăţeşte să fiu un pic băgăcioasă. Sau poate comportamentul meu îmi dă dreptul să fiu un pic rebelă. Oricum ar fi, îmi lipesc urechea de uşă. – Ştiu. Ştiu. Am să le spun curând, zice ea. Nu, cred că o să fie mai bine dacă le spun singură… Sigur c-am s-o fac. Şi eu te iubesc, dragă. Închide. Merg tiptil până în faţa camerei mele şi mă strecor înăuntru. Trag uşa după mine şi mă las să cad pe podea. Şapte luni. I-au trebuit numai şapte luni ca să meargă mai departe. N-are cum să aibă deja pe altcineva, dar cuvintele de la 106 telefon nu puteau fi mai clare de atât. Sunt din nou în etapa unu: negarea. Cum a putut? Şi oricine-ar fi el, deja vrea să ne fie prezentat? Deja nu-l suport. Şi tupeul ei! Cum a putut să-l pună la zid pe Will în asemenea hal, când faptele ei sunt tot atât de oribile, dacă nu şi mai şi! Stadiul unu este extrem de scurt. M-am întors în cel de-al doilea: furia. Mă hotărăsc să nu aduc vorba imediat. Vreau să aflu mai multe înainte s-o înfrunt. Vreau ca eu să am avantajul în discuţie şi pentru asta îmi trebuie timp de gândire. – Lake? Te-ai întors? Bate la uşă. Mă rostogolesc şi sar în picioare ca să nu fiu în uşă când o deschide. Mă prinde sărind şi mă priveşte curioasă. – Ce faci? mă întreabă. – Mă întind. Mă doare spatele. Nu o păcălesc, aşa că îmi prind braţele la spate, le întind în sus şi mă aplec în faţă. – Ia nişte aspirină, mă sfătuieşte. – Bine. – Nu lucrez în seara asta, dar trebuie să mai recuperez din orele de somn pierdute. N-am dormit azi deloc, deci merg să mă întind. Poţi să ai grijă ca fratele tău să facă baie înainte de culcare? – Sigur. Ne îndepărtăm amândouă pe coridor. – Stai, mamă? Întoarce capul spre mine, pleoapele închizându-i-se peste ochii obosiţi. – Joi seară ies în oraş. E în regulă? Mă cercetează suspicioasă. – Cu cine? – Cu Eddie, Gavin şi Nick. – Trei băieţi? Nu pleci nicăieri cu trei băieţi. 107 – Nu, Eddie e fată. E prietena mea. Gavin e iubitul ei şi va fi o întâlnire dublă. Eu o să fiu cu Nick. Privirea i se mai luminează. – Oh! Bine atunci, îmi zâmbeşte, deschizând uşa dormitorului. Stai! Joi lucrez. Cum rămâne cu Kel? – Will cheamă o bonă joia. Deja mi-a spus că pot să-l trimit pe Kel la ei. Pare mulţumită, dar numai pentru o clipă. – Will a acceptat să plătească o bonă? Ca să aibă grijă de Kel? Iar tu să poţi să mergi la o întâlnire? La naiba. Nu m-am gândit cum o să sune treaba asta. – Mamă, au trecut câteva săptămâni bune. Am ieşit împreună doar o dată; ne-a trecut. Mă studiază preţ de câteva secunde. – Hmm… Apoi intră în camera ei, tot nemulţumită. Suspiciunile ei îmi dau un mic sentiment de satisfacţie. Are impresia că o mint cu ceva. Acum suntem chit. *** – Nu merg la a treia oră, o anunţ pe Eddie când ieşim de la Istorie. – De ce nu? – Nu prea am chef. Mă doare capul. Cred că am să ies în curte, la aer curat. Dau să plec spre ieşire, dar mă prinde de braţ. – Layken? Are cumva vreo legătură cu ceea ce s-a întâmplat ieri la prânz cu domnul Cooper? E totul în ordine? Îi zâmbesc liniştitor. – Nu, e în regulă. Vrea doar să mă abţin de la a mai folosi un limbaj atât de colorat la ora lui. 108 Strânge din buze şi se îndepărtează, având pe faţă aceeaşi expresie neîmpăcată pe care o avea mama aseară. Curtea e goală. Se pare că niciun alt elev nu are nevoie de un moment de respiro de la profesorul pe care îl iubeşte în secret. Mă aşez pe o bancă şi îmi scot telefonul din buzunar. Nimic. De când mam mutat, am vorbit numai o dată cu Kerris. Ea era cea mai apropiată prietenă a mea în Texas, dar ea era, de fapt, cea mai bună prietenă cu altă fată. E ciudat când cea mai bună prietenă a ta are o cea mai bună prietenă şi mai bună. Am acceptat situaţia, gândindumă că eu eram prea ocupată pentru a menţine legătura cu prieteni foarte buni, dar poate era mai mult decât atât. Poate că nu sunt o bună ascultătoare. Poate că nu sunt o bună împărtăşitoare. – Te superi dacă-ţi ţin de urât? Mă uit în sus şi-o văd pe Eddie luând loc pe banca din faţa mea. – Nefericirea cere companie. – Nefericire? Şi de ce suntem nefericite? Mâine seară ai o întâlnire la care trebuie să te gândeşti. Şi cea mai bună prietenă a ta sunt eu, îmi spune. Cea mai bună prietenă? Poate. Sper. – Nu crezi că Will o să vină să ne caute? o întreb. Lasă capul într-o parte, privindu-mă uimită. – Will? Vrei să zici domnul Cooper? O, Doamne, tocmai i-am spus Will. Şi ea era deja suspicioasă. Zâmbesc, trântindu-i prima scuză care-mi trece prin cap. – Da, domnul Cooper. La fosta mea şcoală, strigam profesorii pe numele mic. Nu-mi răspunde. Curăţă vopseaua de pe bancă cu unghia albastră. Nouă dintre unghiile ei sunt verzi; numai una e albastră. – Am să spun şi eu ceva, mă informează cu voce calmă. Poate că mă înşel, poate că nu. Dar orice am să zic, nu vreau să mă întrerupi. Dau din cap că da. 109 – Cred că întâmplarea de ieri, din timpul prânzului, a fost ceva mai mult decât o mustrare uşoară pentru exprimare neadecvată. Nu ştiu cât de mult şi, sincer, nici nu-i treaba mea. Vreau doar să ştii că poţi să vorbeşti cu mine. Dacă simţi nevoia. N-aş duce vorba mai departe; nici nu am cui, în afară de Gavin. – N-ai pe nimeni? Prieteni buni? Fraţi? Cu asta sper să schimb subiectul. – Nu, numai pe el îl am, îmi răspunde. Bine, teoretic, dacă vrei să ştii adevărul, am avut şaptesprezece surori, doisprezece fraţi, şase mame şi şapte taţi. Nu pot să-mi dau seama dacă glumeşte, aşa că nu râd, în eventualitatea în care nu-i o glumă. – Familii adoptive, îmi explică. Sunt la a şaptea casă în nouă ani. – O, îmi pare rău. Nu ştiu ce altceva să-i spun. – Să nu-ţi pară. Sunt cu Joel de patru ani din cei nouă. E tatăl meu adoptiv. Funcţionează. Eu sunt mulţumită, iar el îşi încasează cecul. – Îţi e vreunul dintre cei douăzeci şi nouă de fraţi rudă de sânge? Râde. – Frate, da’ ai fost atentă! Şi nu, sunt singură la părinţi. Născută dintr-o mamă amatoare de droguri ieftine şi copii scumpi. Îşi dă seama că n-am priceput. – A încercat să mă vândă. Stai liniştită, nu m-a vrut nimeni. Sau cerea ea prea mult. Când aveam nouă ani m-a oferit unei doamne în parcarea de la Walmart. I-a servit o poveste lacrimogenă despre cum nu poate să aibă grijă de mine, bla, bla, i-a făcut o ofertă. Preţul meu se învârtea pe la o sută de dolari. Nu era prima dată când încercase s-o facă de faţă cu mine. Mă cam plictisisem, aşa că m-am uitat direct în ochii femeii şi i-am zis: Ai bărbat? Pun pariu că-i sexy! Mama mi-a tras un dos de palmă peste ochi pentru că i-am speriat clienta şi m-a abandonat în parcare. Doamna m-a dus la secţia de poliţie şi m-a lăsat acolo. Atunci am văzut-o ultima oară pe mama. 110 – Doamne, Eddie! E ireal! – Mda, este. Dar e realitatea mea. Mă tolănesc pe bancă şi privesc cerul. Ea face la fel. – Ai zis că Eddie este un nume de familie, îi spun. Al cărei familii? – Să nu râzi. – Dar dacă o să mi se pară amuzant? Îşi dă ochii peste cap. – Era o comedie pe un DVD al primei mele familii adoptive. Eddie Izzard. Mi se părea că aveam nasul ca al lui. M-am uitat la filmul ăla de un milion de ori, prefăcându-mă că el e tatăl meu. După aia, i-am pus pe toţi să mă strige Eddie. Am încercat Izzard o perioadă, dar na ţinut. Râdem amândouă. Îmi scot jacheta şi mi-o pun deasupra, băgându-mi mâinile în mâneci invers, ca să-mi încălzească şi părţile care au fost expuse la frig prea mult. Închid ochii. – Am avut părinţi minunaţi, oftez eu. – Avut? – Tata a murit acum şapte luni. Mama s-a mutat cu noi aici, susţinând că din motive financiare, dar acum nu prea mai cred că era sinceră. Deja are pe altcineva. Deci da, minunaţi e acum la timpul trecut. – Naşpa. Stăm amândouă întinse, meditând la ceea ce ne-a fost sortit. Viaţa mea e uşoară, în comparaţie cu a ei. Prin câte trebuie să fi trecut! Kel are aceeaşi vârstă pe care o avea ea când a fost dată în plasament. Nu ştiu cum poate fi atât de veselă, atât de plină de viaţă. Suntem tăcute. Totul e plăcut de tăcut. Mă întreb dacă asta e ceea ce simţi când ai un prieten bun. După un timp, se ridică în şezut şi-şi întinde braţele, căscând. – Mai devreme, ce ţi-am spus despre Joel şi că eu sunt doar un cec pentru el? Nu-i tocmai aşa. Chiar a fost un tip de treabă. 111 Câteodată, când lucrurile devin prea serioase, mă copleşeşte sarcasmul. Îi zâmbesc înţelegător. – Mersi că ai chiulit cu mine, chiar simţeam nevoia. – Mersi că ai simţit nevoia. Se pare că o simţeam şi eu. Şi referitor la Nick: e un băiat bun, dar nu e pentru tine. Am s-o las baltă. Dar tot nu scapi fără să ieşi cu noi mâine. – Ştiu. Dacă nu ies, Chuck Norris o să mă prindă şi-o să mă bată măr. În timp ce intrăm înapoi în liceu, îmi îmbrac jacheta normal. – Deci, dacă Eddie e un nume pe care l-ai inventat, cum te cheamă, de fapt? o întreb, înainte să ne despărţim. Ridică din umeri, zâmbind. – Acum mă cheamă Eddie. 112 8 I wanna have friends that will let me be All alone when being alone is all that I need – THE AVETT BROTHERS, THE PERFECT SPACE – Unde-i mama? îl întreb pe Kel, care-şi face temele la bar. – Tocmai ne-a adus acasă, pe mine şi pe Caulder. A zis că se întoarce în două ore. Vrea să comanzi pizza. Dacă aş fi ajuns acasă cu câteva minute mai devreme, aş fi urmărit-o. – Ţi-a spus cumva unde se duce? îl mai întreb. – Poţi să-i rogi să pună pepperoni sub sos de data asta? – Unde a zis că se duce? – Nu, stai! Zi-le să pună întâi pepperoni, apoi brânza, apoi sosul deasupra. – La naiba, Kel! Unde a plecat? Deschide ochii larg şi coboară de pe scaun, mergând cu spatele spre uşa de la intrare. Ridică din umeri, încălţându-se. Nu i-am mai vorbit niciodată atât de urât. – Ştiu nu. Caulder la duc mă. – La şase să vii înapoi, pizza ta o să fie gata. Hotărăsc să termin mai întâi cu temele. O fi domnul Hanson pe jumătate orb şi pe jumătate surd, dar se revanşează prin volumul mare de teme pe care ni le dă. Le termin într-o oră. E abia patru şi jumătate. Profit de ocazie ca să fac pe detectivul. Orice-ar pune mama la cale şi cu oricine s-ar întâlni, trebuie să aflu. Cotrobăi în sertarele şi vitrinele din bucătărie, apoi în dulapurile de pe hol. Nimic. Nu m-am 113 furişat niciodată în camera părinţilor. Niciodată. Dar anul ăsta e plin de premiere, aşa că intru şi închid uşa după mine. Totul e la fel cum era în fostul lor dormitor. Aceeaşi mobilă, acelaşi covor bej. Dacă n-ar fi spaţiul atât de mic, n-aş fi în stare să fac diferenţa între camera asta şi cea pe care a împărţit-o cu tata. Verific întâi în primul loc unde ar putea ascunde ceva: raftul cu lenjerie intimă. Nu găsesc nimic. Mă mut pe marginea patului şi deschid sertarul noptierei. Mască pentru ochi, stilou, loţiune, carte, bilet… Bilet. Îl scot din sertar şi îl deschid. E scris cu cerneală neagră, încadrat pe mijlocul paginii. E o poezie. Julia, Am să-ţi pictez o lume într-o zi O lume-n care zâmbetele nu se pot topi O lume-n care râsetele sunt ca un videoclip Derulat în surdină Ca un AIP Am să ţi-o pictez la asfinţit Când eşti îmbrăcată-n haine de dormit Iar dacă zămbetu-ţi va dispărea Cutele frunţii ţi le voi picta Voi fi încheiat la răsărit Şi-ai să te trezeşti c-un zâmbet umezit Termin mereu ce-ncep, vei vedea Lumea ce-am pictat-o pe bărbia ta… E jalnic. Lumea ce-am pictat-o pe bărbia ta? Ca un AIP? Ce mai e şi aia? Anunţ de interes public? Cine-şi face rimele din acronime? Oricine ar fi, nu-mi place. Îl urăsc. Împăturesc hârtia şi o aşez la loc. 114 Sun la Getty’s şi comand două pizza. Când termin apelul, mama parchează pe alee. E momentul perfect să fac un duş. Mă încui în baie înainte ca ea să ajungă în casă. Nu vreau să-i văd expresia feţei. Expresia aia de proaspăt îndrăgostit. *** – Ce naiba? strigă mama când deschide o cutie de pizza. – Aia e a lui Kel. E invers, îi explic. Îşi dă ochii peste cap, trăgând spre ea a doua cutie. Mă dezgustă modul în care ochii ei cercetează toate feliile, de parcă ar încerca s-o descopere pe cea mai gustoasă. Toate sunt felii din aceeaşi pizza! – Alege una odată! îi spun răspicat. Tresare. – Doamne, Lake! Ai mâncat ceva azi? Eşti cam morocănoasă. Desprinde o felie, împingând-o spre mine. Eu o arunc pe farfurie şi mă aşez la bar, când Kel dă buzna în casă, cu spatele. – Pizza ajuns a? întreabă, împiedicându-se de covor şi aterizând în fund. – Doamne, Kel, maturizează-te! mă răstesc la el. Mama îmi aruncă o privire aspră. – Lake! Ce-i cu tine? E ceva ce trebuie să-mi spui? Dau deoparte felia de pizza şi mă ridic de la bar. Nu pot să mă mai prefac. – Nu, mamă! Nu trebuie să-ţi spun nimic. Eu nu am secrete! Trage o cantitate mică de aer în piept. Gata, acum ştie că eu ştiu. Mă aştept să se apere, să ţipe la mine, să se certe, să mă trimită în camera mea. Să facă ceva. Nu asta se întâmplă când situaţia atinge punctul culminant? Când ajunge la apogeu? În loc de asta ea îşi fereşte privirea, căutând o farfurie pentru Kel şi umplând-o cu felii de pizza invers. Plec cu paşi apăsaţi în camera mea, trântind uşa. Din nou. Cine mai ştie câte uși am trântit de când m-am mutat aici? Intru şi ies din 115 camere în mod constant, mereu nervoasă pe cineva. Will trânteşte poezii; eu trântesc uşi. *** Când mă trezesc, ceasul deşteptător clipeşte roşu. Probabil că s-a întrerupt curentul azi noapte. Soarele este neobişnuit de puternic pentru ora asta a dimineţii, aşa că iau telefonul să verific ceasul. Eram sigură, am dormit prea mult. Sar din pat, mă îmbrac în grabă, mă spăl pe dinţi şi-mi strâng părul într-un coc. N-am timp pentru machiaj. Îl trezesc pe Kel, zorindu-l să se pregătească în timp ce-mi strâng temele. N-am timp nici de cafea. – Dar, de obicei, dimineaţa plec la şcoală cu Caulder, se plânge Kel, în timp ce ne tragem jachetele pe noi. – Nu şi azi. Am dormit prea mult. Dar devine evident că nu suntem singurii care n-au putut să se trezească la timp, când văd încă pe alee maşina lui Will. Super! Nu pot să plec şi să-i las să doarmă. – Kel, bate la uşă şi trezeşte-i. Kel aleargă peste stradă şi ciocăne la uşă, iar eu pornesc Jeepul. Deschid căldura la maxim, iau racleta şi îndepărtez gheaţa de pe geamuri. Când se întoarce Kel, toate sunt curăţate. – Nu răspunde nimeni la uşă. Cred că nu s-au trezit încă. Of! Îi dau racleta, spunându-i să intre în maşină; apoi merg spre casa lui Will. Kel deja a încercat uşa de la intrare, aşa că ocolesc clădirea, ca să ajung pe partea cu ferestrele dormitoarelor. Nu ştiu care-i a lui Will, deci bat la toate trei, să fiu sigură că trezesc pe cineva. Întorcându-mă în față, ușa se deschide brusc şi în cadrul ei stă Will, acoperindu-şi ochii de soare, cu bustul gol. Mâinile mele s-au mai plimbat pe muşchii lui abdominali. Mă forţez să privesc în altă parte. – S-a întrerupt curentul. Noi nu ne-am trezit la timp, îi explic. 116 Noi sună ciudat. E ca şi cum aş insinua că suntem o echipă. – Poftim? întreabă somnoros, frecându-şi faţa. Cât e ceasul? – Aproape opt. Se dezmeticeşte instantaneu. – Drace! exclamă, amintindu-şi ceva. Am o conferinţă la opt. Intră înapoi în casă, lăsând uşa deschisă. Bag capul înăuntru, dar nu îndrăznesc să păşesc peste prag. – Te ajută cu ceva dacă-l duc eu pe Caulder la şcoală? strig după el. – Vrei? Poţi? Nu te deranjează? E de-a dreptul înnebunit. Are cravata la gât, dar tot fără cămaşă e. – Nu mă deranjează. Care-i camera lui? îl pregătesc eu. – Da. Ar fi grozav! Mersi. E prima pe dreapta. Mulţumesc. Dispare pe hol. Intru în camera lui Caulder şi-l scutur ca să-l trezesc. – Caulder, eu te duc azi la şcoală. Trebuie să te îmbraci. Stau lângă el cât timp se pregăteşte şi, din când în când, îl surprind pe Will, care aleargă de colo-colo. În cele din urmă, uşa de la intrare se închide. A plecat. Eu sunt la el în casă. Ciudat. – Gata, amice? – Mi-e foame. – A, da. Mâncare. Hai să vedem. Scotocesc prin dulapurile din bucătăria lui Will. Conservele sunt aşezate în ordine alfabetică. Au o mulţime de paste. Probabil pentru că se gătesc uşor. Totul e atât de curat! Nu ca bucătăriile celor mai mulţi tineri de douăzeci şi unu de ani. Găsesc nişte brioşe deasupra frigiderului şi iau una pentru Kel şi una pentru Caulder. *** 117 Întârzii o jumătate de oră la primul curs şi hotărăsc să-mi petrec în Jeep timpul rămas. E a doua oră pierdută în tot atâtea zile. Încep să devin o rebelă adevărată. Îmi ocup locul la istorie şi Eddie se aşază în spatele meu. – Chiuleşti la mate şi nu mă iei cu tine? îmi şopteşte din spate. Mă întorc, iar ea îşi ia o postură bosumflată. – A, te-ai trezit târziu. Machiajul. Am uitat să-mi iau cu mine trusa de machiaj. Eddie vâră mâna în geantă şi scoate un portofel cu cosmetice. Îmi citeşte gândurile. Nu asta fac prietenii cei mai buni? – Eşti eroul meu, îi spun, luându-i-l din mână şi revenind la banca mea. Scot din el ruj, rimei şi o oglindă. Le aplic repede şi-i dau portofelul înapoi. La a treia oră, Will îmi caută privirea, mimând un mulţumesc, îi zâmbesc şi ridic din umeri, dându-i de înţeles că n-a fost mare lucru. Eddie mă ciupeşte de braţ când trece pe lângă mine, dându-mi de înţeles că a văzut totul. Uitându-te la el, n-ai zice că Will s-a pregătit de serviciu în mai puţin de trei minute. Pantalonii lui negri n-au nicio cută, cămaşa albă e băgată în ei. Cravata… O, Doamne, cravata lui! Scot un chicotit, iar el se uită în direcţia mea. N-a observat că şi-a pus cravata la gât înainte să-şi ia pe el cămaşa, iar acum abia i se zăreşte sub ea. Trag de gulerul bluzei mele, apoi arăt spre el. Se uită în jos, pipăindu-şi pieptul acolo unde ar trebui să-i stea cravata. Râde, întorcându-se cu faţa la tablă pentru a-şi corecta garderoba. Ceilalţi elevi încă îşi căutau locurile, dar ştiu că Eddie a fost atentă. Simt cum privirea ei îmi perforează spatele. *** La masa de prânz, Nick se trânteşte în scaunul de lângă mine. Eddie stă chiar în faţa mea. Mă aştept să-mi arunce ocheade pline 118 de subînţeles, dar n-o face. E la fel de exuberantă ca întotdeauna. Deja ştie prea multe. Mi-e frică să nu presupună ceva ce nu-i adevărat. Azi am întârziat la şcoală; e evident că Will s-a îmbrăcat pe fugă. Are tot dreptul să mă asalteze cu întrebări, dar n-o face. O respect pentru asta, pentru că mă respectă. – La ce oră plecăm? mă întreabă Nick, aranjându-şi mâncarea. – Habar n-am. Cine conduce? – Eu, se oferă Gavin. Nick se uită la el. – Nicio șansă, omule. Luăm maşina lu’ taică-miu. Nu mă urc eu în Monte Car-nu. – Monte Car-nu? – Maşina mea, explică Gavin. – Layken, unde stai? mă întreabă Eddie. Sunt şocată că n-a reuşit să-mi afle adresa din prima zi, când neam cunoscut. – Ştiu eu unde locuieşte, se bagă Nick. Am dus-o până acasă. Pe aceeaşi stradă cu domnul Cooper. O s-o luăm ultima. De unde ştie Nick toate astea? Mă uit în jos, la tavă, şi amestec în piureul de cartofi, încercând să par neafectată de privirea lui Eddie. *** Nick şi Gavin stau în faţă, aşa că urc în spate, cu Eddie. Când intru, îmi zâmbeşte prietenos. N-are de gând să mă preseze. Răsuflu uşurată. – Layken, avem nevoie de ajutorul tău, spune Gavin. Vrei să ne clarifici nişte lucruri? – Îmi plac disputele. Dă-i bice, îi răspund, încheindu-mi centura. – Nick e de părere că Texasul nu e altceva decât tornade. Zice că nu sunt uragane, pentru că nu există plaje. Explică-i tu. – Păi, se înşală în ambele privinţe. – N-am cum, intervine Nick. 119 – Sunt uragane, îi răspund. Ai uitat de mica zonă numită Golful Mexic. Dar nu există tornade. Tac amândoi. – Ba sigur sunt tornade, continuă Gavin. – Nu, îl contrazic. Nu există tornade, Gavin. E doar Chuck Norris, care urăşte campingurile. Se aşterne un moment de linişte, apoi izbucnesc toţi în râs. Eddie se apropie de mine şi-mi şopteşte la ureche: – El ştie. Cu respiraţia tăiată, derulez în minte conversaţiile noastre, încercând să-mi dau seama la cine se referă. – Cine ştie? Şi ce ştie? o întreb într-un târziu. – Nick. Ştie că nu eşti interesată. Nu e supărat. Nu te presează nimeni. În seara asta suntem cu toţii doar prieteni. Sunt uşurată. Foarte uşurată. Deja îmi făcusem planuri despre cum să-i dau vestea. *** N-am mai reuşit să gust din pizza de la Getty’s pe care-am comandat-o aseară. E sublimă! A trebuit să comandăm două, pentru că Nick mănâncă singur una întreagă. Nu m-am mai gândit la faptul că sunt supărată pe mama. Nici măcar la Will nu m-am mai gândit (prea mult). Mă distrez. E super. – Gavin, care-i cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut vreodată? întreabă Nick. La întrebarea lui, amuţim cu toţii. – Hmm. Cred că a fost atunci când am vizitat ferma bunicilor, chiar lângă oraşul Laramie din Wyoming. Trebuia să mă duc urgent la baie. Nu-i mare lucru: sunt bărbat. Noi putem să ne-o scoatem peste tot. Problema a fost că era rândul meu. – Să ce? îl întreb. 120 – Să-mi îndeplinesc provocarea. Fraţii mei obişnuiau să mă provoace tot timpul la chestii idioate. Ei le făceau primii, apoi trebuia să le fac şi eu. Singura problemă era că pe mine, fiind mai mic decât ei cu câţiva ani, reuşeau întotdeauna să mă fraierească cumva, în ziua aia mi-au spus că încălţările mele de cauciuc erau prea ude ca să le pot purta, aşa că a trebuit să-mi iau bocancii. Ei bine, au născocit provocarea cine are tupeu să facă pipi pe gardul electric. – N-ai făcut aşa ceva, râde Eddie. – Aşteaptă, iubito. Devine şi mai interesant. Ei s-au dus primii, dar cauciucul nu este conductor de electricitate, aşa că n-au simţit nimic. Pe de altă parte, eu n-am fost la fel de norocos. M-a aruncat pe spate şi am început să plâng, încercând să mă ridic, dar am alunecat. Am căzut pe faţă, cu gura de gard. Saliva conduce electricitatea. Unda de şoc a fost atât de puternică, încât limba a început să mi se umfle şi fraţii mei au intrat în panică. Au fugit amândoi acasă după părinţi, în timp ce eu zăceam acolo nemişcat, cu scula atârnându-mi afară din pantaloni. Eu, Eddie şi Nick râdem aşa de tare, încât atragem privirile celorlalţi clienţi. Eddie îşi şterge o lacrimă când Gavin o anunţă că e rândul ei. – Cred că e atunci când am dat peste tine cu maşina, răspunde ea. – Mai încearcă, o îndeamnă Gavin. – Ce? Ăla el Ăla e cel mai stupid lucru pe care l-am făcut vreodată. – Dar ce-ai făcut după ce m-ai lovit? Povesteşte-le despre aia, râde el. – Ne-am îndrăgostit. Sfârşit. Se vede clar că e stânjenită de urmările coliziunii. – Acum trebuie să ne spui, intervin şi eu. – Bine. S-a întâmplat a doua zi după ce am luat permisul. Joel mă lăsase să merg la şcoală cu maşina lui, deci eram super atentă. Concentrată. Când Joel m-a învăţat să conduc, a insistat foarte mult 121 pe modul în care parcam. Urăşte şoferii care ocupă două locuri. De fapt, eram convinsă că avea să roage pe cineva să-l aducă până la şcoală, doar ca să verifice cum am parcat, aşa că voiam să-mi iasă perfect. Pe asta mă concentram. Nu mi-a plăcut cum am parcat prima oară… – Sau a doua, a treia, sau a patra oară, completează Gavin. Eddie îi zâmbeşte obraznic. – Şi a cincea oară eram hotărâtă s-o fac cum trebuie. Am dat mult cu spatele ca să am un unghi mai bun şi atunci s-a întâmplat. Bufnitura. Am întors capul, dar n-am văzut pe nimeni şi m-am panicat, crezând că am lovit maşina de alături sau ceva de genul ăsta. Am continuat să merg cu spatele, încercând să găsesc un loc mai bun, unde să pot verifica maşina de eventuale zgârieturi. Am parcat pe următorul loc liber pe care l-am găsit, am coborât şi atunci l-am văzut. – L-ai… târât? o întreb, încercând să-mi stăpânesc râsul. – Aproape două sute de metri. După ce l-am lovit prima dată, am continuat să merg cu spatele şi cracul pantalonului i s-a agăţat de bara de protecţie. I-am rupt piciorul. Joel a fost atât de îngrijorat că vor depune plângere, încât m-a obligat să-i duc mâncare la spital în fiecare zi, o săptămână întreagă. Aşa ne-am îndrăgostit. – Bine că nu l-ai omorât, spune Nick. Ai fi fost condamnată pentru fugă de la locul faptei şi ucidere din culpă. Bietul Gavin ar fi fost acum la trei metri sub pământ. – Doi metri! hohotesc eu. – Mi-ar plăcea să ascult şi povestea ta stupidă, Layken, dar va trebui să aştepte. O să întârziem, spune Eddie, ridicându-se de la masă. *** Pe drum spre slam, Eddie scoate o hârtie împăturită din buzunarul de la spate al pantalonilor. 122 – Ce-i aia? o întreb. – E poezia mea. Vreau să recit slam în seara asta. – Serios? Vai, eşti curajoasă! – Sincer, nu sunt. Prima dată când am mers cu Gavin, mi-am promis că am să prezint una înainte să împlinesc optsprezece ani. Săptămâna viitoare e ziua mea. Când ne-a spus domnul Cooper că putem scăpa de examenul final dacă recităm una, am luat-o ca pe un semn. – Eu doar am să-i spun că am recitat. Domnul Cooper n-o să afle. Mă-ndoiesc că va fi acolo, spune Nick. – Ba va fi acolo, îl asigură Gavin. El e mereu acolo. Golul din stomac îmi revine, deşi este plin de la cină. Îmi frec palmele de pantaloni, fixându-mi privirea pe o stea, dincolo de fereastră. Nu mă alătur conversaţiei până nu se schimbă subiectul. – Frate, dar treaba cu Vaughn chiar l-a dat gata! zice Nick. Întorc capul în direcţia lui. Observându-mi interesul, Eddie îşi împătureşte foaia şi o bagă la loc, în buzunar. – Fosta lui, explică ea. Au fost împreună în ultimii doi ani de liceu. Erau acel cuplu. Ea regina balului, el starul de fotbal… – Fotbal? Juca fotbal? Sunt şocată. Nu pare să fie vorba de acelaşi Will. – O, da! Fundaş principal trei ani la rând, intervine Nick. Noi eram într-a noua când el era a doişpea. Era un tip de treabă. – Nu pot să zic acelaşi lucru şi despre Vaughn, adaugă Gavin. – De ce? Era o scârbă? îl întreb. – Sincer, în liceu n-a fost aşa de naşpa. Ce i-a făcut lui s-a întâmplat după ce au absolvit. După ce părinţii lui… vocea lui Eddie se frânge. – Ce i-a făcut? Par prea interesată, ştiu. – I-a dat papucii. La două săptămâni după ce i-au murit părinţii în accident de maşină. Avea o bursă de fotbal, dar a pierdut-o când a 123 fost nevoit să se întoarcă acasă şi să aibă grijă de fratele lui mai mic. Vaughn a spus tuturor că ea nu se mărită cu unul care s-a retras de la facultate şi are un copil. Şi asta a fost tot. El şi-a pierdut părinţii, iubita, bursa şi a devenit tutore în numai două săptămâni. Mă reîntorc la fereastră. Nu vreau ca Eddie să vadă lacrimile care mi se strâng în ochi. Asta explică atât de multe! Explică de ce este aşa de speriat că mă poate face să pierd ceva, la fel cum a pierdut el. Părăsesc conversaţia în timp ce ne îndreptăm spre Detroit. – Poftim, şopteşte Eddie, punându-mi ceva în poală. Un şerveţel. Îi strâng mâna în semn de mulţumire, apoi îmi şterg lacrimile din ochi. 124 9 A slight figure of speech I cut my chest wide open They come and watch us bleed Is it art like I was hoping now? – THE AVETT BROTHERS, SLIGHT FIGURE OF SPEECH De cum intrăm în sală, îl caut cu privirea pe Will. Nick şi Gavin ne conduc la o masă de pe ring, mult mai expusă decât separeul în care am stat cu Will. Sac-ul a fost deja făcut şi runda unu e începută de ceva timp. Eddie merge la masa juriului, plăteşte taxa şi revine. – Layken, hai cu mine la baie, îmi spune, trăgându-mă de pe scaun. Când intrăm în toaletă, mă lipeşte cu spatele de chiuvetă şi se aşază în faţă, cu mâinile pe umerii mei. – Fato, revino-ţi! Suntem aici să ne distrăm. Scoate din poşetă portofelul cu farduri. Îşi udă vârful degetelor la robinet şi-mi şterge rimelul întins sub ochi. Apoi îmi aplică machiajul cu meticulozitate, foarte concentrată la ceea ce face. Nimeni nu m-a mai machiat până acum, în afară de mine. Scoate o perie din geantă şi mă apleacă în faţă, pieptănându-mă de sus în jos, peste cap. Mă simt ca o păpuşă. Mă ridică şi face câteva manevre sofisticate, trăgându-mi şi împletindu-mi părul. Apoi se îndepărtează, zâmbind de parcă şi-ar admira opera. – Gata. Mă întoarce cu faţa spre oglindă şi rămân cu gura căscată. Nu-mi vine să cred. Arăt… bine. Am pletele prinse într-o coadă franţuzească ce-mi atârnă lejer pe umăr. Fardul de pleoape auriu îmi scoate ochii în evidenţă. Am buzele definite, dar nu prea colorate. Arăt exact ca mama. 125 – Uau, Eddie, ai talent! – Ştiu. Când ai douăzeci şi nouă de fraţi şi surori în nouă ani, e musai să înveţi câteva şmecherii. Ieşim din baie, întorcându-ne la masă. Când ne apropiem de locurile noastre, mă opresc. Se opreşte şi Eddie, din moment ce mă ţine de mână şi e trasă, deodată, înapoi. Îmi urmăreşte privirea către masă văzându-l pe Javi… şi pe Will. – Se pare că avem companie, constată ea. Îmi face cu ochiul, trăgându-mă înainte, dar eu o trag înapoi. Am picioarele lipite de podeaua de sub mine. – Eddie, nu-i aşa. Nu vreau să crezi că e aşa. Mă priveşte în ochi şi-mi ia mâna într-a ei. – Eu nu cred nimic, Layken. Dar dac-ar fi într-adevăr aşa, s-ar explica tensiunea evidentă dintre voi doi, îmi spune. – E evidentă numai pentru tine. – Şi aşa trebuie să rămână, adaugă, trăgându-mă din nou. Când ajungem la masă, toate privirile se aţintesc asupra mea. Vreau să dispar. – Pe toţi dracii, ce bine arăţi! exclamă Javi. Gavin îi aruncă o căutătură urâtă, apoi îmi zâmbeşte. – A pus Eddie mâna pe tine, nu? O prinde cu braţul de talie şi o trage lângă el, lăsându-mă de izbelişte. Nick îmi trage un scaun şi îl accept, aşezându-mă. Mă uit la Will, iar el îmi zâmbeşte şovăielnic. Ştiu ce vrea să zică. Crede că arăt bine. – Mai avem încă patru concurenţi în runda unu. Următorul se numeşte Eddie. Unde este el? Eddie îşi dă ochii peste cap, ridicându-se. – Sunt o ea! – O, greşeala mea. Uitaţi-o! Hai sus, domnişoară Eddie. Eddie îl sărută scurt pe Gavin, apoi ţopăie spre scenă, încrederea de sine observându-i-se în surâs. Toţi, în afară de Will, iau loc la 126 masă. Javi alege scaunul din stânga mea şi singurul loc liber rămâne cel din dreapta. Will ezită un moment, apoi face un pas şi, în final, se aşază. – Ce ne reciţi, Eddie? o întreabă prezentatorul. Se apropie de microfon şi spune: – Balonul roz. Rămasă singură pe scenă, zâmbetul îi dispare şi întră în sfera ei. Mă numesc Olivia King Am cinci ani. Mama mi-a cumpărat un balon. Îmi amintesc ziua când a intrat cu el pe uşă. Panglica cârlionţată roz-bombon atârnându-i pe braţ, încolăcită în jurul încheieturii. Îmi zâmbea, în timp ce-o dezlega și o prindea în jurul mâinii mele. Uite, Livie, ce ţi-am cumpărat. Mă striga Livie. Eram aşa fericită. Nu mai avusesem un balon niciodată. Adică, văzusem mereu baloane în mâinile altor copii în parcarea de la Walmart, dar niciodată n-am visat că am să-l am pe-al meu. Propriul meu balon roz. Eram atât de entuziasmată! Extaziată! Exaltată! Încât n-am putut să cred că mama mi-a cumpărat ceva! Nu-mi mai cumpărase niciodată nimic! M-am jucat cu el ore întregi. Era umflat cu heliu şi dansa şi plutea şi zbura când îl plimbam din cameră în cameră cu mine, căutând locuri în care să-l duc. Căutând locuri în care balonul nu mai fusese niciodată. L-am dus în baie, în debara, la spălătorie, în bucătărie, în sufragerie. Voiam ca noul meu prieten să vadă tot ceam văzut şi eu! L-am dus în dormitorul mamei! Dormitorul mamei? Unde n-ar fi trebuit să fiu? Cu balonul meu cel roz… 127 Mi-am acoperit urechile când a ţipat la mine, ștergându-şi dovezile de la nas. M-a plesnit peste față şi mi-a amintit cât de rea eram! M-a împins pe hol și a trântit uşa, încuindu-mi balonul roz înăuntru, cu ea. Îl voiam înapoi el. Era prietenul meu cel mai bun! Nu al ei! Panglica roz rămăsese înfăşurată pe încheietura mea, aşa că am tras și-am tras, încercând să-mi îndepărtez noul prieten de ea. Şi s-a spart. Mă numesc Eddie. Am şaptesprezece ani. Săptămâna viitoare este ziua mea. Am să împlinesc optsprezece. Tatăl meu adoptiv îmi cumpără cizmele pe care mi le doresc. Sunt sigură că voi cina în oraş cu prietenii. Iubitul o să-mi ofere un cadou, poate mă va duce şi la film. Am să primesc până şi o felicitare drăguţă de la asistenta socială, urându-mi optsprezece ani fericiţi, informându-mă că am ieşit din sistem. Am să mă distrez. Ştiu asta. Dar un singur lucru știu precis. Nu vreau să primesc cumva nenorocite de baloane roz! Eddie se lasă îmbătată de aplauzele mulţimii. Sare în sus şi-n jos pe scenă, aplaudând odată cu spectatorii şi dând uitării tot sentimentul sumbru indus de poezia pe care tocmai a recitat-o. E făcută pentru asta. Când se întoarce la masă, ne ridicăm cu toţii în picioare şi o aplaudăm. – M-am simţit super! chiţăie ea. Gavin o ridică în braţe, sărutând-o pe obraz. – Bravo, iubita mea! îi spune, aşezându-se împreună. – A fost foarte bine, Eddie, se pare că ai trecut, adaugă Will. 128 – A fost atât de uşor! Layken, săptămâna viitoare trebuie să faci şi tu una. N-ai mai dat niciun examen cu domnul Cooper. Nu-s deloc uşoare, crede-mă! – Am să mă gândesc, îi răspund. Urmărind-o pe ea, chiar a părut uşor. Will râde, apropiindu-se de noi. – Eddie, nici tu n-ai dat vreun examen cu mine. Predau numai de două luni. – Ei bine, sunt convinsă că-s naşpa, chicoteşte ea. La masă se aşterne tăcerea, când un alt concurent este chemat pe scenă. Piciorul lui Javi se tot atinge de al meu. Ceva din comportamentul lui îmi dă fiori. Poate că e factorul înfiorător, atât de pregnant la el. Pe tot parcursul interpretării mă tot retrag încetîncet, până când nu mai am unde să mă duc, dar el continuă să se apropie. Când sunt pe punctul de a-l lovi, Will îmi şopteşte la ureche: – Hai să facem schimb de locuri. Sar în picioare, el se mută pe scaunul meu şi eu mă aşez pe al lui. Îi mulţumesc din priviri. Javi revine la locul lui, uitându-se urât la Will. Tensiunea dintre ei e evidentă. Până la începutul celei de-a doua runde, toţi cei de la masa noastră se amestecă în mulţime. Îl zăresc pe Nick la bar, conversând cu o fată. Javi pleacă şi el, pe scaun rămânând numai eu şi Will, cu Eddie şi Gavin. – Domnule Cooper, aţi văzut… – Gavin, îl întrerupe Will. Aici nu e nevoie să-mi spui domnul Cooper. Am fost colegi de liceu. Pe faţa lui Gavin apare un zâmbet ştrengar. Îi dă un cot lui Eddie şi amândoi îi surâd lui Will. – Putem să-ţi spunem… – Nu! Nu puteţi! îi întrerupe el din nou. Roşeşte. 129 – Aici e ceva ce nu ştiu, remarc eu, privind de la Will la Gavin. Gavin se apleacă în faţă, sprijinindu-şi coatele pe genunchi. – Vezi tu, Layken, cam acum trei ani… – Gavin, te las corigent. Şi pe micuţa ta iubită, îl ameninţă Will. Acum râd cu toţii, dar eu sunt tot în ceaţă. – Acum trei ani, Lipici, aici de faţă, a pornit un război al farselor cu bobocii. – Lipici? întreb. Mă uit la Will, care stă cu faţa îngropată în palme. – Era evident că Will, adică Lipici, era capul tuturor farselor. Am suferit din cauza lui, râde Gavin, gesticulând spre el. Aşa că ne-am săturat şi am născocit şi noi un plan, cunoscut sub numele de Răzbunarea lipicioasă. – La naiba, Gavin! Eram sigur că tu ai fost! Eram sigur! exclamă Will. Gavin se prăpădeşte de râs. – Se ştia că Will trăgea zilnic câte un pui de somn în maşină. Mai ales în timpul orei de istorie a domnului Hanson. Într-o zi, l-am urmărit până în parcare şi am aşteptat să adoarmă buştean. Am adus vreo douăzeci şi cinci de role de bandă adezivă şi i-am lipit maşina. Până să se trezească el, erau deja cam şase straturi de bandă pe ea. Se auzea din liceu cum ţipa şi lovea în portieră. – Doamne-Dumnezeule! Cât timp aţi fost închis acolo? îl întreb pe Will. Nu am niciun fel de ezitare când îi vorbesc. Mă bucur că interacţionăm din nou, chiar dacă o facem ca simpli prieteni. Asta-i de bine. – Aici vine partea frumoasă, îmi spune, ridicând o sprânceană. Ora de istorie a domnului Hanson era a doua. Nu m-au eliberat din maşină decât după ce a sunat tata la şcoală, încercând să dea de mine. Nu-mi amintesc cât era ceasul, dar era întuneric. – Aţi stat acolo aproape douăsprezece ore? 130 Aprobă din cap. – Şi cum v-aţi dus la baie? îl întreabă Eddie. – N-o să aflaţi niciodată, râde el. Putem să reuşim. Îl urmăresc pe Will interacţionând cu Eddie şi Gavin; se distrează cu toţii. Înainte n-am crezut că e posibilă o prietenie între noi. Dar acum, aici, cred. Nick revine la masă cu o expresie acră. – Nu mă simt prea grozav. Putem pleca? – Cât de mult ai mâncat, Nick? îl întreabă Gavin, ridicându-se. Eddie se uită la mine şi-mi face semn cu capul spre ieşire, dândumi de înţeles că e timpul să plecăm. – Pe mâine, domnule Cooper, îl salută. – Eşti sigură, Eddie? o întreabă Will. Mâine nu mai tragi un pui de somn în curte cu prietena ta? Eddie se uită iar la mine, ducându-şi palma la gură, cu un suspin exagerat. Mă ridic şi eu cu Will, în timp ce restul grupului părăseşte sala. – Lasă-l pe Kel la mine în seara asta, îmi spune când nimeni nu ne mai poate auzi. Îl duc eu mâine la şcoală. Oricum, probabil că deja au adormit. – Eşti sigur? – Da, e-n regulă. – Bine, mersi. Rămânem pe loc, neştiind cum să ne despărţim. Se dă la o parte din calea mea. – Ne vedem mâine. Îi zâmbesc în treacăt, prinzând-o din urmă pe Eddie. *** – Te rog, mami? Te rog? se smiorcăie Kel. – Kel, aţi stat toată noaptea împreună aseară. Sunt sigură că fratele lui vrea să mai petreacă timp şi cu el. 131 – Nu, nu vrea, intervine Caulder. – Vezi? O să stăm în camera noastră. Îţi jur, insistă Kel. – Bine. Dar, Caulder, vreau să stai la tine acasă mâine seară. O să cinez în oraş cu Lake şi Kel. – Da, doamnă. Mă duc să-l anunţ pe frate-meu şi să-mi aduc hainele. Kel şi Caulder o iau la fugă afară din casă. Eu mă foiesc pe canapea, deschizând fermoarul cizmelor. Cina la care s-a referit trebuie să fie motivul; marea prezentare. Decid s-o presez un pic. – Unde mergem la cină? o iau la întrebări. Se aşază lângă mine pe canapea, luând telecomanda ca să schimbe canalul televizorului. – Oriunde. Poate o să mâncăm chiar aici. Nu ştiu. Vreau numai sămi petrec timpul cu voi, doar noi trei. Îmi scot cizmele din picioare şi le ridic de jos. – Numai noi trei, bombăn, în drum spre camera mea. Mă gândesc intens la asta în timp ce-mi pun cizmele în dulap şi mă întind în pat. Fusesem noi patru. Apoi am devenit noi trei. Acum, în mai puţin de şapte luni, ea vrea să fim iar noi patru. Oricine ar fi, nu va intra niciodată la socoteală cu mine şi Kel. Ea nu ştie că am aflat despre el. Nu ştie că eu deja i-am etichetat pe el şi ea ca fiind ei doi, iar pe mine şi Kel ca fiind noi doi. Dezbină şi cucereşte. Asta e noua deviză a familiei mele. Locuim în Ypsilanti de o lună şi eu mi-am petrecut toate serile de vineri în camera mea. Iau telefonul şi-i trimit un mesaj lui Eddie, sperând că pe ea şi Gavin n-o să-i deranjeze o a treia roată în seara asta, când merg la film. Îmi răspunde în câteva secunde, oferindu-mi o jumătate de oră ca să fiu gata. N-am destul timp cât să mă pot bucura de un duş, aşa că merg în baie să-mi retuşez machiajul. Corespondenţa stă morman pe dulapul de lângă chiuvetă. O ridic şi mă uit prin ea. Toate cele trei plicuri au pe ele o ştampilă poştală de 132 culoare roşie. Peste vechea noastră adresă din Texas este scris înaintat la noua adresă. Opt luni. Încă opt luni şi mă mut înapoi acasă. Cochetez cu ideea de a-mi agăţa pe perete un calendar, ca să pot socoti zilele. Arunc plicurile înapoi pe dulap, iar conţinutul unuia dintre ele se varsă pe podea. Când îl ridic, observ cifrele imprimate în colţul din dreapta sus. $178.343,00. E un extras de cont. Este soldul contului. Înşfac restul plicurilor şi fug să mă închid în camera mea. Mă uit la data extrasului bancar, apoi verific restul plicurilor. Unul este de la o companie ipotecară şi îl desfac imediat. Este o factură de asigurare. O factură pentru casa noastră din Texas, pe care mi s-a spus că am vândut-o. O, Dumnezeule! Îmi vine s-o omor! Nu suntem săraci! Nici măcar nu ne-am vândut casa! Ne-a rupt pe mine şi pe frate-meu de singurul nostru cămin pentru un tip oarecare? O urăsc! Trebuie să ies din casa asta înainte să explodez. Îmi iau telefonul şi bag plicurile în geantă. – Ies în oraş, o anunţ când trec prin sufragerie spre uşa de la intrare. – Cu cine? mă întreabă. – Cu Eddie. Mergem la film. Îi dau răspunsuri scurte şi dulci, ca să nu-mi audă furia în glas. Sunt atât de furioasă, că-mi tremură tot corpul! Vreau doar să ies din casă şi să procesez informaţiile înainte s-o înfrunt. Se apropie de mine, îmi ia telefonul şi începe să apese pe butoane. – Ce naiba faci? ţip la ea, smucindu-i-l din mână. – Ştiu ce pui la cale, Lake. Nu te preface cu mine. – Ce pun la cale? Chiar aş vrea să ştiu! 133 – Aseară, tu şi Will aţi fost amândoi plecaţi. În mod convenabil, el a plătit o bonă. Azi, fratele lui spune că vrea să doarmă aici, iar jumătate de oră mai târziu tu ieşi în oraş. Nu pleci nicăieri! Îmi arunc telefonul în poşetă şi mi-o aşez pe umăr, îndreptândumă spre uşă. – De fapt, ies în oraş. Cu Eddie. Poţi să mă vezi plecând cu Eddie. Poţi să vezi când mă întorc cu Eddie. Păşesc afară şi ea vine după mine. Din fericire, Eddie opreşte pe alee. – Lake? Treci înapoi! Avem de discutat, strigă din uşă. Deschizând portiera maşinii lui Eddie, mă întorc s-o privesc. – Ai dreptate, mamă, dar cred că tu eşti cea care are mai multe de spus. Ştiu de ce mergem mâine la cină! Ştiu de ce ne-am mutat în Michigan! Ştiu tot! Deci nu-ndrăzni să mă acuzi pe mine că am ceva de ascuns! Fără să mai aştept răspunsul ei, mă urc pe bancheta din spate şi trântesc portiera. – Scoate-mă de-aici! Repede, îi spun lui Eddie. Pe măsură ce ne îndepărtăm, încep să plâng. Nu vreau să mă mai întorc. *** – Ţine, bea asta. Eddie îmi mai întinde un suc, apoi mă urmăreşte cu Gavin în timp ce beau… şi plâng. Ea a fost de părere că pizza de la Getty’s e singurul lucru care mă poate alina într-un astfel de moment, aşa că ne-am oprit acolo. Dar n-am putut să mănânc. – Îmi pare rău că v-am distrus întâlnirea. – Nu ne-ai distrus-o. Nu-i aşa, iubitule? spune Eddie, întorcânduse spre Gavin. – Deloc. E o evadare din cotidian plăcută, confirmă el, aşezând pizza într-o cutie de transport. 134 Telefonul îmi vibrează iar. E a şasea oară când mă sună mama. Apăs lung pe butonul de refuz, apoi îl arunc la loc, în geantă. – Mai putem ajunge la film? îi întreb. Gavin se uită la ceas şi dă din cap că da. – Sigur, dacă te simţi în stare să mergi. – Da. Nu mai vreau să mă mai gândesc la toate astea. Achităm nota de plată şi mergem la cinematograf. Nu e Johnny Depp, dar, în situaţia mea, orice actor e bun. 135 10 She puts her hands against the life she had. Living with ignorance, Blissful and sad. But nobody knows what lies behind The days before the day we die. – THE AVETT BROTHERS, DIE DIE DIE Câteva ore mai târziu, parcăm în faţa casei mele. Nu cobor imediat din maşină, acordându-mi un răgaz să inspir adânc de câteva ori, pregătindu-mă pentru cearta care urmează. – Layken, să mă suni mai târziu. Vreau să aflu tot. Baftă, îmi spune Eddie. – Mulţumesc, aşa am să fac. Mă dau jos şi înaintez spre uşă, în vreme ce ei se îndepărtează. Intrând, o văd pe mama întinsă pe canapea. Aude uşa închizându-se şi tresare. Mă aştept să înceapă iar să ţipe, dar ea aleargă la mine şi mă îmbrăţişează. Rămân nemişcată. – Lake, îmi pare atât de rău! Ar fi trebuit să-ţi spun. Îmi pare rău, repetă plângând. Mă îndepărtez de ea, aşezându-mă pe sofa. Sunt şerveţele împrăştiate pe ambele măsuţe de cafea. A plâns mult. Foarte bine, are şi de ce să se simtă prost. Groaznic chiar! – Eu şi tata aveam de gând să vă spunem înainte ca el să… – Tata? Te întâlneai cu el şi înainte să moară tata? Sar în picioare şi străbat camera în lung şi-n lat. – Mamă! De cât timp ţine treaba asta? ţip la ea şi încep din nou să plâng. 136 O săgetez cu privirea, aşteptând să-şi apere comportamentul dezgustător, dar ea doar priveşte la măsuţa din faţa ei. Se apleacă înainte, întorcându-se cu faţa spre mine. – Cu cine să mă văd? Ce crezi tu că se întâmplă? – Nu ştiu cu cine! Cu oricine ţi-a scris poezia aia din sertarul noptierei! Cu oricine te întâlneşti de fiecare dată când ai de făcut comisioane. Cu persoana căreia i-ai spus te iubesc la telefon. Nu ştiu cu cine şi nici nu-mi pasă cu cine. Se ridică, aşezându-şi mâinile pe umerii mei. – Lake, nu mă văd cu nimeni. Ai înţeles greşit. Total greşit. Îmi dau seama că e sinceră, dar tot n-am niciun răspuns. – Dar biletul? Şi extrasele de cont? Nu suntem sărace, mamă. Nici măcar n-ai vândut casa! Ne-ai minţit ca să ne aduci aici! Dacă n-ai făcut-o pentru un bărbat, atunci de ce? De ce suntem aici? Îşi retrage mâinile de pe umerii mei şi lasă privirea în jos, clătinând din cap. – O, Doamne, Lake. Am crezut că ştii. Mi-am închipuit că ţi-ai dat seama. Se aşază din nou cu ochii aţintiţi asupra mâinilor ei. – Se pare că nu, îi răspund. Toată situaţia asta e atât de frustrantă! Nu pot să pricep ce e aşa de important în Michigan, ca să ne târască pe toţi aici, departe de toată viaţa noastră. – Deci, explică-mi. Se uită la mine, apoi îmi indică locul liber de lângă ea. – Stai jos. Te rog să iei loc. Mă conformez şi aştept să-mi spună tot. Rămâne tăcută mult timp, adunându-şi gândurile. – Biletul e doar ceva ce mi-a scris tatăl tău. Se juca. Mi-a desenat pe faţă într-o noapte şi mi-a lăsat biletul pe pernă. L-am păstrat. Lam iubit pe tata, Lake. Mi-e tare dor de el! Nu i-aş face niciodată aşa ceva. Nu am pe nimeni. 137 E sinceră. – Atunci, de ce ne-am mutat aici, mamă? De ce ne-ai obligat să ne mutăm aici? Inspiră adânc şi se întoarce spre mine, luându-mi mâinile într-ale ei. Privirea ei îmi rupe sufletul. E aceeaşi privire pe care a avut-o pe holul liceului, când a venit să-mi dea vestea despre tata. Mai trage o dată aer în piept, strângându-mă de mâini. – Lake, am cancer. *** Negare. Clar sunt în negare. Şi în furie. Înfruntare? Da, şi în aia. Sunt în toate trei. Poate în toate cinci. Nu pot să respir. – Eu şi tata urma să vă spunem. După ce a murit, aţi fost devastaţi! N-am putut să vă mai zic şi despre asta. Când am început să mă simt mai rău, am vrut să mă mut aici. Brenda m-a implorat, a zis că o să mă ajute să mă îngrijesc. Cu ea vorbeam la telefon. E un medic în Detroit, care e specializat în cancer pulmonar. Acolo mă tot duc. Cancer pulmonar. Are un nume. Asta-l face şi mai real. – Plănuiam să vă spun, ţie şi lui Kel, mâine. E timpul să aflaţi, ca să ne pregătim cu toţii. Îmi trag mâinile dintr-ale ei. – Să ne pregătim… pentru ce, mamă? Mă îmbrăţişează, începând iar să plângă. O dau la o parte. – Pentru ce să ne pregătim, mamă? Exact ca directorul Bass cel durduliu, nu mă poate privi în ochi. Îi e milă de mine. Nu ţin minte când am ieşit din casă şi nu ştiu cum am ajuns peste drum. Singurul lucru pe care-l ştiu este că e miezul nopţii, iar eu bat la uşa lui Will. 138 Îmi deschide fără să pună vreo întrebare. Vede pe faţa mea că am nevoie să fie Will. Măcar câteva momente. Îşi pune un braţ în jurul umerilor mei şi mă trage înăuntru, închizând uşa după el. – Lake, ce-ai păţit? Nu pot să-i răspund. Nu pot să respir. Mă ia în braţe exact când încep să mă prăbuşesc la podea. Şi la fel ca pe holul şcolii cu mama, se lasă să cadă cu mine. Îşi aşază bărbia pe creştetul meu, mă mângâie pe păr şi mă lasă să plâng. – Spune-mi ce s-a-ntâmplat, îmi şopteşte într-un târziu. – Moare, Will, murmur printre suspine. Are cancer. Mă strânge mai tare, apoi mă ridică în braţe şi mă duce în dormitorul lui. Mă aşază pe pat şi mă înveleşte, când se aude soneria. Mă sărută pe frunte şi iese din cameră. Îi recunosc vocea mamei când Will deschide uşa, dar nu aud ce spune. Tonul lui e scăzut, dar îi disting cuvintele. – Las-o aici, Julia. Acum are nevoie de mine. Îşi mai spun câteva replici pe care nu le înţeleg. În cele din urmă, îl aud închizând uşa, apoi revine în dormitor. Se întinde în pat, mă cuprinde cu braţele şi mă ţine în timp ce plâng. 139 PARTEA A DOUA 11 Who cares about tomorrow? What more is tomorrow, Than another Day? – THE AVETT BROTHERS, SWEPT AWAY Fereastra e pe peretele greşit. Cât e ceasul? Întind mâna pe partea cealaltă a patului, căutându-mi telefonul pe noptieră. Dar nul găsesc. Nici noptiera nu e acolo. Mă ridic în capul oaselor, frecându-mă la ochi. Nu sunt în camera mea. Când mă loveşte fluxul amintirilor, mă întind la loc şi-mi trag pătura pe cap, dorindu-mi ca totul să dispară. *** – Lake. Mă trezesc din nou. Soarele nu mai străluceşte aşa de mult, dar tot nu sunt în camera mea. Îmi strâng pătura mai tare deasupra capului. – Lake, trezeşte-te. Cineva îmi trage pătura de pe cap. Gem, strângând-o şi mai tare. Încerc iar să uit de tot, dar am nevoie să merg la toaletă. Arunc pătura de pe mine şi-l văd pe Will stând la marginea patului. – Tu chiar nu eşti matinală, remarcă el. – Baie. Unde e baia? Arată cu degetul spre capătul holului. Sar din pat, sperând să ajung la timp. Alerg la toaletă, mă aşez şi sunt cât pe ce să cad cu totul înăuntru. Colacul e ridicat. – Băieţi, bombăn, lăsându-l în jos. 140 Când ies din baie, Will stă la bar, în bucătărie. Îmi zâmbeşte, împingând o cană cu cafea pe locul gol de lângă el. Ocup scaunul şi iau cafeaua. – Cât e ceasul? îl întreb. – Unu şi jumătate. – Oh! Ei bine, patul tău e foarte confortabil. Mă împunge în umăr, zâmbind. – Aşa se pare, îmi răspunde. Ne bem cafeaua în tăcere. O tăcere confortabilă. Will îmi ia ceaşca goală şi o clăteşte în chiuvetă, înainte s-o pună în maşina de spălat vase. – Îi duc pe Kel şi Caulder la un matineu, mă informează, în timp ce porneşte maşina, apoi îşi şterge mâinile cu o cârpă. Plecăm în câteva minute. După aceea, probabil o să mergem la cină, deci vom fi acasă în jur de şase. Ai suficient timp să discuţi cu mama ta. Nu-mi place modul în care îmi expune ultima propoziţie, ca şi cum aş fi susceptibilă manipulărilor lui. – Şi dacă nu vreau să discut cu ea? Dacă vreau să merg cu voi la matineu? Se sprijină cu coatele de bar, apropiindu-se de mine. – Ție nu-ți trebuie film. Tu trebuie să vorbeşti cu mama ta. Hai, să mergem. Îşi ia jacheta şi cheile, păşind către uşă. Mă rezem de spătarul scaunului, cu mâinile la piept. – Abia m-am trezit. Nici cafeaua nu şi-a făcut încă efectul. Pot să mai rămân puţin aici? Mint. Vreau doar să plece, ca să mă cuibăresc din nou în patul lui confortabil. – Bine, cedează el, venind lângă mine şi sărutându-mi creştetul capului. Dar nu toată ziua. Trebuie să vorbeşti cu ea. Se îmbracă cu jacheta şi iese din casă, închizând uşa după el. Mă duc la fereastră şi privesc cum Kel şi Caulder se urcă în maşină, apoi 141 pleacă toţi trei. Mă uit peste drum la casa mea. Casa mea care nu e un cămin. Ştiu că mama e înăuntru, la câţiva metri distanţă. Habar n-am ce-aş putea să-i spun dacă m-aş duce acum la ea. Dar nu vreau să mă duc imediat. Nu-mi place că sunt atât de supărată pe ea. Ştiu că nu e vina ei, dar nu ştiu pe cine altcineva să învinuiesc. Privirea mi se opreşte pe piticul de grădină cu pălăria spartă, aşezat pe alee. Se uită fix la mine, rânjind. De parcă ştie. Ştie că sunt aici, prea speriată ca să mă duc acolo. Râde de mine. Chiar când sunt gata să trag perdeaua şi să-l las să câştige, pe aleea noastră opreşte Eddie. Deschid ușa lui Will şi îi fac semn cu mâna când coboară din maşină. – Eddie, aici! Înainte să traverseze se uită la mine, apoi în spate spre casa mea, apoi din nou la mine cu o expresie confuză. Super! Oare de ce oi fi făcut una ca asta? Cum o să-i explic acum situația? Mă dau la o parte ţinându-i uşa deschisă, iar ea intră, privind curioasă în sufragerie. – Eşti bine? Te-am sunat de o sută de ori! mă ceartă ea. Se tolăneşte pe sofa, îşi urcă un picior pe măsuţa de cafea şi începe să se descalţe. – A cui e casa asta? Nu e nevoie să deschid gura. Fotografia de familie atârnată pe peretele din faţa ei îi răspunde în locul meu. – Oh! se miră ea, dar asta e tot ce spune despre asta. Deci? Ce s-a întâmplat? Ţi-a zis cine e? Îl cunoşti? Mă apropii de canapea, păşesc peste picioarele ei şi mă aşez. – Eddie, eşti gata să auzi povestea mea despre cel mai stupid lucru pe care l-am făcut vreodată? Ridică din sprâncene, aşteptând să torn tot. – M-am înşelat. Nu are pe nimeni, e bolnavă. Are cancer. 142 Eddie îşi dă jos cizmele şi pune picioarele înapoi pe măsuţă, lăsându-se pe canapea. Are şosetele desperecheate. – Frate, e ireal, îmi zice. – Da, este. Dar e realitatea mea. Rămâne aşa un moment, curăţându-şi oja neagră de pe unghii. Nu pare să ştie ce să-mi spună. În loc de cuvinte, se apleacă spre mine, mă îmbrăţişează scurt şi se îndepărtează. – Ce are domnul Cooper de băut pe-aici? Intră în bucătărie, deschide frigiderul şi scoate o cutie de suc. Ia două pahare, le umple cu gheaţă, apoi le aduce în sufragerie şi toarnă sucul. – N-am găsit vin. E aşa un plicticos! Îmi întinde băutura şi se aşază turceşte pe canapea. – Şi crezi că mai are vreo şansă? Ridic din umeri. – Nu ştiu. Aseară am plecat imediat după ce mi-a dat vestea. Nam fost în stare să o privesc în ochi. Întorc capul spre fereastră, uitându-mă din nou la casa noastră. Ştiu că e inevitabil. Ştiu că va trebui să dau ochii cu ea; dar îmi trebuie încă o zi de normalitate. – Layken, trebuie să te duci la ea şi să staţi de vorbă. Îmi dau ochii peste cap. – Doamne, parcă eşti Will. Soarbe o gură din pahar, apoi îl lasă pe măsuţă. – Apropo de Will. Şi începem… – Layken, încerc din răsputeri să-mi văd de treaba mea. Pe bune că încerc. Dar eşti la el în casă! Eşti îmbrăcată cu aceleaşi haine pe care le aveai aseară, când te-am lăsat în faţa casei. Dacă nu începi măcar să negi că e ceva între voi, am să trag concluzia că recunoşti. 143 Oftez. Are dreptate. Din postura ei, pare că între noi se întâmplă mult mai multe decât în realitate. N-am altceva de ales decât să fiu sinceră cu ea, dacă nu, o să aibă o părere foarte proastă despre el. – Bine. Dar, Eddie, nu poţi să… – Jur. Nici măcar lui Gavin. – Ok. Ei bine, am făcut cunoştinţă cu el în prima zi când m-am mutat aici. A fost o scânteie între noi şi venea din partea amândurora. M-a invitat în oraş, am ieşit… Ne-am simţit extraordinar. Ne-am sărutat. Cred c-a fost cea mai frumoasă noapte din viaţa mea. Sigur a fost cea mai frumoasă noapte din viaţa mea. Acum zâmbeşte. Ezit un moment, înainte de a continua. După reacţia mea îşi dă seama că povestea nu are final fericit, iar surâsul îi păleşte. – Niciunul dintre noi n-a ştiut. Până în prima mea zi de şcoală, eu n-am ştiut că e profesor, el n-a ştiut că sunt la liceu. Sare în picioare. – Pe hol! Asta discutaţi atunci pe hol! Dau din cap că da. – Doamne-Dumnezeule. Şi el a pus punct? Mai dau o dată din cap. Cade înapoi, pe canapea. – La naiba. Ce naşpa! Mai dau o dată din cap. – Dar eşti aici. Ai dormit la el, rânjeşte ea. N-a putut să se abţină, nu-i aşa? Dau din cap că nu. – Nu în sensul ăla. Eram supărată şi m-a lăsat să rămân aici. Nu sa întâmplat nimic. Suntem doar prieteni. Umerii îi cad şi se îmbufnează, dând de înţeles că spera ca noi să fi cedat. – Încă o întrebare şi gata. Poezia ta. Era despre el, nu-i aşa? Dau din cap că da. 144 – Super, chicoteşte ea, apoi rămâne tăcută, dar nu pentru mult timp. Ultima întrebare. Jur. Pe bune. Mă uit la ea, lăsând-o să înţeleagă că e ok. – Sărută bine? Zâmbesc. Nu-mi pot reţine zâmbetul. – Vai, Doamne, incredibil de bine! – Ştiam eu! Bate din palme şi saltă pe canapea. Pe măsură ce revenim la realitate, râsetele ni se opresc. Mă uit din nou pe fereastră, privind îndelung la casa noastră de peste drum, în timp ce Eddie strânge paharele şi le pune în chiuvetă. Când revine în sufragerie, mă apucă de mână, ridicându-mă de pe canapea. – Haide, mergem să vorbim cu mama ta. Mergem? Nu obiectez. Eddie are ceva care te împiedică să obiectezi. 145 12 With paranoia on my heels Will you love me still When we awake and you see that The sanity has gone from my eyes? – THE AVETT BROTHERS, PARANOIA IN B-FLAT MAJOR Eddie n-a mai intrat niciodată la mine în casă. Dar, după modul în care dă buzna pe uşa din faţă, n-ai crede aşa ceva. Încă mă trage după ea când ajungem înăuntru. Mama stă pe sofa, holbându-se la străina care aleargă spre ea cu zâmbetul pe buze, târând-o în urma sa pe furioasa ei fiică. Trebuie să recunosc, uimirea de pe faţa maică-mii e satisfăcătoare. Eddie mă împinge lângă canapea şi mă apasă în jos pe umeri, până când mă aşez lângă mama. Apoi se caţără pe măsuţa de cafea exact în faţa noastră, dreaptă, cu capul sus. Ea deţine controlul. – Eu sunt Eddie, cea mai bună prietenă a fiicei dumneavoastră, i se adresează mamei. Gata, acum că ne cunoaştem cu toţii, să trecem la treburi serioase. Mama se uită la mine, după care iar la Eddie fără să răspundă. De fapt, nici eu n-am nimic de zis. Nu ştiu unde vrea Eddie să ajungă, aşa că n-am altceva de făcut decât s-o las să continue. – Julia, nu-i aşa? Aşa vă cheamă? Mama aprobă din cap. – Julia, Layken are întrebări. Tone de întrebări. Dumneavoastră aveţi răspunsuri. Eddie se uită la mine. – Layken, tu pune întrebările, iar mama ta o să-ţi răspundă. Se uită la amândouă în acelaşi timp. – Aşa se face. Întrebări? Pentru mine, vreau să zic. Eu şi mama clătinăm din cap că nu. Eddie se ridică. 146 – Foarte bine. Atunci, eu mi-am îndeplinit misiunea. Să mă suni mai târziu. Eddie sare peste măsuţa de cafea şi porneşte spre uşă, dar se întoarce pe călcâie, revenind la noi. Îşi pune braţele în jurul gâtului mamei. Mama se uită uimită la mine, apoi îi întoarce îmbrăţişarea. Eddie o ţine strâns pe mama neobişnuit de mult timp, după care se desprinde. Ne zâmbeşte, sare iar peste măsuţă şi dispare pe uşă. A plecat. Pur şi simplu. Rămânem amândouă tăcute, holbându-ne la uşă. Nu-mi dau seama cum de-a reuşit Eddie să înrăutăţească situaţia. Sau s-o îmbunătăţească. Greu de spus. Mă uit iar la mama şi izbucnim amândouă în râs. – Uau, Lake! Dar ştii să ţi-i alegi! – Ştiu! E nemaipomenită, nu-i aşa? Ne rezemăm amândouă de spătar, iar mama îmi mângâie mâna. – Mai bine-am face tot ce ne-a spus. Pune-mi o întrebare. Am să răspund cât de bine pot. Trec direct la subiect. – O să mori? – Nu murim cu toţii? îmi răspunde. – Asta-i tot o întrebare. Trebuia să-mi dai un răspuns. Lasă să-i scape un oftat, de parcă ar ezita, nedorind cu adevărat să-mi răspundă. – Posibil. Probabil, recunoaşte ea. – Cât timp mai ai? Cât de avansat e? – Lake, poate ar fi bine să-ţi explic mai întâi. O să-ţi faci o idee mai exactă despre situaţia în care ne aflăm. Se ridică, intră în bucătărie şi se aşază la bar. Mă cheamă să vin lângă ea, caută un creion şi o coală de hârtie, apoi începe să noteze. – Există două tipuri de cancer pulmonar. Fără celule mici şi cu celule mici. Din păcate, eu am cu celule mici, care se răspândeşte mai repede. 147 Desenează o diagramă. – Cel cu celule mici poate fi limitat sau extensiv. Îmi arată o zonă pe desenul cu doi plămâni. – Al meu a fost limitat. Ceea ce înseamnă că se găsea numai în zona asta. Încercuieşte o zonă pe schiţă, indicând-o cu precizie. – Aici au găsit o tumoră. Am avut nişte simptome cu câteva luni înainte să moară tata. M-a obligat să-mi fac o biopsie şi am aflat că era malignă. Zile la rând am căutat medici şi în final am decis că varianta cea mai bună era un medic pe care l-am găsit în Michigan, la Detroit. E specializat în cancer pulmonar microcelular. Ne-am hotărât să ne mutăm înainte să moară tatăl tău. Noi… – Mamă, opreşte-te. Lasă creionul din mână. – Am nevoie de o pauză, îi spun. Doamne, mă simt ca la o oră de anatomie. Îmi las capul în mâini. Ea a avut la dispoziţie luni de zile ca să analizeze toate astea. Mi le explică de parcă m-ar învăţa să fac o prăjitură! Mă ridic şi plec la baie, iar ea aşteaptă răbdătoare. Îmi stropesc faţa cu apă, privindu-mi reflexia în oglindă. Arăt ca naiba. Nu m-am mai uitat într-o oglindă de aseară, înainte să ies cu Eddie şi Gavin. Am ochii umflaţi, rimelul întins, iar părul mi-e încâlcit şi zburlit. Înainte să mă întorc în bucătărie ca s-o ascult povestindu-mi cum va muri, mă pieptăn şi-mi şterg machiajul. Ridică privirea la mine când mă aude venind, iar eu îi fac semn din cap că poate continua. Mă aşez pe un scaun din faţa ei. – La o săptămână după ce ne hotărâserăm să ne mutăm în Michigan ca să fim mai aproape de medic, tatăl tău a murit. Am fost atât de copleşită, de moartea lui, de aranjamente, de tot. N-am vrut să mă mai gândesc la ce avea să se întâmple cu mine. Nu m-am mai 148 dus la doctor timp de trei luni, continuă cu glas scăzut. În timpul ăsta, s-a răspândit. Nu mai era cu celule mici limitat; era extensiv. Îşi fereşte privirea, ştergându-şi o lacrimă din ochi. – M-am învinuit… pentru atacul de cord al tatălui tău. Ştiu că l-a făcut de la stresul prin care a trecut din cauza diagnosticului meu. Ridicându-se de la bar, se întoarce în sufragerie. Priveşte pe geam, stând rezemată de rama ferestrei. – De ce nu mi-ai spus? Mamă, te-aş fi putut ajuta. N-ar fi trebuit să treci de una singură prin toate. Întoarce capul spre mine, rezemându-se de perete. – Acum ştiu asta. Am fost în negare. Am fost furioasă. Cred că speram la un miracol, nu ştiu. Zilele s-au transformat în săptămâni, apoi în luni. Acum am ajuns aici. Acum trei săptămâni am început din nou chimioterapia. Dau scaunul la o parte şi mă ridic. – Asta e bine, nu? Dacă faci şedinţe de chimioterapie, înseamnă că există o şansă de vindecare. Dă din cap că nu. – Nu e ca să lupt cu el, Lake. E ca să-mi ţină durerile sub control. Asta e singurul lucru pe care-l mai pot face. Cuvintele ei mă fac să pierd şi ultimul pic de forţă pe care-l mai aveam în picioare. Cad pe canapea, îmi las capul în mâini şi plâng. E uimitor cât de multe lacrimi se pot scurge dintr-o persoană. Într-o noapte, după ce a murit tata, am plâns atât de mult încât mi-a fost frică să nu-mi distrug ochii, aşa că am căutat pe Google. Am căutat Poate o persoană să plângă prea mult? Aparent, până la urmă toţi adorm şi se opresc din plâns pentru ca organismul să proceseze perioadele normale de odihnă. Deci nu, nu poţi să plângi prea mult. Iau un şerveţel şi inspir adânc de câteva ori, în încercarea de ami reţine restul lacrimilor. M-am săturat de atâta plâns. Mama vine lângă mine. Simţindu-i braţele în jurul meu, mă întorc la ea şi o îmbrăţişez şi eu. Mă doare inima pentru ea, pentru noi. O 149 strâng mai tare, fiindu-mi frică să-i dau drumul. Nu pot să-i dau drumul. Începe să tuşească şi e nevoită să se îndepărteze. O urmăresc ridicându-se în picioare, tuşind în continuare, gâfâind. E atât de bolnavă! Cum de n-am observat până acum? Obrajii i s-au adâncit şi mai mult, iar părul i s-a rărit. Abia o mai recunosc. Am fost aşa de concentrată pe necazurile mele, încât n-am observat că propria-mi mamă se stingea în faţa ochilor mei. Accesul de tuse se sfârşeşte, iar mama îşi reia locul de la bar. – O să-i spunem lui Kel în seara asta. Brenda va fi aici la şapte. Vrea să fie cu noi, din moment ce va fi tutorele lui. Râd. Pentru că glumeşte. Nu-i aşa? – Ce vrei să spui cu tutorele lui? Mă priveşte de parcă eu aş fi cea lipsită de logică. – Lake, eşti încă la liceu; în curând ai să fii la facultate. Nu mă aştept să renunţi la tot. Nu vreau aşa ceva. Brenda a mai crescut copii. Vrea s-o facă. Kel o place. După toate nenorocirile prin care am trecut în ultimul an! Momentul ăsta, cuvintele care tocmai i-au ieşit din gură… n-am fost în viaţa mea mai furioasă! Sar în picioare, apuc spătarul scaunului şi-l trântesc de podea cu o forţă atât de mare, încât i se desprind picioarele. Mama tresare când mă reped la ea şi o împung cu degetul în piept. – N-o să mi-l ia pe Kel! N-o să i-l dai ei pe fratele meu! Ţip atât de tare, încât mă ustură gâtul. Încearcă să mă calmeze punându-şi mâinile pe umerii mei, dar mă smucesc de lângă ea. – Lake, termină! Opreşte-te! Eşti încă la liceu! Nici n-ai început facultatea. Ce-ai vrea să fac? Nu mai avem pe nimeni. Aleargă după mine până la uşă. – Nu mai am pe nimeni, Lake, suspină ea. 150 Deschid uşa întorcându-mă spre ea şi ţip în continuare fără să-i bag în seamă lacrimile. – Nu-i spui nimic în seara asta! Nu trebuie să afle încă. Să nu cumva să-i spui! – Trebuie să-i spunem. Trebuie să ştie, încearcă ea să mă convingă. Mă urmează afară, pe alee. Nu mă opresc din mers. – Du-te acasă, mamă! Du-te acasă! Am terminat discuţia! Şi dacă vrei să mă mai vezi vreodată, nu ai să-i spui! Când trântesc în urma mea uşa casei lui Will, nu-i mai aud suspinele. Alerg la el în dormitor şi mă trântesc pe pat. Nu plâng; hohotesc, bocesc, urlu. *** N-am folosit niciodată droguri. Dacă nu pun la socoteală gura de vin pe care am băut-o din paharul mamei când aveam paisprezece ani, n-am băut nici alcool vreodată de bunăvoie. Nu că mi-ar fi fost frică sau că aş fi prea rigidă. Sincer, nu mi s-a oferit niciodată nimic. În Texas nu mergeam la petreceri. Nu mi-am petrecut niciodată noaptea cu cineva care ar fi putut încerca să mă constrângă la ceva ilegal. Să spun drept, nu m-am aflat niciodată într-o situaţie în care aş fi putut cădea pradă presiunii celorlalţi. În fiecare seară de vineri mergeam la meciuri de fotbal. Sâmbăta ne ducea tata la film, apoi la cină. Duminica îmi făceam temele. Cam asta era viaţa mea. A fost o singură excepţie, când vărul lui Kerris a avut o nuntă, iar ea m-a invitat şi pe mine. Aveam şaisprezece ani, ea abia luase permisul şi petrecerea abia se terminase. Am rămas până târziu ca să ajutăm la curăţenie. Ne-am distrat de minune. Am băut punch, am mâncat din restul de tort, am dansat, am mai băut punch. Ne-am prins că se turnase alcool în punch abia când ne-am dat seama cât de bine ne distram. N-am idee cât de mult am băut. Atât de mult, încât eram deja prea bete ca să ne oprim atunci când am observat 151 că eram bete. Nici nu ne-am gândit de două ori când ne-am urcat în maşină ca să plecăm acasă. După un kilometru de drum, maşina a deviat şi a intrat într-un copac. Eu m-am ales cu o zgârietură deasupra ochiului, iar Kerris şi-a rupt o mână. Am scăpat amândouă fără răni grave. De fapt, maşina era încă funcţională, în loc să aşteptăm ajutoare, am condus înapoi la petrecere ca să îl anunţăm pe tata. Necazurile pe care le-am avut cu ai noştri după incident sunt cu totul altă poveste. Dar a fost un moment, exact înainte de impactul cu copacul. Râdeam de modul în care ea pronunţa cuvântul bulă. Îl rosteam într-una, iar şi iar, până când maşina a ieşit de pe şosea. Am văzut copacul şi am ştiut că eram pe cale să ne lovim de el. Dar a fost ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc. Copacul parcă era la cinci milioane de metri distanţă, atât de mult ne-a luat să ne izbim de el. Singurul lucru la care m-am gândit în acel moment a fost Kel. Singurul lucru. Nu m-am gândit la şcoală, la băieţi, la anii de studenţie pe care n-aş fi apucat să-i experimentez dacă muream. M-am gândit la Kel şi la faptul că el era singurul lucru important pentru mine. Singurul lucru care conta în secundele în care am crezut că urma să mor. *** Am reuşit cumva să adorm din nou în patul lui Will. Ştiu asta pentru că, atunci când deschid ochii, constat că m-am oprit din plâns. Aşa e. Oamenii nu pot să plângă la nesfârşit. Toţi adorm, în cele din urmă. Mă aştept ca lacrimile să revină imediat ce mi se limpezeşte mintea, dar, în schimb, mă simt motivată, renăscută. Ca şi cum aş fi pornit într-o misiune. Mă ridic din pat cu o nevoie ciudată de a face curăţenie. Şi de a cânta. Am nevoie de muzică. Mă duc în sufragerie şi localizez imediat ceea ce caut. Combina muzicală. Nici nu-i nevoie să mă uit după muzică. În ea este deja un CD cu Avett Brothers. Dau 152 volumul la maxim pe una dintre piesele mele preferate şi mă apuc de treabă. Din păcate, casa lui Will e surprinzător de curată pentru una locuită de doi reprezentanţi ai genului masculin şi cu greu găsesc ceva care să mă menţină ocupată. Intru mai întâi în baie, ceea ce e bine. Ştiu că puştii de nouă ani nu prea nimeresc ţinta, aşa că mă apuc de curăţat. Frec closetul, podeaua, cabina de duş, chiuveta. Totul e curat. Trec la dormitoare, unde aranjez totul, fac paturile, refac paturile. Urmează sufrageria, în care şterg praful şi aspir. Spăl pe jos cu mopul în băi şi curăţ fiecare suprafaţă pe care-o întâlnesc. Sfârşesc la chiuveta din bucătărie, spălând singurele două vase murdare din toată casa: paharul meu şi cel al lui Eddie. E aproape şapte când aud maşina lui Will. Intră în casă cu cei doi băieţi şi rămân toţi trei încremeniţi când mă găsesc stând pe duşumea, în sufragerie. – Ce faci? întreabă Caulder. – Aşez în ordine alfabetică, îi răspund. – Ce aşezi în ordine alfabetică? intervine Will. – Tot. Întâi am aranjat filmele, apoi CD-urile. Caulder, am aşezat cărţile din camera ta. Am pus şi o parte din jocuri, dar sunt câteva care încep cu cifre şi am pus întâi cifrele, apoi titlurile. Arăt cu degetul spre mormanul din faţa mea. – Astea sunt reţete. Le-am găsit pe frigider. Întâi le împart pe categorii; cu miel, porc, pui, vită. Apoi la fiecare categorie le aranjez după… – Băieţi, mergeţi la Kel. Anunţaţi-o pe Julia că v-aţi întors, îi îndeamnă Will, fără să-şi îndepărteze privirea de la mine. Copiii nu se mişcă. Se holbează la foile cu reţete din faţa mea. – Acum! se răsteşte Will. Se uită amândoi în altă parte, îndreptându-se spre uşă. – Soră-ta e ciudată, îl aud zicând pe Caulder. 153 Will se aşază pe canapea în faţa mea, privindu-mă în timp ce continui să așez rețetele în ordine alfabetică. – Tu eşti profesorul. Ce zici, să pun Supă de cartofi la cartofi sau la supă? – Opreşte-te, îmi spune. Pare morocănos. – Nu pot să mă opresc acum, prostuţule, sunt la jumătate. Dacă renunţ acum, n-ai să ştii unde să găseşti… iau la nimereală un cartonaş de jos. Porc pe grătar? Trebuia să fie tocmai aia. Arunc reţeta peste celelalte, apoi continui să le sortez. Will examinează sufrageria, apoi intră în bucătărie. Îl observ plimbându-şi degetele pe dulapuri. Bine că le-am şters şi pe ele! Merge în dormitor, de unde revine după câteva minute. – Mi-ai aranjat hainele pe culori? Nu zâmbeşte. Credeam că o să fie mulţumit. – Will, n-a fost foarte greu. Porţi numai cămăşi de trei culori diferite. Traversează sufrageria şi se apleacă, strângând teancurile de reţete din faţa mea. – Will, lasă-le! Mi-a trebuit o groază de timp să le aşez! I le smucesc din mâini cu aceeaşi viteză cu care el le adună. Le aruncă înapoi pe podea, mă apucă de încheieturi şi încearcă să mă ridice, dar încep să-l lovesc peste picioare. – Dă-mi drumul! Nu… am… terminat! Îmi dă drumul mâinilor şi mă prăbuşesc înapoi pe duşumea. Adun reţetele, încercând să le rearanjez în teancuri. Din cauza lui, acum trebuie să o iau de la capăt. Nici nu mai găsesc eticheta cu vită. Întorc cu faţa în sus două cartonaşe răsturnate, dar… – Ce dracu!? răcnesc eu. Sunt udă până la piele. Will stă deasupra mea, ţinând în mână un vas gol, cu o expresie enervată pe faţă. Mă reped la el, lovindu-l 154 peste picioare. Se retrage cu spatele, încercând să le ridice de pe podea. De ce naiba a făcut una ca asta? Am să-i dau vreo două peste faţă! Mă ridic şi încerc să-l pălmuiesc, dar el se fereşte, apucându-mi braţul şi sucindu-mi-l la spate. Agit cealaltă mână în direcţia lui, în timp ce mă târăşte pe hol, spre baie. Înainte să pot reacţiona în vreun fel, mă cuprinde cu braţele, ridicându-mă de jos. Dă la o parte perdeaua cabinei de duş şi mă împinge înăuntru. Încerc să-l lovesc, dar braţele lui sunt mai lungi ca ale mele. Cu o mână mă ţine lipită de perete fără niciun efort, iar cu cealaltă roteşte robinetul. Un jet de apă rece ca gheaţa mă loveşte drept în faţă. Tresar. – Porcule! Măgarule! Nemernicule! Continuă să mă ţină la distanţă, rotind şi celălalt robinet, iar apa se încălzeşte. – Layken, fă un duş! Fă naibii un duş! Îmi dă drumul, iese din baie şi trânteşte uşa în urma lui. Sar afară din cabină; am hainele ude leoarcă. Încerc să deschid uşa de la baie, dar nu reuşesc, pentru că el ţine clanţa de pe partea cealaltă. – Will, lasă-mă să ies! Acum! Bat în uşă, încercând să apăs din nou pe clanţă, dar nu pot s-o mişc. – Layken, îmi răspunde calm, de dincolo de uşă. Nu te las să ieşi din baie până nu te dezbraci, faci un duş, te speli pe cap şi te calmezi. Îi flutur degetul mijlociu. Nu mă vede prin uşă, normal, dar tot mă face să mă simt mai bine. Îmi dau hainele jos şi le arunc pe podea, în speranţa că voi murdări ceva cu ele. Intru la duş. Apa caldă se simte minunat pe pielea mea. Închid ochii, lăsând apa să-mi curgă din păr, în jos, pe faţă. La naiba! Will are din nou dreptate. 155 *** – Vreau un prosop! îi strig, după mai bine de jumătate de oră de stat la duş. Will are pară de duş cu pulverizator. Am pornit-o şi-am stat cu jetul în ceafă o bună bucată de timp. Chiar că te eliberează de tensiune! – E pe chiuvetă. Tot acolo ai şi haine, îmi răspunde de afară. Dând perdeaua la o parte, găsesc prosopul. Şi haine. Hainele mele. Haine pe care, evident, abia le-a luat de la mine din casă şi pe care, cumva, le-a adus în baie. În timp ce eu făceam duş. Închid apa, ies din cabină şi mă usuc. Îmi înfăşor prosopul în jurul capului şi mă îmbrac. Mi-a adus pijamale. Poate că asta înseamnă c-am să dorm tot în patul lui confortabil. Apăs pe clanţă cu ezitare, crezând că nici acum n-o s-o pot deschide, dar reuşesc cu uşurinţă. Auzind că am ieşit din baie, sare peste spătarul canapelei şi aleargă către mine. Mă retrag la perete, temându-mă că vrea să mă închidă iar în baie, dar el mă îmbrăţişează. – Iartă-mă, Lake. Iartă-mă pentru ce-am făcut. Dar o luaseşi razna. Îl îmbrăţişez şi eu. Normal că-l îmbrăţişez. – E în regulă. Am avut o zi proastă, îi răspund. Se retrage, lăsându-şi mâinile pe umerii mei. – Deci suntem prieteni? N-ai să încerci iar să mă loveşti? – Prieteni, îi spun cu părere de rău. Ultimul lucru pe care mi-l doresc acum este să-i fiu doar prietenă. – Cum a fost matineul? îl întreb, în drum spre sufragerie. – Ai vorbit cu mama ta? îmi ignoră el întrebarea. – Vai, dar ştii să schimbi subiectul! 156 – Ai stat de vorbă cu ea? Te rog, nu-mi spune că ţi-ai petrecut toată ziua făcând curat. Intră în bucătărie şi scoate două pahare din dulap. – Nu, nu toată ziua. Am vorbit. – Şi? – Şi… are cancer, îi răspund cu sinceritate. Mă priveşte supărat. Îmi dau ochii peste cap, pun coatele pe masă şi-mi las fruntea în palme. Ating cu degetele prosopul de pe cap. Aplecându-mă într-o parte, îl trag din păr, scutur capul şi-mi descâlcesc şuviţele ude cu vârful degetelor. Când termin de desfăcut toate nodurile, ridic capul exact când Will îşi ia privirea de la mine şi-o îndreaptă spre cana din mâna lui, peste marginea căreia acum curge lapte. Mă prefac că n-am observat încotro fusese concentrată atenţia lui şi continui să mă joc cu părul, cât timp el şterge laptele vărsat cu un şervet. Scoate un pachet din dulap şi o linguriţă din sertar. Îmi face ciocolată cu lapte. – O să fie bine? mă întreabă. Oftez. E necruţător! – Nu. Cel mai probabil nu. – Dar face tratament? Reuşisem să parcurg toată ziua fără să mă gândesc deloc la asta. Încă de când m-am trezit am fost într-o amorţeală plăcută. Ştiu că sunt în casa lui, dar încep să-mi doresc să plece iar. – Moare, Will. Moare. Cel mai probabil o să moară într-un an, poate şi mai repede. Îi fac chimioterapie numai ca să-i menţină starea sub control. În timp ce moare. Pentru că o să fie moartă. Pentru că moare. Gata. Asta voiai să ştii? Aşază cana cu lapte în faţa mea, iar privirea i se înmoaie. Ia din frigider un pumn de gheaţă şi mi-o varsă în cană. – Cu gheaţă, îmi spune. 157 E artist la schimbat subiectul, dar se pricepe şi mai bine să-mi ignore observaţiile răutăcioase. – Mulţumesc. Păstrez tăcerea, savurându-mi ciocolata cu lapte. Am impresia că el e cel care tocmai a câştigat bătălia noastră. *** The Avett Brothers încă se mai aud în surdină când îmi termin ciocolata cu lapte. Merg în sufragerie, pun piesa pe repeat şi mă întind pe podea, privind în tavan cu mâinile întinse deasupra capului. E relaxant. – Stinge lumina, îi spun. Vreau doar să ascult puţină muzică. O stinge, apoi îl simt întinzându-se lângă mine. O rază verde, dansantă, luminează pereţii, în timp ce The Avett Brothers îşi interpretează melodia. Stând aşa nemişcaţi, gândurile mi se risipesc odată cu acordurile cântecului. Când se opreşte şi o ia de la capăt, îi mărturisesc ce mă apasă cu adevărat. – Nu vrea să mă lase pe mine să-l cresc pe Kel. Vrea să i-l dea Brendei. Pe întuneric, îmi caută mâna şi mi-o strânge. Rămânem aşa, iar eu îi permit să-mi fie doar prieten. *** Când se aprinde lumina, îmi acopăr imediat ochii. Mă ridic în capul oaselor şi-l văd lângă mine pe Will, dormind buştean. – Hei, şopteşte Eddie. Am bătut la uşă, dar nu mi-a răspuns nimeni. Intră în casă, aşezându-se pe canapea. Îl priveşte pe Will sforăind, întins cât e de lung pe podeaua sufrageriei. – E sâmbătă seara, remarcă ea, dându-şi ochii peste cap. Ţi-am spus eu că-i plicticos. 158 Mă amuz. – Ce cauţi aici? – Am venit să văd ce faci. Nu mi-ai răspuns la telefon sau la mesaje deloc, toată ziua. Mama ta are cancer, iar tu renunţi de tot la tehnologie? N-are nicio logică. – Nu ştiu unde mi-e telefonul. Preţ de un moment ne uităm amândouă la Will. Sforăie foarte tare. Cred că băieţii l-au obosit îngrozitor astăzi. – Aşadar, să presupun că lucrurile n-au mers prea bine cu mama ta? Din moment ce eşti aici, dormind pe podea. Pare iritată că nu făceam nimic mai mult. – Nu, am vorbit. – Şi? Mă ridic de jos, mă întind, apoi iau loc lângă ea. Deja şi-a dat cizmele jos. Probabil că lipsa îndelungată a unui cămin permanent te face să simţi că eşti acasă oriunde te-ai afla. Ridicându-mi picioarele, mă las pe braţul canapelei, cu faţa la ea. – Săptămâna trecută, în curtea şcolii, atunci când mi-ai povestit despre mama ta şi despre ce s-a întâmplat când aveai nouă ani… – Ce-i cu aia? întreabă, încă privindu-l pe Will sforăind. – Păi, am fost recunoscătoare. Am fost atât de recunoscătoare că nimic de genul ăsta nu i se va întâmpla vreodată lui Kel… Eram fericită că el poate avea viaţa normală a unui copil de nouă ani. Dar acum… parcă Dumnezeu ne-a pus gând rău. De ce amândoi? N-a fost suficient doar tata? Parcă a venit moartea şi ne-a lovit drept în faţă. Eddie îşi dezlipeşte privirea de Will, aţintind-o asupra mea. – Nu moartea e cea care te-a lovit, Layken. Viaţa te-a lovit. Viaţa se întâmplă. Rahaturi se întâmplă. Şi se întâmplă multe, multor persoane. Nu mă mai obosesc să-i explic în detaliu partea cea mai proastă. Sunt prea jenată să-i mărturisesc că propria mea mamă nu vrea ca eu să-i cresc copilul. 159 Will se foieşte pe podea. Eddie se apropie, mă îmbrăţişează scurt, apoi îşi ia cizmele. – Se trezeşte profu’, ar fi mai bine s-o şterg de-aici. Am vrut numai să văd ce faci. Oh, şi caută-ţi telefonul, îmi spune în drum spre uşă. O urmăresc cu privirea în timp ce iese din casă. A stat aici doar trei minute şi deja energia ei se simte peste tot. Când mă întorc, Will stă în şezut pe podea. Se uită la mine de parcă ar vrea să-mi dea detenţie. Îi răspund afişând cel mai inocent zâmbet posibil. – Ce naiba căuta ea aici? mă întreabă. Poate fi de-a dreptul intimidant atunci când vrea. – Mă vizita, bombăn eu. Voia să vadă dacă-s bine. Dacă eu nu fac din ţânţar armăsar, poate nici lui nu i se va părea ceva foarte grav. – La dracu’, Layken! Greşit. El crede că-i grav. Sare în picioare, ridicându-şi mâinile în aer. – Încerci cumva să mă laşi fără serviciu? Eşti atât de egoistă, încât nu dai doi bani pe problemele celorlalţi? Ştii ce s-ar întâmpla dacă ea ar împrăştia zvonul că ţi-ai petrecut noaptea aici? Cu ideea sădită în minte, face un pas spre mine. – Ştie că ai dormit aici? Îmi apăs buzele într-o linie subţire şi mă uit în jos, evitându-i privirea. – Layken, ce i-ai spus? mă întreabă cu vocea mai calmă. După postura mea, îşi dă seama că i-am spus tot. – Doamne, Layken. Du-te acasă. *** Mama e deja în pat. Kel şi Caulder stau pe canapea, uitându-se la televizor. 160 – Caulder, frate-tu vrea să mergi acasă. Eu şi Kel avem treabă mâine şi vom fi plecaţi toată ziua. Caulder îşi ia jacheta şi merge la uşă. – Pa, Kel. Se încalţă şi pleacă. Intrând în sufragerie, mă trântesc pe locul gol de lângă Kel. Iau telecomanda şi schimb canalele, încercând să-mi alung din minte gândul că l-am scos din sărite pe Will. – Unde ai fost? întreabă Kel. – Cu Eddie. – Ce-ați făcut? – Ne-am plimbat prin împrejurimi. – De ce erai acasă la Caulder când ne-am întors de la film? – Will m-a plătit să-i fac curat în casă. – De ce e supărată mama? – Aşa. Că n-are bani suficienţi cât să mă plătească să fac curat în casa ei. – De ce? La noi acasă nu-i murdar. – Vrei să mergem mâine la patinoar? – Da! – Atunci nu mai pune atâtea întrebări. Închid televizorul şi-l trimit pe Kel la culcare. Urcându-mă în patul meu, setez alarma pentru ora şase. Vreau să ies pe uşă înainte să se trezească mama. *** Petrec toată ziua de duminică împreună cu Kel, cheltuind şi ultimul bănuţ din contul meu de economii. Îl duc la micul dejun, unde ne comandăm fiecare câte două feluri de mâncare din meniu. Mergem la patinoar, dar niciunul dintre noi nu prea se pricepe, aşa că nu stăm mult acolo. Luăm masa de prânz la un chioşc cu gustări din incinta unei săli de jocuri, din care nu ieşim timp de patru ore. 161 Apoi îl duc la un film şi cinăm tot cu fast-food. I-aş lua şi desert, dar acum se plânge că-l doare stomacul. Până să ajungem acasă, mama a plecat la serviciu. Am procedat aşa intenţionat. Fac un duş, aleg hainele de şcoală pentru amândoi şi pornesc maşina de spălat rufe. Sunt aşa de obosită, încât reuşesc să adorm fără să mă mai gândesc la nimic. 162 13 Shooting off vicious collections of words The losers make facts by the things they have heard And I find myself trying hard to defend them. – THE AVETT BROTHERS, ALL MY MISTAKES – Mai am un banc pentru tine, spune Nick, aşezându-se în bancă luni dimineaţă. Dacă sunt nevoită să mai ascult o singură poantă cu Chuck Norris, o să explodez. – Azi nu. Mă doare capul, îi răspund. – Ştii ce face Chuck Norris unei dureri de cap? – Vorbesc serios, Nick. Taci din gură! Nick se retrage, întorcându-se spre nefericitul elev din dreapta lui. Will lipseşte. Clasa aşteaptă câteva minute, neştiind ce să facă. Nu-i stă în caracter să nu se prezinte la oră. Javi se ridică, adunându-şi cărţile. – Sfertul academic, se apără el. Iese din sală, dar intră înapoi imediat, cu Will în urma lui. Will închide uşa, merge la pupitru şi lasă din mâini un teanc de hârtii. E clar pentru toată lumea că nu-i în apele lui. Înmânează elevilor din prima bancă de pe fiecare rând, inclusiv mie, câte o cantitate mai mică de coli. Examinând teancul meu, observ că are cam zece file capsate una de alta. Le răsfoiesc şi văd pe una dintre ele poezia lui Eddie despre balonul roz. Cred că toate sunt poezii scrise de elevi, dar pe celelalte nu le recunosc. 163 – O parte dintre voi aţi recitat la concursul de slam semestrul acesta. Apreciez efortul vostru. Ştiu că e un gest care necesită mult curaj, spune, ridicând exemplarul lui din culegerea de poezii. Acestea sunt poeziile voastre. Unele dintre ele au fost scrise de elevii mei din celelalte clase, restul de către cei de aici. Vreau să le citiţi. După ce le-aţi citit, vreau să le punctaţi. Scrieţi pe fiecare un număr de la zero la zece, zece fiind cea mai bună. Fiţi cinstiţi. Dacă nu vă place, daţi-i o notă mică. Încercăm s-o găsim pe cea mai bună, dar şi pe cea mai proastă. Scrieţi nota în colţul din dreapta sus al paginii. Începeţi. Se aşază la catedră, studiindu-i pe elevi. Nu-mi place tema asta. Nu mi se pare corectă. Ridic mâna. De ce ridic mâna? Mă vede şi aprobă din cap. – Care-i esenţa acestei teme? îl întreb. Ochii lui trec încet peste toată clasa. – Layken, să repeţi această întrebare după ce a terminat toată lumea. Se comportă ciudat. Încep să citesc prima poezie când Will ia două bucăţi de hârtie de pe birou şi trece pe lângă mine. Mă uit în spate exact când pune una din ele pe banca lui Eddie. Ea o ridică şi încruntă din sprâncene. El se întoarce spre faţa clasei, lăsând a doua bucată în faţa mea. O ridic şi o citesc. E un bilet pentru detenţie. Întorc capul la Eddie, iar ea ridică din umeri. Mototolesc hârtia şi o arunc în partea cealaltă a sălii, în direcţia coşului de gunoi de lângă uşă. Nimeresc. În următoarea jumătate de oră, elevii termină de acordat notele. Pe măsură ce sunt gata, Will le strânge foile, făcând totalul pe calculator. Când s-au adunat toate punctele, le trece pe o altă coală şi vine în fața catedrei. Flutură hârtia deasupra capului. 164 – Sunteţi gata să aflaţi care este cea mai proastă poezie? Care a primit cele mai multe puncte? Ne aşteaptă răspunsul cu zâmbetul pe buze. Nimeni nu scoate un cuvânt, în afară de Eddie. – Poate unii dintre noi, cei care am scris acele poezii, nu vrem să ştim câte puncte am obţinut. Eu, una, nu vreau. Will face câţiva paşi spre ea. – Dacă nu vrei să ştii cât valorează, atunci de ce ai scris-o? Eddie tace câteva momente, gândindu-se la întrebarea lui. – Exceptând faptul că am vrut să scap de examenul final? îl întreabă. Will aprobă din cap. – Cred că am făcut-o pentru ca am avut ceva de spus. Will se uită la mine. – Layken, pune din nou întrebarea. Întrebarea mea. Încerc să-mi amintesc ce l-am întrebat. A, da. Care-i esenţa. – Care-i esenţa acestei teme? întreb cu precauţie. Will ridică în faţa lui hârtia cu punctajul obţinut de fiecare şi o rupe în două. Apoi ia din spatele lui teancurile cu lucrări corectate de noi şi le aruncă la gunoi. Merge în faţa tablei şi începe să scrie ceva pe ea. Când termină, ne arată. Punctele nu-s esenţa; Esenţa e poezie. – Allan Wolf Toată clasa amuţeşte, analizând cuvintele mâzgălite pe tablă. Will ne lasă un moment de tăcere înainte de a continua. – N-ar trebui să conteze ce cred alţii despre cuvintele voastre. Când te afli pe scenă… expui o parte din sufletul tău. Aşa ceva nu poate fi evaluat. 165 Se sună de ieşire. În oricare altă zi, elevii s-ar fi îngrămădit buluc la uşă. Azi nimeni nu s-a mişcat; ne holbăm cu toţii la fraza de pe tablă. – Mâine fiţi pregătiţi să aflaţi de ce e important pentru voi să compuneri poezii, ne mai spune el. A fost un moment, în vâltoarea întregii zăpăceli din mintea mea, în care am uitat că el e Will. L-am ascultat ca pe profesorul meu. Javi se ridică primul, urmat imediat de restul elevilor. Will e cu spatele la noi când Eddie vine la mine cu biletul de detenţie în mână. Am şi uitat că avem detenţie. Îmi face cu ochiul în treacăt, oprindu-se în faţa catedrei. – Domnule Cooper? i se adresează ea, cu un respect teatral. Mi sa adus la cunoştinţă că detenţia debutează după încheierea ultimei ore de curs, aproximativ la ora cincisprezece şi treizeci de minute. Îmi doresc, aşa cum sunt convinsă că îşi doreşte şi Layken, să fim punctuale, pentru a ne putea ispăşi cu sârguinţă sentinţa binemeritată. Sunteţi amabil să ne comunicaţi locul în care se va desfăşura ducerea la bun sfârşit a acesteia? Will pleacă spre uşă, fără să se uite la ea. – Aici. Numai voi două. Trei şi jumătate. Şi-a dispărut. Pur şi simplu. Eddie pufneşte în râs. – Ce i-ai făcut? Ies din bancă şi merg cu ea către uşă. – O, Eddie, dar n-a fost numai vina mea. A fost a amândurora. Se întoarce la mine cu ochii cât cepele. – Doamne, Dumnezeule, a aflat că eu ştiu? Ce-o să ne facă? Ridic din umeri. – O să aflăm la trei jumate. *** – Detenţie? Lipici v-a dat detenţie? râde Gavin. 166 – Frate, are mare nevoie să şi-o tragă, remarcă Nick. Comentariul lui Nick o face pe Eddie să râdă şi să împroşte peste tot cu laptele din gură. Îi arunc o privire de genul încetează şi abţine-te. – Nu-mi vine să cred că v-a dat detenţie, continuă Gavin. Dar nu ştiţi sigur că-i din cauza chiulului de la oră, nu-i aşa? Adică, deja v-a certat la slam, săptămâna trecută, şi nu părea prea furios. Eu ştiu pentru ce e detenţia. Will vrea să se asigure că poate să aibă încredere în Eddie, dar nu-i explic asta lui Gavin. – A zis că-i pentru că nu ne-am predat la timp tema pe care am avut-o de făcut în ziua-n care am tras chiulul. Gavin se întoarce spre Eddie. – Dar ai făcut-o… eu aşa îmi amintesc. Eddie se uită la mine, dar îi dă răspunsul lui Gavin. – Probabil am pierdut-o, ridică ea din umeri. *** Pe la trei şi jumătate mă întâlnesc cu Eddie în faţa clasei lui Will. – Ştii, cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât mi se pare mai naşpa, se plânge Eddie. De ce nu m-a sunat sau ceva de genul ăsta, dacă voia să vorbim despre ceea ce ştiu? Îmi făcusem planuri pentru azi. – Poate nu-i nevoie să stăm mult, o încurajez. – Urăsc detenţia. E plictisitoare. Mai degrabă aş zăcea întinsă cu tine pe podeaua lui Will, decât să stau în detenţie, adaugă ea. – Poate putem s-o facem distractivă. Dă să deschidă uşa, dar ezită, apoi se întoarce iar la mine. – Să ştii că ai dreptate. Sunt aproape sigură că detenţia durează o oră. Îţi dai seama câte glume cu Chuck Norris putem să spunem într-o oră întreagă? Îi zâmbesc. – Nu la fel de multe câte ar spune Chuck Norris. 167 Eddie deschide uşa sălii de detenţie. – Bună ziua, domnule Cooper, îl salută, intrând ca o furtună înăuntru. – Luaţi loc, ne spune, ştergând de pe tablă esenţa poeziei. – Domnule Cooper, ştiaţi că scaunele se ridică atunci când Chuck Norris intră într-o încăpere? îl întreabă ea. Râzând, o urmez pe Eddie la locurile noastre. În loc să ocupe primele două locuri din faţă, ea merge până în spatele clasei şi apropie două bănci. Ne aşezăm cât mai departe posibil de profesor. Will nu râde. Nici măcar nu zâmbeşte. Stă rezemat de scaun, privindu-ne cu asprime, în timp ce noi chicotim ca două şcolăriţe… de liceu. – Ascultaţi, începe el. Se ridică, vine spre noi şi se reazemă de fereastră, încrucişânduşi braţele la piept. Se uită în jos, ca şi cum ar căuta o manieră delicată de abordare a subiectului. – Eddie, trebuie să ştiu părerea ta. Ştiu că ai fost la mine acasă. Ştiu că ştii că Layken a rămas acolo peste noapte. Ştiu că ţi-a povestit de întâlnirea noastră. Trebuie să ştiu ce ai de gând să faci cu aceste informaţii, dacă ai de gând să faci ceva cu ele. – Will, intervin eu. Eddie nu va spune nimic. Nu e nimic de zis. Dar el nu îmi dă atenţie. Continuă să o fixeze cu privirea pe ea, aşteptându-i răspunsul. Probabil că al meu n-a fost destul de bun. Nu ştiu dacă din cauza emoţiilor sau a faptului că am avut cele mai sinistre trei zile din viaţa mea, dar încep să râd. Eddie mă cercetează întrebătoare, dar nu se poate abţine. Începe şi ea să râdă. Will ridică exasperat mâinile în aer. – Ce-i? Ce naiba e atât de amuzant? – Nimic, îi răspund. E doar ciudat. Ne-ai dat detenţie, Will. Inspir adânc, încercând să-mi stăpânesc hazul. – Nu puteai să… ştiu eu… să vii pe la noi diseară sau ceva de genul ăsta? Să vorbeşti cu noi atunci? De ce ne-ai dat detenţie? 168 Înainte să continue, aşteaptă să ni se oprească hohotele. Când ne potolim, îşi îndreaptă spatele, apropiindu-se de noi. – Asta e prima ocazie pe care o am să stau de vorbă cu voi. N-am dormit toată noaptea. Nu ştiam dacă azi mai am o slujbă la care să vin, spune, uitându-se la Eddie. Dacă se află ceva, dacă află cineva că am dormit cu o elevă în pat, voi fi concediat şi dat afară din facultate. Eddie înţepeneşte în scaun, apoi se întoarce către mine, cu un zâmbet până la urechi. – Ai dormit în patul lui, cu el? Îmi ascunzi informaţii vitale. Pe asta n-o ştiam, se amuză ea. Will clatină din cap, mergând din nou spre faţa clasei şi prăbuşindu-se în scaun. Se apleacă pe birou, cufundându-şi faţa în palme. Evident că lucrurile nu decurg aşa cum plănuise el. – Ai dormit în patul lui? îmi şopteşte Eddie, suficient de încet ca Will să nu o poată auzi. – Nu s-a întâmplat nimic, îi explic. Cum ai zis şi tu, e aşa un plicticos! Eddie râde din nou, făcându-mă şi pe mine să-mi pierd seriozitatea. – Vi se pare amuzant? întreabă Will de la catedră. Asta e o glumă pentru voi? Pot vedea pe chipul lui că ne bucurăm de detenţie mult mai mult decât ar trebui. Dar Eddie nu e afectată cu nimic. – Ştiaţi că Chuck Norris nu are simţul umorului? A încercat odată să-l facă să râdă, aşa că şi l-a scos, spune ea. Înfrânt, Will îşi lasă capul pe catedră. Noi ne uităm una la alta şi ne oprim din râs, respectând faptul ca vrea să aibă o conversaţie serioasă cu noi. Eddie oftează, aşezându-se dreaptă în bancă. – Domnule Cooper, i se adresează ea. N-am să spun nimic. Promit. Oricum, nu-i mare lucru. El se uită fix la ea. 169 – Este mare lucru, Eddie. Asta încerc să vă explic. Dacă nu trataţi chestia asta ca pe ceva important, o să deveniţi neatente. S-ar putea să vă scape ceva. Pentru mine, riscul e prea mare. Oftăm amândouă. Nu mai există pic de energie în încăpere. Ca şi cum o gaură neagră a supt toată distracţia din ora de detenţie. O simte şi Eddie, aşa că încearcă să îndrepte situaţia. – Ştiaţi că lui Chuck Norris îi plac fripturile… N-apucă să-şi ducă propoziţia la bun sfârşit, că lui Will i-a ajuns. Se ridică de pe scaun, lovind cu pumnul în masă. În acest moment, niciuna dintre noi nu mai râde. Scutur din cap, uitându-mă cu ochi mari la ea, dându-i de înţeles ca Chuck Norris trebuie să se retragă. – Cu asta nu-i de glumă, zice el. E ceva important. Deschide sertarul catedrei, scoate ceva din el, apoi vine cu iuţeală în spatele clasei, la noi. Pe locul unde băncile noastre se unesc trânteşte o fotografie, întorcând-o cu faţa în sus. E a lui Caulder. O arată cu degetul şi spune: – Acest copil. Acest copil e important. Se retrage un pas, întoarce o bancă spre noi şi se aşază. – Nu cred că suntem pe aceeaşi lungime de undă, Will, îi zic, uitându-mă la Eddie care aprobă din cap. Ce legătură are Caulder cu ceea ce ştie Eddie? El inspiră adânc, se apleacă peste bancă şi ridică fotografia. După privirea lui, îmi dau seama că nu-i trezeşte amintiri plăcute. Rămâne un timp cu ochii la ea, apoi o aşază iar pe bancă şi se lasă în scaun, ducându-şi braţele la piept. Continuă să se uite la poză, evitându-ne privirile. – El a fost cu ei… când s-a întâmplat. I-a văzut murind. Tresar. În semn de respect, rămânem tăcute şi aşteptăm să continue. Încep să mă simt foarte mică. – Au spus că doar printr-un miracol a supravieţuit. Avaria maşinii a fost totală. Când a ajuns primul martor la locul accidentului, Caulder era încă prins cu centura de siguranţă pe ce 170 mai rămăsese din bancheta din spate. O striga pe mama şi încerca so facă să se uite la el. Timp de cinci minute a stat acolo singur, privindu-i în timp ce mureau. Will îşi drege vocea. Eddie mă strânge de mână pe sub bancă. Niciuna dintre noi nu scoate un cuvânt. – Am stat şase zile cu el în spital, până şi-a revenit. N-am plecat niciun moment de lângă el… nici măcar pentru înmormântarea lor. Când au venit bunicii mei să-l ia cu ei acasă, a plâns. Nu voia să meargă. Voia să rămână cu mine. M-a implorat să-l iau cu mine în campus. N-aveam slujbă. N-aveam asigurare. Aveam nouăsprezece ani. Nu ştiam nimic despre cum se creşte un copil… aşa că i-am lăsat să-l ia. Will face câţiva paşi, până la fereastră. Urmăreşte pe geam cum parcarea se goleşte încet, încet, fără să mai spună nimic. Duce mâna la faţă, de parcă s-ar şterge la ochi. Dacă Eddie n-ar fi aici cu mine, laș îmbrăţişa. În cele din urmă, se întoarce din nou spre noi. – Caulder m-a urât. A fost atât de furios pe mine, încât nu mi-a răspuns la telefon zile-n şir. Am început să am îndoieli, cu privire la decizia pe care o luasem, în timpul unui meci de fotbal. Studiam mingea din mâna mea, trecându-mi degetele peste suprafaţa ei din piele, peste literele siglei imprimate pe lateral. Balonul ăsta alungit care nu cântărea nici măcar jumătate de kilogram. Alesesem mingea asta ridicolă, pe care o ţineam acum în mână, în locul celui care era sânge din sângele meu. Mă puneam pe mine, pe iubita mea, bursa mea… puneam totul înaintea acestui băieţel pe care-l iubeam mai mult decât orice pe lume. Am lăsat mingea jos şi-am ieşit imediat de pe teren. Am ajuns la bunicii mei la ora două noaptea, l-am luat pe Caulder direct din pat şi l-am adus acasă chiar în noaptea aia. Bunicii m-au implorat să-l las la ei, spunându-mi că-mi va fi foarte greu şi că nu voi fi în stare să-i ofer tot ce are nevoie. Ştiam că ei 171 greşesc. Ştiam că eu eram cel de care Caulder avea nevoie cu adevărat. Revine agale la pupitrul din faţa noastră, sprijinindu-şi palmele pe spatele lui. Ne priveşte pe amândouă, lacrimile şiroindu-ne pe obraji. – Mi-am petrecut ultimii doi ani din viaţă încercând să mă conving că am ales corect pentru el. Deci, slujba mea? Cariera mea? Viaţa pe care încerc s-o construiesc pentru acest copil? Le iau în serios. Este mare lucru. E un lucru foarte important pentru mine. Întoarce cu calm banca la locul ei, merge în faţa clasei, îşi strânge lucrurile şi pleacă. Eddie se ridică, se duce până la biroul lui Will şi ia o cutie cu şerveţele. O aduce înapoi la bancă, trântindu-se din nou pe scaun. Scot un şerveţel şi ne ştergem amândouă lacrimile. – Doamne, Layken! Cum reuşeşti? mă întreabă. Îşi suflă nasul, apoi mai trage un şerveţel din cutie. – Cum reuşesc ce? suspin, continuând să-mi şterg lacrimile din ochi. – Cum reuşeşti să nu te îndrăgosteşti de el? Lacrimile îmi revin la fel de repede cum încetaseră. Mai apuc un şerveţel. – Nu reuşesc să nu mă îndrăgostesc de el. Nu reuşesc să nu mă îndrăgostesc nebuneşte de el! Eddie chicoteşte şi mă strânge de mână. Stăm singure toată ora următoare, ispăşindu-ne de bunăvoie binemeritata detenţie. 172 14 And I know you need me în the next room over But I am stuck în here all paralyzed – THE AVETT BROTHERS, TEN THOUSAND WORDS N-am făcut sex niciodată. Odată eram cât pe ce s-o fac, dar m-am răzgândit în ultimul moment. Cea mai lungă relaţie a mea a fost cu un tip pe care l-am cunoscut prin Kerris, chiar înainte de a împlini şaptesprezece ani. Kerris avea un frate la facultate şi, acum doi ani, a venit acasă cu un prieten, în vacanţa de primăvară. Îl chema Seth şi avea optsprezece ani. Credeam că îl iubesc. Cred că, de fapt, iubeam ideea de a avea un iubit. Era student la Universitatea din Texas, care era la o distanţă de patru ore cu maşina. Vorbeam foarte mult la telefon şi pe net. Eram împreună cam de şase luni, discutaserăm foarte mult şi am considerat că eram pregătită să fac sex cu el. Trebuia să ajung acasă la douăsprezece noaptea în seara aia, aşa că el a închiriat o cameră de hotel şi i-am spus mamei că mergem la cinema. Când am ajuns la hotel, îmi tremurau mâinile. Ştiam că mă răzgândisem, dar îmi era prea frică să-i spun. Se străduise aşa de mult pentru toate astea! Adusese până şi aşternuturi şi pături de acasă, ca să facă atmosfera mai intimă. Ne sărutam pe pat de ceva timp şi m-a dezbrăcat de bluză. Când mâinile i s-au îndreptat spre pantaloni, am început să plâng. S-a oprit imediat. Nu a insistat, nu m-a făcut să mă simt vinovată pentru că mă răzgândisem. Doar m-a sărutat şi mi-a spus că era în regulă. Am închiriat un film şi am rămas împreună în pat. Şapte ore mai târziu, la lumina zilei, ne-am trezit. Am intrat amândoi în panică. Nimeni nu ştia unde eram; avuseserăm ambele 173 telefoane închise toată noaptea. Ştiam că ai mei erau morţi de îngrijorare. El a fost prea speriat ca să-i confrunte împreună cu mine, aşa că m-a lăsat pe alee şi a plecat. Îmi aduc aminte că priveam spre casă, dorindu-mi să mă aflu oriunde, numai acolo nu. Ştiam că aveau să mă forţeze să vorbesc cu ei, să le spun unde fusesem. Uram confruntarea. *** Acum stau în faţa Jeepului, uitându-mă la curtea plină cu pitici de grădină a casei noastre, care nu ne e cămin. Am din nou acel sentiment de agitaţie în stomac. Ştiu că mama o să vrea să vorbim despre toate problemele. Despre cancer. Despre Kel. Ea o să vrea să le înfrunte, iar eu să mă ascund. Mă apropii încet de uşa de la intrare şi apăs pe clanţă, dorindumi să existe cineva care s-o ţină închisă pe dinăuntru. Ea, Kel şi Caulder sunt aşezaţi la bar. Sculptează dovleci. Nu poate vorbi acum. Asta-i bine. – Bună, le spun tuturor, când păşesc înăuntru. Mama nu mă bagă în seamă. – Bună, Layken! Ia uite dovleacul meu, îmi arată Kel. Ochii şi gura sunt trei X-uri mari, iar pe o parte a feţei dovleacului stă lipită o pungă cu bomboane. – Are o mutră acră. Fiindcă a mâncat Skittles acre, explică el. – Foarte creativ. – Uite-l pe al meu, spune şi Caulder, întorcând dovleacul. Are doar o mulţime de găuri uriaşe în loc de faţă. – Hmm… ce reprezintă? îl întreb. – E Dumnezeu. Înclin capul într-o parte, confuză. – Dumnezeu? – Da, Dumnezeu, râde Caulder. Se uită la Kel, amândoi rostind la unison: 174 – Pentru că e sfânt7. Îmi dau ochii peste cap, râzând. – Nu ştiu cum v-ați nimerit voi doi. Arunc o privire la mama, care mă priveşte, încercând să-mi ghicească dispoziţia. – Bună, îi spun, de data asta numai ei. – Bună, îmi răspunde zâmbind. – Deci, încep, sperând să se prindă de dublul sens a ceea ce vreau să zic. Te superi dacă, în seara asta, doar sculptăm dovleci? E în regulă dacă nu facem nimic altceva? Doar sculptăm dovleci? Zâmbeşte, concentrându-şi din nou atenţia pe dovleacul din faţa ei. – Sigur. Dar nu putem să sculptăm dovleci în fiecare seară, Lake. Într-una dintre aceste seri va trebui, în cele din urmă, să ne oprim din sculptat dovleci. Ridic un dovleac de pe podea, îl urc pe bar şi mă aşez, când bate cineva la ușă. – Răspund eu, strigă Caulder, sărind de pe scaun. Mă uit cu mama spre uşa deschisă. E Will. – Bună, amice. Ai ajuns să deschizi şi uşile aici? îl întreabă Will. Caulder îl apucă de mână, trăgându-l înăuntru. – Sculptăm dovleci pentru Halloween. Hai, Julia a cumpărat unul şi pentru tine. Îl trage pe Will prin sufragerie, până în bucătărie. – Nu, mulţumesc. Am să-l sculptez pe-al meu altă dată. Am venit să te iau acasă, ca ei să petreacă puţin timp în familie. Mama împinge scaunul liber pe locul de lângă ea. – Ia loc, Will. În seara asta doar sculptăm dovleci. Nu facem nimic altceva. Doar sculptăm dovleci. Joc de cuvinte intraductibil. Gaură – hole; găurit – holey, care se pronunţă la fel ca holy – sfânt. 7 175 Caulder aduce un dovleac, aşezându-l în dreptul scaunului lui Will. – Bine, atunci, cedează Will. Se pare că sculptăm dovleci. Caulder îi dă un cuţit şi stăm cu toţii la bar… nefăcând nimic altceva decât să sculptăm dovleci. Kel creează primul moment de tensiune, întrebându-mă de ce am venit atât de târziu de la şcoală. Mama mă cercetează cu privirea, aşteptând şi ea răspunsul, în timp ce Will îşi scobeşte dovleacul, fără să se uite la noi. – Eu şi Eddie am avut detenţie, îi explic. – Detenție? Pentru ce ai stat în detenție? întreabă mama. – Săptămâna trecută am chiulit, ca să tragem un pui de somn în curtea şcolii. Mama lasă dalta pe masă şi mă priveşte dezamăgită. – Lake, de ce-ai făcut una ca asta? De la ce oră ai chiulit? Nu-i răspund. Îmi încreţesc buzele şi fac semn cu capul către Will. Mama se uită la Will, iar el îşi îndepărtează privirea de la dovleac. Ridică din umeri, râzând. – A chiulit de la ora mea. Ce era să fac? Mama îl bate prieteneşte pe umăr în timp ce se uită în cartea de telefon. – Pentru asta, fac cinste cu cina. *** Întreaga seară pare ireală. Toţi mănâncă pizza, vorbesc, râd, inclusiv mama. Îmi pare bine c-o aud râzând. Observ o schimbare în comportamentul ei din seara asta. Cred că prin simplul fapt ca a putut să-mi spună despre boală s-a eliberat de o parte din stres. O văd în ochii ei, e mai relaxată. Îi ascultăm pe Kel şi Caulder vorbind despre ce costume vor să îmbrace de Halloween. Caulder oscilează între un Transformer şi o Angry bird. Kel încă nu s-a decis. 176 Şterg de pe podea rămăşiţele de dovleac şi clătesc laveta în chiuvetă. Pun coatele pe dulap şi îmi reazem bărbia în palme, privindu-i. Probabil că asta e ultima oară când mama mea mai sculptează dovleci. Peste o lună va fi ultima oară când sărbătoreşte Ziua Recunoştinţei. După aceea, va fi ultimul ei Crăciun. Dar ea doar stă acolo zâmbind şi făcând planuri de Halloween cu Will. Aş vrea să pot opri timpul exact în acest moment. Aş vrea să putem scobi dovleci o veşnicie. *** Will şi Caulder pleacă, iar mama se retrage în camera ei ca să se pregătească de serviciu. Termin de curăţat bucătăria, adun toţi săculeţii cu resturi de dovleac şi îi pun într-un sac menajer mai mare. Îl duc la coşul de gunoi de pe trotuarul din capătul aleii, când îl văd şi pe Will ieşind din casă cu un sac de gunoi. Merge până la capătul aleii lui fără să realizeze că sunt prin preajmă. Mă observă şi îmi zâmbeşte ridicând capacul, apoi aruncă sacul înăuntru. – Hei, îmi spune, înaintând spre mine, cu mâinile în buzunarele jachetei. – Hei, îi răspund. – Hei, îmi spune iar. Trece pe lângă mine, rezemându-se de portiera din spate a Jeepului. – Hei, îi răspund, sprijinindu-mă de maşină, lângă el. – Hei. – Opreşte-te, chicotesc eu. Amândoi aşteptăm unul de la celălalt să reia conversaţia, dar ne lovim de o tăcere apăsătoare. Urăsc tăcerile apăsătoare, aşa că o întrerup eu. – Îmi pare rău că i-am spus lui Eddie. Dar e atât de isteaţă! Şi-a dat seama şi credea că s-au întâmplat mult mai multe lucruri între 177 noi decât era adevărat, de asta a trebuit să-i zic tot adevărul. N-am vrut să-şi creeze o impresie proastă despre tine. Lasă capul pe spate, privind spre cer. – Am încredere în judecata ta, Lake. Am încredere şi în Eddie. Vreau numai să înţeleagă de ce slujba asta e aşa de importantă pentru mine. Sau poate că v-am povestit toate alea pentru ca tu să înţelegi de ce e atât de importantă. Mintea mea e mult prea obosită ca să poată analiza comentariul lui. – Oricum ar fi, îi răspund, ştiu că ţi-a fost greu… să ne spui aşa, toate lucrurile alea. Mulţumesc. Urmărim o maşină trecând şi oprindu-se pe aleea vecină. Din ea coboară o femeie, urmată de două fete. Toate au braţele pline cu dovleci. – Ştii, nu-mi cunosc niciun vecin, în afară de tine şi de Caulder. Arată cu privirea spre casa în care au intrat cele trei persoane. – Aceea este Erica. E măritată cu soţul ei, Gus, de douăzeci de ani, cred. Au două fete, ambele adolescente. Cea mai mare are câteodată grijă de Caulder. Cuplul care locuieşte în dreapta casei mele stă aici de cel mai mult timp, Bob şi Melinda. Fiul lor abia a plecat în armată. Au fost nemaipomeniţi după ce au murit ai mei. Melinda nea gătit în fiecare zi, luni la rând. Încă ne mai aduce de mâncare cam o dată pe săptămână. Iar acolo, arată el spre o clădire din josul străzii. Acolo stă cel care v-a închiriat vouă casa. Îl cheamă Scott. Şase din casele de pe stradă sunt ale lui. E un om de treabă, dar chiriaşii lui se schimbă foarte des. Astea sunt toate persoanele pe care le mai ştiu. Privesc îndelung clădirile de pe stradă. Toate arată la fel şi încerc să-mi imaginez cât de diferiţi sunt membrii familiilor care locuiesc în ele. Mă întreb dacă vreunii dintre ei ascund secrete, dacă se îndrăgostesc sau se despart. Oare sunt fericiţi? Trişti? Speriaţi? Săraci? Singuri? Preţuiesc ceea ce au? Oare Gus şi Erica îşi apreciază 178 sănătatea? Apreciază Scott venitul suplimentar pe care îl are din chirii? Pentru că totul, absolut totul, este trecător. Nimic nu-i veşnic. Singurul aspect pe care îl avem cu toţii în comun este inevitabilul. Până la urmă, toţi murim. – Apoi a apărut o fată, continuă Will. S-a mutat pe strada noastră nu demult. Încă-mi mai aduc aminte momentul când am zărit-o în camioneta U-Haul. Era atât de încrezătoare în chestia aia! A reuşit să intre cu spatele imediat, fără să ceară ajutor, cu toate că maşina era de o sută de ori mai voluminoasă decât ea. Am urmărit-o parcând şi ridicându-şi piciorul pe bord, ca şi cum ar fi condus zilnic camionete aşa de mari. Floare la ureche. Era timpul să plec la serviciu, dar Caulder deja fugise peste stradă. El şi băieţelul care coborâse din U-Haul se luptau cu săbii imaginare. Am vrut doar să strig la el, să-l chem la maşina noastră, însă ceva în legătură cu fata aceea nu-mi dădea pace. Trebuia neapărat s-o cunosc. Am traversat străduţa, dar ea nici nu m-a observat. Îşi privea distant fratele jucându-se cu Caulder. Stăteam cu ochii la ea, lângă U-Haul. Am studiat-o atent în timp ce ea se uita plină de tristeţe la băieţi. Aş fi vrut să ştiu la ce se gândea, ce-i trecea prin cap. De ce era atât de tristă? Simţeam o dorinţă puternică s-o îmbrăţişez. Când, într-un sfârşit, a coborât din maşină şi am avut ocazia să mă prezint, mi-a fost inimaginabil de greu să dau drumul mâinii ei. Voiam s-o ţin de mână pentru totdeauna. Voiam s-o fac să înţeleagă că nu era singură. Oricare i-ar fi fost povara din suflet, aş fi vrut s-o duc eu în locul ei. Îmi las capul pe umărul lui, iar el îşi trece un braţ pe după ai mei. – Aş vrea să pot, Lake. Aş vrea să pot face să dispară tot. Dar, din nefericire, nu merge aşa. Nimic nu dispare pur şi simplu. Asta încearcă să-ţi explice mama ta. Ea are nevoie ca tu să accepţi şi trebuie să ştie şi Kel. Trebuie să-i oferi asta. – Ştiu, Will. Dar nu pot. Încă nu. Încă nu sunt pregătită pentru aşa ceva. 179 Mă trage lângă el, îmbrăţişându-mă. – N-ai să fii pregătită niciodată, Lake. Nimeni nu este vreodată. Îmi dă drumul şi se îndepărtează. Are din nou dreptate, dar, de data asta, nu-mi mai pasă. *** – Lake, pot să intru? întreabă mama din faţa uşii dormitorului. – E deschis, îi răspund. Păşeşte înăuntru şi închide uşa. E îmbrăcată cu uniforma de asistentă. Se aşază lângă mine pe marginea patului, în timp ce eu continui să notez în caiet. – Ce scrii? mă întreabă ea. – O poezie. – Pentru şcoală? – Nu, pentru mine. – Nu ştiam că scrii poezii. Încearcă să se uite pe furiş peste umărul meu. – De fapt, nu scriu poezii. Dar, dacă recităm una compusă de noi la Club N9NE, scăpăm de examen. Mă gândeam să scriu una, dar nu sunt sigură. Mă nelinişteşte gândul că voi urca pe scenă de faţă cu toţi oamenii ăia. – Depăşeşte-ţi limitele, Lake. Căci pentru asta le ai. Întorc poezia cu faţa în jos şi mă ridic de pe pat. – Deci, care-i treaba? Zâmbind, îmi atinge faţa cu mâna, dându-mi părul după ureche. – Nimic deosebit, răspunde ea. Am câteva minute libere înainte să plec la serviciu şi mă gândeam să vorbim. Voiam să te anunţ că e ultima mea noapte. După tura asta nu mai lucrez. Îmi feresc privirea, mă aplec şi apuc pixul. Îi pun capacul înapoi şi închid caietul, punându-le pe amândouă în rucsac. – Mamă, încă sculptez dovleci. Oftează uşor, se ridică, ezită, apoi iese din cameră. 180 15 Forever I will move like the world that turns beneath me And when I lose my direction, I’ll look up to the sky And when the black cloak drags upon the ground I’ll be ready to surrender; and remember Well we’re all in this together If I live the life I’m given, I won’t de scared to die. – THE AVETT BROTHERS, ONCE AND FUTURE CARPENTER Will intră în clasă, aducând cu el un mic proiector. Îl aşază pe birou şi începe să-l conecteze la laptopul lui. – Domnule Cooper, ce facem astăzi? întreabă Gavin. Will îi răspunde, continuând să pregătească proiectorul. – Vreau să vă arăt de ce ar trebui să compuneţi versuri. Întinde cablul de alimentare prin spatele catedrei, introducândul în priza de perete. – Ştiu de ce scrie lumea poezii, spune Javi. Pentru că sunt o adunătură de capete seci sentimentale care n-au altceva mai bun de făcut decât să se smiorcăie din cauza fostelor iubiri sau a câinilor morţi. – Greşeşti, Javi, intervin eu. Aia se numeşte muzică country. Toată lumea râde, inclusiv Will. Se aşază la birou, porneşte computerul şi se uită în treacăt la Javi. – Şi ce? Dacă scriind o poezie despre câinele ei mort persoana respectivă se simte mai bine, atunci e excelent. Las-o să scrie. Dacă ţie, Javi, ţi-ar fi frânt inima o fată şi-ai fi decis să te descarci prin pix şi hârtie, asta-i treaba ta. 181 – Corect, recunoaşte Javi. Lumea e liberă să scrie despre orice are chef. Dar chestia care mă deranjează pe mine este: dacă persoana care scrie nu mai vrea să retrăiască momentul ăla? Dacă un tip recită un slam despre o despărţire naşpa, dar apoi îi trece şi merge mai departe? Se îndrăgosteşte de altă gagică, dar sigur va exista un filmuleţ pe Youtube, cu el vorbind despre cum i s-a frânt inima, care circulă liber în tot internetul. E naşpa. Dacă o reciţi sau doar o scrii, într-o zi vei fi nevoit s-o retrăieşti. Will lasă deoparte proiectorul şi se ridică, întorcându-se cu faţa la tablă. Ia creta, scrie ceva, apoi se îndepărtează. The Avett Brothers Will ne arată numele de pe tablă. – A auzit cineva de ei? Se uită la mine şi clatină uşor din cap, dându-mi de înţeles că nu vrea să răspund. – Sună cunoscut, spune cineva din spatele clasei. – Ei bine, începe el, plimbându-se prin clasă. Sunt filosofi faimoşi, care scriu şi vorbesc cu deosebită înţelepciune, creând, astfel, cuvinte înţelepte. Încerc să-mi înăbuş râsul. Dar în mare parte are dreptate. – Li s-a pus şi lor întrebarea asta. Cred că erau la un recital. Cineva i-a întrebat despre versurile lor, dacă le-a fost greu să le retrăiască de fiecare dată când le interpretau. Răspunsul lor a fost că, deşi, în principiu, au depăşit acele momente, adică au lăsat în urmă persoana sau evenimentul care i-a inspirat atunci, asta nu înseamnă că unii dintre ascultători nu se află în aceeaşi ipostază. Ei, şi? Şi ce dacă astăzi nu mai simţi durerea pe care o simţeai acum un an? Ar putea fi exact ceea ce simte persoana din primul rând. Sentimentele actuale şi omul la inima căruia vor ajunge cuvintele tale peste cinci ani sunt motivele pentru care scrii poezie. 182 Porneşte proiectorul din tavan şi recunosc imediat cuvintele afişate pe perete. Sunt versurile pe care le-a recitat la slam în seara primei noastre întâlniri. Poezia lui despre moarte. – Vedeţi asta? Am scris-o acum doi ani, după moartea părinţilor mei. Eram furios. Eram rănit. Am scris exact ceea ce simţeam. Acum, când o recitesc, nu mai am aceleaşi sentimente. Regret cumva că am scris-o? Nu. Pentru că e posibil să existe, chiar aici în clasă, cineva care se regăseşte în ea. Poate pentru ei înseamnă ceva. Repoziţionează mouse-ul, iar proiectorul îşi micşorează distanţa focală, concentrându-se pe unul dintre versurile poeziei. Oamenilor nu le place să discute despre moarte, pentru că… îi întristează. – N-ai de unde să ştii, poate cineva de-aici se identifică în fraza asta. Vă întristează discuţiile despre moarte? Sigur că da. Moartea e naşpa. Nu-i un subiect plăcut de abordat. Dar, uneori, trebuie să vorbeşti despre ea. Ştiu ce încearcă să facă. Se uită direct la mine, iar eu, cu braţele la piept, îi arunc o privire urâtă. Îşi întoarce ochii spre computer, subliniind un alt vers. Măcar de-ar fi fost pregătiţi, dacă ar fi acceptat inevitabilul, dacă şiar fi făcut planuri, – Ce ziceţi de asta? Părinţii mei n-au fost pregătiţi să moară. Din această cauză am fost furios pe ei. Am rămas cu facturi, cu datorii şi cu un copil. Dar dacă ar fi fost avertizaţi? Dacă li s-ar fi dat şansa de a discuta despre asta, să-şi facă planuri? Dacă discuţiile despre moarte n-ar fi fost atât de uşor de evitat cât timp au fost în viaţă, poate că nu mi-ar fi fost la fel de greu să mă confrunt cu ea după ce au murit. Se uită fix la mine, în timp ce evidenţiază un alt rând. 183 Dacă ar fi înţeles că nu era numai viaţa lor în joc. – Toată lumea crede că mai are de trăit cel puţin încă o zi. Dacă părinţilor mei le-ar fi trecut prin cap ce avea să li se întâmple, înainte să se întâmple propriu-zis, ar fi făcut tot ce-ar fi fost posibil ca să ne pregătească. Totul. Nu că nu s-au gândit la noi, ei nu s-au gândit la moarte. Subliniază ultimul vers al poeziei. Moartea. Singurul lucru inevitabil din viaţă. Citesc propoziţia, o studiez. O citesc iar, şi iar, şi iar. O citesc până la sfârşitul orei, după ce toţi cei din jurul meu au plecat. Toţi, cu excepţia lui Will. Stă la catedră, privindu-mă. Aşteptând ca eu să înţeleg. – Am înţeles, Will, îi şoptesc într-un târziu. Am înţeles. În primul vers, când ai spus că moartea e singurul lucru inevitabil din viaţă… ai subliniat cuvântul moarte. Dar, la sfârşit, când ai spus-o din nou, n-ai mai pus accentul pe cuvântul moarte, l-ai pus pe cuvântul viaţă. La sfârşit, ai pus accentul pe viaţă. Înţeleg, Will. Ai dreptate. Nu încearcă să ne pregătească pentru moartea ei. Încearcă să ne pregătească pentru viaţa ei. Pentru ce i-a mai rămas din ea. Se apleacă în faţă şi închide proiectorul, iar eu îmi strâng lucrurile şi mă duc acasă. *** Mă aşez pe marginea patului mamei. Doarme pe mijlocul lui. Nu mai are o parte a ei, acum că doarme singură. E încă îmbrăcată cu uniforma de asistentă. Când se va trezi şi o va da jos de pe ea, va fi ultima oară când mai dezbracă o astfel de uniformă. Mă întreb dacă ăsta e motivul pentru care nu şi-a dat-o încă jos: pentru că îşi dă şi ea seama de asta. 184 Observ ritmul trupului ei în timp ce respiră. Cu fiecare gură de aer pe care o ia, îi pot auzi chinul plămânilor. Chinul plămânilor ei slăbiţi. Mă întind şi-o mângâi pe cap. Câteva fire din părul ei rămân în mâna mea. Mi-o retrag, le înfăşor uşor în jurul degetelor în timp ce merg în camera mea şi ridic de pe podea agrafa mov. O deschid, aşez înăuntru şuviţa de păr, apoi o închid la loc. Îmi pun agrafa sub pernă şi mă întorc în dormitorul mamei. Mă întind lângă ea pe pat, cuprinzând-o cu braţele. Ea îmi găseşte mâna şi ne împletim degetele, vorbindu-ne fără să scoatem vreun cuvânt. 185 16 – THE AVETT BROTHERS, COMPLAINTE D’VN MATELOT MOURANT Când mama adoarme iar, mă duc la cumpărături. Mâncarea preferată a lui Kel e basagna. Aşa spunea el în loc de lasagna, iar noi încă îi zicem basagna. Cumpăr tot ce-mi trebuie, mă întorc acasă şi mă apuc de gătit. – Miroase a basagna, remarcă mama, ieşind din dormitor. Acum poartă haine normale. Şi-a dezbrăcat pentru ultima oară uniforma de asistentă. – Îhî. M-am gândit ca în seara asta să-i pregătim lui Kel mâncarea preferată. O să aibă nevoie de ea. Se apropie de chiuvetă, se clăteşte pe mâini, apoi mă ajută să aranjez pastele. – Carevasăzică, să înţeleg că în sfârşit ne-am oprit din sculptat dovleci? întreabă ea. – Da, îi răspund. I-am sculptat pe toţi. Chicoteşte. – Mamă? Înainte să vină el, trebuie să stăm de vorbă. Despre ce se va întâmpla cu el. – Şi eu vreau, Lake. Şi eu vreau să vorbim despre asta. – De ce nu vrei să-l laşi cu mine? Nu mă crezi în stare să-l cresc? Consideri că n-aş fi o mamă bună? Întinde ultimul rând de tăiţei, iar eu îi acopăr cu sos. – Lake, nu cred deloc aşa ceva. Vreau doar ca tu să-ţi poţi trăi viaţa. Mi-am petrecut ultimii optsprezece ani crescându-te, învăţându-te tot ceea ce ştiu. Acum e perioada în care-ar trebui s-o dai în bară. Să faci greşeli. Nu să creşti un copil. – Dar, câteodată, viaţa nu curge în ordine cronologică, ripostez eu. Tu eşti exemplul viu. Dac-ar fi fost aşa, atunci tu ai fi murit la 186 timpul potrivit. Undeva pe la şaptezeci şi şapte de ani, cred. Asta-i vârsta medie a morţii. Clatină din cap râzând. – Pe bune, mamă. Îl vreau. Vreau să-l cresc eu. O să vrea să stea cu mine, ştii asta. Trebuie să ne dai posibilitatea de a alege. N-am avut niciun cuvânt de spus în nimic din ceea ce s-a întâmplat. Alegerea asta trebuie să ne-o dai. – Bine, răspunde ea. – Bine? Bine, te mai gândeşti? Sau bine, bine? – Bine, bine. O îmbrăţişez. O îmbrăţişez mai strâns decât am îmbrățișat-o vreodată. – Lake? continuă ea. Mă murdăreşti peste tot cu sos de basagna. Mă retrag, realizând că încă ţin spatula în mână şi sosul se scurge pe spatele ei. *** – El de ce nu poate să vină? întreabă Kel după ce parchez pe alee şi-l trimit acasă pe Caulder. – Ţi-am explicat deja. Mama vrea să discute cu noi. Intrăm în casă, iar mama pune basagna în cuptor. – Mami, ghici ce? zice Kel, alergând în bucătărie. – Ce, scumpule? – Şcoala noastră face un concurs de costume de Halloween. Câştigătorul primeşte cincizeci de dolari! – Cincizeci de dolari? Uau! Te-ai decis în ce vrei să te îmbraci? – Încă nu. Se apropie de bar, aruncându-şi rucsacul pe jos. – Ţi-a zis sora ta că în seara asta stăm împreună şi discutăm? – Mda. Dar nu era nevoie. Mâncăm basagna. Eu şi mama ne uităm la el. 187 – De câte ori mâncăm basagna, se întâmplă ceva rău. Aţi făcut basagna când a murit bunicul. Aţi făcut basagna când mi-aţi spus că a murit tata. Aţi făcut basagna când mi-aţi spus că ne mutăm în Michigan. Acum aţi făcut basagna. Ori mai moare cineva, ori ne mutăm înapoi în Texas. Mama mă priveşte cu ochi mari, întrebându-se dacă a ales bine momentul discuţiei. Modul în care pune el problema ne obligă să-i dăm vestea mai devreme decât plănuiserăm noi. Mama se duce lângă el şi se aşază. Îi urmez exemplul. – Eşti foarte perspicace, asta-i clar. – Deci, care dintre ele e? întreabă, uitându-se în ochii ei. Ea îl mângâie pe obraz. – Am cancer pulmonar, Kel. El sare imediat şi o îmbrăţişează strâns. Ea îi trece mâna prin păr, dar el nu plânge. Rămân amândoi tăcuţi, în timp ce mama aşteaptă ca el să vorbească. – Ai să mori? întreabă Kel într-un târziu. Stă cu capul în bluza mamei şi are vocea înfundată. – Da, dragule. Însă nu ştiu când. Dar, până atunci, o să petrecem mult timp împreună. Azi am renunţat la slujbă ca să am mai mult timp liber pentru voi. Nu ştiam sigur cum va reacţiona. La numai nouă ani, probabil că nu va înţelege pe deplin situaţia decât atunci când ea ne va părăsi de tot. Tata a murit brusc şi pe neaşteptate, ceea ce a declanşat o reacţie mai dramatică din partea lui. – Dar după ce mori? Noi cu cine o să locuim? – Sora ta e adult acum. Ai să locuieşti cu ea. – Dar eu vreau să stau aici, lângă Caulder, spune ridicându-şi capul din bluza ei şi uitându-se la mine. Ai să mă obligi să mă mut cu tine înapoi în Texas, Layken? Până în acest moment chiar avusesem intenţia să mă mut înapoi în Texas. 188 – Nu, Kel. Rămânem aici. Kel suspină, analizând tot ceea ce i s-a spus. – Ţi-e frică, mami? o întreabă. – Nu-mi mai este, îi răspunde ea. Am avut la dispoziţie mult timp ca să accept situaţia. De fapt, mă simt norocoasă. Spre deosebire de tatăl vostru, eu am ştiut din timp. Acum pot să-mi petrec mai mult timp acasă, cu voi. Kel îi dă drumul mamei, punându-şi coatele pe bar. – Layken, trebuie să-mi promiţi ceva. – Bine, îi răspund. – Să nu mai faci niciodată basagna. Râdem cu toţii. Râdem cu toţii. Asta a fost cel mai greu lucru pe care eu şi mama a trebuit să-l facem vreodată, iar noi râdem. Kel e nemaipomenit. *** O oră mai târziu avem un ospăţ uriaş cu basagna, grisine şi salată. Sub nicio formă nu putem mânca singuri tot. – Kel, du-te să vezi dacă Will şi Caulder au mâncat deja, îi zice mama, cercetând mâncarea împreună cu mine. Kel se repede afară. Mama mai pune două tacâmuri la masă, iar eu umplu paharele cu ceai. – Trebuie să-l rugăm pe Will să ne ajute cu Kel, îi spun. – Pe Will? De ce? – Pentru că, de azi înainte, eu vreau să te duc la tratamente. E prea mult pentru Brenda. Pot să lipsesc câte o zi de la şcoală, din când în când, sau putem merge când ies. – Bine, îmi zâmbeşte. Kel şi Caulder dau buzna pe uşă, urmaţi, un moment mai târziu, de Will. – Kel a zis că mâncăm basagna? întreabă Will cu ezitare. – Da, domnule, îi răspunde mama, punând basagna în farfurii. 189 – Ce e basagna? Lasagna bolognese? Arată un pic speriat. – E basagna. Şi e ultima dată când mai mâncăm, aşa că ai face bine s-o savurezi, îi explică ea. Will se apropie de masă şi aşteaptă ca eu şi mama să ne aşezăm, înainte să-şi ocupe locul. Împărţim grisine şi salată până când avem toţi farfuriile pline. Şi, exact ca aseară, Kel e primul care tensionează atmosfera. – Caulder, mama o să moară. Will se uită la mine, iar eu îi întorc un zâmbet şters, dându-i de înţeles că am vorbit. – Când o să moară, eu o să locuiesc cu Layken. Aşa cum tu locuieşti cu Will. O să fim la fel. Toţi părinţii noştri o să fie morţi, iar noi o să locuim cu fraţii noştri. – Super. Asta-i tare, răspunde Caulder. – Caulder! se răsteşte Will. – E în regulă, Will, îl linişteşte mama. E destul de tare, dacă stai să te gândeşti, din punctul de vedere al unui copil de nouă ani. – Mami, zice Kel. Dar dormitorul tău? Pot să-l iau eu? E mai mare ca al meu. – Nu, mă bag eu. Are baie înăuntru. E al meu. Kel se bosumflă, dar eu rămân neclintită. Dormitorul cu baie va fi al meu. – Kel, tu poţi să-mi iei computerul, îl împacă mama. – Drăguţ! Mă uit la Will, sperând că toată discuţia asta n-o să i se pară prea sinistră, dar el râde. Este exact ce spera el să se întâmple. Acceptarea. Pe parcursul cinei plănuim ce se va întâmpla în lunile următoare şi facem aranjamente pentru Caulder şi Kel în perioada în care mama merge la tratament. Will a fost de acord ca fratele meu să meargă la el ori de câte ori are nevoie şi a spus că-i va duce în 190 continuare la şcoală. Eu îi aduc acasă în fiecare zi, în afară de cele în care merg cu mama la tratament. Ea l-a convins ca în schimbul ajutorului s-o lase să le servească cina. Toată seara a fost o reuşită. Simt că, împreună, tocmai am pocnit moartea drept în faţă. – Sunt extenuată, anunţă mama. Am nevoie de un duş şi de somn. Intră în bucătărie, unde Will spală vasele la chiuvetă. Îl cuprinde cu mâinile, îmbrăţişându-l din spate. – Mulţumesc, Will. Pentru tot. Întorcându-se, o îmbrăţişează şi el. Când trece pe lângă mine în drum spre dormitor, mă înghionteşte intenţionat cu umărul. Nu scoate un cuvânt, dar ştiu ce vrea să-mi sugereze: îmi dă aprobarea. Din nou. Păcat că nu contează. Şterg masa şi mă îndrept spre chiuvetă ca să clătesc laveta. – Joi e ziua lui Eddie. Nu ştiu ce-ar trebui să-i duc. – Ei bine, eu ştiu ce n-ar trebui să-i duci, răspunde el. – Crede-mă că ştiu şi eu, chicotesc. Cred că iese în oraş cu Gavin joi seara. Poate am să organizez vineri ceva pentru ea. – A, apropo de vineri. Aveţi nevoie să stau cu Kel? Am uitat că weekendul ăsta plec cu Caulder la Detroit. – Nu, e în regulă. Chestiuni de familie? – Da, un weekend pe lună îl petrecem cu bunicii. E ca un armistiţiu la care am ajuns pentru că l-am răpit în toiul nopţii. – Corect. Bag mâna în chiuvetă şi scot dopul scurgerii. – Aşadar, n-ai să fii joi la slam? mă întreabă. – Nu, dar o s-avem grijă de Caulder. Trimite-l la noi după şcoală. Pune şi ultimul vas la scurs, apoi îşi şterge mâinile pe un prosop. – Destul de ciudat, nu? Cum s-a potrivit totul? Faptul că v-aţi mutat aici? Kel şi Caulder găsindu-se unul pe altul, exact atunci când Kel avea cel mai mult nevoie de un prieten adevărat? Faptul că a 191 reacţionat aşa de bine la veştile mamei tale? Totul s-a rezolvat perfect. Se întoarce spre mine şi zâmbeşte. – Sunt mândru de tine, Lake. Te-ai descurcat excelent azi. Îmi depune pe frunte una din sărutările lui prelungi, apoi pleacă în sufragerie. – Caulder trebuie să facă duş; cred că-i timpul să plecăm. Ne vedem mâine, îmi spune. – Da. Pa, pa. Oftez, reflectând la singurul lucru pe care el l-a omis. Lucrul de proporţii uriaşe care nu s-a rezolvat perfect: noi. Încep să accept. Faptul că n-o să fim împreună. Că nu putem fi împreună. Mai ales în ultimele două seri, când a venit aici. Parcă simt că am terminat perioada de transformare. Sigur, mai există unele momente, dar niciunul pe care să nu-l putem depăşi. E abia octombrie, iar el îmi va fi profesor până în iunie. Mai sunt încă opt luni interminabile. Când mă gândesc la schimbările pe care le-a suferit viaţa mea în ultimele opt luni, nu pot să-mi imaginez cum voi ajunge peste încă opt. Mă întind, închid ochii şi-mi fac o rezoluţie. De acum încolo, Will nu va mai fi prioritatea mea. Mama e pe primul loc, pe al doilea Kel şi pe al treilea viaţa. În sfârşit! Nu mai are niciun efect asupra mea. *** – Eddie, iubito, vrei să-mi aduci o ciocolată cu lapte? Am uitat sămi iau. Gavin afişează faţa de căţeluş. Eddie îşi dă ochii peste cap şi se ridică. Imediat cum a plecat de la masă, el se întoarce spre noi şi începe să şuşotească. – Mâine seară. Getty’s. Ora şase. Aduceţi un balon roz. Şi după aia mergem la slam. 192 – Gavin, ai înnebunit? Nu-i deloc amuzant; o să se înfurie, îi şoptesc. – Ai încredere în mine. Eddie se întoarce la masă cu paharul de ciocolată. – Poftim. Îmi datorezi cincizeci de cenţi. – Îţi datorez inima mea, răspunde Gavin, luând paharul. Ea îi dă o palmă uşoară peste ceafă. – O, fii bărbat! Eşti aşa de bleg, îi spune, sărutându-l pe obraz. *** Intru şovăielnic în Getty’s Pizza, cu un balon roz în mână. Gavin stă cu Nick într-un separeu din spatele sălii. Îmi face semn să merg la ei. Sunt o groază de baloane roz. Eddie o să fie furibundă. Gavin îmi ia balonul şi scrie ceva pe el cu marker gros. – Poftim, îmi zice, înmânându-mi buchetul de baloane. Ia-le pe toate şi du-te cu ele în spate, lângă toalete. Vin după tine când e gata; o să ajungă în curând. Mă împinge în direcţia băilor înainte să pot obiecta. Stau într-un colţ pe hol, între toaleta băieţilor şi magazia localului. Mă uit la baloane, observând abia acum că pe fiecare dintre ele e scris câte un nume. Câteva clipe mai târziu, un domn mai în vârstă înaintează pe coridor, apropiindu-se de mine. – Tu eşti Layken? mă întreabă. – Da, îi răspund. – Eu sunt Joel, tatăl adoptiv al lui Eddie. – O, bună seara. – Gavin vrea să te duci în faţă; iau eu baloanele. A venit Eddie. Crede că m-am dus la baie, deci nu-i spune nimic despre baloane. – Mm, bine. Îi dau baloanele şi mă întorc la masă. – Layken! Ai venit! Băieţi, e atât de drăguţ, spune ea. 193 Dă să se aşeze la masă, dar Gavin o ridică. – Nu mâncăm acum, trebuie să mergem până afară. – Afară? Dar e frig. – Haide, o îndeamnă, trăgând-o spre uşă. Îi urmăm afară cu toţii şi stăm lângă Eddie. Îi arunc o privire lui Nick, dar el dă din umeri, lăsându-mă să înţeleg că nu ştie ce se petrece. Gavin se aşază în faţa lui Eddie şi scoate din buzunar o bucată de hârtie. – Eddie, nu eu am scris biletul ăsta, dar am fost rugat sa îl citesc. Eddie ne zâmbeşte, încercând să adune indicii de pe feţele noastre. N-avem ce să-i dăm, pentru că nu ştim nimic. Era o zi de 4 iulie când ai venit la mine. Ziua Independenţei. Aveai paisprezece ani. Ai dat buzna pe uşă şi te-ai dus direct la frigider, spunându-mi că ai nevoie de un Sprite. N-aveam Sprite. Mi-ai răspuns că nu-i nimic şi ai luat un Dr. Pepper. M-ai speriat. I-am spus asistentei sociale că n-aveam cum să te păstrez. Nu mai avusesem grijă niciodată de un adolescent. Ea mi-a spus că-ţi va găsi alt loc să stai a doua zi, că trebuia să te ţin numai o noapte. Eram foarte agitat. Nu ştiam ce să vorbesc cu o fată de paisprezece ani. Nu ştiam ce lucruri îi plac, ce emisiuni urmăreşte. Habar naveam. Dar ai făcut ca totul să pară atât de uşor! Tu erai cea îngrijorată că nu mă simt în largul meu. Mai târziu, în noaptea aceea, când s-a întunecat, am auzit artificii. M-ai luat de mână, m-ai ridicat de pe canapea şi m-ai târât afară. Am stat pe iarbă în curtea din faţă şi am privit la cer. N-ai tăcut o clipă. Mi-ai povestit totul despre familia de la care veneai, familia de dinaintea ei şi cea de mai dinaintea ei. Tot timpul cât ai vorbit, eu am ascultat. Am ascultat acest copil atât de plin de viaţă! Atât de plin şi fermecat de viaţa care încerca din răsputeri s-o culce la pământ. 194 Eddie icneşte când îl vede prin geamul restaurantului pe Joel cu zeci de baloane roz. El iese din local, apropiindu-se de Gavin. Gavin continuă să citească scrisoarea. N-am fost în stare niciodată să-ţi ofer foarte multe. În afară de parcat, nici nu te-am învăţat cine ştie câte. Dar tu m-ai învăţat mai multe decât vei şti vreodată. Şi, cu ocazia acestei aniversări deosebite, aniversarea ta de optsprezece ani, nu mai aparţii statului Michigan. Din acest moment, legal, tu nu mai eşti a mea. Nu mai aparţii niciuneia din următoarele persoane care şi-au pus amprenta pe tine şi pe trecutul tău. Joel citeşte numele cu voce tare, în timp ce dă drumul baloanelor unul câte unul. Eddie izbucneşte în plâns, iar noi privim baloanele dispărând încet în noapte. El continuă să le dea drumul, până când numele tuturor celor douăzeci şi nouă de fraţi şi treisprezece părinţi au fost citite şi eliberate. Mai are un singur balon roz în mână. Pe faţa lui, cu litere negre, mari, scrie TATA. Gavin împătureşte hârtia şi face un pas înapoi, în vreme ce Joel înaintează spre Eddie. – Sper ca de ziua ta să accepţi acest cadou, îi spune Joel, oferindui balonul roz. Vreau să fiu tatăl tău, Eddie. Vreau să rămân toată viaţa familia ta. Eddie îl îmbrăţişează şi plâng împreună. Noi intrăm înapoi în restaurant pentru a le oferi un moment de intimitate. – O, Doamne, am nevoie de un şerveţel, suspin, căutând ceva cu care să-mi şterg lacrimile. Apuc nişte şerveţele de pe bufet, când mă uit la Nick şi Gavin. Plâng amândoi. Mai iau câteva şerveţele şi pentru ei, după care ne îndreptăm spre separeu. 195 17 If I get murdered în the city don’t go revengin’ in my name One person dead from such is plenty No need to go get locked away. – THE AVETT BROTHERS, MURDER ÎN THE CITY Pot spune cu sinceritate că mă simt de parc-aş fi trecut prin toate cele cinci faze ale durerii în fiecare aspect din viaţa mea. Am acceptat moartea tatei. Am acceptat-o cu mult înainte de a ne muta în Michigan. Am acceptat şi soarta mamei. Sunt conştientă că e încă în viaţă şi că fazele durerii vor reîncepe atunci când nu va mai fi. Dar ştiu că n-o să-mi fie la fel de greu. Am acceptat faptul că locuiesc în Michigan. Cântecul pe care l-am ascultat încontinuu la Will se numeşte Povara minciunilor. O parte din versuri spune: Povara minciunilor te va doborî, te va urmări oriunde ai fugi, pentru că tot ce se-ntâmplă aici se-ntâmplă şi acolo. Ori de câte ori o lua de la început, tot ce auzeam era partea cu minciunile, cum ele te doboară. Azi, în timp ce conduc spre Detroit, ştiu ce înseamnă cu adevărat acele cuvinte. Nu se referă numai la minciuni, ci şi la viaţă. Nu poţi să fugi într-un alt oraş, într-o altă regiune, într-un alt stat. Oricare ar fi problema de care fugi, ea merge cu tine. Rămâne cu tine până când îi găseşti o soluţie. Oricare ar fi fost problema de care voiam să fug înapoi în Texas, în cele din urmă ea m-ar fi găsit din nou. Aşadar, uite-mă în Ypsilanti, Michigan, unde am să şi rămân. Sunt împăcată cu ideea asta. 196 Am acceptat situaţia cu Will. Nu-i port deloc pică pentru alegerea pe care a făcut-o. Sigur că am avut fantezii cu el venind, ridicândumă în braţe şi spunându-mi că nu-i trebuie carieră dacă are dragoste. Dar realitatea e că, dacă ar fi pus ceea ce simte pentru mine mai presus de toate, mi-ar fi fost greu să accept faptul că poate renunţa atât de uşor la cele mai importante lucruri din viaţa lui. Asta i-ar fi diminuat tăria de caracter. Aşa că nu-i port pică, îl respect. Şi, poate într-o zi, când am să fiu pregătită, am să-i mulţumesc. *** Pe la opt şi un pic opresc în faţa clubului. Gavin are o surpriză pentru Eddie şi au deviat puţin de la traseu, anunţându-mă că vor întârzia. Sunt nevoită să las maşina în spatele clădirii, pentru că parcarea e neobişnuit de aglomerată. Cobor, inspir adânc şi mă pregătesc moral. Nu sunt sigură când am luat hotărârea de a recita în seara asta, dar încep să am îndoieli. În drum spre uşa din faţă am în cap cuvintele mamei. Depăşeşteţi limitele, Lake. Căci pentru asta le ai. Pot s-o fac. Sunt doar cuvinte. Le repeţi şi-ai terminat. E foarte simplu. Intru pe uşă cu câteva minute întârziere. Nu se-aude nici musca, ceea ce-mi dă de înţeles că sac-ul e pe cale să-şi înceapă numărul. Mă furişez înăuntru şi merg în linişte spre spatele sălii. Nu vreau să atrag atenţia, aşa că mă aşez într-un separeu gol. Scot telefonul, îl setez pe silenţios şi-i trimit un mesaj lui Eddie, explicându-i unde stau. Atunci se întâmplă; îl aud. Will e pe scenă, la microfon, recitând o poezie pe post de sacrificiu. Am iubit marea. 197 Tot ce ţine de ea. Recifele ei de coral, spuma ei albă, valurile ei clocotitoare şi stâncile pe care clipocesc, legendele ei cu piraţi și cozi de sirene, Comori pierdute şi comori păstrate… Şi TOŢI Peştii din Apa ei. Da, am iubit marea, Tot ce ţine de ea. Cum îmi cânta ca s-adorm când stăteam întins în pat Apoi mă trezea cu o forţă Ce m-a-nspâimântat neîntârziat. Miturile ei, minciunile ei, ochii ei amăgitori, Aş seca-o Dacă mi-ar păsa-ndeajuns. Am iubit marea. Tot ce tine de ea. Recifele ei de coral, spuma ei albă, valurile ei clocotitoare şi stâncile pe care clipocesc, legendele ei cu piraţi şi cozi de sirene, Comori pierdute şi comori păstrate… Şi TOŢI Peştii din Apa ei. Dac-ai încerca vreodată să navighezi cu-o barcă pe apele ei tulburi, ai realiza că spuma ţi-e duşman. Dac-ai încerca să înoţi către mal cu un cârcel la picior și când abia ai mâncat un sandvici uriaş care tencetineşte, iar valurile ei clocotitoare îţi taie respiraţia, umplându-ţi plămânii cu apă şi dai din mâini, încercând să faci atent pe cineva, dar prietenii tăi îţi fac 198 și ei cu mâna? Iar dacă ai copilărit cu mintea plină de iluzii despre viaţă şi că-ntr-o zi vei fi pirat pe vasul tău şi vei avea echipajul tău și toate sirenele te vor iubi doar pe tine? Ei bine, ai realiza… Cum am realizat şi eu… Că toate lucrurile ei bune? Toate frumuseţile? Nu-i nimic real. E fake. Deci păstrează tu marea Eu rămân cu Lake. Aer. Sau apă. Nu ştiu de care am nevoie. Mă ridic de la masă cu gândul să ies din sală, dar mă duc ţintă la baie. Am nevoie de linişte. La toaletă cabinele sunt goale. O fată se spală pe mâini la singura chiuvetă disponibilă, aşa că las apa să aştepte. Intru în cabina cea mai mare. O încui, apoi mă reazem cu spatele de uşă. Chiar s-a întâmplat asta? Oare el ştie că-s aici? Nu, nu ştie. I-am spus că n-o să vin. N-a intenţionat ca eu s-o aud. Dar chiar şi-aşa, a scris-o. A spus cu gura lui că scrie doar ceea ce simte. O, Doamne, mă iubeşte. Will Cooper e îndrăgostit de mine. Am ştiut tot timpul ce simte pentru mine. Îmi dau seama după felul în care mă priveşte. Dar să-i aud cuvintele şi emoţia din spatele lor, felul în care mi-a rostit numele… Cum să dau acum ochii cu el? N-o să dau. Încă nu ştie că sunt aici. Trebuie doar să plec. Trebuie să plec înainte să mă vadă. Deschid uşa de la baie, scrutez împrejurimile, dar nu-l zăresc. Din fericire, pe scenă e un alt concurent şi toată lumea e atentă la el. Mă strecor până la intrare, apoi direct afară. – Layken! Uite ce mi-a dat Gavin! 199 Eddie vine spre intrare, ridicându-şi părul şi arătându-mi urechile. – Eddie, trebuie să plec. Zâmbetul îi dispare. – Te sun mai târziu. Trec pe lângă ea, fără să-i admir cerceii. – Nu m-ai văzut! îi strig, îndepărtându-mă. Ocolesc clădirea şi mă lovesc de Javi, care apare de după colţ. La naiba! Toată clasa e aici? Cineva o să spună că m-a văzut. Nu vreau ca Will să afle că l-am auzit. – Hei, unde te grăbeşti aşa? mă întreabă, în timp ce trec printre el şi perete. – Trebuie să plec. Ne vedem mâine. Mă îndepărtez rapid. N-am timp de pălăvrăgit. Vreau doar să ajung la Jeep şi să ies din parcare cât de repede pot. – Stai, te conduc până la maşină, îmi spune, prinzându-mă din urmă. – N-am nimic, Javi, mergi înăuntru că au început deja. – Layken, suntem în Detroit. Ai parcat în spatele clubului. Te însoţesc până la maşină. – Bine, dar mergi mai repede. – De ce atâta grabă? mă întreabă, în drum spre spatele clădirii. – Sunt obosită. Am nevoie de odihnă. Încetinesc pasul, convinsă că Will nu m-a văzut. – E o cafenea în josul străzii. Vrei să bem o cafea? – Nu, mulţumesc. N-am nevoie de cafeină, ci de patul meu. Când ajungem la Jeep, dau să scot cheile din… fir-ar! Geanta. Mi-am lăsat geanta în separeu. – Fir-ar! exclam. Lovesc cu piciorul pietrişul din faţa mea. Desprind cu pantoful o bucată de piatră care se loveşte de portiera maşinii. – Ce-ai păţit? mă întreabă el. 200 – Poşeta mea. Mi-am lăsat înăuntru cheile şi poşeta. Îmi strâng braţele la piept, rezemându-mă de Jeep. – Nu-i mare lucru, mergem înapoi şi le luăm. – Nu, nu vreau. Poți să mi le aduci tu? Îi zâmbesc, sperând să-l conving. – Layken, nu e bine să rămâi aici, de una singură. – Bine. Îi trimit un mesaj lui Eddie să mi-o aducă. Ai telefonul la tine? Se caută în buzunare. – Nu, e în camionetă. Vino să ţi-l dau. Javi mă ia de mână, conducându-mă la maşina lui. Descuie portiera şi se întinde după telefon. – E mort, îmi spune, punându-l în încărcător. Lasă-l la încărcat câteva minute, apoi poţi s-o suni. – Mersi, îi spun, sprijinindu-mă de camionetă. Stă lângă mine în timp ce aşteptăm să i se încarce telefonul. – A început iar să ningă, remarcă Javi, ştergându-mi ceva de pe braţ. Privesc în sus şi observ fulgii care cad, în contrast cu cerul negru. Cred că suntem pe cale să aflăm cum arată cu adevărat o iarnă în Michigan. Mă întorc spre Javi. Mă pregătesc să-l întreb ceva despre cauciucuri de iarnă sau pluguri de zăpadă, dar îmi pierd ideea când îmi apucă faţa în mâini şi încearcă să-mi deschidă gura cu limba. Întorc capul, împingându-l în piept. Simţind că-i rezist, îşi îndepărtează faţa de mine, dar îşi menţine corpul presat peste al meu, împingându-mă în metalul rece al maşinii. – Ce-i? mă întreabă. Credeam că vrei să te sărut. – Nu, Javi! Încă mă împing cu mâinile în el, dar nu se clinteşte. – Haide, îmi spune, zâmbind mulţumit. Nu ţi-ai lăsat cheile înăuntru. Îţi doreşti asta. 201 Gura lui e din nou pe a mea, făcându-mi pulsul să crească. Nu-i aceeaşi senzaţie ca atunci când îmi bate inima mai tare din cauza lui Will. Acum e mai mult ca o reacţie de fugă sau luptă. Încerc să ţip la el, dar mă ţine atât de strâns, încât nu pot să respir. Încerc să mă mişc, dar mă ţintuieşte de maşină cu corpul lui, făcându-mi imposibilă încercarea de a scăpa. Închid ochii. Gândeşte, Layken, gândeşte. Tocmai când sunt pe punctul de a-l muşca de buză, Javi se dezlipeşte de mine. Dar continuă să se îndepărteze. Cineva îl trage de pe mine. Cade la pământ, Will e călare pe el, îl ridică de haină şi-i aplică un pumn direct în falcă. Javi cade din nou, dar se răsuceşte şi împinge în pământ, dezechilibrându-l pe Will. – Încetaţi! urlu eu. Javi ripostează, lovindu-l cu pumnul pe Will şi trântindu-l jos. Mă tem ca nu cumva să-l lovească a doua oară, aşa că mă bag între ei exact când Javi ridică din nou mâna şi pumnul menit lui Will mă nimereşte pe mine în spate. Mă prăbuşesc în faţă, aterizând deasupra lui Will. Încerc să-mi trag sufletul, dar nu reuşesc. Nu pot să trag aer în piept. – Lake, se agită Will, întorcându-mă pe spate, lângă el. Dar grija de pe chip îi dispare instantaneu, fiind înlocuită cu furie. Se agaţă de portiera maşinii din spatele nostru, ridicându-se de jos. – N-am vrut să dau în tine, Layken, spune Javi, venind spre mine. Sunt tot culcată şi nu pot să urmăresc ce se întâmplă, dar aud o bufnitură şi observ că picioarele lui Javi nu mai sunt pe pământ. Mă ridic să văd, exact când Will se apleacă peste el şi-i mai dă un pumn. – Will, dă-te de pe el! ţipă Gavin, trăgându-l înapoi şi căzând amândoi pe asfalt. Eddie aleargă la mine şi mă ajută să stau în şezut. – Layken, ce s-a-ntâmplat? 202 Mă înconjoară cu braţele în timp ce eu mă ţin de piept. Ştiu că am fost lovită în spate, dar e de parcă aş avea nisip în plămâni. Gâfâi într-una, nefiind în stare să-i răspund. Smulgându-se din strânsoarea lui Gavin, Will se ridică în picioare. Vine lângă mine şi mă ia de mână, dând-o pe Eddie la o parte. Mă ridică de jos şi îmi pune un braţ după umerii lui, apoi mă prinde de mijloc, ajutându-mă să merg. – Te duc acasă, e tot ce spune. – Stai, strigă Eddie, venind în faţa noastră. Ţi-am găsit poşeta. Întind mâna, o iau şi încerc să-i zâmbesc. Duce mâna la ureche în chip de telefon, şoptindu-mi: – Sună-mă. Will mă aşază în maşina lui şi mă cufund în scaun. Plămânii mi sau relaxat, dar fiecare gură de aer o simt ca şi cum aş avea un cuţit înfipt în spate. Pe drum spre casă închid ochii, concentrându-mă să inspir şi să expir pe nas. Niciunul dintre noi nu scoate un cuvânt. Eu, pentru că nu pot. Will, pentru că… nu ştiu de ce. Mergem în tăcere, până aproape de intrarea în Ypsilanti. Will trage maşina pe marginea drumului şi o pune pe avarii. Izbeşte cu mâinile în volan, apoi coboară, trântind portiera. Cu profilul iluminat de faruri, se îndepărtează, lovind sporadic pietrişul de pe jos şi înjurând de toţi sfinţii. În cele din urmă, se opreşte şi rămâne cu mâinile în şold. Cu capul pe spate, priveşte spre cer, lăsând să-i cadă pe faţă fulgii de zăpadă. Rămâne o vreme nemişcat, apoi, în cele din urmă, se întoarce în maşină şi închide calm portiera. Pornind motorul, ne continuăm drumul în tăcere. Respiraţia mi-a revenit la normal, pot să merg, iar junghiul din spate a rămas mai mult ca o umflătură. Cu toate astea, tot mă conduce la el acasă. – Întinde-te pe canapea, aduc nişte gheaţă, îmi spune. 203 Îl ascult. Mă aşez pe burtă şi închid ochii, întrebându-mă ce Dumnezeu s-a întâmplat în seara asta. Când îngenunchează în dreptul meu, îi simt mâna sprijinindu-se pe canapea. – Will! Tresar, deschizând ochii şi văzându-i faţa. – Ochiul tău! Dintr-o tăietură de deasupra ochiului i se scurge pe gât o dâră de sânge. – E-n regulă. N-am nimic, mă linişteşte el, aplecându-se deasupra mea. Te superi? Apucă în mâini poalele cămăşii mele. Dau din cap că nu. Îmi ridică bluza de pe spate şi simt ceva rece apăsându-mi pe piele. Potriveşte pachetul de gheaţă pe lovitură, apoi se ridică, deschide ușa de la intrare şi o închide în urma lui. A plecat. A plecat pur şi simplu, fără un cuvânt. Rămân întinsă câteva minute, aşteptându-mă să se întoarcă imediat, dar n-o face. Mă rostogolesc pe-o parte, lăsând pachetul de gheaţă să cadă pe canapea. Las bluza în jos, pregătindu-mă să mă ridic, când uşa se deschide cu forţă şi mama dă buzna în cameră. – Lake, scumpo, ai păţit ceva? Mă strânge în braţe. Will intră în urma ei. – Mamă, îi răspund printre lacrimi, întorcându-i îmbrăţişarea. *** – Sunt bine, mamă, serios. În cele zece minute de când am ajuns acasă, m-a învelit în pat şi m-a întrebat de o sută de ori cum îmi simt spatele. Îmi mângâie părul zâmbind. Asta o să-mi lipsească cel mai mult. Felul în care mă alintă şi mă priveşte atât de drăgăstos. – Will spune că ai fost lovită în spate. Cine te-a lovit? 204 Tresar, ridicându-mă pe pernă. – Javi. E un coleg de clasă. A încercat să-l lovească pe Will, dar eu m-am băgat între ei. – De ce-a încercat să-l lovească pe Will? – Pentru că Will l-a lovit primul. Javi m-a condus până la Jeep când am plecat din club. A crezut că vreau să mă sărute. Am încercat să-l îndepărtez de mine… n-am putut să-l fac să se oprească. Apoi lam văzut pe Will călare pe el, pocnindu-l. – Lake, e îngrozitor! Îmi pare rău, îmi spune, sărutându-mă pe frunte. – E-n regulă, mamă. Sunt bine. Nu-mi trebuie decât odihnă. Mă mângâie din nou pe cap, după care se ridică şi stinge lumina. – Dar Will? El ce-o să facă? întreabă, înainte să închidă uşa. – Nu ştiu, îi răspund, crezând iniţial că se referă la ce măsuri are el de gând să ia în privinţa lui Javi. Dar, după ce-a plecat, îmi dau seama că ea vorbea de slujba lui. Rămân trează ore-n şir, analizând situaţia. Nu eram în curtea şcolii. El mi-a luat apărarea. Poate că Javi n-o să spună nimic. Totuşi, Will a fost cel care a dat primul pumn. Şi pe al treilea. Şi pe al patrulea. Probabil că l-ar fi dat şi pe al cincilea, dacă Gavin nu ar fi intervenit la timp. Încerc să-mi amintesc fiecare detaliu al serii, în cazul în care mâine va trebui să-l apăr. *** A doua zi când mă trezesc, Caulder stă cu Kel la noi în bucătărie, mâncând amândoi cereale cu lapte. – Hei. Frate-meu nu poate să ne ducă azi la şcoală. A zis că are o treabă importantă de făcut. – Ce treabă are? Caulder ridică din umeri. – Nu ştiu. Azi dimineaţă ţi-a adus acasă Jeepul. Apoi a plecat din nou, îmi explică printre înghiţituri de cereale. 205 *** Abia am stare la primele două ore. O petrec pe a doua cu Eddie, trimiţându-ne bileţele una alteia. I-am povestit tot ce s-a întâmplat aseară. Totul, în afară de poezia lui Will. Când mergem spre a treia oră, parcă plutesc. Aproape ca într-un vis, în care stau suspendată deasupra mea, privindu-mă cum merg. Parcă nu eu deţin controlul acţiunilor mele, doar le observ în timp ce au loc. Eddie deschide uşa şi intră prima. O urmez şovăitoare, îndreptându-mă spre banca mea. Will încă nu-i aici. Nici Javi. Oftând, mă aşez pe scaun. Zumzetul conversaţiilor dintre elevi e întrerupt brusc de vocea din difuzoare. – Layken Cohen, eşti rugată să te prezinţi la secretariat. Mă răsucesc în bancă, uitându-mă la Eddie. Îmi zâmbeşte cu jumătate de gură, făcându-mi un semn de încurajare. E la fel de îngrijorată ca şi mine. În birou mai sunt câteva persoane. Îl identific pe director, domnul Murphy, stând de vorbă cu doi bărbaţi pe care nu-i cunosc. Observând că am venit, îmi face semn să-l urmez pe uşă. În biroul lui, Will stă pe scaun, cu braţele pe masă. Nu se uită la mine. Nu-i a bună. – Domnişoară Cohen, te rog să iei loc, mă îndeamnă domnul Murphy. El se aşază în capul mesei, faţă în faţă cu Will. Eu aleg cel mai apropiat scaun. – Acesta este domnul Cruz, tatăl lui Javier, continuă domnul Murphy, arătând spre unul dintre oamenii pe care nu-i cunoşteam. Domnul Cruz ocupă locul din faţa mea. Se ridică, strângându-mi mâna peste masă. – Dânsul este domnul ofiţer Venturelli, mi-l prezintă pe celălalt bărbat. Şi acesta îmi strânge mâna, aplecându-se peste masă. 206 – Sunt sigur că ştii de ce te afli aici. Ni s-a adus la cunoştinţă un incident petrecut în afara programului şcolar, în care este implicat şi domnul Cooper, îmi explică, făcând o pauză pentru a-mi lăsa loc să obiectez. N-o fac. – Ne-ar fi de ajutor dacă ne-ai povesti şi varianta ta. Mă uit pe furiş la Will, iar el aprobă aproape insesizabil din cap, dându-mi de înţeles că vrea să spun adevărul. Şi-l spun. Timp de zece minute, povestesc în detaliu toată întâmplarea de aseară. Totul, în afară de poezia lui Will. Când termin ce am de zis, iar ei au terminat toate întrebările pe care le aveau de pus, mi se permite să mă întorc la oră. Mă ridic să plec, dar ma strigă domnul Cruz. – Domnişoară Cohen? Mă întorc spre el. – Vreau să vă spun că-mi pare rău. Îmi cer scuze pentru comportamentul fiului meu. – Mulţumesc, îi răspund. Ies din birou şi mă întorc în clasă. În locul lui Will avem un profesor suplinitor. E o doamnă mai în vârstă, pe care am mai văzut-o pe holuri, deci, probabil, predă şi ea aici. Merg în linişte la locul meu. Nu pot să mă concentrez la nimic altceva în afară de Will şi de faptul că e posibil să-şi piardă serviciul din cauza mea. Când se sună de ieşire, elevii se retrag, iar eu mă întorc spre Eddie. – Ce s-a-ntâmplat? mă întreabă. Îi povestesc ce-am făcut şi că totuşi nu ştiu nimic. Mai zăbovesc un timp în faţa clasei, aşteptând ca Will să se întoarcă, dar el nu mai vine. În timpul celei de-a patra ore, realizez că nu sunt în stare să fiu atentă la nimic şi hotărăsc să plec pentru restul zilei. Cotind pe strada noastră, văd maşina lui Will pe alee. Opresc Jeepul lângă trotuar, fără să-l mai urc până-n faţa casei. Îl parchez 207 acolo şi traversez strada în fugă. Când mă pregătesc să bat, uşa se deschide şi Will stă în cadrul ei cu jacheta pe el şi geanta pe umăr. – Ce cauţi aici? mă întreabă, cu o notă de uimire pe chip. – Ţi-am văzut maşina. Ce s-a întâmplat? Nu mă invită înăuntru. În schimb, iese din casă şi încuie uşa. – Mi-am dat demisia. Mi-au reziliat contractul de muncă. Continuă să meargă spre maşină. – Dar mai ai doar opt săptămâni de predat. Will, n-a fost vina ta. Nu-ţi pot face una ca asta! El clatină din cap. – Nu, nu-i cum crezi tu. Nu m-au dat afară. Dar am căzut cu toţii de comun acord că e mai bine să-mi termin perioada de predare la o altă şcoală, departe de Javier. În jumătate de oră am o întâlnire cu îndrumătorul facultăţii; acum mă duc într-acolo. Deschide portiera, lăsându-şi geanta şi jacheta pe bancheta din spate. – Şi slujba ta? îl întreb cu mâna pe uşă, nevrând să-l las s-o închidă; am atâtea întrebări! Vrei să zici că acum nu mai ai venit? Ce-ai să faci? Îmi zâmbeşte şi coboară iar din maşină, aşezându-şi palmele pe umerii mei. – Layken, linişteşte-te. O să mă descurc. Dar, acum, trebuie să plec. Urcă înapoi, închide portiera şi deschide geamul. – Dacă nu mă întorc la timp, poate Caulder să stea la voi după şcoală? – Sigur, îi răspund. – Mâine plecăm devreme să mergem la bunici. Poţi să ai grijă să nu mănânce nimic dulce? Trebuie să se culce devreme, continuă, ieşind de pe alee. – Sigur. – Şi, Layken? Linişteşte-te. 208 – Sigur, îi spun din nou. Şi a plecat. Pur şi simplu. 209 18 Close the laundry door Tiptoe across the floor Keep your clothes on I got all that I can take Teach me how to use The Iove that people say you made. – THE AVETT BROTHERS, LAUNDRY ROOM Petrec restul după-amiezii ajutând-o pe mama la curăţenie. Activitatea îmi menţine mintea ocupată. Nici nu mă întreabă de ce nu sunt la şcoală. Cred că de-acum lasă în seama mea deciziile de zi cu zi. Vine vremea să-i luăm pe băieţi, iar Will încă nu s-a întors. Îi aduc pe amândoi acasă şi începem o nouă discuţie despre costumele de Halloween. – Acum ştiu în ce vreau să mă costumez, îi spune Kel mamei, care stă în sufragerie, împăturind rufele. Lăsând un prosop pe spătarul canapelei, se uită la Kel. – Ce vrei să fii, scumpule? – Cancerul tău pulmonar, îi răspunde el zâmbind. E atât de obişnuită cu minunăţiile care-i ies pe gură lui Kel, încât nici nu clipeşte. – O, da? Se găseşte de cumpărat la Walmart? – Nu cred, dar poate mi-l faci tu. Vreau să fiu un plămân, o roagă el, luându-şi din frigider o doză de suc. – Hei, intervine şi Caulder. Pot să fiu eu celălalt plămân? Mama râde, caută ceva de scris şi se aşază la bar. – Ei bine, hai să ne gândim cum putem să croim o pereche de plămâni canceroşi. Kel şi Caulder se învârt în jurul ei, dându-i idei. 210 – Mamă, îi spun pe un ton rece. Nu. Ridică privirea din desen, zâmbindu-mi. – Lake, dacă băieţelul meu vrea să se costumeze de Halloween într-un plămân canceros, atunci am să mă asigur că este cel mai bun plămân canceros şi plin de tumori din lume. Îmi dau ochii peste cap, mă alătur lor la bar şi alcătuiesc o listă cu toate materialele de care vom avea nevoie. *** După ce ne întoarcem de la magazin cu tot ce ne trebuie pentru costumele de plămâni canceroşi, Will parchează pe aleea lui. – Will! Caulder traversează în fugă şi-l apucă de mână, trăgându-l spre casa noastră. – Stai să vezi asta! Will ne ajută să strângem cumpărăturile din portbagaj, apoi intrăm împreună în casă. – Ghici în ce ne vom costuma de Halloween! Zâmbind cu gura până la urechi, Caulder stă în mijlocul bucătăriei şi arată cu degetul spre materialele de pe podea. – Ăăă… – Cancerul Juliei! exclamă el entuziasmat. Will ridică din sprâncene aruncându-i o privire mamei, care tocmai s-a întors din dormitor cu o maşină de cusut. – O viaţă avem, nu-i aşa? îi spune ea, aşezând maşina de cusut pe bar. – Ne lasă pe noi să facem tumorile pentru plămâni, îl informează Kel. Vrei să faci şi tu una? Te las s-o faci pe cea mai mare. – Ăăă… – Kel, intervin eu. Will şi Caulder nu ne pot ajuta, vor fi plecaţi din oraş tot weekendul. Aduc la bar două dintre plase şi încep să despachetez. 211 – De fapt, răspunde Will, aducând celelalte sacoşe. Asta era înainte să aflu că facem cancer pulmonar. Cred că va trebui să reprogramăm călătoria. Caulder sare de gâtul lui Will, îmbrăţişându-l. – Mulţumesc, Will. Oricum o să trebuiască să-mi ia măsurile când îl fac. Am crescut mult în ultimul timp. Şi, încă o dată, pentru a treia oară săptămâna asta, suntem o familie mare şi fericită. *** Modelul e aproape gata şi trebuie să le luăm măsurile pentru tipar. – Unde ţi-e centimetrul, o întreb pe mama. – Nu ştiu, îmi răspunde. De fapt, nici nu cred că am aşa ceva. – Are Will; putem să-l folosim pe-al lui. Will, poţi să-l aduci? – Am centimetru? mă întreabă. – Da, e în trusa de cusut, îi spun. – Am o trusă de cusut? – E în spălătorie. Nu-mi vine să cred că nu ştie toate astea. Îi fac curăţenie în casă o singură dată şi ştiu unde se află fiecare lucruşor mai bine ca el? – E lângă maşina de cusut, pe raft, lângă tiparele mamei tale. Leam aşezat în ordine cronologică după numărul tip… Nu contează, îi spun, ridicându-mă. O să-ţi arăt. – I-ai aşezat tiparele în ordine cronologică? întreabă mama perplexă. Mă uit la ea, oprindu-mă din mers. – Aveam o zi proastă. Merg cu Will peste stradă şi profit de ocazie ca să-l întreb ce s-a întâmplat cu stagiatura lui. N-am vrut să-l întreb de faţă cu Caulder, neştiind dacă i-a spus ceva despre asta sau nu. 212 – Am primit o mustrare uşoară, îmi explică în timp ce intrăm în casă. Mi-au spus că din moment ce apăram un alt elev, nu au cum să mă acuze de nimic. – Asta-i bine. Dar cu stagiatura cum a rămas? îl întreb trecând prin bucătărie şi intrând în spălătorie, de unde iau trusa de cusut. – Păi, e un pic mai complicat. Singurele posturi disponibile aici, în Ypsilanti, erau la şcolile primare. Specializarea mea este pentru anii liceali, aşa că m-au repartizat la un liceu din Detroit. Mă opresc din treabă şi mă uit la el. – Asta ce presupune? Vă mutaţi acolo? Observându-mi îngrijorarea din privire, izbucneşte în râs. – Nu, Lake, nu ne mutăm. E vorba doar de opt săptămâni. Dar am să fiu mereu pe drumuri. Aveam de gând să discut mai târziu despre asta cu tine şi cu mama ta. N-am să pot să duc sau să aduc băieţii de la şcoală. Am să fiu plecat mult timp. Ştiu că nu e un moment potrivit să vă cer ajutorul… – Opreşte-te. Ştii c-o să te ajutăm. Scot centimetrul din trusă şi pun restul conţinutului înapoi în cutie, apoi o duc la loc în spălătorie, lângă maşina de cusut. Will vine după mine. Ating cu mâna tiparele ordonate cronologic, amintindumi de toată curăţenia şi aşezarea în ordine alfabetică pe care le-am făcut weekendul trecut. Oare e posibil să fi suferit de nebunie temporară? Dau din cap, mă întind să sting lumina şi dau peste Will. Stă rezemat de cadrul uşii, cu capul lipit de perete, privindu-mă. E întuneric, dar pe faţa lui radiază lumina din bucătărie. Sunt cuprinsă de o senzaţie caldă, dar încerc să nu-mi fac speranţe. Are din nou privirea aceea pe chip. – Aseară, îmi şopteşte. Când l-am văzut pe Javi sărutându-te… Vocea i se stinge şi păstrează un moment de tăcere. – Am crezut că l-ai sărutat şi tu. Deşi mi-e greu când îl am atât de aproape, fac tot posibilul să mă concentrez pe ceea ce spune şi să-i analizez mărturisirea. Dacă a 213 crezut că eu i-am permis, atunci de ce l-a tras pe Javi de pe mine? De ce l-a lovit? Apoi realizez. Will nu mi-a luat apărarea azi-noapte. Era gelos. – Oh, e tot ceea ce pot să spun. – N-am ştiut toată povestea până azi-dimineaţă, când ai relatat varianta ta, îmi explică, blocându-mi în continuare ieşirea, obligându-mă să stau în beznă. Oftând, îşi trece mâinile prin păr. – Doamne, Lake! N-am cuvinte să-ţi spun cât de furios eram. Voiam atât de tare să-i fac rău! Iar acum? Acum că ştiu că el îţi făcea ţie rău? Vreau să-l omor. Se întoarce cu spatele, rezemându-se de cadrul uşii. Mă gândesc la ce s-a întâmplat aseară şi la toate stările prin care trebuie să fi trecut Will. Să-şi mărturisească pe scenă iubirea pentru mine, apoi să creadă că mă sărut cu Javi. Nu-i de mirare că a fost aşa de furios pe drumul spre casă. Îmi blochează în continuare ieşirea. Nu că mi-aş dori să scap deaici. Întregul corp mi se încordează, neştiind ce urmează să spună sau să facă. Expir uşor şi încerc să mă calmez. În ultimul minut respiraţia mi s-a accelerat, plămânii încep din nou să mă doară, iar umflătura de pe spate îşi face simţită prezenţa. – Cum ai… mă bâlbâi. Cum ai ştiut că eram acolo? Cu mâinile de-o parte şi de alta a ramei uşii, se întoarce către mine. Înălţimea lui şi felul în care mă ţine captivă sunt intimidante, dar într-un mod foarte plăcut. – Te-am văzut. Când am terminat poezia, te-am văzut plecând. Genunchii mi se înmoaie şi mă sprijin de uscătorul din spatele meu. Ştie că l-am auzit recitând. De ce-mi spune toate astea? Încerc din răsputeri să nu-mi fac speranţe, dar poate dacă nu-mi mai e profesor, putem în sfârşit să fim împreună. Poate asta vrea să-mi dea de înţeles. – Will, asta înseamnă… 214 Face un pas spre mine, ocupând tot spaţiul dintre noi. Îmi mângâie obrazul cu vârful degetelor, nedezlipindu-şi ochii de pe faţa mea. Îmi pun mâinile pe pieptul lui, iar el mă înconjoară cu braţele, trăgându-mă spre el. Încerc să fac un pas în spate ca să-mi termin propoziţia, dar corpul lui mă ţine lipită de uscător. Când sunt pe cale să-l întreb din nou, îşi lipeşte buzele de ale mele, lăsându-mă fără cuvinte. Încetez imediat orice protest şi-l las să mă sărute. Normal că-l las să mă sărute. Mi se înmoaie tot corpul. Braţele îmi cad pe lângă trup şi scap centimetrul pe podea. Mă cuprinde de talie şi mă ridică, aşezându-mă pe uscător. Acum suntem faţă-n faţă. Mă sărută de parcă vrea să-şi ia revanşa pentru toată luna de sărutări furate. Nu ştiu unde se termină mâinile mele şi unde încep ale lui, amândoi trăgând cu disperare unul de altul. Îmi înfăşor picioarele în jurul lui şi îi dirijez gura spre gâtul meu, ca să-mi pot trage răsuflarea. Toate sentimentele pe care le am pentru el mă lovesc în plin. Încerc să-mi stăpânesc lacrimile, în timp ce realizez cât de mult îl iubesc. Doamne-Dumnezeule, îl iubesc. Sunt îndrăgostită de Will Cooper. Renunţ la încercarea de a-mi controla respiraţia; n-are niciun sens. – Will, îi şoptesc. El continuă să-şi plimbe buzele pe gâtul meu. – Asta înseamnă… înseamnă că nu trebuie să ne mai… prefacem? Respir atât de greu, încât abia dacă pot să formulez o propoziţie coerentă. – Că putem fi… împreună? Dacă nu mai eşti… dacă nu-mi mai eşti profesor? Mâinile lui îşi slăbesc strânsoarea, iar buzele i se închid încet, îndepărtându-se de gâtul meu. Încerc să îl apropii din nou, dar se împotriveşte. Îmi apucă gambele, desfăcându-mi picioarele din jurul lui şi se retrage la perete, evitând să mă privească în ochi. Mă sprijin de marginea uscătorului, sărind jos de pe el. 215 – Will, încep, făcând un pas spre el. Lumina din bucătărie îi umbreşte chipul, dar pot să-i văd maxilarul: e încordat. Are ochii ruşinaţi şi mă priveşte cu regret. – Will, spune-mi. Încă se mai aplică regulile? Nu e nevoie să-mi răspundă, după reacţia lui îmi dau seama că da. – Lake, îmi spune cu glas stins. Am avut un moment de slăbiciune. Îmi pare rău. Îl împing cu mâinile în piept. – Un moment de slăbiciune? Aşa îl numeşti tu? Un moment de slăbiciune? mă răstesc la el. Ce-aveai de gând să faci, Will? Când aveai de gând să te opreşti din giugiulit şi să mă dai afară din casă de data asta? Mă răsucesc pe călcâie şi ies din spălătorie, trecând prin bucătărie. – Lake, nu. Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău. N-o să se mai întâmple, îţi jur. Mă opresc din drum şi mă întorc spre el. – Să fii sigur că n-o să se mai întâmple! În sfârşit am acceptat, Will! După o lună întreagă de tortură, am fost în sfârşit în stare să fiu din nou în preajma ta. Iar tu îmi faci asta. Nu mai pot, îi arunc în faţă şi mă ia plânsul. Felul în care-mi invadezi gândurile când nu suntem împreună? Nu mai am timp de aşa ceva. Am lucruri mult mai importante decât micile tale momente de slăbiciune la care să mă gândesc. Traversez sufrageria, deschid uşa de la intrare şi mă opresc. – Adu-mi centimetrul, îi spun cu calm. – C… ce? mă întreabă. – E pe nenorocita de podea! Adu-mi centimetrul! Pe măsură ce se apropie de spălătorie, zgomotul paşilor lui dispare. Ridică centimetrul şi mi-l aduce. Când mi-l pune în palmă, mă strânge de mână, privindu-mă în ochi. 216 – Nu face din mine un monstru, Lake. Te rog. Îmi retrag mâna dintr-a lui. – Păi, cu siguranţă nu mai eşti un martir. Ies pe uşă, trântind-o în urma mea. Traversez strada fără să privesc înapoi, să văd dacă mă urmăreşte. Nu-mi mai pasă. Mă opresc la intrare şi trag are în piept, ştergându-mi lacrimile. Deschid uşa căminului nostru, zâmbesc şi o ajut pe mama să croiască ultimele ei costume de Halloween. 217 19 Ain’t it like most people I’m no different We love to talk on things We don’t know about. – THE AVETT BROTHERS, TEN THOUSAND WORDS Până la urmă, Will şi Caulder au plecat din oraş. Eu şi mama petrecem cea mai mare parte a weekendului finisând costumele. O informez despre noul orar al lui Will şi că de acum încolo o să-l ajutăm mai mult. Oricât de furioasă aş fi, nu vreau să aibă de suferit Caulder şi Kel. Duminică noaptea nici nu observ când se întoarce Will acasă, pentru că nici nu-mi pasă. *** – Kel, sună-l pe Caulder şi zi-i că poate veni să-şi probeze costumul, îi spun, trăgându-l jos din pat. Will oricum trebuie să plece devreme. Caulder poate să se pregătească aici. E Halloween, ziua plămânilor canceroşi. Alergând în bucătărie, Kel pune mâna pe telefon. Fac un duş, mă aranjez, apoi o trezesc pe mama ca să vadă rezultatele. După ce se îmbracă şi ea, Kel şi Caulder îi dau dispoziţie să închidă ochii. O conduc în sufragerie, poziţionând-o în faţa băieţilor. – Stai! zice Caulder. Dar Will? Trebuie să ne vadă şi el. O duc pe mama înapoi în hol, alerg la uşă, mă încalţ şi ies din casă. Îi fac semn cu mâna lui Will, care iese de pe alee. Din expresia feţei lui îmi dau seama că speră să-l fi iertat. Îi spulber imediat orice speranţă. 218 – Eşti tot un nemernic, dar frate-tu vrea să-i vezi costumul. Intră un minut. Şi mă întorc în casă. Când intră Will, îi aşez pe el şi pe mama în faţa băieţilor, spunându-le să deschidă ochii. Kel e plămânul drept; Caulder e cel stâng. Ţesătura căptuşită e croită în aşa fel încât braţele şi capul intră prin deschizături mici, iar partea de jos e liberă. Am vopsit materialul, făcându-i ici şi colo pete de ţesut mort. În câteva locuri ies din plămâni umflături mai mari: tumorile. Se lasă o tăcere prelungă, înainte ca mama şi Will să reacţioneze. – E dezgustător, apreciază Will. – Respingător, adaugă mama. – Oribil, zic eu. Băieţii bat palma. Sau, mai precis, plămânii bat palma. După ce facem poze, îi încarc în maşină şi livrez perechea de plămâni la şcoală. *** Nici nu ajung la jumătatea celei de-a doua ore, că telefonul începe să-mi vibreze. Îl scot din buzunar şi mă uit la număr. E Will. Will nu mă sună niciodată. Presupun că vrea să-şi ceară scuze, aşa că bag telefonul la loc, în jachetă. Vibrează din nou. Mă răsucesc spre Eddie. – Will mă sună într-una, oare să-i răspund? îi zic. Nu ştiu de ce o întreb pe ea. Poate are vreun sfat miraculos. – Nu ştiu, îmi răspunde. Sau poate nu. La al treilea apel, apăs butonul verde şi duc telefonul la ureche. – Alo, şoptesc. 219 – Layken, eu sunt. Uite care-i treaba, trebuie să te duci imediat la şcoala primară. A avut loc un incident şi nu pot să dau de mama ta. Eu sunt în Detroit, n-am cum s-ajung. – Ce? Cu care dintre ei? îi şoptesc. – Cu amândoi, bănuiesc. N-au fost răniţi; au nevoie doar de cineva care să-i ia. Du-te! Să mă suni înapoi. În linişte, mă învoiesc de la oră. Eddie vine după mine. – Ce s-a-ntâmplat? mă întreabă pe coridor. – Nu ştiu. Ceva cu Kel şi Caulder, îi răspund. – Vin cu tine. *** Ajunsă la şcoală, dau buzna înăuntru. Am răsuflarea tăiată şi sunt înnebunită de grijă când găsim secretariatul. Kel şi Caulder stau amândoi pe hol. Alerg spre ei cât pot de repede şi-i îmbrăţişez. – Sunteţi bine? Ce-aţi păţit? Ridică amândoi din umeri. – Nu ştim, îmi spune Kel. Ne-au spus că trebuie să aşteptăm aici până ne vin părinţii. – Domnişoară Cohen? mă strigă cineva din spate. Mă întorc şi dau nas în nas cu o roşcată înaltă, uscăţivă. E îmbrăcată cu o fustă conică neagră, până la genunchi, asortată cu o cămaşă albă, băgată înăuntru. Studiind-o din priviri, nu pot decât să sper că nu este la fel de scorţoasă pe cât o arată garderoba. Face un semn către biroul ei, iar eu cu Eddie o urmăm. Se aşază la pupitru, arătând cu capul spre scaunele din faţa ei. Ne aşezăm. – Eu sunt doamna Brill. Sunt directorul Şcolii Generale Chapman. Directorul Brill. Tonul oficial cu care ni se adresează şi atitudinea ei de superioritate îmi repugnă imediat. Deja mi-e antipatică. – Părinţii lui Caulder au de gând să ni se alăture? întreabă ea. 220 – Părinţii lui Caulder sunt morţi, îi răspund sec. Tresare, apoi încearcă să-şi stăpânească reacţia printr-o poziţie şi mai dreaptă a corpului. – A, aşa e, îmi pare rău. Vine fratele lui? Locuieşte cu fratele, nu-i aşa? Aprob din cap. – E în Detroit; nu are cum să ajungă. Eu sunt sora lui Kel. Care-i problema? Ea râde. – Păi, nu-i evidentă? Arată spre ei prin geamul biroului. Mă uit la băieţi. Se distrează jucând piatră-hârtie-foarfecă. Ştiu că se referă la costume, dar deja a pierdut tot respectul meu din cauza atitudinii şi continui să mă fac că nu pricep. – Jocul piatră-hârtie-foarfecă e cumva împotriva regulamentului şcolar? o întreb. Eddie pufneşte în râs. – Domnişoară Cohen, mi se adresează doamna director Brill. Sunt costumaţi în plămâni canceroşi! Clatină din cap, nevenindu-i să creadă. – Eu credeam că-s rinichi putreziţi, zice Eddie. Râdem amândouă. – Mie nu mi se pare amuzant, spune doamna director Brill. Au distras atenţia tuturor elevilor! Sunt nişte costume jignitoare şi grosolane! Ca să nu mai zic dezgustătoare! Nu ştiu cui i s-a părut o idee bună, dar trebuie să-i luaţi acasă şi să le schimbaţi hainele. Îmi întorc atenţia către doamna director Brill. Mă aplec în faţă, punându-mi mâinile pe birou. – Doamnă director Brill, îi spun cu calm. Costumele alea au fost făcute de mama mea. Mama mea, care are cancer pulmonar cu celule mici, în stadiul patru. Mama mea, care n-o să mai apuce să-și vadă băieţelul sărbătorind o altă zi de Halloween. Mama mea care, 221 cel mai probabil, trece printr-un an de ultime. Ultimul Crăciun. Ultima zi de naştere. Ultimul Paşte. Şi, dacă Dumnezeu e bun cu noi, ultima zi a mamei. Mama mea, care, întrebată de copilul ei de nouă ani dacă poate să se costumeze de Halloween în cancerul ei pulmonar, n-a avut altă soluţie decât să-i facă cel mai bun costum de plămân canceros şi plin de tumori posibil. Aşa că, dacă îl consideraţi atât de jignitor, vă sugerez să-i duceţi dumneavoastră acasă şi să-i spuneţi în faţă toate astea. Vreţi să vă dau adresa? Femeia rămâne cu gura căscată, scuturând din cap. Se frământă în scaun, dar nu răspunde. Mă ridic, iar Eddie mă urmează la uşă. Dar mă opresc brusc şi mă întorc în birou. – Şi încă un lucru. Concursul de costume? Sper să fie jurizat corect. În timp ce închid uşa în spatele meu, Eddie râde. – Ce s-a întâmplat? întreabă Kel. – Nimic, îi răspund. Puteţi să vă întoarceţi în clasă. A vrut să ştie de unde am cumpărat materialul pentru costumele voastre, ca să-şi facă unul de hemoroid pentru la anul. După ce lăsăm băieţii în clasă, încercăm din răsputeri să ne ţinem în frâu hohotele de râs. Ne îndreptăm spre ieşire şi explodăm de cum deschidem uşile. Râdem atât de tare, încât ne dau lacrimile. Înapoi în Jeep găsesc şase apeluri pierdute de la mama şi două de la Will. Îi sun pe amândoi, asigurându-i, cu lux de amănunte, că situaţia s-a rezolvat. Mai târziu, când mă duc să-i iau de la şcoală, se întrec în fugă până la maşină. – Am câştigat! ţipă Caulder, urcându-se pe bancheta din spate. Am câştigat amândoi! Fiecare câte cincizeci de dolari! 222 20 Well I’ve been locking myself up în my house for some time now Reading and writing and reading and thinking and searching for Reasons and missing the seasons The Autumn, the Spring, the Summer, the snow The record will stop and the record will go Latches latched the Windows down, the dog coming in and the dog going out Up with caffeine and down with the shot Constantly worried about what I’ve got Distracted by work but I cant make it stop and my confidence on and my confidence off And I sink to the bottom I rise to the top and I think to myself that I do this a lot World outside just goes it goes it goes it goes it goes it goes… – THE AVETT BROTHERS, TALK ON INDOLENCE Următoarele săptămâni se scurg pe nesimţite. În zilele în care o duc pe mama la tratament, Eddie e cea care stă cu băieţii, până când se întoarce Will. Will pleacă în fiecare dimineaţă la şase şi jumătate şi nu ajunge acasă mai devreme de cinci şi jumătate după-amiaza. Nu ne întâlnim deloc. Am grijă să nu ne întâlnim. Când e vorba de Kel şi Caulder, ne limităm la mesaje şi telefoane. Mama a încercat să mă stoarcă de informaţii, vrând să afle de ce nu mai trece pe la noi. O mint, spunându-i că e doar ocupat cu noua slujbă. N-a mai venit decât o dată în ultimele două luni. A fost singura dată când am vorbit cu el, după incidentul din spălătorie. A venit sămi spună că i s-a oferit un post la gimnaziu care începe din ianuarie, adică peste aproximativ două săptămâni. 223 Mă bucur pentru el, dar e o bucurie dulce-amăruie. Ştiu cât de mult înseamnă această slujbă pentru el şi Caulder, dar ştiu şi ce înseamnă pentru noi doi. În adâncul sufletului meu exista o parte care număra zilele până la finalul stagiaturii lui. Şi iată că s-a terminat, iar el deja a încheiat un alt contract. De fapt, asta clarifică lucrurile între noi. Clarifică faptul că totul s-a terminat. În sfârşit, am pus în vânzare casa din Texas. Mama a reuşit să strângă aproape 180.000 de dolari din asigurarea de viaţă pe care tata chiar a avut-o. Casa încă nu e achitată, dar ar trebui să mai primim un cec din vânzare. Toată luna noiembrie m-am concentrat cu mama asupra situaţiei financiare. Am pus bani deoparte pentru facultate, iar ea a deschis un cont de economii pentru Kel. A achitat toate cardurile de credit şi ratele făcute pe numele ei şi m-a sfătuit să nu deschid niciodată vreunul pe numele meu. A zis c-o să mă bântuie dacă o s-o fac vreodată. *** E joi. Ultima zi de şcoală pentru toată lumea, inclusiv pentru Will. Azi scăpăm mai devreme, aşa că-l aduc pe Caulder la noi acasă. De obicei, joi noaptea doarme aici, pentru că Will merge la slam. N-am mai fost în Club N9NE din seara-n care l-am auzit pe Will recitându-şi poezia. Acum înţeleg ce-a spus Javi în clasă, despre cum eşti nevoit să-ţi retrăieşti durerea. De asta nu mă duc. Am retrăit-o suficient cât să-mi ajungă pentru toată viaţa. Hrănesc copiii, îi trimit în camera lor, apoi mă îndrept spre dormitorul mamei pentru ceea ce a devenit sporovăială noastră de seară. – Închide uşa. Astea-s ale lui Kel, îmi şopteşte ea. Împachetează cadourile de Crăciun. Închid uşa în urma mea, mă aşez cu ea pe marginea patului şi o ajut la împachetat. – Ce planuri ai pentru vacanţa de Crăciun? mă întreabă. 224 I-a căzut tot părul. N-a vrut să poarte peruci; a zis că se simte ca şi cum ar dormi un dihor pe capul ei. Chiar şi aşa, e tot frumoasă. Ridic din umeri. – Aceleaşi pe care ţi le-ai făcut tu, bănuiesc. Se încruntă. – Vii mâine cu noi la ceremonia de absolvire a lui Will? Ne-a trimis o invitaţie acum vreo două săptămâni. Probabil că fiecare absolvent are dreptul la un număr de oaspeţi, iar bunicii lui sunt singurii pe care i-a mai chemat în afară de noi. – Nu ştiu; încă nu m-am hotărât. Leagă cu fundă o cutie şi o dă deoparte. – Ar trebui să vii. Indiferent ce s-a întâmplat între voi, tot ar trebui să mergi. A fost mereu alături de noi, Lake. Nu vreau să recunosc în faţa ei că refuz să merg pentru că nu mai ştiu cum să mă comport în preajma lui. Atunci în spălătorie, când pentru câteva momente am crezut că putem fi împreună… am fost îmbătată de fericire. A fost cel mai frumos sentiment pe care l-am avut vreodată, acela de a fi, în sfârşit, liberă să-l iubesc. Dar n-a fost real. Acel minut de fericire pură şi dezamăgirea care a urmat după el sunt lucruri pe care nu vreau să le mai simt niciodată. M-am săturat să jelesc. Mama dă la o parte hârtia de împachetat şi mă îmbrăţişează. Nu mi-am dat seama că tot ce simt mi se citeşte pe faţă. – Îmi pare rău, dar cred că ţi-am dat nişte sfaturi foarte proaste, îmi spune. Mă retrag din braţele ei, râzând. – Imposibil, mamă. Tu nu ştii cum să faci un lucru prost. Iau de jos o cutie, mi-o aşez în poală şi încep s-o învelesc în hârtie colorată. – Şi totuşi, am făcut-o. Toată viaţa te-am sfătuit să gândeşti cu mintea, nu cu inima. Împăturesc meticulos marginile şi apuc rola cu scotch. 225 – Mamă, ăsta nu-i un sfat bun. E un sfat extraordinar. Cu ajutorul lui am făcut faţă ultimelor luni. Rup o bucată de bandă adezivă şi lipesc cu ea marginea pachetului. Înainte să termin treaba, mama îmi ia pachetul, aşezându-l lângă ea. Mă ia de mâini, întorcându-mă cu faţa la ea. – Vorbesc serios, Lake. Ai gândit aşa de mult cu mintea, încât acum îţi ignori complet sentimentele. Trebuie să existe un echilibru. Faptul că amândoi vă lăsaţi copleşiţi de alte lucruri o să vă distrugă orice şansa de a fi fericiţi. Clatin din cap confuză. – Mamă, nu mă las copleşită de nimic. Îmi scutură mâinile, semn că nu m-am prins. – Eu, Lake. Eu sunt cea care te copleşeşte. Trebuie să încetezi săţi mai faci atâtea griji pentru mine. Trăieşte-ţi viaţa. Încă n-am murit. Privesc la mâinile noastre, lăsându-mă pătrunsă de cuvintele ei. Chiar mi-am concentrat atenţia asupra ei. Dar de asta are nevoie. De asta avem amândouă nevoie. Nu mai are prea mult timp, iar eu vreau să fiu lângă ea în fiecare secundă. – Mamă, ai nevoie de mine. Tu ai mai mare nevoie de mine decât am eu nevoie de Will. Şi, oricum, Will deja a ales. Îmi dă drumul mâinilor, întorcându-şi privirea de la mine. – Nu, n-a ales, Lake. A făcut ceea ce a crezut el că e alegerea corectă, dar greşeşte. Amândoi greşiţi. Ştiu că vrea să mă vadă fericită. Nu mă lasă inima să-i spun că între noi totul s-a terminat. A ales atunci, în spălătorie, când m-a lăsat să plec. Are priorităţile lui, iar, în acest moment, eu nu sunt una dintre ele. Trage în faţa ei cutia pe care o împachetam eu şi începe s-o împacheteze din nou. – Mai ţii minte noaptea în care ţi-am spus că am cancer, iar tu teai refugiat acasă la Will? 226 Vocea i se înmoaie. Îşi drege gâtul, încă evitându-mi privirea. – Trebuie să-ţi spun ce mi-a zis… la uşă. Mi-aduc aminte de discuţia la care se referă, dar n-am auzit ce-şi spuneau. – Când mi-a deschis uşa, i-am zis că trebuie să vii acasă. Că trebuie să discutăm. S-a uitat la mine plin de tristeţe. Mi-a răspuns: Las-o aici, Julia. Acum are nevoie de mine. Lake, mi-ai frânt inima. Ma durut îngrozitor faptul că aveai nevoie de el mai mult decât de mine. De cum am auzit cuvintele din gura lui, mi-am dat seama că ai crescut… că nu mai eram eu centrul universului tău. Şi Will a văzut asta. A văzut cât de tare m-au afectat cuvintele lui. Când m-am întors spre casă, a venit după mine în curte şi m-a îmbrăţişat. M-a asigurat că n-o să mi te ia niciodată. A spus că o să te lase în pace… c-o să te lase să te concentrezi asupra mea, atât timp cât mi-a mai rămas. Lasă pe pat cadoul împachetat. Se apropie de mine, luându-mi din nou mâinile într-ale ei. – Lake, el nu te-a uitat. N-a ales această slujbă nouă în locul tău. Ne-a ales pe noi în locul tău. A vrut să-ţi ofere mai mult timp cu mine. Inspir adânc, analizând informaţiile pe care tocmai le-am aflat de la mama. Oare are dreptate? Oare mă iubeşte atât de mult încât e dispus să renunţe la mine? – Mama? îi spun stins. Şi dacă greşeşti? – Şi dacă nu greşesc, Lake? Pune totul la îndoială. Dacă el vrea să te aleagă pe tine? N-ai să afli niciodată dacă nu-i spui ce simţi. L-ai îndepărtat de tot. Nu i-ai dat şansa de a te alege pe tine. Are dreptate, nu i-am dat-o. După noaptea din spălătorie m-am retras complet. – E şapte şi jumătate, Lake. Ştii unde-l găseşti. Mergi şi spune-i ce simţi. Nu mă mişc. Îmi simt picioarele ca de gelatină. 227 – Du-te! râde mama. Sar jos din pat şi alerg în camera mea. Când îmi schimb pantalonii, mâinile îmi tremură, iar gândurile mi se amestecă în cap. Mă îmbrac cu bluza mov pe care am purtat-o la prima şi singura noastră întâlnire. Intru în baie şi mă privesc în oglindă. Îmi lipseşte ceva. Întorcându-mă în dormitor, scot de sub pernă agrafa mov. O desfac, scot din ea şuviţa de păr a mamei şi o pun în cutia de bijuterii. Revin în baie, îmi dau pletele într-o parte şi-mi prind clama. 228 21 Don’t say it’s over ’Cause that’s the worst news I could hear I swear that I will Do my best to be here just the way you like it Even though it’s hard to hide Push my feelings all aside I will rearrange my plans and change for you. – THE AVETT BROTHERS, IF IT’S THE BEACHES Când păşesc în club, nu mă opresc să-l caut cu privirea. Ştiu că-i aici. Nu-mi ofer timp să mă pot răzgândi, ci mă îndrept cu aparentă încredere spre faţa sălii. Prezentatorul anunţă notele pentru concurentul anterior, dar eu urc direct pe scenă. Îi iau microfonul din mână şi, în timp ce mă priveşte temător, mă întorc cu faţa spre public. Luminile sunt atât de puternice, încât nu pot să disting niciun chip. Nu pot să-l văd pe Will. – Aş dori să recit o poezie compusă de mine, spun la microfon. Am vocea calmă, dar inima e gata să-mi sară din piept. Acum nu mai pot da înapoi. Trebuie s-o fac. – Ştiu că am încălcat protocolul, dar e o urgenţă, continui. Publicul izbucneşte în râs. Mulţimea e foarte zgomotoasă şi încremenesc gândindu-mă la ce sunt pe cale să fac. Încep să am îndoieli şi mă întorc spre prezentator, dar el mă înghionteşte în faţă, făcându-mi semn să continui. Aşez microfonul pe stativ, coborându-l la nivelul meu. Închid ochii şi trag adânc aer în piept, înainte să încep. – Trei dolari! strigă cineva din public. 229 Deschid ochii, amintindu-mi că n-am plătit taxa de slam. Mă caut cu disperare în buzunare, scot o bancnotă de cinci dolari şi i-o duc prezentatorului. Revin la microfon şi închid din nou ochii. – Poezia mea se numeşte… Cineva mă bate pe umăr. Deschid ochii, mă întorc şi-l văd pe prezentator întinzându-mi două bancnote de un dolar. – Restul tău, îmi spune. Iau banii şi mi-i bag în buzunar. Încă stă aici. – Pleacă, îi şoptesc printre dinţi. Coboară de pe scenă, bombănind. Mă întorc din nou la microfon şi-mi încep discursul. – Poezia mea se numeşte Lecţii. Inspir adânc de câteva ori, pentru că vocea îmi tremură. Sper sămi amintesc versurile: am rescris câteva dintre ele pe drum. Trag pentru ultima oară aer în piept şi încep. Am primit lecţii anul ăsta De la toţi. De la fratele meu mai mic… De la The Avett Brothers… De la mama, prietena mea cea mai bună, profesorul meu, tata și de la un băiat. Un băiat de care sunt în mod serios, profund, nebunesc, incredibil și de netăgăduit îndrăgostită. Am primit atâtea lecţii anul ăsta! De la un copil de nouă ani. El m-a învăţat că e în regulă să trăieşti viaţa un pic pe dos. 230 Şi cum să râzi De ceea ce crezi că nu-i de râs. Am primit lecţii anul ăsta De la o formaţie Ei m-au învăţat cum să regăsesc acel sentiment de a simţi. M-au învăţat cum să decid ceea ce vreau să fiu Şi să fiu ceea ce am decis. Am primit lecţii anul ăsta De la un bolnav de cancer M-a învăţat atât de multe! Încă mă învaţă foarte multe. M-a învăţat să mă îndoiesc. Să nu regret. M-a învăţat să-mi depăşesc limitele, Căci pentru asta le am. Mi-a spus să găsesc echilibrul între minte și inimă Apoi m-a învăţat cum… Am primit lecţii anul ăsta De la o copilă orfană. Ea m-a învăţat să respect ceea ce mi-a fost sortit. Şi să apreciez că totuşi soarta mi-a dat ceva. M-a învăţat că familia Nu ţine doar de sânge. Că, uneori, familia îţi sunt prietenii. Am primit lecţii anul ăsta De la profesorul meu. El m-a învăţat că Punctele nu-s esenţa, Esenţa e poezie… 231 Am primit lecţii anul ăsta De la tata. M-a învăţat că eroii nu sunt mereu invincibili Şi că magia se află în mine… Am primit lecţii anul ăsta, de la un băiat. Un băiat de care sunt în mod serios, profund, nebunesc, incredibil și de netăgăduit îndrăgostită. Şi el m-a învăţat cel mai important lucru din toate… Să pun accentul Pe viață. Sentimentul care te copleşeşte când eşti în faţa publicului? Când toţi îţi sorb cuvintele, tânjind să vadă o fărâmă din sufletul tău… e îmbătător. Îi împing microfonul înapoi prezentatorului şi fug de pe scenă. Mă uit de jur-împrejur, dar nu-l văd nicăieri. Mă uit la separeul în care am stat la prima noastră întâlnire, dar e gol. Realizez, după ce stau acolo, aşteptând să mă ia în braţe, că el nici măcar nu-i aici. Mă învârt în cerc, cercetând încăperea pentru a doua oară. A treia oară. Nu-i aici. Sentimentul de fericire pe care l-am avut pe scenă, în spălătorie, în separeul din spatele sălii, a dispărut. Nu mai pot. Vreau să fug. Am nevoie de aer. Vreau să simt pe faţă aerul din Michigan. Deschid uşa cu putere şi fac un pas afară, când o voce, amplificată în difuzoare, mă opreşte. – Nu-i o idee bună. Recunosc şi vocea, şi propoziţia. Mă răsucesc încet, privind spre scenă. Will e acolo, cu microfonul în mâini, uitându-se direct la mine. 232 – N-ar trebui să pleci fără să-ţi afli punctajul, continuă, arătând spre juriu. Îi urmăresc privirea până la juraţii întorşi în scaune. Toţi patru se uită la mine; al cincilea scaun e gol. Tresar, dându-mi seama că Will e al cincilea jurat. Revenind în centru sălii, simt din nou că plutesc. Au amuţit cu toţii. Mă uit în jurul meu şi toţi ochii sunt la mine. Nimeni nu ştie ce se petrece. Nici eu nu cred că ştiu ce se petrece. Will se uită la prezentatorul de lângă el. – Aş dori să recit ceva. E o urgenţă, îi spune. Acesta se retrage, făcându-i un semn aprobator. Will se reîntoarce cu faţa la mine. – Trei dolari, strigă cineva din mulţime. Will aruncă o privire spre moderator. – Nu am bani lichizi, îi spune. Scot imediat din buzunar cei doi dolari şi alerg pe scenă, trântindu-i la picioarele prezentatorului. El inspectează banii pe care i-am depus. – Lipseşte un dolar. Tăcerea din sală e întreruptă de zgomotul scaunelor trase de sub mese. Lumea începe să vină spre mine şi se creează agitaţie. Sunt înconjurată, smucită şi împinsă în mai multe părţi, în timp ce aglomeraţia se înteţeşte. Apoi se dispersează, fiecare spectator se întoarce la locul lui şi se restabileşte liniştea. Mă uit din nou le scenă, unde sunt aruncate la nimereală, în dreptul prezentatorului, zeci de bancnote de un dolar. Urmăresc cu privirea o monedă de douăzeci şi cinci de cenţi, care cade de pe scenă. Se clatină şi se învârte, oprindu-se la picioarele mele. Privirea moderatorului rămâne fixată pe mormanul de dolari. – În regulă, spune el. Will, cum se numeşte poezia ta? Will îmi zâmbeşte, apropiindu-se de microfon. – Mai sus de locul trei, răspunde el. 233 Fac câţiva paşi în spate, iar el începe. Am cunoscut o fată. O fată frumoasă Şi m-am îndrăgostit de ea. M-am îndrăgostit nespus. Din păcate, câteodată, viaţa-ţi stă în cale. Viaţa a stat categoric în calea mea. S-a proptit toată-n calea mea, Viaţa mi-a blocat ieşirea cu-n morman de scânduri groase, bătute-n cuie şi-ataşate de-un zid din beton, de treizeci de centimetri, pus peste-un rând de gratii de oţel, zăvorâte de-o ramă din titan pe care, oricât de tare aş împinge-o, nu pot s-o urnesc. Câteodată, viaţa nu se urneşte. Se propteşte toată-n calea ta. Mi-a blocat planurile, visele, dezideratele, aspiraţiile, dorinţele, nevoile. Mi-a blocat accesul la fata frumoasă De care m-am îndrăgostit nespus. Viaţa încearcă să-ţi spună ce-i cel mai bine pentru tine. Ce-ar trebui să fie cel mai important pentru tine. Ce-i pe primul loc Sau al doilea Sau al treilea. Am încercat din răsputeri să am totul aşezat, organizat, catalogat în ordine cronologică, totul în spaţiul perfect, la locul perfect. Credeam că asta voia viaţa să fac. Că asta trebuia să fac. Nu-i aşa? 234 Să păstrez totul în ordine? Câteodată, viaţa-ţi stă în cale. Se propteşte toată-n calea ta. Dar nu se propteşte toată-n calea ta, pentru că vrea ca tu să renunţi şi s-o laşi să preia controlul. Viaţa nu se propteşte toată-n calea ta, pentru că vrea să te predai şi să te laşi purtat de ea. Viaţa vrea să ripostezi. Să-nveți cum să ți-o asumi. Vrea să pui mâna pe topor şi să tai în lemn. Vrea să apuci barosul şi să spargi betonul. Vrea să iei o torţă şi să topeşti metalul şi oţelul până când treci de toate și-o înșfaci. Viaţa vrea să iei tot ce-i aşezat, organizat, catalogat, rânduit. Şi vrea să le amesteci, să le agiţi, să le combini. Viaţa nu vrea s-o laşi să-ţi spună că fratele tău mai mic e singurul care e pe primul loc. Viaţa nu vrea s-o laşi să-ţi spună că educaţia ta și cariera ta sunt singurele de pe locul doi. Şi viaţa cu siguranţă nu vrea ca eu S-o las pur şi simplu să-mi spună Că fata pe care-am cunoscut-o, Frumoasa, puternica, extraordinara, energica fată De care m-am îndrăgostit nespus, Poate fi doar pe locul trei. Viaţa ştie. Viaţa încearcă să-mi spună Că fata pe care-o iubesc, Fata de care 235 M-am îndrăgostit nespus? Încape şi ea pe primul loc. O pun pe ea pe primul loc. Will lasă microfonul din mână şi sare jos de pe scenă. M-am străduit atât de mult să învăţ să renunţ la el, să înlătur efectul pe care-l are asupra mea… Dar n-a mers. N-a funcţionat deloc. Îmi cuprinde faţa în mâini şi-mi şterge lacrimile cu vârful degetelor. – Te iubesc, Lake. Îmi zâmbeşte, apăsându-şi fruntea pe a mea. – Meriţi să fii pe primul loc. Orice şi oricine altcineva din întreaga încăpere dispare cu desăvârşire; singurul zgomot pe care îl aud e cel al zidurilor pe care le-am clădit în jurul meu, când se prăbuşesc la pământ. – Şi eu te iubesc. Te iubesc atât de mult! Îşi lipeşte buzele de ale mele, iar eu îmi arunc braţele în jurul lui şi-l sărut înapoi. Normal că-l sărut înapoi. 236 EPILOG But when I think I just might get something Out of this My parents taught me to learn When I miss Just do your best Just do your best. – THE AVETT BROTHERS, WHEN I DRINK Mă învârt prin cameră, sărind peste mormane de jucării, şi adun într-un sac hârtia de împachetat. – V-au plăcut cadourile? îi întreb. – Da! ţipă Kel şi Caulder la unison. Adun ultima fâşie de hârtie, leg la gură sacul de gunoi şi ies să-l arunc afară. În timp ce mă îndrept spre trotuar, Will apare din casa lui şi aleargă în direcţia mea. – Lasă-mă pe mine, iubito, îmi spune, luându-mi din mână sacul menajer şi cărându-l până la trotuar. Se întoarce la mine, mă înconjoară cu braţele şi îşi îngroapă faţa în gâtul meu. – Crăciun fericit, îmi urează. – Crăciun fericit, îi răspund. E al doilea Crăciun pe care-l petrecem împreună şi primul fără mama. A murit în septembrie anul ăsta, la aproape un an de când ne-am mutat în Michigan. A fost greu. A fost extrem de greu. Când îţi moare cineva apropiat, amintirile sunt dureroase. Numai după ce ajungi în al cincilea stadiu al durerii încep să nu te mai doară aşa de rău, doar atunci aducerile aminte devin pozitive. Când 237 încetezi să te gândeşti la moartea persoanei şi îţi aminteşti toate lucrurile minunate care au legătură cu viaţa ei. Faptul că l-am avut lângă mine pe Will a făcut totul suportabil. După ce a terminat facultatea, s-a înscris la un Master în educaţie. Până la urmă n-a acceptat postul de la gimnaziu. A supravieţuit din creditul studenţesc încă un semestru, până ce am absolvit eu. Will mă ia de mână şi intrăm împreună în casă. Numărul de jucării adunate pe podeaua din sufragerie atinge cote uimitoare. – Mă întorc imediat, ultima tură, spune Will, luând o parte din lucrurile lui Caulder şi ieşind din nou pe uşă. E al treilea drum pe care-l face peste drum, ca să transfere toate noile jucării ale lui Caulder la el acasă. – Kel, astea nu pot fi toate ale tale, îi zic, cercetând sufrageria. Strângeţi-le pe toate şi băgaţi-le în dormitorul gol. Trebuie să aspir. Bucăţele minuscule din haosul cadourilor zac împrăştiate prin toată casa. După ce termin de aspirat, strâng firul şi pun aspiratorul la loc, în debaraua de pe hol. Will păşeşte înăuntru, cu două pungi de cadouri în mână. – Ăăă, oh, pe astea cum de le-am uitat? îl întreb, strigându-i imediat pe puşti. – Astea nu-s pentru băieţi. Sunt pentru tine şi Kel. Se duce la canapea, făcându-ne semn să ne aşezăm. – Will, nu trebuia să faci asta. Deja mi-ai luat bilete la concert, îi spun, făcându-mă comodă. Ne dă pungile, sărutându-mă pe frunte. – Nu-s de la mine. Îl ia pe Caulder de mână şi se retrag în tăcere. Mă uit la Kel, iar el ridică din umeri. Desfacem pungile în acelaşi timp, scoţând la iveală nişte plicuri. Lake e mâzgălit pe ele, cu scrisul de mână al mamei. Scoţând hârtia din plic, îmi simt mâinile moi. Duc mâna la ochi şi îmi şterg lacrimile în timp ce desfac scrisoarea. 238 Copiii mei, Crăciun fericit! Îmi pare rău dacă scrisorile mele v-au luat prin surprindere. Dar mai am atât de multe să vă spun! Ştiu că aţi crezut că am terminat cu sfaturile, dar nu puteam să plec fără să repet în scris câteva lucruri. Poate că nu vă vor folosi imediat, dar, într-o zi, cu siguranţă or să o facă. N-am putut să rămân pentru totdeauna cu voi, dar sper că vorbele mele vor rămâne.  Nu încetaţi să gătiţi basagna. Basagna e bună. Aşteptaţi o zi fără nicio veste proastă şi faceţi basagna.  Găsiţi un echilibru între minte şi suflet. Lake, sper ca tu să-l fi găsit şi să-l poţi ajuta pe Kel atunci când va fi momentul.  Depăşiţi-vă limitele, căci pentru asta le aveţi.  Pe asta o fur de la formaţia ta preferată, Lake. Amintiţi-vă mereu că nu e lucru care să merite împărţit mai mult ca dragostea care ne-a făcut să ne împărţim numele.  Nu luaţi viaţa prea în serios. Pocniţi-o în faţă când are nevoie de o palmă bună. Râdeţi de ea.  Şi râdeţi mult. Să nu treacă o zi fără să râdeţi măcar o dată.  Nu-i judecaţi niciodată pe alţii. Ştiţi amândoi foarte bine că evenimentele neaşteptate pot influenţa caracterul unei persoane. Să nu uitaţi asta niciodată. Nu aveţi de unde să ştiţi prin ce încercări trece altcineva în viaţa lui.  Îndoiţi-vă de toate. De iubire, de religie, de pasiuni. Dacă nu vă puneţi întrebări, nu veţi afla răspunsurile.  Fiţi îngăduitori. Cu toate. Cu diferenţele dintre oameni, cu asemănările lor, cu alegerile lor, cu personalităţile lor. Câteodată ai nevoie de diversitate ca să culegi ce-i mai bun. E valabil şi pentru oameni.  Alegeţi-vă bătăliile, dar nu alegeţi prea multe.  Fiţi deschişi la minte; numai aşa puteţi asimila lucruri noi. 239 – Şi ultimul, dar nici într-un caz cel din urmă. Nu regretaţi. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi oferit cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Mai ales ultimul. Cu drag, Mama 240 Mulţumiri Lui Abigail Ehn de la Poetry Slam, Inc., pentru că mi-a răspuns cu viteza luminii la toate întrebările. Surorilor mele, Lin şi Murphy, pentru că împărţim în mod egal toate componentele fabuloase din ADN-ul tatălui nostru. Mamei mele, Vannoy, pentru că-i place Mystery Bob şi pentru că mi-a încurajat pasiunea. Nemaipomenitului meu soţ şi copiilor mei, pentru că nu s-au plâns de patru săptămâni de vase şi rufe murdare adunate, în timp ce eu mă încuiam în dormitor. Lui Jessica Benson Sparks, pentru sufletul ei bun şi bunăvoinţa de a mă ajuta să reuşesc. Şi ultima, dar cu siguranţă nu cea din urmă, antrenoarei mele într-ale vieţii, Stephanie Cohen, pentru că este extraordinară! 241 Recunoasteri În timpul procesului de publicare trantit și dezvoltarea de la punctul de Retreat, am fost binecuvântat să se întâlnească și să învețe de la atât de mulți autori auto-publicate cu experiență on-line. Aș dori să ia timp să mulțumesc tuturor pentru feedback-ul lor, încurajare și altruism în ansamblu. Este un lucru rar pentru a întâlni oameni care vor da atât de mult de ei înșiși și nu așteaptă nimic în schimb. Aș dori să mulțumesc Edmund Davis-Quinn pentru un astfel de poem inspirat despre scris și că oferindu-mi permisiunea de a utiliza „scrie prost“, în această carte. Acestea fiind spuse, aș dori toți noii mei prieteni de mult succes. Și pentru cei care aleg sa utilizeze internetul ca mijloc de a compensa propriile nesiguranțe prin intimidare on-line, „fluture tine.“ Prolog O ianuarie 2012 „Rezoluțiile“ Sunt încrezător 2012 va fi anul nostru. Mina și anul Lakeui. În ultimii ani, cu siguranta nu au fost în favoarea noastră. La sfârșitul anului 2008, mama mea a trecut atât de departe în mod neașteptat, lăsându-mă să ridice pe fratele meu mai mic toate pe cont propriu. Aceasta nu a ajutat ca Vaughn a decis să pună capăt relației noastre de doi ani pe tocuri de moartea lor. Pentru a încheia, am ajuns a trebui să renunțe la bursa mea. Lăsând la Universitatea și se deplasează înapoi la Ipsilanti pentru a deveni tutorele Caulder a fost una dintre cele mai grele decizii le-am făcut vreodată ... dar, de asemenea, una dintre cele mai bune decizii. Mi-am petrecut fiecare zi a anului următor a învăța cum să se adapteze. Cum să se adapteze la Heartbreak, cum să se adapteze la a avea părinți, cum să se adapteze pentru a deveni, în esență, un părinte mine și unicul furnizor al unei familii. Privind înapoi, nu cred că aș putea fi făcut până în anul 2009, fără Caulder. El e singurul lucru care ma ținut merge ... Nu-mi amintesc chiar întreaga prima jumătate a anului 2010. În acel an nu a început pentru mine până la 22 septembrie, ziua în care am pus prima ochii pe Lake. Desigur, 2010 sa dovedit a fi la fel de dificil ca și în anii precedenți, dar într-un mod complet diferit. N-am mai simțit mai viu decât când eram cu ea ... dar având în vedere circumstanțele noastre, nu am putut fi cu ea. Deci, cred că nu am petrecut mult timp senzație în viață. 2011 a fost mai bine în felul său propriu. A existat o mulțime de care se încadrează în dragoste, o mulțime de durere, o mulțime de vindecare și chiar mai mult de adaptare. Julia a murit în luna septembrie a acelui an. Nu m-am așteptat moartea ei să fie la fel de greu pe mine așa cum a fost. Era aproape ca a pierdut mama peste tot din nou. Mi-e dor mama mea. Și mi-e dor Julia. Slavă Domnului că am Lake. Ca și mine, tatăl meu îi plăcea să scrie. El a folosit întotdeauna să-mi spună că scriu gândurile sale de zi cu zi a fost terapeutic pentru sufletul lui. Poate că unul dintre motivele pentru care am avut o perioadă dificilă de adaptare în ultimii trei ani se datorează faptului că nu a luat sfatul lui. Am presupus trantite de câteva ori pe an a fost destul de „terapie“ pentru mine. Poate că m-am înșelat. Vreau 2012 să fie tot ceea ce am planificat pentru a fi ... perfectă. Cu toate că a spus (scris sau, mai degrabă) scrisul este rezoluția mea pentru 2012. Chiar dacă e doar un singur cuvânt o zi, am de gând să-l scrie în jos ... .get-l din mine. partea întâi Joi 2012-1-cinci. Am înregistrat pentru clasele de azi. Nu am primit zilele am vrut, dar am doar două semestre stânga, astfel că devine mai greu să fie pretentios despre programul meu. Mă gândesc aplicarea la școlile locale pentru un alt loc de muncă de predare după semestrul următor. Să sperăm că de data asta, anul viitor voi preda din nou. Pentru moment, cu toate că ... eu sunt încă trăiesc student imprumuturi. Din fericire, bunicii mei au fost de susținere în timp ce eu lucrez la masteratul. N-aș fi în stare să o facă fără ele, asta e sigur. Avem cina cu Gavin și Eddie în seara asta. Cred că o să fac cheeseburgeri. Cheeseburgers sunet bun. Asta e tot ce trebuie într-adevăr să spun chiar acum ... Capitol unul „Este Layken aici sau pe acolo?“ Eddie întreabă, peering capul pe ușa din față. „Acolo,“ Eu spun de la bucătărie. Există un semn pe casa mea instruirea oamenilor nu să bat? Desigur, Lake nu mai bate, dar confortul ei aici și-a extins aparent la Eddie, de asemenea. Eddie conduce peste drum spre casa Lakeui și Gavin merge în interiorul, atingând încheieturile împotriva ușa din față. Nu e un bat oficial, dar cel puțin el face o încercare. „Ce ne mănâncă?“, Întreabă el. El aluneca pantofii pe la ușă și face drumul său în bucătărie. „Prăjitura.“ L-am mână o spatulă și punctul de la aragaz, care-l instruia pentru a flip burgeri în timp ce eu trag cartofii din cuptor. „Will, nu observați vreodată cum cumva ne mereu de gătit blocat?“ „Probabil că nu e un lucru rău,“ Eu spun ca am slăbiți cartofii prăjiți din tigaie. „Amintiți-vă alfredo lui Eddie?“ El grimase când își amintește de Alfredo. „Bine“, zice el. Eu numesc Kel și Caulder în bucătărie pentru a le pune masa. Pentru anul trecut, din moment ce Lake și am fost împreună, Gavin și Eddie au fost mănâncă cu noi cel puțin de două ori pe săptămână. în cele din urmă a trebuit să investească într-o masă de sala de mese, deoarece bar a fost obtinerea un pic prea aglomerat. „Hei, Gavin“, spune Kel. El merge în bucătărie și apucă un teanc de cupe din cabinet. „Hei,“ Gavin răspunde. „Tu decizi unde vom avea petrecerea ta săptămâna viitoare?“ Kel ridică din umeri. "Nu știu. Poate bowling. Sau am putea face ceva aici.“ Caulder merge în bucătărie și începe setarea de locuri la masă. Arunc o privire în spatele meu și să le observați stabilind un loc suplimentar. „Ne asteptam compania?“ Întreb. „Kel invitat Kiersten,“ Caulder spune, teasingly. Kiersten sa mutat într-o casă pe strada noastră aproximativ o lună în urmă, și Kel pare să fi dezvoltat o ușoară pasiune pentru ea. El nu va admite, desigur. E doar acum pe cale de a transforma unsprezece, așa că Lake și am așteptat ca acest lucru să se întâmple. Kiersten cu câteva luni mai în vârstă decât el, și mult mai înalt. Fetele lovit pubertate mai repede decât băieții, așa că poate că va prinde în cele din urmă. „Data viitoare voi invita pe altcineva, lasă-mă să știu. Acum am nevoie pentru a face un alt burger.“Am mers pe jos la frigider și să ia unul dintre chiftele suplimentare. „Ea nu mananca carne“, spune Kel. „Este un vegetarian.“ Cifre. Am pus carnea înapoi în frigider. „Nu am nici carne fals. Ce se va face? Mananca paine?" „Pâine lui fin“, Kiersten spune ca ea merge prin ușa din față ... fără să bată. "Imi place painea. cartofi pai, de asemenea. Pur și simplu nu mănâncă lucruri care sunt rezultatul omuciderilor animale nejustificate.“ Kiersten merge la masă și apucă rola de prosoape de hârtie și începe să le rupînd, de stabilire unul lângă fiecare placă. Ei de sine îmi amintește un pic de Eddie. „Cine e ea?“ Gavin întreabă, vizionarea Kiersten se face la domiciliu. Ea nu a mâncat cu noi înainte, dar nu ar ști că de modul în care ea a lua comanda. „Ea este de unsprezece ani vecinul ți-am spus despre. Cel cred că este un impostor bazat pe lucrurile care ies din gura ei. Am început să bănuiesc că e într-adevăr un adult mic, dându-se drept un pic de culoare roșie în frunte copil.“ „Oh, e un Kel zdrobire pe?“ Gavin zâmbește și pot vedea roțile sale de cotitură. El deja gândire de moduri de a stânjeni Kel la cină. In seara asta ar trebui să fie interesant. Gavin și am devenit destul de aproape anul trecut. E bine, cred că ... având în vedere cât de aproape Eddie și Lake sunt. Kel și Caulder place foarte mult ei, de asemenea. E dragut. Îmi place de configurare toti avem. Sper că rămâne în acest fel. Eddie si Lake în cele din urmă de mers pe jos, în așa cum suntem toți stând la masă. Lake are părul ud tras în sus într-un nod deasupra capului ei. Ea poartă pantofi de casă, pantaloni sudoare și un tricou. Îmi place că despre ea; faptul că ea e atât de confortabil aici. Ea ia scaunul de lângă a mea și apleacă și mă sărută pe obraz. "Mulțumesc, dragă. Îmi pare rău că a durat atât de mult timp. Am încercat să se înregistreze on-line pentru Statistică, dar clasa este plin. Cred că va trebui să merg pe cineva dulce vorbi la admin. mâine birou.“ „De ce iei statistici?“ Gavin întreabă. El apucă ketchup-ul și squirts-l pe farfurie. „Am luat Algebra II în iarna mini-MESTER. Încerc să bat tot matematica mea în primul an de când l-am urăsc atât de mult.“Lake apucă ketchup-ul din mâini și țâșnește unele pe farfuria mea Gavin, apoi pe cont propriu. „De ce te grăbești? Ai deja mai multe credite decât Eddie și am pus împreună“, spune el. Eddie dă din cap în acord ca ea ia o muscatura de burger ei. Lake ghionturi capul spre Kel și Caulder. „Am deja mai mulți copii decât tine și Eddie pus împreună, de asemenea. Asta e graba mea.“ „Ce este important ta?“ Întreabă Kiersten Lake. Eddie aruncă o privire spre Kiersten, observând în cele din urmă persoana in plus așezat la masă. "Cine eşti tu?" Kiersten se uită la Eddie și zâmbește. „Sunt Kiersten. Eu trăiesc în diagonală Will și Caulder, paralel cu Layken și Kel. Ne-am mutat aici din Detroit chiar înainte de Crăciun. Mama spune că avem nevoie pentru a ieși din oraș, înainte de orașul a ieșit din noi ... orice ar însemna asta. Am unsprezece ani. Am fost unsprezece de când unsprezece unsprezece unsprezece. A fost o zi destul de mare, știi. Nu mulți oameni pot spune au transformat unsprezece la unsprezece unsprezece unsprezece. Sunt un pic suparat M-am născut la ora trei după-amiaza, totuși. Dacă aș fi fost născut la 11:11, sunt destul de sigur că ar fi luat la știri sau ceva. Aș putea fi înregistrat pe segmentul și a folosit-o într-o zi pentru portofoliul meu. Voi fi o actriță când voi fi mare „. Eddie, împreună cu noi ceilalți, se holbeze la Kiersten fără a răspunde. Kiersten nu ține cont, întorcându-se spre Lake să se repete întrebarea ei. „Ce e important ta, Layken?“ Lake stabilește Burger-o jos pe farfuria ei și își curăță gâtul ei. Știu cât de mult ea urăște această întrebare. Ea încearcă să răspundă cu încredere. „Nu m-am decis încă.“ Kiersten se uită la ea compatimitor. "Văd. Proverbialul indeciși. Fratele meu cel mai vechi a fost un al doilea de studentie la facultate timp de trei ani. Are destule credite pentru a avea cinci specializări până acum. Cred că rămâne indecis, pentru că ar fi mai degrabă dormi până la prânz în fiecare zi, stau în clasă timp de trei ore și du-te în fiecare noapte, de fapt, decât absolvi și a obține un loc de muncă reală. Mama spune că nu e adevărat ... ea spune că e pentru că el încearcă să „descopere potențialul său plin“, prin examinarea tuturor intereselor sale. Dacă mă întrebați pe mine, cred că e rahat.“ Am tuse când băutura am înghițit încearcă să facă drumul înapoi cu râsul meu. „Tocmai ai spus rahat!“, Spune Kel. „Kel, nu spune prostii!“, Spune Lake. „Dar ea a spus rahat în primul rând,“ Caulder spune, apărarea Kel. „Caulder, nu spune prostii!“, Am tipat eu. „Ne pare rău“, Kiersten spune Lake și I. „Mama spune FCC este responsabil pentru inventarea cusswords doar pentru valoarea de șoc mass-media. Ea spune că în cazul în care toată lumea le-ar folosi doar suficient, ei nu ar mai fi considerate cusswords și nimeni nu ar fi vreodată jignit de ei „. Acest copil este greu să țină pasul cu! „Mama ta te încurajează să-l înjurați?“, Spune Gavin. Kiersten da din cap. „Eu nu-l văd în acest fel. E mai mult ca ea ne încurajează să submineze un sistem viciat prin suprasolicitarea de cuvinte care sunt facute pentru a fi dăunătoare, atunci când, de fapt, acestea sunt doar litere, amestecate între ele, la fel ca orice alt cuvânt. Asta e tot ce sunt, amestecate litere. Cum ar fi, să ia cuvântul „fluture“, de exemplu. Ce se întâmplă dacă cineva a decis o zi, care este un fluture cussword? Oamenii ar începe în cele din urmă folosind cuvântul fluture ca o insultă, și pentru a sublinia lucrurile într-un mod negativ. Cuvântul real nu înseamnă nimic. Este oamenii de asociere negativă dau aceste cuvinte pe care le fac cusswords. Deci, dacă toți am decis să păstreze spunând fluture tot timpul, în cele din urmă oamenii ar opri grija. Valoarea de șoc ar prăbuși ... și ar deveni doar un alt cuvânt din nou. La fel cu toate celelalte așa-numitele cuvânt rău. Dacă ne-ar începe toate doar spunându-le tot timpul, ei nu ar mai fi rău. Asta spune mama mea, oricum.“Ea zâmbește și ia o prăji franceză și sosuri-l în ketchup. de multe ori mă întreb când lui Kiersten vizita, cum a dovedit modul în care ea a făcuto. Trebuie încă să se întâlnească de fapt mama lui Kiersten, dar din ce am adunat, ea nu este cu siguranță obișnuită. Kiersten este, evident, mai inteligent decât majoritatea copiilor de varsta ei ... chiar dacă este într-un mod ciudat. Lucrurile care vin din gura ei fac Kel și Caulder par oarecum normale. „Kiersten?“, Spune Eddie. „Vei fi noul meu cel mai bun prieten?“ Lake apucă un cartof franceză de pe farfuria ei și îl aruncă la Eddie, lovind-o în față cu ea. „Prostii“, spune Lake. „Oh, du-te fluture-te“, spune Eddie. Ea se întoarce un prăjește în direcția Lakeui. Am intercepta alevinii franceză, în speranța acest lucru nu duce la o altă luptă alimentară ca săptămâna trecută. Sunt încă mai găsesc broccoli peste tot. „Stop“, spun eu, in scadere puietul francezi pe masă. „Dacă voi doi aveți o altă luptă mâncare în casa mea în seara asta, eu sunt lovind atât de fluturi tale!“ Lake se poate vedea că sunt serios despre lupta alimentară. Ea strânge piciorul sub masă și schimbă subiectul. „Suge și timpul de dulce“, spune ea. „Suge și timpul de dulce?“, Întreabă Kiersten, confuz. Kel-o umple. „Este în cazul în care trebuie să spui suge și dulce dvs. de zi. Cei buni şi cei răi. Înalt și scăzut. Noi o facem în fiecare seară la cină.“ Kiersten dă din cap ca și cum ea înțelege. „Voi merge mai întâi“, spune Eddie. „My suge astăzi a fost de înregistrare. M-am blocat în clase de luni, miercuri, vineri. Marți și joi au fost pe deplin.“ Toată lumea vrea programele de marți / joi. Clasele sunt mai lungi, dar este un comerț echitabil doar a trebui să meargă de două ori pe săptămână, mai degrabă decât de trei ori. „Dulce mea este întâlnirea Kiersten, noul meu cel mai bun prieten“, spune Eddie, uitându la Lake. Lake apucă un alt prăji franceză și aruncă-l la Eddie. Eddie rațe și se prăjește trece peste cap. Eu iau placa Lakeui de la ea și sco-l pe cealaltă parte din mine, de a ajunge la ea. Lake da din umeri și zâmbește ei la mine. „Îmi pare rău.“ Ea apucă o prăji de pe farfuria mea și pune-l in gura ei. „E rândul tău, domnule Cooper“, spune Eddie. Ea potolește mă cheamă că din când în când, de obicei, atunci când ea încearcă să sublinieze faptul că eu sunt a fi o „gaură“. „My suge a fost cu siguranta de înregistrare, de asemenea. Am primit luni, miercuri, vineri.“ Lake se întoarce spre mine, supărat. "Ce? Am crezut că amândoi am fost făcut marți, cursuri de joi „. „Am încercat, Babe. Ele nu oferă cursuri de nivelul meu în acele zile. Ți-am dat mesaj.“ Ea Pouts. „Omul, că într-adevăr este o suge“, spune ea. „Și eu nu am primit textul. Nu pot găsi din nou telefonul meu.“ Ea pierde întotdeauna telefonul. „Ce e dulce ta?“ Eddie mă întreabă. Asta e ușor. „Dulce mea este chiar acum,“ Eu spun ca sarut Lake pe frunte. Kel și Caulder ambele geamăt. „Will, e ta dulce în fiecare noapte“, spune Caulder, iritat. „E rândul meu“, spune Lake. „Înregistrarea a fost de fapt dulce mea. Nu m-am dat seama statisticile încă, dar mi alte patru clase au fost exact ceea ce am vrut.“Ea se uită la Eddie și continuă. „My suge pierdea cel mai bun prieten al meu la un copil de unsprezece ani.“ Eddie râde. „Vreau să merg“, spune Kiersten. Nimeni nu obiecte. „My suge fost cu pâine la cină“, spune ea, eyeing farfuria ei. E ballsy. Eu arunc o altă felie de pâine pe farfurie. „Poate data viitoare când apari neinvitat la casa unui carnivor, ar trebui să vă aduceți carne false.“ Ea ignoră comentariul meu. „Dulce mea era ora trei.“ „Ce sa întâmplat la ora trei?“ Gavin cere. Kiersten ridică din umeri. „Școala lasă afară. Am butterflying școală ură.“ Toate cele trei copii o privire la unul pe altul, aproape ca și în cazul în care există un acord nerostit între ele. Fac o notă mentală să vorbească cu Caulder despre asta mai târziu. Lake ma ghionturi cu cotul ei și-mi aruncă o privire interogatoriu, permițându-mă să știu că se gândește același lucru. „E rândul tău, oricare ar fi numele tău“, Kiersten spune Gavin. „Este Gavin. Și mea de suge ar trebui să fie faptul că un copil de unsprezece ani are un vocabular mai mare decât mine“, spune el, zâmbind la Kiersten. „Dulce astăzi meu este un fel de surpriză.“ El se uită la Eddie și așteaptă răspunsul ei. „Ce?“, Spune Eddie. „Da, ce?“ Lake adaugă. Sunt curios, de asemenea. Gavin doar înclină din nou în scaunul său cu un zâmbet pe fața lui, ne așteaptă să ghicească. Eddie îi dă un brânci. „Spune-ne!“, Spune ea. El se apleacă în scaun și plesnește mâinile pe masă. "Am gasit un loc de munca! La, pizza livrarea Getty!“ Se pare fericit pentru un motiv oarecare. „Asta e ta dulce? Ești un tip de livrare de pizza?“Eddie întreabă. „E mai mult ca o suge.“ „Știi că am fost în căutarea unui loc de muncă. Și este a lui Getty. Ne place lui Getty!“ Eddie dă ochii peste cap. „Ei bine, felicitări“, spune ea, neconvingător. „Nu avem pizza gratis?“ Kel întreabă. „Nu, dar am obține o reducere“, răspunde Gavin. „Asta e meu dulce, atunci“, spune Kel. „Pizza ieftine!“ Gavin pare mulțumit că cineva este excitat pentru el. „My suge astăzi a fost doamna Brill“, spune Kel. „Oh, Doamne, Ce a făcut?“ Lake îl întreabă. „Sau mai bine, ce ai făcut?“ „Nu a fost doar eu“, spune Kel. Caulder pune cotul pe masă și încearcă să-și ascundă fața de la linia mea de vedere. „Ce-ai făcut, Caulder?“, L-am întrebat. El aduce mâna în jos și se uită în sus la Gavin. Gavin pune cotul pe masă și scuturi fața lui de la linia mea de vedere, de asemenea. El continuă să mănânce în timp ce ignoră strălucirea mea. „Gavin? Ce glumă le-ai spus despre data asta?“ Gavin apucă doi cartofi prăjiți și le aruncă la Kel și Caulder. "Nu mai! Nu-ți spun nici mai multe povești. M-ai doi avea probleme de fiecare dată!“, spune el. Kel și Caulder râde și arunca cartofii prăjiți înapoi la el. „Îi voi spune pe ele, nu mă deranjează“, spune Kiersten. „Au probleme la prânz. Doamna Brill a fost pe de cealaltă parte a cantina și au fost gândesc la o modalitate de a obține ei pentru a rula. Toată lumea spune că o rață misca la fel ca atunci când ea se execută, și am vrut săl văd. Deci, Kel a pretins că a fost sufocare și Caulder a făcut un spectacol imens și a luat în spatele lui și a început să bată pe spate, pretinzând că el a fost oferindu-i manevra Heimlich. A speriat D-na Brill afară! Când a ajuns la masa noastră, Kel a spus că era mai bine. El a spus doamnei Brill că Caulder a salvat viața. Ar fi fost bine, dar ea a spus deja pe cineva pentru a apela 911. În câteva minute, două ambulanțe și un camion de foc a arătat până la școală. Unul dintre băieții de la masa de lângă spus doamnei Brill au fost prefăcea totul, așa că Kel a fost chemat la birou „. Lake se apleacă și glares la Kel. „Te rog spune-mi acest lucru este o glumă.“ Kel se uită la ea cu o privire inocentă pe fața lui. "A fost o glumă. Eu chiar nu cred că cineva ar suna la 911. Acum trebuie să-și petreacă toată săptămâna viitoare în detenție.“ „De ce nu ma sunat doamna Brill?“ Lake îl întreabă. „Sunt destul de sigur că ea a făcut-o“, spune el. „Nu puteți găsi telefonul, îți amintești?“ „Ugh! Dacă ea mă sună într-o altă conferință, ești pedepsit!“ Mă uit la Caulder și el încearcă să se evite privirea mea. „Caulder, ce despre tine? De ce nu doamna Brill încerca să mă suni?“ Se întoarce spre mine și dă-mi un rânjet răutăcios. „Kel mințit pentru mine. El ia spus am crezut că într-adevăr el a fost sufocare și că am încercat să salveze viața“, spune el. „Ceea ce mă aduce la dulce mea pentru a doua zi. Am fost răsplătit pentru comportamentul meu eroic. Doamna Brill mi-a dat două sala de studiu libere trece.“ Numai Caulder ar putea găsi o modalitate de a evita detenție și de a lua recompensat în schimb. „Voi doi trebuie să taie ca prostii“, spun ei. „Și Gavin, niciun articol mai glumă.“ „Da, domnule Cooper,“ Gavin spune sarcastic. „Dar trebuie să știu“, spune el, uita la copii. „Are ea într-adevăr clătina?“ „Da,“ Kiersten râde. „E o waddler, bine.“ Ea se uită la Caulder. „Care a fost suge, Caulder?“ Caulder se adaugă un aspect serios pe fața lui. „Cel mai bun prieten meu aproape sufocat de moarte astăzi. El ar fi putut muri.“ Cu toții râdem. La fel de mult ca Lake și încerc să fac lucrul responsabil de ei, uneori, este greu pentru a trage linia dintre regula fiind aplicator si fiind frate. Am ales care se luptă pentru a alege cu băieții, și Lake spune că este important să nu ne alegem foarte mulți. Mă uit la ea și ea râde, deci presupun acest lucru nu este unul ea vrea să lupte în seara asta. „Pot să termin mâncarea mea acum?“ Lake spune, arătând spre farfuria ei, care este încă pe de cealaltă parte din mine, de a ajunge la ea. Am sco placa din spate în fața ei. „Vă mulțumesc, domnule Cooper“, spune ea. Am genunchiul sub masă. Ea știe că-mi place când ea mi cheamă. Nu știu de ce încă mă deranjează atât de mult. Probabil pentru că atunci când de fapt, am fost profesorul ei, era absolut tortura. Conexiunea noastră a progresat atât de repede încât prima noapte am scos-o. N-am mai întâlnit pe nimeni am avut atât de distractiv fiind doar eu cu. Am petrecut tot weekend-ul gândesc la ea. În momentul în care m-am plimbat de colț și am văzut-o stând pe hol, în fața clasa mea, am simtit ca inima mea a fost rupt chiar din pieptul meu. Am știut imediat ce făcea acolo, chiar dacă a luat-o puțin mai mult să-l dau seama. Când a realizat în cele din urmă am fost un profesor, privirea în ochii ei absolut ma devastat. Ea a fost rănit. Inimă frântă. Ca si mine. Un lucru știu sigur, nu vreau să văd că uite în ochii ei din nou. Kiersten se ridică și ia farfuria la chiuvetă. "Trebuie sa plec. Mulțumesc pentru pâine, Will“, spune ea sarcastic. "A fost delicios." „Plec, de asemenea. O să te conduc acasă“, spune Kel. El sare de pe scaun și urmează-o la ușă. Mă uit la Lake și ea dă ochii peste cap. Este o deranjează că Kel-a dezvoltat prima sa pasiune. Lake nu-i place să cred că suntem pe cale să avem de a face cu hormoni adolescente. Caulder se ridică de la masă. „Sunt TV ceas va in camera mea“, spune el. „Ne vedem mai târziu, Kel. Pa Kiersten.“Ei l-au ambele spun la revedere cand pleaca. „Îmi place foarte mult fata aia,“ Eddie spune după Kiersten pleacă. „Sper că Kel cere-o să fie prietena lui. Sper că cresc și se căsătorească și să aibă o mulțime de copii ciudate. Sper că e în familia noastră pentru totdeauna „. „Taci din gură, Eddie“, spune Lake. „Are doar zece. E prea tânăr pentru o prietena.“ „Nu într-adevăr, el va fi de unsprezece în opt zile“, spune Gavin. „Unsprezece este prim varsta pentru primele prietene.“ Lake are o întreagă mână de cartofi ei și le aruncă spre fața lui Gavin. Tocmai am oftat. E imposibil de controlat. „Tu ești curățenie în seara asta“, spun ei. „Și tu,“ Eu spun Eddie. „Gavin, să mergem ceas niște fotbal ca oameni reali, în timp ce femeile fac treaba lor.“ Gavin scoots paharul spre Eddie. „Umpleți această sticlă, femeie. Mă uit la niște fotbal.“ În timp ce Eddie și Lake sunt curățenie în bucătărie, eu iau posibilitatea de a cere Gavin o favoare. Lake și nu am avut nici un moment singur in saptamani din cauza de a avea întotdeauna băieții. Chiar am nevoie de timp singur cu ea. „Crezi că tu și Eddie ar putea lua Kel și Caulder la un film mâine seară?“ El nu răspunde imediat, ceea ce mă face să mă simt vinovat chiar cere. Poate că aveau deja planuri. „Depinde“, el răspunde în cele din urmă. „Nu trebuie să luăm Kiersten, de asemenea?“ Râd. „Asta depinde de fata ta. E noul ei cel mai bun prieten“, am spus. Gavin rostogolește ochii la gândul. „E în regulă, am avut planuri de a viziona un film, oricum. La ce oră? Cât timp doriți ca noi să le păstrați?“ "Nu contează. Nu merg nicăieri. Am nevoie doar de câteva ore singur cu lac. E ceva ce trebuie să-i dea.“ „Oh ... Eu văd“, spune el. „Doar mi un mesaj text atunci când ești prin«dându-i ei,»și vom aduce băieții acasă.“ Dau din cap la presupunerea și râsul lui. Îmi place Gavin. Ceea ce-mi place, cu toate acestea, este faptul că tot ceea ce se întâmplă între mine și Lake, și el și Eddie ... noi toți par să știe despre. Asta e dezavantajul de intalniri cei mai buni prieteni ... nu există secrete. „Să mergem, Babe“. Eddie spune ca ea a trage Gavin jos de pe canapea. „Mulțumesc pentru cină, Will. Joel vrea ca voi să vină peste weekend-ul următor. El a spus că va face tamales.“ Nu rândul său, în jos tamales. „Suntem acolo“, spun eu. După Eddie și Gavin pleca, Lake vine la camera de zi si se aseaza pe canapea, curling picioarele sub ea ca ea Snuggles împotriva mea. Mi-am pus brațul în jurul ei și trage-o mai aproape. „Sunt suparat“, spune ea. „Am fost în speranța că vom obține cel puțin aceleași zile acest semestru. Noi nu primi nici un moment singur cu toți acești copii butterflying rulează în jurul valorii.“ Te-ar crede cu noi trăind vizavi unul de altul pe care le-ar avea tot timpul din lume împreună. Asta nu e cazul. Ultimul semestru ea a mers la școală de luni, miercuri și vineri și mam dus toate cele cinci zile. Week-end-am petrecut o mulțime de timp fac temele, dar mai ales a rămas ocupat cu Kel și sport Caulder lui. Când Julia a murit în septembrie, că a pus chiar mai mult pe placa Lakeui. A fost o ajustare, pentru a spune cel mai puțin. Singurul loc în care se pare că lipsește este, de fapt obtinerea singur timp de calitate. Este un fel de ciudat, dacă băieții se află la o casă pentru a merge doar la cealaltă casă să fie singur. Ei par aproape întotdeauna să ne urmeze ori de câte ori facem. „Vom trece prin ea,“ spun eu. „Noi facem mereu.“ Ea trage fața spre ei și mă sărută. Am sărutat-o în fiecare zi, timp de peste un an, și întrun fel încă devine mai bine de fiecare dată. „Mă duc mai bine“, spune ea în cele din urmă. „Trebuie să mă trezesc devreme și du-te la colegiu pentru a finaliza înregistrarea. De asemenea, am nevoie să vă asigurați că Kel nu face afară cu Kiersten.“ Noi râdem despre asta acum, dar într-o chestiune de ani va fi realitatea noastră. Nu vom fi chiar douăzeci și cinci și vom fi adolescenți creșterea. Este un gând înfricoșător. „Stai, înainte de a pleca ... care sunt planurile tale mâine seară?“ Ea dă ochii peste cap. "Ce fel de întrebare e asta? Tu ești planul meu. Tu esti mereu singurul meu plan.“ "Bun. Eddie si Gavin iau băieții. Ne întâlnim la șapte?“ Ea perks și zâmbește. „Mă inviți la o întâlnire reală, vii?“ Dau din cap capul meu. „Ei bine, te suge la el, știi. Ai întotdeauna. Uneori, fetele place să fie întrebat și nu a spus.“ Ea încearcă să joace din greu pentru a obține, ceea ce este inutil. Deja am luat-o ... dar am juca jocul ei oricum. Îngenunchez jos pe podea în fața ei și privi în ochii ei. „Lake, îmi face onoarea de a mă însoțește pe o dată mâine seară? “ Ea se sprijină înapoi în canapea și se uită departe. „Nu știu, eu sunt un fel de ocupat“, spune ea. „Voi verifica programul meu și te vom anunța.“ Ea încearcă să se uite pune, dar un zâmbet sparge pe fața ei. Ea se apleacă și mă îmbrățișează, dar îmi pierd echilibrul meu și am ajunge în podea. Am rostogolesc pe spate și ea se uită la mine și râde. "Amenda. Ridică-mă la șapte.“ Am perie părul din ochi și a alerga degetul meu de-a lungul marginii feței ei. „Te iubesc, Lake.“ „Spune-o din nou“, spune ea. Am sărut fruntea ei și repet ceea ce am spus. „Te iubesc, Lake.“ "Încă o dată." „I.“ Eu sărut buzele. „Și dragostea.“ Eu le săruta din nou. "Si tu." "Si eu te iubesc." Am ușura corpul meu pe partea de sus a ei și incrucisati degetele cu ea. Aduc mâinile deasupra capului și să le apăsați în podea. Mă aplec în ca și cum am de gând să o sărute, dar eu nu fac. Îmi place să o tachineze când suntem în această poziție. Abia ating buzele de ale ei, până când ea închide ochii, apoi am trage încet. Ea deschide ochii și am zâmbet la ea, apoi se apleca din nou. De îndată ce ochii sunt închise, am trage departe din nou. "La naiba, Will! Butterflying mă săruți deja!" Am elibera mâinile ei și ea apucă fața mea și trage gura mea de a ei. Continuăm sarutandu până când vom ajunge la „punctul de retragere,“ ca Lake îi place să-l numesc. Ea se urca de sub mine și se așează pe genunchi ca mă rostogolesc pe spate și să rămână în podea. Nu ne place să te dus departe atunci când nu suntem singurii în casă. Este atât de ușor de făcut. Când ne prindem noi înșine luați lucrurile prea departe, unul dintre noi solicită întotdeauna retragere. Inainte de a trecut Julia departe, am făcut greșeala de a lua lucrurile prea departe, prea curând ... o greșeală crucială din partea mea. A fost doar două săptămâni după ce am început să ne întâlnim în mod oficial și Caulder sa stau noaptea la casa lui Kel. Lake și m-am întors la locul meu după un film. Am început să pe canapea și un lucru a dus la altul ... nici unul dintre noi care doresc să-l oprească. Nu am fost sex, dar ne-ar fi în cele din urmă, dacă Julia nu s-ar fi umblat în când a făcut-o. Ea complet oglindită afară. Am fost mortificat. Ea la pământ Lake și nu ar lasama so văd timp de două săptămâni. Probabil am cerut scuze de un milion de ori în aceste două săptămâni. Ea în cele din urmă ne-a așezat împreună și ne-am jurat să aștepte cel puțin un an. Ea a făcut Lake ajunge pe pastila, si mi-a facut-o privi în ochi și dă-i cuvântul meu. Ea nu a fost supărat de faptul că fiica ei în vârstă de optsprezece ani, aproape făcut sex. Julia era destul de rezonabil și știa că se va întâmpla în cele din urmă. Ce face rău a fost că am fost atât de dispus să ia că de la Lake într-un interval de timp scurt, după numai două săptămâni de întâlnire. Ea ma făcut să mă simt incredibil de vinovat, așa că, desigur, am fost de acord cu promisiunea. De asemenea, ea ne-a dorit să stabilească un bun exemplu pentru Kel și Caulder și ne-am jurat să nuși petreacă noaptea la casele celuilalt acel interval de timp, fie. După ce Julia a murit, ne-am lipit de cuvânt. Mai multe din respect pentru Julia, decât orice. Domnul știe că e mai mult decât dificil uneori. De multe ori. Noi nu l-am discutat, dar săptămâna trecută a fost exact un an de când am făcut această promisiune Julia. Nu vreau să se grăbească în Lake nimic. Vreau să fie complet până la ea, așa că nu l-am adus. Nici ea nu are. Dar, apoi, din nou, nu am fost într-adevăr singur, fie. „Punctul de retragere“, spune ea și se ridică. „O să vedem mâine seară. Ora sapte. Nu fi târziu.“ „Du-te găsi telefonul și mi un mesaj text noapte buna,“ i-am spus. Ea se deschide ușa și mi se confruntă ca ea susține afară din casă, trăgând încet ușa închisă. „Încă o dată?“, Spune ea. „Te iubesc, Lake.“ Vineri șase-01-2012 Îi dau Lake prezent ei într-un timp. Nu sunt chiar sigur ce este, din moment ce nu e ceva ce am ales. Nu pot scrie nici mai mult, chiar acum, mâinile îmi tremură. Cum naiba aceste date încă mă face nervos? Sunt atât de patetic. capitolul 2 „Băieți, nu invers în seara asta. Știi că Gavin nu poate ține pasul când voi vorbi înapoi.“Am val la revedere și a închis ușa în urma lor. Este aproape șapte. Mă duc la baie și mă spăl pe dinți, apoi apuca cheile și geaca mea și cap la mașina mea. O vad vizionarea de la fereastra. Probabil că nu își dă seama acest lucru, dar am putut vedea o întotdeauna uitam de fereastra. Mai ales în lunile înainte de a ne întâlneam în mod oficial. În fiecare zi voi veni acasă și aș vedea umbra ei. Este ceea ce mi-a dat speranța că o zi vom fi în măsură să fim împreună ... faptul că ea a crezut în continuare despre mine. După lupta noastră în sala de rufe, deși, ea nu a privit din nou pe fereastra. Am crezut că am stricat totul pentru totdeauna. Am înapoi de pe alee și direct în ei. Am lăsa mașina în jurul valorii de funcționare și de mers pe jos pentru a deschide ușa pentru ea. Când mă întorc în interiorul mașinii, am obține o adiere de parfum ei. Este cea de vanilie ... preferata mea. „Unde mergem?“, Întreabă ea. "Vei vedea. E o surpriză,“Eu spun ca am scoate din alee. Mai degrabă decât rândul său, pe stradă, am trage în sus chiar în propria mea alee. Am ucide contactul și a alerga în jurul valorii de partea ei de mașină și deschide ușa. „Ce faci, Will?“ Eu iau mâna și trage-o din mașină. „Suntem aici.“ Îmi place aspectul de confuzie pe fața ei, așa că am cruțat detaliile. „Mi-ai cerut o întâlnire la casa ta? M-am îmbrăcat, Will! Vreau să merg undeva.“ Ea țiuit. Eu râd și să ia mâna și să umble pe ea înăuntru. „Nu, ai făcut să te invit la o întâlnire. N-am spus că mergem nicăieri. Am întrebat dacă ai avut planuri „. Am gătit deja cină, așa că am mers pe jos în bucătărie și de a lua farfuriile noastre. În loc să se așeze la masă să mănânce, eu iau plăcile la masa de cafea în camera de zi. Ea trage jacheta ei și se pare un pic dezamăgit. Continui să o eludeze în timp ce eu fac băuturile noastre, apoi să ia un loc în podea cu ea. „Nu încerc să par nerecunoscător“, spune ea cu gura plina de paste. „Doar că niciodată nu vom ajunge să mai meargă nicăieri. Am fost așteaptă cu nerăbdare să fac ceva diferit.“ Eu iau o băutură și șterge gura mea. „Babe, știu ce vrei să spui. Dar in seara asta a fost un fel de deja planificate pentru noi.“Eu arunc o altă breadstick pe farfurie. „Cum adică planificat pentru noi? Nu înțeleg“, spune ea. Eu nu răspund. Am continua consumul. „Will, spune-mi ce se întâmplă, evasiveness ta mă face nervos.“ Eu zambesc la ea și să ia o băutură. „Nu încerc să te fac nervos. Fac doar ce mi sa spus.“ Ea poate spune că mă bucură de asta. Ea renunță la încercarea de a obține ceva de la mine și ia o alta musca din mâncarea ei. „Bun Pastele lui, cel puțin“, spune ea. „Deci, este punctul de vedere.“ Ea zâmbește și face cu ochiul la mine și continuă să mănânce. Ea poartă părul în jos în seara asta. Îmi place când ea poartă părul în jos. De asemenea, am place când ea poartă în sus. De fapt, nu cred că a purtat-o vreodată într-un mod care ma făcut să nu-l iubesc. E atât de incredibil de frumos ... mai ales atunci când ea nu încearcă să fie. Îmi dau seama că am fost cu ochii la ea, a pierdut în gânduri. Am mâncat abia jumătate din porția mea și ea aproape terminat. „Will?“ Ea termină ultima ei musca de alimente umede, apoi gura cu șervetul ei. „Asta are nimic de a face cu mama mea?“, Întreabă ea în liniște. „Știi ... cu promisiunea noastră de ea?“ Știu ce ea mă întreabă. imediat mă simt vinovat că nu m-am gândit la ceea ce ea ar crede intențiile mele au fost în seara asta. Nu vreau ca ea să se simtă ca și cum mă aștept nimic de la ea. „Nu în acest fel, Babe.“ Eu ajung peste și să ia mâna. „Asta nu e ceea ce în seara asta despre. Îmi pare rău dacă ai crezut asta. Asta e pentru un alt timp ... când ești gata.“ Ea zâmbește la mine. „Ei bine, nu am fost să-obiect dacă era“, spune ea. Comentariul ei mă prinde cu garda jos. Am ajuns atât de obișnuit cu faptul că unul dintre noi solicită întotdeauna retragere; Nu m-am distrat cu adevărat posibilitatea alternativă în seara asta. Ea se uită jenat de precocitate ei și distrage atenția înapoi la farfurie. Ea smulge o bucată de pâine și sosuri-l în sos. Când ea a terminat de mancat, ea ia o băutură și se uită din nou la mine. „Înainte“, șoptește ea inconsecvent. „Când am întrebat dacă acest lucru a avut nimic de a face cu mama mea, ai spus«nu este în acest fel.» Ce vrei să spui cu asta? Vrei să spui în seara asta are ceva de-a face cu ea într-un mod diferit?“ Dau din cap, apoi se ridice în picioare și să ia mâna și trage-o în sus. Am înfășurați brațele în jurul ei și ea se sprijină pe pieptul meu și clasps mâinile la spate. „Ea are de a face cu ea, Babe.“ Ea trage fața ei departe de pieptul meu și se uită în sus la mine în timp ce eu explic. „Mi-a dat ceva ... Pe lângă scrisorile.“ Julia ma făcut să promit să nu-i spun despre scrisorile și darul până când a fost timp pentru a le da la ea. Au deschis deja scrisorile; darul a fost menit pentru Lake și I. Acesta a fost destinat să fie un cadou de Crăciun pentru noi, pentru a deschide împreună, dar aceasta este prima șansă am avut să fie singur. „Vino la dormitorul meu.“ Eu decuplarea mea și apuca mâna. Ea urmează în spatele meu până când vom ajunge în camera mea în cazul în care caseta Julia mi-a dat este așezat pe pat. Lake merge pe la ea și se execută mâna peste hârtia de împachetat. Ea degetele de la prova de catifea roșie și oftează. „Este într-adevăr de la ea?“ Întreabă ea în liniște. Eu stau pe pat și mișcarea pentru ea să stea cu mine. Ne trage picioarele în sus și stai cu darul între noi. E o carte de lipit pe partea de sus a acestuia cu numele noastre pe ea; împreună cu instrucțiuni clare de a nu citi cardul până după deschidem darul. „Will, de ce nu mi-ai spus că a fost altceva? Este ultimul?“Eu pot vedea lacrimile care formează în ochii ei. Ea încearcă întotdeauna atât de greu să le ascundă. Nu știu de ce-l urăște atât de mult, atunci când ea plânge. Conduc degetul peste obrazul ei și șterge o lacrimă. „Ultimul, jur“, spun eu. „Ea a vrut ca noi să-l deschidă împreună.“ Ea îndreptă și-o face tot posibilul să-și recapete calmul ei. „Vrei să faci onorurile, sau ar trebui sa?“, Întreabă ea. „E o întrebare prostească“, spun eu. „Nu există nici un astfel de lucru ca o chestiune de prost“, spune ea. „Ar trebui să știi asta, dle Cooper.“ Ea se apleacă și mă sărută, apoi se trage înapoi și începe să slăbiți marginea pachetului. Eu ma uit ca ea lacrimi-l deschis, dezvăluind o cutie de carton învelit în bandă adezivă. „Dumnezeul meu, trebuie să existe șase straturi de banda adeziva pe aici“, spune ea sarcastic. „Ca fel de masina ta.“ Ea se uită în sus și dă-mi un rânjet viclean. „Amuzant“, spun eu. Am accident vascular cerebral genunchi și urmăriți-o poke prin banda cu unghia ei. Doar atunci când ea se rupe prin marginea finală, ea face o pauza. „Vă mulțumesc pentru a face acest lucru pentru ea“, spune ea. „Pentru a păstra darul.“ Ea se uită înapoi la ea și ține-l fără a deschide-l. „Știi ce este?“, Întreabă ea. "Nici o idee. Sper că nu e un catelus-a trecut sub patul meu timp de patru luni.“ Ea râde. „Sunt nervos“, spune ea. „Eu chiar nu vreau să plâng din nou.“ Ea ezită înainte de a se deschide în cele din urmă în partea de sus a casetei și se pliază flapsurile spate. Ea trage conținutul din cutie așa cum am trage cartonul departe de ea. Ea lacrimi tesutul departe si dezvaluie o vaza de sticla clara. In interiorul vasului, este plin până la refuz cu stele geometrice într-o varietate de culori. Se pare ca origami. Sute de miniatură dimensiuni stele hârtie 3-D. „Ce este?“ O întreb. „Nu știu, dar e frumos“, spune ea. Vom continua să se holbeze la ea, încercând să înțeleagă darul și conținutul interior. Ea deschide card și se uită la ea. „Nu pot să-l citesc, Will. Va trebui să-l citiți.“Ea îl pune în mâinile mele. O deschid și citesc cu voce tare. Will și Lake, Dragostea este cel mai frumos lucru din lume. Din păcate, este, de asemenea, una dintre cele mai grele lucruri din lume să-și păstreze, și unul dintre cele mai simple lucruri pentru a arunca departe. Nici unul dintre voi are o mamă sau un tată să mai meargă la sfatul relație. Nici unul dintre voi are pe cineva să meargă la un umăr pe care să plângă atunci când lucrurile devin dificile, și ei vor primi dure. Nici unul dintre voi are pe cineva să meargă la atunci când doriți doar să împartă amuzant, sau fericit, sau durerea. Sunteți amândoi la un dezavantaj atunci când vine vorba de acest aspect al iubirii. Amândoi au doar unul pe altul, și din cauza acestui fapt, va trebui să lucreze mai greu la construirea unei baze solide pentru viitorul tău împreună. Tu nu numai iubirea celuilalt; sunteți, de asemenea, o alta singura lui confident. Am scris de mână niște lucruri pe fâșii de hârtie și le împăturit în stele. Ar putea fi un citat inspirational, o lirică de inspirație, sau doar câteva sfaturi de-a dreptul bun pentru cresterea copilului. Nu vreau să vă deschideți unul și citiți-l până când simțiți cu adevărat aveți nevoie de ea. Dacă aveți o zi proastă, dacă lupta voi doi, sau dacă ai nevoie de ceva pentru a ridica moralul ... asta sunt astea. Puteți deschide unul împreună; puteți deschide unul singur. Vreau doar acolo să fie ceva atât de tine poate merge la, dacă și când ai nevoie de ea. Will ... vă mulțumesc. Mulțumesc că ați venit în viața noastră. Deci, o mare parte din durerea și vă faceți griji am sentimentul a fost atenuat prin simplul fapt că știu că fiica mea este iubit de tine. Lake ia mâna mea când am ajuns la o pauză. Nu mă așteptam la Julia să-mi adreseze personal. Ea se șterge o lacrimă din ochii ei. Eu fac tot posibilul pentru a lupta înapoi propriile mele lacrimi. Am respirați adânc și clar gât, apoi terminați de citit scrisoarea. Ești un om minunat, și tu ai fost un prieten minunat pentru mine. Vă mulțumesc din adâncul inimii mele pentru fiica mea iubitoare ca tine. Tu o respect, nu este nevoie să se schimbe pentru ea, și ai inspira. Niciodată nu poți ști cât de recunoscător am fost pentru tine, și cât de mult pace ai adus sufletul meu. Și Lake; acest lucru este mi-nudging umărul tău, oferindu-vă aprobarea mea. Nu a putut fi ales pe cineva mai bine să se iubească, dacă l-aș fi luat de mână-mă. De asemenea, vă mulțumesc pentru a fi atât de hotărâți să păstreze familia noastră împreună. Ai avut dreptate Kel nevoie să fie cu tine. Vă mulțumim pentru ajutorul mă să văd. Și amintiți-vă, atunci când lucrurile devin greu pentru el, vă rugăm să-l învețe cum să se oprească sculptură în dovleci ... Te iubesc amândoi și vă doresc o viață de fericire împreună. -Julia „Și toate în jurul valorii de amintirile mele, dansezi ...“~ The Avett Brothers Am pus înapoi cardul în interiorul plicului și priviți ca Lake freacă mâinile ei peste sticlă, în jurul valorii de filare-l pentru a vedea din toate unghiurile. „Am văzut că fac astea o dată. Când am intrat în camera ei, ea a fost plierea benzi de hârtie în sus și ea a oprit și a pus-o deoparte așa cum am discutat. Am uitat despre asta. Am uitat de ea. Acest lucru trebuie să fi duso pentru totdeauna.“ Ea se uită la stele și mă uit la ea. Ea sterge mai multe lacrimi din ochii ei cu dosul mâinii. Ea o ține bine împreună, toate lucrurile luate în considerare. „Vreau să le citesc pe toate, dar în același timp, sper că nu trebuie să-i citească deloc“, spune ea. Am apleca înainte si da-i un sarut rapid. „Ești la fel de uimitor ca și mama ta.“ Eu iau vaza din mâinile ei și merge-l la măsuța de toaletă și setați-l în jos. Lake ia cutia și shoves hârtia de ambalaj interior și stabilește-l pe podea. Ea pune cartela pe masă, și apoi se află din nou pe pat. Mă întind lângă ea, întoarce spre ea și să se odihnească brațul meu peste talia ei. „Te simți bine?“ O întreb. Nu pot spune dacă e trist. Se uită la mine și zâmbește. „M-am gândit că ar strica să audă din nou cuvintele ei, dar nu a făcut-o. Ea a făcut, de fapt ma fericit“, spune ea. „Și eu“, spun eu. „Am fost într-adevăr îngrijorat că a fost un catelus.“ Ea râde și pune capul pe brațul meu. Stăteam acolo, în tăcere uitam unul de altul. Conduc mâna în sus brațul ei și urme de față și pe gât cu vârful degetelor mele. Îmi place uitam cred ei. Ea ridică în cele din urmă capul de pe brațul meu și alunecă pe deasupra mea, punânduși mâinile ei pe ceafă. Ea se sprijină în și încet piese buzele mele cu ale ei. Am devenit consumat rapid de gustul buzelor ei și simt de mâinile ei calde. Am înfășurați brațele în jurul ei și a alerga degetele prin părul ei ca să mă întorc sărut ei. A trecut atât de mult timp de când am fost singuri împreună, fără posibilitatea de a fi întrerupt. Urăsc să fiu în această situație dificilă, dar apoi din nou Îmi place să fiu în această situație dificilă. Pielea ei este atât de moale, buzele sunt perfecte. Ea devine mai greu și mai greu să se retragă de fiecare dată. Ea conduce mâinile sub cămașa mea și ușor teases gâtul meu cu gura ei. Ea știe acest lucru mă enervează, dar ea a făcut-o și mai mult în ultima vreme. Cred că îi place împingând limitele ei. Unul dintre noi trebuie să se retragă ... și eu nu știu dacă mă pot aduce să o facă. Aparent, nici nu poate ea. „Cât timp avem?“, Șoptește ea. Ea ridică cămașa mea și buzele ei fac drumul lor în jos la pieptul meu. „Timpul?“ Eu spun slab. „Până când băieții ajung acasă.“ Ea sărută încet drumul înapoi până la gâtul meu din nou. „Cât timp avem până când ajung acasă?“ Ea aduce fata ei înapoi la mină și se uită la mine. Pot să văd de privirea în ochii ei că ea mi-a spus că nu se retrage. Eu aduc brațul peste fața mea și să acopere ochii mei. Încerc să mă vorbesc în jos. Acest lucru nu este modul în care vreau să fie pentru ea. Gândește-te la altceva, Will. Gândiți-vă la colegiu, teme pentru acasă, pui în cutii de carton ... nimic. Ea trage brațul meu departe de fața mea așa că mă poate privi în ochi. „Will ... a fost un an. Vreau sa." Am rostogolesc pe spate și a propunerii capul pe cotul meu și aplec spre ea, mângâindu fața cu cealaltă mână. „Lake, crede-mă ... Sunt gata, de asemenea. Dar nu aici. Nu acum. Va trebui doar să mergi acasă într-o oră, când băieții mă întorc și nu cred că aș putea să-l ia.“I-am sărut pe frunte. „În două săptămâni vom obține un week-end trei zile ... vom pleca împreună. Doar noi doi. O să văd dacă bunicii mei vor urmări băieți și putem petrece week-end întreg împreună.“ Ea începe picioarele ei în sus și în jos pe pat, frustrat. „Nu pot să aștept încă două săptămâni! Ne-am așteptat cincizeci și șapte săptămâni deja!“ Eu râd de infantilism ei și apleci, plantarea un sărut pe obraz. „Dacă eu pot aștepta, puteți aștepta cu siguranță,“ am asigur. Ea dă ochii peste cap. „Doamne, ești o astfel de gaură“, tachineaza ea. „Oh, sunt o gaură?“ Spun eu. „Vrei să te arunci la duș din nou? răcoarea off? Voi dacă asta e ceea ce ai nevoie.“ „Numai dacă te cu mine“, spune ea. Ochii ei cresc larg și ea stă în sus și mă împinge pe spate meu, sprijinindu-se peste mine. „Will!“, Spune ea entuziasmat ca un nou răsărituri de realizare pe ea. „Asta înseamnă că putem lua dușuri împreună? Pe escapada noastră?“ nerăbdarea ei mă surprinde. Tot ceea ce face ea mă surprinde. „Nu ești nervos?“ O întreb. „Nu, deloc.“ Ea zâmbește și se sprijină în mai aproape. „Știu că voi fi în mâini bune.“ „Vei fi cu siguranță în mâini bune“, spun eu, trăgând-o la mine. Doar când sunt pe cale să o sărute din nou, telefonul meu vibrează. Ea ajunge în buzunar și trage-l. „Gavin“, spune ea. Ea dă telefonul la mine și role off. Am citit textul. „Mare, Kel vomitat. Ei cred că are un bug de stomac astfel încât ei aducându-le acasă.“ Ea gemete și devine din pat. „Ugh! Nu-mi place voma! Caulder lui, probabil, va primi prea-modul în care acestea trec de rahat înainte și înapoi.“ „O să-i textul înapoi și spune-i să ia Kel la casa ta. Tu du-te acasă și așteptați-I'll alerga la magazin și să-l lua niște medicamente.“Am trage cămașa mea înapoi și apuca vaza pe care Julia ne-a făcut astfel încât să pot pune-l pe raftul de cărți în camera de zi. Am ieși din dormitor în modul părinte. „Ia niște supă, de asemenea. Pentru mâine. Iar unii sprite“, spune ea. Când m-am stabilit vaza în jos în camera de zi, ea ajunge mâna în interiorul și apucă o stea. Ea vede mi-o eyeing si ea zambeste. „Ar putea fi un sfat bun aici. Pentru vomă“, spune ea. „Avem un drum lung înaintea noastră, nu te mai bine pe cei irosi.“ Când mergem afară, am apuca de braț și trage-o la mine și îmbrățișez ei Goodnight. „Vrei să te conduc acasă?“ Ea râde și mă îmbrățișează înapoi. „Multumesc pentru data mea. A fost unul dintre preferatele mele.“ „Cel mai bun este încă să vină,“ Eu spun, făcând aluzie la escapada noastră viitoare. „Eu vă ține la asta.“ Ea se depărtează și începe de mers pe jos spre casa ei. Am rândul său, la mașină și să deschidă ușa când ea țipă de peste drum. "Voi! Încă o dată?" „Te iubesc, Lake!“ 07 ianuarie 2012 Am butterflying cheeseburgeri ura. capitolul 3 Iad. iadul pur este cel mai bun mod în care pot descrie ultimele douăzeci și patru de ore. Până când Gavin și Eddie a făcut acasă cu băieții, era evident că Kel nu a avut un bug stomac după toate. Gavin nu a knock când a fugit prin ușa din față și îndreptat direct spre baie. Caulder a fost următoarea, apoi Lake și Eddie. Am fost ultimul să se simtă efectele intoxicații alimentare. Caulder și am făcut nimic, dar pune pe canapea, ținând transformă în baie începând cu miezul nopții. Eu nu pot ajuta, dar invidie Kiersten. Ar fi trebuit avut doar pâine, de asemenea. Despre momentul în care a crezut trece prin minte, există o bătaie la ușa din față. Nu te ridici. Nici măcar nu vorbesc. Nimeni nu știu că mi se extinde politețea bate, așa că nu știu cine ar putea fi la ușă. Cred că nu voi afla, fie ... pentru că nu sunt în mișcare. Sunt intins pe canapea cu care se confruntă departe de ușă, dar am auzit-o încet deschis și se poate simți rece ca aerul sa circule o voce de femeie nu recunosc apelurile numele meu. "Voi?" Încă nu-mi pasă cine este. În acest moment, eu doresc ca a fost cineva aici să-mi termin pe ... pune-mă de mizeria mea. Este nevoie de toată energia trebuie să ridice doar mâna mea în aer pentru a permite oricui se știe că eu sunt aici. „Oh, lucru săraci“, spune ea. Ea închide ușa în spatele ei și se plimbă în fața canapelei și se uită la mine. Arunc o privire la ea și dau seama că nu au absolut nici o idee cine este această femeie. Probabil că e vreo patruzeci de ani ... părul scurt, negru, este trasat cu gri. E Petite, mai scurtă decât Lake. Eu încerc să zâmbesc, dar nu cred că fac. Ea se încruntă și se uită pe la Caulder, care este trecut pe cealaltă canapea. Am observat o sticlă între mâinile ei atunci când ea trece prin camera de zi și plimbări în bucătărie. Am auzit sertarele ei de deschidere, și ea se întoarce cu o lingura. "Aceasta va ajuta. Layken a spus băieți erau bolnavi, de asemenea.“Ea toarnă o parte din lichid într-o lingură și se apleacă în jos, înmânarea lingura pentru mine. Să înțeleg că. Voi lua ceva de la acest punct. Am înghiți medicamentul și tuse atunci când arde interiorul gât. Eu ajung pentru un pahar de apă și să ia o înghițitură. Nu vreau să beau prea mult, doar Vine înapoi în sus. „Ce naiba e asta?“ Întreb. Se pare dezamăgit de reacția mea. "Am reușit. Fac propriul meu medicament. Aceasta va ajuta, îți promit.“Ea merge pe la Caulder și-l scutură treaz. El acceptă medicamentul așa cum am făcut-o fără îndoială, apoi se închide din nou ochii. „Sunt Sherry, de drum. Mama Kiersten lui.“ Asta explică. „Ea a spus ca voi mâncat niște carne rânced.“ Ea face o față când ea spune cuvântul „carne“. Nu vreau să mă gândesc la asta, așa că închid ochii și să încerce să pună gândul din minte. Cred că vede clădirea din spatele greață expresia mea, pentru că ea își cere scuze. „Îmi pare rău. Acesta este motivul pentru care suntem vegetarieni „. „Mulțumesc, Sherry,“ Eu spun, în speranța că a terminat. Ea nu e. „Am început o sarcină de rufe acasă la Layken lui. Dacă doriți, voi spăla o parte a ta.“Ea nu așteaptă pentru mine să răspundă. Ea merge în jos pe hol și începe haine de colectare, apoi le ia în sala de rufe. Am auzit de început de spălare, urmat de zgomot în bucătărie. Ea de curățare. Această femeie nu știu este de curățare casa mea. Sunt prea obosit pentru a se opune. Sunt chiar prea obosit pentru a fi mulțumit cu privire la aceasta. „Will?“ Ea merge înapoi prin camera de zi. Am deschis ochii, dar abia. „Mă întorc întro oră, pentru a pune hainele în uscător. O să aduc niște minestrone, de asemenea.“ Tocmai am da din cap. Sau, cel puțin cred că am da din cap. *** Nu a fost o oră încă, dar orice Sherry mi-a dat deja ma simt un pic mai bine. Caulder reușește să-l facă în camera lui și trece pe patul lui. Am mers la bucătărie și eu fac un pahar de spiriduș când se deschide ușa din față. Este Lake. Ea se uită la fel de dur ca și mine, dar încă frumoasă. „Hei, Babe.“ Ea amesteca în bucătărie și înfășoară brațele în jurul meu. E în pijamale și pantofi de casa. Nu e cele Darth Vader, dar încă la fel de sexy. „Cum e Caulder sentiment?“, Spune ea. „Mai bine, cred. Oricare ar fi Sherry ne-a dat lucrat.“ „Da, a făcut-o.“ Ea se sprijină capul pe pieptul meu și respiră adânc. „Aș vrea să am avut destule canapele, într-o casă, așa că am putea fi toți bolnavi împreună.“ Am adus în discuție subiectul de viață împreună înainte. Ea are sens economic; facturile noastre ar fi tăiat în jumătate. Are doar nouăsprezece ani, deși ... și ea pare să-i placă cu timpul ei singuri. Gândul de a lua un salt urias ne face atât un pic reticenti, asa ca am fost de acord să aștepte cu privire la acest pas până când suntem siguri despre asta. „Aș vrea să am făcut prea“, spun eu. Mă aplec în mod natural să o sărute, dar ea scutură din cap și susține fața ei departe de a mea. „Nuh-uh“, spune ea. „Nu ne sarutam pentru cel puțin încă douăzeci și patru de ore.“ Eu rad si saruta-o pe partea de sus a capului ei în schimb. „Cred că o să mă întorc acum. Am vrut doar pentru a verifica pe tine.“Ea evită fața mea și mă sărută pe brațul în loc. „Voi doi sunt atât de drăguț!“, Spune Sherry. Ea se plimba prin sala de mese și pune un recipient de supă în frigider, apoi se transformă și se îndreaptă în camera de spălătorie. chiar nam auzit-o deschide ușa din față ... mult mai puțin bat. „Multumesc pentru medicina, Sherry. A ajutat cu adevărat“, spune Lake. „Nici o problemă“, spune Sherry. „Acest amestec poate bate măr nimic. Voi doi să-mi spuneți dacă aveți nevoie de mai mult „. Lake se uită la mine și dă ochii peste cap. „Ne vedem, Babe. Te iubesc." "Te iubesc şi eu. Lasă-mă să știu când Kel se simte mai bine, vom veni în seara asta „. Lake pleacă și eu iau un loc la masă și sorbi încet băutura mea. Eu încă nu am încredere în nimic ingerării în acest moment. Sherry scoate scaunul peste masa de la mine și ia un loc. „Deci, care e povestea ta?“, Întreabă ea. Nu sunt sigur ce poveste ea referindu-se la, așa că am ridica sprancenele la ea ca să iau o gură și așteptați pentru ea să elaboreze. „Cu voi doi. Și Kel și Caulder. E un pic ciudat din punctul de vedere al unei mame. Am o fiică în vârstă de unsprezece ani care pare să se bucure de timpul petrecut cu voi toți, mă simt că e de datoria mea ca mama să știe povestea ta. Tu și Lake sunt atat practic copii, creșterea copiilor.“ E foarte greu de cap. Cu toate acestea, modul în care ea spune că vine de pe după caz, într-un fel. E ușor să-i placă. Eu văd acum de ce Kiersten este modul în care ea este. Am stabilit sprite meu în jos pe masă în fața mea și ștergeți condensul de pe sticla cu degetele mari. „Părinții mei au murit acum trei ani.“ Am continua să se holbeze la geamul din fața mea, evitând privirea ei. Nu vreau să văd mila în ochii ei. „Tatal Lake a murit acum peste un an ... mama ei a murit în septembrie. Deci ... aici suntem, ridicând frații noștri.“ Sherry înclină înapoi în scaun și se pliază brațele peste piept. "Sa fiu al naibii." Tocmai am da din cap si da-i o jumătate de zâmbet. Cel puțin ea nu a spus cât de rău a fost pentru noi. Nu-mi place mila mai mult decât orice. „Cât timp au fost voi doi intalniri?“ "Oficial? De la optsprezecelea decembrie, un pic mai mult de un an în urmă.“ „Ce neoficial?“, Spune ea. Am schimbare în scaunul meu. De ce am chiar specifica în mod oficial? „Optsprezecelea decembrie, un pic mai mult de un an în urmă,“ Eu spun din nou și zâmbet. Nu primesc nici mai detaliate decât atât. „Care-i povestea ta, Sherry?“ Ea râde și se ridică. „Will, și-a spus cineva vreodată că e nepoliticos să fii băgăcios?“ Ea face drum spre ușa din față. "Lasa-ma sa stiu daca ai nevoie de ceva. Știi unde locuim.“ *** Ne petrecem întreaga zi duminică vizionarea de filme și de a fi inflamat. Toți suntem încă un pic grețuri, asa ca am sari peste junk food. Luni este înapoi la realitate. Am picătură Kel și Caulder la școală și capul lor Colegiului. Trei dintre cei patru clase sunt în aceeași clădire; unul dintre avantajele de a fi în școală grad. Odată ce cursul de studiu este stabilit, toate clasele sunt similare și sunt, de obicei predate în aceeași zonă. Primul dintre cei patru clase, cu toate acestea, este de peste jumătate din campus. Este un nivel de absolvent electivă numit Moarte și moarte. M-am gândit că ar fi interesant, fiind ca și cum eu sunt mai mult decât cu experiență în acest subiect. De asemenea, nu am avut de ales. Nu a fost un alt absolvent electivă în timpul celor opt bloc ora pe care am putut lua, asa ca am ramas cu asta, dacă vreau toate creditele mele să numere. Când am mers în, elevii sunt așezați sporadic în jurul camerei. Este una dintre camerele pentru auditoriu set cu tabele care dețin fiecare câte două locuri. Am mers pe jos în sus pe scări și să ia un loc în partea din spate a camerei. Este diferit, fiind student acum, mai degrabă decât profesorul. M-am folosit atât pentru a fi în fruntea clasei. Inversarea rol a luat ceva timp să mă obișnuiesc. Clasa se umple destul de repede. Este prima zi a semestrului, așa că va fi, probabil, singura zi oamenii arată de fapt, până la începutul anului. Asta e, de obicei, cum este ... noutății se estompează de a doua zi. Este rar ca un profesor să aibă toată lumea de pe întreaga lor rola apar în aceeași zi după ziua a doua. Am arunca lucrurile mele pe masă și să ia un scaun. Telefonul meu vibrează din buzunarul meu, așa că am scoate și glisați degetul pe ecran. Este un text de la Lake. În cele din urmă a găsit telefonul meu. Sper că vă place clasele. Te iubesc si te voi vedea în seara asta. Încep să-i textul înapoi, atunci când profesorul începe de asteptare rola. Am terminat textul și apăsați butonul de trimitere și a pus telefonul înapoi în buzunar. „Will Cooper“, spune profesorul. Eu ridic mâna și se uită la mine și dă din cap, apoi se marchează forma sa. El continuă să cheme rola ca am o privire în jurul valorii de cameră pentru a vedea dacă am recunoaște pe nimeni. Au fost un cuplu de oameni am absolvit Liceul cu în ultimul meu semestru elective. Există, de obicei, nu sunt mulți oameni care le cunosc în clasele mele, deoarece eu sunt un pic mai departe. Cei mai mulți dintre colegii mei de liceu absolvit colegiu anul trecut, și nu mulți dintre ei au decis la școală Grad. Ca ochii mei fac drumul lor în jurul camerei, am observat o fată cu părul blond, în primul rând sa transformat complet în jurul valorii de pe scaunul ei. Când mă întâlnesc privirea ei, inima mea chiuvete. Ea zâmbește și valuri, atunci când ea vede că am recunoscut-o. Ea se întoarce înapoi în jurul și adună lucrurile ei, apoi se ridică și face drumul ei pe scări. Nu. Ea vine spre mine. E pe cale să se așeze cu mine. Oh Doamne. "Voi! Oh, Doamne, ce sunt șansele? A trecut atât de mult timp“, spune ea. Eu fac tot posibilul să zâmbească la ea. Nu înțeleg reacția mea chiar acum. Nu pot spune dacă e furie, vinovăție, sau ce. „Hei, Vaughn.“ Încerc să sune bucuros să o vadă. Ea ia scaunul de lângă mine și se înclină și mă îmbrățișează. „Cum vă simțiți?“, Șoptește ea. „Cum e Caulder?“ „E bine“, spun eu. "Creștere. El va fi unsprezece în două luni.“ "Unsprezece? Wow“, spune ea, clătinând din cap cu neîncredere. Nu ne-am văzut de aproape trei ani. Ea știe ne-am despărțit în termeni rău, să-l puneți blând; totuși, ea acționează ca ea este cu adevărat încântați să mă vadă. Aș vrea să pot spune același lucru. „Cum e Ethan?“ O întreb. Ethan este fratele ei mai mare. Am fost prieteni destul de buni în timp ce Vaughn și am datat, dar nu am vorbit de destrămării. "El este bun. E foarte bine. El sa căsătorit acum, le-am luat un copil pe drum.“ "Bine pentru el. Spune-i-am spus așa.“ „Voi“, spune ea. „Vaughn Gibson?“ Apelurile profesor. Ea ridică mâna. „Până aici“, spune ea ca ea marcheaza el pe rola lui. Ea aduce atenția înapoi la mine. "Şi tu? Te-ai casatorit?" Am agită capul meu. „Nici eu“, zâmbește ea. Nu-mi place asta. Nu-mi place cum se uită la mine-vazut privirea Ive de la ea înainte. Ne-am întâlnit de peste doi ani, o cunosc destul de bine. Și chiar acum, intențiile ei nu sunt bune pentru mine. „Nu sunt căsătorit, dar eu mă întâlnesc pe cineva“, am clarifica. Pot vedea o ușoară schimbare în expresia ei, dar ea încearcă să-l masca cu un zâmbet. „Bine pentru tine“, spune ea. „Este grav?“ A săpat pentru sugestii. "Foarte." Amândoi se confruntă cu partea din față a camerei atunci când profesorul începe să explice cerințele semestru și merge peste programa. Restul ora, noi nu vorbim mult, altele decât întrebări ocazionale de la ei în ceea ce privește informațiile de clasă. Atunci când profesorul ne respinge, eu stau rapid. „Este foarte bine să te văd, Will“, spune ea. „Sunt încântat de această clasă acum. Avem o mulțime de capturare până la a face.“ Zâmbesc la ea fără a accepta. Ea îmi dă o altă îmbrățișare rapidă și apoi departe. Am aduna lucrurile și capul pentru a doua clasa mea ca mă gândesc la un mod de a sparge acest Lakeui. Lake nu a întrebat despre relațiile mele trecute. Ea spune că nu este nimic bun, care poate veni de la discutarea ei, așa că nu avem. Nu sunt chiar sigur că știe despre Vaughn. Ea știe că a avut o relație destul de serioasă în liceu. Ea chiar știe că am făcut sex-am vorbit despre asta. Nu știu cum o să ia asta. Mi-ar place să o supăr, dar, de asemenea, nu vreau să ascund nimic. Dar, ce aș ascunde? Este într-adevăr necesar să-i spună care toți elevii sunt în clasele Sunt în? Noi n-am discutat înainte, așa că de ce mă simt nevoia acum? Dacă i-am spune, că ea va provoca doar să vă faceți griji în mod inutil. Dacă nu-i spun, ce rău o face? Lake nu e în clasa mea, ea nu e chiar și în zilele de școală sunt. Am făcut clar Vaughn că sunt într-o relație ... care ar trebui să fie suficient de bun. Până la sfârșitul ultimei mele de clasă, m-am convins eu cu succes că Lake nu are nevoie să știe. *** Când m-am trage în sus la școala elementară, Kel și Caulder sunt așezați pe o bancă în afara, departe de restul elevilor. Doamna Brill este în picioare chiar în spatele lor, așteptând. „Mare“, am molfăi pentru mine. Am auzit povești de groază despre ea, dar eu n-am avut de fapt de a face cu ea. Eu ucid motorul și ieși; este evident că e ceea ce ea așteaptă să fac. „Trebuie sa fii Will“, spune ea în timp ce întinde mâna. „Ne-am mai întâlnit, nu doar în mod oficial eu cred.“ „Mă bucur să te cunosc.“ Arunc o privire la băieții care nu fac contact vizual cu mine. Când mă uit înapoi la doamna Brill, ea dă din cap capul spre stânga, indicând faptul că ar vrea să vorbească cu mine în afara razei auditive lor. „A fost un incident cu Kel săptămâna trecută la cantină,“ Doamna Brill spune ca am mers pe trotuar, departe de mulțime. „Nu sunt sigur ce este relația dintre Kel și tine, dar nu am fost în stare să intre în contact cu sora lui.“ „Suntem conștienți de ceea ce sa întâmplat“, spun eu. „Layken pierdut telefonul ei. Am nevoie să o lase să știu să vă contacteze?“ „Nu, nu este motivul pentru care vreau să vorbesc cu tine“, spune ea. „Am vrut doar să fiu sigur că amândoi ați fost conștienți de incidentul de săptămâna trecută în primul rând, și că a fost tratată în mod corespunzător.“ "A fost. Am avut grijă de ea“, spun eu. Nu știu ce înseamnă ea cu „manipulate în mod corespunzător“, dar mă îndoiesc că se așteaptă ca pedeapsa lor a fost ras cu privire la aceasta la masa de cină. Bine. „Am vrut să vorbesc cu tine despre o chestiune diferită. E un student nou aici, ea pare să fi luat la Kel și Caulder. Kiersten?“Ea așteaptă pe mine să recunosc că știu cu cine referindu-se la. Dau din cap. „A existat un incident astăzi că ea și câteva dintre ceilalți studenți implicați“, spune ea. Mă opresc de mers pe jos și să se întoarcă spre ea, dintr-o dată din ce în ce mai legitim în conversația noastră. Dacă are nimic de a face cu modul în care cei trei copii au acționat la masa de cină noaptea trecută, vreau să știu despre asta. „Ea a fost ales pe. Unii dintre ceilalți elevi să găsească personalitatea ei nu a ochiurilor de plasă bine cu propria lor, cred. Kel și Caulder aflat despre un cuplu de băieți mai mari spun unele lucruri pentru ea, așa că au decis să ia problema în propriile mâini.“Se oprește și se uită înapoi la Kel și Caulder, care sunt încă așezați în aceleași poziții. „Ce-au făcut?“ Întreb nervos. „Nu e ceea ce au făcut, într-adevăr. Este ceea ce au spus că ... .in o notă.“Ea ia o bucată de hârtie din buzunar și mâinile-mi. Am desfasura si uita-te la ea. Gapes gura mea deschisă. Este o imagine a unui cuțit sângeroase cu cuvintele „Vei muri, asswipe!“, Scris în partea de sus a acesteia. „Kel și Caulder a scris asta?“ Întreb eu, jenat. Ea da din cap. „Au deja admise la ea. Înțeleg că ești un profesor, astfel încât să știi semnificația acestor tipuri de amenințări în campus. Ea nu poate fi luat ușor, Will. Sper ca întelegi. Vor fi suspendate pentru restul săptămânii.“ "Suspendat? Timp de o săptămână? Dar ei au fost apere pe cineva care a fost agresat.“ „Am înțeles că și acei băieți au fost pedepsiți la fel de bine. Dar eu nu pot trece cu vederea un comportament rău în apărarea comportament mai rău.“ Înțeleg unde vine de la. Mă uit în jos, la nota din nou și suspin. „Voi lăsa Lake știu. Este acolo ceva? Sunt liberi să vină înapoi luni?“ Ea da din cap. Îi spun vă mulțumesc și să meargă înapoi la mașină și de a urca în interior. Băieții ambele urca pe bancheta din spate și ne conduce acasă în tăcere. Sunt prea supărat pe ei să spună ceva chiar acum. Sau cel puțin eu cred că sunt supărat. Eu ar trebui să fiu, nu? *** Lake este așezat la bar, când am mers prin ușa ei. Kel și Caulder umbla în spatele meu și i-am instrui cu asprime să ia loc. Lake imi arunca o privire confuz atunci când am mers pe jos prin camera de zi și mișcarea pentru ea să mă urmeze în dormitorul ei. Am închis ușa în spatele nostru pentru intimitate și explică tot ce sa întâmplat, arătându-i nota. Ea se uită la ea pentru un timp, apoi se acoperă gura și încearcă să se ascundă să râdă. Ea crede că e amuzant. Mă simt ușurat, deoarece aceasta a fost reacția mea inițială, de asemenea. Când vom face contact vizual, amândoi începe râs. „Știu, Lake! Din punct de vedere frate este foarte amuzant“, spun eu. „Dar ce ar trebui să facem din punct de vedere părinte?“ Ea scutură din cap. "Nu știu. Sunt un fel de mândru de ei pentru a lua pentru Kiersten.“Ea se aseaza pe patul ei și aruncă biletul deoparte.«Bietul Kiersten, totuși.» Mă așez pe pat lângă ea. „Ei bine, trebuie să acționăm nebun. Ei chiar nu pot face prostii de genul asta.“ Lake dă din cap în acord. „Ce crezi că pedeapsa lor ar trebui să fie?“ Ridic din umeri umerii mei. "Nu știu. Fiind suspendat pare ca un fel de recompensă. Ce copil nu ar vrea să obțineți o săptămână de la școală?“Amândoi cred că pentru o vreme. Nici unul dintre noi vine cu orice pedepse bune. „Cred că e un lucru bun, avem diferite programe de acest semestru“, spune ea. „În acest fel, de fiecare dată când sunt suspendate, cel puțin unul dintre noi va fi acasă.“ Zâmbesc la ea ... și sper că e greșită. Acest lucru sa fie mai bine prima și ultima lor suspensie. Lake nu știe, dar ea a făcut lucruri cu Caulder atât de mult mai ușor. Înainte de a-am cunoscut-o, m-am agoniza peste fiecare decizie părinte singur am avut vreodată să facă. Acum, că vom face o mulțime de aceste alegeri împreună, eu nu sunt la fel de greu pe mine. Ne pare să cadă de acord asupra majoritatea aspectelor cum ar trebui să fie ridicat băieții. De asemenea, nu doare are instincte materne în imagine acum. Este momente ca acestea, când suntem făcuți să ne unim forțele, că este aproape de nesuportat pentru mine să iau lucrurile încet. Dacă am plecat capul din ea și au urmat doar inima mea, aș căsători cu ea azi. Am împinge înapoi pe pat și so sărute. Din cauza week-end din iad, nu am fost în stare să o sărute de vineri. Am ratat sarutam. Din modul în care ea mă sărută din nou, este evident că a ratat sarutandu-ma, de asemenea. „Ai vorbit cu bunicii tai despre weekend-ul următor?“, Întreabă ea. Buzele mele se mute din gura, pe obraz și la ureche. „O să-i sun in seara asta,“ I șoaptă. „V-ați gândit în cazul în care vrei să mergi?“ Frisoane izbucni pe pielea ei, așa că am continua saruta pe gât. „Aș putea pasa mai puțin. Am putea sta aici la casa mea pentru tot ce-mi pasă. Sunt doar așteaptă cu nerăbdare să fiu cu tine timp de trei zile întregi. Și, în cele din urmă obtinerea să-și petreacă noaptea împreună ... în același pat, cel puțin.“ Am încercat să nu vină off prea dornic, dar weekend-ul următor este tot ce am gândit. Ea nu are nevoie să știe că de fapt, am o numărătoare inversă internă merge în mod constant. Zece zile și douăzeci și una de mai multe ore. „De ce nu facem asta?“ Am opri saruta gatul ei si uita-te la ea. „Hai să rămână aici. Kel și Caulder va fi în Detroit. Ne putem minți pe Eddie și Gavin și să le spunem că vom departe așa că nu se va opri de. Vom trage obloanele și încuie ușile și să ne gaura pentru trei zile întregi, chiar aici, în acest pat. Și la dus prea, desigur.“ „Pare bemazing“, spune ea. Îi place să Smoosh cuvinte împreună pentru mai mult accent. Sunt destul de sigur că bemazing este frumos și uimitor. Cred că e drăguț. „Acum, înapoi la pedeapsa“, spune ea. „Ce ar face părinții noștri?“ Am sincer nici o idee despre ce ar face părinții mei. Dacă aș fi avut nici un indiciu, nu ar fi atât de greu de a veni cu soluții pentru toate problemele care vin împreună cu copiii creșterea. „Nu știu ce ar face. Dar eu știu ce vreau să fac“, spun eu. „Să sperie fluturele din ele.“ „Cum?“, Spune ea. „Act că încercați să mă calmez. Poartă-te ca eu sunt foarte supărat. Noi putem face să stea acolo și sudoare pentru un timp „. Ea râde. „Ești atât de rău.“ Ea se ridică și merge mai aproape de ușă. "Voi! Calmeazăte!“Țipă ea. Am mers pe la ușă și a lovit-o pentru un accent suplimentar. „Nu mă calmez! Sunt suparat!" Lake se aruncă pe pat și trage o pernă peste fața ei să-și înăbușe chicotelile ei înainte de a continua să țipe. „Nu, oprește-te! Nu poți ieși acolo încă! Ai nevoie să se calmeze, Will! S-ar putea să le UCIDE!“ Am glare la ea. „Omorati?“ Murmur. "Într-adevăr?" Ea râde așa cum am hop pe pat cu ea. „Lake, te suge la asta.“ „Will, NU! Nu este centura!“Ea țipă dramatic. Din mana mâna peste gura ei. „Taci!“, Eu râd. Ne dau câteva minute să-și recapete calmul nostru înainte de a ieși din dormitor. Când am mers în jos pe hol, eu fac tot posibilul să se uite intimidant. Băieții ne privesc cu teamă în ochii lor, așa cum ne luăm loc pe bara de la ei. „Voi vorbi,“ Lake le spune. „Will este în întregime prea supărat chiar acum să vorbească cu oricare dintre voi.“ Mă uit la ei și nu vorbesc, pune pe cel mai bun ecran meu de furie. Mă întreb dacă acest lucru este modul în care este părinte cu părinții adevărați? O grămadă de „pretinzând că“ pentru a fi responsabili adulți. „În primul rând,“ Lake spune într-un ton foarte superb-falsificat, de mamă. „Ne-ar dori să vă felicit atât pentru apărarea prietenului tău. Cu toate acestea, ai fost despre toate greșit. Ar fi trebuit vorbit cu cineva despre asta. Violența nu este niciodată răspunsul la violență“, spune ea. N-aș fi spus că este mai bine dacă am fost citit dintr-un manual de părinți. „Sunteți amândoi la pământ timp de două săptămâni. Și nu cred că suspendarea va fi distractiv, fie. Suntem oferindu-vă atât o listă de treburi de făcut în fiecare zi. Inclusiv sâmbătă și duminică.“ Am atinge genunchiul meu împotriva ei sub bara, permițându-i știu că a fost o atingere frumos. „Faceți vreunul dintre voi ceva de spus?“, Întreabă ea. Kel ridică mâna. „Ce zici de ziua mea vineri?“ Lake se uită la mine și am ridica din umeri mei. Ea se întoarce înapoi spre Kel. „Nu trebuie să se bazeze pe ziua ta. Dar vei primi o zi in plus de legare la pământ. Alte intrebari?" Nici unul dintre ei nu spune nimic. "Bun. Du-te în camera ta, Kel. Nu stau cu Caulder sau Kiersten în timp ce la pământ. Caulder, același lucru este valabil pentru tine. Du-te la casa ta și du-te în camera ta.“ Băieții se ridice de la bar și du-te la dormitoarele lor respective. Când Kel dispare în jos pe hol și Caulder dispare pe ușa din față, am da Lake un înalt de cinci. „Ei bine jucat,“ i-am spus. „Aproape că ai avut m-au convins.“ "Şi tu. Tu chiar părea supărat!“, Spune ea. Ea merge la camera de zi și începe rufe pliante. "Asa de? Cum au fost cursurile tale?“ „Bine“, am răspuns. I-am cruța detaliile primei perioade. „Am o mulțime de teme am nevoie pentru a începe, totuși. Mâncăm împreună în seara asta?“ Ea scutură din cap. „I-am promis lui Eddie am putea avea ceva timp fată în seara asta. Gavin a început slujba sa de la Getty lui. Dar mâine, eu sunt al tău.“ Când am mers pe jos prin camera de zi spre ușa din față, mă opresc și sărut-o pe partea de sus a capului. „Distracție plăcută. Mi un mesaj text Goodnight,“Eu spun. „Știi că în cazul în care telefonul este, nu?“ Ea dă din cap și trage-o din buzunar să-mi arate. „Te iubesc“, spune ea. „Te iubesc, de asemenea,“ Eu spun ca plec. Când am închis ușa în spatele meu, se simte ca am lasat un moment prea devreme. Am mers înapoi și ea cu care se confruntă alt mod, plierea un prosop. Am rândul său, în jurul și să ia prosopul din mâinile ei. Am înfășurați brațele în jurul ei și sărut-o din nou, dar mai bine de data asta. „Te iubesc,“ Eu spun din nou. Ea oftează și se înclină în mine. „Nu mă pot aștepta până la sfârșitul săptămânii viitoare, Will. Aș vrea să se grăbea doar în sus și ajunge aici „. „Tu și cu mine, amândoi.“ Marți 2012-01-zece Dacă aș fi fost un tâmplar, v-aș construi o fereastra sufletului meu. Dar aș părăsi fereastra închise și blocate, astfel încât de fiecare dată când a încercat să se uite prin ea ... tot ce vedea este propria reflecție. Te-ar vedea că sufletul meu este o reflectare a tine ... Capitolul patru Lake a plecat deja la școală până când mă trezesc în dimineața următoare. Kel este adormit pe canapea. Ea trebuie să-l trimis înainte să plece. Este ziua gunoi, așa că am aluneca pantofii mei pe cap și în afara de a lua cutia la bordură. Trebuie să bat aproape un picior de zăpadă de pe capacul înainte de a putea să-l să se miște. Lake uitat, așa că am mers la casa ei și trageți ei la bordură, de asemenea. „Hei, Will“, spune Sherry. Ea și Kiersten fac drumul lor afară. „Dimineața“, spun ei. „Ce sa întâmplat cu Kel și Caulder ieri? Sunt într-o mulțime de necazuri?“, Întreabă Kiersten. "Suspendat. Ei nu pot merge înapoi până luni.“ „Suspendat pentru ce?“, Întreabă Sherry. Pot să spun prin tonul în vocea ei Kiersten nu trebuie să fi spus. Kiersten se întoarce spre mama ei. „Ei au amenințat pe băieții ăia care ți-am spus. Ei lea scris o notă, amenințând viața lor. le-a numit asswipes,“Kiersten spune, materia-de-factly. „Awe, cum dulce“, spune Sherry. „Te-au apărat.“ Sherry se întoarce spre mine înainte de a ajunge în mașina ei. „Will, spune-le mulțumesc. Asta e prea dulce, apăra copilul meu fată ca asta.“ Eu râd și se agită capul meu mă uit să le alunge. Când mă întorc înăuntru, Kel și Caulder sunt ambele stând pe canapea vizionarea TV. „Dimineața“, spun ei. „Avem voie sa ma uit la TV, cel puțin?“, Întreabă Caulder. Ridic din umeri. "Indiferent de. Fa ce vrei. Doar nu amenință să omoare pe nimeni azi.“Știu că ar trebui să fie, probabil, mai stricte, dar este prea devreme în dimineața de a avea grijă. „Ei au fost într-adevăr înseamnă pentru ea, Will“, spune Kel. „Au fost sunt răutăcioase cu ea de când sa mutat aici. Ea nu a făcut nimic pentru ei.“ Eu stau jos pe cealaltă canapea și a lovi cu piciorul de pe pantofii mei. „Nu toată lumea va fi frumos, Kel. Există o mulțime de oameni cruzi din lume, din păcate,“spun eu. „Ce fel de lucruri fac ei cu ea?“ Caulder se întoarce spre mine și răspunsuri. „Unul dintre băieți de clasa a șasea ei a cerut să fie prietena lui aproximativ o săptămână după ce sa mutat aici, dar ea ia spus că nu. E un fel de bătăuș. Ea a spus că era vegetarian și nu ar putea data meatheads. Ea a făcut-l într-adevăr nebun, așa că a fost răspândirea de zvonuri despre ea de atunci“, spune Caulder. „O mulțime de copii sunt frică de el pentru că este un boule, așa că acum altele sunt medii cu ea, de asemenea.“ „Nu spune boule, Caulder. Și cred că voi faceți ceea ce trebuie de apărarea ei. Lake și eu nu sunt supărat despre asta, suntem de fapt un pic mândru. Noi doar dorim v-ar folosi capetele înainte de a face unele dintre alegerile pe care le faci. Acest lucru este de două săptămâni la rând voi ați făcut ceva stupid la școală. De data aceasta, ai fost suspendat din cauza asta. Cu toții avem destule pe farfuriile noastre, deoarece este ... nu avem nevoie de stresul.“ „Ne pare rău“, spune Kel. „Da. Ne pare rău, Will“, spune Caulder. „În ceea ce privește Kiersten, voi doi continuați să faceți ceea ce faci, lipit de ea. E un copil frumos și nu merită să fie tratat așa. Este cineva frumos cu ea alta decât voi doi? Ea nu are nici alți prieteni?“ „Are Abby“, spune Caulder. Kel zâmbește. „Nu e singurul care are Abby.“ „Taci, Kel!“ Caulder îl lovește în braț. „Uau! Ce este asta? Cine e Abby? Caulder ai o prietenă?“Am șicana. „Nu, ea nu e iubita mea“, spune Caulder defensiv. „Doar pentru că e prea timid să-i ceară“, spune Kel. „Tu ești unul să vorbești,“ Eu spun Kel. „Ai fost de strivire pe Kiersten din ziua în care sa mutat. De ce nu ai rugat-o să fie prietena ta?“ Kel roșește și încearcă să ascundă zâmbetul lui. El îmi amintește de Lake când el face acest lucru. „Am întrebat-o deja. Ea este prietena mea“, spune el. Sunt impresionat. Are mai nervoasă decât am crezut. „Mai bine să nu spui Layken!“, Spune el. „O să mă faci de râs.“ „Nu voi spune nimic“, spun eu. „Dar petrecerea de ziua ta este aceasta vineri. Mai bine spune-Kiersten nu trebuie să te sărut în fața Lakeui, dacă nu vrei ca ea să afle „. „Taci din gură, Will! Nu o saruta“, Kel, spune cu o privire dezgustat pe fața lui. „Caulder, tu ar trebui să invite Abby la petrecerea lui Kel,“ spun eu. Caulder devine același aspect jenat Kel avut. „El a făcut deja“, spune Kel. Caulder-l lovește pe brațul din nou. Eu stau în sus. Este evident, nu este nevoie de sfatul meu aici. „Ei bine, voi doi ați dat seama totul, atunci. Ce ai nevoie de mine?“ „Cineva trebuie să plătească pentru pizza“, spune Caulder. Am mers la ușa din față și apuca ambele jachete lor și să le arunce în ture lor. „Pedeapsa timp“, spun eu. Ambii suspinăm și se rostogolesc ochii lor. „Voi ajunge la lopata drumurile de acces de astăzi.“ „driveways? Ca la plural? Mai mult de unul?“, Întreabă Caulder. „Da“, spun eu. „Do a mea și lacuri, și când ați terminat faci Sherry și lui Kiersten, de asemenea. În timp ce sunteți la el, mergeți mai departe și de a face Bob și Melinda lui.“ Nici unul dintre ei se mută de pe canapea. "Merge!" *** stomacul meu este în noduri miercuri dimineața. Eu chiar nu vreau să văd Vaughn astăzi. Încerc să las câteva minute mai devreme, în speranța că pot face la clasă suficient de devreme pentru a alege un scaun de lângă altcineva. Din păcate, eu sunt primul care a ajuns. Eu iau din nou un loc în spate, în speranța că nu vrea să facă Trek la partea din spate a camerei. Ea face. De îndată ce ea mi-a încercat, ea zâmbește și se execută pe trepte, a aruncat geanta în jos pe masă. „Dimineața“, spune ea. „Ți-am adus o cafea. Două zaharuri, fără cremă, la fel cum îți place.“Ea stabilește cafeaua în fața mea. „Mulțumesc“, spun eu. Are părul tras înapoi într-un coc. Știu exact ce face. I-am spus odată că am iubit-o atunci când ea a purtat părul așa. Nu este o coincidență faptul că ea îl poartă așa astăzi. „Deci, m-am gândit că ar trebui să ajungă din urmă. Poate am putea veni cândva casa ta. Mi-e dor Caulder, aș vrea să-l văd.“ Absolut nu! In niciun caz! Asta chiar vreau să spun. „Vaughn, nu cred că este o idee bună,“ este ceea ce spun eu de fapt. „Oh“, spune ea în liniște. "Bine." Pot să spun că am doar o jigniti de modul în care ea scade tonul ei. „Uite, eu nu încerc să fiu nepoliticos. E doar ... știi, avem o mulțime de istorie. Nu ar fi corect să Lake.“ Ea cocoșilor capul la mine. "Lac? Numele prietenei tale este Lake?“ Nu-mi place comportamentul ei. „Numele ei este Layken. Eu numesc Lake ei.“ Ea se întoarce spre mine în locul ei și pune mâna pe brațul meu. „Will, eu nu încerc să cauzeze probleme. Dacă Layken este tipul gelos, doar spun asa. Nu e mare lucru." Ea grazes degetul mare peste brațul meu și mă uit în jos la mâna ei. Nu-mi place modul în care ea încearcă să submineze relația mea cu comentariul ei snide. Ea a folosit întotdeauna pentru a face acest lucru. Ea nu sa schimbat deloc. Am trage brațul departe de ea și se confruntă cu partea din față a camerei. „Vaughn, oprește-te. Știu ce faci și nu se va întâmpla „. Ea huffs și se concentrează atenția spre partea din față a camerei. Ea e nervos. Bine, poate că ea a luat indiciu nu atât de subtil. Eu chiar nu înțeleg de unde vine de la. Nu mi-am imaginat că o voi vedea din nou, cu atât mai puțin trebuie să lupte, practic, ei off. E ciudat cum am avut atât de multă dragoste pentru ea atunci, dar nu simt nimic pentru ea acum. Nu regret ce am trecut cu ea, totuși. Noi chiar am avut o relație destul de bună, și cred sincer că aș fi căsătorit cu ea a avut părinții mei nu a murit. Dar numai pentru că am fost naiv ca la ceea ce ar trebui să fie o relație. Ce ar trebui să fie dragostea. Ne-am cunoscut când eram boboci, dar nu a început datând până în anul nostru junior. Am început să stau la o petrecere m-am dus sa cu cel mai bun prieten al meu, Reece. Am ieșit de câteva ori, apoi a fost de acord să facă relația exclusivă. Ne-am întâlnit timp de aproximativ șase luni înainte de a făcut sex pentru prima dată. Amândoi încă locuia acasă cu părinții noștri, așa că a ajuns să fie în bancheta din spate a mașinii ei. A fost ciudat, să spun cel mai puțin. Am fost înghesuit, era frig, și a fost, probabil, atmosfera mai unromantic o fată ar putea dori în acel moment. Desigur, am înțeles mult mai bine pe parcursul anului următor și jumătate, dar voi regreta întotdeauna că fiind prima dată. Poate de aceea vreau prima dată Lake lui să fie perfectă. Nu doar un alt impuls de moment fel de lucru ca Vaughn și am avut. Am fost încă îndurerată și trece printr-o mulțime de probleme emoționale, după a mea și relația lui Vaughn sa încheiat. Creșterea Caulder și dublarea pe clase nu ma lasa nici un moment la zi după aceea. Vaughn a fost ultima relație am avut până în momentul în care am întâlnit Lake. Și, după numai o dată cu lac, am știut că legătura dintre noi a fost ceva mai mult. A fost mai mult decât am fi avut vreodată cu Vaughn, și mai mult decât am crezut vreodată că ar putea avea cu nimeni. Pentru asta, voi fi pentru totdeauna recunoscător pentru Vaughn anulez relația noastră când a făcut-o. *** Vineri este mult mai bine. Vaughn nu apare la clasă, așa că face restul zilei mult mai ușor. Ma opresc de la magazin după ultima mea de clasă și apuca Kel ziua de nastere prezent, apoi cap de acasă pentru a obține gata pentru partidul său. Singurele două persoane Kel și Caulder invitat la petrecere în seara asta au fost Kiersten și Abby. Sherry și Kiersten a mers pentru a ridica Abby până în timp ce Lake și Eddie stânga pentru a merge obține tort. Gavin a apărut cu pizza în același timp, am tras în parcare. E noaptea lui off, dar am avut să-l du-te ridica-l, deoarece el devine un discount acum. „Ai emoții?“ Întreb Caulder ca am Unstack pizza de pe tejghea. Știu că e abia doar pe cale de a transforma unsprezece, dar îmi amintesc cu prima mea pasiune. „Oprește-te, Will. Vei face în seara asta suge dacă vă păstrați-l în sus“, spune el. „Destul de corect, am să-l picătură. Dar, mai întâi, trebuie să se stabilească niște reguli. Nu există mâini exploatație până când sunteți cel puțin unsprezece și jumătate. Nu sarutandu până când nu sunteți treisprezece. Și nici o limbă până când sunteți paisprezece. Vreau să spun cincisprezece. Odată ce ajungi la acel punct, vom revedea regulile. Până atunci, rămânem la cele.“ Caulder rostogolește ochii și pleacă. Asta a mers bine, cred. Primul nostru vorbesc oficial „sex“. Cred că o am într-adevăr nevoie să fie cu discuția cu Kel este, totuși. Pare un pic mai mult fată nebună decât Caulder o face. „Cine a plasat comanda pentru acest tort?“ Lake întreabă în timp ce se plimba prin ușa din față care transportă-l în brațe. Ea nu pare mulțumit. „Am lăsat Kel și Caulder ordine ea când am fost la cumpărături cu produse alimentare de altă zi. De ce? Ce e în neregulă cu ea?" Ea merge la bar și stabilește tort în jos. Ea se deschide capacul și face un pas înapoi, așa că am putea vedea. „Oh“, spun eu. Turta este acoperit în glazură Buttercream alb. Scrierea peste partea de sus se face în albastru. La mulți 'Butterflying' Zi de naștere, Kel „Ei bine, nu este cu adevărat un cuvânt rău“, spun eu. Lake oftează. „Eu chiar urăsc că sunt atât de al naibii de amuzant“, spune ea. „Este doar va lua mai greu, știi. Avem într-adevăr nevoie pentru a începe să bată-le acum, înainte de a fi prea târziu.“Ea se închide capacul și merge tort la frigider. „Mâine,“ Eu spun ca am înfășurați bratele in jurul ei din spate. „Nu putem bate Kel pe propria sa zi de naștere.“ Mă aplec și să sărut ureche. „Bine.“ Ea se apleacă gâtul ei la o parte, mi-a permis un acces mai ușor. „Dar am primul pumn.“ „Oprește-te!“ Kel țipă. „Voi nu se poate face prostia asta în seara asta. E ziua mea și eu nu vreau să trebuiască să urmăriți voi toți să afară!“ Am dat drumul Lakeui și ridica Kel și să-l arunce peste umăr. „Aceasta este pentru tort butterflying“, spun eu. Mă întorc spatele spre Layken. „Data nasterii bate, aici e sansa ta.“ Lake începe numărătoarea off spankings ziua de naștere în timp ce Kel luptă pentru a obține din strânsoarea mea. Devine mai puternic. „Pune-mă jos, Will!“ El ma luminiș în spate, încercând să se elibereze. L-am pus jos după Lake termină cu bătaia. Kel râde și încearcă să mă împinge, dar eu nu clinti. „Nu mă pot aștepta până când sunt mai mare decât tine! Îți voi lovi cu piciorul fluture ta!“El dă în sus și se execută în jos pe hol spre camera lui Caulder. Lake se uită în jos pe hol cu o privire serioasă în ochii ei. „Ar trebui să fie permițându-le să spună asta?“ Râd. „Lăsați-i să spună ce? Fluture?" Ea da din cap. „Da. Adică, se pare ca este deja un cuvânt rău „. „Ai mai degrabă să-l spui fund?“, Spune Kiersten, care trece între Lake și I. Din nou, ea e aici și nici măcar nu am auzit-o bate. „Hei Kiersten“, spune Lake. E o fată tânără urmărește îndeaproape în spatele Kiersten. Se uită la Lake și zâmbește. „Trebuie sa fii Abby“, spune Lake. „Sunt Layken, acest lucru este Will.“ Abby ne dă un ușor val, dar nu spune nimic. „Abby timid. Dă-i timp, se va încălzi până la tine“, spune Kiersten. Ei rândul său, și să facă drumul lor spre masa în bucătărie. „Vine Sherry?“, Spune Lake. „Nu, probabil că nu. Ea vrea să-i aducă niște tort, totuși.“ Kel și Caulder rula în bucătărie atunci când aud Abby și Kiersten. „Acolo sunt“, spune Kiersten. „Cum a fost săptămâna la școală, fund norocos lui?“ „Abby, vino aici“, spune Caulder. „Vreau să-ți arăt camera mea.“ După Abby urmează Caulder din cameră, mă uit la lac, un pic îngrijorat. Ea vede griji în ochi și râde mei. „Relaxează-te, Will. Sunt doar zece. Sunt sigur că vrea doar să-i arate jucăriile lui „. Indiferent, am mers în jos pe hol și spion. „Sunt oaspetele, imbecil. Ar trebui să fie jucător ajunge unul,“am auzit Abby spun. Destul de sigur, ei fiind doar zece. Am mers înapoi în bucătărie și cu ochiul Lake. *** După petrecerea sa terminat, Eddie și Gavin sunt de acord să ia Abby acasă. Kel și Caulder du-te în camera lui Caulder pentru a juca jocuri video noi Kel. Lake și eu sunt singur în camera de zi. Ea de stabilire pe canapea cu picioarele în poala mea. Am freca picioarele ei, masarea tensiunea departe. A fost merge non-stop toată ziua, obtinerea totul pregătit pentru petrecerea lui Kel. Ea zace cu ochii închiși, bucurându-se de relaxare. „Am o confesiune de a face,“ Eu spun, încă frecarea picioarele ei. Ea deschide ochii fără tragere de inimă. "Ce?" „Am fost de numărare în jos orele în capul meu până la sfârșitul săptămânii viitoare.“ Ea ranjeste la mine, ușurat că aceasta este mărturisirea mea. „Și eu o sută șaizeci și trei.“ Mă aplec capul înapoi pe canapea și să zâmbească la ea. „Bine, eu nu simt atât de patetic acum.“ „Nu te face mai puțin patetic“, spune ea. „Este pur și simplu înseamnă că suntem amândoi patetic.“ Ea stă în sus și apucă cămașa mea, trăgându-mă de ea. Buzele ei perie împotriva mea și ea șoptește, „Care sunt planurile tale pentru următoarea oră sau cam asa ceva?“ Cuvintele ei determina pulsul meu de rasă imediat, și frisoane pentru a rula în jos brațele mele. Ea atinge obrazul pentru a mea și șoptește în urechea mea. „Să mergem la casa mea pentru puțin timp, eu voi da un pic de previzualizare a weekend-ul următor.“ Ea nu trebuie să întreb de două ori. Am trage departe de ea și sari peste partea din spate a canapea și a alerga la ușa din față. „Băieți, vom fi din nou în puțin timp! Nu lăsați!“Ea încă stă pe canapea, așa că am mers pe jos peste și apuca mâinile ei, trăgând în sus ei. „Hai, nu avem prea mult timp!“ Când vom ajunge la casa ei, ea se închide ușa în urma ei. Nici măcar nu așteptați până când vom ajunge la dormitor. I-am împinge pe ușa din față și să înceapă saruta ei. „O sută șaizeci și doi,“ Eu spun între sărutări. „Să mergem în dormitor“, spune ea. „Voi bloca ușa din față. În acest fel, în cazul în care vin aici, vor trebui să bat mai întâi.“Ea se întoarce și flansa oarba zăvor. „Bună idee,“ spun eu. Vom continua să-i sărute ca vom face drum în jos pe hol. pare că nu putem să-l facă foarte departe fără ca vreunul dintre noi se încheie un zid. Până când vom ajunge la dormitor, cămașa mea e deja oprit. „Hai să facem acel lucru din nou în cazul în care prima persoană pentru a apela retragere este cel care pierde“, spune ea. Ea si-a inceput pantofii ei, așa că am face același lucru. „Ești pe cale să-și piardă atunci, pentru că eu nu sunt în retragere“, spun eu. Ea știe că voi pierde. Întotdeauna fac eu. „Nici eu,“ spune ea, clătinând din cap. Ea trage picioarele în sus și scoots înapoi pe pat. Eu stau la marginea patului și ia în vedere înainte să se alăture ei. Uneori, când am grijă de ea, se pare ireal că ea mea. Că într-adevăr mă iubește înapoi. Ea suflă un fir de păr din fața ei, apoi inveleste părul în spatele urechilor și se poziționează pe perna, de așteptare pentru mine să i se alăture. Am aluneca încet pe partea de sus a ei și aluneca mâna în spatele gâtului ei, trăgând ușor buzele mele. Am muta incet in timp ce o săruta, încercând să savureze fiecare secundă. Noi cu greu ajunge vreodată să facă afară; Nu vreau să-l grăbească. „Te iubesc atât de mult,“ I șoaptă. Ea împachetări picioarele in jurul taliei mele și înăsprește brațele ei pe spate într-o încercare de a mă trage mai aproape. „Petrece noaptea cu mine, Will. Vă rog? Puteți veni după băieții merg la culcare. Ei nu vor ști niciodată.“ „Lake, este doar o săptămână. O putem face." „Eu nu spun pentru asta. Ne putem aștepta ca până la sfârșitul săptămânii viitoare. doar te vreau în pat în seara asta, am dor de tine. Vă rog?" Am continua saruta gâtul ei, fără a răspunde la motiv ei. Nu pot spune nu, așa că pur și simplu nu răspund deloc. „Nu mă face să implor, Will. Ești atât de al naibii de responsabil, uneori, mă face să mă simt slab „. Eu râd la gândul că ea crede că e slab. Buzele mele fac drumul lor până la gulerul cămășii. „Dacă îmi petrec noaptea ... ce ai de gând să porți?“ Am descheie încet butonul de sus al cămășii și apăsați pe buzele mele pielea. „Oh, Doamne“, respiră ea. „Voi purta ce naiba vrei să poarte.“ Am deschei butonul următor de pe cămașa ei și pentru a muta buzele mele un pic mai mic. „Nu-mi place acest tricou. Eu cu siguranță nu vreau să poarte acest tricou“, spun eu. „De fapt, este un tricou foarte urât. Cred că ar trebui să-l ia off și aruncați-l.“Am deschei treilea buton, așteptând-o să sun retragere. Știu că sunt pe cale să câștige. Când ea nu, voi continua saruta mai mici și mai mici ca am descheia de-al patrulea buton, apoi pe butonul a cincea, apoi ultimul buton. Ea încă nu suna retragere. Ea mă testează. Eu aduc încet buzele înapoi la gura ei și ea mi se rostogolește pe spate și mă traversată, apoi alunecă cămașa ei și se aruncă-l deoparte. Conduc mâinile în sus brațele ei și peste curbele piept. Părul ei a devenit mult mai mult timp de când am cunoscut-o. Este agățat vag în jurul ei ca ea se sprijină pe mine. L-am băga în spatele urechilor, așa că am putea vedea fața ei mai bine. E întuneric, dar eu pot face încă zâmbetul ei, și nuanța de smarald uimitor de ochii ei. Am aluneca mâinile înapoi până la umeri și să urmărească conturul sutien ei. „Purtati in aceasta seara.“ Am aluneca degetele sub chingile. "Îmi place asta." „Asta înseamnă că stai noaptea?“, Întreabă ea. Tonul ei este mult mai gravă acum. Nu este atât de jucaus. „Dacă porți asta,“ spun eu, fiind la fel de gravă. Ea apasă corpul ei împotriva mea, întâlnirea noastră pielea goală, pentru prima dată în luni. Eu cu siguranta nu sun retragere acum. Nu pot. Sunt, de obicei, nu atât de slab; Nu știu ce este despre ea chiar acum că mă face atât de slab. „Lake.“ Îmi rup buzele mele în afară de ei, dar ea continua saruta marginile ei ca eu vorbesc, scurt de respirație. „Este doar o chestiune de ore până la sfârșitul săptămânii viitoare. Se apropie atât de repede, de fapt ... că acest week-end pot fi considerate ca făcând parte din săptămâna viitoare. Iar săptămâna viitoare face parte din weekend-ul următor. Deci punct de vedere tehnic, weekend-ul următor este un fel de loc chiar acum ... acest lucru foarte a doua „. Ea apucă fața cu mâinile ei și poziționează-l în fața ei, astfel încât ea mă poate privi drept în ochi. "Voi? Mai bine să nu fie spun asta pentru că tu crezi că sunt pe cale să sun retragere, pentru că eu nu sunt. Nu de data asta." E serioasă. Am rostogolesc ușor pe spate și mă ușura deasupra ei. Am plasa mâna pe partea laterală a capului ei și accident vascular cerebral obrazul cu degetul mare, în căutarea ei drept în ochi. "Nu sunteţi? Ești pozitiv sunteți gata să nu suni retragere? Chiar acum?" „Pozitiv“, șoptește ea. Ea împachetări picioarele strâns în jurul coapselor mele și vom da totul la nevoia noastră unul pentru celălalt. Am apuca partea din spate a capului ei și apăsați gura în a mea chiar mai greu. Pot să simt pulsul meu graba prin tot corpul ca amândoi încep să intre aer pentru suflare fiecare sărut, ca am uitat dintr-o dată cum să respire. Suntem amândoi disperați, face tot posibilul pentru a obține trecut momentul unul dintre noi apeluri de obicei retragere. Vom trece acel moment destul de repede. Eu ajung în jurul valorii de la spate până când mâinile mele găsi Încheietoarea sutienul ei și l-am desprindeți în timp ce ea remorchere frenetic la butonul de pe pantalonii mei. Am trage bretelele sutienului jos peste brațele ei să-l alunece pe când cel mai rău lucru din lume se întâmplă. Cineva bate la ușă naibii. „Hristos!“ Eu zic. Capul meu se învârte atât de repede, trebuie să ia un moment să se calmeze. Apăs fruntea mea în perna de lângă ea și amândoi încercăm să ne tragem sufletul. Ea alunecă de sub mine și se ridică. „Will, eu nu pot găsi cămașa mea“, spune ea cu panică în vocea ei. Mă rostogolesc pe spate și trageți-o afară cămașa de sub mine si amestecati-l cu ea. „Iată cămașa ta urâtă“, am șicana. Băieții se bate la ușă acum, așa că am să ies din pat și merge în jos pe hol pentru a găsi propria mea tricou înainte de a deschide ușa din față pentru ei. „Ce ți-a luat atât de mult?“, Kel cere ca impinge drumul trecut pe lângă mine. „Ne uitam la un film,“ Eu mint. „Am fost la o parte foarte bună și nu a vrut să-l pauză.“ „Da,“ Lake este de acord, în curs de dezvoltare din hol. „O foarte bună parte.“ Kel și Caulder merge la bucătărie și flip lumina. „Poate Caulder rămâne aici în seara asta?“ Kel întreabă. „Nu știu de ce voi deranja chiar și mai întrebați“, spune Lake. „Pentru că suntem la pământ. Amintiți-vă?“, Spune Caulder. Lake se uită la mine pentru asistență. „E ziua ta, Kel. Pământare poate relua mâine seară“, spun eu. Ambele merg la camera de zi și de a începe vizionarea TV. Am ajunge la mâna mea la Lake. „Mergi acasă mă?“ Lake apucă mâna mea și am capul afară pe ușa din față. „Vii înapoi peste mai târziu?“, Întreabă ea. Acum, că am avut ocazia să se răcească, pot vedea în cazul în care s-ar putea întoarce să nu fie o idee bună. „Lake, poate că nu ar trebui. Ne-am dus într-adevăr chiar acum. Cum vă așteptați ca eu să dorm în același pat cu tine după asta?“ Mă aștept ei de a se opune, dar ea nu. „Ai dreptate, ca de obicei. Va fi ciudat, oricum, cu frații noștri în aceeași casă.“Ea se înfășoară bratele in jurul meu cand vom ajunge la ușa de la intrare. Este incredibil de frig afara, dar nu pare să aibă grijă de ea în timp ce stăm acolo și să dețină reciproc. „Sau poate te înșeli“, spune ea. „Poate ar trebui să vină înapoi într-o oră. Voi purta pijamale cele mai urate pot găsi și eu nici măcar nu va spăl pe dinți. Tu nu vrei să mă atingi. Tot ce vom face este somn.“ Am râde la planul ei absurd. „Ai putea merge o saptamana fara a te speli pe dinți sau schimbarea hainelor și eu încă nu ar fi în stare să-mi țină mâinile de pe tine.“ „Sunt serios, Will. Vino înapoi într-o oră, vreau doar să te îmbrățisez. Mă voi asigura că băieții sunt în camera lor și vă pot strecura în așa cum suntem în liceu „. Ea nu trebuie să facă mult mai convingătoare. "Amenda. Mă întorc într-o oră. Dar tot ce facem este de dormit, bine? Nu mă tentant.“ „Nu tentant, promit“, spune ea cu un zîmbet. Am ceașcă bărbia în mână și coborî vocea mea ca eu vorbesc. „Lake, sunt serios. Vreau ca acest lucru să fie perfect pentru tine si voi fi cu adevărat dus de val când sunt cu tine. Avem doar o săptămână stânga. Vreau să stau noaptea cu tine, dar am nevoie să-mi promiți că nu mă va pune în această poziție din nou, timp de cel puțin 162 de mai multe ore. “ „O sută șaizeci și unu și jumătate“, spune ea. Am scutura capul meu și râde. „Du-te pune băieții la culcare. O să te văd în scurt timp.“ Ea ma sărută la revedere și am capul în casă și să ia un duș. Un duș rece. Când ajung la casa ei o oră mai târziu, toate luminile sunt stinse. Încui ușa după mine și ușura drumul în jos pe hol și în dormitorul ei. Ea a lăsat lampa pe noptieră pentru mine. Ea culcat în pat, cu spatele spre mine, așa că am urca în spatele ei și glisați brațul sub cap. Mă aștept să-i răspundă, dar ea e afară. Ea de fapt, sforăit. Am perie părul după ureche și săruți partea din spate a capului ei ca am trage capacele din jurul nostru atât și închid ochii. Sâmbătă, paisprezece-1-2012 Îmi place să fiu cu tine atât de rău Atunci când nu suntem împreună, mi-e dor atât de rău Una din aceste zile, am de gând să mă căsătoresc cu tine așa de rău Și va fi asa de asa de bun. Capitolul cinci Lake a fost supărat când sa trezit sâmbătă dimineața și am fost deja plecat. Ea spune că nu a fost corect ca ea a dormit prin întreaga noastră prima Sleepover. Indiferent, m-am bucurat. Am privit somn pentru un timp înainte de m-am întors acasă. Noi nu am primit nici în mai multe situații precum cea din dormitorul ei vineri seara. Cred că amândoi suntem surprinși de cât lucrurile intense ajuns; așa că încercăm să se evite intampla din nou. Până la acest sfârșit de săptămână, oricum. Sâmbătă ne-am petrecut seara la Joel cu Eddie și Gavin. Duminica, Lake și am făcut temele împreună. Destul de week-end tipic. Acum Stau aici, în moarte și pe moarte, fiind privit în jos de către singura persoană pe care am avut vreodată sex cu. E ciudat. Modul în care acționează Vaughn, mă simt ca eu chiar am ascund ceva de la Lake. Dar, spunându-i despre Vaughn acum s-ar dovedi doar că nu am fost complet sincer prima săptămână de școală. Ultimul lucru pe care vreau să fac înainte de acest week-end este supărat Lake, așa că decid să aștepte încă o săptămână înainte să-l aduc. „Vaughn, profesorul este acolo sus“, spun eu, arătând spre partea din față a camerei. Ea continuă să se holbeze la mine. „Will, ești un snob“, șoptește ea. „Nu înțeleg de ce nu doar va vorbi cu mine. Dacă ai fi fost cu adevărat asupra a ceea ce sa întâmplat între noi, nu te-ar deranja atât de mult.“ Nu-mi vine să cred că crede sincer că nu sunt peste noi. Am fost peste noi din ziua în care am pus prima ochii pe Lake. „Sunt peste noi, Vaughn. Au trecut trei ani. Ești peste noi, de asemenea. Vrei doar întotdeauna ceea ce nu poate avea, și te enervează. Nu are nimic de-a face cu mine.“ Ea se pliază brațele peste piept și se așează pe spate în scaun. „Crezi că vreau?“ Ea glares la mine, apoi se întoarce atenția spre partea din față a camerei. „Are cineva ți-a spus vreodată că ești un nemernic?“, Șoptește ea. Râd. „Ca o chestiune de fapt, da. Mai mult de o dată." *** Astăzi este Kel și Caulder prima zi înapoi la școală, deoarece suspendarea lor. Ambele urca în mașină cu expresii învinse peste fețele lor. Am ochi cărțile deversând din rucsacurile și dau seama că va fi o noapte plina de capturare pe temele pentru două dintre ele. „Cred că voi învățat lecția,“ Eu spun, trăgând din parcare. Lake este mersul pe jos afară din casa mea, când ieșim din mașină. Nu mă deranjează deloc că ea e la mine acasă, atunci când nu sunt acasă, dar eu sunt un pic curios ce făcea în timp ce era înăuntru. Ea vede confuzia pe fata mea ca ea merge spre mine. Ea îi întinde mâna și dezvăluie una dintre stelele pe care mama ei făcute, odihnindu-se in palma. „Nu mă judeca“, spune ea. Ea se uită în jos la palma și role steaua în jurul ei în mână. „Am dor de ea azi.“ Privirea de pe fața ei mă face trist pentru ea. I-am da o îmbrățișare rapidă, apoi urmăriți merge cu ea peste drum și du-te înapoi în casa ei. Este nevoie de timp singur, așa că am da la ea. „Kel, stai aici o vreme. Te voi ajuta cu voi toate temele.“ Ne durează câteva ore pentru a termina în valoare de săptămâni de sarcini care îngrămădite în timp ce băieții au fost suspendate. Gavin și Eddie ar trebui să vină în seara asta pentru cină, așa că am cap la bucătărie pentru a începe de gătit. Nu Întâmpinăm burgeri în seara asta. Sunt sigur că nu vom avea din nou burgeri. Am dezbat dacă sunt sau nu vreau să gătesc basagna, dar decid împotriva ei. Sincer, nici nu simt ca de gătit. Am apuca telefonul și du-te la frigider și glisați meniul chinez de sub magnet. O jumătate de oră mai târziu, Eddie și Gavin apar, urmat de un minut mai târziu de lac, atunci tipul de livrare din China. Am stabilit containerele în mijlocul mesei, iar noi toți începe să umple farfuriile noastre. „Suntem în mijlocul unui joc, putem mânca în camera mea în seara asta?“, Întreabă Caulder. „Sigur“, am spus. „Am crezut că au fost întemeiate“, spune Gavin. „Ei sunt,“ Lake răspunde. Gavin preia eggroll lui și ia o mușcătură. „Se joacă jocuri video. Care sunt exact ei la pământ din, atunci?“ Lake se uită la mine pentru asistență. Nu știu răspunsul, dar eu încerc oricum. „Gavin, te sub semnul întrebării abilitățile noastre de parinti?“ Întreb. „Nu,“, spune Gavin. "Deloc." E o vibrație ciudată în seara asta. Eddie este extrem de liniștit ca ea preia de la mâncarea ei. Gavin și încerc să fac mici vorbesc, dar asta nu dureaza mult. Lake pare să fie în propria ei lume mica, nu acorda prea multă atenție la ceea ce se întâmplă. Încerc să rupă tensiunea. „Suge și timpul de dulce“, spun eu. Aproape simultan, toate trei obiecții. „Ce se întâmplă?“ Le cer. „Ce e cu toată depresiunea în seara asta?“ Nimeni nu-mi răspunde. Eddie si Gavin se uite unul la altul. Se pare ca Eddie e gata să plângă atât de Gavin o sărută pe frunte, dar ei doar continua consumul. Mă uit peste la Lake și ea doar cu ochii în jos la farfuria ei, răsucindu fidea ei în jurul valorii. „Dar tu, Babe? Ce sa întâmplat?“, Spun ei. "Nimic. Într-adevăr, nu e nimic“, spune ea, fără succes, încercând să mă convingă că e bine. Ea zâmbește la mine și apucă ambele pahare noastre și merge la bucătărie pentru a le umple din nou. „Îmi pare rău, Will“, spune Gavin. „Eddie și eu nu încerc să fiu nepoliticos. Tocmai am multe în mintea noastră în ultima vreme.“ „Nici o problemă“, spun eu. „Pot face ceva pentru a ajuta?“ Ambii se agită capetele lor. „Te duci la slam joi seara?“ Gavin întreabă, schimbând subiectul. Noi nu am fost în câteva săptămâni. Deoarece înainte de Crăciun, cred. „Nu știu, cred că am putea.“ Mă întorc la Lake. "Doriți să?" Ea ridică din umeri. "Suna distractiv. Va trebui să vedem dacă cineva poate viziona Kel și Caulder, totuși.“ Eddie ei curata si petele lui Gavin de la masă în timp ce Gavin pune geaca lui pe. „Ne vedem acolo, atunci. Mulțumesc pentru cină. Nu vom suge atât de mult data viitoare.“ „Este bine“, spun eu. „Orice persoană are dreptul la o zi proastă în fiecare acum și apoi.“ Dupa ce pleca, închid containerele take-out și începe plasarea lor în frigider în timp ce Lake spală preparatele noastre în chiuvetă. Am mers pe jos pe la ea și o îmbrățișare. „Ești sigur că ești bine?“, Întreb. Ea se întoarce și mă îmbrățișează din spate, de stabilire capul pe pieptul meu. „Sunt bine, Will. E doar ....“Ea nu mai vorbeste. Ridic fața în sus a mea și ea încearcă să frâneze lacrimi. Am plasa mâna pe partea din spate a capului ei și trage-o pentru mine. "Ce s-a întâmplat?" Ea plânge încet în cămașa mea. Pot să spun că încearcă din nou să se oprească. Mi-aș dori ea nu a fost atât de greu pe ea, atunci când ea devine trist. „Este doar azi“, spune ea. „Este aniversarea lor.“ Îmi dau seama că vorbește despre mama și tatăl ei, așa că nu spun nimic. Am îmbrățișez-o mai strâns și sărut în partea de sus a capului ei. „Știu că eo prostie că eu sunt supărat. Sunt cea mai mare parte supărat de faptul că mă face atât de supărat“, spune ea. Plasez mâinile pe obraji și trage-o privirea spre a mea. „Nu e prostie, Lake. Nu știu de ce te atât de supărat pe tine când ești trist. Este bine să plâng uneori.“ Ea zâmbește și mă sărută, apoi se rupe departe, încă încearcă să nu fie trist. „Mă duc undeva cu Eddie mâine seară. Miercuri seara am un grup de studiu, așa că nu te voi vedea până joi. Primesti sitter, sau ar trebui să-i așa?“, Întreabă ea. „Crezi că într-adevăr au nevoie de unul? lui Kel unsprezece acum și Caulder va fi unsprezece în două luni. Nu crezi că pot sta acasă pentru câteva ore de la sine?“ Ea da din cap. "Aşa cred. Poate voi întreba Sherry dacă ea cel puțin să le vei hrăni cina și verificați pe ele. Am putea să-i dau niște bani.“ „Îmi place această idee,“ spun eu. Ea solicită Kel după ce ea devine jacheta și pantofii ei, apoi merge înapoi la bucătărie și pune brațele în jurul meu. „Nouăzeci de trei ore“, spune ea, de plantare un sărut pe gât. «Te iubesc.» „Ascultă-mă,“ Eu spun ca am uita cu atenție în ochi. „Este bine să fii trist, lac. Nu mai încearcă să sculpteze atât de multe dovleci. Și eu te iubesc.“Eu sărut ultima dată ei și încuie ușa în spatele lor atunci când pleacă. In seara asta a fost într-adevăr ciudat. Toată atmosfera părea off. Eu decid de când ne vom slam pentru a încerca să pună gândurile mele pe hârtie. Cred că voi surprinde Lake și de a face una pentru ea în această săptămână. Poate va ajuta să se simtă mai bine. *** Din motive dincolo de înțelegerea mea, Vaughn stă lângă mine din nou miercuri. Ai crede după noastră tiff puțin, luni, că ar fi renunțat până acum. Am fost în speranța că avea, oricum. Ea trage notebook-ul ei afară și se deschide manual ei, unde am ramas luni. Ea nu se uita la mine de data asta. De fapt, ea nici măcar nu vorbește pe parcursul întregii perioade de clasă. Sunt fericit că nu vorbește cu mine, dar în același timp, mă simt un pic vinovat pentru a fi atât de nepoliticos cu ea. Nu este suficient vinovat să-mi cer scuze cu privire la aceasta, totuși. Ea a făcut-o merită. După cum ne ambalare lucrurile noastre în sus, încă nu vorbește, ea alunecă ceva peste masă pentru mine, apoi iese. Am aruncat Dezbaterea a nota în coșul de gunoi, fără a citi, dar curiozitatea mea devine mai bine de mine. Am așteptați până când am așezat în următoarea clasă să-l deschidă. Voi, Poate că nu vrei să auzi asta, dar trebuie să-l spun. Imi pare foarte rau. Ruperea cu tine este una dintre cele mai mari regrete vieții mele de până acum. Mai ales de rupere cu tine când am făcut-o. Nu era corect să-ți, îmi dau seama că acum; dar eram tânăr și eram speriat. Nu poți acționa ca ceea ce am avut între noi a fost nimic. Te-am iubit, și știu că mă iubești. Ai cel puțin datoare curtoazia de a vorbi cu mine. Vreau doar șansa de a-mi cer scuze în persoană. Nu pot par să da drumul de modul în care lucrurile sa încheiat între noi. Lasă-mă să-mi cer scuze. Vaughn Am ori nota în sus și pune-l în buzunar, apoi pune capul în jos pe birou și suspin. Nu va lăsa să plece. Nu vreau să mă gândesc la asta chiar acum, așa că nu fac. O să vă faceți griji despre asta mai târziu. *** În noaptea următoare, eu nu gândesc la altceva decât Lake. Prind-o într-o oră, așa că graba prin temele și cap la duș. Trec pe lângă dormitorul lui Caulder pe drum. El și Kel joacă jocuri video. „De ce nu putem merge cu tine? Chiar tu ai spus că nu a fost o limită de vârstă“, spune Kel. Am pauză și pas înapoi la usa lor. „Voi, de fapt vrei să mergi? Îți dai seama că e poezie, nu?“ Ei par incantati de posibilitatea de a merge de fapt. „Bine, lasă-mă să vă asigurați că e în regulă cu Lake întâi.“ Am capul afară pe ușa din față și peste drum. Când am deschis ușa la casa ei, ea țipă. "Voi! Întoarce-te!“, Mă întorc, dar nu înainte să o văd. Ea trebuie să fi ajuns doar de la duș, pentru că ea stă în camera de zi complet gol. „Oh, Doamne, am crezut că am încuiat ușa. Nu cineva bat?“ Râd. „Bun venit în lumea mea“, spun eu. „Poți transforma în jurul valorii de acum“, spune ea. Când mă întorc, ea înfășurat într-un prosop. Am mers pe jos pe la ea și înveliți brațele în jurul taliei ei, alege-o pe podea și de spin în jurul ei. „Douăzeci și patru de mai multe ore,“ Eu spun ca picioarele ei ating din nou podeaua. „Ai nervos încă?“ "Nu deloc. Așa cum am spus înainte ... Sunt în mâini bune.“ Vreau să-i sărute, dar eu nu fac. Prosopul este prea mult, așa că am întors departe de ea și întrebați-i ce am venit aici să-i întreb. „Kel și Caulder vor să știe dacă e în regulă dacă merg cu noi în seara asta. Sunt curios,“Eu spun. "Într-adevăr? Asta e ciudat ... dar nu-mi pasă dacă nu-mi pasă“, spune ea. "Bine atunci. O să le spun.“Am mers pe jos înapoi spre ușă. „Lake Și? Vă mulțumim pentru că mi-o altă previzualizare.“ Se pare ușor jenat, așa că am cu ochiul la ea și închide ușa ei în spatele meu. Acest lucru este pe cale să fie cea mai lungă de douăzeci și patru de ore din viața mea. *** Ne ia un loc în partea din spate a clubului cu Gavin și Eddie. De fapt, este aceeași cabina Lake și m-am așezat în la prima noastră întâlnire. Kiersten a vrut să vină, de asemenea, așa că este o potrivire strânsă. Sherry trebuie să încredere în noi foarte mult. Ea a cerut o mulțime de întrebări cu privire la slam înainte de a fost de acord să vină Kiersten, totuși. Până la sfârșitul sesiunii de întrebări / răspuns, Sherry a fost intrigat. Ea a spus că ar fi bine pentru Kiersten pentru a vedea un slam. Kiersten a spus face un slam ar fi bine pentru portofoliul ei, asa ca a adus un pix și un notebook pentru a lua notițe. „Bine, cine e sete?“ Eu iau ordine de băutură și cap la bar înainte de sacul este adus pe scenă pentru a efectua. I-am explicat regulile pentru toți copiii de pe drum aici, deci cred că au o destul de bună înțelegere a acesteia. Nu le-am spus că sunt performante, totuși. Vreau să fie o surpriză. Lake nu știe nici, așa că înainte să iau băuturile înapoi la masă, mă duc să plătească onorariul. „Acest lucru este atât de cool“, Kiersten spune când mă întorc la cabina. „Voi sunteți cei mai tari parinti vreodata.“ „Nici ei nu sunt“, spune Kel. „Ei nu ne lasa înjurătură.“ Lake le hushes ca primul performer pași până la microfon. Eu recunosc tipul; L-am văzut efectua aici mult. E foarte bine. Mi-am pus brațul în jurul Lakeui și el începe poemul său. „Numele meu este Edmund Davis-Quinn și aceasta este o piesă am scris numit Scrie Prost.“ Scrie poorly.SuckWrite awfulTerriblyFrightfully Nu careTurn de pe editorLet interior le writeLet-l flowLet nu le Fa ceva crazyWrite cincizeci de mii de cuvinte în luna November.I a făcut it.It a fost distractiv, era o nebunie a fost 1,600 și șaizeci și șapte de cuvinte un day.It a fost posibil. Dar, trebuie să opriți critic de interior. Off completely.Just write.Quickly.In Exploziile. Cu joy.If nu se poate scrie, fugi pentru o few.Come back.Write din nou. Scrisul este ca orice else.You nu va primi bine la ea immediately.It este o ambarcațiune trebuie să păstreze obtinerea better.You nu ajunge la Julliard, dacă nu practice.If doriți să ajungi la Carnegie Hall, practica, practica , practica. ... sau de a le da o mulțime de bani. La fel ca orice altceva este nevoie de zece mii de ore pentru a ajunge la mastery.Just ca Malcolm Gladwell spune. Deci write.Fail.Get gândurile down.Let îl rest.Let edita marinate.Then. Dar nu modifica pe măsură ce tastați, că doar încetinește creierul down.Find o practica de zi cu zi, pentru mine este blogging-ul în fiecare day.And e distractiv. Cu cât mai mult scrie, cu atât mai ușor devine. Cu cât este un flux, cu atât mai puțin un motiv de ingrijorare. Nu e pentru școală, nu e pentru un grad, este doar pentru a obține gândurile acolo. Știi că ei vor să iasă. Deci, ține la ea. Fă-o practică. Și scrie prost, scrie teribil, scrie cu abandon și poate ajunge să fie într-adevăr într-adevăr bun. Când mulțimea începe să arunc o privire la aplauda copii. Toate sunt doar uitându-se la etapa. „La naiba“, spune Kiersten. "Asta e grozav. A fost incredibil.“ „De ce tocmai acum ne aduce aici, Will? Acest lucru este atât de cool!“, Spune Caulder. Sunt surprins că toți par să-l place la fel de mult ca ei. Sunt relativ liniștită restul nopții pe măsură ce urmăresc interpreții. Kiersten continuă să scrie în caietul ei. Nu sunt sigur ce fel de note că durează, dar eu pot vedea că e într-adevăr în ea. Am face o notă mentală să-i dea unele dintre poeziile mele mai vechi mai târziu. „În continuare, Will Cooper“, spune Emcee. Toată lumea la masă se uită la mine, surprins. „O faci unul?“, Spune Lake. Am zâmbet la ea si da din cap în timp ce stau în sus și de mers pe jos de la masă. Am folosit pentru a obține nervos atunci când mi-ar efectua. O mică parte din mine încă nu, dar cred că e mai mult adrenalina decât orice. Prima dată când am venit vreodată aici a fost cu tatăl meu. El a fost într-adevăr în artele. Muzică, poezie, pictura, cititul, scrisul. Totul. L-am văzut efectua aici pentru prima oară când aveam cincisprezece ani. Am fost dependent de atunci. Nu-mi place că Caulder nu a ajuns să știe că partea lui. M-am ținut la fel de mult din scrierile tatălui meu ca am putut găsi, chiar și câteva picturi vechi. Într-o zi am să le dau la Caulder. Într-o zi, când el este destul de mare pentru a aprecia. Eu iau pe scenă și de mers pe jos până la microfon, reglarea înălțimii acesteia. Poemul meu nu va avea sens pentru oricine în afară de lac. Asta e doar pentru ea. „Piesa mea se numește punctul de Retreat,“ Eu spun în microfon. Reflectorul este luminos, așa că nu o pot vedea de aici, dar am o idee destul de bună, ea zambeste. Nu va grabiti cuvintele poemului, am efectua-o încet astfel încât ea poate lua în fiecare cuvânt din ea. Douăzeci și două de ore și începe războiul nostru. războiul nostru a membrelor și buze și mâinile ... Punctul de retragere nu mai este un factor de Atunci când ambele părți ale liniei Sunt de acord să se predea Nu pot să vă spun de câte ori am pierdut ... Sau este de câte ori v-ați câștigat? Acest joc ne-am jucat timp de cincizeci și nouă săptămâni Aș spune scorul este nici unul la nici unul. Douăzeci și două de ore și începe războiul nostru războiul nostru a membrelor și buze și mâini ... Cea mai bună parte din cele din urmă Nu retragere de asteptare? Dușurile de mai sus ne- Plouă în jos, pe picioarele noastre În timp ce bombele explodează și arme de foc runde lor. Înainte de noi doi colaps la sol. Înainte de luptă, înainte de război ... Trebuie să știți Aș merge cincizeci și nouă mai mult. Orice ar fi nevoie pentru a lăsa să câștige. Mi-ar retrage peste tot și peste tot și peste din nou. Am înapoi departe de microfon și de a găsi scările. Nu sunt nici măcar la jumătatea drumului înapoi la cabina, când Lake aruncă brațele în jurul gâtului meu și mă sărută. „Vă mulțumesc“, șoptește ea la ureche. Când am aluneca în cabina, Caulder rostogolește ochii. „Ai fi putut să ne-a avertizat, Will. Ne-ar fi ascuns în baie.“ „Am crezut că a fost frumos“, spune Kiersten. Este după nouă când runda a doua devine în curs de desfășurare. „Hai copii, voi avea mâine școală. Trebuie să mergem,“Eu spun. Toate acestea se vaita ca acestea aluneca din cabina unul câte unul. *** După ce vom ajunge acasă, copiii cu capul în casele și Lake și Insist pe alee, îmbrățișarea. Este din ce în ce mai greu și mai greu să fie separat de ea pe timp de noapte, știind că e doar iarzi. A devenit o luptă de noapte să nu-i text și implora-o să vină crawl în pat cu mine. Acum, că promisiunea noastră de Julia a fost îndeplinit, am un sentiment nimic nu ne va opri după mâine seară. Ei bine, altele decât faptul că încercăm să stabilească un exemplu bun pentru Kel și Caulder. Dar există modalități de a se furișa în jurul valorii de asta. Am aluneca mâinile în sus partea din spate cămașa ei de a le încălzi. Sunt congelare. Se pare că se gândește la fel și începe să se agite, încercând să iasă din strânsoarea mea. „Mâinile tale sunt congelare!“ ea râde, încă mai încearcă să tragă departe de mine. Tocmai am stoarce mai stricte ei. „Știu. De aceea, trebuie să fie în continuare, așa că am putea să le încălzească.“ Le-am freca de pielea ei, încercând să păstreze imaginile mentale de mâine seară de la depășire gândurile mele în acest moment. Este atât de distrage atenția. Elimin mâinile mele de sub cămașa ei și înveliți brațele în jurul ei. "Asa de. Vrei vestea bună sau vestea proastă prima?“O întreb. Ea imi arunca o privire murdar. „Vrei să te pocnesc în față sau nuci?“ Eu rad, dar pregătesc să mă apăr doar în cazul. „Bunicii mei sunt îngrijorați băieții se vor plictisi la casa lor, astfel încât ei vor să le țină la casa mea, in loc. Vestea bună este, nu putem sta la casa ta acum, așa că am rezervat noi două nopți într-un hotel din Detroit.“ „Asta nu e o veste proastă. Nu mă sperii așa“, spune ea. „M-am gândit că ar fi un pic reticenti despre a vedea bunica mea. Știu cum te simți despre ea.“ Se uită la mine și se încruntă. „Nu, Will. Știi bine și nu e cum mă simt despre ea. Ea ma uraste!" „Nu te urăște“, spun eu. „E doar protectoare de mine.“ Am înfășurați brațele în jurul ei mai strâns și să încerce să împingă gândul din mintea ei sarutand ureche. „Ei bine, e vina ta că mă urăște oricum.“ Am trage înapoi și uita-te la ea. "Vina mea? Cum este vina mea?“ Ea dă ochii peste cap. „Absolvire? Nu-ți amintești ce ai spus prima noapte am cunoscuto?“ Nu-mi amintesc. Nu știu ce se vorbește. Încerc să-mi amintesc, dar nimic nu vine în minte. „Will, am fost peste tot unul de altul. După absolvire, când am ieșit cu toții să mănânce, ai putea vorbi abia te-ai mă săruți atât de mult. A fost ceea ce face bunica ta într-adevăr incomod. Când a întrebat cât timp ne întâlneam, ai spus ei optsprezece ore! Cum crezi că ma făcut să se uite?“ Îmi amintesc acum. Aceasta cina a fost foarte distractiv. M-am simțit grozav să nu fie legat etic de a pune mâinile peste tot ei, astfel că e tot ce am făcut toată noaptea. „Dar este un fel de adevărat“, spun eu. „Am fost doar în mod oficial datând timp de optsprezece ore.“ Lake mă lovește pe braț. „Ea crede că sunt o curvă, Will! Este jenant!" Ating buzele de urechea ei din nou. „Nu încă, nu ești“, am șicana. Ea mă împinge departe și puncte pentru ea. „Nu primesc nici mai mult din acest timp de douăzeci și patru de ore.“ Ea râde și începe să meargă înapoi în sus alee. „Douăzeci și unu,“ am corecta. Ea ajunge la ușa din față și apoi, ajungând în interior, fără atât de mult ca un sărut de noapte bună. Ce tease! Nu din ce în ce mâna de sus în seara asta. Am alerga pe aleea și deschide ușa ei și trage-o înapoi afară. I-am împinge pe peretele de cărămidă al entryway și uite-o în ochi ca apăs corpul meu împotriva ei. Ea încearcă să se uite nebun, dar eu pot vedea colțul gurii ei izbucni într-un zâmbet. Mâinile noastre interblocare și le-am adus deasupra capului ei și să le preseze pe perete. „Ascultă-mă cu atenție,“ eu șoptesc. Continui să o privești în ochi. Ea ascultă. Îi place când încerc să o intimideze. „Nu vreau să împacheteze nimic. Vreau să porți exact ceea ce ai purtat ultima vineri seara. Încă mai aveți cămașa aia urâtă?“ Ea zâmbește și dă din cap. Nu cred că putea vorbi chiar acum dacă ar fi vrut. "Bun. Ceea ce te porți când vom pleca mâine seară este singurul lucru pe care ai voie să aducă. Nu există pijamale ... .Nu s-au haine suplimentare. Nimic. Vreau să mă întâlnesc la mine acasă la ora șapte mâine seară. Intelegi?" Ea da din cap din nou. pulsul ei este de curse pe pieptul meu si eu pot spune de privirea în ochii ei că ea are nevoie de mine să o sărut. Mâinile mele rămân împreunate cu ale ei față de perete așa cum am să-mi mișc gura mai aproape de buzele ei. Am ezitat în ultimul moment și nu decide să o săruți. Am picătură încet mâinile și înapoi departe de ea și să facă drumul înapoi spre casă. Când ajung la ușa din față, am rândul său, în jurul și ea încă rezemat de cărămidă în aceeași poziție. Bun. Am luat mâna de sus de data asta. Vineri douăzeci-01-2012 Lake nu va citi jurnalul meu, așa că ar trebui să spun ceea ce este cu adevărat în mintea mea, nu? Chiar dacă ea se citește acest lucru, va fi după ce sunt mort, atunci când ea sortarea prin lucrurile mele. Deci punct de vedere tehnic, poate într-o zi ea va citi de fapt acest lucru. Dar nu va conta de atunci, pentru că voi fi mort. Deci, Lake ... dacă citești asta ... Îmi pare rău că sunt mort. Dar, pentru moment, în acest moment ... eu sunt atât de viu. Deci, foarte mult în viață. In seara asta este noaptea. A fost în valoare de așteptați. Toate cincizeci și nouă de săptămâni de ea. (Peste șaptezeci dacă numărul de la prima data) Deci, voi spune doar ce e în mintea mea, bine? Sex. Sex, sex, sex. Am sex diseară. A face dragoste. Butterflying. Orice ai vrea să-l numesc, vom face asta. Și nu pot să sperii așteptați. Capitolul Șase Vreau astăzi să fie perfect, așa că decid să lipsească de la școală, curat în casă și finaliza planurile noastre înainte de a sosi bunicii mei. Nu-mi vine să cred cât de nervos sunt. Sau poate e emoție. Nu știu ce este; Știu doar că vreau să se grăbească ziua naibii din gură. În drum spre casă de la cules băieții de la școală, ne oprim la magazin pentru a obține câteva lucruri pentru cină. Nu avem planuri de a pleca până șapte, așa că am textul bunicul meu și să le spun că gătesc pentru ei. Sunt copt basagna. Julia a spus să aștepte pentru o zi bună să-l coace din nou ... si este cu siguranta o zi bună. Alerg în urmă când am văzut farurile lor prin fereastra camerei de zi. Nici n-am improscat încă și încă mai am nevoie pentru a găti grisine. „Caulder, bunica și bunicul sunt aici, du-te deschide ușa!“ El nu are nevoie, ei deschid ușa oricum. Fără a bate, desigur. Bunica mea se plimba prin ușa prima, așa că am mers pe jos spre ea și sărut-o pe obraz. „Bună, scumpule“, spune ea. „Ce miroase atât de bine?“ „Basagna.“ Am mers pe jos la bunicul meu și să-l dea o îmbrățișare. „Basagna?“, Spune ea. Am scutura capul meu și râde. „Lasagna, vreau să spun.“ Bunica mea îmi zâmbește și aduce aminte de mama. Ei au fost aproape identice. Ea și bunicul meu sunt atât de înalt și subțire, la fel ca mama mea. O mulțime de oameni găsesc bunica mea intimidant, dar mi se pare greu să fie intimidat de ea. Am petrecut atât de mult timp cu ea; se simte ca ea e propria mea mamă, uneori. Bunicul meu stabilește bagajele jos de ușa din față și m-au urmat în bucătărie. „Will, ai auzit de această stare de nervozitate?“ El aduce ochelarii la marginea nasului său și se uită în jos, la telefonul său. Bunica mea se uită la mine și scutură din cap. „El a primit unul dintre acele telefoane inteligente. Acum, el încearcă să twit președintelui.“ „Telefoanele inteligente“, am corecta. „Și este tweet, nu twit.“ „El ma urmeaza,“ bunicul meu spune defensiv. „Nu glumesc, el într-adevăr nu! Am primit un mesaj de ieri, care a spus „Președintele este vă urmărește acum.““ „E în regulă, bunicul. Dar nu, eu nu tweet.“ „Ei bine, ar trebui. Un tânăr de vârsta ta trebuie să rămână înainte de joc, atunci când vine vorba de mass-media sociale.“ „Voi fi bine,“ Eu l asigur. Am pus breadsticks în cuptor și începe să apuca plăci din cabinet. „Lasă-mă să fac asta, Will,“ bunica mea spune, trăgând plăcile din mâinile mele. „Hei bunica, hei bunicul,“ Caulder spune, care rulează în bucătărie să-i îmbrățișez. „Bunicule, îți amintești de joc am jucat ultima dată când ai fost aici?“ Bunicul meu da din cap. „Vrei să spui cel în care l-am ucis douăzeci și șase soldați inamici?“ „Da, că unul. Kel a primit cel mai nou de ziua lui. Vrei să-l joace cu noi?“ „Pariezi fac eu!“, Spune el, în urma Caulder în dormitor. Lucru amuzant este, bunicul meu nu este în curs de overdramatic pentru beneficiul Caulder lui. El vrea cu adevărat să joace. Bunica mea trage un teanc de pahare din cabinet și se întoarce spre mine. „Devine mai rău, știi“, spune ea. "Cum așa?" „El însuși a cumpărat una dintre acele thingies de joc. Devine tot în aceste lucruri tehnologie. Acum e pe Twitter!“Ea scutură din cap. „Întotdeauna mi-a spus lucruri el Twitted oamenilor. Nu înțeleg, Will. E ca un fel de criză la mijlocul vieții, douăzeci de ani prea târziu.“ „Este tweeted. Și cred că e cool. Este el și Caulder oferă o modalitate de a se referă.“ Ea termină umplerea cupelor cu gheață și merge înapoi la bar. „Trebuie să setez un loc pentru Layken, de asemenea?“, Spune ea categoric. Pot să spun prin tonul ei că ea speră să spun nu. „Da, ar trebui,“ Eu spun cu asprime. Ea darts o privire în direcția mea. „Will, eu sunt doar de gând să-l spun.“ Aoleu, aici vom merge. „Nu este potrivit cu voi doi doar fugi pentru week-end așa. Nici măcar nu sunt angajate încă, mult mai puțin căsătorit. Cred că voi doi s-au grabit în lucruri atât de repede, mă face nervos.“ Mi-am pus mâinile pe umerii bunicii și zâmbet reassuringly la ea. „Bunico, noi nu se grabesc in lucruri, crede-mă. Și trebuie să-i dea o șansă, e uimitor. Acum mi promiti cel puțin vă va pretinde să-i place atunci când ea ajunge aici. Și să fie frumos!“ Ea oftează. „Nu e vorba că nu-mi place de ea, Will. Mă face să mă simt inconfortabil, modul în care doi cât te acționează împreună. Se pare ca esti ... Nu știu ... prea în dragoste.“ Eu iau tava de basagna la masa ca eu răspund la ea. „Dacă singura ta plângere despre ea este că suntem prea în dragoste, cred ca voi lua.“ Ea aduce în plus setarea loc la masă și stabilește un pahar în plus în jos pentru Lake. „Eu încă mai trebuie să sară în duș, nu va dura mult timp“, spun eu. „The breadsticks ar trebui să fie făcut în câteva minute, dacă le veți scoate.“ Ea este de acord și am capul în camera mea să împacheteze câteva lucruri înainte de a merge la duș. Eu ajung sub pat pentru a apuca geanta mea și așezați-l pe Mângâietorul. Când am deschis fermoarul, am observat mâinile îmi tremură. De ce naiba sunt atât de nervos? Nu e ca și cum nu am mai făcut asta înainte. Apoi, din nou, este Lake. Imi dau seama ca eu sunt împingându ultima hainele mele în punga pe care am rânjind ca un idiot. Chiar am nevoie de un duș rece. Am apuca schimbarea mea de haine și cap la baie când am auzit o bătaie în ușa din față. Zambesc. Ea încearcă să impresioneze bunica mea, așa că bate de data asta. E drăguț. Ea face un efort. "O Doamne! Uite cine este!“Am auzit bunica mea scârțâit după ce deschide ușa din față. "Paul! Vino uite cine e aici!“ Mă rostogolesc ochii mei. Știu că am rugat-o să fie politicos cu Lake, dar nu m-am așteptat ca ea să facă un spectacol. Am deschis ușa și face drum în camera de zi. Va fi supărat dacă o las să se descurce în timp ce am dus. Rahat! La naiba, rahat, rahat! Ce naiba caută ea aici? Ea îmbrățișarea bunicul meu când mă vede în picioare în hol. „Hei, Will“, zâmbește ea. Nu zâmbet înapoi. „Vaughn, nu v-am mai văzut de ani de zile“, spune bunica mea. „Stai la cină, este aproape gata. O să-ți fac o farfurie.“ „Nu!“, Am tipat eu, probabil, un pic la furios. Bunica mea se întoarce spre mine și se încruntă. „Will, asta nu e foarte frumos“, spune ea. Am ignora. „Vaughn? Pot să vorbesc cu tine te rog?“Am mișcare pentru ea să mi se alăture în dormitor. Trebuie să scap de ea, acum. Ea merge în dormitorul meu și închid ușa după mine. "Ce faci aici?" Ea se așează pe marginea patului. „Ți-am spus, am nevoie doar să vorbesc cu tine.“ Are părul blond tras înapoi într-un coc din nou. Ea se uită la mine tot doe-ochi, încercând să câștige simpatia mea. „Vaughn, nu e un moment bun.“ Ea se pliază brațele peste piept și scutură din cap. „Nu plec până nu vorbești cu mine. Tot ce ai făcut este de a evita mine.“ „Nu pot vorbi chiar acum, plec într-o jumătate de oră. Am o mulțime am nevoie pentru a obține făcut și nu voi fi înapoi până luni. O să vorbesc cu tine după clasa miercuri. Doar te rog, pleacă.“ Ea nu se mișcă. Ea se uită în jos la mâinile ei și începe să plângă. Dumnezeule, ea plânge! Eu arunc mâinile în aer în frustrare și de mers pe jos spre pat și stai lângă ea. Acest lucru este oribil. Este foarte rău. Suntem aproape în exact aceeași situație ca am fost acum trei ani. Am fost așezat pe acest pat foarte când sa despărțit de mine. Ea a spus că nu-și putea imagina nouăsprezece și creșterea unui copil și care are astfel de responsabilități mari. Am fost atât de supărat cu ea pentru lăsându-mă în timpul unei astfel un punct scăzut în viața mea. Sunt aproape la fel de supărat cu ea acum, dar de data asta e pentru că nu va pleca. „Will, Mi-e dor. Mi-e dor Caulder. Din moment ce am văzut în prima zi de clasă, am făcut nimic, dar cred despre tine și cum am ajuns lucrurile. Am gresit. Te rog, ascultă-mă.“ Am oftat și să mă arunc înapoi pe pat și acopere ochii cu brațele mele. Ea nu a putut fi ales un moment mai prost. Lake va fi aici în mai puțin de cincisprezece minute. Trebuie să scap de ea acum. „Bine, vorbesc. Fă-o repede,“spun eu. Ea își curăță gâtul ei, și se șterge lacrimile din ochii ei. E ciudat cum nu-mi pasă că ea plânge. Cum pot iubi pe cineva atât de mult pentru atât de mult timp, atunci nu au absolut nici o simpatie pentru ei nici un fel? „Știu că ai o prietenă. Dar eu știu, de asemenea, că nu au fost aproape de ea datând atâta timp cât tu și eu datat. Și știu despre părinții ei, și că ea ridica fratele ei. Oamenii vorbesc, Will.“ „Care este punctul tău?“ Eu spun. „Cred că ești cu ea pentru toate motivele greșite. Poate te simți rău pentru ea, deoarece ea trece prin ce ai trecut prin cu familia ta. Nu e corect să-i dacă asta ești cu ea. Cred că ești dator să-i la tine și voi da încă o șansă. Pentru a vedea în cazul în care inima ta este într-adevăr.“ Stau pe pat. Vreau să țipe la ea, dar eu iau o respiratie adanca si calma mine jos. Îmi pare rău pentru ea, într-adevăr. „Vaughn, ascultă. Ai dreptate, te-am iubit. Oare fiind cuvântul cheie, aici. Sunt îndrăgostit de lac. N-aș face nimic să-i fac rău. Și tu ești aici, că ar fi rănit. De aceea vreau să pleci. Îmi pare rău, știu că acest lucru nu este ceea ce vrei să auzi. Dar ai făcut alegerea ta, și m-am mutat de la această alegere. Acum trebuie să mergi mai departe, de asemenea. Te rog, fă-ne atât o favoare și du-te „. Eu stau în picioare și merge la ușa dormitorului și așteptați pentru ea să facă același lucru. Ea se ridică, ci, mai degrabă decât mă urmeze la ușă ea începe să plângă din nou. Mă rostogolesc capul și să merg spre ea. „Vaughn, oprește-te. Opri din plâns. Îmi pare rău“, spun eu, punând brațele mele în jurul ei. Poate am fost prea tare pe ea. Știu că a luat mult pentru ea să vină aici și să-mi cer scuze. Dacă ea într-adevăr nu mă mai iubesc, eu nu ar trebui să porți ca un tâmpit. Ea trage departe. „E în regulă, Will“, spune ea, ștergându-ochii. „Sunt bine cu ea, întradevăr. Nu ar trebui să vă aduc această situație dificilă, oricum. Am urât modul în care te-am rănit și am vrut să spun că îmi pare rău în persoană. Mă duc“, spune ea. „Și ... Eu chiar vreau să fii fericit. Meriți să fii fericit.“ Pot să spun prin tonul vocii ei și privirea în ochii ei că ea fiind autentic. In cele din urma. Știu că e un om bun, altfel nu s-ar fi petrecut doi ani din viața mea cu ea. Dar eu știu, de asemenea, partea egoistă a ei, și eu sunt recunoscător că partea nu a castigat in seara asta. Am perie părul departe de fața ei și șterge lacrimile de pe obraji. „Mulțumesc, Vaughn.“ Ea zâmbește și mă îmbrățișează la revedere. O să recunosc, se simte bine în cele din urmă având închidere între noi. Simt că am avut de închidere pentru un timp, dar poate că aceasta este ceea ce are nevoie. Poate fi în clasă, cu ea nu va fi atât de greu de suportat acum. Iam da o rapid ciugulească pe frunte, atunci când ne-am separat și mă întorc la ușă. Și asta când se întâmplă ... întreaga mea lume se prabuseste in jurul meu. Ea stă în pragul ușii cu ochii pe noi, gura deschisă ca ea e pe cale să spună ceva, dar nu pot. Caulder perii trecutul ei atunci când vede Vaughn în picioare în spatele meu. „Vaughn!“, Spune el entuziasmat ca el se grăbește să-i și îmbrățișări ei. Lake se uită în ochii mei și eu o văd ... am văzut-o rupere de inima. Nu pot să găsesc cuvintele mele. Lake scutură încet din cap, ca ea încearcă să facă sens de ceea ce se vede. Ea trage privirea ei departe de a mea și se transformă și frunze. Am alerga după ea, dar ea e deja pe ușa din față. Am aluneca pantofii mei pe și leagăn ușa deschisă. „Lake!“, Am tipat eu imediat ce eu sunt afară. Am ajunge la ea la fel ca ea face pe stradă. Am apuca de braț și întoarce-o înapoi în jurul pentru a-mi fata. Nu știu ce să spun. Ce spun? Ea plânge. Am încercat să o tragă la mine, dar ea mă luptă. Ea ma zgariat pe spate și începe să mă lovească în piept fără să spună un cuvânt. Ea doar ține să mă lovească. Am apuca mâinile și trage-o pentru mine, dar ea continuă să încerce și lupta cu mine. I a păstra ținând-o până când ea crește mai slabă în brațe și începe să cadă la pământ. Mai degrabă decât să o țin în brațe în sus, mă topesc la stradă acoperite cu zăpadă cu ea și țineți-o în timp ce plânge. „Lake, nu e nimic. Jur. Nu-i nimic." „Te-am văzut, Will. Te-am văzut-o îmbrățișare. Nu a fost nimic“, plânge ea. „Ai sărutato pe frunte! De ce ai face asta?“Ea continuă să plângă. Ea nu încearcă să frâneze lacrimile de data asta. „Îmi pare rău, Lake. Imi pare atat de rau. Aceasta nu a însemnat nimic. Am întrebat-o să plece.“ Ea se trage departe de mine și se ridică și merge spre casa ei. I-am urmat. „Lake, lasămă să explic. Vă rog." Ea continuă în interiorul casei și trântește ușa în fața mea ... și-l blochează. Plasez mâinile mele pe ambele părți ale ușii și atârnă capul în jos. L-am dat-o din nou. Am într-adevăr stricat de data asta. „Will, îmi pare foarte rău“, spune Vaughn din spatele meu. „Într-adevăr, nu am vrut să cauzeze probleme.“ Nu rândul său, în jurul valorii de când eu răspund. „Vaughn, doar du-te. Vă rog." „Bine“, spune ea. „Un lucru mai mult, totuși. Știu că nu vrei să auzi asta chiar acum, dar nu au fost în clasa de astăzi. El a atribuit primul nostru test pentru miercuri. Am copiat notele mele pentru tine și le-a pus pe masa de cafea. O să te văd miercuri.“Am auzit criza de zăpadă de sub picioarele ei se estompeze ca ea merge înapoi la mașina ei. Blocarea unlatches și Lake se deschide încet ușa ei. Ea trage-l deschide suficient de departe, astfel încât să pot vedea fața ei, atunci când ea ma priveste in ochi. „E în clasa ta?“, Spune ea în liniște. Eu nu răspund. Corpul meu întreg coltisorul când ea trântește ușa în față. Ea nu doar blochează de data asta; ea zavoare și apoi lumina stinsă entryway. Mă sprijin ușă și închide ochii mei, fac tot posibilul să frâneze propriile mele lacrimi. *** „Dragă, e bine. Vom lua cutia cu noi, că modul în care acestea nu vor fi plictisit. Noi nu te superi, într-adevăr,“bunica mea spune ca ei împacheteze lucrurile lor în mașină. „Nu este o cutie bunica, este un x-box“, spune Caulder. El și Kel urca pe bancheta din spate. „Acum du-te odihnești. Ai avut destul de stres pentru o noapte“, spune ea. Ea se apleacă și mă sărută pe obraz. „Le puteți ridica luni.“ Bunicul meu mă îmbrățișează înainte de a ajunge în mașină. „Dacă trebuie să vorbești, poți să mă tweet“, spune el. Privesc cum alunga. Mai degrabă decât du-te înăuntru și să te odihnești, am mers înapoi la Lake și bat la ușă, în speranța că e gata să vorbească. Eu bat timp de cinci minute, până când am văzut lumina ei dormitor opri. Renunț pentru noapte și de mers pe jos înapoi la casa mea. Vă las lumina din față și pe ușa descuiată, în cazul în care se răzgândește și vrea să vorbească. De asemenea, am decis să doarmă pe canapea în loc în dormitorul meu. Dacă ea bate, vreau să fie capabil să-l audă. M-am întins acolo timp de aproximativ o jumătate de oră, mă înjura. Nu-mi vine să cred că acest lucru se întâmplă chiar acum. Acest lucru nu este modul în care mi-am imaginat care se încadrează adormit în seara asta deloc. Eu dau vina naibii basagna. Am smucitură când se deschide ușa din față și ea merge în. Ea nu se uită la mine ca ea va continua în toată camera de zi. Ea se oprește la raftul de cărți și ajunge mâna în interiorul vasului și scoate o stea, apoi se întoarce și merge înapoi la ușa din față. „Lake, așteptați“, insist. Ea trântește ușa în urma ei. I a lua de pe canapea și a alerga afară după ea. „Te rog, lasă-mă să vin. Permiteți-mi să explic totul.“Ne face drum peste drum din nou. Ea continuă să se deplaseze până când ajunge la ușa ei, apoi se întoarce spre mine. „Cum ai de gând să-l explic?“, Spune ea. Obrajii ei sunt brăzdată cu rimel. Ea e inima frântă, și e vina mea. „Singura fată pe care ai făcut sex a fost așezat în clasa cu tine în fiecare zi, timp de peste două săptămâni! De ce nu te-am explicat asta? Și chiar în noaptea Sunt pe cale să plece cu tine ... pentru a face dragoste cu tine ... Te găsesc în dormitor cu ea? Și te-o saruta pe frunte sperii!“ Ea începe să plângă din nou, așa că am o îmbrățișare. Trebuie să; Nu pot privi strigătul ei și nu o îmbrățișare. Ea nu mă îmbrățișează înapoi, totuși. Ea trage departe de mine și se uită la mine cu durere în ochii ei. „Acesta este un sărut al tău pe care le iubesc cel mai mult, și l-ai dat-o“, spune ea în liniște. „Mi-ai luat asta de la mine, și l-ai dat-o!“, Strigă ea. „Vă mulțumesc pentru a permite-mi să văd real înainte de a face cea mai mare greșeală din viața mea!“ Ea trântește ușa în față, apoi se deschide din nou. „Și unde naiba e fratele meu !?“ „În Detroit,“ I șoaptă. „Se va întoarce luni.“ Ea trântește ușa în față din nou. Am rândul său, în jurul valorii de la cap înapoi la casa mea atunci când Sherry apare de nicăieri. "Este totul în regulă? Am auzit strigând Layken.“ Trec pe lângă ea, fără a răspunde. Când ajung la casa mea, am slam propria mea usa. Nu trantit destul de greu, asa ca l-am deschis și slam-l din nou. Fac acest lucru de două sau de trei ori, până când îmi dau seama că va trebui să plătească pentru ea atunci când se rupe. În schimb, am închis ușa și pumn-l. Sunt un nenorocit. Sunt un ticălos, un nemernic, un nenorocit, un boule ... Eu renunț și mă arunc pe canapea. Când ea plânge, mi se rupe inima. Nu-mi place ei văd trist. Dar faptul că lacrimile ei sunt din cauza mea acum? Că acțiunile mele sunt responsabile pentru încălcarea inima ei? E o emoție cu totul nou nu am mai experimentat înainte. O Nu știu cum să se ocupe. Nu știu ce să fac. Nu știu ce pot să-i spun. Dacă ea ar lăsa să-mi explic. Dar asta nici măcar nu ar ajuta în acest moment. Ea are dreptate. Ea nu ma acuza de nimic nu am făcut de fapt. Doamne, am nevoie de tatăl meu chiar acum. Am nevoie de sfatul lui atât de rău. Sfat!Mă duc la vaza si scoate una dintre stele. Eu stau jos pe canapea și se desfășoară ea și să citească mâna cuvinte scrise peste ea. „Sometimes doi oameni trebuie să se destrame, pentru a realiza cât de mult au nevoie să cadă din nou împreună.“ ~ Autor Necunoscut Am ori steaua spate sus și puneți-l înapoi în vaza pe foarte sus. Sper ca Lake alege asta următoare. Sâmbătă, douăzeci și un-1-2012 FML. Capitolul șapte Nu am primit nici dormit deloc noaptea trecută. Fiecare zgomot am auzit mi-ar încuie chiar de pe canapea, în speranța că era Lake. Niciodată nu a fost. Am pus pe o oală de cafea și merge la fereastră. Casa ei este liniștită-nuanțele sunt toate trase. Mașina ei este încă pe alee, așa că știu că e acasă. Sunt atât de folosite pentru a vedea gnomii linia aleea de lângă mașina ei. Ei nu mai sunt acolo, totuși. După ce a murit mama ei, Lake a adunat toate gnomii și le-a aruncat la gunoi. Ea nu știe, dar am săpat o afară și a păstrat-o. Cel cu pălărie roșie rupt. Îmi amintesc de mers pe jos afară din casa mea dimineața, după ce s-au mutat aici și văzând-o lance pe ușa din față, cu nici un sacou ... în pantofi de casă. Am știut imediat ce pantofii lovit pe trotuar, ea a fost de gând să bustul fundul ei. Destul de sigur, ea a făcut-o. Nu am putut ajuta, dar râd. Sudiști par să subestimeze puterea de vreme rece. Am urât că ea însăși a tăiat când a aterizat pe piticul, dar a fost atât de fericit am avut scuza să-și petreacă cele câteva minute cu ea în acea dimineață. După ce am pus bandaj pe ea și ea a plecat, mi-am petrecut întreaga zi la locul de muncă într-o uluire. N-am putut opri să mă gândesc la ea. Am fost atât de nervos viața mea și responsabilitățile am avut-ar speria-o de pe înainte am avut ocazia să o cunosc. N-am vrut să-i spun despre asta imediat, dar în noaptea de prima noastră întâlnire am știut că trebuie să-i spun. Era ceva despre ea că a fost atât de mult mai mult decât toate celelalte fete le-am cunoscut. Ea a avut această reziliență și încredere despre ea. Am vrut să fiu sigur că Lake știa ce viața mea a fost despre acea noapte. Am vrut ca ea să știe despre părinții mei, despre Caulder, despre pasiunea mea. Am nevoie să știu eu cu adevărat, și să înțelegem cine am fost înainte am luat mai departe. Când a văzut prima ei performanță în acea noapte, nu am putut lua ochii de ea. Am văzut pasiunea și profunzimea în ochii ei ca ea a privit scena, și m-am îndrăgostit de ea. Am iubit-o în fiecare secundă de atunci. De aceea am refuzat să o lase să renunțe. *** Sunt pe a patra ceașcă de cafea meu atunci când Kiersten merge în. Ea nu verifică pentru a vedea dacă este Caulder aici, ea doar merge direct la canapea si plops langa mine. „Hei“, spune ea categoric. "Hei." „Ce se întâmplă cu tine și Layken?“, Întreabă ea. Se uită la mine ca ea merită un răspuns. „Kiersten? Nu a mama ta ti-a spus vreodată că e nepoliticos să fii băgăcios?“ Ea scutură din cap. „Nu, ea spune ca singura modalitate de a obține faptele este de a pune întrebări.“ „Ei bine, puteți cere cât mai multe întrebări, după cum doriți. Asta nu înseamnă că trebuie să-i răspundă „. „Bine“, spune ea, în picioare. „Mă duc să întreb Layken.“ „Mult noroc ei obtinerea de a deschide ușa.“ Kiersten frunze și sar în sus și du-te la fereastra. Ea devine pe jumătate în jos aleea mea și se întoarce și se îndreaptă înapoi la ușa mea din față. Când ea trece fereastra mea, se uită la mine cu milă și scutură încet din cap. Ea se deschide ușa din față și se întoarce în interior. „Există ceva, în special, vrei să-i întrebi? Pot raporta înapoi la tine.“ Îmi place acest copil. „Da, o idee bună Kiersten.“ Cred că pentru o secundă. „Nu știu, doar starea de spirit ei ecartament. Este ea plânge? E supărată? Actul ca tine nu știu că suntem luptă și întrebați-i despre mine ... vezi ce spune ea.“ Kiersten dă din cap și începe să închidă ușa din față. „Stai, încă un lucru. Vreau să știu ce ea poartă, de asemenea.“ Kiersten ochii mi curios. „Doar cămașa ei. Vreau să știu ce tricou are pe.“ Astept de fereastră și de ceas ca Kiersten merge peste stradă și bate la ușa ei. De ce ea bate la ușa Lakeui și nu a mea? Ușa se deschide aproape imediat. Kiersten merge în interiorul și ușa se închide în spatele ei. Am menajat camera de zi și bea o ceașcă de cafea, uitam pe fereastră, așteptând Kiersten să iasă din casa Lakeui. O jumătate de oră trece și ușa din față în cele din urmă se deschide. Kiersten merge în afara și apoi la stânga și se îndreaptă spre casa ei, mai degrabă decât mersul pe jos înapoi peste drum. I-am da o vreme. Poate că a trebuit să meargă acasă pentru a mânca masa de prânz sau ceva. După trece o oră, nu mai pot aștepta. Eu fac o beeline la casa Kiersten și bat la ușă. „Hei Will, haide“, spune Sherry. Ea pași deoparte și fac drum în camera de zi. Kiersten lui TV uitam Înainte de a bombarda Kiersten, mă întorc la Sherry. „Noaptea trecută ... Îmi pare rău. Nu am încercat să fiu nepoliticos.“ "Oh opreste-te. Am fost doar băgăcios“, spune ea. „Vrei ceva de băut?“ "Nu, sunt bine. Trebuie doar să vorbesc cu Kiersten.“ Kiersten se uită peste la mine de pe canapea și-mi dă un aspect murdar. „Ești un nesimțit, Will.“, Spune ea. Cred că Lake nu e peste ea. Stau lângă ea pe canapea și a pus mâinile între genunchi. „Vrei cel puțin să-mi spui ce a spus ea?“ Aceasta este atât de patetic. Încredințez relația mea cu un copil de unsprezece ani. „Sunteți sigur că vrei să știi? Probabil ar trebui să te avertizez, am o memorie excelenta. Mama spune că am fost în stare să citez conversații întregi cuvânt cu cuvânt de când aveam trei ani „. "Pozitiv. Vreau să știu tot ce a spus ea.“ Kiersten oftează și trage picioarele în sus pe canapea și se întoarce spre mine. „Ea crede că ești un ticălos. Ea a spus că ești un măgar, un boule, un bas-“ „Un nenorocit. Știu, am înțeles. Ce altceva a spus ea?“ „Nu mi-a spus de ce a fost supărată pe tine ... dar e foarte supărată pe tine. Nu știu ce ai făcut, dar ea e la casa ei chiar acum de curățare ca un psihopat! Când a deschis ușa, ea a avut sute de cartele index peste tot podeaua din camera de zi. Parea ca retete sau ceva „. „O, Doamne, ea Alfabetizarea“, spun eu. Acest lucru este mai rău decât am crezut. „Kiersten, ea nu va răspunde la ușă, dacă mă duc acolo. Vrei să te bat așa că va deschide ușa? Chiar trebuie să vorbesc cu ea.“ Kiersten presează buzele împreună, ca ea se gândește la întrebarea mea. „Îmi ceri să-i păcălească? Pentru a minți practic la ea?“ Ridic din umeri umerii mei si da din cap. „Lasă-mă să-mi iau haina.“ Eu stau în sus și Sherry vine din bucătărie și îi întinde mâna. Am apăsat deschid palma mea și ea pune ceva în ea și se pliază degetele peste ea. „Dacă nu merge modul în care sunteți în speranța, ia astea cu puțină apă. Arăți ca un rahat.“ Ea se poate vedea ezitarea în fața mea și ea zâmbește. „Nu-ți face griji, le-am făcut. Sunt complet legal.“ *** Nu au într-adevăr un plan de atac. Mă ascund pe peretele din fața casei Lakeui când Kiersten bate. Inima mea bate atat de repede, mă simt ca eu sunt pe cale de a comite un jaf sau ceva. Am respirați adânc când am auzit ușa deschisă. Kiersten pași deoparte și am perie trecutul ei și aluneca în interiorul casei Lakeui mai repede decât ea poate da seama ce sa întâmplat. „Pleacă, Will“, spune ea ca ea deține ușa deschisă și puncte situate în afara. „Nu plec până nu vorbești cu mine“, spun eu. Am înapoi mai departe în camera de zi. "Iesi afara! Ieși afară, ieși, ieși afară!“ Eu fac ceea ce ar face orice bărbat sănătos în această situație; Am alerga în jos pe hol și blocați-mă în dormitorul ei. Îmi dau seama că încă nu au un plan. Nu știu cum pot să vorbesc cu ea, dacă am închis în dormitor. Dar cel puțin nu mă poate lovi cu piciorul acum afară din casa ei. Voi sta aici toată ziua dacă trebuie. Am auzit trântindu ușa din față și în câteva secunde ea în picioare în afara ușa dormitorului. Astept pentru ea să spună ceva sau să țipe la mine, dar ea nu. Mă uit la umbra picioarele ei dispar ca ea merge departe. Ce fac acum? Dacă am deschis ușa, ea va încerca doar să mă lovi cu piciorul din nou afară. De ce nu am formulat un plan mai bun? Sunt un idiot. Sunt idiot nenorocit! Gândiți-vă, Will. Gândi. Văd umbra picioarelor ei reapar și ea oprește în fața ușii dormitorului ei din nou. "Voi? Deschide usa. O să vorbesc cu tine.“ Ea nu sună supărat. Planul meu idioată a lucrat de fapt? Am debloca ușa dormitorului ei și imediat ce am deschis tot drumul, eu sunt complet ud în apă. Ea tocmai a aruncat cu apă pe mine! Ea a aruncat o întreagă ulcior cu apă în fața mea! „Oh“, spune ea. „Pari un pic umed, Will. Mai bine du-te acasă și să se schimbe înainte de a se îmbolnăvesc.“Ea se întoarce cu calm și pleacă. Sunt un idiot, și ea nu e gata să cedeze. Eu fac plimbarea de rușine pe hol ei, pe ușa din față și peste drum de la casa mea. E frig. Ea nici măcar nu deranja încălzirea apei înainte ca ea a aruncat-o la mine. Am dezbrac și de a lua în duș. Un duș fierbinte de data asta. *** Dușul nu a ajutat deloc. Mă simt ca un rahat complet. Cinci cești de cafea și nu dormi pe stomacul gol nu face pentru un start bun al zilei. Este aproape ora două după-amiaza. Dacă nu am fost un astfel de idiot, mă întreb ce Lake și aș face chiar acum? Pe cine pacalesc? Știu ce am face chiar acum. reflecție mea la rândul nostru de evenimente în ultimii douăzeci și patru de ore cauze capul meu să se rănească. Eu iau pantalonii mei de pe podea dormitor și să ajungă în interiorul buzunar, trăgând orice ar fi că Sherry mi-a dat. Am mers la bucătărie și în jos medicamentul cu un întreg pahar de apă înainte de a merge la canapea. *** E întuneric când mă trezesc. Nici nu-mi amintesc culcat. Stau pe canapea și la fața locului o notă pe masa de cafea. Am ajunge la peste și smulge-l în sus și începe să-l citească. Inima mea se scufundă, când îmi dau seama că nu e de la Lake. Voi, Am fost de gând să te avertizez să nu conducă după ce luați medicamentul ... dar văd ai luat deja. Deci, nu contează. ~ Sherry PS Am avut o discuție cu Layken astăzi. Chiar ar trebui să-mi cer scuze, știi. Asta a fost un fel de mișcare Dick din partea ta. Dacă mai aveți nevoie de medicamente, știi unde locuiesc.  Eu arunc scrisoarea înapoi pe masă. A fost fața zâmbitoare într-adevăr necesar? Am crispa ca crampe în stomac intensifica. Când a fost ultima dată când am mâncat ceva? Sincer, numi amintesc. Am deschis frigiderul și a vedea basagna de noapte înainte. Din păcate, acum este o noapte perfectă pentru basagna. Am tăiat-o secțiune și leapădă-l pe o farfurie si amestecati-l în cuptorul cu microunde. Așa cum am umple un pahar cu sifon, ușa din față se balanseze. A mers pe jos prin cameră, îndreptându-se spre raft. Am dart în camera de zi doar atunci când ea ajunge. Ea încă mă ignoră. Mai degrabă decât a ajunge într-o singură stea de data aceasta, ea apucă întreaga vaza de pe raft. Ea nu este de a lua acest vas cu ea. Dacă ea ia vaza cu ea, ea nu va avea un motiv să vină înapoi. Am apuca vaza din mâinile ei, dar ea nu va da drumul. Ne remorchere înainte și înapoi, dar nu mă da drumul. Nu las să-l ia. Ea eliberează în cele din urmă apuce ei și încrucișează brațele ei pe pieptul ei ca ea glares la mine. „Dați-mi, Will. Mama mea a făcut și vreau să-l iau cu mine acasă „. Am mers pe jos înapoi la bucătărie cu vaza ... ea mă urmează. L-am stabilit în colțul blatului perete și m-am întors și așezați brațele mele pe fiecare parte a acestuia, astfel că nu se poate ajunge la ea. „Mama ta a făcut pentru amândoi. Eu te cunosc, Lac. Dacă luați această acasă veți deschide fiecare dintre ei în seara asta. Vei deschide stele toată noaptea la fel ca tine sculpta dovleci „. Ea aruncă mâinile în aer și gemete. "Inceteaza sa mai spui asta! Vă rog! Nu mai sculpteze dovleci!“ Nu-mi vine să cred că crede că nu mai sculpteze dovleci. "Tu nu? Într-adevăr? Tu le carving chiar acum, Lake. A fost de douăzeci și patru de ore și tot nu va lasa-ma sa vorbesc cu tine despre asta.“ Ea wads mâinile în pumni și calcă în picioare picioarele ei în frustrare. „Ugh!“, Strigă ea. Se pare că vrea să lovească ceva. Sau cineva. Doamne, e atât de frumoasă. „Nu te mai uita la mine!“ Fixează ea. "Precum ce?" „Ai privirea aia in ochii tai din nou. Doar opreste!" Nu am absolut nici o idee despre cum arată ea vorbește, dar am distrage atenția departe de ea. Nu vreau să fac nimic să-i enervez chiar mai mult. „Ai mâncat ceva azi?“, Întreb. Eu iau farfuria din cuptorul cu microunde, dar ea nu-mi răspunde. Ea pur și simplu stă în bucătărie cu brațele încrucișate pe piept. Am trage tava de basagna din frigider și se rabatează staniol. „Mănânci basagna? Cum este cazul“, spune ea. Nu e conversație am fost în speranța am avea, dar este totuși conversație. Am tăiat un alt pătrat de basagna și pune-l în cuptorul cu microunde. Nici unul dintre noi nu spune nimic în timp ce gătește. Ea pur și simplu stă acolo, uitându-se la podea. doar eu stau aici, uitându-se la cuptorul cu microunde. Când a terminat de gătit, am pus farfuriile de pe bara și să facă o altă băutură. Amândoi stai jos și să mănânce în tăcere. tăcere foarte inconfortabil. Când am terminat, am clar de pe bar și stai vizavi de ea, așa că am putea so văd mai bine. Eu aștept să vorbească mai întâi. Ea are coatele sprijinite pe bar în timp ce ea se uită în jos, la unghiile ei, cules la ei, încercând să se uite dezinteresat. „Deci, vorbesc“, spune ea în mod uniform, fără să se uite la mine. Am ajunge la mâinile mele peste bara a ei atinge, dar ea le trage departe și se sprijină pe spate în scaun. Nu-mi place bariera de bar între noi, așa că am obține în sus și de mers pe jos la camera de zi. „Ia loc“, spun ei. Ea merge la camera de zi și se așează pe aceeași canapea ca și mine, dar la capătul opus. Am freca fața cu mâinile, încercând să rezolve doar cum am de gând să o fac să mă ierte. Eu trag piciorul pe canapea și să se întoarcă cu fața spre ea. „Lake, eu te iubesc. Ultimul lucru din lume, vreau să fac este te rănesc. Tu stii asta." „Ei bine, felicitări« spune ea.»Ai reușit cu realizarea ultimul lucru din lume, ai vrut să faci.“ Mă aplec capul înapoi în canapea. Acest lucru va fi mai greu decât am crezut. E greu de spart. „Îmi pare rău că nu ți-am spus că era în clasa mea. N-am vrut să vă faceți griji.“ „Vă faceți griji despre ce, Will? Este ea fiind în clasa cu tine ceva ce ar trebui să-ți faci griji? Pentru că dacă nu-i nimic cum ai spune că este, de ce aș avea nevoie să vă faceți griji?“ Iisus! Sunt cules cele mai rele moduri în lume, să își ceară scuze sau ea este doar atât de bun? Dacă ea se oprește vreodată a fi supărată pe mine, o să-i spun Cred că în cele din urmă a dat seama ei majore; pre-lege. „Lake, eu nu simt așa despre Vaughn mai. Am fost de planificare să-ți spun despre ea fiind în clasa mea săptămâna viitoare ... Pur și simplu nu am vrut să-l aducă înainte de evadare noastră.“ "Oh. Deci ai vrut să vă asigurați că te-ai pus înainte să ma enervat. Plan bun“, spune ea sarcastic. Am palmă fruntea cu mâna mea și închid ochii. Nu există o luptă fata asta nu a putut câștiga. „Gândiți-vă la asta, Will. Pune-te in locul meu. Să presupunem că am făcut sex cu un tip înainte să te cunosc. Apoi, chiar atunci când tu și cu mine eram pe cale să fac sex, tu intri în dormitorul meu și eu sunt îmbrățișările acest tip. Atunci vezi-mi-l sărut ... pe gât; locul tau preferat sa fie sarutat de mine. Apoi te afli M-am văzut pe tipul ăsta o dată la două zile de săptămâni și am ținut un secret. Ce ai face? Huh?“ Nu se mai iau la unghiile ei. Ea uita urât chiar la mine, așteptând pe răspunsul meu. „Ei bine“, spun eu. „V-aș permite șansa de a explica, fără a vă întrerupe la fiecare cinci secunde.“ Ea mi-flips și se se labagii de pe canapea și începe spre ușa din față. Am apuca brațul ei, când ea mi trece și eu o trag înapoi în jos pe canapea. Când ea cade în fața locului de lângă mine, înfășurați brațele în jurul ei și apăsați capul în pieptul meu. Nu încerc să o lase să plece. Nu vreau ca ea să meargă. „Lake, te rog. Dă-mi o șansă, am să-ți spun totul. Nu lăsați din nou.“ Ea nu luptă pentru a trage departe. Ea nu lupta cu mine, fie. Ea relaxează în pieptul meu și îmi permite să o țin în brațe în timp ce eu vorbesc. „Nu știam dacă ai ști măcar despre Vaughn. Știu cât de mult vă place să vorbești despre relațiile din trecut, așa că am gândit că ar fi mai rău dacă l-am adus decât dacă nu am făcut-o. De asta nu l-am adus în sus. Văzând-o din nou, a însemnat nimic pentru mine. N-am vrut să însemne nimic pentru tine, fie.“ Am alerga degetele prin părul ei și ea oftează, apoi începe să plângă în cămașa mea. „Vreau să te cred, Will. Vreau să cred că ești așa de rău. Dar de ce a fost aici noaptea trecută? Dacă ea nu înseamnă încă ceva pentru tine, de ce ai fost o exploatație?“ I-am sărut pe partea de sus a capului. „Lake, am întrebat-o să plece. Ea a fost plâns așa că am îmbrățișat „. Ea trage fața ei departe de pieptul meu și se uită în sus la mine, speriat. "Ea plangea? De ce a fost ea plânge? Will, nu-i așa încă te iubesc?“ Am oftat. Cum să răspund fără să iasă ca un dobitoc din nou? Nimic din ceea ce spun acum este de a ajuta cauza mea. Nimic. Ea stă în sus și scoots departe de mine, astfel ea se poate transforma spre mine ca ea vorbește. „Will, tu esti cel care a vrut să vorbească. Vreau să-mi spui totul. Vreau să știu de ce a fost aici, ce făceai în dormitor cu ea, de ce ai fost imbratisand-o, de ce ea plângea ... totul „. Am ajunge la peste și să ia mâna, dar ea îl trage înapoi din nou. „Spune-mi“, spune ea. Încerc să mă gândesc unde să înceapă. Am inspiri adânc și expirați încet, pregătirea pentru a fi întrerupt de un milion de ori mai mult. „Ea mi-a scris o notă în clasa de altă zi și a întrebat dacă am putea vorbi. I-am spus nu, că nu era nimic de spus. Ea tocmai a apărut ultima noapte din senin. N-am lăsat-o să, Lake. Am fost în dormitorul meu când a ajuns aici. Mi-ar avea niciodată o las să intre.“Am privi în ochi când spun că, pentru că este adevărul. „Bunica mea a vrut să mănânce cu noi și i-am spus nu și a spus că trebuie să vorbesc cu ea. Am vrut doar ea să plece. A început să plângă și mi-a spus că ura cum a ajuns lucrurile cu mine. Ea a spus că știa despre tine și întreaga situația noastră cu părinții noștri și ne ridica frații noștri. Ea a spus că „datoram vă“ pentru a afla unde inima mea este cu adevărat, și că poate am fost cu tine pentru că m-am simțit rău pentru tine, de când am fost în pantofii înainte. A vrut să-i dea o altă șansă, pentru a vedea dacă am fost cu voi pentru motivele corecte. I-am spus că nu. Iam spus te-am iubit, Lake. Am rugat-o să plece și ea a început să plângă din nou, așa că am îmbrățișat. Am simtit ca am fost un ticălos, asta e singurul motiv pentru care am îmbrățișat „. Mă uit pentru un fel de reacție la mărturisirea mea, dar ea doar se uită în jos, la poala ei, astfel încât nu pot să-i văd fața. „De ce ai săruta pe frunte?“, Întreabă ea încet. Am oftat și accident vascular cerebral obrazul cu dosul palmei, trăgând-o să se concentreze înapoi în direcția mea. „Lake, eu nu știu. Trebuie să înțeleagă că i-am datat de peste doi ani. Există unele lucruri pe care, indiferent de cât timp a trecut, e doar obiceiul. Aceasta nu a însemnat nimic, era doar obiceiul. Am fost doar consolatoare ei.“ Lake se află din nou pe brațul canapelei și se uită la tavan în timp ce ea crede. Tot ce pot face este doar să las-o să cred. I-am spus totul. Am grijă de ea ca ea se afla acolo, nu spune un cuvânt. Vreau așa de rău să se întindă lângă ea și ține-o. Mă omoară că nu pot. „Crezi că există o șansă ca ea are dreptate?“, Întreabă ea, încă uitându-se la tavan. „Chiar despre ce? Că ea mă iubește? Poate, nu știu. Nu-mi pasă. Nu se schimbă nimic.“ „Nu vreau să spun despre asta. Este evident că încă mai vrea să fie cu tine, ea a spus ea. Adică crezi că există o șansă ea ar putea avea dreptate în legătură cu celălalt lucru? Despre posibilitatea de a te fi cu mine din cauza situației noastre? Pentru că te simți rău pentru mine.“ Am Inainte de primăvară pe canapea și urca pe partea de sus a ei și prinde maxilarul, trăgând fața ei de a mea. „Nu, Lake. Să nu îndrăznești să crezi că pentru o secundă!“ Ea strange ochii închiși și lacrimi alunecă în jos peste templele ei, în părul ei. Le-am sărut. Sarut fața ei și lacrimile ei și ochii și obrajii și buzele. Am nevoie de ea să știe că nu e adevărat. Am nevoie de ea să știu cât de mult o iubesc. „Will, stop“, spune ea slab. Pot să aud strigătul ei fiind suprimată în gât; Pot să-l văd în fața ei. Ea mi se îndoiește. „Baby, nr. Nu cred asta. Vă rugăm să nu cred că.“Apăs capul în crevasă între umăr și gât. „Te iubesc din cauza ta.“ N-am nevoie de cineva să creadă ceva mai mult în întreaga mea viață. Am nevoie de ea să mă crezi. Când ea începe să reziste și să împingă împotriva mea, am aluneca brațul sub gâtul ei și trage-o mai aproape. „Lake, opresc acest lucru. Te rog nu pleca“, te rog. Imi dau seama ca eu vorbesc că vocea îmi tremură. Nu am fost niciodată atât de speriat am fost pe cale să-și piardă ceva în toată viața mea, că îmi pierd complet controlul. Am început să plâng. „Will, nu-l vezi?“, Spune ea. "De unde ştiţi? Cum știi cu adevărat? Nu mă putea părăsi acum, dacă ai vrut să. Inima ta este prea bun pentru asta, nu te-ar face asta pentru mine. Deci, cum știu dacă v-ar fi într-adevăr aici, dacă circumstanțele noastre au fost diferite? În cazul în care părinții noștri erau în viață și nu am avut Kel și Caulder, cum știi că ar iubi chiar și pe mine?“ Din mana mâna peste gura ei. "Nu! Nu mai spune că, Lake. Te rog.“Ea închide ochii și lacrimile ei începe să curgă chiar mai repede. Le-am sărut din nou. Am sărut pe obraz și am sărut fruntea ei și am sărut buzele. Am înțeles partea din spate a capului ei și i-am sărut cu mai mult de disperare i-am sărutat niciodată. Ea pune mâinile pe gâtul meu și mă sărută înapoi. Ea ma saruta înapoi. Suntem amândoi încă plângând, încercând cu disperare să-și păstreze ultimul bit de bunsimț între noi. Ea împinge împotriva mea. Ea încă mă saruta, dar ea vrea să stea în sus, așa că fac. Mă aplec înapoi în canapea și ea alunecă pe poala mea si accident vascular cerebral fața cu mâinile ei. Ne oprim saruta pentru un scurt moment si uita-te la unul pe altul. Am șterge lacrimile departe de fața ei și ea face același lucru pentru mine. Pot să văd încă durerea în ochii ei, dar ea strange-le închise și aduce buzele înapoi la ale mele. I-am trage în mine atât de aproape încât o face greu sa respire. Suntem atât tragindu pentru aer în timp ce încercăm să găsim un ritm constant în mijlocul luptei noastre frenetică. Nu am mai avut nevoie, cu o intensitate mai mare decât am nevoie de ea chiar acum. Ea trage la cămașa mea, așa că am aplece în față, permițândui să-l alunece de pe deasupra capului. Când buzele ei separat de al meu, ea încrucișează brațele ei și apucă tivul cămășii ei și trage-o peste cap. Am o ajut. Când cămașa ei este pe partea de sus a mea în podea, am înfășurați bratele in jurul ei, punându-și mâinile mele pe pielea goale din spate, și am trage în mine. „Te iubesc, Lake. Imi pare atat de rau. Sunt așa, foarte rău. Te iubesc atat de mult." Ea trage înapoi și ma priveste in ochi. „Vreau să fac dragoste cu mine, Will.“ Am înfășurați brațele mele strâns în jurul ei pe spate și se ridice în picioare ca ea se agață de gâtul meu. Ea împachetări picioarele in jurul taliei mele si am duce la dormitorul meu și ne-am prăbuși pe pat. Mainile ei găsiți butonul de blugi mele și ea le unbuttons ca gura mea se mișcă încet de la buzele ei sub bărbie și în jos gâtul ei. Nu pot să cred că acest lucru se întâmplă, de fapt. Nu-mi permit să mă timp pentru a doua ghici propriile mele acțiuni. Am aluneca degetele sub chingile de sutien și trage-le în jos de pe umeri. Ea alunecă brațele ei din curelele și am muta buzele de-a lungul marginii de sutien ei, atunci când ea începe să se lupte cu butonul de pe propriile ei blugi. Am ridicat să o ajute, atunci am ghida mâinile ei așa cum le alunece de pe și le aruncă în spatele meu pe podea. Ea scoots în continuare în sus pe pat, până când capul întâlnește perne. Am trage capacele afară de sub ea și diapozitive deasupra ei, apoi trageți capacele din spate deasupra noastră. Când ochii noștri întâlnesc, văd durerea din spatele expresia ei și lacrimile încă de streaming în jos fața ei. Ea apucă de la talie de blugi meu și începe să le alunece în jos, atunci când am trage mâinile departe. Ea doare atât de mult. Ea încă șocațe. Nu pot lăsa să facă acest lucru. Ea încă nu are încredere în mine. „Lake, eu nu pot.“ Mă rostogolesc de pe ea și să încerce să-mi trag răsuflarea. "Nu asa. Ești supărat. Nu ar trebui să fie așa.“ Ea nu spune nimic ... ea doar continuă să plângă. Amândoi se află unul lângă altul timp de câteva minute, fără să spună un singur cuvânt. Am ajunge la peste pentru a pune mâna pe partea de sus a ei, dar ea trage departe și alunecă de pe pat. Ea alege blugii de pe podea și merge înapoi în camera de zi. I-am urmat și de ceas în timp ce ea pune cămașa și pantalonii ei din nou. Ea suge în câteva respirații într-o încercare de a retine lacrimile ei. „Pleci?“ Întreb șovăielnic. „Nu vreau să te duci. Stai cu mine.“ Ea nu răspunde. Ea se duce la ușă și aluneca pantofii ei pe, apoi jacheta ei. Am mers pe jos spre ea și înveliți brațele în jurul ei. „Nu poți fi supărat pe mine pentru asta. Nu se gândesc în mod clar, lac. Dacă vom face acest lucru în timp ce ești supărat, vei regreta mâine. Atunci vei fi supărat pe tine, de asemenea. Înțelegeți că, nu-i așa?“ Ea sterge lacrimile din ochii ei și câțiva pași de mine. „Ai făcut sex cu ea, Will. Cum pot obține peste asta? Cum pot obține trecut de faptul că le-ați făcut dragoste cu Vaughn, dar nu va face dragoste cu mine? Nu știi cum se simte să fie respins. Se simte ca un rahat. Tocmai ai făcut să mă simt ca un rahat.“ „Lake, e absurd! Nu te respingere. Te iubesc prea mult pentru ca aceasta sa nu fie perfect pentru tine. Nu sunt pe cale să fac sex cu tine pentru prima dată, în timp ce plânge. Dacă facem acest lucru acum, amândoi ne vom simți ca un rahat.“ Isi freaca mîinile peste ochii din nou și se uită în jos, la podea, încercând să nu plângă. Noi stăm în liniște în camera de zi, nici unul dintre noi sigur ce se întâmplă în continuare. Am spus tot ce pot spune. Trebuie doar să mă creadă, așa că dau ei timp să se gândească. „Will?“ Ea aduce încet ochii înapoi până la a mea întâlni. Se pare aproape ca doare ei să se uite chiar și la mine. „Nu sunt sigur că pot face acest lucru“, spune ea. Privirea din ochii ei face inima mea simt ca se ajunge la o oprire literal. Am văzut acest aspect într-o fată înainte. E pe cale să se despartă de mine. „Vreau să spun ... Nu sunt sigur că ne pot face“, spune ea. „Am încercat atât de greu, dar eu nu știu cum să se desprindă de asta. De unde știu că această viață este ceea ce vrei? De unde știi asta este ceea ce vrei? Ai nevoie de timp, Will. Avem nevoie de timp să se gândească la asta. trebuie să pun totul la îndoială.“ Eu nu răspund. Nu pot. Tot ce spun iese greșit. Ea nu mai plânge. "Ma duc acasa acum. Trebuie să mă lași să plec. Lasă-mă să plec, bine?“ Este confuziva clar din spatele vocea ei și expresia calmă, rezonabilă în ochii ei, care sfasie inima chiar din pieptul meu. Ea se întoarce să plece, și tot ce pot face este lăsa să plece. Am lăsat-o să plece. *** După o oră de perforare tot ce pot găsi la punch, curățare tot ce pot găsi pentru a curăța și țipând în fiecare cussword mă pot gândi să țipe, eu bat la ușa lui Sherry. Când ea se deschide, se uită la mine și nu spune un cuvânt. Ea se întoarce înapoi în interior și se întoarce un moment mai târziu și ține în pumn. Am deschis palma mea și ea picături pastilele în mână și se uită la mine cu milă. Nu-mi place milă. Când m-am întors în casa mea, am înghiți pastilele și sa culcat pe canapea, dorind totul departe. *** "Voi." Încerc să deschid ochii, pentru a face sens de voce aud. Încerc să se miște, dar tot corpul meu se simte ca betonul. „Omule, trezește-te.“ Sunt discombobulated. Stau pe canapea și freca ochii mei, încercând să-i deschidă ... frică de lumina soarelui. Când în cele din urmă am făcut să le deschid, nu e deloc luminos, este încă întuneric. Mă uit în jurul camerei și a vedea Gavin stând pe canapea vizavi de mine. "Cât este ceasul? Ce zi este?“L-am întrebat. „Este încă astăzi. Sâmbătă. Este după zece cred. Cât timp ai fost plecat?“ Mă gândesc la această întrebare. A fost după șapte când Lake și am avut basagna. După opt când am lăsat-o să plece. Când tocmai am lăsat-o să plece. Stau înapoi pe canapea și nu răspund Gavin ca scena de acum doar două ore reluări în capul meu. „Vrei să vorbim despre asta?“ Gavin întreabă. Am agită din nou capul meu. Eu chiar nu vreau să vorbesc despre asta. „Peste lui Eddie la casa lui Layken. Părea destul de supărată. A fost un pic ciudat, așa că am crezut că am să vin ascund aici. Vrei să plec?" Am agită din nou capul meu. „Exista basagna în frigider, dacă ți-e foame.“ „Eu sunt, de fapt“, spune el. El devine de pe canapea și merge la bucătărie. „Ai nevoie de ceva de băut?“ Fac. Am nevoie de o băutură. Am mers la bucătărie și apăsați mâna pe fruntea mea. Capul îmi bate. Eu ajung deasupra frigiderului și pentru a muta cutiile de cereale din drum pentru a ajunge la cabinetul în spatele ei. Am scoate sticla de tequila și apuca un pahar shot și mă toarnă o băutură. „Mă gândeam mai mult de-a lungul liniilor de un suc“, Gavin spune ca se așează la bar și mă privește în jos o lovitură. „Bună idee.“ Am deschis frigiderul și scoate un sifon. Am apuca un pahar și mai mare și se amestecă sifon cu tequila. Nu este cel mai bun mix, dar ajută-l mai lin merge în jos. "Voi? Nu te-am mai văzut așa. Ești sigur că ești bine?“ Am înclina capul pe spate și termina întreaga băutură, apoi puse paharul în chiuvetă. Aleg să nu-i răspundă. Dacă eu spun da, va ști că mint. Dacă eu spun că nu, el va mă întreba de ce. Așa că mă așez lângă el în timp ce el mănâncă, și nu spun nimic. „Eddie și am vrut să vorbesc cu tine și Layken împreună. Bănuiesc că acum că nu se va întâmpla, așa că ...“vocea lui Gavin trasee off și el ia o altă muscatura de basagna. „Vorbeste cu noi despre ce?“ Își șterge gura cu un șervețel și suspine. El aduce brațul drept în jos la masa, furca de prindere cu mâna atât de strâns încât încheieturile rândul său alb. „Eddie gravidă.“ Nu am încredere în urechile mele în acest moment. Capul meu este încă pounding și alcoolul amestecat cu concoction de casă Sherry mi-a dat provoacă-mă să văd doi Gavin. "Gravidă? Cât de gravidă?“Întreb. „Destul de gravidă“, spune el. „Rahat.“ Eu stau în sus și apuca tequila de pe tejghea și re-umple paharul împușcat. Eu în mod normal, nu promovează potabila minori, dar sunt uneori momente când chiar mă împing limitele mele. Am loc împușcat în fața lui și el a coborâșuri. „Care e planul?“ Întreb. El merge la camera de zi și se așează din nou în jos, pe a treia canapea. Când am primit o a treia canapea? Am glisează sticla de tequila de pe tejghea și freca ochii mei ca mi fac drum în camera de zi. Când le-am deschis, există din nou doar două canapele. Am grăbește-te și stai jos înainte de a cădea. „Nu avem un plan. Același plan, oricum. Eddie vrea să-l păstrați. Se sperie rahatul din mine, Will. Suntem doar nouăsprezece. Nu suntem pregătiți pentru acest lucru la toate. “ Din păcate, știu exact cum se simte. „Vrei să-l păstrați?“ Întreb. Duminica, douăzeci și un-01 ... cred. S-ar putea fi încă sâmbătă seara. Indiferent de. WTF vreodată. Lake ... Lake, Lake, Lake, Lake. Mi-ar lua un munte și apoi am nevoie de o altă băutură. Dar te iubesc atât de mult. Da, cred că am nevoie de mai multe tequila ... și mai mult Cowbell. Te iubesc Îmi pare atât de rău. Nu sunt insetat. Dar mi-e foame, doar sete. Dar eu nu beau un alt cheeseburger din nou, eu te iubesc atât de mult. Capitolul Opt Eddie gravidă. Gavin speriat. Am lăsat Lake plec. Asta e tot ce-mi amintesc despre noaptea trecută. Soarele este mai puternică decât a fost vreodată. Am arunca capacele off și capul la baie. Când m-am face pe hol, încerc să deschid ușa, dar acesta este blocat. De ce dracu 'este blocat ușa mea de baie? Eu bat, care se simte extrem de ciudat bate singur ușa de la baie, atunci când ar trebui să fie singura persoană în casa mea. „O secundă!“ Am auzit pe cineva țip. E un tip. Nu e Gavin. Ce naiba se intampla? Am mers la camera de zi și de a vedea o pătură și pernă pe canapea. Sunt pantofii pe ușa din față, lângă o valiza. Sunt zgarieturi capul meu atunci când se deschide ușa de la baie, așa că am rândul său, în jurul valorii. „Reece?“ „Neața“, spune el. „Ce faci aici?“, L-am întrebat. El mi aruncă o privire confuză ca el merge pe canapea și se așează în jos. „Glumești?“, Întreabă el. De ce aș fi glumesc? Ce mi-ar fi glumesc despre? Nu l-am văzut în peste un an. "Nu. Ce faci aici? Cand ai ajuns aici?" El scutură din cap cu aceeași expresie derutat pe fața lui. „Will, nu îți amintești nimic nu din noaptea trecută?“ Eu stau jos și să încerce să-și amintească. Eddie gravidă. Gavin speriat. Am lăsat Lake plec. Asta e tot ce-mi amintesc. El poate vedea de lupta în fața mea că am nevoie de o reîmprospătare a cunoștințelor. „M-am întors vinerea trecută. Mama mea ma dat afară? Am nevoie de un loc unde să stai noaptea trecută și mi-ai spus că pot sta aici. Chiar nu-mi amintesc?“ Am agită capul meu. „Îmi pare rău, Reece. Eu nu." El râde. „Omule, cât de mult a trebuit să bei aseară?“ Cred că din nou pe tequila, apoi amintiți-vă medicamentul Sherry mi-a dat. „Nu cred că a fost doar de alcool.“ Se ridică și se uită neîndemânatic în jurul camerei. „Ei bine, dacă vrei să plec ...“ "Nu. Nu, nu mă deranjează să stai aici, știi asta. Pur și simplu nu-mi amintesc. N-am pierdut cunoștința înainte.“ „Nu au facut mult sens când am ajuns aici, asta e sigur. Ai tot spunea ceva despre o stea ... si un lac. Am crezut că ai crăpat afară. Nu ai crăpat afară ... ești?“ Râd. „Nu, eu nu sunt crăpate afară. Sunt doar cu un week-end într-adevăr căcat. Cel mai rau. Și nu, nu simt ca vorbesc despre asta.“ „Ei bine, din moment ce nu-mi amintesc nimic despre noaptea trecută ... ai cam mi-a spus că pot locui aici? Timp de o lună sau două? Are acel inel un clopot?“Reece ridică semne de întrebare și așteaptă lui pentru reacția mea. Acum știu de ce n-am băut. Inchei mereu de acord cu lucruri pe care în mod normal, nu ar fi de acord atunci când eu sunt treaz. Nu pot să cred că într-adevăr de un motiv pentru a nu lăsa să rămână aici. Avem un dormitor suplimentar. El practic a trăit aici când am fost în creștere în sus. Deși nu l-am mai văzut de la ultima pauză de desfășurare, eu încă îl consider cel mai bun prieten al meu. „Stai, atâta timp cât aveți nevoie“, spun eu. „Doar nu te aștepți să fie mult mai distractiv. Nu Întâmpin o săptămână foarte bună.“ „Evident.“ El apucă saci și pantofii și să le ia în jos pe hol la dormitor de rezervă. Am mers la fereastră și uita-te peste drum de la casa Lakeui. Mașina ei a dispărut. În cazul în care ar fi ea? Ea nu merge nicăieri pe duminică. Sunt filmele ei și zilele junk food. Sunt încă uitam pe fereastră când Reece merge înapoi în camera de zi. „Nu trebuie să mănânce rahat“, spune el. "Sunt infometat. Vrei să te apuca ceva de la magazin?“ Am agită capul meu. „Eu nu simt ca mananca“, spun eu. „Doar a lua orice. Probabil voi merge mai târziu în această după-amiază, oricum. Am nevoie de câteva lucruri înainte de Caulder se întoarce mâine „. „Oh, da, în cazul în care este aia mică twerp?“ „Detroit“. Reece aluneca pantofii și jacheta lui pe și aluneca pe ușa din față. Am mers la bucătărie pentru a face cafea, dar există deja un vas plin. Frumos. *** De îndată ce am ieși de la duș, am auzit ușa din față deschisă. Nu știu dacă e Reece sau Lake, asa ca ma grabesc sa trag pantalonii pe mine pentru a vedea dacă este Lake. Când am emerge din hol, ea deține vaza în mâinile ei, făcând drum spre ușa din față. Când ea mă vede, ea accelerează. „La naiba, Lake!“ I-am tăiat în camera de zi și nu-i lasa de. „Nu îl luați. Nu mă face să-l ascund de tine „. Ea încearcă să împingă drumul pe lângă mine, dar am bloca din nou. „Nu ai nici un drept să le țină la casa ta, Will! Este doar scuza ta pentru a mă face să nu mai vin aici!“ Ea are dreptate. Are perfectă dreptate ... dar nu-mi pasă. „Nu, le vreau aici pentru că nu am încredere că nu le va deschide.“ Ea imi arunca o privire murdar. „In timp ce noi suntem pe subiect de încredere, ai sabotarea astea? Sunteți pune cele false aici, încercând să mă să te iert?“ Râd. Ea trebuie sa fie obtinerea de un sfat mare de la mama ei, dacă ea crede că mă sabotarea stelele. „Poate ar trebui să asculte sfatul mamei tale, Lake.“ Ea încearcă să se spele singur cu mine din nou, așa că am apuca vaza din mâinile ei. Ea tresare departe mai greu decât mă aștept și glisierele de vaza si terenurile pe podea, deversând zeci de stele mici pe covor. Ea se apleacă și începe să-i scooping. Mâinile ei sunt pline și eu pot vedea pe fața ei că ea nu știe unde să le pună, deoarece pantalonii ei nu au buzunare. Ea trage gulerul cămășii ei afară și începe impingandu-le in mana de oameni. Ea a determinat. Am apuca mâinile și le trage departe de cămașa ei. „Lake, oprește-te! Te porți ca un zece ani!“Am stabilit vaza în poziție verticală și începe să arunce restul ei în interior la fel de repede ca ea le hapsân, umplutura-le în interiorul cămașa ei. Eu fac singurul lucru pe care pot ... am ajunge la mâna mea în jos cămașa ei și începe hapsân-le înapoi. Ea dă o palmă la mâinile mele și încearcă să se târască în spate, dar am apuca partea din spate cămașa ei să o oprească. Ea continuă să dea înapoi ca am continua exploatație pe cămașa ei până când alunecă peste cap și se odihnește în mâinile mele. Ea adună mai multe stele și standurile și capete spre ușa din față cu mâinile împreunate la sutien ei, încă mai încearcă să dețină asupra lor. „Lake, nu merg afară, fără un tricou pe“, am spus. Ea e neobosit. „Uita-te la mine!“, Spune ea. Am sări în sus și înfășurați brațele în jurul taliei ei și alege-o pe sus. Așa cum am să o elibereze pe canapea, leagăne ușilor deschise față. Mă uit peste umăr și Reece plimbări cu o mână de alimente. Se oprește și se uită la noi cu ochii mari. Lake este încă mai încearcă să lupte pentru a se elibera din strânsoarea mea, ignorând faptul că cineva ea nici nu știe că are un loc în primul rând să-i acces de furie. Singurul lucru la care mă pot gândi este faptul că ea este în sutien ei în fața unui alt tip. Am o ridica mai mare si amestecati-o pe spatele canapelei. La fel de repede ca ea e pe canapea, sa întors din nou, încercând să facă drumul trecut pe lângă mine. Ea observă în cele din urmă Reece în pragul ușii. „Cine naiba ești tu?“, Ea țipă ca ea lovește la brațul meu, care ține spatele ei. El răspunde cu prudență. „Reece? Eu locuiesc aici?“, Spune el. Lake se oprește luptă și se pliază bratele la piept cu un aspect jenat pe fata ei. Am avea posibilitatea de a apuca cele mai multe stele din mâinile ei și le-am aruncat înapoi spre vaza. Eu ajung în jos și ridica cămașa ei în sus și-l împinge în piept. „Pune-ți cămașa pe!“ Voi pocni. „Ugh!“ Ea aruncă restul stelelor pe podea și apoi cămașa ei de partea dreaptă afară. „Ești un ticălos, Will! Nu ai dreptul de a păstra astea aici!“Ea trage cămașa ei deasupra capului ei și apoi să Reece. „Și când naiba ai un coleg de cameră?“ Reece holbeaza la ea, încă cu ochii mari. El nu are nici o idee despre ce să facă din scena merge în jos în fața lui. Lake merge înapoi la centrul camerei și apucă un pumn mic de stele, apoi se întoarce și fuge spre ușa din față. Reece pași deoparte în timp ce el se mișcă trecut și merge afară. Amândoi ma uit ca ea traversează strada, oprindu-se de două ori pentru a ridica stele ea picături în zăpadă. Când ea se închide ușa în spatele ei, Reece se întoarce spre mine. „Omule, e plină de energie. Și drăguț“, spune el. „Și a mea“, am răspuns. *** In timp ce ne Reece de gătit masa de prânz, am târască în jurul valorii de camera de zi și ridica toate stelele pe care împrăștiate. După Cred că am toți, eu iau vaza la bucătărie să-l ascundă în dulap. Dacă ea nu se poate găsi, ea va trebui să vorbească cu mine să mă întreb unde este. „Care sunt acelea, oricum?“, Întreabă Reece. „Sunt de la mama ei“, spun eu. "Poveste lunga." Ea le-ar putea găsi prea ușor dacă le ascund într-un astfel de loc evident. Am muta din nou cereale și așezați vaza chiar în spatele tequila. „Deci, e tipa asta iubita ta?“, Spune Reece. Nu sunt sigur cum să răspundă la întrebarea lui. Nu știu cum de a pune o etichetă pe ceea ce se întâmplă între noi. „Da“, spun eu. El cocoșilor capul la mine. „Nu pare ca ea te place foarte mult.“ "Ea ma iubeste. Ea pur și simplu nu-mi place chiar acum.“ El râde. "Care este numele ei?" „Layken. Eu numesc Lake ei,“Eu spun ca m-am turna o băutură. O băutură nonalcoolică de această dată. El râde. „Asta explică incoerent dvs. incoerent noaptea trecută.“ El linguri niște paste în boluri noastre și să ne așezăm la masă pentru a mânca. „Deci, ce ai făcut să-i enervezi atât de rău?“ Mă odihnesc cu coatele pe masă și picătură furculita mea în castron meu. Cred că acum este un moment bun ca orice să-l completeze pe ultimul an al vieții mele. A fost prietenul meu cel mai bun de când am fost zece, minus ultimii doi ani sau cam asa ceva. Am cam crescut în afară după ce a plecat pentru armată. Eu încă încredere în el, totuși. Așa-i spun totul. Întreaga poveste. Din ziua în care ne-am întâlnit, pentru prima ei zi de la școală, pentru a lupta noastră despre Vaughn, tot drumul până noaptea trecută. Când am terminat, el e pe al doilea bol lui de paste și nu am nici a mea atins. „Deci“, spune el, amestecând paste în jurul lui în castron lui. „Tu crezi că ești cu adevărat peste Vaughn?“ Dintre toate lucrurile pe care tocmai l-am spus, asta e ceea ce el se concentrează pe? Râd. „Sunt absolut peste Vaughn.“ El mută în scaun și se uită la mine. „Spune-mi dacă acest lucru nu este rece cu tine, dar ... ai pasă dacă am întrebat-o afară? Dacă spui nu, nu voi om. Jur." El nu sa schimbat un pic. Desigur, acesta este singurul lucru pe care îl va ridica pe din întreaga mea confesiune. Singura fată. „Reece? Îmi pasă sincer mai puțin ceea ce faci cu Vaughn. Sincer. Doar nu-i aduc aici. Asta este o regulă pe care nu se poate rupe. Nu este permisă în această casă.“ El zambeste. "Pot să trăiesc cu asta." *** Următoarele câteva ore sunt cheltuite de finisare temele și studiind notele Vaughn lăsate pentru mine. Primul lucru pe care îl fac este re-scrie-le si arunca notițele originale departe. Numi place uita la scrisul ei. M-am tăiat meu de spionaj până la aproximativ o dată pe oră acum. Nu vreau Reece să cred că sunt nebun, așa că mă uit doar pe fereastră atunci când părăsește camera. Sunt la masa de studiu și se uită la televizor, atunci când Kiersten merge în; fără să bată, desigur. „Cine naiba ești tu?“, Spune ea la Reece ca ea merge prin camera de zi. „Ești chiar destul de vechi pentru a vorbi așa?“, Întreabă el. Ea dă ochii peste cap și merge la bucătărie și ia un loc vizavi de mine. Ea pune coatele pe masă și se sprijină bărbia în mâinile ei, mă uitam de studiu. „Tu vezi Lake azi?“ Întreb fără să se uite în sus de la notele mele. "Da." "Și?" „Vizionarea filmelor. Și mănâncă o mulțime de junk food.“ Bineînțeles că este. E duminică. „A spus ceva despre mine?“ Kiersten se pliază brațele pe masă și se înclină în mai aproape. „Știi, Will. Dacă voi fi de lucru pentru tine, cred că e un moment bun pentru a negocia o compensație echitabilă.“ M-am întins notele mele în jos pe masă și se uită la ea. „Sunteți de acord să mă ajute?“ „Sunteți de acord să mă plătească?“ „Cred că am putea lucra la un acord“, spun eu. „Nu cu monedă, desigur. Dar poate că aș putea ajuta să construiți portofoliul dumneavoastră.“ Ea se sprijină pe spate în scaun și mi-ochi curios ei. "Continua sa vorbesti." „Am o mulțime de experiență de performanță, știi. Aș putea să vă dau o parte din poezia mea ... vă ajuta să se pregătească pentru un slam.“ Eu pot vedea gândurile ei baterea în spatele expresia ei. „Du-mă la slam. În fiecare joi, timp de cel puțin o lună. E un spectacol de talent venind la școală în câteva săptămâni pe care doresc să intre, așa că am nevoie de tot expunerea pot obține.“ „O lună întreagă? In nici un caz. Această reconciliere între Lake și am mai bine de patru săptămâni înainte de a se intampla! Nu pot să trec prin asta pentru o lună întreagă.“ „Chiar ești un idiot, nu-i așa?“ Ea se ridică și îl împinge pe scaunul ei în. „Fără ajutorul meu, vei fi norocos dacă ea te iartă acest an.“ Ea se întoarce să plece. "Amenda! O să o fac. O să te duc“, spun eu. Ea se întoarce și îmi zâmbește. „Bună alegere“, spune ea. „Acum ... e ceva ce vrei să planteze în cap în timp ce mă duc la muncă?“ Am tocană pe asta pentru un moment. Care este cel mai bun mod de a câștiga Lake înapoi? Ceea ce în lume, aș putea spune ea ajunge pentru a vedea cât de mult eu chiar o iubesc? Ceea ce am putea avea Kiersten fac? Tresar când mă lovește. "Da! Kiersten, trebuie să-i ceară să te ducă la fulgerator. Spune-i că am refuzat să te ia, și că am spus că voi mai întorc. Beg-o să vă luați dacă trebuie. Dacă există un fel mă pot face să mă crezi, e in timp ce eu sunt pe scenă.“ Ea dă-mi un rânjet rău. „Devious ... Îmi place!“ Kiersten merge afară și se duce la locul de muncă. „Cine este ea?“, Spune Reece. „Ea este noul meu cel mai bun prieten.“ *** Altele decât lupta am avut peste stele de azi, am dat Lake tot singur timp am putea-o da, eventual. Kiersten raportate înapoi la mine și a spus Lake a fost de acord să ia joi ea, după o intensă meci de cerșit din partea lui Kiersten. I-am răsplătit cu una din vechile mele poezii. Este după zece acum. Știu că nu ar trebui, dar pare că nu pot să merg la culcare, fără a încerca să vorbească cu ea cel puțin o dată. Nu mă pot decide dacă mă lași în pace pe ea sau ma hartuieste ei este mai bună alegere în acest moment. Eu decid că e timpul pentru o altă stea. Chiar urăsc că ne deschidem ei atât de repede, dar eu consider acest lucru o situație de urgență. Când ajung la bucătărie, eu sunt șocat să văd Lake peering capul intr-unul din dulapuri. Ea obtinerea sneakier. Când trec pe lângă ea, ea sare. Eu nu spun nimic ca am ajunge în dulap și scoate vaza ea caută. Am stabilit pe tejghea și să ia unul dintre stele. Ea se uită la mine ca și cum ea așteaptă pe mine să țipe la ea din nou. Am alege vaza în sus și țineți-l la ea și ea ajunge în interiorul și apucă propria stea. Amândoi se rezema capetele opuse ale contorului în timp ce noi le deschide și a le citi în tăcere pentru noi. Adoptarea ritmul naturii: secretul ei este răbdarea. ~ Ralph Waldo Emerson Și așa am făcut doar că ... am răbdare practică. Nu vorbesc în timp ce ei citește. Oricât de mult vreau să ruleze până la ea și să o săruți și să facă totul mai bine, am decis să fiu pacient în loc. Ea încruntă ca ea citește ziarul în mână. Ea wads în sus și aruncă-l pe tejghea, apoi pleacă. Și din nou, am lăsat-o să plece. Când știu că e plecat, am apuca-o alunecare de hârtie de pe tejghea și se desfășoară ea. „Deci, dacă ai putea găsi în inima ta Pentru a da un om un al doilea de start promit lucruri care nu se va termina la fel.“~ The Avett N-ar fi spus-o mai bine dacă aș fi scris eu. „Vă mulțumesc, Julia,“ I șoaptă. Luni douăzeci și trei-1-2012 Nu renunț Nu dai în Această luptă se va transforma într-un război Înainte de a veni la capăt. Brothers Capitolul Nouă Știu că Lake nu mă place chiar acum, dar cu siguranță nu mă urăști, fie. Nu pot să nu mă întreb dacă ar trebui să te retragi și să-i spațiul ea cere. O parte din mine vrea să respecte în cazul în care ea vine de la, dar o parte din mine este speriat că, dacă mă fac înapoi, ea poate decide ce ii place spațiul. Sunt îngrozită de asta. Deci, poate că nu voi da spațiu ei. Aș vrea să știu unde să tragă linia de demarcație dintre disperare și sufocare. Reece este în cafea de bucătărie de băut. Nu am văzut o mulțime de el, dar faptul că el are întotdeauna o cafea gata este aproape merită să-l rămână aici. „Care sunt planurile tale de azi?“, Spune el, când am mers în bucătărie. „Trebuie să merg la Detroit pentru a obține băieții la un moment dat. Tu vrei sa mergi cu mine?" El scutură din cap. „Nu se poate. Am planuri cu ... am planuri de azi.“El nu se uită nervos în timp ce clătit ceașca de cafea. Eu râd și să ia propria mea ceașcă de cabinet. „Nu trebuie să-l ascundă. Ți-am spus deja am fost rece cu ea.“ El pune ceașca cu susul în jos în filtru și se întoarce spre mine. „Este încă un pic ciudat, totuși. Adică, nu vreau să cred că am fost încercarea de a obține cu ea, în timp ce doi au fost împreună. Nu a fost așa.“ „Nu te mai îngrijorătoare cu privire la aceasta, Reece. Într-adevăr. Destul de ciudat, nu e ciudat pentru mine deloc. Ce este un pic ciudat este doar câteva zile în urmă, ea a fost profesezi dragostea ei pentru mine, dar acum e pe cale să-și petreacă ziua cu tine. Oare asta nu te deranjează doar un pic?“ El ranjeste la mine ca el apucă portofelul și cheile de pe tejghea și iese din bucătărie. „Crede-mă, Will. Am abilități. Când Vaughn cu mine, vei fi ultimul lucru pe mintea ei.“ Reece nu a fost niciodată mult pentru modestie. El pune haina pe cap și spre ușa din față să plece. De îndată ce se închide ușa din față, telefonul meu vibrează. L-am scoate din buzunar și zâmbetul meu. Este un text de la Lake. La ce oră va fi Kel acasă astăzi? Trebuie să mă duc ridica un manual și nu comanda întârziată va fi acasă pentru un timp. Textul pare prea impersonal. Am citit-o de câteva ori, încercând să obțină indicii de la orice înțelesuri ascunse în ea. Din păcate, sunt destul de pozitiv textul ei a declarat exact ceea ce a intenționat să spună. Am textul înapoi ei, în speranța de a cumva ei vorbesc în gând cu mine să iau băieții sus. Unde te duci pentru a ridica manuale? Detroit? Sunt destul de sigur că știu ce librărie ea va în Detroit. Știu că este o lovitură lungă, dar eu sunt în speranța că pot capcana ei în echitatie cu mine, în loc de a lua propria mașină. Ea răspunde aproape imediat. Da. La ce oră va fi Kel acasă? E atât de greu de spart. Nu-mi place răspunsurile ei scurte. Mă duc la Detroit pentru a le ridica mai târziu. De ce nu doar mergi cu mine? Vă pot lua pentru a obține cartea. Acest lucru ar putea fi bun. Având unitatea de mult timp pentru a vorbi lucruri peste s-ar putea da într-adevăr mi o șansă să o convingă că lucrurile trebuie să se întoarcă la modul în care acestea au fost. Nu cred că eo idee bună. Imi pare rau. Sau nu. De ce trebuie să fie atât de al naibii de dificil? Am arunca telefonul meu pe canapea și chiar nu deranjez cu mesaje text spate. Am mers la fereastră și înduioșător holbeze la casa ei din nou. La început, am crezut ca va trece peste acest lucru destul de repede, dar a fost de zile. Nu-mi place faptul că nevoia ei de spațiu este mai puternic decât nevoia ei pentru mine. Chiar am nevoie de ea pentru a merge la Detroit cu mine azi. *** Nu pot să cred că fac asta. După cum am traversam strada, am dublu verifica pentru a vă asigura că nu se trage cu ochiul pe fereastră. Va fi atât de supărat dacă ea prinde-mi face asta. Am deschis repede ușa masina ei și împingeți maneta pentru a pop capota. Trebuie să lucrez rapid. Eu decid cel mai bun mod de a dezactiva jeep-ul ei este de a deconecta bateria. Este probabil cel mai evident, dar ea nu s-ar observa în considerare lipsa ei de cunoștințe mecanice. De îndată ce am reuși cu scopul meu Arunc o privire spre fereastra ei din nou, apoi face o liniuță nebun înapoi acasă. Când am închis ușa în spatele meu, aproape că regret ce am făcut. Aproape. *** Astept pentru ea să iasă din casa ei acea după-amiază înainte să plec. Ma uit ca ea încearcă să manivela vehicul ei, dar mașina nu pornește. Evident. Ea lovește volanul din frustrare și leagăne deschide ușa masina ei. Aceasta este oportunitatea mea. Eu iau lucrurile mele și capul afară pe ușa din față a mașinii mele, pretinzând că nu o observe. Când m-am înapoi în sus și trageți pe stradă, ea are gluga sus. Mă opresc în fața ei și aleea rostogolesc în jos fereastra mea. "Ce s-a întâmplat? Masina nu va începe?“ Ea colegii în jurul valorii de partea din față a capotei și scutură din cap. Am trage masina mea peste și ieși să ia o privire. Ea pași deoparte și mi permite fără să vorbească. Am frământa cu câteva fire ici și colo și pretind să încerce să manivela masina ei de câteva ori. Tot timpul, ea doar în tăcere în picioare din spate. „Se pare că bateria este împușcat,“ Eu mint. „Dacă vrei, pot alege unul nou pentru tine în timp ce eu sunt în Detroit. Sau ... ai putea să mergi cu mine și te voi lua pentru a obține cartea.“Am zâmbet la ea, în speranța că va pestera. Se uită înapoi la ea acasă, apoi la mine. Se pare rupta. „Nu, voi cere doar Eddie. Nu cred că are planuri de azi.“ Acest lucru nu este ceea ce am nevoie de ea să spun. Acest lucru nu se întâmplă cum am planificat. Joaca-l răcească, Will. „Sunt doar oferindu-vă o plimbare. Amândoi au nevoie pentru a merge la Detroit, oricum. E ridicol să se implice Eddie doar pentru că nu vrei să vorbești cu mine chiar acum.“Eu folosesc tonul autoritar l-am perfecționat pe ea. De obicei funcționează. Ea ezită. „Lake, aveți posibilitatea să sculpta dovleci întreaga călătorie. Orice ai nevoie. Treci în mașină“, spun eu. Ea încruntă la mine și apoi se întoarce și apucă-o pungă din jeep. "Amenda. Dar nu cred că acest lucru înseamnă nimic.“Ea merge în jos pe alee și spre mașina mea. Mă bucur că e în fața mea, pentru că eu nu pot ascunde entuziasmul meu ca am pumn aerul cu pumnii mei. O zi întreagă împreună este exact ceea ce avem nevoie. *** De îndată ce vom trage departe, ea se transformă Avett Brothers pe stereo auto; felul ei de a mă lăsa știu ea dovleci sculptură. Primele câteva mile la Detroit sunt incomode. Tot doresc să aducă totul, dar eu nu știu cum. Kel și Caulder va fi cu noi în drum spre casă, așa că știu dacă vreau să-l pună totul acolo, am să o fac acum. Am ajunge la peste și rândul său, volumul în jos. Are piciorul proptit pe bord și ea cu ochii pe fereastră într-o încercare de a evita o confruntare ca ea face întotdeauna. Când ea observă că am refuzat volumul, ea se uită la mine și mă vede cu ochii la ea, apoi se întoarce atenția înapoi pe fereastră. „Nu, Will. Ți-am spus ... avem nevoie de timp. Nu vreau să vorbesc despre asta." Ea este atât de al naibii de frustrant. Am oftat și se agită capul meu, senzație de o altă rundă de înfrângere vine pe. „Ați putea da cel puțin o estimare a cât timp veți fi dovleci sculptură? Ar fi frumos să știu cât de mult trebuie să sufere“, spun eu. Nu încerc și masca agravarea mea. Acest lucru spațiu este într-adevăr începe să mă enerveze. Pot să spun prin reacția ei fizice pe care i-am spus absolut lucru greșit din nou. „Am știut că aceasta a fost o idee proastă“, mormăie ea. Mâinile mele de prindere pe volan și mai tare. Ai crede că după un an mi-ar fi găsit o cale de a trece la ea, sau să o manipuleze în vreun fel. E aproape impenetrabil. Trebuie să-mi reamintesc că voința ei îndărătnic este unul dintre motivele pentru care m-am îndrăgostit de ea, în primul rând. Nici unul dintre noi nu spune un alt cuvânt în restul unității. Aceasta nu ajută faptul că nici unul dintre noi transformă radio înapoi în sus, fie. Întreaga călătorie este incredibil de ciudat ca am încerca meu cel mai bun pentru a căuta ceea ce trebuie să spună și ea încearcă tot posibilul să pretind că nu există. De îndată ce vom ajunge la librărie în Detroit și am trage într-un loc de parcare, ea se balanseze ușa mașinii și se execută în interior. Aș vrea să cred că ea fuge de frig, dar eu știu că fuge de mine. De la confruntare. În timp ce ea e înăuntru, am obține un text de la bunicul meu mi-a informat că bunica mea ne gătit cina. Textul său sa încheiat cu cuvântul „friptură“, precedat de un hashtag. „Marele“ Mormăi pentru mine. Știu că Lake are nici intențiile de a petrece seara cu bunicii mei. De îndată ce am textul bunicul meu permițându-l știu că suntem aproape acolo, ea se întoarce la mașină. „Sunt gătit cina pentru noi. Nu vom sta mult timp“, spun eu. Ea oftează. "Cât de convenabil. Ei bine, apoi ia-mă pentru a obține o baterie nouă în primul rând astfel încât să putem să terminăm cu asta.“ Eu nu răspund așa cum am scoate din librărie și capul spre casa bunicilor mele. A fost la casa lor de câteva ori înainte, așa că știe când ne apropiem mai mult că nu am nici intențiile de oprire de la magazin. „Ai trecut ca trei magazine care vând baterii“, spune ea. «Avem nevoie pentru a obține unul acum, în cazul în care este prea târziu la întoarcere.» „Nu ai nevoie de o baterie. Bateria este bine“, spun eu. Eu evit sa ma uit peste la ea, dar eu pot vedea ei mă uitam, de așteptare pentru mai multe explicații. Eu nu răspund imediat. Am scutura semnalizarea și răsuci pe strada ascendenți meu. Când am trage în aleea lor, am rândul său, mașina off și spune-i adevărul. Ce rău ar putea face în acest moment? „Am decrosat cablul bateriei înainte de a încercat să plece azi.“ Nu aștept reacția ei ca să ies din mașină și trântește ușa. Nu sunt sigur de ce am trântit ușa mașinii. Nu sunt supărată pe ea, eu sunt doar frustrat. Frustrat că ea mi se îndoiește după tot acest timp. „Tu ce !?“ țipă ea. Când ea iese din mașină, ea trântește ușa ei în mod intenționat. Am ține de mers pe jos, protejând vântul și zăpada cu jacheta mea până voi ajunge la ușa din față. Ea fuge după mine. Aproape am mers pe jos în interiorul fără să bată, dar amintițivă cum se simte, așa că bat. „Am spus că decrosat cablul bateriei. Cum altfel am fost de gând să te conving să mergi cu mine?“ „E foarte matur, Will.“ Ea mai aproape de discuțiile în ușa din față, mai departe de vânt. Am auzit pași apropiindu-antreu din interior, atunci când ea se întoarce spre mine. Ea deschide gura ei ca ea e gata să spună altceva, apoi dă ochii peste cap și apoi departe. Ușa de la intrare deschisă și leagăne bunica mea pași deoparte pentru a ne lăsa să. „Bună Sara,“ Lake spune cu un zambet fals ca ea îmbrățișează bunica mea. Bunica mea se întoarce îmbrățișare ei și am mers în spatele lor. „Voi doi ajuns tocmai la timp. Kel și Caulder stabilesc masa“, spune ea. „Va, să ia atât jachete și du-le-a pus în uscător pentru a obține zăpada de pe astfel încât acestea nu vor fi atât de umed atunci când pleci.“ Bunica mea merge înapoi spre bucătărie și am elimina jacheta și capul în sala de rufe, fără a oferi să ia Lake. Zâmbesc când am auzit-o călcând furios după mine. Fiind un tip de treabă, evident, nu a ajutat cazul meu la toate, deci cred că voi începe doar a fi smuls. Eu arunc geaca mea în uscător și pas deoparte astfel încât să poată face același lucru. După ce a shoves jacheta ei înăuntru, ea trântește ușa închisă uscător și apoi l. Ea se învârte în jurul pentru a ieși din camera de rufe, dar am blochează drumul. Ea imi arunca o privire murdar și încearcă să Ease trecut pe lângă mine, dar eu nu clinti. Ea pași înapoi și se pliază brațele peste piept și se uită departe, oferindu-mi tratamentul tăcut. O să stau aici până mă mut din calea ei. Mă duc să stau aici până când vorbește cu mine. Cred că vom fi aici toată noaptea. Ea înăsprește coada de cal ei și se sprijină de uscătorul, picior peste picior la glezne. Am rezema ușa camerei de spălătorie și să stea în aceeași poziție ca și mă uit în jos pe ea, așteptând ceva. Nu sunt sigur ce eu încerc să ies din ea chiar acum; Vreau doar să vorbească cu mine. Ea tampoane de zăpadă de pe umărul cămășii. Ea poartă tricoul Avett I-am cumpărat la concert ne-am dus la nu mai puțin de o lună în urmă. Am avut cel mai bun timp în acea noapte; N-aș fi imaginat atunci că ne-ar fi în situație în care am intrat chiar acum. În final, am cedat și vorbesc mai întâi. „Știi, pentru cineva oferindu-mi tratamentul tăcut ca un copil de cinci ani, sigur că sunt rapid să mă acuze de a fi imatur.“ Ea masculii sprâncenele la mine și râde. „Serios? Tu m-au prins într-o cameră de spălătorie, Will! Cine a fi imatur?“ Ea încearcă să se miște singur cu mine din nou, dar am continua să blocheze drumul. Ea e la același nivel cu mine acum ca ea patetism încearcă să împingă pieptul meu pentru a obține de către. Trebuie să lupte nevoia să-și încheie brațele în jurul ei. Suntem, practic, față în față, atunci când ea dă în cele din urmă din nou și se oprește-mă împinge. Ea e centimetrii de mine acum, cu ochii la podea, așteptându-mă să ies din calea ei. Ea poate avea îndoieli cu ei despre sentimentele mele pentru ea, dar nu există nici un fel ea poate îndoi tensiunea sexuală dintre noi. Eu iau bărbia în mână și trageți ușor fața spre a mea. „Lake“, șoptesc. „Nu pare rău pentru ce am făcut la mașină. Sunt disperat. Aș face orice în acest moment doar pentru a fi cu tine. Mi-e dor de tine." Ea se uită la distanță, așa că am adus mâna cealaltă pe fața ei și forța ei să mă privească în ochi. Ea încearcă să tragă mâinile mele departe, dar refuz să da drumul. Tensiunea dintre noi crește pe măsură ce ne ține privirea celuilalt. Pot să spun că vrea să mă urăști așa de rău chiar acum, dar ea mă iubește prea mult. Există o luptă de emoție în ochii ei. Ea nu poate decide dacă este sau nu vrea să mă lovi cu pumnul sau sărută-mă. Am să profite de momentul ei de slăbiciune și apleca încet și atinge buzele de ale ei. Ea apasă mâinile pe pieptul meu și încearcă cu jumătate de gură să mă împingă departe, dar ea nu trage gura departe de a mea. Mai degrabă decât să onoreze cererea sa de „spațiu“, am apleca în ea chiar mai departe și o parte buzele cu ale mele. Mâinile ei slăbesc tensiunea pieptul meu încăpățânarea ei în cele din urmă peșteri și ea îmi permite să o sărut. Am plasa mâna pe partea din spate a capului ei și încet miște buzele în ritm cu ei. sarutul nostru este diferit de data asta. Mai degrabă decât să-l împingă la punctul de retragere ca le-am făcut, vom continua să-i sărute încet, oprindu-se la fiecare câteva secunde să se uite unul la altul. Este aproape ca și în cazul în care nici unul dintre noi nu crede acest lucru se întâmplă. Mă simt ca acest sarut este ultima mea șansă de a elimina orice dubiu din cap, așa că se toarnă fiecare emoție am în ea. Acum, că am întors-o în brațele mele, mi-e teamă să o lase să plece. Am face un pas înainte și ea face un pas înapoi până când vom încheia împotriva uscătorul. Situația suntem în mine aduce aminte de ultima dată când am fost singuri împreună într-o cameră de spălătorie peste un an în urmă. A fost a doua zi după sărutul ei cu Javi la Club N9NE. În momentul în care m-am plimbat camionul lui și a văzut gura pe ei, m-am simțit imediat o gelozie cuplat cu un rănit intens ca nimic nu l-am experimentat vreodată. Nu mai fusesem niciodată într-o luptă fizică înainte. Faptul că el a fost studentul meu și am fost profesorul lui a fost pierdut pe mine imediat ce am început să-l tragă de pe ea. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă Gavin nu s-ar fi apărut atunci când a făcut-o. A doua zi după lupta când am auzit Lake spune versiunea ei de evenimente, m-am simțit ca un idiot pe care de fapt am crezut că l-au sărutat. Am cunoscut-o mai bine decât atât, și m-am urât pentru asumarea mai rau. Oricât de dificil a fost în acea zi, pentru a permite ei să continue să creadă că a ales cariera mea de ea, am știut că era lucrul corect de făcut la momentul respectiv. În acea noapte în camera ei de rufe, deși, am lăsat emoțiile mele să preia controlul asupra conștiinței mele, și aproape că am dat peste cap cel mai bun lucru care mi sa întâmplat vreodată. Am împinge teama de a pierde-o din nou din mintea mea ca am continua să o sărute. Ea se mișcă mâinile spre gâtul meu, trimițând frisoane in jos tot corpul. Lentă și constantă pierde ca vom ridica simultan ritmul. Când ea se execută mâinile prin părul meu, ma trimite peste margine. I-am apuca de talie și ridicați-o în sus, până când ea așezată pe uscător. Din fiecare sarut le-am împărtășit vreodată, acest lucru este de departe cel mai bun. Plasez mâinile mele pe partea exterioară a coapselor ei și trageți-o la marginea uscătorului și ea împachetări picioarele ei în jurul meu. La fel ca buzele mele întâlni la fața locului direct sub urechea ei, ea ofteaza și shoves pieptul meu. „Eh tiv“, spune bunica mea, țărănește întrerupe unul dintre cele mai bune momente din viața mea. Lake imediat sare de pe uscătorul și am pas înapoi. Bunica mea este în pragul ușii, cu brațele încrucișate, uitându-te la noi. Lake straightens cămașa ei afară și se uită în jos la picioarele ei, jenat. „Ei bine, e frumos să te văd doi format“, spune bunica mea, ma eyeing dezaprobator. „Cina este gata atunci când puteți găsi timp să ni se alăture la masă.“ Ea se întoarce și pleacă. De îndată ce a plecat, mă întorc înapoi la Lake și înveliți brațele în jurul ei din nou. „Babe, am fost dor de tine atât de rău.“ „Oprire“, spune ea, trăgând departe de mine. "Doar opreste." ostilitate ei bruscă este neașteptată ... și confuz. „Cum adică opriți? Ai fost doar sărutându-mă înapoi, Lake.“ Ea se uită la mine, agitat. Ea pare dezamăgit de ea. „Cred că am avut un moment de slăbiciune“, spune ea pe un ton batjocoritor. Recunosc fraza, și mai mult decât probabil merită reacția ei. „Lake, renuntat faci asta. Știu că mă iubești.“ Ea permite un oftat ca și cum ea fără succes încearcă să ajungă la un copil. „Will, nu mă luptă cu dacă sunt sau nu te iubesc. Este dacă sunteți sau nu mă iubești cu adevărat.“Ea conduce în sala de mese, lăsându-mă în urmă într-o altă cameră de spălătorie. Am pumn de perete, frustrat la ceea ce sa întâmplat între noi. M-am gândit pentru o secundă în cele din urmă am ajuns până la ea. Nu știu cât de mult mai pot lua acest lucru. Ea începe să mă enerveze. *** „Aceasta friptura este delicios, Sara,“ Lake spune bunica mea. «Va trebui să-mi dai rețeta.» Am smulge castron de cartofi de pe masa în fața mea și tăcere fierbeți la modul în care Lake este atât de neglijent schimbul de amabilități cu bunica mea. Nu am nici o poftei de mâncare, dar am gramada pe alimente, oricum. Știu că bunica mea și dacă eu nu mănânc, ea va fi ofensat. Am scoop cartofii pe farfurie, apoi să ia o lingură exagerată și fixați-le pe placa Lakeui, chiar deasupra ei friptură. A așezat lângă mine, fac tot posibilul pentru a pretinde că nimic nu este în regulă ca ea ochii masiv movila de cartofi în fața ei. Nu știu dacă ea pune pe acest ecran fals de fericire de dragul bunicilor meu sau de dragul Kel și Caulder lui. Poate de dragul tuturor. „Layken, știați că Grandpaul folosit pentru a fi într-o bandă?“ Kel spune. „Nu, nu am făcut-o. Și mi-ai să-l sun Grandpaul?“ Lake spune. „Da. Asta e numele meu nou pentru el.“ „Îmi place“, spune bunicul meu. „Pot să te sun Grandkel?“ Kel zâmbește și dă din cap la el. „Vrei să mă suni Grandcaulder?“ Caulder întreabă. „Sigur, Grandcaulder“, spune el. „Care a fost numele trupei, Grandpaul?“ Lake întreabă. Este aproape înfricoșător cât de bun e la punerea în sus un front. Am face o notă mentală să-și amintească acest mic detaliu despre ea pentru referințe ulterioare. „Ei bine, am fost în mai multe, de fapt,“ răspunde el. „A fost doar un hobby când eram mai tânăr. Am jucat la chitară.“ „E curat“, spune ea. Ea ia o mușcătură de mâncare ei și vorbește cu gura plină. „Știi, Kel-a dorit întotdeauna să învețe cum să joace la chitara. M-am gândit la punerea lui în lecții.“ Ea se șterge la gură și ia o înghițitură de apă. „De ce? Ar trebui să te doar Will să-l învețe“, spune Grandpaul. Lake se întoarce și se uită la mine. „Nu am fost conștient de faptul că Will a știut cum să joace la chitara“, spune ea într-un ton oarecum acuzator. Cred că n-am împărtășit acest lucru cu ea. Nu e ca și cum am încercat să-l păstrați de la ea, eu doar nu am jucat într-un cuplu de ani. Desigur, sunt sigur că ea crede că e doar un alt secret, l-am ascuns de ea. „N-ai jucat pentru ea?“ el spune-mi. Ridic din umeri. „Eu nu o chitară.“ Lake este încă uita urât la mine. „Acest lucru este foarte interesant, Will“, spune ea sarcastic. „Există cu siguranță o mulțime de lucruri despre tine nu știu.“ Mă uit la ea direct cu care se confruntă. „De fapt, Babe ... nu există. Știi destul de mult totul despre mine.“ Ea scutură din cap și pune coatele pe masă și mijește ochii ochii la mine, punând pe acel zambet fals eu sunt în creștere într-adevăr să urăsc. „Nu, dragă. Nu cred că știu totul despre tine.“ Ea spune acest lucru într-un ton pe care doar am putut recunoaște ca entuziasmul ei fals. „Nu știam că a jucat la chitară. De asemenea, nu am știut că obținerea unui coleg de cameră. De fapt, acest«Reece»pare să fi fost o destul de mare parte din viata ta, și ai nici măcar nu l-au menționat ... .along cu alte câteva „prieteni vechi“, care au mi-au apărut recent.“ Am stabilit furculița jos pe farfuria mea și șterge gura cu șervețelul. Toată lumea la masă se uită la mine, așteptându-mă să vorbesc. Zâmbesc la bunica mea, care pare să uite ce se întâmplă între Lake și I. Ea zâmbește înapoi la mine, interesat de răspunsul meu. Eu decid să ridice miza, asa ca am înfășurați brațul în jurul Lakeui și trage-o mai aproape de mine și sărut-o pe frunte. „Ai dreptate, Layken.“ Eu spun ei intreaga primul nume cu același entuziasm ei prefăcută. Știu cât de mult o scoate din sarite. „Am uitat să menționez câțiva prieteni vechi din trecutul meu. Cred că acest lucru înseamnă că va trebui doar să-și petreacă mai mult timp împreună, de a cunoaște fiecare aspect al vieții celuilalt.“ Am ciupesc bărbia cu degetul mare și degetul meu și zâmbet la ea ca ea îngustează ochii la mine. „Reece este din nou? Trăiește cu noi?“ Caulder întreabă. Dau din cap. „Avea nevoie de un loc unde să se prăbușească pentru o lună sau cam asa ceva.“ „De ce nu-i stă cu mama lui?“ bunica mea întreabă. „Ea recăsătorit în timp ce el a fost de peste mări. El nu se obține, împreună cu noul său pas-tata, așa că caută propriul său loc“, spun eu. Lake se apleacă într-o încercare de a elimina inconspicuously brațul meu, care este drapată în jurul umerilor ei. In schimb, am stoarce-o mai strâns și trage scaunul meu mai aproape de ei. „Lake asigurat că o primă impresie bună atunci când ea a întâlnit Reece,“ Eu spun, referindu-se la acces de furie ei bustul gol în camera mea de zi. "Corect, Sweetie?" Ea apasă călcâiul cizmei ei în partea de sus a piciorului meu și zâmbește din nou la mine. „Dreapta“, spune ea. Ea scoots scaunul pe spate și se ridică. „Scuză-mă. Trebuie să merg la toaletă.“ Ea lovește peste servetel ei în jos pe masă și dă-mi cu ochiul ca ea merge departe. Toți ceilalți la masă nu ține cont de furia ei. „Voi doi par să fi trecut de bizon dvs. din săptămâna trecută,“ bunicul meu spune după ce ea a dispărut în jos pe hol. „Da. Obținerea de-a lungul mare“, spun eu. Am împinge o lingură de cartofi în gura mea. Lake rămâne în baie pentru un timp destul. Când se întoarce, ea nu vorbește mult. Kel, Caulder și Grandpaul vorbesc jocuri video în timp ce Lake și termin mesele noastre în tăcere. „Will, poți să mă ajute în bucătărie?“ bunica mea spune. Bunica mea este ultima persoană care ar cere ajutor în bucătărie. Sunt fie pe cale de a schimba un bec sau de a primi o prelegere. Ma ridic de la masă și apuca mina și plăcile Lake și urmați-o prin ușa de la bucătărie. „Ce-i asta?“ ea spune ca am racla alimente de pe plăci și în eliminarea. „Ce-i ce vorba?“ Eu raspund. Ea tampoane mâinile pe prosop de vase și se sprijină pe tejghea. „Nu e foarte fericit cu tine, Will. Eu pot fi vechi, dar știu disprețul unei femei când văd unul. Vrei să vorbim despre asta?“ Ea este mai atent decât am da credit pentru ea. „Cred că nu poate face rău în acest moment,“ Eu spun, rezemat de tejghea de bucătărie de lângă ea. „E supărat pe mine. Totul cu Vaughn săptămâna trecută a lăsat-o să mă îndoiesc. Acum ea crede că sunt cu ea doar pentru că îmi pare rău pentru ea și Kel.“ „De ce ești cu ea?“ bunica mea întreabă. „Pentru că. Sunt îndrăgostit de ea“, spun eu. „Ei bine, îți sugerez să-i arate mai bine“, spune ea. Ea ia LAR și începe ștergerea jos contorul. . „Am eu nu pot să vă spun de câte ori am spus că nu-i pot trece prin cap Acum, ea vrea să o lase în pace astfel încât ea poate crede că sunt obtinerea atât de frustrat;... I nu știu ce altceva pot face.“ Bunica mea dă ochii peste cap la ignoranta mea percepută. „Un tip poate spune o fată că e îndrăgostit de ea până când e albastră în față. Cuvintele nu înseamnă nimic pentru o femeie, atunci când capul ei plin de îndoială. Trebuie să-i arate.“ „Cum? Ce altceva pot să fac? Am dezactivat mașina așa că ar trebui să călărească aici cu mine azi. Scurt de urmărire ei, nu știu ce altceva pot face să-i arăt.“ Mărturisirea mea patetic solicită o privire dezaprobatoare de la ea. „E mai mult ca o modalitate buna de a obține te pune în închisoare, nu câștiga înapoi inima de fata esti indragostit de“, spune ea. „Știu. A fost o prostie. Am fost disperat. Nu mai am idei.“ Ea merge la frigider și scoate o plăcintă. Ea stabilește în pe tejghea lângă mine și începe de tăiere felii. „Cred că primul pas este pentru tine de a lua ceva timp la întrebarea de ce doar ești îndrăgostit de ea, apoi o cale de a releu care să-i. Între timp, trebuie să-i dea spațiu are nevoie. sunt surprins că puțin spectacol tocmai l-ați tras la cina nu s-au lovit te „. „Noaptea e încă tânăr.“ Bunica mea rade si pune o felie de plăcintă pe o farfurie, apoi se întoarce și mâinile-mi. „Îmi place de ea, Will. Ar fi bine să nu dai în bară. E bine pentru Caulder.“ comentariul bunicii mele mă surprinde. „Serios? Nu am crezut că ai plăcut foarte mult.“ Ea continuă să feliere secțiuni de plăcintă. „Știu că tu crezi asta, dar am place de ea. Ceea ce nu-mi place este modul in care esti mereu peste tot ei când ești în jurul ei. Unele lucruri sunt mai bune stânga în privat. Și mă refer la dormitor, nu sala de rufe“, spune ea ca ea bice capul în jur și se încruntă la mine. Nu mi-am dat seama cât de public am etalat afecțiunea mea față de Lake. Acum, că bunica mea și Lake au adus amândoi l, e un fel de jenant. Cred că incidentul de spălătorie mai devreme, de asemenea, nu a ajutat să descurajeze opinia Lake crede că bunica mea are de ea. "Bunica?" Eu întreb cum am iau la desertul meu. Ea nu mi-a dat o furculiță, așa că am rupt o bucată de crusta și pop-l în gura mea. „Hum?“ Ea ma observa mâncând cu mâinile mele, așa că ea ajunge în sertar, scoate o furculiță și picături-l pe farfurie. „E încă virgină, știi.“ Ochii bunicii cresc larg și ea se întoarce înapoi spre plăcintă să taie o altă felie. „Will, asta e treaba mea.“ „Știu“, spun eu. „Vreau doar să știi că despre ea. Nu vreau să te gândești opusul ei.“ Ea se întoarce și îmi întinde încă două farfurii de desert, apoi apucă doi dintre ei și ghionturi capul spre ușa bucătăriei. „Ai o inimă bună, Will. Ea va veni în jur. Trebuie doar să dea timpul ei.“ *** Lake se află în bancheta din spate cu Kel pe drum spre casă și Caulder plimbari in fata cu mine. Cele trei dintre ei vorbesc întreaga casă plimbare. Kel și Caulder sunt intonând pe despre tot ceea ce au făcut cu Grandpaul. Eu nu spun un cuvânt. Am tune-le și conduc în tăcere. După ce am trage în aleea mea și noi toți ieșim din mașină, am urmat Lake și Kel, deoarece acestea fac drumul lor peste drum. Ea conduce în interiorul fără să spună un cuvânt. Am pop capota pe jeep-ul ei și reconectați bateria, apoi opriți-și capul înapoi la casa mea. Nici măcar nu e ora zece noaptea încă. Nu sunt deloc obosit. Caulder în pat și Reece este mai mult decât probabil încă cu Vaughn. Eu stau jos pe canapea și porniți televizorul atunci când cineva bate la ușă. Cine ar veni peste această întârziere? Cine ar bate? Am deschis ușa și stomacul meu flips când văd Lake tremurând pe terasă. Ea nu arata furios, ceea ce este un semn bun. Mâinile ei sunt trăgând jacheta ei strâns în jurul gâtului ei. Are ei cizme de zăpadă trase pe fundul ei peste pijama. Se pare ridicol ... și frumos. „Hei“, spun eu, un pic prea nerăbdare. „Aici pentru o altă stea?“ Am pas deoparte și ea merge în. „De ce te bat?“ Întreb, închizând ușa în urma ei. Nu-mi place că ea a bătut la ușa mea. Ea nu bate. Acest lucru mic gest dezvăluie un fel de schimbare în întreaga noastră relație care eu nu pot spune exact, dar știu că nu-mi place. Ea ridică din umeri doar. "Pot să vorbesc cu tine?" „Aș vrea să vorbești cu mine“, spun eu. Amândoi facem drum spre canapea. În mod normal, ea ar prăbuși lângă mine și să stea pe picioarele ei. De data aceasta, ea face sigur că există o mulțime de spațiu între noi ca ea picături în jos pe capătul opus al canapelei. Dacă am învățat nimic în această săptămână, este faptul că urăsc spațiu. Spațiu de rahat. Se uită la mine și încearcă să adune un zâmbet, dar nu vine de pe dreapta. Se pare mai mult ca ea încearcă să nu milă de mine. „Promite-mi că o să mă auzi fără argumentând mai întâi“, spune ea. «Aș vrea să aibă o conversație matură cu tine.» „Lake, nu poți sta acolo și să spun că nu te aud. Este imposibil să te auzi când te dovleci sculptură naibii tot timpul!“ „Vezi? Chiar acolo. Nu face asta“, spune ea. Am apuca arunca perna de lângă mine și acopere fața cu ea pentru a înveli un geamăt frustrat. E imposibil. Eu aduc perna înapoi în jos și să se odihnească cotul meu pe ea ca să te confortabil și să se pregătească pentru o prelegere. „Eu ascult“, spun eu. „Nu cred că înțelegi, unde vin eu la toate. Nu ai nici o idee de ce am avea îndoieli, nu-i așa?“ Are dreptate, eu nu fac. „Luminează-mă“, spun eu. Ea ia jacheta ei off și aruncă-l pe spatele canapelei și devine confortabil. Am greșit, ea nu e aici la curs; Pot să spun de modul în care ea vorbește cu mine. Ea e aici pentru a avea o conversație serioasă, așa că decid să aud respect-o afară. „Știu că mă iubești, Will. Am greșit să spun că mai devreme. Știu că faci. Și eu te iubesc." Este evident această mărturisire este pur și simplu doar o prefață la altceva e să spun. Ceva ce nu vreau să aud. „Dar, după ascultarea lucrurile Vaughn spus la tine, ma făcut să mă uit la relația noastră într-un mod diferit.«Ea trage picioarele în sus pe canapea si se aseaza stil indian, cu fața spre mine.»Gândește-te la asta. Am început să mă gândesc din nou în acea noapte la slam anul trecut, când am în cele din urmă ți-a spus cum m-am simțit. Ce se întâmplă dacă nu s-ar fi arătat în acea noapte? Ce se întâmplă dacă nu aș fi venit la tine și ți-a spus cât de mult te-am iubit? Tu ar avea nici măcar nu mi-a citit slam-ul. Tu ar fi luat de muncă de la juniori ridicat și noi, probabil, nici măcar nu ar fi împreună. Deci, puteți vedea în cazul în care îndoiala mea intră în joc, nu? Se pare ca ai vrut doar să stai pe spate și lăsați jetoanele cad în cazul în care acestea pot. Nu te-ai lupta pentru mine. Ai fost doar o să mă lase să plec. Te-ai lăsa să plec.“ Am făcut-o lăsa să plece, dar nu pentru motivele ea însăși spun. Ea știe acest lucru. De ce ea îndoiesc acum? Eu fac tot posibilul să fie pacient atunci când am răspunde, dar emoțiile mele sunt toate amestecate. Sunt frustrat, eu sunt supărat, sunt fericit că e aici. Este obositor. Numi place lupta. „Știi de ce a trebuit să te las să pleci, Lake. Au fost lucruri mai mari intampla anul trecut, decât doar noi. Mama ta ai nevoie. Ea nu știa cât de mult timp ea a avut. Modul în care ne-am simtit unii despre alții s-ar fi putut interfera cu timpul tău a plecat cu ea, iar tu te-ar fi urât pentru asta mai târziu. Acesta este singurul motiv pentru care am renunțat, și știi asta.“ Ea scutură din cap în dezacord. „Este mai mult decât atât, Will. Am experimentat atât mai multă durere în ultimii doi ani decât majoritatea oamenilor experiență într-o viață întreagă. Gândiți-vă la efectul pe care la avut asupra noastră. Când ne-am găsit în sfârșit unul pe altul, durerea noastră este modul în care ne-am legat. Apoi, când am aflat că nu am putut fi împreună, ea a făcut-o chiar mai rău. Mai ales că Kel și Caulder au fost cei mai buni prieteni de atunci. A trebuit să interacționeze în mod constant pe care a făcut-o chiar mai greu de a opri sentimentele noastre. Și apoi a început totul off, mama mea a terminat cu cancer și am fost pe cale de a deveni un tutore, la fel ca tine. Așa ne-am legat. Au fost toate aceste influențe externe în joc. Aproape ca viata ne-a fost forțarea împreună „. Am lăsat-o să continue, fără a întrerupe ei ca ea a cerut să fac, dar vreau doar să țipe din frustrare pură. Nu sunt sigur ce punct că obține de la, dar mi se pare că a gândit mult prea greu. „Scoateți toți factorii externi pentru un al doilea“, spune ea. „Imaginați-vă dacă lucrurile au fost ca acest lucru: părinții tăi sunt în viață. Mama mea este în viață. Kel și Caulder nu sunt cei mai buni prieteni. Noi nu suntem ambii tutori cu responsabilități uriașe. Nu avem nici un sentiment de obligație de a ajuta reciproc. Nu ai fost niciodată profesorul meu, de aceea nu am avut de a experimenta acele luni de tortură emoțională. Suntem doar un cuplu de tineri cu absolut nici responsabilități sau experiențe de viață ne leagă împreună. Acum spune-mi, dacă tot ce era realitatea noastră curentă, ce este despre mine că te iubesc? De ce ai vrea să fii cu mine?“ „E ridicol,“ Mormăi. „Asta nu e realitatea noastră, Lake. Poate că unele dintre aceste lucruri sunt de ce suntem îndrăgostiți. Ce e în neregulă cu asta? De ce ar conta? Iubirea este iubire." Ea scoots mai aproape de mine pe canapea și ia mâinile în ei, uitându-mă drept în ochi. „Contează, Will. Contează, pentru că cinci sau zece ani de acum, acești factori externi nu vor fi în joc în relația noastră mai. Va fi doar tu și cu mine. cea mai mare frica mea este ca te vei trezi intr-o zi și dau seama de toate motivele pentru care ești îndrăgostit de mine au dispărut. Kel și Caulder nu va fi aici să depindă de oricare dintre noi. nostru părinte va fi o amintire trecătoare. Vom ambele au cariere care ne-ar putea sprijini în mod individual. Dacă acestea sunt motivele pentru care mă iubesc, nu va mai fi nimic stânga pentru a vă ține la mine, alta decât conștiința ta. Și știind tu, ai trăi cu ea pe plan intern pentru că ești prea bun al unei persoane de a rupe inima mea. Nu vreau să fie motivul pentru care termina cu regrete.“ Ea se ridică și pune jacheta din nou. Am început să protesteze tot ce spune ea, dar imediat ce am deschis gura mea ea mă întrerupe. „Nu“, spune ea cu o privire serioasă pe față. „Vreau să se gândească la acest lucru înainte de a se opune. Nu-mi pasă dacă te ia zile sau săptămâni sau luni. Nu vreau să aud de la tine din nou, până când nu poate fi complet real, cu mine și lasă sentimentele mele pentru tine de decizia ta. Tu datorezi asta, Will. Le datorați mi-a ne asigura că nu sunt pe cale de a trăi o viață împreună, care într-o zi vei regreta.“ Ea iese pe ușă și calm închide-l în spatele ei. Luni? A spus doar că nu-i pasa daca dureaza luni? Ea a facut. Ea a spus luni. Dumnezeule, tot ce a spus ea are sens. Ea este complet greșită, dar are sens. Înțeleg. Pot să văd de ce ea pune la îndoială totul. Pot să văd de ce mi se îndoiește acum. O jumătate de oră trece înainte, chiar atât de mult ca muta un mușchi. Sunt complet pierdut în gânduri. Când în sfârșit am rupe gratuit de transa am intrat, am ajuns la o singură concluzie. Bunica mea are dreptate. Lake are nevoie de mine să-i arate de ce o iubesc. Am început să formuleze un plan, atunci când am decis să apuca inspirația din borcan mai întâi. Am desfaceți steaua și a citit-o. „Viața e grea. Este chiar mai greu atunci când ești prost.“- John Wayne Am oftat. Mi-e dor simțul umorului Julia. Marți douăzeci și patru-01-2012 Inima unui om este nici o inimă, la toate Dacă inima lui nu este iubit de o femeie. Inima unei femei este nici o inimă, la toate Dacă inima ei nu este un om iubitor. Dar inima unui bărbat și o femeie în dragoste Poate fi mai rău decât a nu avea o inimă Pentru că, cel puțin dacă nu aveți inimă la toate Nu poate muri atunci când se rupe în afară. Capitolul Zece Este marți și până în prezent am petrecut cea mai mare parte a zilei studia. Doar o parte din ea a fost cheltuită fiind paranoic. Paranoid că cineva o să mă vadă ascuns în casa lui Lake. Odată ajunși, am căuta în jurul valorii de tot ceea ce am nevoie și capul repede înapoi pe ușa din față, înainte de toată lumea ajunge acasă de la școală. Am arunca ghiozdan meu peste umărul meu și îndoiți în jos pentru a ascunde cheia Lakeui înapoi sub oala. "Ce faci?!" Am sări înapoi și aproape excursie peste creșterea terasa de beton. Am controla echilibrul meu pe grinda de sprijin și privi în sus. Sherry este în picioare pe aleea Lakeui cu mâinile pe șolduri. Încerc repede să vină cu o scuză ca de ce am furisat din casa Lakeui. „Eu ... am fost doar ...“ „Sunt glumesc“, ea râde, mersul pe jos spre mine. Am trage-i un aspect murdar pentru aproape să-mi dea un atac de cord și să se întoarcă înapoi în jurul pentru a împinge oala înapoi în poziția sa inițială. „Am nevoie de unele lucruri din casa ei“, spun eu, fără a intra în detalii. "Ce faci?" „Nu de mult“, spune ea. Ea are o lopată în mâinile ei și eu o privire în spatele ei pentru a vedea o parte din trotuar Lake eliminate. „Sunt doar pierd timpul ... așteptând pe soțul meu pentru a ajunge acasă. Avem cumpărături de făcut.“ Am cocoș capul meu la ea. „Ai un soț?“ Întreb, cu un pic prea mult fervoare. Nu vreau să sune surprins, dar eu sunt. Nu l-am văzut până acum. Ea râde de răspunsul meu. „Nu, Will. Copiii mei sunt rezultatul concepției imaculate „. Râd. Are un mare simț al umorului. Îmi amintește de mama lui. Și Julia. Și Lake. Cum am fost atât de norocos să fie înconjurată de astfel de femei uimitoare? „Îmi pare rău“, spun eu. „Doar că nu l-am văzut până acum.“ „El lucrează foarte mult. Cea mai mare parte din stat ... merge în călătorii de afaceri și altele asemenea. El e acasă timp de două săptămâni. Mi-ar place foarte mult să-l cunosc „. Nu-mi place că suntem în picioare în fața casei Lakeui. Va fi acasă în curând. Am opuneți departe de casă ca și cum eu răspund. „Ei bine, dacă Kel și Kiersten obține într-o zi căsătorit, vom fi punct de vedere tehnic în legi, deci cred că ar trebui să-l cunosc.“ „Asta presupunând că și Kel au un alt tip de relație de atunci“, spune ea. „Sunteți de planificare pe popping întrebarea?“ Ea începe de mers pe jos cu mine spre casa ei. Cred că pot simți vreau doar să fie în afara proprietății Lakeui înainte ca acestea să se întoarcă acasă. „Am plănuise pe el“, spun eu. „Nu sunt așa de sigur acum care ar fi răspunsul lui Lake.“ Sherry se întoarce și înclină capul, apoi oftează. Ea se uită la mine cu milă din nou. „Vino înăuntru pentru o secundă. Vreau să-ți arăt ceva." Continui să o urmeze în casa ei. „Stai jos pe canapea“, spune ea. „Ai câteva minute?“ „Am mai mult de câteva.“ Ea merge în jos pe hol și returnează un moment mai târziu, cu un DVD în mâinile ei. După ce a-l introduce în DVD player, ea se aseaza pe canapea lângă mine și apoi televizorul mai departe cu telecomanda. „Ce este?“, Întreb. „Un prim-plan a-mi da naștere la Kiersten.“ Am să sară în sus, în semn de protest, iar ea își dă ochii și râde ei. „Stai jos, Will. Glumesc." Am fără tragere de inimă stai pe spate jos. „Nu e amuzant“, spun eu. Ea apasă juca pe telecomandă și televizorul este întreruptă de o scurtă secundă de statică, apoi taie la o lovitură a unui Sherry mult mai tineri. Ea se uită aproximativ nouăsprezece sau douăzeci și în film. Ea stă pe un leagăn pridvor râs, ascunde fața de la camera video cu mâinile ei. Persoana care deține aparatul de fotografiat este râs, de asemenea. Presupun că e ea acum soț. Când se plimbă pe treptele verandei, el unghiuri camera în jurul și se așează lângă ea, concentrându-se lentila pe ambele. Sherry dezvăluie fața ei și se sprijină capul împotriva zâmbetele și. „De ce ne filmează, Jim?“, Spune Sherry la aparatul de fotografiat. "Pentru că. Vreau să amintesc acest moment pentru totdeauna“, spune el. Camera shuffles din nou și vine la o odihnă pe ceea ce este, probabil, un tabel. Este poziționat pe ambele acum ca el îngenunchează în fața ei și pune mâinile lângă ea. Este evident că e pe cale să propună, dar puteți vedea încercare de Sherry pentru a suprima entuziasmul ei, în cazul în care nu este intenția lui. Când el trage o cutie mica din buzunar, ea ofteaza și imediat începe să plângă. El aduce mâna până la fața ei și se șterge lacrimile ei, apoi se apleacă scurt înainte și o sărută. Cand se stabileste din nou pe genunchi, el sterge o lacrima departe de ochii săi. „Sherry, până când te-am cunoscut nu am știu ce era viața. Nu am avut nici un indiciu că nu am fost nici în viață. E ca și cum ai venit și m-am trezit sufletul meu.“Se uită direct la ea în timp ce vorbește. El nu sună deloc emoții, ca el a determinat să dovedească ea cât de serios este. El respiră adânc și apoi continuă . „nu voi fi în măsură să vă dau tot ceea ce meriți, dar eu voi petrece cu siguranta tot restul vieții încercând.“ El scoate inelul din cutie și alunecă-l pe degetul ei. „Nu-ți cer să se căsătorească cu mine, Sherry. Îți spun să se căsătorească cu mine, pentru că nu pot trăi fără tine.“ Sherry împachetări brațele în jurul gâtului său și țineți pe unul față de celălalt și plânge. „Bine“, spune ea în cele din urmă. Când încep să-i sărute, mâna lui ajunge la peste și se oprește camera. Televizorul merge negru. Sherry apasă butonul de alimentare de pe telecomandă și ea e tăcut pentru un moment. Pot să spun video a adus înapoi o mulțime de emoții în ea. „Ce ai văzut în film?“, Spune ea. „Conexiunea Jim și am avut? Asta e dragoste adevărată, Will. Te-am văzut și Layken împreună, și ea te iubește așa. Ea are într-adevăr.“ Ușa din față a casei lui Sherry se deschide larg și un om intră, scuturarea zăpada din părul lui. Sherry pare nervos ca ea hamei și hit-uri scoate de pe DVD player și o pune înapoi în interiorul carcasei. „Hei, scumpule“, spune ea cu el. Ea propuneri de mine să se ridice în picioare, așa că fac. „Aceasta este Will“, spune ea. „El este fratele mai mare al lui Caulder de peste drum.“ Omul se plimba prin camera de zi și am ajunge la mâna mea la el. De îndată ce mă ochi pentru ochi cu el, nervozitate bruscă a lui Sherry este explicată. Acest lucru nu este Jim. Acesta este un om complet diferit decât cel care a fost am văzut doar propun să Sherry pe acel DVD. „Sunt David. Încântat să te cunosc. Am auzit multe despre tine.“ „De asemenea,“ spun eu. Mint. „Am fost avertizat de sfaturi despre relații Will“, spune Sherry. „Oh, da?“, Spune el. El îmi zâmbește. „Sperăm că-l iau cu un bob de sare, Will. Sherry crede că e un guru adevărat.“El se apleacă și sărută Sherry pe obraz. „Ei bine, ea este destul de inteligent“, spun eu. „Că ea este« spune el, ca el ia un loc pe canapea.»Dar ia-o de la mine ... nu accepta oricare dintre fierturi ei medicamente. Vei regreta.“ Prea târziu pentru asta. „Mai bine plec“, spun eu. „Încântat întâlnire, David.“ „Te voi ieși“, spune Sherry. După ce suntem afară, zâmbetul ei dispare după ce închide ușa în urma ei. „Trebuie să știi că-mi place soțul meu, Will. Dar există foarte puțini oameni în această lume suficient de norocos pentru a experimenta dragostea pe același nivel pe care l-am avut în trecut ... la același nivel pe care și Layken au. Nu mă intra în detalii cu privire la ce a mea nu a mers, dar ia-o de la cineva care a avut-o înainte de a ... nu doriți să lăsați-l să scape. Lupta pentru ea.“ Ea pași înapoi în casa ei și închide ușa. „Asta am încercat să fac,“ I șoaptă. *** „Putem avea pizza în seara asta?“ Caulder spune imediat ce el se plimba prin ușa din față. „Este marți. Gavin ne pot obține speciale, marți, că vine cu pizza desert.“ „Oricare ar fi. Nu mă simt ca de gătit, oricum.“ Am de text Gavin și oferă să le cumpere pizza, dacă el va aduce peste atunci când el devine de la muncă. Până când ora opt vine în jurul valorii, am o casă plină. Kiersten și Kel au prezentat la un moment dat. Gavin și Eddie umbla cu pizza și ne așezăm la masă pentru a mânca. Singurul care lipsește este Lake. "Ar trebui să vă invite Lake?" Eu întreb Eddie cum am arunca o grămadă de plăci de hârtie pe masă. Eddie se uită la mine și scutură din cap. „I-am trimis mesaj. Ea a spus că nu e foame.“ Ma asez la masa si apuca una dintre plăcile de hârtie și arunci o felie pe ea. Eu iau o mușcătură și fixați pizza înapoi în jos pe placa. Nu sunt dintr-o dată foame, fie. "Multumesc pentru a aduce mi o pizza brânză, Gavin", spune Kiersten. „Cel puțin cineva pe aici respectă faptul că eu nu mănânc carne.“ Nu am nimic de a arunca la ea sau aș face-o. Am trage-i un aspect murdar în loc. „Care este planul de atac pentru joi?“ Kiersten mă întreabă. Arunc o privire la Eddie și ea se uită chiar la mine. „Ce-i joi?“ Eddie spune. „Nimic“, am răspuns. Nu vreau Eddie ruinarea asta. Mi-e teamă că va merge avertizează Lake. „Will, dacă tu crezi că o să-i spun orice ai de gând să faci, te înșeli. Nimeni nu vrea ca voi doi să lucreze lucruri mai mult decât mine, crede-mă.“ Ea ia o muscatura de pizza ei. Pare cu adevărat serioasă, deși nu sunt sigur de ce. „El face un slam pentru ea,“ Kiersten izbucnește. Eddie se uită înapoi la mine. „Serios? Cum? Tu nu va fi în stare să-i vorbească în gând.“ „El nu a trebuit sa“, spune Kiersten. „Am vorbit în gând.“ Eddie se uită la Kiersten si ranjeste la ea. „Ești un lucru viclean puțin. Și cum ai de gând să-i țină acolo?“ Eddie se uită înapoi la mine. „De îndată ce ea te vede pe scenă ea va primi supărat și se lasă.“ „Nu, dacă am furat poșeta și cheile ei“, spune Kel. "O idee bună, Kel!" Spun. De îndată ce am spus, realitatea momentului mă lovește. Stau aici lăudându cei de unsprezece ani pentru furt și situată la prietena mea. Ce fel de model sunt eu? „Și putem sta în cabina aia am stat în ultima dată“, spune Caulder. „Ne vom asigura că Lake devine în primul rând, în acest fel putem prinde-o înăuntru. După ce începe să faci slam-ul, ea nu va fi în stare să se ridice. Va trebui să te uiți.“ „Bună idee,“ Eu spun. Nu poate fi un rol de model, dar cel puțin eu sunt creșterea copiilor inteligente. „Vreau să merg“, spune Eddie. Ea se întoarce la Gavin. „Putem merge? Nu te joia? Vreau sa ma uit la Will și Layken alcătuiesc.“ „Da, putem merge. Dar cum vom ajunge acolo toți, dacă ea nu știe că vei, Will? Nu putem toate se potrivesc în mașina lui Layken. Chiar nu trebuie să fie de conducere tot drumul spre Detroit, în mină, după toate livrările am făcut.“ „Poți merge cu mine“, am spus. „Eddie poate spune Lake că lucrezi sau ceva. Toți ceilalți pot merge cu Lake.“ Toată lumea pare să fie de acord asupra planurilor. Faptul că toți par deciși să mă ajute să câștige înapoi ei îmi dă un sentiment de speranță. Dacă toată lumea în această cameră se poate vedea cât de mult trebuie să fim împreună, cu siguranță, Lake se va vedea, de asemenea. Am apuca o altă placă și arunca trei felii de pizza pe ea, apoi duceți-l la bucătărie. Arunc o privire peste umăr pentru a vă asigura că nimeni nu este atent. Eu ajung în dulap și scoate o stea și a pus-o într-una dintre felii de pizza înainte să-l înfășurați. „Eddie, te va duce acest lucru la Lake? Asigurați-vă că mănâncă ceva?“ Eddie apucă placa și zâmbește la mine, apoi iese pe ușa din față. „Copii, curat masa. Pune pizza înapoi în frigider“, spun eu. Gavin și am mers la camera de zi și stau pe canapea. El pune pe canapea și se sprijină capul pe brațul de ea. El pișcă fruntea cu mâna și închide ochii. "Durere de cap?" Spun. El scutură din cap. "Stres." „Voi decide cu privire la ceva?“ E liniștit pentru un moment. El inhaleaza un proces lent, respirație profundă și exhales chiar mai lent. „I-am spus ca am fost nervos despre care trece prin ea cu noaptea. I-am spus eu că am nevoie să cântărească opțiunile noastre. Ea a supărat foarte tare“, spune el. El se așează din nou pe canapea si pune coatele pe genunchi. „Ea ma acuzat de gândire că ar face o mama rea. Nu e ceea ce cred eu, la toate, Will. Cred că ar face o mamă grozavă. Cred că ar face o mama chiar mai bine dacă ne-am așteptat până când am fost gata. acum e supărat pe mine. N-am vorbit despre asta de atunci. Suntem amândoi doar se preface ca nu se intampla sau ceva. e ciudat.“ „Deci amândoi sunteți dovleci sculptură?“ Spun. Gavin se uită la mine. „Eu încă nu primesc acea analogie.“ Cred că nu ar fi. Aș vrea să am sfat mai bun pentru el. Kiersten merge în camera de zi si se aseaza langa Gavin. „Știi ce cred eu?“ ea spune. Gavin se uită la ea, agitată. „Nici măcar nu știu ce vorbim despre, Kiersten. Du-te juca cu jucăriile tale.“ Ea glares la el. „Voi lăsa ca diapozitivul insulta, pentru că știu că ești într-o stare proasta. Dar pentru viitor, eu nu joc.“ Ea se uită la el pentru a se asigura că nu are un răspuns, atunci ea continuă să vorbească. „Oricum, cred că ar trebui să renunțe la sentimentul de rău pentru tine. Te porți ca o mică târfă. Tu nu sunt chiar o gravidă, Gavin. Cum crezi că Eddie se simte? Îmi pare rău, dar la fel de mult ca și tip place să creadă că are o parte egală în aceste tipuri de situații, el e greșit. ai greșit când ai lăsat-o gravidă, în primul rând. acum trebuie să taci din gură și să fie acolo pentru ei. pentru orice ea decide să do." Ea se ridică și merge la ușa din față. „Și Gavin? Uneori se întâmplă lucruri în viață pe care nu le-au planificat. Ea închide ușa în spatele ei, lăsând Gavin și am cuvinte. „I-ai spus lui Eddie ei a fost însărcinată?“ În final, am întrebat. El scutură din cap, încă uitându-se la ușă. „Nu“, spune el. El continuă să se holbeze la ușă în gândire profundă. "La naiba!" țipă el. „Sunt un idiot! Sunt idiot egoist!“ El sare în sus de pe canapea și pune pe jacheta lui. „O să te sun joi, Will. Am să merg dau seama cum să facă acest drept.“ „Mult noroc“, spun eu. Imediat ce Gavin se deschide ușa din față să iasă, Reece umblă. "Hi-Reece-Pa-Reece", Gavin spune ca el trece Reece. Reece se întoarce și ceasuri Gavin alerga peste drum. „Ai prieteni ciudat“, spune el. Nu infirm. „E pizza în frigider, dacă vrei ceva.“ „Nah. Sunt aici doar pentru a apuca niște haine. Am mâncat deja“, spune el în timp ce merge în jos pe hol. Este marți. Sunt destul de sigur că și Vaughn a ieșit pentru prima dată ieri. Nu că mă deranjează câtuși de puțin, dar lucrurile par să fie progresează un pic mai rapid, cu două dintre ele. Reece merge înapoi prin camera de zi spre ușa din față. „Lucrezi lucrurile cu Layken încă?“ A impingandu-o pereche de pantaloni în geanta lui. „Aproape“, spun eu, eyeing geanta peste noapte. „Tu și Vaughn pare a fi lovit off destul de bine.“ El ranjeste la mine și merge înapoi afară pe ușă. „Așa cum am spus, am abilități.“ Stau acolo pe canapea și gândiți-vă situația mea. Am un cel mai bun prieten vechi, care se întâlnește cu fata pe care am petrecut doi ani din viata mea cu. Noul meu cel mai bun prieten este speriat despre a deveni un tată. Prietena mea nu vorbește cu mine. Am clasă în dimineața cu foarte motivul pentru care prietena mea nu vorbește cu mine. paralel meu vecin în vârstă de unsprezece ani dă sfaturi mai bine decât mine. Mă simt un pic cam învins chiar acum. Am culca pe canapea și să încerce să se gândească la ceva merge bine în viața mea. Orice. Kel și Caulder meargă în camera de zi și să stea pe cealaltă canapea. „Tu cu ce e greșit?“ Kel spune înapoi. „Greșită nu ce-i?“ Am oftat. „Sunt prea obosit pentru a vorbi înapoi“, spune Caulder. „Sunt o să vorbesc fa!. Will ... poți să vii la școală joia viitoare și stai cu mine la prânz? Ar trebui să fie tata zi, dar tata mort, astfel încât să frunze.“ Imi inchid ochii. Nu-mi place că e atât de neglijenți în privința a nu avea un tata acum. Sau poate mă bucur că e atât de neglijenți în privința asta. Oricum, eu îl urăsc pentru el. „Sigur că da. Lasă-mă să știu la ce oră trebuie să fiu acolo.“ „Unsprezece“, spune el în timp ce se ridică în picioare. „Mă duc la culcare acum. Ne vedem mai târziu, Kel.“ Caulder merge spre dormitorul său și Kel se ridică. L-am ceas ca el traversează camera de zi. El se uită la fel ca și mine învins chiar acum în timp ce conduce spre ușa din față. Când ușa se închide în spatele lui, m-am palmă peste frunte. Ești un idiot, Will! Am sari de pe canapea și să urmeze Kel afara. "Kel!" Țip când deschid ușa din față. Se întoarce în stradă și începe de mers pe jos spre mine. Ne întâlnim în curtea din față. "Şi tu?" Spun. „Pot să iau prânzul cu tine?“ Kel încearcă să suprime un zâmbet, la fel ca și sora lui. El ridică din umeri. „Dacă vrei să“, spune el. Am zburli părul. „Mi-ar fi onorat“, spun eu. "Mulțumesc, Will." El se întoarce și merge înapoi la casa lui. După cum mă uit la el închide ușa din față în spatele lui, mi se pare că, dacă lucrurile nu merg între Lake și eu, nu e doar ea mi-e teamă de a pierde. *** Nu sunt sigur cum astăzi va merge. Când am ajunge la prima clasa, tot ce pot face este să așteptăm. Sper să nu stea lângă mine. Cu siguranță ea știe că de mult. Cele mai multe dintre elevii ajung și în cele din urmă profesorul merge în mâini și încercărilor. Este de zece minute după începerea clasei și Vaughn încă nu a apărut. În final, am scos un oftat de ușurare și să înceapă să se concentreze asupra prelegerii, atunci când ea izbucnește pe ușă. Ea nu a fost niciodată mult pentru subtilitate. Desigur, după ce apucă de test, ea vine direct în sus pe scări și se află chiar lângă mine. Bineînțeles că nu. „Hei“, șoptește ea. Zâmbește. Se pare fericit. Sper că are tot ce-a face cu Reece și nimic de-a face cu mine. Ea dă ochii peste cap. „Nu-ți face griji. Aceasta este ultima zi Stau de tine“, spune ea. Cred că ea ar putea vedea în mod clar dezamăgirea scris pe fata mea atunci când ea a mers în sus. „Am vrut doar să spun că am fost rău săptămâna trecută. Am vrut, de asemenea, să spun mulțumesc pentru a fi atât de cool despre Reece și am datând din nou.“ Ea preia geanta ei de la masă și începe să caute prin ea, apoi ia un pix. "Din nou?" Murmur. „Da. Vreau să spun, m-am gândit că vei fi supărat că am început să ne întâlnim imediat după tine și am despărțit ultima oară. Înainte de a pleca pentru armată? De fapt, un fel de supărat pe mine că nu te enervezi, "spune ea cu o privire ciudată în ochii ei. „Oricum, ne-am decis să-i dea o altă șansă. Dar asta e tot ce am vrut să spun.“ Ea se întoarce atenția la testul în fața ei. Din nou? Vreau să-i cer să repete tot ce tocmai a spus, dar asta ar însemna am fost invita conversație, așa că nu fac. Dar, din nou? Și aș putea să jur că tocmai au spus că datat înainte de a pleca pentru militari. Reece a plecat pentru militari două luni după ce au murit părinții mei. Dacă el și Vaughn datat înainte de asta ... asta înseamnă doar un singur lucru ... el se întâlnea dreptul ei după ce a frânt inima. A fost o întâlnire? Tot timpul am fost evacuarea aerului in el despre ea, se întâlnea cu ea? Ce nesimțit. Să sperăm că și Vaughn au ajuns să se cunoască destul de bine toate trei zile au fost „înapoi“, împreună ... pentru că el este pe cale de a avea nevoie de un nou loc de a trăi. *** Mă aștept să se confrunte cu Reece despre asta când ajung acasă, dar el nu este aici. Întreaga noapte este relativ liniștită. Kel și Caulder petrec cea mai mare parte seara la casa Lakeui. Kiersten este prea, cred. Este doar eu și gândurile mele. Eu folosesc restul de seara pentru a perfecta ceea ce vreau să spun mâine seară. *** E joi dimineață ... ziua Lake mă iartă. Sper. Caulder și Kel au plecat deja cu lac. Am auzit Reece în cafea bucătărie face și să decidă acum ar fi un moment bun pentru a merge să aibă o discuție cu el. Să-i mulțumesc pentru că un astfel de mare prieten toți acești ani. Măgar. Când am mers în bucătărie gata să-l confrunte, nu e Reece cafea. Nu e Lake, fie. Vaughn este în picioare în bucătăria mea cu spatele la mine. În sutien. Efectuarea de cafea în bucătăria mea. Folosind oala mea de cafea. In casa mea. În sutien. De ce naiba e asta viața mea? „Ce naiba faci aici, Vaughn?“ Ea sare și se întoarce. „Eu ... Nu știam că ești aici,“ poticneste ea. „Reece a spus că nu a fost aici noaptea trecută.“ "Ugh!" Strig, frustrat. Mă întorc înapoi la ea și se freacă fața cu mâinile, încercând să rezolve cum naiba să se stabilească toată această situație „coleg de cameră“. Așa cum am să dau afară Vaughn, Reece merge în bucătărie. „Ce naiba, Reece? Ți-am spus să nu o aducă aici!“ „Liniștește-te, Will. Ce-i problema? Ai adormit. Nici măcar nu știu că a fost aici.“ El merge ocazional la cabinet și apucă o ceașcă de cafea. El poartă boxeri. E în sutien. Nu-mi pot imagina ce ar crede Lake dacă ea a intrat chiar acum și a văzut Vaughn în bucătăria mea în sutien. Sunt thisclose pentru obtinerea Lake să mă ierte. Acest lucru ar deraieze întregul meu plan. „Ieși afară! Amândoi, ieșiți afară!“ Țip. Nici unul dintre ei se mișcă. Vaughn se uită la Reece, așteptându-l să spună ceva ... sau de a face ceva. Reece se uită la mine și dă ochii lui. „Să-ți dau un sfat, Will. Orice fată care se poate face la fel de mizerabil ca ai fost săptămâna aceasta nu este în valoare de ea. Ești un măgar. Trebuie să renunțe la gagica aia. Mișcă. Dacă mă întrebați pe mine, ea nu este în valoare de ea.“ Acest mic sfat, venind de la acest om care ar putea pasa mai puțin despre oricine, dar el însuși, mă împinge peste margine. Nici măcar nu știu ce vine peste mine. Nu știu dacă e comentariu despre Lake nu este în valoare de ea, sau faptul că eu sunt acum conștient că ma mințit de luni de zile. Oricum, am se năpusti înainte și pumn rahatul din el. De îndată ce pumnul meu se întâlnește cu fața lui, este agonie. Vaughn este tipa la mine ca eu înapoi departe de el, tinandu-mi pumnul cu cealaltă mână. Iisus!În filme se pare întotdeauna ca cel care este lovit este singurul rănit. Ei nu arată daunele pe care le face de fapt în mâinile a face lovirea. "Ce naiba!?" Reece țipă, care deține maxilarul. Mă aștept ca el să încerce să mă lovi cu pumnul înapoi, dar el nu. Poate adânc în jos, el știe că o merită. „Nu-mi spune că nu este în valoare de ea,“ Eu spun, întorcându-se spre frigider. Eu ajung și apuca două pachete de gheata. Am arunca unul la Reece și a pus celălalt pe pumnul meu. „Și mulțumiri, Reece ... .Pentru fiind astfel un prieten mare. După ce părinții mei au murit și ea sa despărțit de mine ...“ I punctul Vaughn când spun „ea.“ „Ai fost singurul dispus să stai în jurul și ajută-mă prin ea. Păcat că nu am știut că ai fost ajutat-o afară, de asemenea.“ Reece se uită la Vaughn. „I-ai spus?“ el spune. Vaughn pare confuz. „M-am gândit că știa“, spune ea defensiv. Când Reece își dă seama acum că știu că din Vaughn în timpul cel mai jos punct al vieții mele, el devine tulburată. „Will, îmi pare rău. N-am vrut să se întâmple. Sa întâmplat.“ Am agită capul meu. „Lucrurile de genul asta nu se întâmplă pur și simplu, Reece. Am fost cei mai buni prieteni de când am fost zece! Mea întreagă lume al naibii sa prăbușit în jurul meu. Pentru o lună întreagă ai comportat ca și cum ai încercat să mă ajute să mă întorc ei, dar în schimb ai înșurubarea ei!“ Nici unul dintre ei mă poate privi în ochi. „Știu că am spus că te las să stai aici, dar lucrurile sunt diferite acum.“ Am arunca Icepack pe tejghea și merge spre hol. „Vreau să amândoi plecat. Acum.“ Am închis ușa dormitorului meu în spatele meu și colaps pe pat. Eu pot conta, probabil, prietenii l-am lăsat pe de o parte. De fapt, eu le pot conta pe un singur deget. M-am întins acolo pentru un timp mai lung, întrebându-se cum am putut fi atât de orb la egoismul său. Am auzit Reece merge la dormitor de rezervă, apoi baie, de ambalare lucrurile sale. Eu nu vin înapoi din dormitor până nu sunt pozitiv, ambele sunt plecat. Când am auzit trage mașina lui departe, am mers la bucătărie și mi torn o ceașcă de cafea. Cred că va trebui să înceapă din nou a face propria mea cafea. Acest lucru nu este un început foarte bun pentru a doua zi. Eu ajung în cabinet și apuca o stea din vaza și desfaceți-l. „Vreau să am prieteni care pot avea încredere, care mă iubesc pentru om am devenit ... nu omul pe care am fost.“ -cele Avett Brothers. De îndată ce am citit-o, mă uit peste umăr ... așteptându-Julia să fie acolo zâmbind. Este straniu, uneori, modul în care montarea acestor citate au fost la situația. Aproape ca ea le scrie ca viata se intampla ... Joi douăzeci și șase/1/2012. Nu pot decât să sper că următoarea intrare am scrie în acest jurnal, după această seară performanța mea va fi ceva de genul: Acum că v-am întors, eu nu las să pleci. E o promisiune. Nu te las să pleci din nou. Capitolul Unsprezece Gavin se plimba prin ușa din față dreapta în jurul orei șapte. Este prima oară când a intrat fără să bată. Trebuie să fie contagios. El poate spune că sunt o epavă nervoasă imediat ce mă vede. „Tocmai au plecat. Ar trebui să le obțineți un start cap“, spune el. „Bună idee,“ spun eu. Eu fac o altă plimbare prin a casei, încercând să găsească ceva pentru a adăuga la ghiozdan. Sunt destul de sigur că totul. Când în sfârșit vom pleca, am avertizat Gavin că nu voi fi mult pentru conversație pe drum acolo. Din fericire, el înțelege. El înțelege întotdeauna. Asta fac cei mai buni prieteni, cred. În timpul călătoriei, am recita tot ce am nevoie să spun peste și peste, în capul meu. Am poemul în jos. Am vorbit deja cu cei de la Club N9NE ... așa că totul este în loc acolo. Din păcate, am doar o singură șansă cu ea ... așa că am conta pentru a face. Când vom ajunge, Gavin merge în interior mai întâi. El mi textele un minut mai târziu și mi asigură planul este în loc. Am mers pe jos în interior cu ghiozdan meu peste umărul meu și să aștepte pe tac meu de la antreu. Nu vreau ca ea să mă vadă. Dacă ea mă vede înainte de a fi timpul, ea va primi supărat și se lasă. Secundele se transformă în minute, iar minutele se transformă în eternitate. Urăsc asta. Nu am fost niciodată atât de nervos despre efectuarea înainte. Cred că atunci când am efectua în mod normal, nu e nimic pe linie. Această performanță în seara asta ar putea determina foarte bine calea mea în viață. Am respirați adânc și să se concentreze pe nervi atunci când Emcee ia microfonul. „Avem ceva special planificat pentru microfon deschis în seara asta. Deci, fără alte formalități ...“el merge pe scenă. Asta este. Acum ori niciodată. Toată lumea în audiență are ochii lor lipite pe scenă, așa că am să treacă neobservate în timp ce merg de-a lungul peretelui din dreapta al camerei și de a face drum spre partea din față. Chiar înainte să umblu pe scenă, am o privire la cabina în cazul în care toate acestea sunt ședinței. Lake se află chiar în mijloc, cu unde să meargă. Se uită în jos la telefonul ei. Ea nu are nici o idee despre ce e vorba să o lovească. Am deja am pregătit pentru reacția ei ... ea va fi supărat. Trebuie doar să mă asculți suficient de mult pentru a ajunge până la ea. E greu de condus, dar ea este, de asemenea, rezonabil. Reflectorul se estompează și se concentrează pe un scaun pe scena, la fel cum am instruit tech de iluminat pentru a face. Nu-mi plac luminile strălucitoare împiedică punctul meu de vedere al publicului, așa că am asigurat că toate acestea vor fi oprite. Vreau să văd fața lui Lake tot timpul. Trebuie să fie în măsură să o privești în ochi, așa că va ști cât de serios sunt. Înainte de a lua pe scări, am întinde gâtul și brațele afară pentru a ușura reținerea construirea în mine. Am expir câteva respirații, apoi să ia scena. Am mers la scaun și să ia un scaun ca am loc ghiozdanul meu pe podea. Eu iau microfonul din stand și să privească direct la Lake, care în cele din urmă se uită în sus de pe telefonul ei. De îndată ce ea mă vede, ea se încruntă și scutură din cap. Ea e nervos. Ea spune ceva Caulder, care este așezat la marginea cabinei, și ea puncte de la ușă. El scutură din cap și nu se mișcă. Eu ma uit ca ea Nervozitate mâinile în jurul alături de ea, căutând poșeta. Nu se poate găsi. Ea indică Kiersten, care este așezat pe cealaltă margine a cabinei și Kiersten scutură din cap, de asemenea. Lake se uită la Gavin și Eddie, apoi la Kiersten din nou, apoi își dă seama că sunt toți în asta. După acceptarea faptului că acestea nu sunt de gând să-i lăsa să iasă din cabina, ea se pliază brațele peste piept și ei se întoarce să se concentreze din nou pe scenă. Înapoi la mine. „Ați terminat încercarea de a fugi încă?“ Eu spun în microfon. „Pentru că am câteva lucruri pe care aș vrea să-ți spun.“ Publicul se întoarce și caută pentru persoana pe care o vorbesc. Când toată lumea Lake notificările uita la ea, ea își îngroapă fața în mâini. Eu aduc atenția publicului înapoi la mine. „Sunt de rupere regulile in seara asta“, spun eu. „Știu că slamuri nu se poate implica elemente de recuzită, dar am câteva am nevoie pentru a utiliza. Este o urgență." Am îndoiți în jos și alege ghiozdanul în sus, apoi se ridice în picioare și puneți-l pe scaun. Am pus microfonul înapoi în suport și poziționați-l la înălțimea potrivită. "Lac? Știu că mi-ai spus că vrei să mă gândesc la tot ce ai spus noaptea trecută. Știu că a fost doar două zile, dar sincer, nu am nevoie chiar de două secunde. Deci, în loc de a petrece ultimele două zile gândesc la ceva ce știu deja răspunsul, am decis să fac acest lucru în schimb. Nu este un slam tradițional, dar am un sentiment că nu sunt atât de pretentios. piesa mea in seara asta se numește „Din cauza ta.“ Am expir și zâmbet la ea înainte să înceapă. „Există momente în fiecare relație care definesc, atunci când doi oameni încep să se îndrăgostească. O prima vedere Un prim zâmbet Un prim sarut O primă cădere ...“ (Am elimina Darth Vader pantofi casa din ghiozdan meu și privi în jos la ei.) „Purtai acestea în timpul uneia dintre acele momente. Unul dintre momentele am început să scadă în dragoste cu tine. Felul în care mi-a dat fluturi în acea dimineață a avut absolut nimic de-a face cu oricine altcineva, și totul a face cu tine. Am fost care se încadrează în dragoste cu tine in acea dimineata din cauza ta." (Eu iau următorul element din ghiozdanul. Când am trage afară și privi în sus, ea aduce mâinile la gura ei în stare de șoc.) „Acest mic gnom urât cu său rânjet puțin smug ... El este motivul pentru care am avut o scuză să vă invite în casa mea. In viata mea. Ai luat o mulțime de agresiune pe el peste aceste următoarele câteva luni. Urmăream de la fereastra mea în timp ce l-ar lovi cu piciorul peste fiecare dată când a mers de el. slab micutule. Ai fost atât de tenace. Acea feisty, lateral, agresiv vointa puternica de tine .... partea din voi care a refuzat să ia prostiile din acest gnom beton? Partea din voi care a refuzat să ia rahat de la mine? M-am îndrăgostit de acea parte din tine din cauza ta." (Am stabilit piticul jos pe scenă și apuca CD-ul) „Acesta este CD-ul preferat 'rahat Layken lui.“ Deși acum știu că sunt destinate să fie posesiv rahat, mai degrabă decât descriptiv. Banjo-ul a început să joace prin difuzoarele mașinii și am recunoscut imediat trupa mea preferata. Apoi, când am dat seama că era trupa ta preferata, de asemenea? Faptul că aceste aceleași versuri inspirate amândoi? M-am îndrăgostit cu asta despre tine. Asta a avut absolut nimic de-a face cu nimeni altcineva. M-am îndrăgostit cu asta despre tine din cauza ta." (Eu iau o bucată de hârtie din ghiozdan și țineți-l. Când mă uit la ea, am văzut-o Eddie glisa un șervețel. Nu pot să spun de aici, dar asta poate însemna doar ea plânge.) „Aceasta este o confirmare de primire am păstrat. Doar pentru că elementul am cumpărat acea noapte a fost pe punctul de ridicol. Lapte cu ciocolată pe stânci? Cine comandă asta? Ai fost diferit, și nu-i pasa. Ai fost fii tu. O bucată din mine a căzut în dragoste cu tine la acel moment, din cauza ta." "Acest?" (I dețin o altă foaie de hârtie.) "Acest Nu am place foarte mult atât de mult. Este poemul ai scris despre mine. Cel pe care îl intitulat „înseamnă?“ Nu cred că ți-am spus vreodată ... dar ai făcut un zero. Și apoi l-am păstrat să-mi amintesc de toate lucrurile pe care nu vreau să fiu cu tine.“ (Am trage-o camasa din geanta mea. Când am apăsat în lumină, am oftat în microfon.) „Acest lucru este că cămașa urâtă te porți. Ea nu are nimic de a face cu ce m-am îndrăgostit de tine. Tocmai am văzut-o la casa ta și am gândit să-l fur „. (Am trage al doilea la ultimul element din geanta mea. Ei clip de păr mov. Ea mi-a spus cât de mult a însemnat pentru ea, și de ce ea mereu păstrează.) „Acest clip de păr mov? Este într-adevăr este magie ... la fel ca tatăl tău ți-a spus că a fost. Este magie pentru că, indiferent de cât de multe ori te dezamăgește ... aveți în continuare speranță în ea. Continuă să-l încredere. Nu contează cât de multe ori te eșuează, Tu niciodată nu reușesc. La fel ca tine nu mă reușesc. Îmi place asta la tine, din cauza ta." (L-am stabilit înapoi în jos și scoate o fâșie de hârtie și se desfășoară ea.) "Mama ta." (Suspin) „Mama ta a fost o femeie uimitoare, lac. Sunt binecuvântat că am ajuns să o cunosc, Și că ea a fost o parte din viața mea, de asemenea. Am venit să o iubesc ca pe mama mea ... la fel ca ea a venit să iubească Caulder și eu ca ei. Nu am o iubesc din cauza ta, Lake. Am iubit-o din cauza ei. Deci, vă mulțumesc pentru partajarea ei cu noi. Ea a avut mai multe sfaturi despre Viaţă și dragoste și fericire și durere de inimă decât oricine l-am cunoscut vreodată. Dar cel mai bun sfat mi-a dat vreodată? Cel mai bun sfat ea ne-a dat vreodată?“ (Am citit citatul în mâinile mele) „Uneori, doi oameni trebuie să se destrame, pentru a realiza cât de mult au nevoie să cadă din nou împreună.“ (Ea cu siguranță plânge acum. Plasez aluneca înapoi în interiorul ghiozdan și să ia un pas mai aproape de marginea scenei așa cum am ține privirea.) „Ultimul element am nu s-ar potrivi, pentru ca esti de fapt, așezat în el. Asta cabina. Tu stai în același loc exact ai stat când ați urmărit prima performanță pe această etapă. Modul în care ați urmărit această etapă cu pasiune în ochii tăi ... Nu voi uita niciodată acel moment. Este momentul în care am știut că era prea târziu. Am fost plecat prea departe de atunci. Am fost îndrăgostit de tine. Am fost îndrăgostit de tine din cauza ta. (Am întors în sus și stai jos pe scaunul din spatele meu, încă ținând privirea ei.) Am putea merge pe toată noaptea, lac. Aș putea continua la nesfârșit și cu privire la toate motivele pentru care sunt îndrăgostit de tine. Și știi ce? Unele dintre ele sunt lucrurile pe care viața a aruncat drumul nostru. Eu te iubesc pentru că ești singura persoană știu că înțelege situația mea. Eu te iubesc pentru că amândoi știm cum este să-și piardă mama ta și tatăl tău. Eu te iubesc pentru că te ridica pe fratele tău mai mic, la fel ca mine. Te iubesc din cauza a ceea ce a trecut prin cu mama ta. Te iubesc din cauza a ceea ce am trecut cu mama ta. Îmi place modul în care te iubesc Kel. Îmi place modul în care te iubesc Caulder. Și îmi place modul în care îmi place Kel. Deci, eu nu sunt pe cale să-mi cer scuze pentru a iubi toate aceste lucruri despre tine, indiferent de motivele sau circumstanțele din spatele lor. Și nu, nu am nevoie de zile, sau săptămâni sau luni să se gândească la ce te iubesc. Este un răspuns simplu pentru mine. Te iubesc din cauza ta. Din cauza fiecare singur lucru despre tine." Eu iau un pas înapoi de la microfon, atunci când am terminat. Am să țin ochii blocat pe ei și, eu nu sunt sigur că ea e destul de departe, dar cred că gura, „Te iubesc.“ Luminile de scenă vin înapoi în sus și eu sunt orbit. Nu pot să-i mai văd. Am aduna elementele și puneți-le înapoi în ghiozdan meu și sari de pe scenă. Imediat am cap la partea din spate a camerei. Când am ajuns acolo, ea a plecat. Kel și Caulder sunt ambele picioare. Au lăsat-o să iasă. Au lăsat-o să plece! Eddie vede confuzia pe fata mea, astfel ea deține în sus pungă Lake și scutură. „Nu vă faceți griji, Will. Mai am cheile. Ea tocmai a intrat in afara, a spus că are nevoie de aer.“ Am cap la ieșire și împinge ușa deschisă. E în parcarea de lângă mașina mea cu spatele la mine, se uita fix la cer. Ea lasă căderea de zăpadă pe fata ei ca ea doar stă acolo. Am grijă de ea pentru un minut, întrebându-se ce se gândește. Cea mai mare temere a mea este că am interpretat greșit reacția ei de pe scenă și că tot ceea ce am spus nu însemna nimic pentru ea. Am aluneca mâinile în buzunarele hainei mele și să înceapă mersul pe jos spre ea. Când ea aude criza de zăpadă de sub picioarele mele, ea se întoarce. Privirea din ochii ei îmi spune tot ce trebuie să știu. Înainte de a lua un alt pas, ea se grăbește să-mi și aruncă brațele în jurul gâtului meu, aproape mă bate înapoi. „Îmi pare foarte rău, Will. Îmi pare foarte rău.“ Ea mă sărută pe obraz, gât, buze, nas, bărbie. Ea tot spune că e rău de peste si peste intre fiecare sarut. Am înfășurați brațele în jurul ei și alege-o pe sus, dându-i cea mai mare îmbrățișare i-am dat vreodată. Când m-am planta picioarele ei din nou pe pământ, ea ia fața în mâini și se uită în ochii mei. Nu-l mai văd ... durerea. Nu mai e șocațe. Mă simt ca greutatea lumii a fost ridicat de pe umerii mei și în cele din urmă nu pot respira din nou. „Nu-mi vine să cred că ai păstrat gnom la naiba“, șoptește ea. „Nu-mi vine să cred că l-au aruncat departe,“ Eu spun. Vom continua să se holbeze la altul, nici unul dintre noi pe deplin încredere că acest moment este real. Sau că va dura. "Lac?" Am accident vascular cerebral părul, apoi partea feței ei. „Îmi pare rău că a durat atât de mult să-l. E vina mea ai avut îndoieli. Eu promit, că nu va fi o zi care trece de acum încolo că nu vă va arăta cât de mult insemni pentru mine .“ O lacrimă se rostogolește pe obraz. „Și eu“, spune ea. inima imi bate pieptul meu. Nu pentru că sunt nervos. Nici măcar pentru că vreau mai rău decât mi-am dorit-o vreodată înainte. Se bate pieptul meu pentru că îmi dau seama că n-am fost atât de sigur despre restul vieții mele decât sunt în acest moment. Fata asta este tot restul vieții mele. Mă aplec și să o săruți. Nici unul dintre noi nu închide ochii. Nu cred că vrem să dor de o singură secundă din acest moment. Suntem două picioare de la mașina mea, așa că am mers pe jos spre spate, până când ea e împotriva ei. „Te iubesc“, am cumva bolborosească în timp ce buzele mele sunt încă cu ochiuri ale ei. „Te iubesc atât de mult,“ Eu spun din nou. "Doamne te iubesc." Ea trage departe de mine și zâmbește. degetele ei se mute în obraji și ea tampoane la lacrimile pe care nu am dat seama, chiar curgeau pe fata. „Te iubesc“, spune ea. „Acum, că avem că din drum, va să taci și sărută-mă?“ Și așa am făcut. După câteva minute de a face pentru toate săruturile am ratat pentru ultima săptămână, temperatura rece începe să ne afecteze. buza de jos Lake începe frisoane. „Ești rece“, spun eu. „Vrei să urc în mașină și să facă cu mine sau ar trebui să mergem înăuntru?“ Sper ea alege masina. „Masina“, spune și zâmbește ea. Fac un pas spre ușa mașinii atunci când îmi dau seama m-am așezat ghiozdanul meu pe cabina în care toată lumea stă. „Crap,“ Eu spun ca am pas înapoi la Lake și înveliți brațele în jurul ei. „Tastele mele sunt înăuntru.“ Tot corpul ei tremură împotriva mea acum ca ea creste mai rece. „Apoi rupe fereastra butterflying și de a debloca ușa,“ tachineaza ea. „O fereastră rupt ar învinge scopul de a încerca să vă țină de cald“, spun eu. Eu fac tot posibilul să-i încălzească prin apăsarea fața împotriva gâtul ei. „Cred că va trebui să încerc să mă țină de cald în alte moduri.“ sugestia ei mi ispitește pentru a sparge fereastra naibii. În schimb, eu iau mâna în a mea și trage-o spre intrare. De îndată ce ne poftește, dar înainte de a trece prin antreu, mă întorc să-i sărute mai mult de o dată pe ea înainte de a ne îndrepta spre standul nostru. Am fost doar merge pentru o Peck rapidă, dar ea mă trage în ea și sărutul persistă. „Vă mulțumesc“, spune ea, atunci când ea a trage departe. „Pentru ce ai făcut acolo în seara asta. Și pentru mine capcană în cabina așa că nu pot pleca. Mă cunoști prea bine.“ „Vă mulțumesc pentru ascultare“, spun eu. Ne întoarcem la mână în mână cabina. Când Kiersten ne vede mersul pe jos împreună, ea începe să aplaude. "A mers!" ea squeals. Ei toți sco spre centru astfel încât Lake și pot aluneca în „Will, asta înseamnă că îmi datorezi mai multe poezii“, spune Kiersten. Lake se uită la mine și apoi la Kiersten. „Stai. Vrei să spui că doi conspirau tot acest timp?“ ea spune. „Kiersten, nu te-a pus să mă implora să te aduc aici în seara asta?“ Kiersten imi arunca o privire și amândoi am râs. „Și weekend-ul trecut!“ Lake spune. „Te-ai bate la usa mea doar pentru a putea ajunge în casa mea?“ Kiersten nu-i răspundă în timp ce se uită la mine. „Îmi datorezi o taxă de întoarcere mai devreme“, spune ea. „Cred că douăzeci de dolari ar trebui să o facă.“ Ea deține în palma. „Noi nu au fost de acord să o compensație monetară, dacă îmi amintesc corect,“ Eu spun, trăgând douăzeci de dolari din portofelul meu. „Dar mi-ar fi plătit triplu.“ Ea ia banii din mâna mea și pune-l în buzunar, cu un aspect mulțumit pe fața ei. „Mi-ar fi făcut-o pe gratis.“ „Mă simt utilizate“, spune Lake. Mi-am pus brațul în jurul ei și sărut-o pe partea de sus a capului. „Da, îmi pare rău pentru asta. Ești foarte greu de manipulat, totuși. A trebuit să mobilizeze forțele.“ Ea se uită la mine și eu iau posibilitatea să-i dea un sarut rapid pe gură. N-am încotro. De fiecare dată când buzele ei vin într-o anumită apropierea mea, este imposibil să nu le sărute. „Mi-a plăcut mai bine când voi doi nu au fost vorbind“, spune Caulder. „La fel și aici“, spune Kel. „Am uitat cum brut a fost.“ „Cred că voi fi bolnav“, spune Eddie. Eu rad deoarece cred că Eddie face o glumă despre afișarea publică a afecțiunii noastre. Ea nu e. Ea acoperă gura cu mâna și ochii ei a lua mare. Lake shoves împotriva mea și am să ies din cabina, urmat de Lake și Kiersten. Eddie scoots din cabina cu mâna încă peste gura ei și ea face o liniuță nebun pentru baie. Lake se execută după ea. „Ce e în neregulă cu ea?“ Kiersten întreabă. „Este ea având greață?“ „Da“, Gavin spune categoric. „În mod constant.“ „Ei bine, nu arata foarte îngrijorat de ea“, spune Kiersten. Gavin rostogolește ochii și nu răspunde. Noi stăm în liniște printr-o altă performanță atunci când am observat Gavin uitam pe hol cu un aspect preocupat pe fața lui. „Will, hamei în sus. Trebuie să verific pe ea“, spune el. Kiersten și mă întorc din cabina și Gavin iese. Am apuca pungă Lake și satchel mea și noi toți urmăm. „Kiersten du-te în interiorul și a vedea dacă ea are nevoie de mine“, spune Gavin. Kiersten deschide ușa la toaleta femeilor. Un minut mai târziu, ea se întoarce. „Ea a spus că va fi bine. Layken a spus pentru toți băieți pentru a merge mai departe și cap de acasă și ne-trei te va urmări în câteva minute. Layken are nevoie de poșeta, totuși.“ Am mână Kiersten pungă. Sunt un pic suparat ca Lake nu este de echitatie cu mine, dar cred că am adus mașina ei. Sunt nerăbdător să mă întorc la Ypsilanti. Înapoi la casele noastre. Sunt cu siguranta ascuns în camera ei in seara asta. Ne îndreptăm afară la mașina mea. L-am manivelă și ștergeți zăpada de la ferestre apoi mers pe jos pe la mașina Lakeui și ștergeți zăpada de pe ferestrele ei, de asemenea. Când mă întorc la mașina mea, trei dintre ele fac drumul lor afară. "Esti bine?" Întreb Eddie. Ea doar da din cap. Am mers pe jos pe la Lake si da-i un rapid pe obraz ca ea deschide ușa ei. „Eu voi urma băieți, în cazul în care ea se îmbolnăvește din nou și trebuie să tragi pe dreapta.“ „Mulțumesc, Babe“, spune ea, deblocarea ușilor pentru toți ceilalți. Ea se întoarce și dămi o îmbrățișare înainte de a urca în mașina ei. „Băieții stau la mine acasă în seara asta,“ șoptesc la ureche. „După ce adormi, eu vin peste. A se purta cămașa ta urâtă, bine?“ Ea zambeste. „Nu pot. Ai furat-o, îți amintești?“ "Oh, da," I șoaptă. „În acest caz ... Cred că pur și simplu nu ar trebui să poarte unul.“ Am clipit la ea și de mers înapoi la mașina mea. „Ea bine?“ Gavin întreabă când mă întorc în interiorul mașinii. „Cred că da“, spun eu. „Vrei să mergi plimbare cu ei?“ Gavin scutură din cap și suspine lui. „Ea nu mă vrea. E încă supărată pe mine.“ Mă simt rău. Nu-mi place că Lake și am făcut doar chiar în fața lor. „Va veni în jurul valorii de,“ Eu spun ca am scoate din parcare. „De ce voi doi chiar deranjez cu fetele?“ Kel solicită. „Amândoi ați fost mizerabilă zile. E patetic.“ „Într-o zi vei vedea, Kel,“, spune Gavin. "Vei vedea." El are dreptate. A face cu Lake mai târziu în seara asta va face toată această săptămână de iad merită fiecare secundă. În adâncul sufletului știu că se va întâmpla în seara asta. Suntem atât de mult dincolo de punctul de retragere. Am devenit brusc nervos la gândul. „Kel, doriți să stați la casa mea în seara asta?“ Încerc să acționeze casual cu planul meu pentru a corral băieții de la locul meu. Mă simt ca Kel pot vedea prin mine, chiar dacă știu că nu se poate. „Sigur“, spune el. „Dar este o noapte de școală și Lake ne duce la școală în zilele de vineri. De ce nu Caulder doar stai cu mine?“ Nu m-am gandit la asta. Cred că Lake ar putea strecura doar la mine acasă după ce adorm la casa ei. „Indiferent“, spun eu. „Nu contează cu adevărat în cazul în care.“ Gavin râde. „Eu văd ce ești până la“, șoptește el. Am zâmbet. *** Suntem la jumătatea acasă atunci când zăpada începe să cadă destul de puternic. Din fericire, Lake este un șofer destul de precaut. Sunt încă în urma în urma ei, chiar dacă mi-ar conduce în mod normal, aproximativ zece mile pe oră mai repede decât aceasta. Este un lucru bun Eddie nu este de conducere, deși; am fi toți în necazuri. "Gavin, te-ai trezit?" El se uită pe fereastră și nu a spus de mult de când am plecat din Detroit. Nu pot spune dacă el este pierdut în gânduri sau leșinat. El mormăie un răspuns, mi-a informat că el este încă treaz. „Ai și Eddie vorbit de când ai plecat de acasă noaptea trecută?“ El se întinde pe scaun și căscat, apoi pune mâinile în spatele capului și se lasă pe spate. „Nu a fost încă. Am lucrat o tură dublă ieri. Amândoi am fost în școală toată ziua de azi și nici măcar nu am văzut unul pe altul, până în seara asta, dar am fost cu Layken. Am tras-o parte mai devreme și ia spus am vrut să vorbesc cu ea mai târziu. am un sentiment ea crede că e rău. ea nu a spus de mult pentru mine de atunci „. „Ei bine, ea va fi-“ "Voi!" Gavin țipă. Primul meu instinct este de a Apesi pe pauze, dar nu sunt sigur de ce am trântind pe pauze. Arunc o privire la Gavin și ochii sunt lipite la traficul din sens opus, în culoarele spre stânga noastră. Mă întorc capul și văd la fel cum camionul traversează mediana și lovește mașina în fața noastră. Lake mașină. Partea a doua Joi douăzeci și șase/1/2012 Capitolul Doisprezece Am deschis ochii, dar nu aud nimic imediat. E frig, totuși. Mă simt de vânt. Și sticlă. Sticla este pe cămașa mea. Apoi am auzit Caulder. "Voi!" țipă el. Am rândul său, în jurul valorii. Caulder și Kel ambele arata bine, dar sunt panicati și încearcă să iasă din centurile de siguranță. Kel arată îngrozit. El plânge și yanking pe portiera masinii. „Kel, nu ieși din mașină. Stai în bancheta din spate.“ Mâna mea se duce la ochiul meu și am trage degetele mele înapoi și e sânge pe ele. Nu sunt sigur ce sa întâmplat. Noi trebuie să fi fost lovit. Sau am fugit de pe drum. Parbrizul din spate este prins afară și există de sticlă peste tot în mașină. Băieții nu te uita taie oriunde. Mă uit la Gavin și el se deschid larg ușa deschisă. El încearcă să sară din mașină, dar el este blocat în centura de siguranță. Este frenetică, încercând să descuia. Am ajunge la peste și apăsați butonul, eliberând centura de siguranță pentru el. El excursii în timp ce Plãmîni din mașină, dar se prinde cu mâinile și se împinge înapoi în sus și se execută. Ce a fugi? Ochii mei l urmeze în timp ce se execută în jurul mașinii de lângă noi. El a plecat. Nu-l pot vedea. Mă aplec capul înapoi în tetieră și închid ochii. Ce naiba sa întâmplat? "Lac!" Strig de îndată ce mă lovește. Am leagăn deschide ușa mașinii și va cramponati în centura de siguranță la fel ca Gavin a făcut. Când m-am liber, am alerga. Nu știu unde Fug să. E întuneric, că ninge și există mașini peste tot. Faruri cu peste tot. „Domnule, ești bine? Trebuie să stai jos, ești rănit.“ Un om apucă de braț și încearcă să mă tragă la o parte, dar am smulge brațul meu departe de el și continua să fie difuzate. Sunt bucăți de sticlă și metal peste tot autostrada. Ochii mei dart dintr-o parte a drumului la alta, dar eu nu pot face nimic. Arunc o privire înapoi la mașina mea și la spațiul în fața noastră în cazul în care mașina Lakeui ar trebui să fie. Ochii mei urmați de sticlă spartă la mediana de pe partea dreaptă a autostrăzii. O vad. Masina ei. Am pauză într-o cursă până când ajung la mașină. Gavin este pe partea pasagerului. A trage Eddie din mașină, așa că am alerga în jurul să-l ajute. Ochii ei sunt închise, dar ea tresare când mă trag pe brațul ei. E în regulă. Arunc o privire in interiorul masinii, dar Lake nu e acolo. ușa partea șoferului ei este larg deschisă. Un sentiment de spălări de relief peste mine când îmi dau seama că trebuie să fie bine dacă ea e în stare să meargă pe jos. Ochii mei dart la bancheta din spate și văd Kiersten. De îndată ce Eddie este situată pe teren, am urca în bancheta din spate și se agită Kiersten. "Kiersten", spun eu. Ea nu răspunde. Are sânge pe ea, dar eu nu sunt sigur de unde vine de la. "Kiersten!" Țip. Ea nu răspunde. Eu iau încheietura mâinii și țineți-l între degete. Gavin urcă pe bancheta din spate cu mine și mă vede verificarea pulsul ei. El se uită la mine cu groază în ochii lui. „Are un puls“, spun eu. „Ajută-mă să ies.“ El unbuckles centura de siguranță ei ca miam pus mâinile sub brațele ei și trage-o pe scaunul din față. Gavin urca pe primul și apucă picioarele ei și ajută-mă să o scot din mașină. Am pune-o lângă Eddie. Pe lângă o mulțime tot mai mare de trecătorilor în cauză. Arunc o privire la toate dintre ele, dar nici unul dintre ei sunt Lake. „Unde naiba a plecat?“ Eu stau în sus și te uiti in jur. „Stai cu ei,“ Eu spun Gavin. „Trebuie să găsesc Lake. Ea probabil cauta Kel.“ Gavin da din cap. Am mers pe jos în jurul valorii de mai multe vehicule și să treacă camionul pe care le-a lovit. Ce a mai rămas din camion, oricum. Există mai multe persoane din jurul acesteia, vorbind cu șoferul în interior, spunându-i să aștepte ajutor înainte de a ajunge afară. Sunt în mijlocul autostrăzii, strigându-i numele. Unde s-a dus? Am alerga înapoi la mașina mea și Kel și Caulder sunt ambele încă în interior. „E în regulă?“ Kel solicită. „Este Layken bine?“ El plânge. „Da, cred că da. Ea a plecat ... Pur și simplu nu o pot găsi. Voi rămâne aici, mă întorc imediat.“ Am auzit în cele din urmă sirenele ca eu fac drumul înapoi la mașina lui Lake. Atunci când vehiculele de urgență se apropie, luminile intermitente se aprind toate haosul ... aproape că subliniind. Mă uit la Gavin. El planează asupra Kiersten de verificare din nou pulsul ei. Sunetul sirenelor se estompeze ca ma uit toata lumea din jurul meu se mute în mișcare lentă. Tot ce aud este sunetul propriei mele respirație. O ambulanță trage lângă mine și luminile de a face încet drumul lor într-un cerc ... ca și în cazul în care munca lor ca lumini este de a afișa perimetrul prejudiciului. Am urmat, împreună cu ochii mei ca una dintre luminile roșii se aprinde încet pe masina mea, apoi masina de lângă a mea, apoi peste partea de sus a masinii Lake, apoi pe partea de sus a camionului care le-a lovit, apoi spre Lake situată în zăpadă . Lac! De îndată ce cercurile de lumină roșie în continuare, e întuneric și nu mai văd cu ea. Alerg. Încerc să țipe numele ei, dar nimic nu iese. Sunt oameni în felul meu, dar am bag peste ele. Am continua să fie difuzate și să fie difuzate, dar se simte ca distanta dintre noi Chromebookul devine din ce în ce mai departe. "Voi!" Am auzit Gavin țip. El e la sol și să fie difuzate după mine. Când ajung în cele din urmă, ea doar culcat acolo în zăpadă cu ochii închiși. E sânge pe cap. Atât de mult sânge. Am rupt geaca mea și aruncă-l în zăpadă și scoateți cămașa mea. Încep ștergându sângele de pe fața ei cu ea, încercând cu disperare să găsească cauza rănilor. „Lake! Nu, nu, nu. Lake, nu.“ Ating fața cu mâna, încercând să câștige un fel de reacție din partea ei. E frig. E atât de frig. De îndată ce am pus mâinile sub umerii ei să o tragă în poala mea, cineva mă trage înapoi. Paramedicii roi ca am tras departe de ea. Nu pot să-i mai văd. Nu pot so văd. "Voi!" Gavin țipă. E în fața mea. El ma scuturare. „Va! Avem nevoie pentru a ajunge la spital. O vor duce acolo. Trebuie să mergem.“ Încearcă să mă împingă departe de ea. Nu pot vorbi, așa că se agită capul meu și să-l împingă afară din calea mea. Am început să curgă înapoi la ei. Înapoi la ea. El mă trage înapoi din nou. „Will, nu! Lăsați-i să o ajute.“ Am rândul său, în jurul și împinge-l, apoi executați din nou la ea. Sunt ei se deplasează pe o targa, când am să derapeze o oprire în zăpadă chiar lângă ea. "Lac!" Unul dintre paramedicii mă împinge înapoi ca ceilalți o ridica și transporta-o la ambulanta. „Am nevoie de acolo!“ Țip. „Lasă-mă acolo!“ Paramedic nu mă va lăsa de cum au închis ușile și apăsați pe sticlă. Ambulanța trage departe. De îndată ce luminile sale se estompeze în depărtare, eu cad în genunchi. Nu pot respira. Nu pot respira. Eu încă nu pot respira. Joi douăzeci și șase/1/2012. Capitolul Treisprezece Când am deschis ochii, am imediat pentru a le închide din nou. E atât de luminos. Eu tremur. Tot corpul îmi tremură. De fapt, nu e corpul meu care tremură deloc. E tot ce am culcat pe care tremură. „Will? Ești bine?“ Am auzit vocea lui Caulder. Deschid ochii și-l văd stând lângă mine. Suntem într-o ambulanță. El plânge. Încerc să stau până să-l îmbrățișez, dar cineva mă împinge înapoi în jos. „Fii încă, domnule. Ai o tăietură destul de rău că lucrez aici.“ Mă uit la persoana care vorbește cu mine. Este paramedicul care mă ținea înapoi. „E în regulă?“ Mă simt sucomba la panica din nou. „Unde e ea? E bine?“ El pune mâna pe umărul meu să mă țină în brațe încă și locuri de tifon peste ochiul meu. „Aș vrea să știu ceva ... dar nu. Îmi pare rău. Știu doar că trebuie să obține acest prejudiciu a ta închis. Vom obține mai multe informații atunci când vom ajunge acolo.“ Mă uit în jurul valorii de la ambulanta, dar nu văd Kel. „Unde e Kel?“ „El și Gavin au pus în cealaltă ambulanță pentru a verifica pe ei. Ei au spus că le-ar vedea la spital“, spune Caulder. M-am întins capul înapoi, închid ochii și să se roage. *** De îndată ce ușile deschise de ambulanță și m-au scoate, am sari de pe targa. „Domnule, întoarce-te aici! Ai nevoie de copci!“ Am continua să fie difuzate. Arunc o privire înapoi pentru a vă asigura că Caulder ma urmareste. El este, așa că am continua să fie difuzate. Când mă înăuntru, Gavin și Kel sunt în picioare la stația asistentelor. "Kel!" Țip. Kel rulează la mine și mi îmbrățișări. L-am ridica și el înfășoară brațele în jurul gâtului meu. "Unde sunt ei?" Eu spun Gavin. „De unde le iau?“ „Nu pot găsi pe nimeni“, spune Gavin. El pare panicat ca mine. El vede o asistentă medicală colț și el fuge cu ea. „Căutăm trei fete care tocmai a adus aici?“ Ea se uită la toate cele patru dintre noi, apoi merge în jurul valorii de birou la calculator ei. „Sunteți de familie?“ Gavin se uită la mine, apoi înapoi la ea. „Da“, el se află. Ea ochii Gavin și ridică receptorul. „Familia este aici“, spune ea. Ea ascultă. "Da domnule." Ea închide telefonul și se ridică. „Urmează-mă“, spune ea. Ea ne conduce în jurul valorii de colț și într-o cameră. „Dr. va fi cu tine cât mai curând posibil.“ Ea se întoarce și pleacă. Am stabilit Kel pe un scaun. Caulder stă lângă el. Gavin ia haina de pe și mâinile-mi. Mă uit în jos și dau seama pentru prima oară de când am luat-off, că eu nu sunt nici măcar poartă un tricou. Am trage jacheta. Gavin și am menajat camera. Câteva minute trec și eu nu mai pot. „Am so găsesc,“ Eu spun. Am început să iasă din cameră și Gavin mă trage înapoi. „Dăun minut, Will. Dacă încearcă să te găsească, nu vei fi aici. Doar dau un minut.“ Încep să se plimbe din nou. Fiecare acum și apoi m-am apleca în jos și imbratisare Kel, care încă plânge. El nu a spus nimic. Nu este un singur cuvânt. Ea trebuie să fie bine. Ea trebuie sa. Arunc o privire pe hol și a vedea o toaletă. Mă duc înăuntru și imediat ce am închis ușa în spatele meu, mă imediat rău. Mă aplec peste toaletă ca vomit. Când mă gândesc că sunt terminat, mă spăl mâinile în chiuvetă și se clătește gura mea afară. Am prindere marginile chiuvetei și respiră adânc, încercând să se calmeze. Trebuie să te calmezi pentru Kel. El nu are nevoie să mă vadă așa. Când mă uit în oglindă, eu nici măcar nu mă recunosc. Au uscat sânge peste tot pe partea din fata mea. Bandajul paramedicul plasat pe partea de sus a ochiului meu este deja saturat din nou. Am apuca un șervețel și să încerce să șteargă o parte din off sânge. Așa cum am ștergându, eu personal doresc am avut unele medicamente Sherry. Sherry."Sherry!" Țip. Am arunca deschid ușa de la baie. „Gavin! Trebuie să sun Sherry! Unde e telefonul tău?“ Gavin mângâie buzunarele. „Cred că e în geaca mea“, spune el. „Trebuie să sun pe Joel.“ Eu ajung în jacheta lui și scoate telefonul. „La naiba! Nu știu numărul ei, e în telefonul meu.“ „Eu știu numărul ei. Dă-mi, voi apela“, spune Kel. Își șterge ochii și ajunge afară pentru telefon, așa că am să îi înmâneze acestuia. Când a trage un pumn în numere și mi dă înapoi telefonul, mi-am dat simt rău din nou. Sherry preia de pe al doilea inel. "Buna?" Nu pot vorbi. Ce-ar trebui să spun? "Buna?" ea spune din nou. "Sherry", spun eu. fisuri vocea mea. "Voi?" ea spune. „Will? Ce sa întâmplat?“ „Sherry,“ Eu spun din nou. „Suntem la spital ... ei ...“ „Va! Ea este în regulă? Este Kiersten bine?“ Nu pot să răspund. Sunt din nou bolnav. Gavin ia telefonul din mâna mea și am alerga înapoi la baie. *** E o bătaie în ușă de baie câteva minute mai târziu. Stau în podea lângă perete, cu ochii închiși. Eu nu răspund la detonație. Când se deschide ușa, mă uit în sus. Este paramedicul. „Încă mai avem să te refaci“, spune el. „Ai o tăietură destul de rău.“ El ajunge în jos și oferă mâna lui. Să înțeleg că și el mă trage în sus. L-am urmat pe hol și într-o sală de examen unde mă învață să se întindă pe masă. „Prietenul tău a spus că ai avut niște greață. Ai mai mult decât probabil să aibă o contuzie. Stai aici, asistenta va fi aici într-un minut.“ *** După ce am cusut și instrucțiuni despre cum să aibă grijă de aparenta comoție am dat, mi-am spus să merg la stația asistentelor pentru a completa documente. Când ajung la stația asistentelor, asistenta apucă un clipboard și mâinile-mi. „Care pacient este soția ta?“ ea intreaba. Mă uit doar la ea. "Sotia mea?" Apoi dawns pe mine ca Gavin-am spus că au fost legate de ele. Cred că e mai bine dacă ei cred că. Voi obține mai multe informații în acest fel. "Layken Cohen ... Cooper. Layken Cooper." „Completați aceste formulare și să le aducă înapoi la mine. Și dacă nu te superi, să ia aceste forme la celălalt domn cu tine. Ce zici de fetița? Ea e asociată cu tine?“ Am agită capul meu. „E vecina mea. Mama ei e pe drum.“ Am apuca hârtiile și capul înapoi în sala de așteptare. "Orice știre?" Eu întreb, predarea Gavin clipboard lui. Gavin scutură doar din cap. „Am fost aici de aproape o oră! Unde este toată lumea?“Am arunca clipboard-ul într-un scaun și stai jos. Așa cum am ateriza în scaun, un om într-un halat de laborator alb runde de colț și merge spre noi, urmat de un Sherry frenetică. Am sări înapoi în sus. "Voi!" ea țipă. Ea plânge. „Unde e? Unde e Kiersten? E rănit?“ Am mers la Sherry și a pus brațele mele în jurul ei, apoi uita-te la doctor pentru răspunsuri, deoarece nu am nici. El se uită la Sherry. „Este fetița care căutați?“ el intreaba. Sherry da din cap. „O să fie bine. Are un braț rupt, dar altele decât cele pe care ea tocmai a fost lovit la cap destul de greu. Încă mai așteptăm pe un rezultatele testelor câteva, dar sunteți binevenit să mergem so vedem. Am doar a pus-o în camera 212. Dacă veți merge la stația asistentelor ea le puteți permite.“ „Oh, mulțumesc lui Dumnezeu,“ Eu spun. Sherry eliberand mine și darts în jurul valorii de colț. „Care dintre voi este cu cealaltă doamnă tânără?“ el intreaba. Gavin și amândoi se uite unul la altul. referință singular doctorului face opri inima mea. "Sunt două!" Strig, frenetice. „Există două dintre ele!“ El se uită nedumerit de ce am țipat la el. „Îmi pare rău“, spune el. „Am fost adus doar fata și o tânără. Uneori, când se duc direct la o intervenție chirurgicală, ei nu vin la mine mai întâi. Am doar o veste pe o doamnă tânără, cu părul blond.“ „Eddie! Ea e în regulă?“ Gavin cere. „E stabilă. Se execută încă unele teste, astfel încât să nu te poți întoarce încă.“ „Dar copilul? Este copilul bine?“ „De aceea, acestea sunt difuzate teste, d-le. Mă întorc imediat ce știu mai multe.“ El începe să meargă departe atunci când am alerga după el și taie-l de pe hol. "Aștepta!" Spun. „Ce Lake? Nu am auzit nimic. Ea este în regulă? E în operație? De ce este ea în operație?“ El se uită la mine cu milă în ochii lui. Mă face să-mi doresc să-l lovi cu pumnul. „Îmi pare rău, domnule. Am tratat doar celelalte două. Voi face tot posibilul pentru a găsi unele răspunsuri și să mă întorc cu tine cât de repede pot.“ El pleacă în grabă. Ei nu-mi spui nimic! Ei nu-mi spui nimic! Am rezema peretele hol și glisați în jos la podea. Am trage în genunchi în sus și să se odihnească coatele pe ele și îngropa fața în mâinile mele. "Voi?" Mă uit în sus și Kel se uita la mine. „De ce nu au doar ne spune dacă e bine sau nu?“ Am apuca mâna și trageți-l la podea cu mine. Mi-am pus brațul în jurul lui și el mă îmbrățișează înapoi. Am accident vascular cerebral părul și să-l sărute pe partea de sus a capului, pentru că știu că asta ar face Lake. „Nu știu, Kel. Nu știu.“ L-am apăsat în timp ce plânge. Oricât de mult am vrea sa tipe; la fel de mult ca și vreau să plâng; la fel de mult ca lumea mea se prăbușește în jurul meu ... trebuie să dețină toate în acest băiețel. Nici nu pot începe să-și imagineze ceea ce simte. Cât de speriat el trebuie să fie. Lake este singurul lucru pe care îl are în această lume. L-am apăsat și sărută capul lui până când el se plânge să doarmă. *** "Voi?" Mă uit în sus și Sherry este în picioare peste mine. Am început să se ridice în picioare, dar ea dă din cap și punctele ei de la Kel, care a adormit în poala mea. Ea stă în podea lângă mine. „Cum e Kiersten?“ Întreb. „O să fie bine. Ea doarme. Ele nu pot păstra chiar peste noapte ei.“Ea ajunge la peste si accident vascular cerebral parul lui Kel. „Gavin a spus voi nu au auzit nimic despre Layken încă?“ Am agită capul meu. „A trecut mai mult de o oră, Sherry.“ Îmi întorc capul și se uită la ea. „De ce nu sunt ei mi spui ceva? Ei nici măcar nu-mi spune dacă e ...“Nu pot să termin propoziția. Am inspiri adânc, încercând meu cel mai bun pentru a menține calmul meu de dragul lui Kel. „Will ... dacă ar fi cazul în care ar fi spus acest lucru până acum. Înseamnă că fac tot ce pot „. Știu că doar încearcă să ajute, dar declarația ei mă lovește tare. Eu iau Kel și-l duce înapoi în sala de așteptare și să-l așeze în scaunul de lângă Gavin. „Mă întorc“, spun eu. Conduc pe hol la stația asistentelor, dar în mod natural nu este nimeni acolo. Ușile care duc camerele de urgență pentru a rămâne blocat, astfel încât acestea să nu se clinti când încerc să le deschidă. Mă uit în jur de cineva. Există câțiva oameni care privesc la mine în zona de așteptare generală, dar nimeni nu oferă să mă ajute. Am mers pe jos în zona din spatele statia infirmierelor si uita-te în jurul valorii de până când am găsit pe butonul care deschide ușile. Apăs butonul, apoi sari peste birou și a alerga prin ușile la fel cum se deschid. „Pot să vă ajut?“, O asistentă medicală întreabă când am trec pe hol. Am continua să fie difuzate. Am în jurul unui colț și a vedea un semn care spune camere pacient la dreapta, o intervenție chirurgicală la stânga. Am rândul său, stânga. De îndată ce am văzut ușile duble care duc la sălile de operație, am lovit butonul de pe perete pentru a le deschide. Înainte de acestea sunt destul de departe, chiar deschis, încerc să mă stoarcă prin ele, ci un om mă împinge înapoi. „Nu poți fi aici“, spune el. "Nu! Am nevoie de acolo!“Am continua să încerc și împinge pe lângă el. Este mult mai puternic decât mine. El mă împinge perete și ridică piciorul, lovind butonul cu piciorul. Ușile aproape în spatele lui. „Nu ai voie acolo“, spune el calm. „Acum, cine căutați?“ El se domolească pe brațe și mi stă înapoi. „Prietena mea“, spun eu. Sunt de respirație. Am apleca înainte și a pus mâinile pe genunchi. „Trebuie să știu dacă e bine.“ „Am un pacient ... o doamnă tânără care tocmai a fost adus în urmă cu aproximativ o oră. Este cine te referi?“ Dau din cap. „E în regulă?“ El trece pe lângă mine și se sprijină pe peretele de lângă mine. El alunecă mâinile în buzunarele hainei albe și trage unul din genunchi în sus, stabilindu-se piciorul de peretele din spatele lui. „Ea e rănită. Ea are un hematom epidural, care va necesita o intervenție chirurgicală imediată.“ "Ce este asta? Ce inseamna asta? Va fi bine?“ „Ea a experimentat traume severe cap care a provocat sângerare în creierul ei. Este prea devreme pentru a vă oferi orice mai multe informații în acest moment. Până când vom intra în ea o intervenție chirurgicală, nu vom ști gradul de leziuni ei. Am fost doar vin să vorbească cu familia. Ai nevoie de mine să merg releu aceste informații pentru părinții ei?“ Am agită capul meu. „Ea nu are nici. Ea nu are pe nimeni. Sunt tot ce are „. El îndreptă și-merge înapoi la ușile și apasă butonul. Se întoarce la fel cum se deschid. „Care este numele tau?“, Întreabă el. "Voi." Mă privește în ochi. „Sunt Dr. Bradshaw“, spune el. „Voi face tot ce pot pentru ea, Will. Între timp, du-te înapoi în sala de așteptare. O să-ți găsesc imediat ce știu ceva.“Se întoarce și ușile aproape în spatele lui. Am aluneca în jos la podea. E în viață. *** Când mă întorc în sala de așteptare, Kel și Caulder sunt singurii de acolo. „Unde e Gavin?“ Întreb. „Joel numit. Gavin ieșit afară să-l cunosc“, spune Caulder. „Ai auzit ceva?“ Kel întreabă. Dau din cap. „E în operație.“ „Deci, ea e în viață? Ea e în viață?“El sare în sus și înfășoară brațele în jurul meu. Mă întorc imbratisare lui. „E în viață,“ I șoaptă. Eu stau jos și să-l ghideze ușor înapoi în scaunul său. „Kel, ea rănit destul de rău. Este prea devreme pentru a ști ceva în acest moment ... dar vor sa ne tina la curent, bine?“, Am ajunge la peste și apuca un țesut de la una dintre multele cutii de țesuturi împrăștiate în jurul camerei și îl înmânați-l. Își șterge nasul. Cu toții stau acolo în tăcere. Închid ochii și cred că înapoi la conversația tocmai am avut-o cu doctorul. Au existat indicii în expresia lui? În vocea lui? Știu că știe mai multe decât mi-a spune, care sperie de moarte din mine. Dacă se întâmplă ceva cu ea? Nu mă pot gândi la asta. Nu cred despre. Va fi bine. Ea trebuie să fie. „Orice?“ Gavin întreabă cum el și Joel merge în sala de așteptare. „Am avut Joel te apuca un tricou“, spune el, predându-l la mine. „Mulțumesc.“ Eu dau Gavin jacheta lui și trage cămașa de pe. „Lake în chirurgie. Are un traumatism cranian. Ei nu știu încă nimic. Asta este tot ce stiu." Gavin da din cap. „Ce despre Eddie?“ Întreb. „Ai auzit ceva? Este copilul bine?“ Gavin se uită la mine cu ochii mari. Joel sare în sus. „Baby?“, Țipă el. „Ce naiba se vorbește, Gavin?“ Gavin se ridică. „Am fost de gând să-ți spun, Joel. Este încă atât de devreme ... noi ... nam avut o șansă „. furtuni Joel out și Gavin urmează după el. Sunt așa un idiot. „Putem să mergem să vedem Kiersten?“ Kel întreabă. Dau din cap. „Nu sta prea mult timp. Are nevoie de odihnă ei.“ Amândoi plece. Sunt singur. Închid ochii și se aplece capul de perete. Eu iau câteva respirații adânci, dar presiunea din piept doar ține de construcție și de construcție și de construcție. Încerc să păstreze ținându-l în toate. Eu încerc să-l țină în la fel ca Lake nu. Nu pot. Eu aduc mâinile la fața mea și rupe în jos. Nu doar plânge. Am sob. Am boci. Țip. Joi sau vineri, douăzeci și șase ianuarie sau 27, 2012 Acum că v-am întors, eu nu las să pleci. E o promisiune. Nu te las să pleci din nou. Capitolul Paisprezece Sunt în baie stropi de apă pe fața mea când am auzit pe cineva vorbind în fața ușii. Am leagăn-l deschide pentru a vedea dacă este doctorul, dar este doar Gavin și Joel. Am început să închidă ușa din nou atunci când Gavin ajunge la mâna și mă oprește. „Will, bunicii tăi sunt aici. Ei caută tine.“ "Bunicii mei? Cine le-a numit?“ „Am făcut-o“, spune el. „Am crezut că acestea ar putea lua Kel și Caulder pentru tine.“ Am ieși din baie. "Unde sunt ei?" „După colț“, spune el. Am mers pe jos în jurul valorii de colț și a vedea bunicii mei în picioare în hol. Bunicul meu are haina lui pliat peste mâinile. El spune ceva la bunica mea, când a prinde o bucatica din mine. „Will!“ Amândoi alerga spre mine. „Ești bine?“, Spune bunica mea, periaj degetele împotriva bandajele de pe frunte. Am trage capul meu departe de ea. „Sunt bine“, am spus. Ea mă îmbrățișează. „Ai auzit ceva?“ Am agită capul meu. Am devenit foarte obosit de această întrebare. "Unde sunt baietii?" „Sunt în camera lui Kiersten“, spun eu. „Kiersten? Ea a fost implicată, de asemenea?“ Dau din cap. „Will, asistenta este întrebat despre documente. Ei au nevoie de ea. Ai terminat de umplere-l încă?“, Spune bunicul meu. Am agită capul meu. „Nu l-am început încă. Nu mă simt ca fac hârtiile chiar acum.“Încep de mers pe jos înapoi în sala de așteptare. Trebuie să stau jos. Gavin și Joel sunt așezați în sala de așteptare din nou. Cred că Joel este temporar sculptură dovleci în ceea ce privește sarcina lui Eddie. Gavin pare groaznic. Nu am observat înainte, dar brațul lui este într-o praștie. „Te simți bine?“ Întreb, împingându-mi capul în direcția sapanului. „Da.“ Eu stau jos și proptesc picioarele în sus pe masă în fața mea și apleca capul pe partea din spate a scaunului. ascendenți meu ia scaunele de pe peretele opus din mine. Toată lumea se uită la mine. Mă simt ca toate acestea sunt în așteptare pe mine. Nu știu ce așteaptă pe. În așteptare pentru mine să plâng, poate? A striga? Pentru a lovit ceva? „Ce!“, Am tipat eu la toate. Bunica mea coltisorul. imediat mă simt vinovat, dar nu-mi cer scuze. Închid ochii și inspiri adânc, încercând să dau seama de ordinea evenimentelor. Îmi amintesc vorbind cu Gavin despre Eddie, și îmi amintesc Gavin urlete. Îmi amintesc chiar trântind pe frâne, dar nu pot să amintesc de ce. Nu-mi amintesc nimic după aceea ... până la deschiderea ochii în mașină. Aduc picioarele de pe masă și la rândul său, Gavin. „Ce sa întâmplat, Gavin? Nu-mi amintesc." El face o fata ca el este obosit de a explica. El explică oricum, totuși. „Un camion a trecut mediana și a lovit mașina lor. Ai trântit frânele, așa că nu am fost implicat în acea epavă. Dar când ai trântit frânele, am fost lovit din spate. Ne-a bătut în șanț. De îndată ce am ieșit din mașină, am alergat la mașina lui Layken. Am văzut-o scot, așa că am crezut că era bine ... atunci m-am dus pentru a verifica pe Eddie.“ „Deci, ai văzut-o? Ea a ieșit pe cont propriu? Ea nu a fost aruncat din mașină?“ El scutură din cap. „Nu, cred că era confuz și trebuie să fi trecut. Dar am văzut-o pe jos.“ Nu știu dacă faptul că a ieșit pe cont propriu, chiar face o diferenta, dar cumva usureaza mintea mea un pic. Bunicul meu se apleacă în scaun și se uită la mine. "Voi. Știu că nu vrei să se ocupe de ea chiar acum, dar au nevoie de cât mai multe informații pe măsură ce le poate da. Ei nu știu nici măcar numele ei. Ei trebuie să știe dacă ea este alergic la ceva. Are ea au asigurare? Dacă le dai numărul ei de securitate socială, acestea pot fi în măsură să dau o mulțime de asta.“ Am oftat. "Nu știu. Nu știu dacă ea are asigurare. Nu știu ei socială. Nu știu dacă e alergic la ceva. Ea nu are pe nimeni în afară de mine, iar eu nu știu nimic!“Îmi pun capul în mâinile mele, aproape rușinat de faptul că Lake și nu am discutat nici măcar de acest lucru înainte. Nu am învățat nimic? Nu am învățat nimic de la moartea părinților mei? De la moartea lui Julia? Iată-mă, eventual, cu care se confruntă trecutul meu cu capul din nou ... nepregătit și copleșit. Bunicul meu merge la mine și înfășoară brațele în jurul meu. „Îmi pare rău, Will. Ne vom da seama.“ *** O altă oră trece cu nici un cuvânt. Nici măcar despre Eddie. Joel merge cu bunicii mei să ia Kel și Caulder la cantină pentru alimente. Gavin rămâne cu mine. Cred că Gavin devine obosit de a sta pe scaune, deoarece el se ridică și stabilește în podea. Se pare ca o idee bună, așa că am face același lucru. Mi-am pus mâinile sub cap și să ridice picioarele în sus într-un scaun. „Încerc să nu mă gândesc la asta, Will. Dar, în cazul în care copilul nu este în regulă ... Eddie ...“ Am auzit frica în vocea lui. El nici măcar nu se poate termina pedeapsa. „Gavin ... opri. Nu te mai gândi la asta. Hai să ne gândim la altceva pentru o vreme. Vom conduce noi înșine nebun dacă nu o facem.“ „Da ...“, spune el. Suntem amândoi tăcut, așa că știu că amândoi încă mai gândesc la asta. Încerc să mă gândesc la nimic altceva. „Am dat Reece în această dimineață,“ Eu spun, fac tot lacrima mea mintea departe de realitate. "De ce? Am crezut că voi au fost cei mai buni prieteni“, spune el. Pare ușurat să fie vorba despre altceva, de asemenea. "Noi obisnuiam sa fim. Lucrurile se schimbă. Oamenii se schimbă. Oamenii devin cei mai buni prieteni noi“, spun eu. „Asta fac ei.“ Suntem amândoi liniștită din nou pentru o vreme. Mintea mea începe în derivă înapoi la Lake, așa că mă depăna înapoi. „L-am lovit“, spun eu. „Chiar în maxilarului. A fost frumos. Aș vrea să am văzut „. Gavin râde. "Bun. Nu l-am plăcut.“ „Nu sunt atât de sigur că am făcut-o, fie,«Eu spun.»Este doar unul dintre acele lucruri în care simt obligat să prietenia, cred.“ „Acestea sunt cel mai rău tip“, spune el. Suntem din nou tăcut. Fiecare acum și apoi, unul dintre noi va ridica capul nostru atunci când vom auzi pe cineva umbla prin. Noi în cele din urmă să devină prea obosit pentru a face chiar asta. Încep să adormiți când mă întorc în realitate aspirate. „Domnule?“, Cineva spune din prag. Gavin și cu mine să sară în sus. „Este intr-o camera acum“, spune asistenta lui Gavin. „Puteți merge vedea ea. Cameră 207.“ „E în regulă? Este copilul bine?“ Asistenta dă din cap la el și zâmbește. Și a plecat. Pur si simplu. Asistenta se întoarce spre mine. „Dr. Bradshaw vrut să vă anunțăm că sunt încă în operație. El nu are actualizări încă, dar ne vom anunța imediat ce vom găsi ceva.“ „Vă mulțumesc“, spun eu. *** ascendenți meu a venit în cele din urmă înapoi cu Kel și Caulder. Bunicul meu și Kel încearcă să completeze actele pentru Lake cât pot. Nu sunt întrebări pe formularul am putut răspunde că Kel nu știe deja răspunsul. Ei lasă cele mai multe dintre întrebările goale. Bunicul meu merge formele la stația asistentelor și revine cu o cutie. „Acestea sunt unele dintre elementele personale care au fost găsite în vehicule“, spune el pentru mine. „Ia ce-i al tău și a lui Layken și se lasă restul în cutie. O să-l iau înapoi „. Am apleca înainte și uite în interiorul cutiei. ghiozdanul meu este pe partea de sus, așa că am trage afară. pungă Lake este acolo. Deci, sunt telefonul meu mobil si geaca mea. Nu văd telefonul ei, totuși. Asta nu înseamnă nimic ... ea, probabil, doar a pierdut din nou. Am deschis poșeta și scoate portofelul ei și îl înmânați bunicul meu. „Uită-te acolo. Ea ar putea avea un card de asigurare sau ceva „. El ia portofelul din mâinile mele și deschide-l. Ei trebuie să fi dat deja lucrurile lui Eddie la Gavin, pentru că nu e nimic în cutie. „E târziu“, spune bunica mea. „Vom lua băieții acasă cu noi, astfel încât acestea să poată obține unele odihnă. Ai nevoie de ceva înainte de a merge?“, Spune ea. „Nu vreau să merg“, spune Kel. „Kel, scumpo. Ai nevoie de odihnă. Nu există nicăieri poți dormi aici“, spune ea. Kel se uită la mine și tăcere pledează. „El poate sta cu mine“, spun eu. Bunica mea preia poșeta și haina ei. Le-am urmat afară și de mers pe hol cu ei. Când vom ajunge la capătul coridorului mă opresc și să dea Caulder o îmbrățișare. „O să te sun imediat ce aflu ceva“, spun el. Bunicii mei mă îmbrățișezi la revedere și pleacă. Întreaga mea familie pleacă. *** Sunt aproape adormit când mă simt cineva tremura umărul meu. Am smucitură și să privească în jur, în speranța că e cineva aici cu niște vești. Este doar Kel. „Mi-e sete“, spune el. Mă uit în jos la ceas. E după miezul nopții acum. De ce nu mi-au spus încă nimic? Eu ajung în buzunar și scoate portofelul. „Aici“, spun eu, dându-i niște bani. „Adu-mi o cafea.“ Kel ia banii și frunze, la fel cum merge Gavin înapoi în cameră. El se uită la mine pentru răspunsuri, dar am agită capul meu permițându-l știu că încă nu știu nimic. Se așează pe scaunul de lângă mine. „Deci, Eddie bine?“, Întreb. „Da. A accidentat ușor în sus, dar ea e în regulă“, spune el. Suntem amândoi liniștit pentru o vreme. Sunt prea obosit pentru a face conversație. Gavin umple golul tăcut. „Este în continuare de-a lungul decât ne-am crezut că a fost“, spune el. „E șaisprezece săptămâni. Ei să ne vadă copilul pe un monitor. Sunt destul de sigur că este o fată.“ „Oh, da?“ Eu spun. Nu sunt încă sigur cum se simte Gavin despre totul, așa că se abțină de la-l felicite. Nu se simte ca o situație bună pentru felicitări chiar acum, oricum. „Am văzut-o bate inima“, spune el. "A caror? Vârtejuri?“ El scutură din cap și îmi zâmbește. "Nu. Copilul meu fetei.“Ochii lui rup și se uită departe. Zambesc. "Felicitări." Kel merge în camera cu două cafele. El îmi întinde unul și plops în scaun și ia o înghițitură de cealaltă. „Bei cafea?“ L-am întrebat. El da din cap. „Nu încerca să-l ia de la mine, fie. Voi alerga.“ Râd. „Bine, atunci,“ Eu spun. Eu aduc cafeaua până la gura mea, dar înainte de a lua o inghititura, Dr. Bradshaw merge. Eu sar în sus și cafeaua stropilor de pe cămașa mea. Sau cămașa lui Joel. Sau lui Gavin. Cine naiba e cămașa am pornit, are cafea peste tot acum. "Voi? Vino cu mine?“Dr. Bradshaw ghionturi capul spre hol. „Stai aici, Kel, eu întorc imediat.“ Am stabilit cafeaua în jos pe masă și ieși. Am mers pe jos la capătul coridorului înainte de a spune ceva. Trebuie să mă sprijine pe perete ... Simt că sunt pe cale să se prăbușească. „Ea a făcut prin intervenție chirurgicală, dar nu suntem aproape de a fi în clar încă. Ea a avut o mulțime de sângerare. Unele umflaturi. Am făcut ce am putut fără a fi nevoie pentru a elimina o parte din osul parietal ... acum tot ce putem face este să vizionați și să aștepte „. Inima mea bate pieptul meu. Este greu să acorde o atenție atunci când am un milion de întrebări pe vârful limbii. „Ce este ce așteptăm? Dacă ea a făcut-o de departe, care sunt pericolele?“ El se sprijină de peretele de lângă mine. Amândoi holbezi la picioarele noastre, aproape ca el încearcă să evite uitându-mă în ochi. Știu că trebuie să urăsc această parte a treaba. Nu-mi place această parte din munca lui. De aceea nu-l privesc în ochi ... Ma simt ca poate e nevoie de presiunea de pe el. „Nu știm exact amploarea leziunilor. Nu vom ști până când vom putea rula scanări, dar chiar acum, Păstrăm-o sub anestezie. Să sperăm că de dimineață vom avea mai multe de o idee despre ceea ce avem de-a face.“ "Pot sa o vad?" Oftează. "Nu inca. Ea este în recuperare pe tot parcursul nopții. Eu voi anunța de îndată ce o duc la terapie intensivă.“El se ridică și pune mâinile în buzunarele hainei sale de laborator. „Aveți mai multe întrebări, Will?“ L-am privi în ochi. „Un milion“, am răspuns. El ia răspunsul meu așa cum sa intenționat retoric și el pleacă. *** Când am mers înapoi în cameră, Gavin este încă ședinței cu Kel. Kel sare în sus și se grăbește să-mi. „E în regulă?“ „A ieșit din chirurgie“, spun eu. „Dar ei încă nu vor ști nimic până mâine.“ „Știi ceva despre ce?“, Kel întreabă. Eu stau jos și de mișcare pentru Kel să stea lângă mine. Am pauză pentru un moment, așa că am putea găsi cuvintele potrivite. Vreau să-i spun într-un fel, el va înțelege. „Când a lovit capul ei, ea a ranit creierul ei, Kel. Până când pot face scanari, ei nu vor ști dacă există nici un prejudiciu, sau cât de rău este „. Gavin se ridică. „O să-i spun lui Eddie. A fost isterica“, spune Gavin. Când el părăsește camera am scufunda în acest moment. Mă simt ca o greutate ar trebui să fie ridicate de pe umerii mei după răspunsuri în cele din urmă obtinerea, dar nu se simte deloc așa. Se simte mai rău. Mă simt mult mai rău. Vreau doar să o văd. „Will?“, Spune Kel. „Da?“, Am răspuns. Sunt prea obosit ca să se uite chiar și la el. Nu pot ține chiar și ochii deschiși. „Ce se va întâmpla cu mine? În cazul în care ... și-nu poate avea grijă de mine? Unde voi merge?“ Am reușit să deschid ochii și uita-te la el. De îndată ce vom face contact vizual, el începe să plângă. Mă aplec peste și înveliți brațele în jurul lui și a pus capul pe pieptul meu. „Nu pleci nicăieri, Kel. Suntem în asta împreună. Tu și cu mine.“Eu trag înapoi și să-l privești în ochi. "Sunt serios. Indiferent ce se întâmplă…" Vineri douăzeci și șapte-01-2012 Kel, Nu știu ce e pe cale să se întâmple în viața noastră. Aș vrea să am făcut. Doamne, aș vrea am făcut. Am fost destul de norocos să fie nouăsprezece ani când am pierdut părinții mei; ai fost doar nouă. Aceasta este o mulțime de creștere de până la stânga pentru a face un băiețel fără tată. Dar, indiferent ce se întâmplă ... oricare drum trebuie să luăm atunci când părăsim acest spital ... O vom lua împreună. Voi face tot posibilul pentru a vă ajuta să terminați în creștere cu cel mai apropiat lucru de un tata poti avea. Voi face meu cel mai bun absolut. Nu știu ce e pe cale să se întâmple în viața noastră. Aș vrea să am făcut. Doamne, aș vrea am făcut. Dar, indiferent ce se întâmplă, am să te iubesc. Vă pot promite asta. Capitolul Cincisprezece "Voi." Încerc să deschid ochii, dar numai unul dintre ele se deschide. Sunt în podea din nou. Închid ochii înainte de a-mi explodeze capul întregi. „Will, trezește-te.“ Eu stau în sus și a alerga mâinile mele de-a lungul scaunele de lângă mine, trăgându-mă într-una de braț. Eu încă nu pot deschide alte ochi. Am scut luminile fluorescente cu mâinile mele și mi întorc capul spre voce. „Will, am nevoie de tine să mă asculți.“ Eu recunosc în cele din urmă vocea ca Sherry. „Eu ascult“, am șoaptă. Se simte ca în cazul în care am vorbit în orice mai tare de un ton, ar fi prea dureros. Mă doare capul întreg. Eu aduc mâna mea la bandaj peste ochiul meu, apoi la ochiul meu. Este umflat. Nu e de mirare că nu pot deschide. „Am asistenta vă aduce unele medicamente. Trebuie să mănânci ceva. Ele nu țin Kiersten așa că vom merge acasă în curând. Mă întorc pentru Kel după ce am intra în mașină. O să-l aduc înapoi aici în timpul zilei, cred că are nevoie de odihnă. Este ceva ce ai nevoie de la casa ta? Pe lângă o schimbare de haine?“ Am agită capul meu. Mă doare mai puțin decât vorbind de fapt. "Bine. Sună-mă dacă te gândești la nimic.“ „Sherry,“ Eu spun doar ca ea iese. Când spun numele ei, îmi dau seama că nimic nu audibil chiar iese din gura mea. „Sherry!“ Eu spun mai tare. Când am spus, am crispa. De ce capul meu rănit așa de rău? Ea se întoarce la ușă. „E o vază în cabinetul meu. Deasupra frigider. Am nevoie de ea." Ea recunoaște ceea ce am spus cu un semn și apoi să plece din nou. „Kel,“ spun eu, scuturându-l treaz. „Mă duc să iau ceva de băut. Vrei ceva?" El da din cap. "Cafea." El nu trebuie să fie o persoană de dimineață ... la fel ca și sora lui. Când trec din camera asistentelor, unul dintre apelurile infirmierei numele meu. Am înapoi pas și ea îi întinde mâna. „Acestea vor ajuta la cap“, spune ea. „Mama ta a spus că ai nevoie de ele.“ Râd. Mama mea. Am pop pastilele în gura mea și le și capul înghiți pentru a găsi cafea. Duble Ușile din hol deschid ca le-am trec, trimit un roi de aer rece în jurul meu. Mă opresc și uită-te afară, apoi să decidă aer curat mi-ar putea face ceva bun. Eu iau loc pe o bancă sub marchiza. Totul e atât de alb. Zăpada este încă în scădere. Mă întreb cât de rău drumurile de acces noastre vor fi de timp ne întoarcem acasă? Nu știu cum se întâmplă; cum gândul se strecoara chiar drumul în capul meu ... dar pentru o clipă mă întreb ce s-ar întâmpla cu totul în casa lui Lake dacă ea moare. Ea nu are nici o familie pentru a finaliza ceva pentru ea. Pentru a finaliza conturile sale bancare, facturile, de asigurare ei, posesiunile ei. Noi nu sunt legate și numai unsprezece lui Kel. chiar si-ar lasa-ma sa fac asta pentru ea? Mi-ar mai fi permise în mod legal? chiar și în mod legal Am voie să păstreze Kel? De îndată ce înregistra gândurile în mintea mea, le-am forța înapoi. Este inutil să gândești ca acest lucru, pentru că nu se va întâmpla. I a lua supărat pe mine pentru a lăsa mintea mea te dus departe, așa că am capul înapoi în interior pentru a obține cafeaua. *** Când mă întorc în sala de așteptare, Dr. Bradshaw este așezat cu Kel. Ei nu mă observă imediat. El spune Kel o poveste. lui Kel râs, așa că nu-l întrerup. E frumos să aud Kel râde. Eu stau în fața ușii și ascultă. „Atunci când mama mi-a spus să iau caseta pentru a îngropa pisica, i-am spus nu era nevoie. Aș deja l-au adus înapoi la viață“, spune dr Bradshaw. „A fost acel moment, după ce am resuscitat ca pisoi, am știut că am vrut să fiu doctor când am crescut.“ „Deci ai salvat pisica?“ Kel-l întreabă. Dr. Bradshaw râde. "Nu. A murit din nou, câteva minute mai târziu. Dar am făcut deja mintea mea de atunci“, spune el. Kel râde. „Ei bine, cel puțin nu ai vrea să fie un medic veterinar.“ „Nu, în mod clar că nu sunt tăiate pentru animale.“ „Vreo veste?“ Am mers pe jos în cameră și mână Kel cafeaua. Dr. Bradshaw se ridică. „Am încă găsit-o sub anestezie. Am fost în măsură să ruleze niște teste. Sunt încă în așteptare cu privire la rezultatele, dar puteți vedea-o pentru câteva minute.“ "Acum? Putem so vezi? Chiar acum?“Sunt adunând lucrurile mele așa cum am răspuns. „Will ... Eu nu pot lăsa pe nimeni altcineva în“, spune el. El se uită în jos, la Kel, apoi înapoi la mine. „Ea încă nu a fost mutat de la recuperare încă ... n-ar trebui măcar să te las. Dar eu fac niște runde și am crezut că te las să mergi cu mine.“ Mă uit la Kel. Vreau să cerșească Dr. Bradshaw să mă lase să ia Kel cu noi, dar știu că deja mi-a făcut o mare favoare. „Kel, dacă nu mă întorc înainte de a pleca cu Sherry, o să te sun.“ El da din cap. Mă aștept ca el să nu discutăm despre obtinerea de a merge cu mine, dar cred că înțelege. Faptul că el fiind atât de rezonabilă mă umple cu un sentiment de mândrie. Am aplec și să-l îmbrățișez și să-l sărute pe partea de sus a capului. "O să te sun. De îndată ce am auzit ceva, o să te sun.“El dă din cap din nou. Am ajunge la peste si apuca ceva de la ghiozdanul meu, apoi se întoarce spre ușă. Am urmat Dr. Bradshaw salvat de stația asistentelor, prin ușile și pe hol la ușile duble care duc la zona de intervenție chirurgicală. Înainte de a merge mai departe, el mă ia într-o cameră în care ne-am spăla mâinile noastre. Când vom ajunge la ușa ei, eu pot prinde abia respirația. Sunt atât de nervos. Inima mea este pe cale să explodeze prin pieptul meu. „Will ... trebuie să știți câteva lucruri mai întâi. E pe un ventilator pentru a ajuta sa respire, dar numai pentru că ne-am mai luat în comă indusă medical-. Nu există nici o șansă de ea trezi chiar acum, cu cantitatea de medicament cedăm ei. Cele mai multe dintre capul ei este bandajat. Ea arată mai rău decât se simte ... Păstrăm ei confortabil. Te voi lăsa câteva minute cu ea, dar asta e tot ce vă pot da chiar acum. A intelege?" Dau din cap. El împinge deschide ușa și mă lasă în. De îndată ce o văd, mă lupt să respir. E ca tot aerul este lovit din plamanii mei atunci când realitatea momentului mă lovește. Ventilatorul e de rahat într-un val de aer și eliberează-l din nou. Cu fiecare sunet repetitiv al mașinii, este ca speranța mea este împins afară din mine. Am mers pe jos la patul ei și să ia mâna. E frig. Sarut fruntea ei. L-am sărut un milion de ori. Vreau doar să se stabilească cu ea, o îmbrățișare. Sunt prea multe fire și tuburi și cablurile care rulează peste tot. Am trage scaunul până lângă pat si incrucisati degetele cu ale mele. Devine greu să o văd prin lacrimile mele, așa că trebuie să șteargă ochii pe cămașa mea. Ea pare atât de liniștită ... ca ea doar un pui de somn. „Te iubesc, Lake,“ I șoaptă. Am sărut mâna. „Te iubesc“, am șoaptă din nou. "Te iubesc." Husele sunt trase strâns în jurul ei și ea are halatul de spital. Capul ei este înfășurat întrun bandaj, dar cele mai multe dintre parul ei este agățat în jos în jurul gâtului ei. Sunt ușurat că nu au tăiat tot părul. Ar fi supărat. Tubul ventilatorului este inregistrat peste gura ei, așa că tot ce pot face este sărut pe obraz. Știu că nu mă poate auzi, dar eu vorbesc cu ea oricum. „Lake, va trebui să trageți prin asta. Trebuie sa.“Am accident vascular cerebral mâna. „Nu pot trăi fără tine.“ Am rândul său, mâna peste și sărută palma, apoi apăsați-l pe obrazul meu. Senzația de pielea ei împotriva mea este ireal. Pentru un moment, nu eram sigur dacă aș simți vreodată din nou. Închid ochii și mă săruta din nou și din nou palma. Stau și plâng și săruta singurele părți ale ei pot de peste si peste. „Will“, spune dr Bradshaw. „Trebuie să mergem acum.“ Eu stau în sus și sărut-o pe frunte. Am face un pas înapoi, apoi să ia din nou un pas înainte și sărut mâna. Eu iau doi pași înapoi, apoi mers pe jos doi pași spre ea din nou si saruta pe obraz. Dr. Bradshaw ia brațul. „Will, trebuie să mergem.“ Am rândul său, în jurul și să ia câțiva pași spre ușă. „Stai“, spun eu. Am pus mâna în buzunar. Am scoate-o clip de păr violet și de mers înapoi în patul ei. Am deschis mâna și puneți-l în palma ei și închide degetele peste el, apoi o săruți pe frunte din nou, înainte de a pleca. *** Restul dimineața trage de. Kel plecat cu Sherry. Eddie a fost externat. Ea a vrut să stea cu mine, dar Gavin și Joel nu o va lăsa. Tot ce pot face acum este să așteptăm. Stai și gândește-te. Gândiți-vă și așteptați. Asta e tot ce pot face. Asta e tot ce fac. Rătăcesc sălile pentru o vreme. Nu pot să stau în camera de așteptare. Am petrecut prea mult din viața mea acolo ... .si în acest spital. Am fost aici timp de șase zile solide după ce mama mea a murit când am rămas cu Caulder. Nu-mi amintesc prea mult de cele șase zile. Amândoi am fost într-o uluire, nu crede cu adevărat ce se întâmplă. Caulder lovit la cap în epavei și a rupt brațul. Nu sunt sigur că leziunile sale au fost destul de aproape extinse pentru a justifica sase zile in spital, dar personalul parea ca ei nu se simt confortabil doar permițându-ne să plecăm. Doi orfani, în sălbăticie. Caulder a fost numai șapte la timp, astfel încât cea mai grea parte a fost toate întrebările pe care le avea. Nu am putut ajunge la el că nu o să-i vadă din nou. Cred că șase zile sedere spital este motivul pentru care-mi place milă atât de mult. Fiecare persoană care mi-a vorbit simțit rău pentru mine, și am putut vedea în ochii lor. Am putut auzi în vocile lor. Am fost aici cu Lake timp de două luni, și pe off, când Julia era bolnav. Când Kel și Caulder ar sta la bunici, Lake și aș sta aici cu Julia. Lake a rămas cele mai multe nopți, de fapt. Când Kel nu a fost cu mine, el a fost aici cu ei. Până la sfârșitul primei săptămâni Julia aici, Lake și am ajuns să aduc o saltea gonflabilă. mobilier de spital este cel mai rău. Ei ne-au cerut să elimine salteaua din camera de câteva ori. În schimb, ne-ar dezumfla doar în fiecare dimineață și apoi sufla-l din nou în fiecare noapte. Am observat că nu au fost atât de rapid pentru a ne cere să le eliminăm atunci când am fost adormit pe ea. Din toate nopțile am petrecut aici, e ceva diferit de data asta. Ceva mai rău. Poate e lipsa de finalitate ... lipsa de cunoștințe. Cel puțin după ce părinții mei au murit și Caulder era aici, nu am nimic la îndoială. Am știut că erau morți. Am știut Caulder o să fie bine. Chiar și cu Julia am știut că moartea ei a fost inevitabilă. Nu au rămas cu întrebări în timp ce ne-am așteptat ... am știut ce se întâmplă. Dar de data asta ... de data aceasta este mult mai greu. Este atât de greu să nu știe. *** De îndată ce încep să ațipesc, Dr. Bradshaw umblă. Stau în scaunul meu, dar el ia un loc lângă mine, așa că nu stau. „Noi am mutat-o într-o cameră la terapie intensivă. Vei putea să o viziteze într-o oră, în timpul orelor de vizitare. Scaneaza arata bine. Vom încerca relaxarea ei de pe anestezie în timp și să vedem ce se întâmplă. Încă atingeți și du-te, Will. Orice se poate întâmpla în acest moment. Noțiuni de bază i să răspundă la noi este prioritatea noastră acum.“ Pot să simt spălare de relief peste mine, dar un nou sentiment de îngrijorare în creeps la fel de repede. „Are ...“ Se simte ca gâtul meu este stors închis atunci când încerc să vorbesc. Am apuca sticla mea de apă de pe masa în fața mea și să ia o băutură, apoi încercați din nou să vorbească. „Are ea o șansă? La recuperare?“ Oftează. „Nu pot răspunde la asta. Creierul este organul cel mai delicat în organism. Chiar acum scanările prezintă o activitate normală, dar asta nu poate însemna nimic atunci când vine vorba de a încerca să o trezească. Apoi, din nou, ar putea însemna că va fi foarte bine. Până în acel moment, nu vom ști.“El se ridică. „E în camera de cinci la terapie intensivă. Așteptați până când o oră înainte de a merge acolo jos „. Dau din cap. "Mulțumesc." De îndată ce l-am auzit colț, am apuca lucrurile mele și a alerga cât de repede pot, în direcția opusă ICU. Asistenta nu pune nici o întrebare când intru. Acționez ca stiu exact ce fac și capul direct în camera de cinci. Nu sunt la fel de multe fire de data asta. Ea încă cuplat la ventilator si ea are o IV în încheietura mâinii stângi. Am mers pe jos în jurul valorii de pe partea dreaptă a patului ei și trage în jos șina. Am urca în pat cu ea și înveliți brațul în jurul ei și pune piciorul peste picioarele ei. Eu iau mâna în a mea și îmi închid ochii ... *** "Will", spune Sherry. Am smuls ochii deschiși și ea în picioare pe cealaltă parte a Lakeui patul lui. Îmi voi întinde brațele mele pe deasupra capului meu. "Hei," I șoaptă. „Ai niște haine. Și vaza am adus. Kel era încă adormit, așa că am lăsat să dorm. Sper că e în regulă. O să-l aduc înapoi mai târziu, când se trezește.“ „Da, e în regulă. Cât e ceasul?“ Se uită la ceas. „Aproape cinci“, spune ea. „Asistenta a spus că ai fost adormit pentru câteva ore.“ Am împinge cotul meu în pat și mă ridica în sus. Brațul meu doarme. Am aluneca de pe pat și se ridice în picioare și se întind din nou. „Realizezi vizitatorii sunt permise doar cincisprezece minute“, spune ea. „Ei trebuie să vă place.“ Râd. „Aș vrea să-i văd încerca să mă dai afară,“ Eu spun. Am mers pe jos pe la scaun și stai. Cel mai rau lucru despre spitale este mobila. Paturile sunt prea mici pentru două persoane. Scaunele sunt prea greu pentru oameni. Și există niciodată o recliner. Dacă ei ar fi doar o recliner, nu s-ar putea detesta atât de mult. „Ai mâncat ceva azi?“ ea intreaba. Am agită capul meu. „Vino jos cu mine. O să-ți cumpăr ceva de mâncare.“ „Eu nu pot. Nu vreau să plece ei“, spun eu. „Au fost reducerea medicamentele ei. Ar putea să se trezească.“ „Ei bine, trebuie să mănânci. O să-ți iau ceva și aduceți-l înapoi în sus.“ „Mulțumesc“, spun eu. „Ar trebui cel puțin să ia un duș. Ai sânge uscat peste tot ce. E brut.“ Ea zâmbește la mine și începe să capul afară pe ușă. „Sherry. Nu-mi aduc un hamburger, bine?“ Ea râde. După ce a plecat, eu stau în picioare și merge la vaza. Eu iau o stea și se târască înapoi în pat cu lac. „Asta e pentru tine, Babe.“ Am desfaceți steaua și a citit-o. „Niciodată, în nici un caz, să ia o pastila de dormit și un laxativ în aceeași noapte.“ Mă rostogolesc ochii mei. „Isus, Julia! Acum nu e momentul să fie amuzant!“ Am ajunge la peste și apuca o altă stea, apoi se întinse din nou în jos. „Hai să încercăm din nou, Babe.“ „Forța nu vine de la capacitatea fizică. Ea provine dintr-o voință îndărătnic.“ ~ Mahatma Gandhi Mă aplec peste și șoptesc la ureche. „Ai auzit, Lake? Va îndărătnic. Acesta este unul dintre lucrurile pe care le iubesc la tine.“ *** Probabil că am adormit din nou. Asistenta shake-mă treaz. „Domnule, poți să ieși afară pentru o clipă?“ "Este totul în regulă?" Pledez doar atunci când Dr. Bradshaw merge în cameră. „E bine?“, L-am întrebat. „Noi eliminăm ventilatorul acum. Anestezia este purtarea off așa că nu obține nimic altceva decât medicina de durere că obține prin ea IV“ El merge pe la pat și ridică șina din spate sus. „Doar pas în afara timp de câteva minute. Eu promit că vom lăsa înapoi“, zâmbește el. Zâmbește. Asta e bine. Au luat-o de pe ventilator. Asta e bine. El uitându-mă în ochi. Asta e bine. Am pas în afara și să aștepte cu nerăbdare. Am menajat pe hol timp de cincisprezece minute înainte să iese din camera. „Semnele vitale arata bine. Respiră pe cont propriu. Acum așteptăm“, spune el. El mă mângâie pe umăr și apoi să plece. Mă duc înapoi în cameră și se târască înapoi în pat cu ea. Mi-am pus urechea la gura ei și so asculte respire. Este cel mai frumos sunet din lume. Am o sărut. Bineînțeles că o sărut. I-am sărut de un milion de ori. *** Sherry ma făcut să fac un duș, când sa întors cu mâncarea. Gavin și Eddie a apărut în jurul orei șase și a rămas timp de o oră. Eddie a strigat tot timpul atât de Gavin am îngrijorat și a făcut-o din nou plece. Sherry a revenit cu Kel, înainte de ore de vizitare au fost de peste. El nu plânge, dar cred că era supărat văzând-o așa, așa că nu a rămas mult timp. Am fost avertizat de către bunica mea actualizări în fiecare oră, deși nimic nu sa schimbat. Acum e undeva în jurul valorii de miezul nopții și eu sunt doar stând aici. Aşteptare. Gândire. În așteptare și de gândire. I a păstra imaginez eu văd mutarea ei deget de la picior. Sau degetul ei. Este de conducere mine nebun asa ca ma opresc uitam. Încep să mă gândesc la tot ce sa întâmplat joi seara. Masinile noastre. Unde sunt mașinile noastre? Probabil că ar trebui să fie de asteptare compania de asigurari. Ce zici despre scoala? Am ratat școală azi. Sau a fost ieri? Nici măcar nu știu dacă e încă sâmbătă. Eu, probabil, nu va fi la școală săptămâna viitoare, fie. Ar trebui să dau seama cine sunt profesori Lake și să le știu că nu va fi acolo. Probabil că ar trebui să lase profesorii mei știu, de asemenea. Și elementare. Ce să le spun? Nu știu când băieții vor merge înapoi. Dacă Lake este încă în spital săptămâna viitoare, știu că Kel nu va dori să meargă la școală. Dar el a ratat doar o săptămână de școală. El nu poate lipsi mai multe foarte multe zile. Și ce despre Caulder? În cazul în care sunt Kel și Caulder va rămâne în timp ce Lake și eu sunt aici? Nu plec acest spital fără lac. Nici nu poate pleca cu Lake dacă nu dau seama ce să fac despre o mașină. Mașina mea. Unde este mașina mea? "Voi." Arunc o privire la ușă. Nimeni nu e acolo. Acum am să audă lucruri. Prea multe gânduri sunt amestecate în capul meu, chiar acum. Mă întreb dacă Sherry mi-a lăsat nici un medicament din ea? Pun pariu că a făcut. Probabil că sa strecurat în geanta mea. "Voi." Am smuls în scaunul meu și uita-te la Lake. Ochii ei sunt închise. Ea nu se mișcă. Știu că am auzit numele meu. Știu că am făcut-o! Ma grabesc sa o ating și fața ei. "Lac?" Ea coltisorul. Ea coltisorul! "Lac!" partea ei buzele și ea se spune din nou. "Voi?" Ea mijește ochii ochii. Ea încearcă să le deschidă. Am scutura comuta lumina off, apoi trageți șir la lumina deasupra capului până când se oprește. Știu cât de mult doare aceste lumini fluorescente. „Lake“, șoptesc. Am trage în jos și șina urca înapoi în pat cu ea. Sarut buzele. Sarut fruntea ei. „Nu încerca să vorbești dacă doare. Tu ești bine. Sunt aici. Ești în regulă.“ Ea se mișcă mâna, așa că am lua în a mea. „Poți să simți mâna mea?“ Ea dă din cap. Nu e mult de un semn, dar este un semn. „Ești în regulă“, spun eu. Continui o spun peste si peste, până când mă plâng. "Ești bine." Ușa de la camera ei se deschide și o asistentă medicală merge în. „Ea a spus numele meu!“ Ea se uită la mine, apoi fuge înapoi afară din cameră pentru a obține Dr. Bradshaw. „Scoală-te, Will“, spune el, atunci când se plimbă în cameră. „Să ne niște teste. Vă vom lăsa din nou în curând.“ „Ea a spus numele meu,“ Eu spun ca am aluneca de pe pat. „Ea a spus numele meu!“ El îmi zâmbește. "Du-te afara." Și așa am făcut. Timp de peste o jumătate de oră. Nimeni nu a părăsit camera și nimeni nu a intrat si a fost o jumătate de freakin oră. Eu bat la usa si fisuri asistenta deschide. Incerc sa traga cu ochiul trecutul ei, dar ea nu se deschide ușa destul de departe. „Doar câteva minute“, spune ea. Contemplez de asteptare pentru toată lumea, dar eu nu fac. Trebuie doar să mă asigur că nu a fost aud lucruri, dar știu că ma auzit. Ea mi-a vorbit. Ea s-a mișcat. Dr. Bradshaw deschide ușa și pașii din afara. Infirmierele-l urmeze afară pe ușă. „Am auzit, nu? E bine? Mi-a spus numele meu!“ „Calmează-te, Will. Trebuie să te calmezi. Nu vor lăsa să stai aici, dacă vă păstrați sperii așa.“ Calmeaza-te? El nu are nici o idee despre cât de calm că sunt! „Ea răspunde“, spune el. „Răspunsurile ei fizice au fost toate bune. Nu-și amintește ce sa întâmplat. Nu se poate aminti multe lucruri imediat. Are nevoie de odihnă, Will. O să te lăsa înăuntru, dar va trebui să-i lăsa să se odihnească .“ „Bine, voi. Eu promit. Jur.“ „Știu. Acum du-te“, spune el. Când am deschis ușa, ea cu fața spre mine. Ea zâmbește un zâmbet într-adevăr patetic, dureros aspect. "Hei," I șoaptă. Am mers la culcare și accident vascular cerebral ei obraz. „Hei“, șoptește ea înapoi. "Hei." „Hei“, spune ea din nou. "Hei." „Oprește-te“, spune ea. Ea încearcă să râdă, dar ea doare. Ea închide ochii. Am trage în jos a șinei și se târască înapoi în pat cu ea. Eu iau mâna în a mea și am îngropa fața în crăpătura dintre umăr și gât ... și eu plâng. *** Pentru următoarele câteva ore ea intră și iese din conștiință, la fel ca Dr. Bradshaw a spus că o va face. De fiecare dată când se trezește ea spune numele meu. De fiecare dată când ea spune numele meu i-am spus să închidă ochii și să te odihnești. De fiecare dată când i-am spus să închidă ochii și să te odihnești, ea face. Dr. Bradshaw vine de câteva ori pentru a verifica pe ea. Ei reduce doza în IV, încă o dată astfel încât ea poate sta treaz pentru perioade mai lungi. Eu decid să nu sun pe nimeni încă. Este încă prea devreme și nu vreau toată lumea ei bombarda chiar acum. Vreau doar ea să se odihnească. Este aproape șapte dimineața și am mers pe jos din baie atunci când spune în cele din urmă ceva în afară de numele meu. „Ce sa întâmplat?“, Spune ea. Am trage un scaun până lângă patul ei. Ea se rostogoli pe partea stângă, așa că am odihnesc barbia pe bedrail si accident vascular cerebral brațul ei ca am fata. „Am avut un accident.“ Ea pare confuz, apoi o privire de spălări teroriste asupra ei. "Copiii…" „Toată lumea e bine,“ am o liniștesc. „Toată lumea e în regulă.“ Ea respiră un oftat de ușurare. "Cand? Ce zi a fost? Ce zi este?" "E sambata. Sa întâmplat joi seara. Care e ultimul lucru pe care vă amintiți?“ Ea închide ochii. Eu ajung în sus și trageți șir la lumina de deasupra patului ei și flicks off. Nu știu de ce ei continuă să-l porniți. Ce spital pacient vrea un fluorescente de lumină trei picioare de capul lor? „Îmi amintesc că merg la slam, spune ea. „Îmi amintesc poezia ta ... dar asta e tot .. Asta e tot ce-mi amintesc.“ Ea deschide ochii din nou și se uită la mine. „V-am te iert?“ Râd. „Da, mi-ai iertat. Si tu ma iubesti. O gramada." Ea zambeste. "Bun." „Ai fost rănit, Babe. Ei au trebuit să te ia în chirurgie „. "Stiu. Medicul mi-a spus că de mult.“ Am accident vascular cerebral obrazul cu dosul palmei. „O să-ți spun tot ce sa întâmplat mai târziu, bine? Chiar acum trebuie să se odihnească. Mă duc afară să cheme pe toți. lui Kel îngrijorat. Eddie, de asemenea. Mă întorc, bine?“ Ea dă din cap și se închide din nou ochii. Am apleca înainte și sărut-o pe frunte. „Te iubesc, Lake.“ Eu iau telefonul de pe masă și se ridice în picioare. „Din nou“, șoptește ea. "Te iubesc." *** Orele de vizită sunt strict aplicate odată ce toată lumea începe să sosească. Ei mă fac să aștepte în sala de așteptare la fel ca toți ceilalți. Doar o singură persoană este permisă la un moment dat. Eddie si Gavin ajuns aici în primul rând, așa că lui Eddie cu ea chiar acum. Kel apare cu Sherry despre același timp bunic meu spectacol cu Caulder. „Pot să mă duc văd pe ea?“ Kel întreabă. "Absolut. Ea tot întreabă pentru tine. Eddie e cu ea chiar acum. Este ICU astfel încât ea poate avea doar vizitatori timp de cincisprezece minute, dar tu ești următorul.“ „Deci, ea vorbește? E în regulă? Ea amintește de mine?“ „Da. E perfect“, spun eu. Grandpaul merge pe la Kel și pune mâna pe umăr. „Hai Grandkel, vom primi micul dejun înainte de a merge vedea ei.“ ia ascendenți meu Kel și Caulder la cantină. Le-am spus să-mi aducă ceva înapoi ... în cele din urmă am poftă de mâncare acum. „Ai nevoie de mine și Eddie să stați la casa ta cu băieții pentru câteva zile?“ Gavin întreabă. "Nu. Nu chiar acum, oricum. Bunicii mei sunt mentinandu-le pentru câteva zile. Nu vreau ca ei să fi dor de o mulțime de școală, totuși.“ „Ei pot sta cu mine“, spune Sherry. „Mă trimit Kiersten înapoi la școală miercuri. Dacă bunicii dumneavoastră le au acasă marți că pot sta cu mine până când descărcarea Layken.“ „Mulțumesc, băieți“, spun amândoi. Eddie se plimbă în jurul valorii de colț. Ea ștergându la ochii ei și sniffing. Stau în scaunul meu și Gavin se ridică și apucă brațul lui Eddie și ghidează-o la un loc. Ea se uită în sus la el și dă ochii peste cap. „Gavin, sunt patru luni gravidă ... nu mă mai tratezi ca eu sunt un invalid.“ După ce ea a așezat, Gavin ia scaunul de lângă ea. „Îmi pare rău, Babe. Am doar griji pentru tine.“ El se apleacă și sărutări stomacul ei. "Amandoi." Eddie zâmbește și îl sărută pe obraz. E bine să vezi că a acceptat noul său rol ca un tată. Știu că le-am luat o mulțime de obstacole în fața lor, dar am credința că o vor face. Cred că Lake și am putea începe reciclarea toate stelele pe care le deschide pentru ei, doar în cazul în care au nevoie de ele. „Cum e Lake sentiment?“, Întreb. Eddie ridică din umeri. „Ca rahat“, spune ea. „Dar ea a făcut doar au capul tăiat deschis, astfel încât este de înțeles. I-am spus totul despre epava. Se simțea un fel de rău odată ce a aflat că era o conducere. I-am spus că nu a fost vina ei, dar ea încă mai spus că dorește veneați. În acest fel, ea ar putea da vina răni pe tine „. Râd. „Ea le poate da vina pe mine, oricum, dacă o face să se simtă mai bine.“ „Ne întoarcem această după-amiază“, Eddie spune ca ea se ridică și apucă mâna lui Gavin. „Ea are nevoie într-adevăr unele TLC în departamentul de machiaj. Este ora două bine? Are cineva acel interval de timp încă?“ Am agită capul meu. „Ne vedem la doi.“ Inainte de a pleca, Eddie merge peste și dă-mi o îmbrățișare. O îmbrățișare neobișnuit de lungă. După ea și Gavin ieși, mă uit în jos la ceas. Kel o va vedea următoare, apoi Sherry. Bunica mea poate vrea să vadă ea. Cred că va trebui să aștepte până după masa de prânz înainte de a mă vor lăsa înapoi. „Ai prieteni buni“, spune Sherry. Am ridica sprancenele la ea. „Nu crezi că sunt ciudat? Cei mai mulți oameni cred că prietenii mei sunt ciudat.“ "Da, fac. De aceea, acestea sunt mari“, spune ea. Am zâmbet și sco în scaunul meu, până când capul meu se sprijină pe partea din spate a scaunului și închid ochii. „Ești destul de ciudat te, Sherry.“ Ea râde. "Şi tu." Nu pot obține confortabil în scaun, așa că recurg la culcat la podea din nou. Îmi voi întinde brațele mele pe deasupra capului meu și suspin. Podeaua este, de fapt începe să se simtă confortabil. Acum că știu Lake bine, am început să nu disprețuim acest spital la fel de mult. „Will?“, Spune Sherry. Am deschis ochii si uita-te la ea. Nu se uită la mine, totuși. Are picioarele încrucișate în scaun și ea cules la cusătura de blugi ei. „Care-i treaba?“, Am răspuns. Se uită la mine și zâmbește. „Ai făcut o treabă bună“, spune ea în liniște. „Știu că a fost greu mi-a sunat despre Kiersten. Și având grijă de băieți în timpul toate acestea. Cum te-ai manipulat totul cu Layken. Ești prea tânăr pentru a avea atât de multă responsabilitate, dar faci o treabă bună. Sper că știi asta. mama și tatăl tău ar fi mândru.“ Închid ochii și inhalați. Nu știam cât de mult am nevoie să aud că până la această secunda. Uneori se simte bine pentru a avea cele mai mari temeri cu preț redus, cu un compliment simplu. "Mulțumesc." Ea iese din scaun și se află lângă mine în podea. Mă uit la ea și peste ochii sunt închise, dar se pare ca ea încearcă să nu plângă. Mă uit departe și nu atrag atenția asupra sa. Uneori, femeile au nevoie doar să plângă. Suntem liniștit pentru puțin timp. Ea suflă aer în piept, ca ea încearcă să se înece lacrimile. „A fost ucis un an mai târziu. La un an după ce a propus. Într-un accident de mașină“, spune ea. Îmi dau seama că mi-a spune povestea despre Jim. Am rostogoli și fața ei, odihnindu-mi capul pe cotul meu. Nu știu cu adevărat ce să spun, așa că nu spun nimic. „Sunt bine“, spune ea. Se uită la mine și zâmbește. De data aceasta se pare ca ea încearcă să nu se milă. "A trecut mult timp. Îmi place familia mea și nu le-ar comerciale pentru lume. Dar, uneori, este încă greu. Timpuri ca acestea…" Ea se trage în sus și se așează în stil indian podea. Ea începe să se alege la cusătura pantalonilor din nou. „Am fost atât de speriată pentru tine, Will. M-am speriat că nu ar face. Văzându te duci prin care a fost greu pentru mine și l-au adus înapoi o mulțime de amintiri. De aceea nu am fost aici foarte mult.“ Înțeleg expresia în ochii ei, și durerea în vocea ei. Eu înțeleg, și eu îl urăsc pentru ea. „E în regulă“, spun eu. „Nu mă așteptam să rămâi. Ai avut Kiersten să vă faceți griji.“ „Știu că nu se aștepta ca eu să rămână. N-ar fi fost chiar nici un ajutor. Dar îmi fac griji pentru tine. Îmi fac griji cu privire la voi toți. Kel, Caulder, tu, Layken. Acum, eu chiar ca prietenii tăi nenorocitele ciudat și că va trebui să vă faceți griji despre ei, de asemenea,“râde ea. Zâmbesc la ea. „Este frumos să fie îngrijorat, Sherry. Mulțumesc." Duminica douăzeci și nouă-01-2012. Am învățat ceva despre inima mea. Se poate rupe. Acesta poate fi rupt în afară. Se poate întări și să înghețe. Se poate opri. Complet. Se poate sparge într-un milion de bucăți. Poate exploda. Poate muri. Singurul lucru care a făcut-o începe să bată din nou? În momentul în care ai deschis ochii. Capitolul Șaisprezece Toate vizitele uzura Lake afară și ea doarme majoritatea după-amiază. Ea a dormit prin a doua vizita lui Eddie, care este, probabil, bun de dragul Lakeui. Asistenta medicală a adus supa ei la cină și ea sorbi cea mai mare parte. A fost primul lucru pe care ea a mâncat de joi. Ea a cerut mai multe întrebări despre tot ce sa întâmplat în noaptea epavei. Ea a cea mai mare parte a vrut să știe totul despre mine iertându ei și ne-a face în sus. I-am spus tot ce-i ce sa întâmplat după ce am realizat. Pentru cea mai mare parte am fost cinstit, dar s-ar fi aruncat într-o scenă culminante make-out subliniere. *** Este duminică și faptul că ea e în spital, nu-i descurajeze din rutina ei. Am mers pe jos în camera ei de spital și a stabilit saci de filme și junk food în scaun. Lake este așezat pe marginea patului si asistenta este de lucru cu IV. "Oh bine. Ai dreptate în timp“, spune asistenta. „Ea nu vrea un burete de baie, ea vrea o cadă de baie standard. Am fost pe cale să o ajute în baie, dar dacă preferi să o faci poți.“Ea unhooks IV si cleme, atunci benzi la sfârșitul anului acesta la mâna Lakeui. Lake și mă uit la unul pe altul. Nu e ca și cum nu am mai văzut-o dezbrăcată ... doar nu pentru perioade prelungite de timp. Și cu luminile aprinse. „Eu ... .I nu știu“, am Mutter. „Vrei să te ajut?“ Întreb Lake. Lake ridică din umeri. „Nu ar fi prima dată când mi-ai pus într-un duș. Cu toate că, sper să mă ajute să mă dezbrac de data asta.“ Ea râde de propria glumă. Ea regretă râde de îndată ce o face, totuși. Mâna ei se duce la capul ei și ea tresare. Asistenta poate simți ușoara stangacia între noi. "Imi pare rau. Am crezut că ați fost căsătorit. Acesta a declarat graficul ei că ești soțul ei.“ „Da ... despre asta“, spun eu. „Nu a fost încă destul.“ „Este bine“, spune asistenta. „Dacă vei merge doar înapoi în sala de așteptare voi anunța când am terminat.“ „Nu“, spune Lake. „O să mă ajute.“ Lake se uită la mine. „O să mă ajute.“ Asistenta medicală se uită la mine și am da din cap. Ea are câteva elemente de pe tava de lângă pat Lakeui și iese din cameră. „Ai mers mai azi?“ Eu iau de braț și de a ajuta-o ridice de pe pat. Ea da din cap. „Da. M-au mers pe jos pe hol între vizitele din nou. Mă simt mai bine decât ieri, doar amețit.“ Asistenta merge înapoi în camera cu un prosop. „Doar nu lasa-o sa-i capul ud. Există un cap de duș cu camera în mână în duș sau ea poate folosi cada de baie. Cada poate fi mai bine pentru ea, astfel ea poate stabili.“Asistenta medicală părăsește prosopul în scaun și se plimbă înapoi. Lake ridică încet în sus și am asista în baie. După ce am intrat, am închide ușa în spatele nostru. „Acest lucru este atât de jenant“, spune ea. „Lake, mi-ai cerut să rămână. Dacă vrei, mă voi întoarce și voi primi asistenta.“ "Nu. Vreau să spun doar pentru că am nevoie să fac pipi.“ "Oh. Aici.“Am mers pe jos în jurul ei și apuca celălalt braț ei ca ea susține. Ea apucă mâna pe bara de metal atașat la perete și pauze. „Întoarce-te“, spune ea. Am rândul său, în jurul și se confruntă cu direcția opusă. „Babe, dacă ești deja mă face să mă uit în altă parte va fi destul de greu pentru mine să vă ajute în duș. Nu sunt chiar goi încă.“ "Asta e diferit. Pur și simplu nu vreau să mă uit pipi.“ Râd. Și eu aștept. Și aștept ceva mai mult. Nimic nu se intampla. „Poate că trebuie să plece pentru un minut“, spune ea. Dau din cap și ieși din baie. „Nu încerca să se ridice în picioare fără mine.“ Am lăsa ușa deschisă câteva inch, astfel că pot auzi dacă ea are nevoie de mine. Când a terminat, am mers înapoi în baie și de a ajuta ei se ridice în picioare. „Duș sau baie?“, Spun eu. "Baie. Nu cred că pot sta în picioare suficient de mult pentru un duș.“ Mă asigur că ține pe bara înainte de a mă lăsa să plece din mâna ei. Ajustez robinetul de pe cada de baie până când apa devine caldă. Am apuca și să-l prosop umed, apoi setați pe marginea căzii. Este o cada mai mare, cu două trepte până la ea pentru a face mai ușor să meargă în jos în. Când stau în picioare, eu iau brațul Lakeui din nou și ea duce la cada de baie. Eu stau în spatele ei și perie părul peste umăr și dezleagă în partea de sus a rochiei. Când este deschis draperii, am pentru a suprima un geamăt. Are vânătăi spate. Există încă o cravată pe rochia ei, așa că am trage șir până când rochia se separă. Ea alunecă rochia înainte și în jos brațele ei. Conduc degetele sub jetul de apă pentru a verifica temperatura, apoi ajunge pentru brațul ei și de a ajuta-o pe scări și în cada de baie. După ce ea a așezat, ea a trage genunchii la piept și se înfășoară brațele în jurul lor, apoi se odihnește capul pe ele. „Vă mulțumesc“, spune ea. „Pentru a nu încerca să se mută pe mine chiar acum.“ Zâmbesc la ea. „Nu-mi mulțumi încă. Tocmai ne-am început.“Am moaie în apă prosop și îngenunchează lângă cada de baie. Pașii ies destul de departe, deci este greu să ajungă la ea, fără plutind deasupra ei. Ea ia din mână prosop mea și începe spălarea brațul ei. „Este ciudat cât de multă energie ia totul. Se simte ca brațele mele cântărește o sută de lire „. Am deschide bara de săpun și îl înmânați ei, dar aluneca din strânsoarea ei. Ea se simte în jurul valorii în apă până când se constată, atunci ea freacă în prosop. „Știi cât de mult timp înainte de a lăsa să plec acasă?“, Întreabă ea. „Să sperăm că până miercuri. El a spus de recuperare poate dura de la câteva zile până la două săptămâni, în funcție de modul în care se vindeca prejudiciu. Pari să faci destul de bine „. Ea se încruntă. „Nu mă simt ca fac bine.“ „Te descurci grozav“, spun eu. Ea zâmbește și stabilește înapoi pe prosop marginea căzii și împachetări brațele în jurul genunchilor din nou. „Trebuie să se odihnească“, spune ea. „Voi ajunge la celălalt braț într-un minut.“ Ea închide ochii. Se pare atât de obosit. Am ajunge la peste si transforma apa off, apoi se ridice în picioare și mi scot pantofii și cămașa mea, dar lasă pantalonii pe mine. „Scoot în sus“, spun ei. Ea scoots în sus și am pas în cada de baie și glisați în jos în apă din spatele ei. Mi-am pus picioarele pe fiecare parte a ei și ușor pune-o înapoi pe pieptul meu. Am apuca și rulați-l prosop în sus brațul ea a fost prea obosit pentru a ajunge la. „Ești nebun“, spune ea în liniște. I-am sărut pe partea de sus a capului. "Si tu." Suntem amândoi tăcuți în timp ce am spăla. Ea se sprijină pe pieptul meu, până când iam spus să se aplece în față, așa că am putea obține înapoi. Când ea se apleacă, am pus mai mult săpun pe prosop și ușor atinge-l pentru pielea ei. Este accidentat ușor în sus atât de rău mi-e teamă că o să-i fac rău. „Chiar a fost lovit în sus. Are spatele doare?“ "Totul doare." Am spală pielea ei la fel de încet pot. Nu vreau să fac mai rău. Când m-am acoperit fiecare inch, am apleca înainte și sărut-o pe spate, chiar pe partea de sus a zdrobi ei. Am sărut alte vânătăi ei, și alte vânătăi ei, și alte zdrobi ei. Sarut fiecare loc din spate, care este rănit. Când ea se sprijină înapoi pieptul meu, am ridica brațul ei și sărut vânătăile de pe brațul ei, de asemenea. Apoi am face același lucru la celălalt braț. Când m-am sărutat toate vânătăile pot găsi, m-am întins brațul înapoi în apă. "Acolo. Ca nouă“, spun eu. Am înfășurați brațele în jurul ei și sărut pe obraz. Ea închide ochii și noi doar stau acolo pentru un timp. „Acest lucru nu este modul în care mi-am imaginat prima noastră baie împreună“, spune ea. Râd. "Într-adevăr? Pentru că acest lucru este exact cum mi-am imaginat. Pantaloni și toate.“ Ea respiră adânc și expirații, apoi înclină capul pe spate pe pieptul meu si ma priveste in ochi. „Te iubesc, Will.“ I-am sărut pe frunte. "Spune-o din nou." „Te iubesc, Will.“ "Încă o dată." "Te iubesc." *** Lake este în cele din urmă evacuate astăzi, după cinci zile în spital. Din fericire, din moment ce ieri a fost o zi de luni am fost în stare să finalizeze rapoarte cu companiile de asigurări. Jeep Lake a fost totalizat. Daunele la masina mea nu a fost la fel de rău, așa că am fost dat un serviciu de închiriere până când va fi reparat. Dr. Bradshaw este într-adevăr mulțumit de progresul Lakeui. Ea trebuie să se întoarcă să-l văd din nou în două săptămâni. În același timp, el a pus-o pe repaus la pat. Ea este incantata pentru că ea știe că înseamnă ea ajunge să doarmă în patul meu confortabil în fiecare noapte. Sunt emoționat pentru că asta înseamnă că ajunge să-și petreacă două săptămâni solide cu ea la mine acasă. Am încheia retragerea ei din toate cursurile sale pentru semestrul. Era supărată, dar ea nu are nevoie de stresul de școală chiar acum. I-am spus că trebuie doar să se concentreze pe obtinerea de bine. Iau restul pe săptămână, dar de gând să mergi înapoi la școală luni, în funcție de modul în care se simte. Deocamdată, deși ... avem aproape o săptămână întreagă de nimic de a face, dar ma uit la filme și să mănânce junk food. *** Kel și Caulder aduc farfuriile lor la masa de cafea în camera de zi și setați-le în jos de lângă a mea. Lake culcat pe canapea astfel încât să mănânce în camera de zi, mai degrabă decât la masă. „Suge și timpul de dulce“, spune Caulder. El incruciseaza picioarele și scoots în jurul valorii de pe partea opusă a mesei de cafea astfel încât toți suntem stând într-un cerc oarecum, care include Lake. „Mea suge este că trebuie să mă întorc la școală mâine“, spune el. „Dulce mea este că în cele din urmă a lui Layken acasă.“ Ea zambeste. „Awe, mulțumesc Caulder. Acesta este un dulce“, spune ea. „E rândul meu“, spune Kel. „Mea suge este că trebuie să mă întorc la școală mâine. dulce mea este că Layken în cele din urmă acasă.“ Ea scrunches nasul în sus la Kel. „Copycat.“ Râd. „Ei bine, mi suge azi e că prietena mea mi-a facut sase filme diferite de închiriat Johnny Depp. dulce mea e chiar acum.“Am apleca si saruta-o pe frunte. Kel și Caulder nu au nici o obiecție față de dulce în seara asta mi. Cred că te obișnuiesc. „Ei bine, mi suge este evident. Am capse în cap“, spune Lake. Se uită la mine și zâmbește, apoi ochii ei alunecă spre Kel și Caulder ca ea ceasuri să le mănânce. „Ce-i dulce ta?“ Caulder spune cu gura plina de alimente. Lake se uită la el pentru un moment. „Voi“, spune ea. „Toți trei dintre voi.“ Este liniștit pentru un minut, apoi Kel preia o prăji franceză și aruncă-l la ea. „Nu mai fi cheesy“, spune el. Lake apucă prăjește franceză și aruncă-l înapoi la el. „Hei“, Kiersten spune ca ea merge prin usa. „Îmi pare rău că am întârziat.“ Ea se îndreaptă spre bucătărie și începe să facă ea însăși o farfurie de mâncare. E pe cale să fie supărat din nou, pentru că nu știam că vine peste. Se pare că va trebui să mănânce din nou pâine. „Ai nevoie de ajutor?“ O întreb. Are doar un braț bun, dar ea pare să fie destul de bine de adaptare. „Nu. Am luat-o.“ Ea aduce farfuria ei în camera de zi și se așează în podea. Cu toții se holbeze la ea, atunci când ea ia o muscatura mare de o bandă de pui. „Oh, Dumnezeul meu e atât de gooood“, spune ea. Ea a împinge restul de ea în gura ei. „Kiersten, asta e carne. Tu mănânci carne,“Eu spun. Ea da din cap. "Stiu. E cel mai ciudat lucru. Am fost pe moarte să vină aici de când voi ajuns acasă, așa că am putea încerca unii.“Ea ia o alta musca. „Este rai“, spune ea cu gura plină. Ea hamei în sus și merge la bucătărie. „Este bine ketchup?“ Ea apucă ketchup și o aduce înapoi în camera de zi și squirts unele pe farfuria ei. „De ce schimbarea bruscă a inimii?“ Lake ei întreabă. Ea termină de mestecat și înghite mâncarea. „Chiar când am fost pe cale de a fi lovit de camion ... .Toate am putut gândi a fost cât am fost pe cale să moară, iar eu n-am mai gustat carne înainte. Acesta a fost singurul meu regret în viață.“ Cu toții râdem. Ea apucă puiul de pe farfuria mea și aruncă-l pe cont propriu. „Will, încă vin la o zi tata joi?“, Întreabă Caulder. Lake se uită la mine. „Tata zi?“ „Nu știu, Caulder. Nu știu dacă mă simt confortabil lăsând Lake încă singur“, spun eu. „Tata zi? Ce-i zi tata?“Lake întreabă din nou. „Este o zi tata apreciere la școala noastră“, spune Kiersten. „Ei au un prânz. Copiii ajunge să mănânce prânzul cu tatăl lor în sala de sport. Mama zi nu este până luna viitoare „. „Dar ce putem spune despre copiii care nu au tatii? Ce sunt ei ar trebui să facă? Nu e foarte corect.“ „Copiii care nu au tătici doar du-te cu Will“, spune Kel. Lake se uită la mine din nou. Ea nu-i place fiind în afara buclei. „Am întrebat Kel, dacă aș putea mânca cu el, de asemenea,“ spun eu. „Vrei să mănânci cu mine?“, Întreabă Kiersten. „Tata nu se va întoarce până sâmbătă.“ Dau din cap. „Dacă mă duc“, spun eu. „Nu știu dacă am nevoie să merg, totuși.“ „Du-te“, spune Lake. "Voi fi bine. Trebuie să ieșiți din mine babying atât de mult.“ Am apleca înainte și sărut-o. „Dar ești copilul meu“, spun eu. Nu sunt sigur ce direcție vine, poate toate trei, dar eu sunt lovit în cap cu cartofi prăjiți. *** Am ajuta Lake în pat și trage capacele peste ea. „Vrei ceva de băut?“ „Sunt bine“, spune ea. Am stinge lumina și de mers pe jos în jurul valorii de cealaltă parte a patului și se târăște. Am sco mai aproape de ea și a pus capul pe perna ei și înveliți brațul în jurul ei. bandajele ei se desprinde la urmatoarea vizita ei medic. Ea este atât de îngrijorat cu privire la cât de mult păr au fost nevoiți să taie. Tot ei spun să nu vă faceți griji despre asta. Sunt sigur că nu au tăiat de mult, iar incizia este pe partea din spate a capului ei, astfel că nu va fi atât de vizibile. Mă doare dacă ea nu culcat pe partea ei, așa că mă confruntă. Buzele ei sunt în imediata apropiere a mea, așa că, desigur, că trebuie să le sărute. M-am întins capul înapoi în jos pe perna ei și perie părul după ureche, cu degetele mele. Toată această săptămână trecut a fost iad. Mental și fizic. Dar mai ales mental. Am venit atât de aproape de a pierde ei. Atât de aproape. Uneori, când e liniște, mintea mea rătăcește la posibilitatea de a fi pierdut, și ce aș fi făcut. Trebuie să mă țină bobinare înapoi. Am păstra nevoie să-mi reamintesc că e în regulă. Că toată lumea e în regulă. Eu nu cred că a fost posibil, dar totul Lake și am trecut prin această întreagă lună a făcut într-un fel mi-o iubesc și mai mult. Nici nu pot începe să-și imagineze viața fără ea în ea. Cred că înapoi la film Sherry mi-a arătat, și la ceea ce a spus Jim cu ea. „E ca și cum ai venit și m-am trezit sufletul meu.“ Asta e exact ceea ce a făcut pentru mine Lake. Ea a trezit sufletul meu. Mă aplec și sărut-o din nou; mai mult de data asta. Dar nu prea mult timp, eu doar simt ca ea e atât de fragilă. „Acest lucru e de rahat“, spune ea. „Îți dai seama cât de greu va fi dormit în același pat cu tine? Sunteți sigur că specificat o lună întreagă? Trebuie să se retragă pentru o lună întreagă?“ „Ei bine, punct de vedere tehnic, a spus el patru săptămâni“, spun eu, mângâindu brațul ei cu mâna mea. „Cred că am putea să rămânem la patru săptămâni, deoarece este de câteva zile timid de o lună întreagă.“ "Vedea? Ar fi trebuit să mă luat pe oferta de când ai avut ocazia. Acum trebuie să așteptăm încă patru săptămâni! „Spune ea.“ Cât de multe săptămâni este că numărul total?“ „Va fi șaizeci și cinci,“ am răspunde rapid. „Nu că Contez. Și patru săptămâni începând de astăzi este 28 februarie Nu că Contez nici asta „. Ea râde. „28 februarie? Dar asta va fi o zi de marți. Cine vrea să-și piardă virginitatea marțea? Să-l facă vineri înainte. 24 februarie. Vom primi Kel și Caulder să rămână cu bunicul tău din nou.“ "Nu. Patru saptamani. ordinele doctorilor,“spun eu. „Vom face o înțelegere. Voi primi ascendenți meu pentru a viziona băieții din nou, dacă o putem face la 2 martie. Vineri după ce a fost de patru săptămâni.“ „02 martie este o zi de joi.“ „Este un an bisect.“ „Ugh! Amenda. 2 martie“, spune ea. „Dar vreau o suită de data asta. Una mare." "Ai inteles." „Cu bomboane de ciocolată. Și flori.“ „Te-ai prins,“ spun eu. Am ridica capul de pe perna ei și sărut ei, apoi se rostogoli. „Și o tavă de fructe. Cu căpșuni.“ „Te-ai prins,“ Eu spun din nou. Am căscat și trageți capacele deasupra capului meu. „Și eu vreau unul dintre acele halate pufoase hoteliere. Amândoi. În acest fel putem să-i port tot weekend-ul.“ „Orice vrei, Lake. Acum du-te la culcare. Trebuie să se odihnească.“ Ea a făcut nimic, dar de somn timp de cinci zile, așa că nu sunt surprins că e foarte treaz. Eu, pe de altă parte, au avut aproape de somn zero, timp de cinci zile. Aș putea păstra abia ochii deschiși azi. Se simte atât de bine să fie înapoi acasă, înapoi în patul meu. Se simte bine mai ales că dreptul Lakeui de lângă mine. „Will?“, Șoptește ea. „Da?“ "Eu am să fac pipi." *** „Sunteți sigur că va fi bine?“ O întreb pentru a zecea oară în această dimineață. „Voi fi bine“, spune ea. Ea ține telefonul în sus să-mi arate că o are în apropiere. "Bine. Sherry la domiciliu, dacă aveți nevoie de ea. Mă întorc într-o oră, prînzul nu ar trebui să dureze atât de mult.“ „Babe, sunt bine. Promisiune." I-am sărut pe frunte. "Stiu." Și eu știu că e bine. Ea este mai mult decât bine. A fost atât de concentrat și determinat pentru a obține o mai bună ca ea face prea mult pe cont propriu acum. Chiar și lucrurile nu ar trebui să facă pe cont propriu, motiv pentru care imi fac griji. voința ei îndărătnic că m-am îndrăgostit cu uneori irita dracului de mine, de asemenea. *** Când am mers în sala de sport, am scana zona în căutarea pentru băieți. Caulder flutura când îl văd, așa că am mers la masa lui. „Unde e Kel și Kiersten?“ Eu spun ca eu iau locul meu. "Doamna. Brill nu ar lăsa să vină“, spune el. „De ce?“ Am smuls capul meu în jurul valorii de căutarea pentru d-na Brill. „Ea a spus ca au fost doar folosind acest prânz ca o scuză pentru a iesi din sala de studiu. Ea a făcut să meargă la masa de prânz regulat la 10:45. Kel-am spus că vei fi supărat.“ „Ei bine, dreapta lui Kel,“ spun eu. "Ma intorc imediat." Am mers pe jos de sala de sport și de la stânga la cap la cantină. Când am mers în interior, zgomotul pătrunde timpane. Am uitat cum erau copii zgomotoase. De asemenea, am uitat cât de mult încă rănit capul meu. Arunc o privire la toate mesele, dar sunt atât de mulți copii, nu pot să fața locului una dintre ele. Am mers pe jos pe la o doamnă care arată ca ea monitorizează cantină. „Poți să-mi spui unde Kel Cohen este?“ „Cine?“, Spune ea. „Este prea tare, nu te-am auzit.“ Eu spun mai tare. „Kel Cohen!“ Ea dă din cap și puncte la o masă, la celălalt capăt al cantină. Înainte de a ajunge la masa, Kel-mă și valuri încercat. Kiersten este așezat lângă el, ștergându la camasa ei cu un teanc de șervețele umede. Amândoi se ridice în picioare atunci când am ajuns la masa. „Ce sa întâmplat cu cămașa ta?“ Întreb Kiersten. Se uită la Kel și scutură din cap. „Băieți Stupid“, spune ea. Ea indică masa de vizavi de al lor. Am rândul său, și uite și există trei băieți care arată un pic mai în vârstă decât ea și Kel. Toate sunt râs. „Ți-au făcut ceva?“ O întreb. Ea dă ochii peste cap. „Când nu-i așa? Dacă nu este ciocolata cu lapte, e sos de mere. Sau budinca. Sau jeleul.“ „Da, e de obicei jeleul“, spune Kel. „Nu-ți face griji, Will. M-am obișnuit să-l acum. I a păstra întotdeauna o schimbare in plus de haine în rucsacul meu doar în cazul în.“ „Nu vă faceți griji despre asta?“, Întreb. „De ce naiba nu se face ceva despre asta? Ai vorbit cu un profesor?“ Ea da din cap. „Ei nu-l văd când se întâmplă. Este ajuns mai rau, deoarece suspendarea. Acum, ei doar asigurați-vă că ei arunca doar lucruri la mine atunci când monitorul nu sunt cautati. Dar e bine, Will. Într-adevăr. Am Abby și Kel și Caulder. Asta e tot prietenii de care am nevoie.“ Sunt suparat. Nu-mi vine să cred că trebuie să treacă prin asta în fiecare zi! Mă uit la Kel. „Care este cel Caulder mi-a spus despre? Cretinule?“Kel puncte la băiat așezat la capul mesei. „Voi așteptați aici.“ Am rândul său, în jurul valorii de mers pe jos și spre masa de cretinule lui. Așa cum am ajunge mai aproape de ei, rasul lor sucombă arata de confuzie. Am apuca unul dintre scaunele goale la masa lor și glisați-l, apoi trageți-l în jurul valorii de lângă cretinule și încalece scaunul în spate, cu fața spre el. „Hei“, spun eu. El se uită doar la mine confuz, apoi se uită la prietenii lui. „Pot să vă ajut?“, Spune el sarcastic. prietenii lui rad. "Da. De fapt poți“, spun eu. "Care e numele tău?" El râde din nou. Pot să spun că încearcă să joace rolul de mare, rău de doisprezece ani că el este. El îmi amintește de Reece la acea vârstă. El nu se poate ascunde nervozitatea pe fața lui, totuși. „Mark“, spune el. „Ei bine Bună, Mark. Sunt Will.“Îmi întind mâna și el se scutură fără tragere de inimă. „Acum, că ne-am introdus în mod oficial, cred că este sigur să spunem că putem fi sincer unul cu altul. Putem face asta, Mark? Esti destul de greu pentru a lua un pic de onestitate?“ Rade un râs nervos. „Da, sunt greu.“ "Bun. Pentru că vezi fata aia de acolo?“I punctul înapoi la Kiersten. Mark se uită peste umărul meu la ea, apoi se uită la mine și dă din cap. „Lasă-mă să fiu sincer cu tine. Fata aceea este foarte important pentru mine. Foarte important. Atunci când se întâmplă lucruri rele oamenilor importante din viața mea, eu nu-l iau foarte bine. Cred că ai putea spune că am un pic de temperament.“Am sco scaunul meu mai aproape de și-l privi drept în ochi. „Acum, în timp ce suntem sincer unul cu altul ... ar trebui să știi că am folosit pentru a fi un profesor. Știi de ce nu sunt un profesor mai, Mark?“ El nu mai zâmbește. El scutură din cap. „Eu nu mai predau, deoarece unul dintre elevii mei boule a decis să te pui cu unul din oamenii mei importante. Nu sa terminat bine.“ Toate cele trei băieți se uită la mine, cu ochii mari. „Puteți lua asta ca o amenințare, dacă doriți, Mark. Dar sincer, nu am nici intențiile de a te doare. La urma urmei, tu ești doar doisprezece. Când vine vorba de lovituri cu piciorul fundul cuiva, de obicei, am trage linie la copii de paisprezece ani. Dar eu îți voi spune asta ... faptul că ai intimida oamenii? Și fetele, pentru care contează? Fetele mai tineri decât tine?“Am scutura capul în dezgust. „Se merge doar pentru a arăta ceea ce un om patetic ființă vei dovedi a fi. Dar asta nu e cel mai rău“, spun eu. Am rândul său, și uita-te la prietenii lui. „Cel mai rău este poporul pe care le urmăriți. Pentru că cineva suficient de slab pentru a lasa pe cineva la fel de patetic ca tine sa fie liderul lor este chiar mai rău decât patetic.“ Mă uit înapoi la Mark și zâmbet. „A fost frumos întâlnire tine, Mark.“ Eu stau în sus și leagăn scaunul din spate în jurul valorii de până când este din nou în locul ei sub masă, atunci am loc mâinile pe masă, în fața lui. „Voi ține legătura.“ Ma uit toate trei dintre ei în ochii așa cum am întors departe de masa lor, apoi se întoarce înapoi la Kiersten și Kel. "Sa mergem. Caulder de așteptare pe noi „. Când cele trei dintre noi ne întoarcem la sala de sport, vom merge la masa Caulder și să ia un scaun. Noi nu suntem așezați timp de două minute, când doamna Brill marșuri cu un aer amenințător pe fata ei. Chiar înainte de a deschide gura să spună ceva, mă ridic și să ajungă la mâna la ea. "Doamna. Brill,“Eu spun cu un zâmbet. „Este atât de bine de tine pentru a lăsa Kiersten și băieții să mănânce cu mine azi. Înseamnă foarte mult să recunoască faptul că există familii în această lume, cu situații netradiționale. Iubesc acești copii ca sunt propriul meu. Faptul că respecți relația noastră, chiar dacă eu nu sunt un tată tipic într-adevăr spune multe despre caracterul tău. Așa că am vrut doar să-ți mulțumesc.“ Doamna Brill dă drumul mâinii mele și pași înapoi. Ea ochii Kiersten și Kel, apoi se uită la mine. „Cu plăcere“, spune ea. „Sper să vă bucura de toate prânz.“ Ea se întoarce și pleacă fără un alt cuvânt. „Ei bine“, spune Kel. „Asta a fost cu siguranta dulce mea.“ Joi 2012-02-șaisprezece Încă o zi… Capitolul Șaptesprezece „Deci, ce-i pagubele?“ Lake întreabă Dr. Bradshaw. „Pentru ce? Tu?“El rade el încet bandaj desface din jurul capului. „Pentru parul meu“, spune ea. „Cât de mult te-ai tai?“ „Ei bine“, spune el. „Noi a trebuit să taie prin craniu, știi. Am încercat să salveze cât de mult păr așa cum am putut, dar ne-am confruntat cu o decizie destul de greu ... a fost, fie parul sau viața ta.“ Ea râde. „Ei bine, cred că o să te iert, atunci.“ *** De îndată ce vom ajunge acasă de la medic, ea conduce direct la duș pentru a spăla părul. A fost pe moarte pentru a spăla părul. Sunt destul de confortabil cu plecarea acasă acum, așa că mă duc iau băieții. Am uitat au fost stau o oră după școală, așa că am textul Lake pentru a lăsat-o să știu că voi fi târziu. Spectacolul este talentul școală mâine seară și studenții care au semnat pentru a efectua ajunge să rămână și practică. Kiersten și Caulder ambele semnate în sus, dar nici unul dintre ei oferindu-ne indicii cu privire la ceea ce fac. Am dat Kiersten copii ale tuturor poeziile mele. Ea spune că aveau nevoie de ele pentru cercetare. N-am contrazis. E doar ceva despre Kiersten nu te certa cu. Când băieții și I în cele din urmă ajunge acasă, Lake este încă în baie. Știu că e obosit de mine babying ei, dar pot verifica oricum ei. Faptul că ea a fost acolo mă îngrijorează atât de mult timp. Când mă bat la ușă, ea îmi spune să plec. Ea nu sună fericit, ceea ce înseamnă pur și simplu nu plec departe. „Lake deschide ușa,“ spun eu. Am jiggle butonul ușii, dar acesta este blocat. „Will, am nevoie doar de un minut,“ adulmecă ea. Ea plânge. "Lac. Deschide ușa!“Sunt foarte îngrijorat acum. Știu cât de încăpățânat ea este și dacă ea însăși rănit ea, probabil, încearcă să-l ascundă. Am bătut la ușă și se agită din nou butonul ușii. E liniște. Ea nu răspunde. „Lake!“, Am tipat eu. Butonul învârtește ușa și ușa se deschide încet. Ea se uită în jos, la podea, plângând. „Sunt bine“, spune ea. Ea tampoane la ochii ei, cu un teanc de bancnote de hârtie igienică. „Chiar trebuie să renunțe la sperii, Will.“ Am pas în baie și îmbrățișare ei. "De ce plângi?" Ea trage departe de mine și scutură din cap, apoi se așează pe scaunul din fața oglinzii din baie. „E o prostie“, spune ea. "Te doare? Te doare capul?“ Ea scutură din cap, și se șterge la ochii ei din nou. Ea aduce brațul ei în sus și trage banda de cauciuc din păr și cade peste umăr. „E parul meu.“ Parul ei.Ea plânge părul naibii! Respir un oftat de ușurare. „O să crească din nou, Lake. E în regulă.“Am mers pe jos în jurul valorii de spatele ei și trage părul departe de umeri spre spate. Are o zonă de pe partea din spate a capului ei, care a fost ras. Nu poate fi acoperit, pentru că e jart tamponare în mijlocul păr. Conduc degetele peste ea. „Cred ca ar arata dragut cu parul scurt. Stai „până când crește ceva mai mult și puteți să-l taie.“ Ea scutură din cap. „Asta va dura pentru totdeauna. Nu plec nicăieri așa. Nu plec de la această casă pentru încă o lună“, spune ea. Știu că nu înseamnă, dar eu încă mai urăsc că ea e atât de supărat. „Cred că e frumos“, spun eu, care rulează degetele peste cicatrice ei. „Este ceea ce a salvat viața.“ Eu ajung în jurul ei și să deschidă ușile dulapului de sub chiuvetă. "Ce faci? Tu nu taie restul parului meu off, Will.“ Eu ajung în interiorul și trageți cutia neagră care conține trimmere părul. „Nu sunt de tăiere parul“, spun eu. Am conectați cablul și scoateți apărătoarea și porniți-l. Eu ajung în spatele capului meu și apăsați-l pe partea din spate a parului meu și să facă o lovitură rapidă. Când l-am adus înapoi în jurul valorii, am trage piesele din părul meu și le arunci în coșul de gunoi. "Acolo. Acum ne-am potrivi“, spun eu. Ea a pivota în locul ei. "Voi! Ce naiba? De ce tocmai ai făcut asta?“ „Este doar de păr, Babe.“ Zâmbesc la ea. Ea aduce teanc de bancnote ei de hârtie igienică înapoi până la ochii ei și apoi înapoi în jurul valorii, se uită la reflecția noastră în oglindă. Ea scutură din cap și râde ea. „Arăți ridicol“, spune ea. "La fel si tu." *** Altele decât a merge la doctor ieri, în seara asta este prima dată Lakeui din casă. După spectacol talent, Sherry urmărește băieți timp de câteva ore, astfel încât să putem avea o întâlnire. Desigur, Lake sa supărat când i-am spus despre întâlnirea noastră. „Niciodată nu mă întrebi, întotdeauna spune-mi,“ scânci ea. Deci, desigur, a trebuit să cobor pe genunchi și cere-o afară. Și, bineînțeles, eu o ține în întuneric din nou. Ea nu are nici o idee despre ceea ce am planificat pentru seara asta. Nici o idee. Eddie si Gavin sunt deja în interior cu Sherry și David când vom ajunge. Am lăsat Lake stau lângă Eddie și eu iau scaunul de lângă Sherry. Lake a fost capabil de a trage înapoi părul într-o coadă de cal și ascunde cele mai multe cicatrice ei. Nu sunt atât de norocos. „Mmm ... Will? Este un fel de nou trend eu nu sunt conștient de?“Sherry întreabă când ea vede parul meu. Lake râde. "Vedea? Arăți ridicol.“ Sherry se apleacă în mine și șoapte. „Poți să-mi dai un indiciu cu privire la ceea ce faci în seara asta Kiersten lui?“ Ridic din umeri. „Nu știu ce face. Sunt presupunând că e un poem. Ea nu a citit-o la voi?“ Sherry și David ambele se agită capetele lor. „A fost destul de secretos cu privire la aceasta“, spune David. „Deci are Caulder“, spun eu. „Și nu am idee ce e de până la. Nici nu cred că are un talent.“ Cortina se deschide și Brill principal merge la microfon și face introducerile ei de a lovi cu piciorul off seara. Cu fiecare copil care efectuează, există un părinte diferit care deține o cameră video în partea din față a publicului. De ce nu mi-am adus camera mea? Sunt un idiot. Un părinte real, ar fi adus un aparat de fotografiat. Chiar atunci când Kiersten este în cele din urmă chemat pe scenă, Lake ajunge in interiorul poseta si scoate un aparat de fotografiat. Bineînțeles că nu. Principal Brill introduce Kiersten, apoi merge pe scenă. Kiersten nu arata deloc emoții. Ea este într-adevăr o versiune in miniatura a lui Eddie. E un sac mic drapată peste încheietura mâinii ei cu actorii. Ea ridică brațul bun pentru a coborî microfonul. „Fac ceva in seara asta numit un slam. Este un tip de poezie pe care am fost prezentat anul acesta de un prieten de-al meu. Mulțumesc, Will.“ Zambesc. Kiersten respiră adânc și spune: „Poemul meu in seara asta se numește«Butterfly tine.»“ Lake amândoi se uite unul la altul. Știu că se gândește același lucru, mă gândesc, care este, „Oh, nu.“ "Fluture. Ce un cuvânt frumos Ce creatură delicată. Delicate cum ar fi cuvintele crude care se revarsă chiar din gură și produsele alimentare care zboară chiar din mâinile tale ... Te face să te simți mai bine? Te face să te simți bine? Are cules pe o fată te face mai mult de un om? Ei bine, eu sunt în picioare pentru mine Ca și aș fi făcut înainte Nu sunt punerea cu dvs. Fluture mai.“ (Kiersten alunecă sacul de pe încheietura mâinii ei și deschide-l, trăgând o mână de fluturi lucrate manual. Ea ia microfonul din stand și începe de mers pe jos pe scări ca ea continuă să vorbească.) „Aș vrea să se extindă altora ceea ce alții au extins la mine.“ (Ea merge până la d-na Brill primul și deține un fluture) „Tu fluture, d-na Brill.“ (D-na Brill zâmbește la ea și ia fluturele din mâinile ei. Lake râde tare și am să-i ghiont să o fac să tacă. Kiersten se plimbă în jurul camerei, lesina fluturi la mai multe dintre elevi, inclusiv trei din sala de mese.) „Tu fluture, Mark. tu fluture, Brendan. tu fluture, Colby.“ (Când se termină lesina fluturi, ea merge înapoi pe scenă și plasează microfonul înapoi în stand.) „Am un singur lucru să vă spun Și nu mă refer la bătăuși Sau cele pe care le urmăresc. Mă refer la aceia dintre voi care tocmai stand by Cei care nu iau pentru aceia dintre noi care plânge Aceia dintre voi care doar ... rândul său, un ochi orb. La urma urmei e nu se întâmplă Tu nu sunt cel care este agresat Și tu nu ești dintre ele fiind nepoliticos Nu este mâna care a aruncat mâncarea Dar ... este gura ta nu vorbește în sus Este picioarele nu a lua o poziție Este brațul tău nu o mână de creditare Este inima ta Nu da doi bani. Deci, ia pentru tine Ia-te pentru prietenii tăi Te provoc să fie cineva Cine nu cedează. Nu ceda. Nu-i lăsa să câștige.“ De îndată ce „la naiba“ iese din gura lui Kiersten, d-na Brill mărșăluiește pe scenă. Din fericire, Kiersten termină poemul ei și fuge de pe scenă înainte de a doamnei Brill ei ajunge. Publicul este în stare de șoc. Ei bine, majoritatea audienței. Toată lumea de pe rândul nostru dă-i un ovații în picioare. Așa cum doamna Brill anunță performanța viitoare și ne luăm loc, Sherry îmi șoptește, „nu am primit totul«fluture», dar restul a fost atât de bine.“ „Da, a fost,“ Sunt de acord. „A fost butterflying excelent.“ Caulder se numește pe următoarea etapă. El se uită nervos. Sunt nervos pentru el. Lake lui nervos, de asemenea. Aș vrea să știu ce face, așa că am fi putut să-i dat un sfat înainte de a ajunge acolo. Lake Apropie și o focalizează pe Caulder. Am respiră adânc, în speranța că poate obține prin ea fără a înjura. Doamna Brill are deja ochii pe noi. Caulder merge la microfon și introduce talentul său. „Sunt Caulder. Sunt, de asemenea, face un slam in seara asta. Se numește „Suge și dulce.““ Oh, nu, aici vom merge din nou. Am avut o mulțime de rahat în viață Mult Părinții mei au murit în urmă cu aproape patru ani, imediat după ce am împlinit șapte ani Cu fiecare zi care trece de ei îmi amintesc mai puțin și mai puțin La fel ca mama mea ... Îmi amintesc că ea a folosit pentru a cânta. Ea a fost întotdeauna fericit, întotdeauna dans. Altele decât ce am văzut de ea în imagini, nu-mi amintesc cum arată. Sau ce ea miroase Sau ce ea sună ca Și tata Îmi amintesc mai multe lucruri despre el, dar numai pentru că am crezut că el a fost cel mai uimitor om din lume. El a fost inteligent. El a știut răspunsul la toate. Și el a fost puternic. Și a jucat la chitară. Am folosit pentru a iubi culcat în pat timp de noapte, a asculta muzica care vine din camera de zi. Mi-e dor că cel mai mult. Muzica lui. După ce au murit, m-am dus să locuiesc cu bunica și grandpaul mea. Nu mă înțelege greșit ... Îmi place bunicii mei. Dar am iubit casa mea chiar mai mult. Mi-a amintit de ei. De mama si tata. Fratele meu a început doar colegiu anul care au murit. El știa cât de mult mi-am dorit să fiu acasă. El știa cât de mult a însemnat pentru mine, așa că a făcut să se întâmple. Am fost doar șapte la timp, așa că am lăsat să o facă. Am lăsat să renunțe la întreaga lui viață doar ca am putut fi acasă. Doar așa că nu ar fi atât de trist. Dacă aș putea so fac din nou, aș fi lăsat să nu mă ia. A meritat o lovitură, de asemenea. O șansă de a fi tânăr. Dar, uneori, când ești șapte, lumea nu este în 3-D. Asa de, Îi datorez foarte mult pentru fratele meu. Mult de „mulțumesc lui“ Mult din „Îmi pare rău lui“ Mult din „Te iubesc lui“ Datorez foarte mult pentru tine, Will Pentru a face e de rahat în viața mea un pic mai puțin suckier Și dulce mea? dulce mea este chiar acum. Mă întreb dacă o persoană poate plânge prea mult? Dacă este așa, am ajunge cu siguranta cota de aceasta luna. Eu stau în sus și să-mi trecut de Sherry și David și afară, în culoar. Când Caulder merge în jos pașii pe scenă, l-am ridica și-i dea cea mai mare îmbrățișare al naibii i-am dat vreodată. „Te iubesc, Caulder.“ *** Noi nu stau premiile. Copiii sunt incantati sa fie petrece seara cu Sherry și David, așa că toți erau în grabă să plece. Kiersten și Caulder nu părea să aibă grijă, care a câștigat, care mi-a facut un pic mândru. La urma urmei, am fost foraj citat Allan Wolf în capul lui Kiersten de fiecare dată când dau ei sfaturi despre poezie. „Punctele nu sunt punctul; punctul este poezie.“ După ce David și Sherry conduce departe cu băieții, Lake și am mers la mașină și am deschis ușa pentru ea. „Unde mâncăm? Mi-e foame“, spune ea. Nu-i răspund. Am închis ușa ei și de mers pe jos în jurul valorii de partea conducătorului auto. Eu ajung în bancheta din spate și apuca doi saci din panelului de pardoseală și o parte la ea. „Nu avem timp să se oprească și să mănânce. Am făcut noi brânză la grătar „. Ea ranjeste când deschide sacul ei si scoate sandwich si sifon ei. Pot să spun de privirea de pe fața ei că își aduce aminte. Am fost în speranța că va aminti. „Avem o unitate destul de lungă“, spun eu. „Știu un joc putem juca, se numește«ar tine mai degrabă.» Ai jucat vreodata înainte?“ Ea îmi zâmbește și dă din cap. „Doar o dată, cu tipul ăsta cu adevărat fierbinte. Dar a fost mult timp în urmă. Poate ar trebui să mergi mai întâi pentru a reîmprospăta memoria mea.“ "Bine. Dar, mai întâi, e ceva ce trebuie să fac.“Eu deschid consola mea și scoate legătura de la ochi. „Destinația noastră este un fel de surpriză, așa că am nevoie de tine pentru a pune acest lucru pe.“ „Mă blindfolding? Serios?“Ea dă ochii peste cap și se apleacă. L-am înfășurați în jurul capului și reglați-l deasupra ochilor. "Acolo. Nu trage cu ochiul.“Am pus mașina în unitatea și scoate din parcare, apoi cere prima întrebare. "Bine. Ai prefera-am uitat ca Hugh Jackman sau George Clooney?“ „Johnny Depp“, spune ea. Ea răspunde un pic prea repede pentru confortul meu. „Ce naiba, lac? Ar trebui să spui Will! Ar trebui să spui că vrei să arate ca mine!“ „Dar nu ai fost una dintre opțiunile“, spune ea. „Nici a fost Johnny Depp!“ Ea râde. "Randul meu. V-ar mai degrabă constantă eructatii, necontrolabile sau ar fi mai degrabă să latre de fiecare dată când a auzit cuvântul?“ „Scoarță ca și în ca un câine?“ „Da.“ „Eructații incontrolabilă“, spun eu. „Oh, brut.«Ea riduri sus nas.»Aș putea trăi cu lătratul, dar eu nu știu despre eructații constantă.“ „Ei bine, în acest caz, am schimba răspunsul meu. Rândul meu din nou. V-ar fi mai degrabă răpiți de extratereștri sau trebuie să meargă în turneu cu Nickelback?“ „Mi-ar fi mai degrabă răpit de Avett Brothers.“ „Nu a fost o opțiune.“ Ea râde. „Bine, extratereștri. V-ar mai degrabă să fie un om bătrân, bogat, cu numai un an de la stânga pentru a trăi? Sau un tânăr, sărac, trist cu cincizeci de ani de trăit?“ „Mi-ar fi mai degrabă Johnny Depp.“ Ea râde. „Ai suge la asta,“ tachineaza ea. Eu ajung la peste si incrucisati degetele cu ea. Se înclină înapoi în scaunul de râs fără un indiciu în lume, în cazul în care ne îndreptăm. E pe cale să fie supărat ... dar sperăm că doar pentru puțin timp. Eu conduc în jurul valorii de un pic mai mult în timp ce vom continua jocul nostru. Aș putea juca sincer acest joc toată noaptea cu ea, dar eu nu fac. Noi în cele din urmă trage până la destinația noastră și am hop din mașină. Am deschis ușa ei și de a ajuta-o ridice în picioare. "Tine-mi mainile. O să conduc.“ „Mă faci să mă nervos, Will. De ce trebuie mereu să fie atât de secretos când vine vorba de datele noastre?“ „Nu sunt secretos, îmi place doar surprinzătoare. Un pic mai departe și te voi lăsa să scoate legătura de la ochi dumneavoastră.“Am mers pe jos în interiorul și am poziționa exact acolo unde am dorit. Eu nu pot ajuta, dar zâmbet, știind că e gata să reacționeze o dată îmi scot legat la ochi pe ea. „Sunt pe cale să-l ia off, dar înainte de a face ... doar amintesc cât de mult mă iubești, da?“ „Nu pot face nici o promisiune“, spune ea. Eu ajung în spatele ei și desfaceți legat la ochi și scoateți-l din ochii ei. Ea le deschide și se uită în jur. Da, ea e nervos. „Ce dracu ', va fi! Mi-ai adus la o dată la casa ta din nou? De ce faci mereu asta?“ Râd. „Îmi pare rău.“ Am arunca legat la ochi pe masa de cafea și a pus brațele mele în jurul ei. „Doar că unele lucruri nu trebuie să se facă pe o scenă. Unele lucruri trebuie să fie privat. Aceasta este una dintre ele.“ „Ce este unul dintre ei?“ Ea arata nervos. I-am sărut pe frunte. „Stai jos, mă întorc imediat.“ Am mișcare pentru ea să se așeze pe canapea, așa că nu. Mă duc la dormitorul meu și să ajungă în dulap și scoate surpriza ei. L-am lipi în buzunar și de mers înapoi în camera de zi. Pornesc stereo și set I & Love & Tu pe repeat; e cântecul ei preferat. „Mai bine spune-mi acum, înainte de a începe să plâng din nou ... acest lucru are nimic de a face cu mama mea? Pentru că ai spus că stelele au fost ultimul lucru.“ „Ei au fost ultimul lucru, îți promit.“ Eu stau lângă ea pe canapea și să ia mâna într-a mea, privindu-i drept în ochi. „Lake, am ceva de spus și vreau să mă asculți fără să-mi întrerup, bine?“ „Nu sunt cel care întrerupe“, spune ea, defensiv. "Vedea? Chiar acolo. Nu face asta.“ Ea râde. "Amenda. Vorbi." Am început să spun ceea ce am nevoie să spun, dar ceva pur si simplu nu se simte bine. Nu-mi place modul în care suntem așezați atât în mod oficial. Nu suntem noi. Am apuca piciorul și brațul și trage-o pe poala mea. Ea ma traversată, ambalaj picioarele ei în jurul valorii de spatele meu. Ea atârnă mâinile lejer în jurul gâtului meu și ma priveste in ochi. Am început să vorbesc din nou, dar am tăiat. "Voi?" „Mă întrerup, Lake.“ Ea îmi dă o jumătate de zâmbet și aduce mâinile la fața mea. „Te iubesc“, spune ea. „Vă mulțumim pentru o astfel grijă de mine.“ Ea mă sidetracking, dar e frumos. Am aluneca încet mâinile în sus brațele ei și să le sprijine pe umeri. „Tu ar face același lucru pentru mine, Lake. Este ceea ce facem.“ Ea zambeste. O lacrimă face drum pe obraz, și ea nici măcar nu încearcă să-l țineți înapoi. „Da“, spune ea. „Este ceea ce facem.“ Eu iau mâinile în mină și să aducă palmele ei buzele mele și să le sărute. „Lake, adică lumea pentru mine. Ai adus atât de mult la viata mea ... chiar atunci când am nevoie cel mai mult. Aș vrea să știi cât de fără speranță am fost înainte să te cunosc, așa că v-ați dat seama cât de mult mi-ai schimbat.“ „Eu știu, Will. Am fost fără speranță prea.“ „Te întrerupe din nou.“ Ea ranjeste și scutură din cap. "Nu-mi pasă." Eu râd și împingeți-o în jos pe canapea și urca deasupra ei. Apăs mâinile în canapea de lângă capul să mă ține în sus. „Ai idee cât de mult mi-ai frustra uneori?“ „E o întrebare retorică? Pentru că tocmai mi-a spus să nu vă întrerup, așa că nu sunt sigur dacă vrei să-l răspundă.“ „Oh, Doamne, ești imposibil, Lake. Nu pot obține chiar două propoziții afară!“ Ea râde și apucă gulerul cămășii. „Ascult“, șoptește ea. "Promisiune." Am început să-i cred, dar de îndată ce încep să vorbească din nou, ea zdrobește buzele mele. Pentru un moment, am uitat ce este întreg punctul meu în seara asta. Sunt dintr-o dată consumat de gustul gurii ei și simt de mâinile ei fac drumul lor în sus spatele meu. Am mai mici corpul meu pe al ei și ea să-mi abată ceva mai mult. După câteva minute de sidetracking intens, eu sunt cumva în stare să mă smulgă din strânsoarea ei și stai pe spate pe canapea. „La naiba, Lake. O să lași să fac asta sau nu?“ Eu iau mâinile și trage-o în sus într-o poziție șezând, apoi am obține de pe canapea și îngenunchează pe podea în fața ei. Până în acest moment, nu cred că ea a avut nici o idee despre ce în seara asta a fost vorba. Ea se uită la mine cu un amestec de emoții în expresia ei. Frica, speranță, emoție, neliniște. Sunt de partajare acele aceleași emoții exact cu ea. Eu iau mâinile în mină și să ia o respirație profundă. „Ți-am spus stelele au fost ultimul dar de la mama ta, și punct de vedere tehnic au fost.“ „Stai, punct de vedere tehnic?“ ea spune. Ea își dă seama că mă întrerupe din nou când am orbire la ea. "Oh, da, îmi pare rău." Ea pune degetul la gură, indicând faptul că nu va spune nimic altceva. „Da, punct de vedere tehnic. Am spus stelele au fost ultimul lucru pe care ea ne-a dat, și au fost. Dar ea mi-a dat o stea care nu se află în vaza. A vrut să-l dea la tine când am fost gata. Când te erau gata. Deci ... Sper că ești gata.“ Am pus mâna în buzunar și scoate steaua. Am încet hârtia se desfășoară și atunci când o fac, inelul alunecă afară și în mâna mea. Când ea vede verigheta mamei ei, mâinile ei merg până la gura ei și ea e de rahat într-o respiratie adanca. „Știu că suntem tineri, Lake. Avem întreaga viață înaintea noastră de a face lucruri, cum ar fi să se căsătorească. Dar, uneori, lucruri în viața oamenilor nu se întâmplă în ordine cronologică, cum ar trebui. Mai ales în viața noastră. Noastră ordine cronologică, sa amestecat cu mult timp în urmă.“ Eu iau mâna într-a mea. Ea îi întinde degetul și mâinile ei sunt tremura ... dar asa sunt ale mele. Am glisați inelul de pe degetul ei. Este o potrivire perfectă. Ea sterge lacrimile mele departe cu mâna liberă și mă sărută pe frunte. Buzele ei vin un pic prea aproape de a mea, așa că trebuie să oprim ceea ce spun și să le sărut. Ea pune mâna pe partea din spate a capului meu și închide buzele peste ale mele ca ea alunecă de pe canapea și în poala mea. Am pierde echilibrul meu și ne retragem. Ea nu da drumul din capul meu, iar buzele noastre nu se separe în timp ce ea continua sa-mi dea cel mai bun sarut absolut ea mi-a dat vreodată. „Te iubesc, Will,“ ea șoptește în gura mea. „Te iubesc, te iubesc, te iubesc.“ Am trage ușor fața ei departe de a mea. „Nu am terminat încă“, eu râd. "Stop butterflying mă întrerupe!" Am rostogoli pe spate și mă proptesc pe cotul meu alături de ea. Ea începe lovind cu picioarele în sus și în jos într-o formă. „Grăbește-te și întreabă-mă deja, eu mor aici!“ Am scutura capul meu și râde. „Asta e doar asta, Lake. Eu nu-ți cer să te căsătorești cu mine ...“ Înainte de a putea obține chiar și restul pedepsei mele afară, o privire de groază spălări pe față. Am pus imediat degetul la buze și tac ei înainte de a mă întrerupe din nou. „Știu cum ți-a plăcut să fie întrebat și nu a spus. Dar nu-ți cer să se căsătorească cu mine.“ Mă rostogolesc pe partea de sus a ei și macră în cât mai aproape eu pot în timp ce încă o caută în ochi. Am mai mici vocea mea la o șoaptă. „Eu vă spun să se căsătorească cu mine, Lake ... pentru că eu nu pot trăi fără tine.“ Ea începe să plângă din nou ... și râzând. Ea râs și plâns și ma saruta, toate în același timp. Amandoi suntem. „Am fost atât de greșit“, spune ea între pupici. „Uneori, o fată îi place să i se spună.“ *** „Ești bătut în sus?“ Eddie întreabă Lake. „Nu, Eddie. Asta ar fi tu.“ Suntem toți stând în camera de zi. Lake nu a putut aștepta să-i spun lui Eddie așa că a sunat-o imediat să-i spună vestea. Eddie si Gavin au fost aici într-o oră. „Nu mă înțelege greșit, eu sunt super incantat pentru tine. Pur și simplu nu înțeleg. De ce atât de brusc? 02 martie este de numai două săptămâni.“ Lake se uită la mine și face cu ochiul. Ea se cuibări în sus, lângă mine, stând în picioare. Mă aplec și sărut buzele. Cum am spus, eu nu-l pot ajuta. Lake se întoarce înapoi la Eddie și răspunsurile ei. „De ce aș vrea o nuntă tradițională, Eddie? Nimic despre viața noastră este tradițională. Nici unul dintre părinții noștri ar fi acolo. Tu și Gavin ar fi doar oaspeții noștri. Bunicii lui, probabil, nu ar arăta chiar și până ... bunica lui mă urăște. " „Oh, am uitat să-ți spun,“ Eu spun. „Bunica mea de fapt, te place. O mulțime. Mi-e că nu a fost foarte fericit cu.“ "Într-adevăr?" Lake spune. "De unde ştiţi?" "Mi-a spus." "Huh." Ea zambeste. "Este bine de știut." "Vedea?" Eddie spune. „Vor apărea. La fel va Sherry și David. Asta-i nouă oameni acolo.“ Lake dă ochii peste cap la Eddie. „Nouă oameni? Te aștepți să plătească pentru o întreagă nunta pentru nouă persoane?“ Eddie oftează și cade în brațele lui Gavin într-o criză a învins. „Cred că ai dreptate. Doar că am fost așteaptă cu nerăbdare să planificare o nuntă mare într-o zi.“ „Ei bine, vă puteți planifica în continuare propriul“, spune ea. Lake se uită la Gavin. „Cât de mult mai multe minute până când propune, Gavin?“ Gavin nu sari peste o bataie. „Aproximativ trei sute de mii sau cam asa ceva.“ „A se vedea, Eddie? În plus, eu încă mai trebuie să faci parul meu si machiaj“, spune Lake. „Avem nevoie de martori, de asemenea. Tu și Gavin pot veni și Kel și Caulder vor fi acolo.“ Eddie zâmbește. Pare în cele din urmă un pic mai excitat o dată pe ea află că a invitat. Am fost ezitant la inceput cu planul Lake, de asemenea. Dar, după ascultarea logica ei ... și mai ales după ascultarea câți bani s-ar economisi nu ne-o nunta, am fost convins cu ușurință. Data căsătoriei a fost o dată. „Dar casele? Care dintre voi va trăi în?“ Gavin spune. Lake se uită la mine și dă din cap. Am vorbit despre asta timp de două săptămâni, chiar înainte de propunerea în seara asta. După ce ei stau aici, amândoi știam că ar fi imposibil să trăiască în case separate, din nou. Am venit cu planul în urmă cu aproximativ o săptămână, dar in seara asta pare noapte perfectă pentru ao împărtăși. „Acesta este unul dintre motivele pentru care am vrut ca voi să vină“, spun eu. „Am avut aproximativ trei ani la stânga pe ipotecare mea și nu mai puțin de două săptămâni după ce a trecut Julia departe, titlul a venit prin poștă. Ea a plătit înainte de a muri. Ea a plătit chiria pe casa Lakeui, prin septembrie, atunci închiriere ei este în sus. Deci, acum vom avea o casă goală, cu șase luni de chirie preplătit. ştim voi sunt în căutarea unui loc înainte de a veni copilul ... asa ca ne oferim lui Lake. până în septembrie, oricum ... atunci va trebui să semneze propriul contract de leasing.“ Nici unul dintre ei nu spune nimic. Ei uita doar la noi în stare de șoc. Gavin scutură din cap și începe să protesteze. Eddie plesnește mâna la gură și se întoarce spre mine. „Vom lua! O vom lua, vom lua, vom lua!“ Ea începe aclama si sare in sus si imbratisari Lake, apoi mă îmbrățișează. „Oh, Doamne voi sunteți cei mai buni prieteni vreodată! Nu sunt ei Gavin?“ El zâmbește, nu doresc cu adevărat să apară disperat, dar eu știu cât de mult au nevoie de un loc al lor. entuziasmul lui Eddie în cele din urmă depășește modestia lui Gavin și el nu mai poate conține el însuși. El îmbrățișează Lake, apoi mă îmbrățișează, apoi îmbrățișează Eddie, apoi mă îmbrățișează din nou. Când se calmează în cele din urmă în jos și stai pe spate în jos pe canapea, zâmbetul lui Gavin dispare. „Știi ce înseamnă asta?“, El spune Eddie. „Kirsten pe cale de a fi vecinul nostru paralel.“ Vineri doi/3/2012. Este în valoare de toate durerile, Toate lacrimile, greșeli… Inima unui bărbat și o femeie în dragoste? Merită toate durerea din lume. Capitolul Optsprezece Mi-am petrecut ultimele două săptămâni oferindu-i fiecare ocazie de a renunța la a face lucrurile în acest fel. Lake insistă ea nu vrea o nuntă tradițională, dar eu nu vreau ca ea să regrete decizia ei într-o zi. Cele mai multe fete petrec ani de planificare modul în care acestea doresc nunta lor să fie. Dar, apoi, din nou, Lake nu e majoritatea fetelor. Am respiră adânc, nu înțelege cu adevărat de ce sunt atât de nervoși. Sunt un fel de bucuros că e atât de informale. Nu am putut imagina cum împușcat nervii mei ar fi dacă am fi avut mai mult de o audiență. Mâinile mele nu se va opri transpirație, așa că le-am șterge pe blugii. Ea a insistat să poarte blugi, a spus că nu a vrut să mă vadă într-un frac. Nu sunt sigur ce rochie ea a ales pentru ziua de azi, dar ea nu a vrut să poarte o rochie de mireasa. Ea nu a văzut punctul în cumpărarea una, dacă ea a fost doar o dată-l purta. Noi nu facem plimbare culoar tradițional, fie. De fapt, nimic despre acest lucru este tradițională. Sunt destul de sigur că ea și Eddie sunt pe hol în toaleta publică tribunal face machiaj ei chiar acum. Totul pare atât de ireal ... căsătorit iubirea vieții tale în aceeași clădire în cazul în care vă puteți înregistra o mașină. Dar sincer, nu ar conta în cazul în care ne-am căsătorit ... Mi-ar fi la fel de entuziasmat ... și la fel de nervos. Când ușile se deschid, nu există nici o muzică. Nu există fete de flori sau suporturi de inel. Doar Eddie. Ea merge și ia un loc într-unul dintre scaunele de lângă Kel. Judecătorul merge în dreapta după ce Eddie stă în jos și îmi întinde o altă formă de a semna. „Ai uitat să data asta“, spune el. El îmi dă un stilou, așa că am lua forma și apăsați-l în jos pe podium în fața mea și data aceasta. 2 martie 2012. Asta e ziua noastră. Mina și ziua Lakeui. Am mână hârtia înapoi la el și ușa în sala de judecată se deschide din nou. Când m-am rândul său, în jurul valorii de, Lake de mers pe jos în, zâmbind. De îndată ce am pune ochii pe ea, un val de spălări de relief peste mine. Sunt imediat calm. Ea are ca efect asupra mea. Ea este frumoasa. Ea poartă blugi prea. Eu râd când am observat tricoul ea are pe. Ea poartă cămașa aia naibii de urât Îmi place să urăsc. Dacă aș putea avea mână-a luat eu ceea ce ea ar purta in ziua nuntii noastre, ar fi exact acest lucru. Când ea merge până la mine, înfășurați bratele in jurul ei, alege-o pe sus și de spin în jurul ei. Când m-am planta picioarele din spate pe podea, șoptește în ureche. „Încă două ore.“ Ea nu se referă la căsătorie, ea referindu-se la luna de miere. Am apuca fața ei și sărut ei. Toți ceilalți în cameră dispare în depărtare ca ne sarutam ... dar numai pentru o secundă. „Eh-tiv.“ Mă uit în sus și oficiantul este în picioare în fața noastră, cu un aspect nostim pe fața lui. „Noi nu am ajuns destul de la sărutarea miresei inca“, spune el. Eu râd și să ia mâna lui Lake așa cum ne pozitionam în fața lui. Când el începe lectura predica lui de nunta, Lake atinge mâna spre obrazul meu și trage privirea mea spre ei, departe de oficiantul. Mă întorc spre ea și ia mâinile în a mea și trageți-le între noi. Sunt destul de sigur că oficiantul este încă vorbește, și că ar trebui să fie, probabil, acordând o atenție, dar nu pot gândi la nimic altceva, chiar acum mi-ar fi mai degrabă acordând atenție. Ea zâmbește la mine, și eu pot vedea că nu este atent la nimic din jurul nostru, fie. Este doar eu și ea chiar acum. Știu că nu e timpul încă, dar mă duc mai departe și sărut-o oricum. Nu aud un singur cuvânt din predica de nunta așa cum vom continua să-i sărute. În mai puțin de un minut, această femeie este pe cale de a deveni soția mea. Viata mea. Lake râde și spune: „Eu fac“, fără a trage departe de gura mea. Nici nu am dat seama am ajuns la acea parte încă. Ea închide ochii din nou și ajunge înapoi în ritm cu mine. Știu că nunțile sunt destul de importante pentru unii oameni, dar trebuie să lupte din nou nevoia să o iau și să o de aici înainte de a fi chiar peste. După alte câteva secunde, ea începe să chicotind din nou și spune: „El face.“ Când îmi dau seama că tocmai a spus linia mea, buzele mele separat de ei și mă uit la oficiantul. „Are dreptate, eu fac.“ Mă întorc la ea și a relua de unde am rămas. „Ei bine, atunci, felicitări. Vă declar soț și soție. Puteți continua saruta mireasa „. Și așa am făcut. *** „După ce, d-na Cooper,“ Eu spun ca am ieși din lift. Ea zambeste. "Îmi place asta. Are un inel frumos să-l.“ „Mă bucur că crezi că e puțin cam târziu pentru a schimba mintea ta acum.“ Atunci când ușile liftului aproape în spatele nostru, am trage cheia camerei din buzunar și verificați din nou numărul camerei. „Este în acest fel,“ spun eu, arătând spre dreapta. Eu iau mâna în a mea și începe de mers pe jos pe hol. Eu sunt obligat să se oprească brusc, cu toate acestea, atunci când mâna ei mă labagii înapoi. „Stai“, spune ea. „Ar trebui să mă transporta peste prag. Asta e ceea ce fac bărbații.“ Înainte de a mă pot îndoi în jos și ia-o în brațe mod tradițional, ea pune brațele pe umerii mei și sare în sus, ambalaj picioarele în jurul taliei mele. Trebuie să profiți coapsele ei înainte de a aluneca. Buzele ei sunt chiar în apropierea mea acum, așa că pentru scurt timp se sărută. Ea ranjeste și rulează mâinile ei prin partea din spate a parului meu, forțând gura pe ei din nou. Încerc să prindere picioarele ei cu o mână și talie cu cealaltă, dar se simte ca ea alunecarea așa că iau doi pași rapizi până când se izbesc o ușă cameră de hotel. Nu e ușa noastră, dar face treaba. De îndată ce spatele ei lovește ușa, ea gemetele. Îmi amintesc de vânătăile de la câteva săptămâni în urmă și cred că ar fi doar rănit-o. Am rupe în afară de ea cu o privire în cauză pe fața mea. "Esti bine? Te-am rănit doar spatele?“ Ea ranjeste. "Nu. Asta a fost un sunet bun.“ Intensitatea în ochii ei este magnetic. Sunt în imposibilitatea de a rupe privirea noastră ca eu stau acolo, ținând-o împotriva ușă. Am apuca dedesubt a coapselor ei cu mâinile mele și ridicare ei în sus chiar mai mare, apăsându-i corpul meu împotriva ei pentru mai mult efectul de levier. „Încă cinci minute,“ Eu spun. Eu zambesc si te apleci sa o sarute din nou, dar ea e dintr-o dată mai departe. De îndată ce îmi dau seama ușa camerei de hotel suntem rezemat se deschide în spatele ei, am face tot posibilul să-i prind. În schimb, eu cad la pământ cu ea și amândoi sfârșesc într-o grămadă pe podeaua camerei de hotel cuiva. Ea mai are încă brațele în jurul gâtului meu și ea râde până când ea se uită în sus și vede un bărbat și doi copii care priveau la noi. El nu arata foarte multumit. „Run“, șoptesc. Amândoi se târască afară din camera de hotel și trage în noi înșine în sus. Eu iau mâna în a mea și vom rula în jos pe hol până când vom găsi camera noastră. Am glisați cheia în cititor, dar înainte de a deschide ușa, ea alunecă în fața mea și de mine se confruntă. „Încă trei minute“, spune ea. Ea ajunge în spatele ei și trage în jos pe mânerul, swinging ușa deschisă. „Acum mă transporta peste prag, soț.“ Am îndoiți în jos și apuca-o in spatele genunchilor si alege-o pe sus, a aruncat-o peste umărul meu. Ea squeals și împing ușa deschisă cu picioarele ei. Fac un pas și de mers pe jos peste prag cu soția mea. La fulgerator ușa după noi și am ușura pe pat. „Am miros de ciocolata. Și flori“, spune ea. „Bună treabă, soț.“ Am ridica piciorul în sus și glisați-o porni sistemul de operare. „Vă mulțumesc, soție.«Am ridica alte piciorul sus și diapozitiv boot-off, de asemenea.»Mi-am amintit, de asemenea, fructele. Și hainele.“ Ea face cu ochiul la mine și role de peste, scooting în sus pe pat. Când ea devine stabilit, ea se apleacă și apucă mâna, trăgându-mă spre ea. „Vino aici, soț,“ șoptește ea. Am început să fac drum până pat, dar întrerupe atunci când eu vin față în față cu cămașa ei. „Aș vrea să ia acest lucru urât off“, spun eu. „Tu ești cel care-l urăște atât de mult. Ai scoate.“ Și așa am făcut. Am început de jos acest timp și apăsați pe buzele mele împotriva pielea în cazul în care stomacul ei se întâlnește în partea de sus a pantalonilor, făcând-o să se agite. E acolo spinos. Bine de stiut. Am deschei butonul următor și mișcă încet buzele mele un alt inch la buton burta ei. L-am sărut. Ea permite un alt geamat, dar nu-mi face griji de data asta. Am continua saruta fiecare inch ei până când cămașa urâtă este în cele din urmă off și culcat pe podea. Când buzele mele își găsesc drumul înapoi la ei, întrerup și uite-o în ochi să întreb pentru ultima oară ea. "Soție? Ești sigur că ești pregătit să nu suni retragere? Chiar acum?" Ea împachetări picioarele ei în jurul meu și mă trage mai aproape. „Sunt butterflying pozitiv“, spune ea. Și așa că nu. 1. luna de miere DACĂ am luat fiecare poem romantic, fiecare carte, fiecare melodie, •i fiecare film pe care l-am citit vreodată, auzit sau văzut •i extras momentele impresionante, într-un fel de îmbuteliere-le, ar pălesc în compara•ie cu acest moment. Acest moment este incomparabil. Ea culcat pe partea ei cu fa•a spre mine, cotul ei ascuns sub capul ei, mâna cealaltă mângâindu partea din spate a mea, care este situată între noi pe pat. Părul ei se întinde peste pernă, deversând în jos umărul ei •i peste gât. Ea se uită la degetele după cum se mi•că în cercuri peste mâna mea. Am cunoscut-o aproape doi ani, iar eu n-am văzut-o acest con•inut. Ea nu mai transportă numai greutatea pe care a fost via•a ei în ultimii doi ani, •i arată. Este aproape ca •i în cazul în care momentul în care am spus „eu“, ieri, greută•ile •i heartaches ne-am confruntat ca indivizi au fost plasă cu ochiuri, ceea ce face mai u•oară •i trecutul nostru mai u•or de transportat. Din acest moment voi fi în stare să fac asta pentru ea. Ar trebui să existe nici o sarcină mai mare voi fi în stare să le transporte pentru ea. E tot ce mi-am dorit vreodată să fac pentru această fată de la momentul în care am pus prima ochii pe ea. Ea se uită la mine •i zâmbe•te, apoi râde •i îngroapă fa•a în pernă. Mă aplec peste ea si saruta-o pe gât. "Ce e a•a amuzant?" Ea ridică fa•a ei de pe perna ei obrajii o nuanta mai inchisa de culoare ro•ie. Ea scutură din cap •i râde ea. „Noi“, spune ea. „A fost doar douăzeci •i patru de ore si am pierdut deja count.“ Am sărut obrazul cărămizie •i râde. „Am terminat cu numărarea, lacul. Am avut despre toate countdowns mă pot descurca pentru o via•ă întreagă.“Am înveli•i bra•ul în jurul taliei ei •i trage-o pe mine. Când ea se sprijină să mă sărute, părul cade între noi. Eu ajung la noptiera si apuca trupa ei de cauciuc, apoi răsuci•i părul într-un nod în spatele capului ei •i fixa•i-o. „Acolo,“ Eu spun, trăgând fa•a ei înapoi a mea. "Mai bine." Ea a fost de neclintit cu hainele, dar nu am o dată le-au folosit. camasa urata ei a fost pe podea, deoarece l-am aruncat acolo noaptea trecută. Inutil să mai spunem, acest lucru a fost cel mai bun douăzeci •i patru de ore din via•a mea. Ea sărută în jos maxilarul •i trasează o pistă cu buzele până la urechea mea. „•i-e foame?“, •opte•te ea. „Nu pentru produse alimentare.“ Ea trage înapoi •i rânje•te. „Mai avem încă douăzeci •i patru de ore pentru a merge, •tii. Dacă dori•i să •ină pasul cu mine ai nevoie pentru a reface energia. În plus, am ratat cumva prânzul de azi.“Ea iese de pe mine, ajunge în noptieră, •i trage afară din meniul de room service. „Nu burgeri“, spun eu. Ea î•i dă ochii •i râde ei. „Nu vei trece peste asta.“ Ea derulează meniul •i punctele de la ea cu degetul, •inându-l în sus. „Ce zici de carne de vită Wellington? Întotdeauna am vrut să încerc asta.“ „Sună bine“, spun eu, se tarasc mai aproape de ea. Ea preia telefonul pentru a apela la room service. Tot timpul e la telefon am sărut în sus •i în jos spatele ei, for•ând-o să-•i înăbu•e ei râde ca ea încearcă să men•ină calmul în timp ce comanda. Când ea închide telefonul, ea alunecă sub mine •i trage capacele peste noi. „Ai douăzeci de minute“, •opte•te ea. „Gândi•i-vă pute•i descurca cu asta?“ „Am nevoie de doar zece.“ ••• Cărnii de vită Wellington nu a ratat. Singura problema acum este că suntem prea Umplute •i prea obosit să se mi•te. Am pornit televizorul pentru prima oară când am mers cu ea peste prag, deci cred că e sigur să spunem că suntem din cauza timp de cel pu•in o pauză de două ore. Picioarele noastre sunt legate între ele •i capul ei este pe pieptul meu. Alerg degetele prin părul cu o mână •i mângâindu încheietura mâinii ei cu cealaltă. Într-un fel, cum ar fi lucruri banale culcat în pat vizionarea TV au devenit euforic când ne încurca împreună a•a. „Will?“ Ea se trage în sus pe cotul ei •i se uită la mine. „Pot să te întreb ceva?“ Ea conduce mâna peste pieptul meu, atunci se bazează pe partea de sus a inimii mele. „Eu fac aproximativ douăsprezece ture pe zi, pe pista de la Universitatea, plus o sută de abdomene de două ori pe zi“, spun eu. Ea arcuie•te o sprânceană, a•a că punctul de la stomac. „N-ai întrebat despre abdomenul meu?“ Ea râde •i jucău• mi pumni. „Nu, nu am fost întrebat despre abdomenul.“ Ea se apleacă •i mă sărută pe stomac. „Ei sunt frumos, totu•i.“ Am accident vascular cerebral de obraz •i trage privirea înapoi spre a mea. „Cere-mi orice, iubito.“ Ea oftează •i picături de cot •i pune capul înapoi pe pernă, se uita fix la tavan. „Te sim•i vreodată vinovat?“, Spune ea în lini•te. „Pentru acest sentiment fericit?“ Am sco mai aproape de ea •i pune bra•ul meu peste stomacul ei. "Lac. Nu te sim•i niciodată vinovat. Aceasta este exact ceea ce le-ar dori pentru tine.“ Se uită la mine •i for•ează un zâmbet. „•tiu că e ceea ce le-ar dori pentru mine. Eu doar . . . Nu •tiu. Dacă a• putea lua înapoi tot ce sa întâmplat, mi-ar face într-o clipă dacă aceasta ar însemna că putea să le avea înapoi. Dar a face asta ar însemna că n-a• fi întâlnit. A•a că, uneori, mă simt vinovată pentru că I. . .“ Apăs degetele la buze. „Shhh,“ Eu spun. „Nu te gândi a•a, lacul. Nu te gândi la ceea ce ar fi dacă „. Mă aplec •i sărut-o pe frunte. „Dar eu •tiu ce vrei să spui dacă ajută. Este contraproductiv gândesc la asta, totu•i. Este ceea ce este." Ea ia mâna în a mea •i împlete•te degetele noastre, apoi le aduce la gură •i îl sărută pe dosul palmei. „Tata ar fi iubit.“ „Mama mea te-ar fi iubit“, spun eu. Ea zambeste. „Un lucru mai mult despre trecut, atunci voi opri ajungandu-se.“ Ea se uită la mine cu un rânjet u•or rău pe fa•a ei. „Sunt atât de bucuros că catea Vaughn ai părăsit.“ Râd. "Fără îndoială." Ea zâmbe•te •i eliberează degetele de la mina. Ea se întoarce spre mine pe pat •i se uită la mine. Am trage mâna la gură •i sărut interiorul palma. „Crezi că ai s-ar fi căsătorit?“ Eu rad •i se rostogolesc ochii mei. „Serios, Lake? Vrei cu adevărat să vorbim despre asta chiar acum?“Ea zâmbe•te sfios la mine. "Sunt doar curios. Noi n-am vorbit cu adevărat despre trecut înainte. Acum, că •tiu că nu pleci nicăieri, mă simt mai confortabil vorbesc despre asta. În plus, există o mul•ime de lucruri pe care vreau să •tiu despre tine“, spune ea. „Ca •i cum se simte atunci când ea a despăr•it de tine ca ea a făcut-o.“ „E un lucru ciudat să vrea să audă în luna de miere.“ Ea ridică din umeri. „Vreau doar să •tiu totul despre tine. Am deja viitorul tău, acum vreau să se cunoască trecutul tău. În plus,“ranjeste ea. „Avem câteva ore pentru a ucide înainte ca energia este complet alimentată. Ce altceva vom face?“ Sunt prea epuizat pentru a muta chiar acum •i la fel de mult ca •i eu pot preface că nu mă •ine count, de nouă ori în douăzeci •i patru de ore trebuie să fie un fel de înregistrare. Am rostogoli pe stomacul meu •i prop o pernă sub bărbie, •i apoi începe să-i spun povestea mea. despartirea „Noapte bună, CAULDER.“ Am flip-off lumina •i sperăm că nu se târască din pat din nou. Este a treia noapte noastră cu ea fiind doar noi doi aici. El a fost prea frică să doarmă singur noaptea trecută, a•a că am lăsat să dorm cu mine. Sper că nu devine un obicei, dar a• în•eles complet dacă a făcut-o. Eu încă nu pot încadra capul meu în jurul valorii de tot ce sa întâmplat în ultimele două săptămâni, cu atât mai pu•in deciziile le-am făcut. Sper că fac ceea ce trebuie. •tiu că părin•ii mei doresc ca noi să fim împreună, eu pur •i simplu nu cred că sunt de acord cu dropping mele bursa mea de a face acest lucru. De ce am păstra referindu-se la ei în timpul prezent? Acest lucru este într-adevăr va fi o ajustare. Eu fac drum în dormitorul meu •i fixa•i pe pat. Sunt prea epuizat pentru a ajunge chiar peste si stinge lampa. De îndată ce închid ochii, există un robinet de lumină pe u•a dormitorului meu. „Caulder, vei fi bine. Du-te înapoi la culcare,“Eu spun, cumva mă glisarea de pe pat din nou să-l convinge înapoi în camera lui. El a dormit cu succes singur timp de •apte ani; •tiu că e capabil de a face-o din nou. „Will?“ U•a se deschide •i Vaughn umblă. Nu am avut nici o idee că vine peste seara asta, dar eu sunt recunoscător că e aici. Ea pare să •tie exact când am nevoie de ea cel mai mult. Am mers la ea •i închide u•a dormitorului, apoi înfă•ura•i bra•ele în jurul ei. „Hei“, spun eu. "Ce faci aici? Am crezut că te îndreptai înapoi în campus astăzi.“Ea pune mâinile pe antebra•e mele •i împinge înapoi, oferindu-mi zâmbet cel mai demn de milă l-am văzut vreodată. Ea merge pe la patul meu •i stă, evitând contactul vizual tot timpul. "Trebuie sa vorbim." Privirea de pe fata ei trimite un fior la partea din spate a gâtului meu. N-am văzut-o arata asa înnebunită de durere înainte. Stau imediat pe pat lângă ea •i să aducă mâna la gură •i-l sărută. "Ce s-a întâmplat? Te sim•i bine?“Am perie un fir de păr în vrac în spatele urechii ei la fel cum lacrimile încep să cadă. Am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i trage-o la pieptul meu. „Vaughn, ce sa întâmplat? Spune-mi." Ea nu spune nimic. Ea continuă să plângă, a•a că am da-i un moment. Uneori, fetele trebuie doar să plângă. Când lacrimile în cele din urmă încep să dispară, ea îndreapta înapoi în sus •i ia mâinile mele, dar încă nu mă prive•ti în ochi. "Voi . . .“Se opre•te. Felul cum spune numele meu, tonul vocii ei. . . trimite panica direct la inima mea. Ea se uită la mine, dar nu poate •ine privirea ei, a•a că se întoarce. „Vaughn?“ Eu spun ezitând, în speran•a că sunt o interpretare eronată. Am plasa mâna pe bărbie •i trage privirea ei înapoi în direc•ia mea. Frica în vocea mea este clar când vorbesc. „Ce faci, Vaughn?“ Aproape pare u•urată că se pare că am prins pe inten•iile ei. Ea scutură din cap, „Îmi pare rău, Will. Imi pare atat de rau. Pur •i simplu nu mai pot face acest lucru „. Cuvintele ei ma lovit ca o tonă de cărămizi. Acest? Ea nu mai poate face acest lucru? Când am devenit un acest lucru? Eu nu răspund. Ce naiba spun asta? Ea simte •ocul în comportamentul meu, a•a că strânge mâinile •i •opte•te-o din nou. "Imi pare atat de rau." Am trage departe •i se ridice în picioare, întorcându-se departe de ea. Conduc mâinile prin părul meu •i să ia o respira•ie profundă. Clădirea furie în mine este brusc cuplat cu lacrimi că nu am nici o inten•ie de a lăsa so vadă. „Pur •i simplu nu am a•teptat nimic din toate acestea, Will. Sunt prea tânăr pentru a fi o mama. Nu sunt pregătită pentru acest tip de responsabilitate „. Ea face acest lucru într-adevăr. Ea într-adevăr de rupere cu mine. Două săptămâni după ce părin•ii mei mor •i ea rupe inima mea peste tot din nou? Ce face asta? Nu se gânde•te direct. Este doar •oc. . . asta toate. Am rândul său, în jurul •i fa•a ei, să nu pese că ea poate vedea cât de mult acest lucru mă afectează. „Nu mă a•teptam acest lucru fie“, spun eu. „E în regulă, e•ti doar speriat.“ Am stai pe spate pe pat lângă ea •i trage-o pentru mine. „Nu-•i cer să fii mama lui, Vaughn. Nu-•i cer să fii ceva chiar acum „am stoarce strâns ei •i apăsa•i buzele mele pe fruntea ei. o ac•iune pe care o provoacă imediat pentru a începe să plângă din nou. „Nu face asta,“ •optesc în părul ei. „Nu-mi face asta. Nu acum." Ea se întoarce capul departe de mine. „Dacă nu fac acest lucru acum, eu nu voi fi în stare să o facă.“ Ea se ridică •i încearcă să meargă departe, dar am trage înapoi la mine •i înveli•i bratele in jurul taliei ei, apăsând capul meu împotriva ei stomac. "Vă rog." Ea conduce mâinile peste părul meu •i în jos gâtul meu, apoi se apleacă înainte •i sărută partea de sus a capului meu. „Mă simt groaznic, Will“, •opte•te ea. "Îngrozitor. Dar eu nu sunt pe cale de a trăi o via•ă care nu sunt gata pentru, doar pentru că îmi pare rău pentru tine.“ Apăs fruntea mea împotriva căma•a ei •i a închide ochii, înmuierea în cuvintele ei. Ea pare rău pentru mine? Am elibera bra•ele mele din jurul ei •i împinge împotriva stomacul ei. Ea picături mâinile ei •i ia un pas înapoi. Eu stau în picioare •i merge la u•a dormitorului, •inându-l deschide, indicând faptul că trebuie să plece. „Ultimul lucru pe care îl vreau este mila ta“, spun eu, în căutarea ei în ochi. „Will, nu“, ea pledează. „Vă rugăm să nu fi supărat pe mine.“ Ea se uită la mine cu lacrimi în ochi. Când ea plânge, ochii rândul său, o nuanta profunda de albastru lucios. Am folosit să-i spun că erau exact aceea•i culoare ca •i oceanul. Privind în ochii ei chiar acum aproape mă face să mă dispre•uiesc oceanul. Am rândul său, departe de ea •i de prindere pe ambele păr•i ale u•ii, apăsând capul de lemn. Închid ochii •i să încerce să-l •ină în. Se simte ca presiunea, stresul, emo•iile care au fost construiesc în ultimele două săptămâni, se simte ca eu sunt pe cale să explodeze. Ea pune u•or mâna pe umărul meu într-o încercare de a mă consola. Am din umeri •i a se întoarce cu fa•a spre ea din nou. „Cu două săptămâni, Vaughn!“, Am tipat eu. Îmi dau seama cât de tare că sunt, a•a că am mai mici vocea •i pas mai aproape de ea. „Au fost mort timp de două săptămâni! Cum ai putea fi, eventual, gânde•ti la tine chiar acum?“ Ea trece pe lângă mine prin u•ă, spre camera de zi. I-am urmat ca ea apucă po•eta de pe canapea •i merge la u•a din fa•ă. Ea se deschide u•a •i apoi să-mi facă fa•ă înainte să plece. „O să-mi mul•ume•ti pentru asta o zi, Will. •tiu că nu pare chiar acum, dar într-o zi vei •ti că fac ce e mai bine pentru noi.“ Ea se întoarce să plece •i eu •ip după ea, „Care este cel mai bun pentru tine, Vaughn! Faci ce e mai bine pentru tine!“ De îndată ce u•a se închide în urma ei mă rup în jos. Ma grabesc inapoi la dormitorul meu •i trânte•ti u•a, apoi rândul său, în jurul •i lovi cu pumnul peste si peste, mai greu •i mai greu. Când nu pot sim•i mâna mea mai, am stoarce ochii închi•i •i apăsa•i pe fruntea mea împotriva u•ă. Am avut atât de mult pentru a procesa aceste ultimele două săptămâni-nu •tiu cum să proceseze acest lucru, de asemenea. Ce naiba sa întâmplat cu via•a mea? în cele din urmă am face drumul meu înapoi la pat •i stau cu coatele pe genunchi, cu capul în mâinile mele. Mama •i tata sunt zâmbind la mine de limitele cadrului de sticlă de pe noptiera mea, ma uit la mine se desfă•oară. Urmărind ca punctul culminant a tot ceea ce sa întâmplat în ultimele două săptămâni mi lacrimi încet în afară. De ce nu au fost ei mai bine pregăti•i pentru a•a ceva? De ce ar risca sa-mi părăsesc cu toată această responsabilitate? Lor rele pregătire mi-a costat bursa mea, dragostea vie•ii mele, •i acum, destul de probabil, întreaga mea viitoare. Am smulge imaginea în sus •i pune•i degetul mare peste fotografia lor. Cu toată for•a mea, am stoarce până la fisuri de sticlă între vârful degetelor. După ce este spulberat-succes la fel ca •i via•a mea-am întors rare •i aruncă-l cât de tare pot împotriva peretele din fa•a mea. Pauzele cadru în două atunci când întâlne•te peretele •i cioburi de sticlă stropească covor. V-am contactat peste pentru a opri lampa mea atunci când u•a dormitorului meu se deschide din nou. „Lasă, Vaughn. Vă rog." Mă uit în sus •i văd Caulder în pragul u•ii, plângând. Se pare îngrozit. Este acela•i aspect l-am văzut atât de multe ori de la momentul în care părin•ii no•tri au murit. Este acela•i aspect el a avut atunci când l-am îmbră•i•at la revedere de la spital •i l-au facut las cu bunicii mei. Este acela•i aspect care sfasie inima mea în două de fiecare dată când o văd. Este un aspect care mă aduce imediat înapoi în jos pe pământ. Am •terge ochii •i de mi•care pentru el să se apropie. Când o va face, îmi înfă•ura•i bra•ele în jurul lui •i-l trage pe poala mea, apoi îmbră•i•ează-l în timp ce el plânge încet în căma•a mea. L-am stâncă înainte •i înapoi •i accident vascular cerebral părul. L-am sărut pe frunte •i-l trage mai aproape. „Vrei să dormi cu mine din nou in seara asta, amice?“ luna de miere 2. „WOW,“ Lacul SPUNE neîncrezător. „Ce o că•ea egoistă.“ „Da. Mul•umesc lui Dumnezeu pentru că,“Eu spun. Am mâinile împreună încheietoare în spatele capului meu •i privi în sus la tavan, reflectând pozi•ia lacului pe pat. „Este amuzant cum istoria se repeta aproape.“ "Ce vrei sa spui?" "Gandeste-te la asta. Vaughn sa despăr•it de mine, pentru că nu a vrut să fie cu mine doar pentru că ea a sim•it rău pentru mine. Te-ai despăr•it de mine pentru că ai crezut că am fost cu tine pentru că m-am sim•it rău pentru tine.“ „Nu am despart de tine“, spune ea defensiv. Eu rad si stai pe pat. „Pe naiba n-ai făcut! Cuvintele tale exacte au fost, „Nu-mi pasă dacă durează zile sau săptămâni sau luni.“ E o despartire.“ "Nu a fost. Am fost oferindu-vă timp să se gândească.“ „Timpul nu am nevoie.“ Eu stau înapoi pe pernă •i se confruntă cu ea din nou. „Sigur că simtit ca o despartire.“ „Ei bine“, spune ea, se uită la mine. „Uneori, doi oameni au nevoie să se destrame pentru a realiza cât de mult au nevoie să cadă din nou împreună.“ Eu iau mâna •i odihni•i-l între noi, apoi accident vascular cerebral partea din spate a acestuia cu degetul mare. „Să nu se destrame din nou,“ •optesc. Ea ma priveste in ochi. "Nu." Există vulnerabilitate în modul în care se uită la mine în tăcere. Ochii ei defila pe fa•ă •i gura ei este ghemuit într-un u•or zîmbet. Ea nu vorbe•te, dar ea nu trebuie să. •tiu că în aceste momente, când e doar ea •i cu mine •i nimic altceva, că ea cu adevărat, suflet profund mă iube•te. „Cum a fost prima dată când mi-a văzut?“, Întreabă ea. „Ceea ce a fost vorba despre mine că te-vrei să mă întrebi afară? •i spune-mi totul, chiar •i gândurile rele.“ Râd. „Nu au existat gânduri rele. gânduri obraznic, poate. Dar nu-i rău.“Ea zambeste. „Ei bine, atunci spune-mi cele, de asemenea.“ introducerea De•in telefonul la urechea mea cu umărul meu •i termin nasturilor căma•a mea. „Eu promit, bunica,“ Eu spun în telefon. „Eu plec direct de la locul de muncă vineri. Vom fi acolo de cinci, dar chiar acum suntem în întârziere, trebuie să plec. Te sun maine." Ea spune ei despăr•iri •i am închide telefonul. Caulder se plimba prin camera de zi cu rucsacul atârnat peste umăr •i, casca armata verde din plastic pe cap. El întotdeauna încearcă să se strecoare accesorii aleatoare la •coală. Săptămâna trecută, când l-am lăsat, el a fost din ma•ină, înainte chiar am observat că purta un toc. Am ajunge •i smulge casca de pe cap si amestecati-l pe canapea. „Caulder, du-te în ma•ină. Am să-mi iau lucrurile.“ Caulder capete de afară •i am lupta pentru a aduna toate documentele împră•tiate pe bar. Am fost până la miezul nop•ii salvat de clasificare. Am fost doar de predare opt săptămâni, dar am început să în•eleg de ce există o lipsă de cadre didactice. Am împinge teancul de hârtii din interiorul meu liant, apoi împinge în ghiozdanul meu •i capul afară. „Mare“ Mormăi imediat ce văd U-Haul backup-ul peste drum. Aceasta este a treia familie să se mute în casa în mai pu•in de un an. Nu sunt în starea de spirit pentru a ajuta oamenii să se mute din nou, mai ales după doar patru ore de somn. Sper că vor fi terminat descărcarea de timp am ajunge acasă astăzi sau mă voi sim•i obligat să ajute. Am rândul său, în jurul •i încuie u•a în spatele meu, apoi capul rapid pentru ma•ină. Când am deschis u•a auto, Caulder nu este în interior. Gem •i arunca lucrurile mele în scaun. El alege întotdeauna cele mai grave ori pentru a juca de-a v-a•i ascunselea; suntem deja zece minute întârziere. Arunc o privire în bancheta din spate, în speran•a că se ascunde în panelul de pardoseală din nou, dar am zăre•ti-l pe stradă. Râde •i se joacă cu un alt băie•el care arată cu privire la vârsta lui. Acesta este un plus. Poate avea un vecin să se joace cu el va iesi din parul meu mai des. Am început să sun numele lui atunci când U-Haul prinde din nou ochiul meu. Fata de conducere nu poate fi mai în vârstă decât mine, dar ea cu încredere spate sus U-Haul fără nici un ajutor. Am rezema usa masina mea si decid sa ma uit la încercarea ei de a naviga acel lucru în jurul acestor gnomi. Acest lucru ar trebui să fie interesant. Sunt rapid dovedit gre•it •i că a parcat pe alee, în nici un apartament de timp. Mai degrabă decât să ies pentru a inspecta ei loc de muncă de parcare, ea ucide motorul •i rostogole•te fereastra ei, apoi popi piciorul pe bord. Nu •tiu de ce aceste ac•iuni simple mi se pare ciudat. Intrigant, chiar. Ea tobe degetele pe volan, apoi ajunge în sus •i remorcherele la părul ei, permi•ându-jos coada de cal ei. Părul ei se scurge în jos în jurul umerilor ei, iar ea masaje scalp, agitând părul afară. iad Sf. Privirea ei cade pe băie•ii joacă pe stradă între noi, •i eu nu pot ajuta, dar lasa curiozitatea mea a ob•ine cel mai bun din mine. E sora lui? Mama lui? Ea nu arata destul de mare pentru a avea un copil care vârsta, dar sunt, de asemenea, la un dezavantaj vizual fiind tot drumul de peste drum. •i de ce este ea doar stând în U-Haul? Îmi dau seama că am holbat timp de câteva minute, când cineva trage în sus lângă ea într-un Jeep. „Vă rugăm să nu lăsa•i-l să fie un tip,“ •optesc cu voce tare pentru mine, în speran•a că nu e un prieten. Sau mai rău, un so•. De ce mi-ar păsa? Ultimul lucru de care am nevoie acum este o distragere a aten•iei. Mai ales cineva care locuie•te chiar vizavi. Respir un oftat de u•urare surprinzător atunci când persoana care iese din Jeep nu este un om. Ea este o femeie mai în vârstă, poate mama ei. Femeia se închide u•a •i va merge în sus pentru a saluta proprietar, care stă în antreu. Înainte de a mă pot vorbi din ea, am mers pe jos spre casa lor. Am brusc nevoia de a ajuta oamenii să se mute astăzi, la urma urmei. Eu trec pe stradă, în imposibilitatea de a lua ochii de pe fata din U-Haul. Ea se uita Caulder •i celălalt joc băiat mic, •i nu •i-a aruncat o privire o dată în direc•ia mea. Nu •tiu ce este despre ea că mă trage. Asta se uite pe fata ei. . . ea pare trist. •i pentru un motiv oarecare, nu-mi place. Stau neobservate pe partea pasagerului a U-Haul, uitându-se la ea prin fereastra, practic, într-o transă. Nu mă holbezi din cauza faptului că ea e atrăgătoare, pe care ea este. Este privirea în ochii ei. Adâncimea. Vreau să •tiu la ce se gânde•te. Nu, trebuie să •tiu la ce se gânde•te. Ea a distrage aten•ia pe fereastră •i spune ceva băie•i, apoi se deschide u•a pentru a ie•i. dintr-o dată îmi dau seama că sunt pe cale să arate ca un idiot doar în picioare pe aleea ei, cu ochii. Arunc o privire peste drum la casa mea •i contempla cum pot să mă întorc acolo fără ea să mă vadă. Înainte de a avea o •ansă de a face o mutare, Caulder •i celălalt termen mic băiat în jurul valorii de U-haul •i sparge în mine, râzând. „E un zombie!“ Caulder •ipă după ce am apuca apucat ei de cămă•i lor. Fata rotunje•te Haul U- •i eu nu pot ajuta, dar râd. Are capul aplecat lateral •i ea de mers pe jos rigid cu picioare după ei. „Ia-le!“, Am tipat eu la ea. Ei încearcă să lupte să scape, a•a că am consolida controlul meu. Mă uit înapoi la ea •i o închidem ochii. Wow. Acei ochi. Sunt umbra mai incredibil de verde l-am văzut vreodată. Încerc să compare culoarea la ceva, dar nimic nu vine în minte. Este atât de unic, este ca •i cum ochii ei au inventat doar propria lor nuan•ă. Studiind trăsăturile, concluzionăm că nu poate fi mama băiatului. Ea arată vârsta mea. Cel pu•in, poate nouăsprezece sau douăzeci. Trebuie să aflu numele ei. Dacă •tiu numele ei mă pot uita în sus pagina ei de Facebook •i cel pu•in a se vedea dacă ea e singură. Hristos. Acesta este ultimul lucru de care am nevoie în via•a mea chiar acum. O pasiune. Mă simt ca ea stie ce mă gândesc, a•a că mă for•a să rupă privirea noastră. Băiatul ia momentul meu de distragere a aten•iei •i o folose•te în avantajul său. El rupe liber •i felii de la mine cu o sabie imaginară, a•a că mă uit înapoi la fata si gura „ajutor“. Ea striga „creierul“ din nou •i lunges înainte, pretinzând să mu•te Caulder pe partea de sus a capului. Ea le gâdilă până când se topesc pe aleea de beton, atunci ea se ridică din nou în sus •i râde. obrajii ei de spălare, atunci când ea se întâlne•te din nou privirea •i ea contorts gura într-o grimasă de disconfort, ca ea e brusc jenat. nelini•tea ei dispare la fel de repede cum a apărut •i este înlocuit cu un zâmbet care face dintr-o dată mi doresc să •tiu fiecare detaliu singur minut despre ea. „Hei, eu sunt Will,“ Eu spun, întinzându-i mâna mea la ea. „Trăim peste drum.“ Ea pune mâna într-a mea. Este moale •i rece, iar momentul în care am înfă•ura•i degetele în jurul ei, contactul fizic trimite o undă de •oc direct prin mine. Nu-mi amintesc ultima dată când o fată a avut acest tip de efect imediat asupra mea. Trebuie să fie lipsa mea de somn noaptea trecută. „Sunt Layken“, spune ea, nelini•tea ei de mascare din nou zâmbetul ei. „Cred că trăiesc. . . aici.“Ea se uită la casa din spatele ei, apoi înapoi la mine. Ea nu arata prea încânta•i de faptul că ea trăie•te „aici.“ Acela•i aspect ea a avut în timp ce stătea în U-Haul consuma ea are din nou •i ochii ei brusc să crească mai trist. De ce, care arata ma afecteaza atat de mult? „Ei bine, bun venit la Ypsilanti,“ Eu spun, doresc cu disperare să arate că merge departe. Ea se uită în jos •i mi se pare că sunt încă tremura stângaci mâna, a•a că am trage repede departe de ei •i împinge mâinile în buzunarele hainei mele. „Unde sunte•i în mi•care aici de la?“ „Texas?“, Spune ea. De ce ea spune ca o întrebare? Tocmai am pune o întrebare stupidă? Am facut. Fac vorbesc prost mici. „Texas, nu-i asa?“, Spun eu. Ea dă din cap, dar nu se întoarce cu un răspuns. dintr-o dată mă simt ca un vecin intruziv. Nu •tiu ce altceva să spun, fără a face chiar mai ciudat, a•a că am figura mea cea mai bună mi•care în acest moment este să se retragă. Am aplec •i apuca Caulder de picioare, aruncându-l peste umărul meu, atunci spune-i că am să-l ducem la •coală. „E un front rece care vine prin seara asta. Ar trebui să încerca•i să ob•ine•i cât mai mult descărcate astăzi po•i. Ar trebui să dureze câteva zile, a•a că dacă voi nevoie de ajutor pentru descărcarea această după-amiază, lasă-mă să •tiu. Vom fi acasă în jurul valorii de patru.“ Ea ridică din umeri. "Sigur Multumesc." Cuvintele ei sunt dantelat cu cea mai mică urmă de tărăgăna de sud. Nu •tiam cât de mult mi-a placut accente din sud până în prezent. Am continua peste drum •i de a ajuta Caulder în ma•ină. In timp ce el urca în interior, am o privire înapoi peste drum. Baietelul este înjunghierea ei în spate •i ea permite un strigăt fals •i cade în genunchi. interac•iunea ei jucaus cu el este doar un lucru care mă intrigă despre ea. După ce el sare pe spate, ea se uită în sus •i mă prinde uitându-se la ea. Am închis u•a Caulder e •i de mers pe jos de partea mea. Înainte de a intra, am repliere un zâmbet •i val, apoi urca în ma•ină cu un îndemn cople•itoare de a mă lovi cu pumnul. ••• De îndată ce clopotul pentru inele perioadă a treia, am deschis capacul pentru cafeaua •i se toarnă două pachete suplimentare de zahăr. Sunt pe cale să nevoie de ea. E ceva despre unele dintre elevii din perioada a treia, care mă freca în mod gre•it. Mai ales Javier. Acest copil este un astfel de măgar. „Bună diminea•a, domnule Cooper,“ Eddie spune, luând locul ei. Ea este la fel de spumoasa ca niciodată. Nu am mai văzut pe Eddie într-o stare proasta, vin să se gândească la ea. Trebuie să dau seama secretul ei, din moment ce cafeaua, evident, nu o face pentru mine azi. „Bună diminea•a, Eddie.“ Ea se întoarce •i sărută Gavin pe obraz, apoi se a•eza în biroul ei. Au fost datând din dreapta după ce am absolvit. Sunt probabil singurii doi oameni care nu deranjezi dracului de mine aici. Ei bine, le •i poate Nick. Nick pare în regulă. După ce elevii sunt a•eza•i to•i, îi îndrum să ies căr•ile lor. Tot timpul am da curs mea pe elementele de poezie, mintea mea păstrează rătăcitor la noul vecin. Layken. Îmi place acest nume. ••• După •ase ore •i doar câteva zeci de gânduri ale noului vecin mai târziu, Caulder •i eu în cele din urmă trage în alee. Am închis u•a ma•ina mea •i deschide u•a din spate pentru a elimina cutia de documente. Când m-am întoarce în jurul valorii, fratele mai mic Layken a apărut de nicăieri •i el stă chiar în fa•a mea, uitându-se în tăcere. Se pare că el a•teaptă pe o introducere. Câteva secunde trec fără el se deplasează un mu•chi sau să clipească. Suntem într-un impas? Am schimba caseta bra•ul stâng •i de a ajunge mâna. „Sunt Will.“ „Kel este numele meu“, spune el. Mă uit la el cu indiferen•ă. Asta a fost chiar limba engleză? „Eu pot vorbi înapoi“, spune el, explicând dezordinea cuvintelor pe care tocmai a ie•it din gura lui. "Asa. Ndoaselea vorbesc pot •i eu“ Interesant. Cineva, eventual, ciudat decât Caulder? Nu am crezut că a fost posibil. „Kel. . . vă întâlnesc. . . frumos . . . a fost . . . -l bine“, spun eu, un pic mai lent decât atunci când o face. El ranjeste, apoi se execută peste drum cu Caulder. Arunc o privire la casa lor •i să vedem că U-Haul este acum parcat în stradă cu închisă dispozitivul de blocare. Sunt dezamăgit că au deja descărcate; Am fost de fapt a•teaptă cu nerăbdare să ajute. Îmi petrec restul orelor suplimentare de seară de lucru gratuit. . . un alt efect secundar de a fi un profesor. eu decide după du•ul meu pentru a face un ocol camera de zi la scurt peste stradă pentru aproximativ a zecea oară, dar nu o văd. „De ce continui să cau•i pe fereastră?“ Întreabă Caulder din spatele meu. Vocea lui mi tresare •i am smulge camera de zi perdea închisă. Nu mi-am dat seama că a fost a•ezat pe canapea. Am mers pe la el •i trage pe mâna lui, apoi împinge-l spre hol. „Du-te la culcare“, spun eu. El se învârte în jurul înainte de a închide u•a dormitorului său în spatele lui. „Căutai pe fereastră pentru a vedea dacă ai putea vedea fata aia, nu-i a•a? Εi place sora lui Kel?“ „Noapte bună, Caulder,“ Eu spun, ignorând întrebarea lui. El ranjeste •i închide u•a de la camera lui. Înainte de a merge la propriul meu dormitor, am mers la fereastră o mai mult timp. Când am deschis cortina, cineva este în picioare în fereastra de peste drum cu perdele par•ial deschise. Ei smulge dintr-o dată închis •i nu pot ajuta, dar zâmbet, întrebându-se dacă ea e la fel de curios despre mine ca eu sunt despre ea. ••• „E frig, e frig, e frig, e frig, e frig“, spune Caulder, jogging în loc în timp ce am debloca u•ile ma•inii. Am manivela motorul •i roti•i de căldură în sus, apoi capul înapoi în interior pentru a ob•ine restul lucrurilor în timp ce Caulder a•teaptă în ma•ină. Când am deschis u•a la cap înapoi afară, mă opresc în piesele mele când văd Layken în picioare în entryway ei. Ea se apleacă •i adună o mână de zăpadă pentru a inspecta, apoi repede picături l. Ea se ridică •i trepte exterioare, închizând u•a în urma ei. Am scutura capul meu, •tiind exact ce e pe cale să se întâmple. Ninge •i ea nici măcar nu poartă o jachetă peste fund ei de pijama •i căma•ă. Nu •tiu ce face, dar ea nu va dura mult timp aici. Nu mai e în Texas. Ea începe să facă drum spre alee, când privirea mi cade în picioare. Este ea poartă pantofi de casă? Serios? Înainte de a putea tipa chiar •i un avertisment, ea e plat pe spate. Sudi•tii. Ei pur •i simplu nu în•eleg. Ea nu se mi•că la început. Ea se află încă în alee, uitându-se în sus la cer. Un val de panică mă depă•e•te, crezând că poate fi rănit, dar atunci ea începe să se trage în sus. La fel de mult ca eu nu vreau să vină de pe ca un prost bumbling din nou, am capul peste stradă pentru a vă asigura că nu are nevoie de ajutorul meu. Privirea de pe fata ei, atunci când ea a trage una dintre gnomii afară de sub ea mă face să râd. E aproape ca ea da vina pe bietul om pentru căderea ei. Ea trage bra•ul înapoi să-l arunce când am so opresc. „Aceasta nu este o idee bună!“, Am tipat eu, ceea ce face drumul meu până alee. Ea înclină capul în sus •i se uită la mine cu o aderen•ă moarte pe piticul. „E•ti bine?“ Întreb, încă râzând. Eu nu pot ajuta, dar râde, ea pare atât de supărat! obrajii ei se înro•e•te •i ea priviri departe. „O să mă simt mult mai bine după ce am bustul chestia asta.“ Eu iau piticul din mâinile ei când am ajunge la ea. „Nu vrei să faci asta, gnomi sunt noroc.“ Plasez piticul proaspăt rănit din nou în locul lui înainte ca ea să-l distruge complet. „Da“, spune ea, de control umăr. „Noroc Real.“ imediat mă simt vinovat când văd sângele de pe căma•a ei. „Oh, Doamne, îmi pare atât de rău. N-a• fi râs dacă am •tiut că ai fost rănit.“Am ajuta-o pe sus •i de a lua o privire mai bine la cantitatea de sânge provenind de la un prejudiciu ei. „Ai nevoie pentru a ob•ine un bandaj pe asta.“ Se uită înapoi la casa ei •i scutură din cap. „N-ar avea nici un indiciu în cazul în care pentru a găsi unul în acest moment.“ Arunc o privire la casa noastră, •tiind că am o aprovizionare plin de bandaje în trusa de prim-ajutor. Sunt ezitat sa le ofere, de•i, din moment ce eu sunt deja în întârziere pentru muncă a•a cum este. Mă uit la casa mea, se luptă cu indecizia mea, atunci când toate cele cinci sim•urile mele sunt brusc inundate. Cel mai mic miros de vanilie, care pătrunde aerul din jurul meu. . . sunetul accentul ei atunci când ea vorbe•te. . . modul de proximitate ei aproape se treze•te ceva în mine care a fost mult timp inactiv. iad Sf. Am probleme. Munca poate a•tepta. „Va trebui să meargă cu mine. Există unele în bucătăria noastră.“Eu iau jacheta off •i înveli•i-l în jurul valorii de umeri, apoi o ajute peste drum. Sunt sigur că ea poate merge pe cont propriu, dar din anumite motive nu vreau să lase să plece din mâna ei. Îmi place să-i ajute. Îmi place modul în care ea se simte rezemat de mine. Se pare . . . dreapta. După ce am intrat casa mea, ea mă urmăre•te prin camera mea de zi ca am cap la bucătărie pentru a găsi un bandaj. Am trage trusa de prim-ajutor din cabinet •i a elimina o Band-Aid. Când m-am o privire la ea, ea se uită la pozele de pe peretele nostru. Imaginile de mama si tata. Te rog să nu mă întreba•i despre ele. Vă rog. Aceasta nu este o conversa•ie Vreau să am chiar acum. Eu spun repede ceva pentru a abate aten•ia ei departe de imagini. „Trebuie să fie cură•at înainte de a pune bandajul pe el.“ Am suflece mânecile •i porni•i robinetul, apoi uda •erve•el. Eu prind eu iau timpul meu când •tiu că ar trebui să fie într-o grabă. Indiferent de motiv, vreau doar să trage•i de această dată cu ea. Nu •tiu de ce mă simt ca dorin•a mea să o cunoască mai bine sa transformat brusc intr-o nevoie să o cunoască mai bine. Mă întorc în jurul •i ea •â•ne•te ochii departe de mine când mă uit la ea. Nu în•eleg cu adevărat look-ul ei brusc jenat, dar e drăgu• ca dracu '. „Este bine“, spune ea, pentru a ajunge •erve•el. „Pot să în•eleg.“ I-am •erve•elul de mână •i să ajungă pentru bandaj. Este neîndemânatic lini•tit cum am frământa cu înveli•ul. Din anumite motive, prezen•a ei face casa par eerily goală •i lini•tită. N-am observat tăcerea atunci când sunt singur, dar lipsa de conversa•ie loc chiar acum este evident incomod. Cred că de ceva de spus pentru a umple golul. „Deci, ce făceai afară în pijama, la ora •apte diminea•a? Sunt băie•i încă descărcare?“ Ea scutură din cap •i aruncă •erve•elul în co•ul de gunoi. „Cafea“, spune ea, prozaic. "Oh. Cred că nu sunte•i o persoană de diminea•ă.“Sunt în secret în speran•a că e cazul. Pare un fel de pissy. A• vrea să-l dea vina pe lipsa ei de cofeina, mai degrabă decât pe indiferen•ă fa•ă de mine. Fac un pas mai aproape de a plasa bandaj pe umăr. Am o scurta pauza inainte de a atinge •i a lua într-o respira•ie tăcut, pregătindu-se pentru graba am par pentru a ob•ine de fiecare dată când o ating. Am pus bandajul •i pat-l încet, asigurarea marginile cu presiune de la vârful degetelor. prickles pielea ei •i ea împachetări bra•ele în jurul ei, frecarea antebra•e în sus •i în jos. I-am dat frisoane ei. Asta e bine. „Acolo,“ Eu spun, dându-i un ultim pat, inutile. „Ca nouă.“ Ea î•i cură•ă gâtul ei. „Mul•umesc“, spune ea, în picioare. „•i eu sunt o persoană de diminea•ă, după ce am ob•ine cafeaua mea.“ Cafea. Are nevoie de cafea. Am cafea. Am mers repede pe la tejghea, unde fiertură rămasă este încă cald în oală. Am apuca o cea•că de cabinet •i umple-l pentru ea, apoi pune•i pe tejghea în fa•a ei. „Vrei cremă sau zahăr?“ Ea scutură din cap •i zâmbe•te la mine. „Negru este bine. Mul•umesc“, spune ea. Mă aplec peste bar •i de ceas ca ea aduce cafeaua la buze. Ea suflă încet în cea•că înainte de a apăsa buzele până la refuz •i SIPS, nu lua ochii de pe a mea. N-am vrut să fie o cea•că de cafea atât de rău în via•a mea. De ce trebuie să merg la muncă? Am putea sta aici •i să uit cafeaua ei bea toată ziua. Se uită chiar la mine, probabil întrebam ce naiba fac cu ochii la ea atât de mult. Am îndrepta înapoi în sus •i în jos, uita-te la ceas. „Trebuie să plec, fratele meu a•teaptă în ma•ină •i am să ajung la locul de muncă. O să te conduc înapoi. Pute•i păstra paharul.“ Ea se uită în jos, la paharul •i îl cite•te. Nici nu am observat i-am dat cupa tatălui meu. Ea conduce degetele peste literele •i zâmbe•te. „Voi fi bine“, spune ea ca ea sta să plece. „Cred că am luat totul erect de mers pe jos acum.“ Ea se plimba prin camera de zi •i se deschide u•a din fa•ă atunci când am fa•a locului geaca mea culcat pe spate de canapeaua mea. Am ajunge la peste si apuca-l. „Layken, să ia acest lucru. E frig acolo.“Ea încearcă să refuze, dar mi se agită capul meu •i să o ia haina mea. Dacă ea ia jacheta, ea va trebui în cele din urmă să-l aducă înapoi, care este exact ceea ce sper se va întâmpla. Ea zâmbe•te •i trage jacheta pe umeri, atunci ea conduce peste drum. Când ajung la ma•ina mea mă întorc pentru a viziona ei fac drumul înapoi la casa ei. Îmi place modul în care ea arată, înghi•it de haina mea peste pijama. Cine •tia pijamale •i Darth Vader pantofi de casa ar putea fi atât de al naibii de sexy? „Layken!“, Am tipat eu. Ea se întoarce chiar înainte de a ajunge la u•a ei. „Fie ca for•a să fie cu tine!“ Eu râd •i hop în ma•ină înainte de a putea spune nimic. "Ce-a durat atat? Sunt fff-congelare“, spune Caulder. „Îmi pare rău“, spun eu. „Layken se rănea.“ Am înapoi ma•ina în sus •i trage•i afară pe stradă. „Ce sa întâmplat?“, Întreabă el. „Ea a încercat să meargă pe beton înghe•at în Darth Vader pantofi de casă. Ea a prins •i se taie.“Caulder Giggles. „Ea are Darth Vader pantofi de casa?“ Am zâmbet la el. "Nu-i a•a?" luna de miere 3. „I Love AUDIERE acest lucru“, spune ea, rânjind lângă mine pe pat. „Deci ai crezut că am fost drăgu•, nu-i asa?“ „Nu, nu cred că e•ti drăgu•. Am crezut că e•ti absolut frumoasă,“am corecta. Am perie părul din fa•a ei •i ea se sprijină în mâna mea •i sărută palma mea. „Ce părere ai despre mine?“, Întreb. Ea zambeste. „Am încercat să nu. Am fost atras de tine, dar am avut atât de mult se întâmplă •i am fi fost în Michigan toate cele cinci minute, când ne-am întâlnit. Circumstan•ele păstrat doar ne aduce din nou împreună, totu•i. Fiecare minut am fost în jurul valorii de tine, am căzut mai greu •i mai greu în zdrobi cu tine.“ „În zdrobi?“ Eu râd. Ea ranjeste. „Am fost atât în ​zdrobi cu tine, Will. Mai ales după ce mi-ai ajutat cu bandaj. •i după călătoria noastră la magazin alimentar.“ „Mi-ar trebui să spun am fost amândoi în zdrobi după această călătorie.“ zdrobi Încerc să merg peste planurile mele de lec•ie pentru săptămâna viitoare, dar eu nici măcar nu se poate concentra. Încerc să identifice exact ceea ce este despre ea care consumă complet mintea mea, dar nu pot să-mi dau seama. După incidentul cu bandaj în această diminea•ă, ea a fost tot ce a trecut prin cap la locul de muncă. A• vrea doar să facă sau să spună ceva stupid astfel încât această a•teptare ea are pe mine s-ar rupe. Este ciudat. N-am mai fost atât de consumate de gândul de cineva din întreaga mea via•ă. Acesta este ultimul lucru de care am nevoie chiar acum, dar într-un fel e singurul lucru pe care vreau. Caulder exploziile prin u•a din fa•ă, râzând. El alunecă pantofii •i se plimba prin camera de zi clătinând din cap. „Fata Darth Vader ma întrebat cum să ajung la magazin alimentar“, spune el. „Nu •tiu cum să conduci. E atât de prost.“El merge la frigider •i îl deschide. Eu stau în sus. „E încă acolo?“ Ma grabesc la u•a din fa•ă •i a vedea Jeep-o parcată pe stradă. Am trage repede pantofii mei, apoi executa•i în afara înainte de a conduce departe. Sunt u•urată când am văzut-o jonglarea cu GPS-ul. O să-mi cumpăr ceva timp. Mă întreb dacă ea ar păsa dacă m-am dus cu ea la magazin. Bineîn•eles că ar fi. Asta ar fi ciudat. „Aceasta nu este o idee bună,“ Eu spun ca ma apropii masina ei, apoi se apleca pe fereastră. Ea se uită în sus la mine, un zâmbet ascuns în col•urile gurii. „Ceea ce nu este o idee bună?“ Ea începe să se introducă GPS-ul în suport. Rahat. Ceea ce nu este o idee bună? Nu am crezut că acest lucru prin intermediul. Eu spun prima minciună care apare în capul meu. „E destul de un pic de construc•ie întâmplă chiar acum. Acel lucru va primi ai pierdut.“ La fel cum ea deschide gura ei pentru a răspunde, o ma•ină trage în sus lângă ea •i o femeie se apleacă deasupra scaunului •i vorbe•te Layken prin fereastră. Acest lucru a ajuns să fie mama ei; acestea sunt practic identice. La fel de accent •i totul. Am continua să se aplece prin fereastra, folosind distragere a aten•iei ei ca o oportunitate de a studia ei. Părul ei este un maro profund, dar nu la fel de întunecată ca mamei sale. lac de unghii ei este ciobit. Se pare ca ea preia de la ea, într-un fel care mă face să-i place chiar mai mult. Vaughn nu a părăsit casa cu excep•ia cazului în păr •i unghiile ei erau perfecte. Kel sare din cealaltă ma•ină •i invită Caulder, care este acum în picioare lângă mine, peste. Caulder întreabă dacă el poate merge, a•a că am apuca mânerul u•ii de auto Layken fără griji consecin•e posibile. La dracu cu ea. „Sigur“, am răspuns la el. „Voi fi din nou în pu•in timp, Caulder. Sunt de echitatie cu Layken la magazin.“Am deschis u•a •i va urca în interior, fără a-ghicitul a doua ac•iunile mele. Ea imi arunca o privire, dar se pare mai mult ca un amuzată una decât iritată una. Eu iau acest lucru ca un alt semn bun. „Eu nu dau direc•ii verbale foarte bune. Te superi dacă mă duc cu tine?“ Ea râde •i pune ma•ina în viteză, uitându-se la centura de siguran•ă deja l-am fixat. „Eu nu cred.“ Cel mai apropiat magazin alimentar este de doar două blocuri distan•ă. Nu e suficient de aproape de timp cu ea, a•a că decid să o ia drum lung. O să-mi dea mai mult de o •ansă de a ajunge la o cunosc. „Deci, Caulder este putin numele tau frate e?“, Întreabă ea ca ea se opre•te strada noastră. Îmi place modul în care ea spune numele Caulder lui, extrăgând seul un pic mai mult decât este necesar. "Unul •i doar unul. Părin•ii mei au încercat să aibă un alt copil de ani de zile. în cele din urmă Ei au avut Caulder, când nume ca Will nu mai erau ca rece „. „Îmi place numele tău“, spune ea. Ea îmi zâmbe•te •i ea înro•irii obrajii, apoi ea darts repede ochii înapoi la drum. jena ei mă face să râd. A fost un compliment? Tocmai ea flirteze cu mine? Doamne, sper. Îndrum-o să virează la stânga. Ea rastoarna pe semnalizarea, apoi aduce mâna până la părul ei, care rulează ei degetele prin tot drumul până la capete; o ac•iune care mă face să înghit. Atunci când ambele mâini sunt pe volan, din nou, am ajunge la peste •i perie părul în spatele umeri, apoi trage înapoi gulerul cămă•ii. Mă uit la bandaj ei, dorind-o să cred că acest lucru este motivul pentru care eu o ating, atunci când într-adevăr am nevoie să se simtă părul. Când degetele mele pasc pielea ei, ea coltisorul. Se pare ca am face nervos ei. Sper că e într-un mod bun. „Vei avea nevoie de un nou bandaj în curând“, spun eu. Am trage căma•a ei înapoi în sus •i-l pat. „Aminte•te-mi să luăm de la magazin“, spune ea. Ea apucă volanul strâns •i •ine ochii concentrat pe drum. Ea, probabil, nu este folosit pentru a conduce în zăpadă. Ar fi trebuit oferit să conducă. Următoarele câteva momente sunt lini•tite. Eu mă prind cu ochii la ea, adâncit în gânduri. Mă întreb câ•i ani are. Ea nu arata mai în vârstă decât mine, dar ar suge dacă ea este. Uneori, fetele fac băie•ii nu de date care sunt mai tineri decât ei. Ar trebui să găsesc într-adevăr mai multe despre ea. „Deci, Layken,“ spun eu la întâmplare. Am pune mâna mea pe tetieră •i privirea în spatele ei la mine toate casetele încă în partea din spate a Jeep. "Spune-mi despre tine." Ea masculii o spranceana la mine, apoi se întoarce aten•ia spre drum. "UM, nu. E atât de cli•eu.“Răspunsul ei nea•teptată mă face să râd sub răsuflarea. Ea e plină de energie. Îmi place asta, dar încă nu răspunde la oricare dintre întrebările mele. Arunc o privire la playerul CD-ul ei •i apleca. "Amenda. O să-•i dau seama eu,“Eu spun ca am lovit de ejectare. „•tii, vă pot spune multe despre o persoană prin gustul lor în muzică.“ Eu trag CD-ul din player-ul •i •ine respira•ia mea mă pregătesc să-l citesc. Te rog, nu lăsa să fie în Nickelback. Mi-ar trebui să sară din ma•ină. Când am citit eticheta scrisă de mână, eu râd. „Rahat Layken lui? Este rahat descriptiv aici, sau posesiv?“ Ea smulge CD-ul din mâinile mele •i inserează-l înapoi în player. „Nu-mi place Kel ating rahatul meu, bine?“ •i asta când se întâmplă. . . cel mai frumos sunet din lume. Sigur, piesa este frumos. Toate melodiile Avett Brothers sunt frumoase. Dar sunetul aud este sunetul comun. Sunetul de similitudine. Sunetul trupa mea preferata pe care l-am ascultat non-stop timp de doi ani. . . venind din difuzoarele ei. Care sunt sansele? Ea imediat se apleacă •i apoi în jos volumul. Am apuca incon•tient mâna să o oprească. „Întoarce-l înapoi în sus, eu •tiu acest lucru.“ Ea smirks la mine ca nu exista o fărâmă de adevăr în ceea ce tocmai am spus. "Oh da? Cum se nume•te?“Îl provoacă. „Este Avett Brothers,“ Eu spun. Ea arcuie•te sprâncenele •i se uită la mine întrebător a•a cum am explicat cântecul. Faptul că aparent ea iube•te această bandă la fel de mult ca •i mine stimulează un sentiment adânc în groapă de stomac pe care nu l-am sim•it de ani de zile. Dumnezeule, am fluturi. Aruncă o privire în jos, la mâna mea încă împreunate deasupra ei. Am trage mâna înapoi •i rula•i-l în jos pantalonii mei, în speran•a că nu a făcut-o inconfortabil. Sunt aproape sigur că e ro•ind din nou, totu•i. E un semn bun. E un semn foarte bun. Întreaga restul drumului la magazin, ea mi-a spune totul despre familia ei. Ea vorbe•te despre cea mai mare parte moartea recentă a tatălui ei •i darul ei de ziua de na•tere de la el. Ea continuă vorbind despre tatăl ei •i tot ceea ce familia ei a fost prin intermediul acestui an. Aceasta explică faptul că aspectul îndepărtat ea devine în ochii ei, uneori. Nu pot ajuta, dar se simt oarecum conectat cu ea, •tiind că ea se poate referi la un anumit nivel cu ceea ce am trecut în ultimii ani. Am tensionat până la gândul de a avea să-i spun despre părin•ii mei chiar acum. Pot să simt conversa•ia sfâr•itul ei vine la o strânsă, a•a că punctul ei în direc•ia reală a magazin alimentar, în speran•a că va devia subiectul parental înainte de a deveni rândul meu de a împărtă•i. Când ne-am trage în parcare, eu sunt atât de u•urată •i nelini•tit. U•urat că nu a trebuit să explice situa•ia mea cu Caulder la ea, dar anxios la gândul că eu •tiu conversa•ia este inevitabilă. Pur •i simplu nu vreau să-i sperie încă. „Wow“, spune ea. „E cel mai rapid mod de a magazin? Această unitate a luat douăzeci de minute.“Am leagăn u•a deschisă •i cu ochiul la ea. „Nu, de fapt, nu e.“ Am pas din ma•ină, impresionat cu mine. A trecut atât de mult timp de când am fost într-o fată, nu eram sigur dacă încă mai am avut nici un joc. Are să realizez că am flirtat cu ea. Imi place de ea. Ea mi se pare, dar ea nu este la fel înainte ca eu sunt, a•a că nu sunt sigur. Sunt cu siguranta nu unul pentru a juca jocuri, a•a că am decis să merg doar cu ea. Am apuca mâna, spune-i să curgă, •i trage-o mai repede spre intrare. Eu fac acest lucru în parte pentru că suntem obtinerea inmuiate, dar mai ales pentru că am vrut doar o scuză pentru a apuca din nou mâna. Când vom ajunge în interiorul ea ud leoarcă •i râzând. Este prima dată când am auzit într-adevăr să râdă. Îmi place să râdă. E un fir de păr umed lipit de obraz, a•a că am ajunge în sus •i •terge•i-l departe. De îndată ce degetele ating pielea, ochii ei de blocare cu a mea •i ea se opre•te râzând. La naiba, acei ochi. Am continua să se holbeze la ea, incapabil să se uite departe. E frumoasă. Atat de frumos. Ea rupe privirea noastră •i cură•ă gâtul ei. Reac•ia ei este oarecum păzită, ca •i cum a• putea fi făcut-o să se simtă inconfortabil. Ea îmi întinde lista cu produse alimentare •i apucă un co•. „Îmi pare că întotdeauna de zăpadă în septembrie?“, Întreabă ea. Tocmai am avut un moment serios intens, u•or ciudat. . . •i ea mă întreabă despre vreme? Râd. „Nu, nu va dura mai mult de câteva zile, poate o săptămână. Cele mai multe ori zăpadă nu începe până la sfâr•itul lunii octombrie. Esti norocos." Ea se uită la mine. "Norocos?" „Da. Este un front rece destul de rare. Ai ajuns aici, chiar în timp.“ „Huh. Am presupus că majoritatea dintre voi to•i ar urî zăpada. Nu Ninge aici cea mai mare parte a anului?“Este oficial. Accentul de sud este favoritul meu absolut acum. „Voi to•i?“ Eu râd. „Ce?“, Spune ea defensiv. Dau din cap •i zâmbet. "Nimic. Tocmai m-am mai auzit cineva spune „voi to•i“, în via•a reală înainte. E drăgu•. Deci, belle de sud „. Ea râde la comentariul meu. "Oh, îmi pare rău. De acum încolo voi face ca voi Yankees •i irosi respira•ia spunând „Voi to•i.“ “ „Nu-i“, spun eu, nudging umăr. „Îmi place accentul tău, e perfect.“ Ea ro•e•te din nou, dar nu uita departe. Mă uit în jos la lista cu produse alimentare •i pretind să-l citesc, dar nu pot să nu observ că se uită la mine. Intens holbezi. Aproape ca ea încearcă să-mi dau seama sau ceva. Ea se întoarce în cele din urmă capul •i am conduce în direc•ia alimentelor pe lista ei. „Lucky Charms?“ Eu spun, eyeing ei ca ea apucă trei cutii mari de cereale. „Este ca favorit lui Kel?“ Ea ranjeste la mine. „Nu, de fapt, e al meu.“ „Eu sunt mai mult fan Krispies Rice mine.“ Eu iau cutiile de cereale de la ea •i să le arunce în co•. „Krispies Rice sunt plictisitoare“, spune ea. „La naiba sunt! Krispies Rice face Rice Krispies tratează. Ce se poate face cereale?“„Lucky Charms au fotografiere bezele stea în ele. Ai de a face o dorin•ă de fiecare dată când mănânci una.“ „Oh, da?“ Eu râd. „•i ce ai de gând să doresc? Ai trei cutii, care este o mul•ime de dore•te.“ Ea se pliază bra•ele peste mânerul co•ului de cumpărături •i se apleacă în timp ce ea îl împinge. Ea devine acela•i aspect îndepărtat în ochii ei din nou. „A• vrea să fiu din nou în Texas“, spune ea în lini•te. Triste•ea în răspunsul ei mă face să vreau să o îmbră•i•ez. Nu •tiu ce este despre Michigan, care face să se simtă în acest fel. Am doar o nevoie coplesitoare pentru o consoleze. „Ce e dor de tine atat de mult despre Texas?“ „Totul“, spune ea. „Lipsa de zăpadă, lipsa de beton, lipsa de oameni, lipsa. . .“Se opre•te. „Lipsa de familiaritate.“ „Prietenul?“ Eu o spun fără să se mai gândească. E ca •i cum îmi pierd filtrul meu când sunt în jurul ei. Ea imi arunca o privire de confuzie, aproape ca •i cum ea nu vrea să interpreteze gre•it întrebarea mea. „•i-e dor prietenul tău?“ Am clarifica. Ea zâmbe•te la mine, •tergând privirea tulbure care a consumat ei caracteristici acum doar câteva secunde. „Nu iubit“, spune ea. Am zâmbet înapoi la ea. Frumos. ••• Eu decid să o iau acasă rapid traseu. Mi-ar fi luat-o drum lung din nou, trebuie doar să-•i petreacă mai mult timp cu ea, dar eu gândesc că de fapt, trebuie să •tie cum să ajungi la magazinul cu produse alimentare, în cazul nu mă pot invita de-a lungul pe următoarea călătorie. Când ne-am trage în alee am hop afară •i de a face drum în jurul valorii de la partea din spate Jeep. Când ea apare hota, l-am deschis trage •i de ceas ca ea adună lucrurile ei împreună. Mă surprinde cât de dezamăgit sunt că suntem pe cale să moduri parte din nou. Nu-mi place gândul că, odată ce aceste alimente sunt descărcate, am de gând să trebuie să se întoarcă acasă. Vreau să petrec mai mult timp cu ea. Când ea mă întâlne•te la partea din spate a jeep, ea zâmbe•te •i pune mâna peste inima ei. "De ce! N-ar fi fost în stare să găsească magazinul fără ajutorul tău. Va multumesc foarte mult pentru ospitalitate, un fel domnule „. Oh. Mele. Dumnezeu. Aceasta este cea mai tare naibii impresia de sud l-am auzit vreodată. •i acel zâmbet. •i râs nervos. Tot ceea ce face ea străpunge inima mea. E tot ce pot face pentru a mă opri de la hapsân fa•a ei •i sărutând naibii de ea chiar aici •i acum. Privind în jos la ea, uitam să râdă. . . Doamne, n-am vrut să-i sărute o fată atât de rău în toată via•a mea. „Ce?“, Spune ea nervoasă. Ea se poate vedea în mod evident, lupta internă din spatele expresiei mele. Nu o face, Will. Am ignora judecata mea mai bine •i pas înainte. Ochii ei rămân blocate pe a mea ca am cupa bărbia cu mâna liberă. Mutarea mea îndrăznea•ă provoacă o mică răsuflare să treacă între buzele ei, dar ea nu face nici o mi•care pentru a trage departe. Pielea ei este moale sub vârful degetelor mele. Pun pariu ca buzele ei sunt chiar mai moi. Ochii mei defila peste ei caracteristici, admirand simplitatea lor frumos. Ea nu timid departe. De fapt, ea arată un pic de speran•ă, ca ea ar saluta buzele mele pe ale ei. Nu o sărut. Nu o fac. O să dai în bară, Will. Încerc să reducă la tăcere vocea din capul meu, dar în cele din urmă câ•tig de cauză. E mult prea devreme. •i e plină zi. Casa ei mama lui, pentru numele lui Hristos! La ce mă gândesc? Am diapozitiv mâna mea în jurul valorii de la ceafă, apoi săru•i pe frunte, în schimb. Eu iau un pas înapoi •i meniurile fără tragere de inimă mâna mea. Trebuie să-mi aduc aminte să respire. Fiind atât de aproape de ea este sufocanta, dar în cel mai bun mod. „E•ti atât de drăgu•,“ Eu spun, încercarea de a face lumina momentului. Am apuca câteva saci din spate Jeep •i rapid cap la u•a din fa•ă, înainte de a veni în fire •i mi pumni. Nu-mi vine să cred că i-am sărutat pe frunte! Am cunoscut doar fata timp de două zile! Am stabilit sacii în jos •i capul înapoi la Jeep la fel ca mama ei face drumul ei afara. Mă simt u•urat nimic, dar peste decizia mea de a nu-i sărute atunci când am dat seama ne-ar fi fost întrerupt. Un gând umilitoare. Eu ajung mâna afară să mă prezint. „Trebuie să fii Layken •i mama lui Kel. Sunt Will Cooper. Trăim peste drum.“ Ea zâmbe•te un zâmbet primitor. Pare drăgu•ă; nu intimidant deloc. Este uimitor cât de mult arata Layken ca ea. „Julia Cohen“, spune ea. „Tu e•ti fratele mai mare Caulder e?“ "Da, doamnă. Mai vechi de doisprezece ani „. Ea se uită la mine pentru un moment. „Deci, pe care le face. . . douăzeci •i unu?" Nu sunt sigur, pentru că se întâmplă atât de repede, dar a• putea să jur că aruncă o privire în spatele meu •i face cu ochiul Layken. Ea se întoarce ei se concentrează din nou în direc•ia mea •i zâmbe•te din nou. „Mă bucur că Kel •i Lacul au putut să facă prieteni atât de repede“, spune ea. "Şi eu." Julia eliberează mâna mea •i apoi spre casa, hapsân sacii în antreu. Lac. Ea nume•te Lacul ei. S-ar putea plăcea chiar mai mult decât Layken. Eu ajung •i apuca ultimele două saci din spatele Jeep ei. „Lacul, nu-i asa? Îmi place asta.“I-am mână sacii •i închide partea din spate. „Deci, Lacul,“ Eu spun, sprijinindu-se de ma•ina ei. Am ori bra•ele mele peste pieptul meu •i să ia o respira•ie profundă. Această parte este întotdeauna cel mai greu. Accesând „invi•i“ parte. „Caulder si eu merg la Detroit vineri. Vom fi plecat până duminică seara, chestii de familie“, spun eu. „Mă întrebam dacă a•i avut planuri pentru mâine seară, înainte să plec?“ Ea ranjeste la mine, apoi se face o fata ca ea încearcă să-•i înăbu•e rânjetul. A• vrea ea nu ar face asta. Zîmbetul ei este uluitoare. „Chiar ai de gând să mă facă să recunosc că nu am absolut nici o via•ă aici?“, Spune ea. Asta nu a fost un nu, a•a că am lua ca da. "Grozav. Este o dată atunci. O să te iau la •apte •i jumătate.“Mă întorc imediat •i capul înapoi la casa mea, înainte de a putea opune. N-am întrebat-o în mod oficial afară. De fapt, a fost mai mult ca tocmai am spus. Dar . . . ea sigur că nu a obiectat. E un semn bun. E un semn foarte bun. luna de miere LACUL Pulls se ridica pe coate •i se sprijină bărbia în mâinile ei. „Εi place cu adevărat acest lucru“, spun eu. 4. Zâmbe•te. „Nu cred că •i-am spus vreodată, dar când ma sărutat pe frunte în acea zi a fost cel mai bun sarut am fi avut vreodată. Până în acel moment, oricum“, spune ea, care se încadrează înapoi împotriva perna ei. Mă aplec •i reproduce sarutul pe frunte, cu excep•ia cazului de data aceasta nu se opresc aici. Am planta pecks mici tot drumul până la vârful nasului, apoi m-am trage înapoi. „A mea, de asemenea,“ spun eu, uitându-se în ochii pe care le primesc să mă trezesc la fiecare diminea•ă pentru tot restul vie•ii mele. Cu riscul de a suna cheesy, am să fiu cel mai norocos om din lume. „Acum vreau să •tiu totul despre întâlnirea noastră.“ Ea pune mâinile în spatele capului ei •i relaxează, mă a•teaptă să-l verse. Stau din nou pe perna mea •i cred că înapoi la acea zi. În ziua în care am căzut pentru so•ia mea. prima dată Eu nu am fost în această stare de spirit bună o în peste doi ani. Eu nu am fost atât de nervos despre o fată în peste doi ani. De fapt, nu am fost chiar •i pe o singură dată în doi ani. O sarcină dublă, un loc de muncă cu normă întreagă •i un copil interferează într-adevăr cu întreaga scenă întâlnire. Există o jumătate de oră înainte de stânga Caulder •i trebuie să plece pentru •coală, a•a că am decis să fac pu•ină cură•enie, deoarece voi fi cu lacul în seara asta. Sunt ezitat sa o duc la Club N9NE la prima noastră întâlnire. Slam poezie este atât de mult o parte din mine; Nu •tiu cum mi-ar lua în cazul în care ea nu a lua legătura cu ea. Sau mai rău, în cazul în care ea îl ura. Vaughn nu a fost niciodată în ea. Ea a iubit Club N9NE pe orice altă noapte, pur si simplu nu slam noapte. Joi au fost, de obicei, pe de o noapte a săptămânii nu ne-am cheltui împreună. Îmi dau seama că acest moment este primul moment Vaughn a trecut chiar •i mintea mea de la momentul în care am întâlnit Lake. „Caulder, asigura•i-vă că du-te curat în camera ta lui. Maya te ui•i în seara asta,“Eu spun ca el iese din hol. El se rostogole•te ochii •i backtracks în dormitor. „Curat este“, mormăie el. El a vorbit înapoi, deoarece el a întâlnit Kel acum câteva zile. Tocmai l-am ignora jumătate din timp. E prea mult pentru a •ine pasul cu. Eu iau geanta supraîncărcat din bucătărie co•ul de gunoi •i să înceapă să se îndrepte în afara cu ea, dar am opri pe hol. Ceva despre imaginea Caulder •i mă cu tatăl nostru în curtea din fa•ă îmi atrage aten•ia. Eu iau un pas înainte •i a ob•ine o privire mai atentă. Nu l-am observat înainte de acest moment, probabil pentru că de fapt, are acum sensul. . . dar în fundal dreapta peste umărul tatălui meu, pute•i vedea piticul cu pălăria ro•ie de peste drum. Acela•i Lacul gnom a căzut pe •i rupt. Piticul se uită chiar la camera cu un ranjet pe fata lui, aproape ca el pozează. Arunc o privire la restul imaginile de pe perete, reamintind momentele toate acestea au fost capturate. Uram uita la aceste fotografii. Am urât modul în care aceasta ar face să mă simt •i cât de mult mi-ar fi dor de ei când m-am uitat în ochii lor. Nu doare la fel de mult mai. Acum, când mă uit la ele, îmi amintesc cele mai multe ori amintiri bune. Văzând imaginile lor aduce realizarea înapoi în prim-planul mintea mea că lacul nu are nici o idee despre responsabilită•ile pe care le am în via•a mea. Trebuie să-i spun în seara asta. Este mai bine să-l acum, în acest fel, dacă ea nu se poate descurca, voi nu fi mers prea departe. Va fi mult mai u•or să fie respins de ei in seara asta, înainte de orice ar fi eu simt fa•ă de ea devine •i mai intensă. Am închide capacul la co•ul de gunoi •i trage•i-l la bordură. Când am aproape de sfâr•itul alee, văd u•a din spate la Jeep Lake este deschis. Ea înclină tot drumul peste scaun, căutând ceva. Când găse•te ceea ce caută, ea a urca din bancheta din spate, cu un coffeepot în mâinile ei. Ea poartă încă pijamale •i părul ei este îngrămădite pe partea de sus a capului ei într-un nod. „Aceasta nu este o idee bună“, spun eu, îndreptându-se peste drum spre ea. Ea sare atunci când ea aude vocea, apoi se învârte în jurul valorii de mine •i rânje•te se confruntă. „Ce fac gre•it de data asta?“ Ea închide u•a la Jeep •i merge spre mine. I punctul la ibricul de cafea. „Dacă bei prea multă cafea acest lucru diminea•a devreme, vei prăbu•i după prânz. Atunci vei fi prea epuizat pentru a ie•i cu data de seara asta fierbinte.“ Ea râde. Zâmbetul ei este trecătoare, totu•i. Ea se uită în jos, la pijama, apoi se execută mâinile peste părul cu o u•oară privire de panică în ochii ei. Ea tăcere speriată despre modul în care ea arată, a•a că am u•ura mintea ei. „Ară•i foarte bine“, i-am asigur. „Păr de pat arata foarte bine pe tine.“ Ea zâmbe•te, apoi se sprijină de ma•ina ei. „•tiu“, spune ea cu încredere, privind în jos, la pijama. „Aceasta este ceea ce port eu pe data nostru în această seară. Iti place?" Mă uit încet-o în sus •i în jos, apoi se agită capul meu nr. „Nu chiar“, spun eu, eyeing cizmele ei. „A• prefera dacă ai purtat pantofii de casă.“ Ea râde. „Voi face asta, atunci. •apte treizeci, nu?“ Dau din cap si zambeste din nou la ea. Suntem de aproximativ patru picioare în afară, dar modul în care ochii ei sunt piercing în a mea, face simt ca ea e doar inci departe. Ea zâmbe•te la mine cu o sclipire necunoscută în ochi. Spre deosebire de ultimele două zile, de fapt, ea pare fericit chiar acum. Vom continua să se holbeze la altul, nici unul dintre noi vorbind. . . sau mers pe jos. Există o lungă tăcere, dar nu e ciudat. Felul in care m-ar urmări de data aceasta pare a fi mai încrezător. Mai mult la usurinta. Mai multe speran•e. Eu decid să dea înainte penibilul încercuie•te, a•a că iau câ•iva pa•i înapoi spre casa mea. „Trebuie să ajung la locul de muncă“, spun eu. "Ne vedem diseară." Ea ridică mâna •i valurile ei la revedere înainte de a porni spre casa ei. Nu doar un val normal de back-•i mai departe, fie. Este o degetele în sus •i în jos val flirtând. Wow. Cine a cunoscut un simplu val ar putea fi atât de al naibii de fierbinte? "Lac?" Aruncă o privire înapoi la mine, col•urile gurii ei aluzie la un zâmbet. „Da?“ I punctul la pijama. „Uite eu chiar am săpat acest nespălat, drept-out-of-pat. Doar asigura•i-vă că vă spăla•i pe din•i înainte să te iau în seara asta, pentru că am să te sărut.“Eu cu ochiul la ea •i să se întoarcă înapoi spre casa mea, înainte ca ea să poată răspunde. ••• „Bună diminea•a, MRS. Alex,“Eu spun, ave•i grijă să nu sune prea prietenos. Trebuie sa ma uit la fiecare cuvânt care iese din gura mea în jurul valorii de această femeie; ea ia tot drumul gre•it. Modul nepotrivit. Trec pe lângă biroul ei •i în serviciul de corespondenta, apoi apuca con•inutul din interiorul caseta mea. Când am ie•i din serviciul de corespondenta, ea deja graba spre mine. „Ai primit nota mea? •i-am lăsat o notă de lipicios.“Ea se uită în jos, la teancul de hârtii eu •in. Mă uit la hârtiile din mâinile mele •i ridicând din umeri. "Nu •tiu încă. Am verificat doar cutia mea acum cinci secunde.“ Doamna Alex nu este cunoscut pentru comportamentul ei natură, cu excep•ia spre mine. favoritismul ei evidentă a devenit o glumă care rulează în rândul personalului. O glumă că eu sunt patul. Ea este de cel pu•in douăzeci de ani mai în vârstă decât mine, să nu mai vorbim căsătorit. Cu toate acestea, ea nu-i oprească de la afi•area ostentativ afec•iunea ei, motiv pentru care am venit doar la serviciul de corespondenta o dată pe săptămână acum. „Ei bine, eu ai scris un mesaj. Consilierul dvs. facultate numit •i are nevoie pentru a programa o întâlnire cu tine.“Ea apucă teancul de hârtii din mâinile mele •i le lă•e•te pe biroul ei, în căutarea pentru nota a scris ea. „El a spus că trebuie să facă observa•ie trimestrială. Jur am pus-o chiar pe partea de sus „. Eu ajung înainte •i glisa•i con•inutul cutiei po•tale înapoi într-o stivă. "Mul•umesc. Întârzii, a•a că am să uit prin ea mai târziu. Voi anun•a dacă nu-l găsesc „. Ea zâmbe•te •i valuri la revedere a•a cum am întors departe de ea. Oh, la naiba. A fost un val flirtând. Am să renun• vin aici. „Au o zi mare,“ Eu spun, de cotitură să plece cât mai repede pot. Sunt u•urat atunci când u•a la biroul de administrare se închide în spatele meu. Sunt într-adevăr va trebui să ob•ine•i pe altcineva să verifice e-mail-mi de acum încolo. „Chiar trebuie să se oprească de conducere ei pe a•a“, spune Gavin. Mă uit în sus •i el se uită pe fereastră la d-na Alex. Mă rostogolesc ochii mei. „Nimic nu sa schimbat de la liceu, Gavin. Este chiar mai rău acum că sunt profesor aici.“ Gavin se uită pe lângă mine •i valuri de la d-na Alex prin fereastră •i zâmbe•te la ea. „Încă cu ochii pe tine. Poate ar trebui să î•i încordează mu•chii tăi; da-i un spectacol de pistol mic. Sau cel pu•in da-i o vedere frumoasă în timp ce mers pe jos „. Gândul doamnei Alex mă admirand din spate mă face un pic prea inconfortabil, asa ca am schimba subiectul •i de mers pe jos spre clasa mea de prima perioadă. „Tu •i Eddie mergi la Club N9NE în seara asta? Nu am văzut voi acolo, în câteva săptămâni.“ "Poate. De ce? Tu faci unul?“ Am agită capul meu. „Nu, nu în seara asta“, spun eu. „Vom fi acolo un pic după opt, totu•i. sitter mea nu este disponibilă până la •apte •i jumătate, a•a că vom pierde, probabil, sacul.“ El se opre•te în piesele sale la fel cum vom ajunge la u•a mea clasă. "Noi? Care noi? Are Will Cooper avea o întâlnire?“El coco•ilor o sprânceană •i a•teaptă răspunsul meu. De obicei nu stau cu elevii in afara de munca, dar Gavin •i Eddie au fost apar la Club N9NE fiecare acum •i apoi pentru câteva luni. Uneori stau împreună, a•a că am ajuns să-i cunosc destul de bine. Când te predau la douăzeci •i unu de ani, este un fel de dificil să taie complet în afara socializarea cu persoane care sunt, practic, vârsta ta. "Asa de? Cine este ea?“, Spune el. „Cine e fata evaziv, care ar putea fi doar la sfâr•itul anului să vraja uscată Will Cooper e?“ Am deschis u•a sălii de clasă •i pierde zâmbet a•a cum am trece pe profesor-mode. „Du-te la clasă, Gavin.“ El râde •i mă salută, apoi se îndreaptă în jos pe hol. ••• „Multumesc din nou, MAYA,“ Eu spun ca am capul prin camera de zi. „Sunt bani pe masă. Am comandat pizza acum aproximativ cincisprezece minute.“Am apuca cheile •i împinge portofelul în buzunar. „El a vorbit foarte mult înapoi atât de pur •i simplu ignora-l. El va vorbi dacă are către în fa•ă ceva important de spus.“ „Tu mi-a plăti dublu?“, Spune ea, care cad pe canapea cu telecomanda în mână. „Nu am fost de acord sa ma uit la celălalt copil.“ „E doar vecinul“, spun eu. „Va merge acasă în curând. Dacă el nu, atunci da. . . Cred că voi plăti în plus.“M-am întors la cap afară când băie•ii fac drumul lor înapoi în casă. Kel se opre•te în pragul u•ii •i pune mâinile în •olduri, uitându-se la mine. „E•ti prietenul surorii mele?“ Am aruncat afara de directedness lui. "UM, nu. Doar prietenul ei.“ „Ea a spus mama mea ai lua-o la o dată. M-am gândit doar iubitii a luat fetele la date.“«Ei bine», am pauză. „Uneori, băie•ii iau fete pe datele pentru a vedea dacă doresc ca ei să fie prietena lor.“ Am observat Caulder în picioare lângă mine, luând în conversa•ie, ca •i cum el este la fel de curios. Nu am fost pregătit să trebuie să explice regulile de întâlnire chiar acum. „Deci, e ca un test?“, Întreabă Caulder. „Pentru a vedea dacă dori•i Layken să fie iubita ta?“ Ridic din umeri •i din cap. „Da, cred că ai putea spune asta.“ Kel râde. „Nu o să ca ea. Ea a râgâieli mult. •i ea e autoritară. •i niciodată nu mă lasă să bea cafea, a•a că, probabil, nu va lăsa să ave•i fie. •i ea are un gust foarte rău în muzică •i cântă prea tare •i lasă sutiene ei toată casa. E brut.“ Râd. „Multumesc pentru avertisment. Crezi că e prea târziu să se retragă acum?“ Kel scutură din cap, lipsă sarcasmul meu complet. „Nu, ea îmbrăcată deja astfel încât trebuie să o ia acum.“ Am oftat, pretinzând a fi deranjat. „Ei bine, este doar câteva ore. Să sperăm că nu va râgâie mult •i •eful mi în jurul •i să fure cafeaua mea •i să cânte cu ea muzica foarte rău •i lăsa•i sutienul în ma•ina mea.“ Sau sperăm că ea va face. Kel trece pe lângă mine în casă. „Mult noroc“, spune el, vocea lui plin de milă. Eu râd •i a închis u•a după mine. Sunt la jumătatea drumului spre ma•ina mea, când lacul se deschide u•a ei •i plimbări pe alee. „E•ti gata?“, Am tipat eu la ea. „Da“, ea •ipă înapoi. Astept pentru ea să meargă la ma•ină, dar ea nu. Se pare gata. De ce este ea doar în picioare acolo? „Ei bine, hai atunci!“, Am tipat eu. Ea încă nu se mi•că. Ea se pliază bra•ele peste piept •i se află în continuare. Eu arunc mâna mea în înfrângerea •i râde. "Ce faci?" „Ai spus că mi-ar ridica la •apte •i jumătate,“ •ipă ea. „Sunt de a•teptare pentru tine să mă iei.“ Eu zambesc •i de a lua în ma•ină, apoi din nou în sus în alee. Când ies afară •i să deschidă u•a ei, am observat că nu poartă pantofi de casa. Am fost un fel de speran•a că era serioasă în această diminea•ă. Nu e destul de întuneric încă, ceea ce este regretabil, deoarece eu nu pot opri uita la ea. Ea ondulată părul •i a pus doar pe un dram de machiaj. Ea poartă blugi •i un tricou violet, care scoate în eviden•ă nuan•a ochilor ei, ceea ce le face chiar mai greu să se uite departe de. Ea arata . . . perfect. După ce suntem amândoi în ma•ină, am ajunge în spatele meu •i apuca punga din bancheta din spate. „Nu avem timp să mănânce, a•a că ne-a făcut brânză la grătar.“ I-am mână sandwich •i o băutură. Sper că nu e prea supărat că noi nu ies să mănânce. Noi pur •i simplu nu avem timp. Aproape m-am dus la ea acasă mai devreme să o lase să •tie că nu au fost, în cazul în care ea nu a mâncat, dar am decis să arunce ceva împreună în ultimul minut în loc. Am un fel de vrut să văd cum ea ar reac•iona la care nu a fost luată la o dată tipic. Poate că e un pic medie, dar ea zâmbe•te, a•a că nu pare în minte. "Wow. Aceasta este prima.“Ea pune sandvi• pe genunchi •i entorse deschide sifon ei. „•i unde mergem într-o astfel de grabă? Nu este, evident, un restaurant.“ Eu iau o mu•cătură de sandwich-ul •i scoate din alee. "E o surpriza. •tiu mai multe despre tine decât •tii despre mine, asa ca in seara asta vreau să-•i arăt de ce sunt totul „. Ea ranjeste la mine. „Ei bine, eu sunt intrigat“, spune ea înainte ca ea să ia o mu•cătură de sandvi•. Sunt u•urată că nu mă apăsa în continuare despre unde mergem. Ar fi un fel de greu de explicat că am luat-o într-un club de noapte într-o joi pentru a viziona un grup de oameni recita poezii. Ea nu suna aproape la fel de atrăgătoare ca este de fapt. Prefer sa las-o sa experimenteze pentru prima dată în persoană, fără a avea idei preconcepute. Când am terminat sandwich-uri noastre, ea pune gunoiul în bancheta din spate •i schimburi în locul ei, astfel încât ea mi se confruntă. Ea se odihne•te la întâmplare cu capul de tetieră. „Ce sunt părin•ii tăi cum ar fi?“ Arunc o privire pe fereastră, nu-i doresc să vadă reticen•a în expresia mea. Este un lucru exact am fost în speran•a că nu va întreba până la unitatea de origine, cel pu•in. N-a• vrea ca acest lucru să fie primul lucru pe care vorbim despre. Aceasta ar pune o stare de spirit sumbră pentru întreaga noapte. Am respira•i adânc •i expira•i, în speran•a că nu sunt la fel de disconfort apar la exterior ca mă simt în interior. Cum naiba pot redirec•iona această conversa•ie? Eu decid să joace jocul Caulder •i mă joc, uneori, pe unitatea de la bunicii no•tri. Sper că nu va crede că e prea cheesy, dar va trece timpul •i poate ajuta chiar mă să o cunosc mai bine. „Nu sunt mare pe mici vorbesc, lac. Ne putem da seama tot ce mai târziu. Hai să facem această unitate de interesant.“M-am ajusta în scaun •i să se pregătească pentru a explica regulile ei. Când mă întorc să se uite la ea, ea se uită la mine cu o privire repulsie pe fata ei. Ce naiba i-am spus? Am relua ultima mea propozi•ie în capul meu •i dau seama cum a sunat. Eu râd când zorile pe mine ca ea complet interpretat gre•it ceea ce tocmai am spus. „Lacul, nu! Am vrut să vorbim despre altceva în afară de ceea ce suntem de a•teptat să vorbim despre.“ Ea expulzează o respira•ie •i râde. „Bine“, spune ea. „•tiu un joc putem juca. Se nume•te, „ai prefera.“ Ai jucat înainte?“Ea scutură din cap. „Nu, dar a• prefera să merg mai întâi.“ Mă simt ca •i cum, dacă am folosi unele dintre cele Caulder •i am folosit-ar fi inselat, a•a că iau câteva secunde să se gândească la unul nou. „Bine“, am spus când am venit cu unul. Golesc gât. „Bine, ai prefera să-•i petreacă restul vie•ii fără arme; sau ai prefera să-•i petreacă restul vie•ii cu arme pe care nu a putut controla?“ Îmi amintesc când Caulder •i am încercat să-Vaughn pentru a juca acest joc pe drumul nostru spre Detroit o dată; ea a dat ochii peste cap •i ne-a spus să crească. Ma uit la Lacul, în speran•a pentru o reac•ie diferită, •i ea se holbeaza la mine direct cu care se confruntă ca ea se gânde•te de fapt un răspuns. „Ei bine“, spune ea. „Cred că mi-ar cheltui mai degrabă restul vie•ii mele cu arme nu am putut controla?“ „Ce? Serios?“Am râs, uitându-se la peste ea. „Dar tu nu ar fi controlul ei! Ele ar putea fi flailing în jurul •i te-ai fi tu însu•i lumini• în mod constant în fa•ă! Sau mai rău, s-ar putea apuca un cu•it •i înjunghia-te!“ Ea râde. La naiba, îmi place că râd. „Nu am realizat că au existat răspunsuri corecte •i gre•ite“, spune ea. „Nu te pricepi la asta. Randul tau." Ea zâmbe•te la mine, apoi brazde sprâncenele, cu care se confruntă înainte •i sprijinindu-se înapoi în scaunul ei. „Bine, lasă-mă să gândesc.“ „Trebuie sa ai unul gata!“ „Doamne, Will! Abia am auzit de acest joc pentru prima dată în urmă cu treizeci de secunde. Dă-mi un al doilea să se gândească la unul.“ Am ajunge la peste •i strânge•i mâna. „Sunt teasing.“ Nu a fost inten•ia mea de a păstra •inându-se de mână, dar pentru un motiv oarecare se simte bine, a•a că nu-i da drumul. Este atât de natural, ca noi nici măcar nu contempla în mi•care. Sunt încă holbezi la degetele noastre interblocate când ea continuă cu rândul ei, neimpresionat. Îmi place cât de mult pare să se bucure de joc. Îmi place modul în care ea a părut să prefere sandwich-uri brânză la grătar la un restaurant. Îmi plac fetele care nu minte lucrurile simple fiecare acum •i apoi. Îmi place că ne •in de mâini. Vom juca câteva mai multe runde •i lucrurile bizare ea vine cu Caulder ar putea da o rulare pentru banii lui. Unitatea jumătate de oră la clubul pare ca este nevoie de cinci minute. Eu decid să pun o întrebare finală ca suntem trăgând în parcare. Am trage într-un spa•iu •i de a ajunge la peste cu mâna stângă pentru a ucide motorul, astfel încât nu trebuie să se mi•te mâna dreaptă de la ei. Arunc o privire peste la ea. „Ultima,“ Eu zic. „V-ar mai degrabă să fie din nou în Texas, chiar acum? Sau aici?“ Ea se uită în jos, la degetele noastre, care sunt intrepatrund si juliturile degetul mare peste mâna mea. Reac•ia ei la întrebarea mea nu este una negativă. De fapt, se pare aproape exact opusul atunci când buzele ei sparge un zâmbet •i se uită înapoi în sus. Doar când deschide gura pentru a răspunde, aten•ia ei este tras la semnul de pe cladirea din spatele meu •i estompează ei zâmbet. „Uh, Will?“, Spune ea ezitând. „Eu nu dansez.“ Ea trage mâna de la a mea •i începe să se deschidă u•a ei, a•a că am face acela•i lucru. „Uh, nici eu“ Amândoi ie•i•i din vehicul, dar faptul că ea nu a răspuns că ultima întrebare nu este pierdut pe mine. Am apuca mâna atunci când ne întâlnim la partea din fa•ă a ma•inii •i am duce înăuntru. Când am mers pe jos prin u•ile fac o scanare rapidă a camerei. •tiu o mul•ime de obisnuitii aici •i sper că pot găsi cel pu•in o zonă retrasă, pentru ca noi să avem pu•ină intimitate. Am fa•a locului un stand gol în partea din spate a camerei •i să conducă ei în acea direc•ie. Vreau ca ea să fie în măsură pentru a ob•ine experien•ă completă fără întrerupere constantă a conversa•iei de la alte persoane. „Este mai lini•tit aici“, spun eu. Se uită în jur cu curiozitate în ochii ei. Ea întreabă publicul mai tânăr atunci când ea observă destul de repede că acest lucru nu este un club de a merge regulat mul•imea. E atent. „Ei bine, in seara asta nu e un club“, spun eu. Ea scoots în cabina prima •i am aluneca în dreapta lângă ea. „E noapte Slam. În fiecare joi au închis clubul în jos •i oamenii vin aici pentru a concura în slam „. Ea rupe privirea de la masa de copii •i se uită la mine, curiozitatea încă prezentă în ochii ei. „•i ce e un Slam?“ Am o pauză de o secundă •i zâmbet la ea. „Este poezie,“ spun eu. „Este ceea ce eu sunt totul.“ Eu a•tept râs, dar nu vine. Ea se uită direct la mine, aproape ca ea nu a în•eles ce am spus. Am început să mă repet, atunci când ea întrerupe. „Poezia, nu-i asa?“ Ea continuă să zâmbească la mine, dar într-un mod foarte duios. Aproape ca ea a impresionat. „Oamenii scrie propriile lor sau nu vor primi de la al•i autori?“ Mă aplec din nou în scaunul meu •i uita-te la scena. „Oamenii ajunge acolo sus •i se toarnă în inimile lor, folosind doar cuvintele •i mi•carea corpurilor lor. Este uimitor. Nu vei auzi nici un Dickinson sau Frost aici.“ Când mă uit la ea din nou, de fapt, ea arată intrigat. Poezia a fost întotdeauna o astfel o mare parte a vie•ii mele; Am fost îngrijorat că nu l-ar în•elege. Nu numai că ea în•elege, se pare entuziasmat despre asta. Am explica regulile pentru ei în ceea ce prive•te concuren•a. Ea cere o mul•ime de întrebări, care mă pune •i mai mult la usurinta. Când am explicat totul pentru ea, am decis să ne apuca de băuturi înainte ca sacul vine pe scenă. „Vrei ceva de băut?“ „Sigur“, spune ea. „Voi lua ni•te lapte cu ciocolată.“ Mă a•tept-o să râdă de gluma, dar ea nu. "Ciocolata cu lapte? Într-adevăr?" „Cu ghea•ă“, spune ea, prozaic. "Bine. O ciocolata cu lapte pe stânci vine imediat.“ Am ie•i din cabina •i merge la bar pentru a comanda băuturi noastre, apoi întoarce-te •i rezema de bar •i de ceas ei. Acest sentiment mă când sunt cu ea. . . Am ratat-o. Am ratat acel sentiment de sentiment. Într-un fel, ea e prima persoană în ultimii doi ani din via•a mea, care îmi dă nici un sentiment de speran•ă despre viitor. Imi dau seama ca eu ma uit pe ea că am făcut o gre•eală imensă. Am comparat ce reac•ia ei la lucrurile s-ar putea să se bazeze pe ceea ce au fost reac•iile lui Vaughn în trecut. Nu e corect lacul să presupunem că s-ar fi oprit de simplitatea data sau de joc am jucat pe unitatea de aici. Nu e corect lacul pe care presupun că nu ar vrea poezie, pur •i simplu pentru că Vaughn nu a făcut-o. Este, de asemenea, nedrept din partea mea să-•i asume ea ar împinge-mă dacă ar •ti că am fost tutorele Caulder lui. Fata asta nu e ceva de genul Vaughn. Fata asta nu este nimic ca orice fată pe care am cunoscut. Fata asta este. . . „E drăgu•ă.“ Vocea lui Gavin mi tresare din gândurile mele. Mă uit peste la el •i el rezemat barul de lângă mine, privindu-mă uit Lake. „Care este numele ei?“ Se întoarce •i comenzi două băuturi de chelnerita. „Layken“, spun eu. „•i da. Ea este drăgu•ă." „Cum au mult timp voi intalnea?“, Întreabă el, întorcându-se înapoi la mine. Mă uit în jos la ceas. „Mergând la patruzeci •i cinci de minute.“ El râde. „Rahat. Felul în care se uita la ea, a• fi ghicit o dracu 'de mult mai mult. Unde ai întâlni?“ Barmanul îmi întinde schimbarea mea •i chitan•a pentru băuturile noastre. Arunc o privire în jos, la primirea •i râde. Este de fapt, spune: „ciocolata cu lapte-pietre.“ Am ori primirea •i pune-l în portofel. „De fapt,“ Eu spun ca mă întorc înapoi la Gavin, „e noul meu vecin. Doar sa mutat în trei zile în urmă.“El scutură din cap •i se uită înapoi în direc•ia ei. „Mai bine sperăm că func•ionează. Asta ar putea ob•ine într-adevăr ciudat, •tii.“ Dau din cap. "Da, a•a cred. Dar am un sentiment bun despre ea.“ Înainte de a merge departe arată spre partea din fa•ă a camerei. „Eddie •i eu sunt acolo. Voi încerca să păstreze ocupată, astfel încât să pute•i avea două intimitatea. Dacă ea te vede aici cu o fată, ea va fi acolo într-o a doua încearcă să fie noul ei cel mai bun prieten.“ Eu râd, pentru că el are dreptate. „Mul•umesc.“ Am apuca băuturile noastre •i capul înapoi la cabina, u•urat că nu va trebui să se ocupe de introduceri în seara asta. Nu •tiu dacă sunt pregătit pentru asta. luna de miere LACUL SITS pe pat •i glares la mine. „Ce naiba, Will? Gavin •tia? El este cunoscut in tot acest timp?“ 5. Râd. „Hei, tu •i Eddie nu au fost singurii care de•in secrete.“ Ea scutură din cap cu neîncredere. „Are Eddie •tie că •tia?“ „Nu cred. Spre deosebire de unii oameni, Gavin poate păstra un secret.“ Ea se îngustează ochii •i role înapoi pe pernă, înmărmurit. „Nu pot să cred că •tia“, spune ea. „Ce a spus când am apărut în clasă poezie?“ „Ei bine, am putea merge mai departe •i vă spun despre acea zi, dar asta ar însemna că ar fi sar peste primul nostru sarut. Nu vreau să aud despre restul întâlnirea noastră?“ Ea ranjeste. „•tii că fac.“ cădere „Ce este SAC?“, Spune ea când mă întorc cu băuturile. "Sacrificiu. Este ceea ce se folosesc pentru a pregăti judecătorii.“Am aluneca înapoi în cabina, dar face un punct pentru a sco în mai aproape de data aceasta. „Cineva realizează ceva care nu face parte din concurs astfel încât judecătorii pot calibra scoring lor.“ „Deci, ei pot suna pe cineva? •i dacă i-au chemat pe mine?“, Întreabă ea. Se uită îngrozită la gândul. „Ei bine, cred că ar fi avut ceva gata“, am •icana. Ea râde, apoi pune unul dintre coatele pe masă, întorcându-se spre mine. Ea conduce mâna prin părul ei, trimi•ând un u•or miros de vanilie în direc•ia mea. Ea mă prive•te o clipă, zâmbetul ei de raspandire de până la ochii ei. Îmi place acest aspect lini•tit despre ea chiar acum. Noi stăm atât de aproape, împreună mă pot sim•i căldura corpului ei împotriva mea, păr•ile ne ating. coapsele, •old împotriva mea, mâinile noastre doar inch în afară. Privirea ei se schimbă de la ochii mei jos la buzele mele •i, pentru prima dată în seara asta, mă simt prima presiune sarut. E ceva despre buzele ei, care mă face să-i sărute atunci când ea este în imediata apropiere astfel. Imi reamintesc că, chiar dacă eu sunt doar „Will“ in seara asta, am cel pu•in un student care este mai mult decât probabil intermitent spionaj pe moment de lini•te us.The între noi o face să ro•ească •i se uită înapoi pe scenă, aproape ca •i cum ea ar putea sim•i că mă luptam cu dorin•a să o sărute. Am ajunge la peste •i să ia mâna în a mea •i aduce•i-l sub masă, plasându-l pe piciorul meu. Mă uit în jos la ea ca I încet accident vascular cerebral degetele. Am accident vascular cerebral la încheietura mâinii ei •i doresc atât de rău să •ină la sfâr•it în sus bra•ul ei, direct pe buze. . . dar eu nu fac. Am cerc înapoi la vârful degetelor, care doresc mai mult decât orice pe care nu am fost în public chiar acum. Nu •tiu ce este despre ea care ma enthralls complet. De asemenea, nu •tiu ce este cu ea, care-mi ajunge la cioc lucruri mi-ar fi în mod normal, mai rezervat despre. „Lacul?“ Am continua urmărirea în sus •i peste mâna cu vârful degetelor mele. „Nu •tiu ce este despre tine. . . dar îmi place.“Am incrucisati degetele ei cu a mea •i rândul meu aten•ia spre scenă astfel încât ea nu crede că se a•teaptă un răspuns de la ea. Zâmbesc când văd apuca pe ea pentru sticla ei •i rapid în jos laptele ei de ciocolata. Ea se simte cu siguranta, de asemenea. În cazul în care sacul merge până la stadiul, întreaga purtare lacului se schimbă. Este aproape ca •i cum ea uită că sunt chiar aici. Ea se apleacă cu aten•ie atunci când femeia începe piesa ei •i ea nu elimina aten•ia ei de pe performer tot timpul. Sunt atât de atras de emo•ie în expresia lacului pe care nu mi pot lua ochii de la ea. A•a cum am grijă de ea, încerc să descifreze motivul din spatele conexiunea intensă mă simt cu ea. Nu e ca •i cum ne-am petrecut atât de mult timp împreună. La naiba, eu cu greu chiar •i o cunosc. Încă nici măcar nu •tiu ce majore ei este, ce numele ei de mijloc este, cu atât mai pu•in ziua ei. În adâncul sufletului, •tiu nimic nu contează. Singurul lucru care contează acum este acest moment, iar acest moment este cu siguranta dulce meu pentru a doua zi. De îndată ce sacul este terminat cu poemul ei, Lacul trage mâna de a mea, •i se •terge lacrimile din ochii ei. Mi-am pus bra•ul în jurul ei •i trage-o pentru mine. Ea acceptă îmbră•i•area mea •i se odihne•te capul pe umărul meu. „Ei bine?“, Întreb. Mă odihnesc bărbia mea deasupra capului ei •i accident vascular cerebral părul, luând într-un alt val de vanilie. Am început să iubesc mirosul de vanilie aproape la fel de mult ca accente de sud. „A fost incredibil“, •opte•te ea. Necrezut. Acesta a fost cuvântul exact am folosit pentru a descrie tatălui meu prima dată când am văzut-o. Am lupta nevoia de a ridica bărbia ei •i trage buzele mea, •tiind că ar trebui să a•tepte până când suntem în particular. Nevoia este atât de cople•itoare, de•i; inima mea este în război cu con•tiin•a mea. Am apleca înainte •i apăsa•i pe buzele mele pe fruntea ei •i închid ochii. Va trebui să facem acum. Noi stăm în aceea•i îmbră•i•area ca •i al•i câ•iva poe•i efectua. Ea râde, plânge ea, ea oftează, ea dureri, •i se simte fiecare piesă realizată. Până în momentul în care poetul finală pentru o rundă vine pe scenă, e evident că e prea târziu. Am fost în speran•a de a pune totul în aer liber dintre noi înainte ca lucrurile au devenit mai serioase. Nu •tiam că se va întâmpla a•a de repede. Sunt prea departe apuse. Nu există nici o cale să mă pot opri de la care se încadrează pentru această fată acum. Eu imi mentin atentia pe scena, dar eu nu pot ajuta, dar ai grija lacul din col•ul ochiului meu ca ea ceasuri interpretul pregătesc la microfon. Ea •ine respira•ia din nou, în timp ce pa•i până la microfon. „Acest poem se nume•te un poem foarte lung“, spune interpretul. Lacul râde •i se apleacă în locul ei. Acest poem este foarte lung Atât timp, de fapt, că durata dvs. de aten•ie Poate fi întins până la chiar limitele sale Dar asta e în regulă Este ceea ce este atât de special despre poezie A se vedea, poezia are nevoie de timp Trăim într-un timp Numi•i-o cultură sau societate Nu contează pentru mine noastră pentru că nici una rimează un moment în care majoritatea oamenilor nu vor să asculte gâtul nostru a•tepta•i ca matchsticks de a•teptare pentru a prinde foc Se a•teaptă până când vom putea vorbi Nu răbdare pentru a asculta Dar acest poem este lung Este atât de mult timp, de fapt, că în timpul acestui poem Ai fi putut face orice număr de alte lucruri minunate Ai fi putut sunat pe tatăl tău Apela•i tatăl tău Ai putea fi scris o carte po•tală chiar acum Scrie o carte po•tală Când a fost ultima dată când ai scris o carte po•tală? Ai putea fi în afara Tu e•ti, probabil, nu prea departe de un răsărit sau un apus de soare Uita-te la răsăritul soarelui Poate ai putea să ai scris propria poezie Un poem mai bun Ai putea fi jucat o melodie sau un cântec cântat Ai fi putut fi întâlnit pe aproapele tău •i memorat numele lor Memoreaza numele aproapelui tău Ai fi putut desenat o imagine (sau, cel pu•in, colorate unul în) Ai fi putut ai început o carte Sau terminat o rugăciune Ai fi putut vorbit cu Dumnezeu ruga Când a fost ultima dată când te-ai rugat? Într-adevăr rugat Acesta este un lung poem Atât timp, de fapt, pe care le-am petrecut deja un minut cu ea Când a fost ultima dată când a•i îmbră•i•at un prieten pentru un minut? Sau le-a spus că îi iube•ti? Spune prietenilor tăi le iubesc . . . nu, serios, spune-le spun, eu te iubesc spun, vă face via•a în valoare de viata, pentru ca este ceea ce fac prietenii Dintre toate lucrurile minunate pe care le-ar fi putut face În timpul acestui poem foarte, foarte mult timp Ai putea fi conectat Poate conecta•i Poate suntem conecta•i A se vedea, cred că singurele lucruri care contează cu adevărat În marea schemă a vie•ii sunt Dumnezeu •i oameni Iar dacă oamenii sunt făcu•i după chipul lui Dumnezeu, atunci când î•i petreci timpul cu oamenii Niciodată nu a pierdut •i în acest poem foarte mult timp am încercat să lase un poem face ceea ce face un poem: Face lucrurile mai simple Nu avem nevoie de poezii pentru a face lucrurile mai complicate Avem unul pe altul pentru asta Avem nevoie de poezii pentru a ne aminti de lucrurile care contează cu adevărat Pentru a avea timp o lungă perioadă de timp Pentru a fi în via•ă de dragul de altcineva pentru un singur moment Sau Pentru că multe momente“avem nevoie unul de altul pentru a men•ine mâinile unei persoane rupt Tot ce trebuie să face•i este să îndeplinească o persoană Se agită mâna aspectul lor în ochii lor Ele sunt tu Suntem cu to•ii împreună rupte Dar aceste piese spulberate ale existen•ei noastre nu trebuie să fie un dezastru Trebuie doar să aibă grijă suficient pentru a organiza limbile noastre, uneori, Pentru a sta •i de a asculta un poem foarte lung O poveste de o via•ă Bucuria unui prieten •i durerea unui prieten Pentru a organiza •i desfă•ura •i să fie lini•te Deci, ruga•i-vă scrie o carte po•tală Sună părin•ii •i să le ierte •i apoi să le mul•umesc Opri•i televizorul Crea•i arta ca cel mai bine cum pute•i permite accesul cât mai mult posibil, în special bani Spune cuiva despre un poem foarte lung ai auzit o dată •i cum după aceea l-ai adus să-i EA WIPES UN ALT lacrima din ochiul ei, atunci când interpretul pa•i de microfon. Ea începe cu aclama restul mul•imii, complet absorbit în atmosferă. Când ea relaxează în cele din urmă împotriva mea, din nou, eu iau mâna într-a mea. Am fost aici aproape de două ore, acum •i eu sunt sigur că e obosit, bazat pe saptamana ea a avut. În plus, n-am sta pentru toate spectacolele, din moment ce am de lucru în zilele de vineri. Încep să se ridice în picioare să-i conducă afară din cabina, atunci când face Emcee un ultim apel pentru arti•tii interpre•i sau executan•i. Ea se întoarce spre mine •i eu pot vedea gândurile ei scrise în mod clar pe fa•ă. „Will, nu-mi po•i aduce aici •i să nu efectua•i. Vă rugăm să face•i una? Te rog, te rog, te rog?“Nu am avut nici o inten•ie de a face un poem în seara asta. Deloc. Dar, oh, Doamne, care mi se uite în ochii ei. Ea într-adevăr o să mă facă să fac acest lucru, pot spune deja. Nu există nici un fel pot spune nu la acei ochi. Am apleca capul pe partea din spate a cabinei •i râde. „Mă omori, Lake. Cum am spus, nu am cu adevărat nimic nou.“ „Fă ceva vechi, atunci“, sugerează ea. „Sau to•i ace•ti oameni te face nervos?“ Ea nu are nici o idee despre cât de des am efectua •i cât de natural simte pentru mine acum. Este aproape la fel de natural ca respira•ia. Nu am fost nervos despre a lua etapa, deoarece prima dată am luat-o în urmă cu cinci ani. Până acum, oricum. Mă aplec în mai aproape •i uite-o direct în ochi. „Nu toate dintre ele. . Doar unul dintre ei“fe•ele noastre sunt atât de incredibil de aproape chiar acum; ar fi atât de u•or să o facă. Doar un cuplu mai mult inch •i am putut să o gust. Zambetul ei dispare •i ea mu•că buza de jos ca privirea ei scade încet la gura mea din nou. Pot să spun de privirea în ochii ei că ea vrea să o sărut la fel de mult. Nervii nefamiliare, care au ocupat stomacul meu au înmul•it acum •i îmi pierd rapid mea de auto-control. De îndată ce încep să se aplece în ea clasps mâinile sub bărbie •i reia motiv ei. „Nu mă face să implor.“ Pentru un moment, am uitat că chiar mi-a cerut să le îndeplinească. Am trage înapoi •i râd. "E•ti deja." Ea nu trage mâinile departe de bărbie •i ea se uită la mine cu expresia cea mai adorabil. O expresie •tiu deja că nu voi putea spune nu. „Bine, bine,“ Eu spun, da cu u•urin•ă. „Dar eu te avertizez, ai cerut.“ Am trage portofelul din buzunar •i să ia banii, •inându-l în aer. „Sunt în!“ Când Emcee mă recunoa•te, am aluneca din cabina •i pentru a începe a face drum spre scena. Nu sunt pregătit pentru asta deloc. De ce nu m-am gândit că mi-ar cere să îndeplinească? Ar fi trebuit să scrie ceva nou. Voi face doar meu „du-te-la“ piesă despre predare. Este destul de u•or. În plus, nici nu cred că am discutat despre profesia mea cu ea; acest lucru ar putea fi un mod distractiv de a face acest lucru. Eu ajung pe scenă •i a regla microfonul, apoi uita-te peste public. Când ne-am bloca ochii, ea stinghii coatele pe masă •i se sprijină bărbia în mâinile ei. Ea valuri ei val de flirtând la mine ca zambetul ei se întinde pe fa•a ei. Modul în care se uită la mine trimite o strîngere de vinovă•ie direct la inima mea. Se uită la mine chiar acum, în acela•i mod în care m-am uitat la ea. Cu speran•ă. Mă love•te cu privirea aia pe care nu ar trebui să pierdem această oportunitate pe o poezie despre profesia mea. Aceasta este oportunitatea mea de a pune totul acolo. . . să utilizeze performan•a mea ca o modalitate de a lăsa să •tie cine sunt cu adevărat. Dacă sentimentele ei pentru mine sunt pe jumătate ceea ce deja ai mei sunt pentru ea, atunci ea merită să •tie ceea ce ea poate fi obtinerea-se în. „Care este numele tau in seara asta bucata, Will?“ Fără rupere privirea noastră, mă uit direct în ochii ei de pe scenă •i răspunsul, „Moarte“. Emcee iese din scenă •i am respiră adânc, se pregăte•te să spună cuvintele care fie se va face pauză sau posibilitatea unei viitorul cu ea. Moarte. Singurul lucru inevitabil în via•ă. Oamenii nu le place să vorbească despre moarte, deoarece aceasta le face trist. Ei nu doresc să imagina modul în care via•a va merge mai departe• fără lor, toate oamenii pe care îi iubesc vor plânge pe scurt dar continuă să respire. Ei nu fac vrei să-•i imagineze cum via•a va merge mai departe, fără a• lor, Copiii lor vor în continuare crește Căsătore•te-te Get vechi. . . Ei nu doresc să imagina modul în care via•a va• continua pentru a merge mai departe fără ele, lucrurile lor materiale vor fi vândute dosarele lor medicale •tampilate „închis“ Numele lor devine o amintire pentru toată lumea ei •tiu. Ei nu fac vrei la imagina modul în care via•a va merge mai departe• fără ei, a•a• in schimb de a accepta-l cap- pe, ei evita subiectul în total, în speranța •i• rugăciune o sa oarecum . . . trece-le prin. Uita de ele, de a trece la Următor → una în linie. Nu, ei nu au vrei să-•i imagineze cum via•a ar continua să meargă mai departe. . . fără lor. dar moartea nu a făcut- a uita. În schimb au fost îndeplinite Faţă în faţă prin moarte, camuflat ca optsprezece roți în spatele unui nor de cea•ă. Nu. Moartea nu a făcut a uita despre lor. Dacă ei numai a fost pregătită, acceptată inevitabil, dispuse lor planuri, a în•eles că nu a fost doar al lor trăie•te la îndemână. Am să fi fost în mod legal considerat un adult la vârsta de nouăsprezece ani, dar eu încă sim•it foarte mult toate de doar nouăsprezece. Nepregătit •i cople•it pentru a avea brusc Întreaga viață a unui copil de •apte ani În regatul meu. Moarte. Singurul lucru inevitabil în viaţă. Fac un pas departe de microfon, senza•ie chiar mai nervos decât atunci când am început. Am totul pus complet acolo. Întreaga mea via•ă, condensat într-un poem de un minut. Când am pas de pe scenă •i de a face drum spre standul nostru, ea lacrimi wiping din ochii ei cu dosul mâinii. Nu sunt sigur la ce se gânde•te, a•a că am mers încet, pentru a-i da un moment pentru a absorbi cuvintele mele. Când am diapozitiv în cabina ea arată trist, a•a că am zâmbet la ea •i să încerce să rupă tensiunea. „Te-am avertizat,“ Eu spun ca am ajunge pentru băutura mea. Ea nu răspunde, a•a că nu sunt sigur ce să spun în acest moment. Am devenit incomod, gândesc că acest lucru nu a fost cel mai bun mod de a merge despre a spune-i povestea mea de via•ă. Cred că un fel de ea a pus la fa•a locului, de asemenea. Sper că nu se simte ca ea trebuie să-mi spună cât de rău se simte pentru mine. Nu-mi place mila mai mult decât orice. Doar când am început să regret alegerea mea în performan•ă, ea ajunge afară •i ia mâna liberă în ei. Ea mă atinge atât de u•or-e ca ea mi-a spus la ce se gânde•te fără măcar să vorbească. Am stabilit băutura mea în jos pe masă •i să se întoarcă cu fa•a spre ea. Când mă uit în ochii ei, nu e păcat că văd deloc. Ea încă se uită la mine cu speran•ă în ochii ei. Fata asta tocmai a aflat lucruri tot ceea ce am fost frică să-i spun despre viata mea. Moartea părin•ilor mei, mânia am •inut fa•ă de ei, suma de responsabilitate acum ma confrunt, faptul că eu sunt toate Caulder a-•i ea încă se uită la mine cu speran•ă în ochii ei plini de lacrimi. Eu ajung la fa•a ei •i a •terge o lacrimă, apoi urme u•or degetul mare peste traseul umed care rulează pe obraz. Ea pune mâna pe partea de sus a mea •i încet trage-l la gura ei. Ea presează buzele în centrul palmei mele fără a rupe privirea de la a mea, cauzand inima mea pentru a prinde în gât. Ea pur •i simplu într-un fel a reu•it să transmită fiecare gând •i emo•ie ea se simte prin acest gest simplu. Eu dintr-o dată, nu-mi pasă în cazul în care suntem sau care ar putea fi cu ochii pe noi. Trebuie să o sărut. Trebuie să. Eu iau fa•a în mâinile mele •i apleci mai aproape, ignorând partea con•tiin•ei mele, care este tipa pentru mine să a•tepte. Ea închide ochii, invitându-mă. Am ezitat, dar imediat ce mă simt cad suflare pe buzele mele, nu mă pot •ine înapoi. Am închide decalajul dintre noi, apăsând u•or buzele mele împotriva buza de jos. Este chiar mai moale decât pare. Într-un fel zgomotul de fond a disparut complet si tot ce aud este sunetul propriei mele bătăile inimii, pulsatorie de-a lungul întregului meu corp. Am muta încet buzele până la buza de sus, dar, de îndată ce mă simt gura încep să parte, fără tragere de inimă am trage departe. Oricât de mult vreau să o sărut cu tot ce am, sunt, de asemenea, vag con•tient că suntem în public, •i am cel pu•in doi elevi aici în seara asta. „Răbdare,“ I •oaptă, mobilizînd toate autocontrolul am. Am accident vascular cerebral obrazul cu degetul mare •i ea îmi zâmbe•te în în•elegere. Încă exploata•ie fa•a ei în mâinile mele, închid ochii din nou •i apăsa•i pe buzele de obrazul ei. Ea e de rahat într-o suflare ca am decuplarea mea •i glisa•i mâinile în jos bra•ele, încercând să-•i amintească cum să respire din nou. Sunt în imposibilitatea de a trage departe de ea, a•a că apăs fruntea mea împotriva ei •i să deschidă ochii. Este în acest moment, pe care •tiu că se simte exact ceea ce simt. Pot să-l văd în ochii ei. „Wow“, ea expiră. "Da, sunt de acord. "Wow." Organizăm celuilalt privirea pentru câteva secunde. Când începe Emcee anun•area de calificare pentru runda a doua am adus repede înapoi la realitate. Nu există nici un fel eu pot să stau aici să mai, fără a trage-o pe poala mea si sarutandu dracului de ea. M-am gândit pentru a evita acest lucru; Cel mai bun curs meu de ac•iune ar fi să plece pur •i simplu. „Să mergem,“ I •oaptă. Eu iau mâna pe măsură ce aluneca din cabina si am dus la ie•ire. „Nu vrei să stai?“, Spune ea, după ce mergem afară. „Lacul, ai fost în mi•care •i despachetarea zile. Ai nevoie de somn.“De îndată ce am spus, ea Cască. „Somn are un sunet bun.“ Când vom ajunge la masina am deschis u•a pentru ea, dar înainte de a ajunge în, am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i trage-o pentru mine. Este o mi•care care apare atât de repede, nu cred că la asta dinainte. De ce ea are acest efect asupra mea? E ca •i cum con•tiin•a mea tocmai iese pe fereastră atunci când ea este în jurul valorii. Oricât de mult •tiu eu ar da drumul înainte de a ajunge ciudat, nu pot. Ea se întoarce imbratisarea mea, apoi se odihne•te capul pe pieptul •i suspine meu. Noi stăm acolo, nici unul dintre noi vorbind sau în mi•care, timp de câteva minute. Nu există un singur sarut a trecut între noi, nu o singură zgârietură de mâna mea peste pielea ei, nu un singur cuvânt rostit. . . dar într-un fel, acesta este momentul cel mai intim l-am împărtă•it vreodată cu cineva. Vreodată. Nu vreau să renun•, dar imediat ce mă uit în sus •i văd Gavin •i Eddie iese din club, am trage înapoi •i de mi•care pentru ei de a urca în interior. Acum nu este momentul pentru o introducere pe Eddie. După cum ne smulgerea din parcare, ea se sprijină capul pe fereastră •i suspine. "Voi? Multumesc pentru asta." Am ajunge la peste •i să ia mâna într-a mea. Tot ce chiar vreau să fac este mul•umesc ei, dar eu nu răspund. Am avut o mul•ime de speran•ă pentru seara asta, dar ea a depă•it cu mult a•teptările mele. Ea epuizată •i eu pot spune că e pe cale de a adormi. Ea închide ochii •i conduc acasă în tăcere •i lăsa•i somn. Când am trage în alee, mă a•tept-o să se trezească, dar ea nu. Eu ucid motorul •i să ajungă să strângă treaza, dar în lini•tea trăsăturile ei mă opre•te. Ma uit somn ca am încerca să cerne prin tot ceea ce m-am sim•it. Cum pot sim•i, eventual, ca •i cum îmi pasă de cineva doar după cunoa•terea ei o chestiune de zile? Am iubit Vaughn, dar pot să spun sincer niciodată nu conectat în acest mod. Pe acest tip de nivel emo•ional, oricum. Nu-mi amintesc sentimentul în acest fel, deoarece. . . bine, niciodată. Este nou. E înfrico•ător. Este interesant. Este enervant. Este calmant. Este fiecare emo•ie m-am sim•it vreodată ghem în sus într-un îndemn intens pentru a apuca de ea •i de a•teptare nu da drumul. Mă aplec mai aproape •i apăsa•i buzele pe fruntea ei în timp ce ea doarme. „Vă mul•umesc pentru acest lucru“, •optesc. Când am mers pe jos în jurul •i deschide u•a ei, se treze•te. Am o ajut din ma•ină •i suntem amândoi tăcu•i în timp ce ne facem drum spre u•a din fa•ă, mână în mână. Inainte de a merge în interior, am trage-mi din nou. Ea se odihne•te capul pe pieptul meu •i ne-am relua aceea•i îmbră•i•area din afara clubului. Nu pot să nu mă întreb dacă acest lucru se simte la fel de natural pentru ei ca o face pentru mine. „Gânde•te-te“, spune ea. „Vei fi plecat trei zile întregi. Asta e aceea•i perioadă de timp eu te-am cunoscut.“ Eu râd •i stoarce mai stricte ei. „Aceasta va fi cea mai lungă de trei zile din via•a mea.“ Vom continua să-•i păstreze reciproc, nici unul dintre noi care doresc să dea drumul, pentru că poate ne dăm seama că într-adevăr va fi cea mai lungă de trei zile ale vie•ii noastre. Am observat privirea ei spre fereastră ca ea îngrijorat cineva ne urmăre•te. Oricât de mult am vrea să cedeze la nevoia insatiabila am să o sărut, i-am da o rapid pe obraz, în schimb. Am eliberat-o •i încet de mers înapoi la ma•ina mea. Când degetele elibera de mina, bra•ul ei scade la partea ei, iar ea zâmbe•te un zâmbet care face repede mi sa regret nu o saruta bine. De îndată ce eu sunt în ma•ina mea, am concluziona că nu există absolut nici un fel voi fi în stare să dormi în seara asta dacă nu rectifica acest lucru. Mă rostogolesc în jos fereastra mea. „Lacul, am o casă unitate destul de mult timp. Ce zici de unul pentru drum?“Ea râde, apoi merge la ma•ină •i se sprijină pe fereastră. Alunec mâna în spatele capului ei •i trage-o pentru mine. A doua buzele noastre cunosc, eu sunt un goner. Ea piese buzele •i, la început, sărutul nostru este lent •i dulce. Ea ajunge prin fereastră •i se execută mâinile prin părul meu, trăgându-mă mai aproape, •i-l conduce complet nebun ma. Gura mea devine mai urgentă împotriva ei •i pentru o frac•iune de secundă, Contemplez anulând călătoria mea în acest weekend. Acum, că am în cele din urmă ea gustat, •tiu că nu va fi capabil să meargă de trei zile fără ea. Buzele ei sunt tot ce mi-am imaginat că ar fi. U•a dintre noi este tortură pură. Vreau să o tragă pe fereastră •i pe poala mea. Continuăm sarutandu până când vom ajunge la un punct în care ne dăm seama că amândoi, fie ea trebuie să urce in interiorul masinii cu mine, sau trebuie să ajungem la un popas. Am încetini simultan în jos •i în cele din urmă se oprească, dar nici unul dintre noi nu trage departe. „La naiba“, •optesc împotriva buzele ei. „Devine mai bine de fiecare dată.“ Ea zâmbe•te •i dă din cap în acord. „Ne vedem în trei zile. Ai grijă de conducere acasă în seara asta.“Ea presează buzele împotriva mea din nou, apoi se trage departe. Am înapoi cu regret de pe alee •i în propria mea, care doresc mai mult decât orice, nu am fost pe cale să plece din ora• pentru următoarele trei zile. Când am ie•i din ma•ina mea ea face drumul înapoi în sus alee. Eu ma uit ca ea adună părul •i trage-l într-un nod, fixându-l cu o bandă în timp ce ea se apropie de u•a din fa•ă. Părul ei arata bine ca asta. Părea mare în jos, de asemenea. După cum am admirând, se dawns pe mine ca eu nici măcar nu-i complimente pe cât de mare a arăta în seara asta. „Lacul!“, Am tipat eu. Ea se întoarce •i mă jog înapoi peste drum spre ea. „Am uitat să-•i spun ceva.“ Am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i •optesc în părul ei, „Ară•i bine în seara asta.“ I-am sărut pe partea de sus a capului, apoi elibera•i-o •i de mers înapoi la casa mea. Când ajung la u•a mea, mă întorc •i ea încă în picioare în acela•i loc mă uitam. Am zâmbet la ea •i du-te înăuntru, apoi capul imediat direct pentru fereastra. Când m-am trage cortina, am văzut-o învârti înapoi spre casa ei •i, practic, sari peste interior. „Ce te ui•i?“, Spune Maya. Vocea ei mi tresare •i am smulge închise cortina •i a se întoarce. „Nimic.“ Eu iau geaca off •i pas pe tocul pantofului pentru a u•ura piciorul meu din ea. „Mul•umesc, Maya. Vrei să-l viziona•i din nou joia viitoare?“ Ea se ridică •i se îndreaptă spre u•a din fa•ă. „Nu te-am întotdeauna?“, Spune ea. „Dar eu nu ma uit că unul ciudat din nou.“ Ea închide u•a în spatele ei •i mă arunc pe canapea •i suspin. Acest lucru a fost de departe cea mai buna data am fost vreodată, •i am un sentiment ei doar de gând pentru a ob•ine o mai bună. luna de miere 6. LAKE SMILES, THINKING înapoi cu privire la modul fericire fericit am fost amândoi după această dată. „Am avut niciodată o noapte ca asta în via•a mea“, spune ea. „Totul despre el a fost perfect, de la început până la sfâr•it. Chiar •i brânză la grătar.“ „Totul, cu excep•ia faptului că nu am reu•it să men•ionez ocupa•ia mea.“ Ea se încruntă. "Pai da. Acea parte supt.“ Râd. „Supt este un eufemism pentru modul în care m-am sim•it în acel hol,“ Eu spun. „Dar, noi am trecut prin ea. La fel de dur cum a fost, uita-te la noi acum.“ „Stai“, spune ea, apăsând degetele la buzele mele. „Nu sari înainte. Începe de unde ai rămas. Vreau să •tiu ce te-ai gândit când m-ai văzut pe hol în acea zi. Dumnezeule, ai fost atât de supărat pe mine“, spune ea. „Pisat pe tine? Lacul, ai crezut că am fost supărat pe tine?“Ea ridică din umeri. „Nu, iubito. Am fost nimic, dar supărat pe tine „. Oh, la naiba MY TREI ZILE WEEKEND. Ce pot spune despre meu week-end de trei zile, alta decât era cea mai lungă, celor mai periculoase trei zile din întreaga mea via•ă. Am fost distras tot timpul mă gândesc la ea. A• fi putut să mă lovit pentru a nu primi numărul ei de telefon înainte de a pleca; cel pu•in am fi putut texted. Bunicul meu a observat aparent diferen•a în interval de aten•ia mea în timpul vizitei. Înainte de a pleca casa lor noaptea trecută, el ma tras deoparte •i a spus: „Deci? Cine este ea?" Desigur, am jucat prost •i negat că ar fi întâlnit pe cineva. Ce-ar crede dacă ar •ti că m-am dus la o întâlnire cu această fată, •i ea mi-a avut deja într-o stupoare? El a râs când am negat •i el stors umărul meu. „Nu se poate a•tepta să o întâlnească“, a spus el. Am groază de obicei, luni diminea•a, dar există un aer diferit astăzi. Probabil pentru că •tiu că voi ajunge să o văd după munca de azi. Am glisa•i nota sub •tergătorul de parbriz Jeep ei, apoi capul înapoi peste drum spre ma•ina mea. De îndată ce am loc degetele pe mânerul u•ii, am gânduri. Sunt mult prea departe. Cine spune, „Eu nu pot să a•tept să te văd“ într-o notă după o dată? Ultimul lucru pe care vreau să fac este sperii ei off. Am mers înapoi la Jeep ei •i ridica•i lama •tergătorului pentru a elimina nota de parbriz ei. "Lăsa•i-l." Am învârtă •i Julia este în picioare în entryway lor, care de•ine o cea•că de cafea între mâinile ei. Mă uit în jos la nota, apoi înapoi la Jeep, apoi înapoi la Julia, nu prea •tie ce să spun. „Ar trebui sa-l lase“, spune ea, arătând spre nota în mâna mea. „Va place.“ Ea zâmbe•te •i conduce înapoi în casă, lăsându-mă cu totul •i cu totul jenată în alee. Plasez nota înapoi sub •tergătorul de parbriz •i face drum înapoi peste drum, în speran•a Julia are dreptate. ••• „I-am spus săptămâna trecută că va veni“, d-na Alex spune într-un ton defensiv al vocii. „Nu, ai spus că sunat despre venirea. Niciodată nu mi-a spus că a fost azi.“ Ea se întoarce la computerul ei •i începe să tasta•i. „Ei bine, eu vă spun acum. Va fi aici la ora unsprezece pentru a observa clasa a patra perioadă.“Ea ajunge la imprimantă ei •i elimină o formă proaspăt tipărită. „•i ve•i avea un nou student la următoarea clasă. Tocmai am înregistrat-o în această diminea•ă. Iată datele ei.“Ea îmi întinde forma •i zâmbe•te. Mă rostogolesc ochii •i împinge forma în ghiozdanul meu, temându-brusc restul zilei. Am mers pe jos în grabă pentru a treia perioadă având în vedere că sunt deja cinci minute întârziere. Mă uit în jos la ceas •i geamăt meu. O observa•ie la ora unsprezece? Asta e doar o oră de acum. Tot ce am programat pentru clasele mele de azi sunt teste de sec•iune. Nu am fost pregătit pentru a preda la toate, mult mai pu•in în fa•a consilierului meu de facultate. Va trebui doar să folosească această perioadă pentru a pregăti ceva în ultimul minut. Dumnezeu, ar putea ziua asta mai rău? Când m-am col• la Sala D, a doua zi într-un fel devine o sută la sută mai bine de îndată ce voi pune ochii pe ea. "Lac?" Are mâinile în părul ei, trăgându-l într-un nod din nou. Ea se învârte în jurul •i ochii ei lărgi, atunci când ea mă vede. Ea trage o foaie de hârtie din între buze •i zâmbete ei, apoi se înfă•oară imediat bra•ele în jurul gâtului meu. "Voi! Ce faci aici?" Mă întorc imbratisare ei, dar foaia de hârtie pe care tocmai l fulgeră în fa•a mea a lăsat tot corpul sim•indu-se ca un bloc solid imobil de beton. Ea de•ine un program. Eu dintr-o dată, nu pot respira. Ea de•ine un program de clasă. Acest lucru nu poate fi bun. Doamna Alex a spus ceva despre inscrierea unui nou elev. Oh, la naiba. Măiculi•ă. Încep imediat panica pe plan intern. Am înfă•ura•i degetele în jurul valorii de încheieturile ei •i trage bra•ele departe de gâtul meu, înainte să ne vadă cineva. Te rog lasă-mă să fie gre•it. Vă rog. „Lacul“, spun eu, scuturându-mi capul, încercând să în•eleagă acest lucru. "Unde . . . ce faci aici?" Ea permite un oftat frustrat si tirant programul în pieptul meu. „Am încercat să găsesc acest prost electivă, dar m-am pierdut“, whines ea. "Ajuta-ma!" Oh, la naiba. Ce naiba am făcut? Eu iau un pas înapoi fa•ă de perete, încercând să mă dea spa•iu să se gândească. Space pentru a respira. „Lacul, nr. . ." Spun. I-am înapoieze programul fără măcar să se uite la ea. Nu este nevoie să se uite la ea. •tiu exact unde ei „elective prost“ este. Nu pot par să proceseze un gând coerent în timp ce se uită la ea, a•a că am rândul său, în jurul •i în spatele mâinile încheietoare capul meu. Este studentă? Sunt profesorul ei? Oh, la naiba. Închid ochii •i cred că înapoi în ultima săptămână. Cine am spus? Cine ne-a văzut împreună? Gavin. Rahat. Nu există nici o spune cine altcineva ar fi putut fi la Club N9NE. •i Lacul! Ea e gata să figura asta orice secundă. Ce se întâmplă dacă ea crede că am încercat să ascundă acest lucru de la ea? Ea ar putea merge direct la administrare •i încheie cariera mea. De îndată ce gândul trece prin minte, ea preia rucsac •i începe să ia cu asalt off. Am ajunge •i trage•i-o la o oprire. „Unde te duci?“ Este evident că e nervos •i sper că inten•iile ei nu trebuie să-mi raporteze. Ea î•i dă ochii •i suspine ei. „M-am prins, Will“, spune ea. "În•eleg. O să te las în pace înainte de prietena ta ne vede.“Ea trage bra•ul din strânsoarea mea •i apoi departe de mine. „Girlfr-nr. Nu, Lac. Nu cred că ai face să-l.“Eu a•tept ca ea să proceseze ceea ce se întâmplă. A• veni doar afară •i spun că, dar nu pot. Nu cred că a• putea spune cu voce tare dacă a• vrea. Sunetul de pa•i apropiindu-se de noi distrage aten•ia de-o departe de mine. Javier rotunje•te brusc col• •i vine la o oprire rapidă când mă vede pe hol. „Oh, omule, am crezut că am întârziat“, spune el. Dacă Lacul nu a dat totul de acum, ea e pe cale să. „Ai întârziat, Javier“, am răspuns. Am deschis u•a la clasa mea •i să-l val înăuntru. „Javi, voi fi acolo în câteva minute. Să clasa •tiu că au de cinci minute pentru a revizui înainte de examen.“Închid încet u•a după mine •i privi în jos la podea. Nu mă pot uita la ea. Nu cred că inima mea poate lua ceea ce ea este pe cale să se simtă. E un scurt moment de reculegere înainte de a gasps în lini•te. Eu ridic ochii spre ea •i dezamăgirea pe fa•a ei lacrimi inima în două. Ea devine acum. „Will“, •opte•te ea dureros. „Te rog nu-mi spune. . .“ Vocea ei este slabă •i ea înclină u•or capul spre partea, agitând încet capul înainte •i înapoi. Ea nu este supărat. Ea e rănită. A• aproape mai degrabă ei să fie supărat chiar acum decât simt modul în care ea se simte. Mă uit în sus la tavan •i freca mâinile peste fa•a mea într-o încercare de a nu pumn de perete al naibii. Cum am putut fi atât de prost? De ce nu a fost profesia mea primul lucru pe care m-am gândit să împărtă•esc cu ea? De ce nu am vedea acest lucru ca o posibilitate? Am continua să ritmul, în speran•a dincolo de orice speran•ă că eu sunt cel care nu-l asistent. Când ajung la dulapurile din fa•a mea, am atinge capul meu împotriva lor, în tăcere mă blesteme. Am într-adevăr stricat de data asta. Pentru amândoi. Am picătură mâinile mele •i fără tragere de inimă rostogolesc cu fa•a spre ea. „Cum nu am văzut asta? E•ti încă în liceu?“ Ea sus•ine până la peretele din spatele ei •i se sprijină de ea pentru sprijin. „Eu?“, Spune ea în apărare. „Cum a făcut faptul că e•ti un profesor să nu vină? Cum vă sim•i•i un profesor? Tu e•ti doar douăzeci •i unu de.“ Îmi dau seama că am de gând să trebuie să răspundă la o mul•ime de întrebări ei. Situa•ia mea de predare nu este deosebit de normală, a•a că în•eleg confuzia ei. Dar nu putem face acest lucru aici. Nu acum. „Layken, ascultă.“ Îmi dau seama când numele ei cade de pe limba mea că nu am o numesc „Lacul“. Cred că e, probabil, cel mai bine la acest punct. „A existat aparent o neîn•elegere între noi doi.“ Ma uit departe de ea când am termin fraza. Un sentiment cople•itor de vinovă•ie mă depă•e•te când mă uit în ochii ei, a•a că pur •i simplu nu. „Trebuie să vorbim despre acest lucru, dar acum nu este cu siguranta momentul potrivit.“ „Sunt de acord“, •opte•te ea. Se pare ca ea încearcă să nu plângă. Nu am putut lua, dacă ea a plâns. U•a de la clasa mea se deschide •i Eddie iese în hol, în căutarea direct la lac. „Layken, am fost doar vin să te caute“, spune ea. „•i-am păstrat un loc.“ Ea se uită la mine, apoi înapoi la Lacul, fără a lăsa urme sau indiciu că ea a pus cap la cap. Bun. Acest lucru lasă doar să se confrunte cu Gavin. „Oh, îmi pare rău, dle Cooper. Nu •tiam că e•ti aici „. Eu stau drept •i merge spre u•ă clasă. „E în regulă, Eddie. Am fost doar merge peste programul Layken cu ea.“Am trage u•a deschisă larg •i a•tepta•i Lacul •i Eddie pentru a face drumul lor în încăpere. Sunt recunoscător că este o zi de testare. Nu există nici un fel, a• fi în stare să prelegere chiar acum. „Cine e hottie?“ Javier întreabă când lacul alunecă în locul ei. „Taci din ea, Javi!“, Voi pocni. Eu deci nu sunt în starea de spirit pentru comentariile sale inteligente-fund chiar acum. Am ajunge la peste •i apuca stiva de teste. „Lini•te•te-te, dle Cooper. Am fost de plată i un compliment.“Se apleacă în spate în scaun •i dă lacul un proces lent, scurt pentru întreg corpul, care îmi face sângele să fiarbă. "Este sexi. Uită-te la ea." I punctul la u•a clasei. „Javi, ie•i afară!“ Se fixează sa se concentreze înapoi la mine. "Dl. Cooper! Doamne! Ce-i cu temp? Cum am spus, am fost doar. . .“„A•a cum am spus, ie•i afară! Nu va jigne•ti femeile din clasa mea!“Apucă căr•ile sale de pe biroul lui. "Amenda. Mă duc să-i lipsă de respect în hol!“După ce u•a se închide în spatele lui, am piti la propriul meu comportament. N-am pierdut cumpătul într-o sală de clasă înainte. Mă uit înapoi la studen•ii •i toată lumea se uită Lake, a•teptând pe un fel de reac•ie din partea ei. Toată lumea, cu excep•ia Gavin. Ochii lui sunt vizuini o gaura prin mine. I-am da un u•or din cap, lăsându-l să •tie că recunosc faptul că, evident, avem multe de discutat. Pentru moment, de•i, este înapoi la sarcina la îndemână. „Clasa, avem un nou elev. Acest lucru este Layken Cohen,“Eu spun, dorind să se spele repede ceea ce sa întâmplat sub covor. „Revizuirea este de peste. Pune-vă noti•ele.“ „Nu vei avea ea însă•i să introducă?“ Eddie întreabă. „Vom ajunge la altă dată“, spun eu, •inând hârtiile. „Teste“. Încep trecerea testelor. Când am ajunge la biroul lui Gavin, se uită la mine întrebător. „Masa de prânz,“ I •oaptă, îl lasă •tiu că voi explica totul atunci. El dă din cap •i ia testul său, de rupere în cele din urmă contactul cu ochii. Când trec pe toate, dar unul dintre testele, am mers pe jos fără tragere de inimă mai aproape de biroul ei. „Lacul“, spun eu. Golesc rapid gâtul meu •i ma corectez. „Layken, dacă ai ceva pentru a lucra la, se simt liber. Clasa este completarea unui test de capitol „. Ea straightens în biroul ei •i se uită la mâinile ei. „Prefer sa iau doar testul“, spune ea în lini•te. Plasez hârtia de pe birou, apoi face drumul înapoi la locul meu. Îmi petrec restul documentelor de oră de clasificare din primele două clase. Eu, ocazional, mă prind trage cu ochiul în direc•ia ei, încercând din greu să nu se holbeze. Ea doar •ine •tergerea •i rescrierea răspunsuri de peste si peste. Nu •tiu de ce a ales să ia testul; ea nu a fost aici pentru oricare dintre prelegeri. eu rupe privirea de hârtie ei •i privi în sus. Gavin este din nou uita urât la mine, a•a că am dart ochii în jos, la dreapta mea de ceas atunci când sună concediere clopot. Toată lumea fi•iere rapid la partea din fa•ă a camerei •i plasează documentele lor pe biroul meu. „Hei, te-ai prânzul pornit?“ Eddie întreabă Lake. Mă uit pe Eddie •i Lacul conversa despre programul ei •i am eliberat în secret că lacul a găsit deja un prieten. Nu sunt atât de sigur îmi place că e Eddie, totu•i. Nu am o problemă cu Eddie. Doar că Gavin •tie prea mult acum •i nu sunt sigur dacă el ar spune Eddie sau nu. Sper ca nu. Arunc o privire înapoi la biroul meu de îndată ce Eddie începe să meargă departe de lacul. Mai degrabă decât ie•irea din sala de clasă, ea conduce direct la biroul meu. Mă uit la ea •i ea scoate ceva din po•etă. Ea scutură câteva bomboane de mentă în mâna ei •i le pune pe biroul meu. „Altoids“, spune ea. „Fac doar presupuneri aici, dar am auzit de lucru minuni Altoids pe mahmurelii.“ Ea îl împinge pe monetării fa•ă de mine •i pleacă. Mă uit la monetării, deranjate că ea a presupus că am primit. Nu trebuie să fie la fel de bun la ascunde emo•iile mele a•a cum am crezut că am fost. Sunt dezamăgit în mine. Dezamagit am pierdut cumpătul, dezamăgit că nu am folosit capul meu atunci când a ajuns la întreaga situa•ie cu lac, dezamăgit că am acum această dilemă uria•ă cu care se confruntă mine. Sunt încă holbezi la monetării atunci când lacul merge la birou •i pune-o hârtie pe partea de sus a gramada. „Este starea mea de spirit evident?“ Eu spun retoric. Ea ia două dintre monetării •i iese din cameră fără să spună un cuvânt. Am oftat •i macră înapoi în scaun, lovind picioarele pe birou. Aceasta este, de departe, a doua cea mai proastă zi din via•a mea. „Nu pot a•tepta atât de mult, omule.“ Gavin merge înapoi în cameră •i se închide u•a în urma lui. El aruncă rucsacul pe birou, în fa•a mea, atunci scoots mai aproape •i urcă în ea. „Ce naiba, Will? La ce te gândeai?" Eu mi scutur capul si ridica din umeri mei. Nu sunt gata să vorbesc despre asta chiar acum, dar am datorez el o explica•ie. Eu aduc picioarele în jos de la birou •i să se odihnească capul în mâini, frecându tâmplele cu degetele mele. „Noi nu am •tiut.“ Gavin râde neîncrezător. „Nu am •tiut? Cum naiba să nu •tii?“, Închid ochii •i suspin. El are dreptate. Cum nu •tim? "Nu •tiu. Este doar . . . niciodată nu a venit“, spun eu. „Am fost plecat din ora• tot weekend-ul. Nu am mai vorbit de la data noastră joi. Este doar . . . într-un fel nu a venit în sus.“Am scutura capul meu, sortarea prin gândurile mele ca ei curge de pe buze. Sunt un dezastru invalmaseala. „Deci, tocmai am aflat că e studentă? Ca, chiar acum?“Dau din cap. „Nu ai făcut sex cu ea, ai făcut-o?“ Întrebarea lui ia un moment să se înregistreze. El ia tăcerea mea ca o recunoa•tere a vinovă•iei •i el se apleacă •i •opte•te, „Ai făcut sex cu ea, nu-i a•a? Vei ob•ine o să concediat, omule.“ „Nu, nu am făcut sex cu ea!“ Voi pocni. El continuă să orbire la mine, încercând să analizeze comportamentul meu. „Atunci de ce e•ti a•a de supărat? Dacă nu ai făcut sex cu ea, nu po•i ob•ine cu adevărat probleme. Mă îndoiesc că voi raporta dacă tot ce ai făcut a fost o săru•i. Asta e ceea ce e•ti îngrijorat? Că ea va raporta?“ Am agită capul meu, pentru că nu e deloc ceea ce mă îngrijorează. Am putut vedea în comportamentul lui Lake că gândul la mine de raportare nu a trecut chiar mintea ei. Era supărat, dar nu cu mine. "Nu. Nu, •tiu că nu va spune nimic. E doar . . .“Conduc mâna peste frunte •i suspin meu. Nu am nici o idee cum să se ocupe de acest lucru. Nici o idee. „La naiba“, spun eu, exasperată. „Trebuie doar să mă gândesc, Gavin.“ Am alerga degetele prin părul meu •i mâinile în spatele încheietoare capul meu. Nu cred că am fost vreodată acest lucru confuz •i cople•it în via•a mea. Tot ceea ce am lucrat ar putea fi, eventual, merge în iad astăzi, pur •i simplu din cauza prostiei mele. Am trei luni rămase până la absolvire, •i există o •ansă bună dacă acest lucru iese, tocmai m-am ruinat întreaga carieră. Ceea ce mă încurcă, de•i este faptul că nu este cariera mea, care mi-a într-o mizerie invalmaseala chiar acum. Este ea. Aceste emo•ii sunt un rezultat direct al ei. Principalul motiv pentru care eu sunt atât de supărat, chiar acum este că se simte ca intr-un fel mi-am rupt doar inima ei. „Oh“, Gavin spune în lini•te. „Rahat.“ Mă uit la el, derutat de reac•ia lui. "Ce?" Se ridică •i puncte pentru mine. „Tu-i place“, spune el. „De asta e•ti a•a de supărat. Ai căzut deja pentru ea, nu-i a•a?“El apucă rucsacul •i începe mersul înapoi spre u•ă, clătinînd din cap. Nici măcar nu deranja să negi. El a văzut modul în care am uitat la ea noaptea trecută. Când u•a se deschide sala de clasă •i mai mul•i elevi încep să se depună în, el merge înapoi la birou •i •oapte mea „, Eddie nu •tie nimic. N-am recunoscut pe nimeni altcineva de la slam, a•a că nu vă face•i griji cu privire la faptul că o parte din ea. Trebuie doar să dau seama ce trebuie să faci.“Se întoarce spre u•ă •i iese în clasă. . . la fel ca •i consilier meu facultate intră. Rahat! ••• Dacă e un lucru pe care l-am învă•at cum să facă bine în via•a mea, este adaptarea. Am cumva făcut prin observarea •i nevătămat într-un fel a făcut-o la sfâr•itul ultimei perioade, fără a bashing pumnii într-un perete. Indiferent dacă sunt sau nu o voi face prin restul zilei doar •tiind că sunt chiar vizavi de ea este încă în aer. Când Caulder •i am trage în alee, ea stă în Jeep ei. Are bra•ul peste ochii •i se pare că ea plânge. „Pot să mă duc lui Kel?“ Caulder întreabă când el urcă din ma•ină. Dau din cap. Las lucrurile mele în ma•ină •i închide u•a mea, apoi face încet drum peste drum. Când ajung la spatele ma•inii ei, întrerup să-mi adun gândurile. •tiu ce trebuie făcut, dar •tiind ceva •i acceptând că sunt două lucruri complet diferite. M-am întrebat de peste si peste ceea ce astăzi părin•ii mei s-ar fi făcut în această situa•ie. Ce-ar face cei mai mul•i oameni în această situa•ie? Desigur, răspunsul este, evident, de a face ceea ce trebuie. Responsabil lucru. Adică, ne-am dus la o dată. Cine ar renun•e la un loc de muncă mai mult de o dată? Acest lucru nu ar trebui să fie greu acest lucru. De ce este atât de greu? Am mers mai aproape •i apăsa•i u•or pe fereastra ei de pasageri. Ea tresare în sus •i în jos viziera rastoarna •i se uită în oglindă, încercând să •teargă urmele de durere de inimă ei. Când u•a se deblochează, o deschid •i să ia un loc. Am închis u•a în spatele meu •i regla•i scaunul, apoi proptesc piciorul meu pe bord. Privirea mea cade nota pe care am lăsat sub •tergător ei în diminea•a asta. Este desfă•urat, situată pe consola ei. Când am scris cuvintele, vedem la ora patru, acest lucru nu este modul în care mi-am imaginat la ora patru, la toate. Arunc o privire la ea •i ea a evita uita la mine. Doar văzând-o provoacă cuvintele mele pentru a prinde în gât. Nu am nici o idee despre ce să spun. Nu am nici o idee în cazul în care capul ei este chiar acum. „La ce te gânde•ti?“, În final, am întrebat. Ea se întoarce încet spre mine •i trage piciorul sus în scaun. Ea împachetări bra•ele în jurul ei •i se sprijină bărbia deasupra genunchiului ei. N-am vrut să fie un genunchi atât de rău în toată via•a mea. „Sunt confuz ca dracu ', Will. Nu •tiu ce să cred.“ Sincer, nu •tiu ce să cred, fie. Doamne, eu sunt un nenorocit. Cum a• fi putut să se întâmple asta? Am oftat •i uite pe fereastră de pasageri. Nu pot pentru via•a mea •ine calmul, dacă continui să caut în acei ochi. „Îmi pare rău“, spun eu. „Acest lucru este vina mea.“ „Este vina nimănui“, spune ea. „Pentru ca acolo să fie vina, trebuie să existe un fel de decizie con•tientă. Nu •tiai, Will.“ Nu •tiu. Dar e vina mea la naiba că nu •tiam. „Asta e doar ea, Lacul,“ Eu spun, întorcându-se cu fa•a spre ea. "Ar fi trebuit sa stiu. Sunt într-o ocupa•ie care nu are nevoie doar de etică în clasă; acestea se aplică la toate aspectele vie•ii mele. Nu •tiam pentru că nu făceam treaba. Când mi-ai spus că e•ti optsprezece ani, am presupus că e•ti în colegiu „. Ea nu se uită •i •opte•te, „am fost doar optsprezece timp de două săptămâni.“ Această frază. În cazul în care sentin•a ar fi fost doar vorbit cu câteva zile în urmă, toată această situa•ie ar fi fost evitate. De ce naiba nu-i doar o întreb când a fost ziua ei? Închid ochii •i să se odihnească capul meu împotriva scaunului, pregăte•te să explice situa•ia mea unică pentru ea. Vreau ca ea să aibă o mai bună în•elegere a motivului pentru care acest lucru nu se poate lucra între noi. „Eu predau elev“, spun eu. „Intr-un fel.“ „Intr-un fel?“ „După ce a murit părin•ii mei, m-am dublat pe toate clasele mele. Am destule credite pentru a absolvi un semestru mai devreme. Din moment ce •coala a fost atât de shorthanded, mi-au oferit un contract de un an. Am trei luni ramase de predare de student. După aceea eu sunt sub contract până în iunie a anului viitor.“Mă uit peste la ea •i ochii sunt închise. Ea clătinând din cap vreodată atât de u•or ca ea nu în•elege ce vreau să spun, sau ea pur •i simplu nu vrea să-l audă. „Lacul, am nevoie de acest loc de muncă. Este ceea ce am de lucru spre timp de trei ani. Suntem falit. Părin•ii mei mi-a lăsat cu o movilă de datorii •i acum colegiu de •colarizare. Nu pot să renun• acum.“ Ea darts ochii spre mine, aproape ca i-am insultat. „Will, în•eleg. Nu te-a• cere să pună în pericol cariera ta. Ai lucrat din greu. Ar fi o prostie dacă ai aruncat departe pentru cineva care le-a•i cunoscut doar pentru trei zile.“ Oh, dar a•. Dacă tocmai v-ar cere să mă. . . Aş. „Eu nu spun că mi-ar cere. Vreau doar să în•eleagă unde vin eu.“«Eu în•eleg», spune ea. „Este ridicol să presupunem că avem chiar •i ceva în valoare de a risca.“ Ea poate nega totul ea vrea, dar orice este că mă simt, •tiu că o simt, de asemenea. Pot să-l văd în ochii ei. „Amândoi •tim că e mai mult decât atât.“ De îndată ce cuvintele părăsi buzele mele, le-am regret imediat. Fata asta este studentul meu. STUDE- NT! Am pentru a ob•ine acest lucru prin cap. Suntem amândoi tăcut. Lipsa de conversa•ie invită numai emo•iile care le-am încercat să le suprime. Ea începe să plângă, •i în ciuda faptului că con•tiin•a mea tipa la mine, eu nu pot ajuta, dar consola ei. I-am trage la mine •i ea îngroapă fa•a în căma•a mea. Vreau a•a de rău să împingă gândul din capul meu că aceasta este ultima dată când am de gând să o •in a•a-dar •tiu că e adevărat. •tiu că odată ce ne-am separat, sa terminat. Nu există nici un fel pot continua să fie în jurul ei cu modul în care ea consumă meu în fiecare gând. •tiu, adânc în jos, că acest lucru este la revedere. „Îmi pare atât de rău,“ •optesc în părul ei. „A• vrea să fi putut face pentru a schimba lucrurile ceva. Trebuie să fac acest drept pentru Caulder. Nu sunt sigur unde mergem de aici, sau cum vom tranzi•ie „. „Tranzi•ie?“, Spune ea. Ea aduce ochii ei să se întâlnească •i ale mele sunt plin de panică. „Dar ce-dacă vorbe•ti cu •coala? Spune-le că nu am •tiut. Întreba•i-i ce op•iuni noastre sunt.“ Ea nu-•i dă seama, dar asta e tot ce am încercat să dau seama în ultimele cinci ore. M-am gândit la orice •i toate scenariile posibile pentru a schimba rezultatul pentru noi. Pur •i simplu nu este unul. „Nu pot, Lake. Acesta nu va func•iona. Nu poate func•iona.“ Ea a trage în afară de mine când Kel •i Caulder ies din casa ei. Am elibera fără tragere de inimă a•teptare mi din jurul ei, •tiind că e ultima dată când am să o •in în bra•e. Acest lucru este mai mult decât probabil ultima dată când vom avea o conversa•ie în afara •colii. Pentru mine să fac ceea ce trebuie, •tiu că las-o să plece complet este singura cale. Trebuie să mă distan•ez de ea. „Layken?“ Eu spun ezitând. „E un lucru mai trebuie să vorbesc cu tine.“ Ea dă ochii peste cap ca ea •tie că e ceva rău. Ea nu răspunde, totu•i. Ea doar a•teaptă pentru mine să continue. „Am nevoie de tine pentru a merge la administrare mâine. Vreau să se retragă din clasa mea. Nu cred că ar trebui să fie în jurul valorii de unul pe altul mai.“ „De ce?“, Spune ea, întorcându-se spre mine. Suferin•a în vocea ei este exact ceea ce am fost teamă că s-ar auzi. „Nu-•i cer să faci asta pentru că vreau să te evite. Eu vă cer acest lucru pentru că ceea ce avem nu este adecvată. Trebuie să ne separe.“ Suferin•a în ochii ei se înlocuie•te cu o privire de neîncredere. „Nu este adecvat?“, Spune ea, neîncrezător. „Se separă pe noi în•ine? Trăie•ti peste drum de mine!“ Suferin•a în vocea ei, mânia în expresia ei, durerea în ochii ei; e prea mult. Văzând rănit ei ca acest lucru •i să nu fie în stare să-i consoleze este de nesuportat. Dacă nu ies din această ma•ină chiar acum, mâinile mele vor fi încurcat în părul ei •i buzele mele vor fi cu ochiuri ale ei într-o chestiune de secunde. Am leagăn deschid u•a •i ie•i. Trebuie doar să respire. Ea deschide u•a ei, de asemenea, •i se uită la mine peste capota ma•inii ei. „Suntem amândoi suficient de maturi pentru a •ti ce este potrivit, Will. Tu e•ti singura persoană •tiu aici. Te rog nu-mi cere să ac•ioneze ca eu nu te cunosc“, ea pledează. „Hai, Lake. Tu nu sunt corect. Nu pot face asta. Nu putem fi doar prieteni. Este singura alegere avem.“ Ea nu are nici o idee despre cât de aproape am ajuns să nu fi prietenul ei chiar acum. Nu există nici un fel posibil, eu pot fi în jurul valorii de această fată •i să continue să facă ceea ce trebuie. Nu sunt atât de puternic. Ea deschide u•a ma•ina ei •i ajunge în interior pentru a apuca lucrurile ei. „Deci, tu spui că e fie totul sau nimic, nu? •i, din moment ce, evident, nu poate fi toate!“Ea trânte•te u•a •i merge spre casa ei. Ea se opre•te scurt •i începe peste piticul cu pălăria ro•ie rupt. „Vei scăpa de mine de a treia perioadă de mâine!“ Ea trânte•te u•a ei, lăsându-mi o epavă cu inima zdrobită, emo•ională în alee. Ultimul lucru pe care am vrut de acest lucru a fost să-i supăr chiar mai mult. Am lira pumnii împotriva partea de sus a Jeep ei, supărat pe mine pentru punerea ei în această situa•ie, pentru a începe cu. „La naiba!“, Am tipat eu. Am învârti •i să se întoarcă la cap acasă, dar în loc să vină fa•ă în fa•ă cu Kel •i Caulder. Amândoi se uită la mine, cu ochii mari. „De ce e•ti atât de supărat pe Layken?“ Kel întreabă. „Nu e•ti tu să fii prietenul ei?“ Arunc o privire înapoi la casa lacului •i mâinile în spatele încheietoare capul meu. „Nu sunt supărat pe ea, Kel. Sunt doar-Sunt supărat pe mine.“Am picătură bra•ele mele •i să se întoarcă înapoi în jurul valorii de la cap acasă. Ei pas în afară ca să trec între ele. Am auzit-le după mine când am prelua lucrurile mele de la ma•ina mea. Sunt încă în curs de urmat atunci când am mers pe jos în interiorul •i seta•i caseta în jos pe bara, a•a că am rândul său, în jurul •i uita-te la băie•i. „Ce?“, Am spus cu o cantitate clară de supărare. Ambele uita unul la altul, apoi înapoi la mine. „Um. Am vrut doar să te întreb ceva,“Caulder spune nervos. El alunecă într-unul dintre scaunele de bar •i se sprijină bărbia în mână. „Maya a spus, dacă Layken devine prietena ta •i te însori cu ea, eu •i Kel vor fi fra•i de drept.“ Ambii băie•i se uita la mine cu expresii pline de speran•ă. „Este fra•ii socri, iar Layken nu va fi prietena mea“, spun eu. „Suntem doar prieteni.“ Kel pa•ii în jurul meu •i urcă în celălalt scaun la bar. „Ea burped prea mult, nu-i a•a? Sau a plecat sutienul ei în ma•ină? Pun pariu că nu va lăsa să o cafea, ar fi ea?“ Am for•a un zâmbet fals •i pas spre teancul de hârtii. „Ai bătut în cuie“, spun eu. „A fost cafeaua. E atât de zgârcit.“ Kel scutură din cap. "Ştiam eu." „Ei bine“, spune Caulder. „Ai putea încerca întâmplă o altă dată pentru a vedea dacă ea vă place mai bine. Eu •i Kel doresc să fie fra•i.“ „Layken •i eu nu merg la o altă dată. Suntem doar prieteni.“Am o privire la ambele dintre ele cu o expresie serioasă. „Las-o baltă.“ Eu stau jos •i scoate stiloul meu, apoi apuca testul de pe partea de sus •i flip-l peste. Este testul ei. Desigur, ar fi al ei. Mă uit la ea, întrebându-se cum naiba se întâmplă acest lucru pentru a ob•ine mai u•or. Doar văzând scrisul ei face cursa mea pulsul. Face mea durere de inimă. Am urmări u•or numele ei cu vârful degetului meu. Sunt destul de sigur că e cel mai frumos scrierii de mână l-am văzut vreodată. „Te rog?“, Spune Caulder. Am clipit, după ce au fost uitate chiar •i în picioare aici. Am ajuns să nu mă gândesc la ea ca asta. Este studentă. Am palmă testul de fa•a în jos pe gramada •i se ridice în picioare. „Kel, nu-i place pizza?“ El scutură din cap. "Nu. Iubesc pizza." „Du-te întreb pe mama ta, dacă vă pute•i relaxa cu noi în seara asta. Avem nevoie de un băiat de noapte a lui.“ Kel sare de pe scaun •i ambele alerga spre u•a din fa•ă. Eu iau un loc la bar din nou •i fixa•i capul în mâinile mele. Toată această zi este cu siguranta mea de suge. ••• Am REST mâna pe u•a la biroul de administrare, aproape-a doua ghicitul intrarea mea. Nu am chef de d-na Alex astăzi. Din păcate, ea mă vede prin fereastra de sticlă •i valuri. val ei flirtând. Am suge •i deschide u•a fără tragere de inimă. „Bună diminea•a, Will“, spune ea cu vocea ei enervant psalmodie. •tiu că am fost „Will“ pentru ea doar câ•iva ani în urmă, dar nu ar răni-o să-mi extind curtoazia că ea se extinde la to•i ceilal•i profesori de aici. Nu te deranja argumentând, totu•i. „Diminea•a.“ Am bag-o formă pe birou spre ea. „Po•i avea acest semnat de dl Murphy •i prin fax la consilierul meu facultate?“ Ea ia forma •i îl plasează într-o tavă. „Orice pentru tine“, spune •i zâmbe•te ea. I-am da un zambet rapid, în schimb, apoi se rotească spre ie•ire, foarte con•tient de propria mea fund de data asta. „Oh, apropo,“ ea îl nume•te după mine. „Că student nou am înregistrat, ieri, tocmai a venit de să renun•e la clasă. Cred că nu este un mare fan al poeziei. Va trebui să semneze formularul I-am dat înainte de a putea face oficial. Probabil că e în drum spre sala de clasă chiar acum.“ „Multumesc“, am molfăi, ie•ind din birou. Acest lucru va fi imposibil. Nu e ca pot •terge pur •i simplu faptul că lacul există. Voi mai mult decât probabil o văd la lucru pe o bază de zi cu zi, fie în trecere. . . in sala de mese. . . în parcare. O să o văd cu siguran•ă la domiciliu în fiecare zi, avand in vedere casa ei este primul lucru pe care îl văd atunci când am mers pe propria-mi u•a din fa•ă. Sau se uite pe fereastră. Nu că voi face asta. Kel •i Caulder devin inseparabile, a•a că va trebui în cele din urmă să interac•ioneze cu ei cu privire la ea. Încercarea de a evita ea nu va func•iona. Lacul este absolut corect. . . acesta nu va func•iona deloc. Am tot încercat să-mi spun mereu noaptea trecută că ceea ce ea a spus că nu era adevărat, dar este. Mă întreb dacă singura alternativă ar fi să încerce •i cel pu•in să fie prietenul ei. In mod evident, va trebui să lucreze prin această situa•ie într-un fel. Când m-am col• la clasa mea, ea stă lângă u•a mea cu forma de transfer presat de perete, încercând să falsifica numele meu. Primul meu instinct este să se întoarcă •i să plece, dar îmi dau seama acestea sunt tipurile exacte de situa•ii vom trebui să înve•e să se confrunte. „Aceasta nu este o idee bună“, spun eu, înainte ca ea să forje numele meu. Dacă cineva ar putea recunoa•te scrisul meu, ar fi d-na Alex. Lacul se învârte în jurul •i se uită la mine. Obrajii ei la acela•i nivel •i ea •â•ne•te ochii în jos la căma•a mea, jenat. Am mers pe jos pe lângă ea •i de a debloca u•a, apoi mi•carea pentru ea să intre în sala de clasă. Ea merge la biroul meu •i smacks formează o jos. „Ei bine, nu au fost încă aici, am crezut că o să te cru•a probleme“, spune ea. Nu trebuie să fi avut cafeaua de azi. Eu iau forma •i uite-l peste. „Lit Rusă? Asta e ceea ce ai ales?“ Ea dă ochii peste cap. „A fost fie că sau Botanică.“ Am trage scaunul meu afară •i să ia un loc, pregăte•te să semneze formularul. De îndată ce vârful pixul meu se întâlne•te hârtia, apare pentru mine că într-un fel, că sunt incredibil de egoist. Ea a ales poezia ca un elective înainte ca ea chiar ar fi •tiut că-l predau. Ea a ales poezia pentru că ea îl iube•te. Faptul că gândurile pe care le am despre ea face să mă simt inconfortabil este un motiv extrem de egoist pentru ao for•a în literatura rusă pentru restul anului. Ezit, apoi pune stiloul înapoi în jos pe hârtie. „M-am gândit mult noaptea trecută. . . despre ce ai spus ieri. Nu e corect din partea mea să vă cer să transfera•i doar pentru că mă nelini•te•te. Trăim o sută de yards în afară; fra•ii no•tri devin cei mai buni prieteni. În orice caz, această clasă va fi bine pentru noi, ne ajuta să în•elegem cum să merge•i când suntem în jurul valorii de unul pe altul.“Eu ajung în ghiozdanul meu •i scoate testul ea a făcut cumva un scor perfect pe. „În plus, vei briza, evident, prin intermediul.“ Ea ia testul de la mâinile mele •i se uită în jos la ea. „Nu mă deranjează de comutare“, spune ea în lini•te. „În•eleg unde vin.“ Am pus capacul la loc pe stilou •i sco scaunul meu înapoi. „Mul•umesc, dar se poate ob•ine mai u•or decât de aici, nu?“ Ea dă din cap neconvingător. „Dreapta“, spune ea. •tiu că sunt complet gre•it. Ea ar putea muta înapoi în Texas, astăzi •i a• sim•i încă prea aproape de ea. Dar, încă o dată, nu-i sentimentele mele pe care ar trebui să conteze în acest moment. E al ei. Am stricat via•a ei destui în ultima săptămână; ultimul lucru pe care vreau să fac este împinge Rusă aprins deasupra. Am mototoli la forma ei de transfer •i Chuck-l spre co• de gunoi. Când se pierde, ea merge peste si alege-l, apoi aruncă în. „Cred că vom vedea a treia perioadă, domnul Cooper“, spune ea în timp ce iese din cameră. Modul în care ea se referă la mine ca „Dl. Cooper“mă face scowl. Nu-mi place faptul că sunt profesorul ei. Mi-ar fi atât de mult, mai degrabă Will ei. luna de miere 7. LACUL NU A MUTAT un mu•chi în ultimele cincisprezece minute. A fost înmuierea în fiecare cuvânt am spus. Reamintind ziua în care am întâlnit •i prima dată a fost de fapt distractiv. Reamintind lucrurile care ne-au sfasiat este istovitor. „Nu-mi mai place sa vorbesc despre asta“, spun eu. „Se pare ca o face trist.“ Ochii ei lă•i •i ea se întoarce spre mine corpul ei. „Will, nr. Îmi place părerile dvs. cu privire la tot ceea ce sa întâmplat. Mă simt de fapt ca ea mă ajută să în•eleg o mul•ime de ac•iunile tale mai bine. Nu •tiu de ce m-am simtit ca tine un fel de dat vina pe mine.“ I-am sărut u•or pe buze. „Cum a• putea să te condamn, Lake? Tot ce am vrut a fost.“Ea zâmbe•te •i odihne•te capul pe antebra•ul. „Nu pot să cred că mama •i-a spus să mă lase această notă“, spune ea. „Dumnezeu, Lacul. Asta a fost atât de jenant. Nu ai nici o idee." Ea râde. „Ea într-adevăr •i-a plăcut, să •tii. La început, vreau să spun. Ea te-a iubit în cele din urmă. A fost în cazul în care între sentimentele ei despre tine fel de waned.“ Cred că despre ziua Julia a aflat, •i modul în care ea îngrijorat trebuie să fi fost pentru Lake. Pentru a avea tot ce se întâmplă în via•a ei ca ea a făcut-o, atunci trebuie sa ma uit la afacerea ta fiica cu durere de inimă? De neimaginat. „Aminti•i-vă când a aflat că e•ti profesorul meu?“, Spune Lake. „Privirea de pe fata ta, atunci când ea se plimba pe aleea spre tine, a fost groaznic. Am fost atât de teamă că ar crede i-am spus că am fost supărat pe tine.“ „Am fost atât de frică de ea în acea zi, lacul. Ar putea fi de intimidare într-adevăr, atunci când ea a vrut să fie. Desigur, după ce am vorbit din nou mai târziu în acea noapte, am văzut o parte mai vulnerabilă la ea, dar încă. Am fost speriat de moarte de ea.“ Lacul labagii pe pat •i se uită la mine. „Ce vrei să spui când voi to•i a vorbit din nou?“ „Mai târziu în acea noapte când a venit înapoi la mine acasă. •i-am spus niciodată asta?“ „Nu“, spune ea brusc, aproape ca i-am în•elat. „De ce a venit înapoi? Ce a spus ea?" „Stai, lasă-mă să înceapă de la început. Vreau să vă spun despre o noapte înainte de a aflat,“Eu spun. „Am trântit un poem despre tine.“ Ea perks sus. "În nici un caz! Cum de nu mi-ai spus?“Ridic din umeri. "Am fost rănit. Nu a fost o piesă pozitivă.“«Vreau să aud despre asta, oricum», spune ea. fata asta Sper ca aceasta situatie este ca dieta, în cazul în care se spune de trei zile este atunci când pofta începe să dispară. Eu chiar sper că e cazul. Faptul că ea stă două picioare de la mine din clasa face mintea mea simt ca un uragan al naibii. Este nevoie de tot în mine, nu să se uite la ea în timpul perioadei de a treia. De fapt, îmi petrec tot timpul în clasa mea încercând să nu se uite la ea. Am fost destul de succes, ceea ce este bun avand in vedere Gavin încă mă prive•te ca un •oim. Cel pu•in m-am simtit ca el a fost azi, oricum. Nu am atât de privit cu nerăbdare un week-end off în via•a mea. Unu. Mai Mult. Zi. „S-ar putea fi un pic mai târziu în seara asta, Maya. Sunt performante, a•a că pot rămâne până se termină.“Ea plops jos pe canapea, cu o cutie de înghe•ată. „Oricare ar fi“, spune ea. Am apuca cheile •i capul afară pe u•a din fa•ă. Nu contează cât de greu să nu încerc, am o privire peste stradă în timpul scurt meu de mers pe jos la ma•ină. Puteam să jur că văd o cameră de zi perdea de completare snap închis. Ma opresc si sa se uite pentru un minut, dar nu se mi•că din nou. ••• Sunt unul dintre primii pentru a ajunge, a•a că iau una dintre locurile spre partea din fa•ă a camerei. Sper energia din mul•ime mă va distrage aten•ia suficient de mult pentru a iesi din acest funk. Sunt aproape jenat să-l recunosc, dar mă simt mai mult cu inima zdrobită peste toată această situa•ie cu lacul decât am făcut-o atunci când Vaughn ma părăsit. Sunt sigur că o mul•ime de durere de inimă, care a fost pierdut în durerea de a pierde părin•ii mei, a•a că poate doar pare diferit pentru acest motiv. Cum ar putea termina lucrurile cu o fată care nu a fost chiar prietena mea, pentru a începe cu, eventual, provoca acest lucru de mult stres? „Hei, domnule Cooper“, spune Gavin. El •i Eddie scoate scaunele lor •i să se a•eze la masă cu mine. Spre deosebire de săptămâna trecută, de fapt, eu salut distragere a aten•iei în seara asta lor. „Pentru ultima oară, Gavin, sună-mă Will. E ciudat să te aud spun că atunci când nu suntem în clasă.“«Hei, Will,»Eddie spune sarcastic. „Tu faci una seara asta?“ Am avut planificate pe performante, dar văzând Gavin are doua mi-ghicitul alegerea mea. •tiu că majoritatea pieselor Efectuez sunt metaforice, dar el va vedea chiar prin asta. Nu că contează; el •tie deja cum mă simt. „Da“, spun Eddie. „Fac unul nou.“ „Cool“, spune ea. „L-ai scrie pentru fata aia?“ Ea se întoarce •i scanează camera. "Unde este ea? Am crezut că am văzut te las cu cineva săptămâna trecută.“Ea se întoarce ei se concentreze pentru mine. „Ea a fost iubita ta?“ Gavin •i mă uit imediat unul la altul. El face o fa•ă care îmi spune că nu a spus nimic lui Eddie. Încerc să echilibru expresia mea când am răspund. "Doar un prieten." Eddie îl împinge pe buza de jos afară •i Pouts. „Prietene, nu-i asa? Asta e de rahat. Avem într-adevăr nevoie să te cupleze cu cineva.“Ea se apleacă pe masă •i pune bărbia în palme în timp ce mă studia. „Gavin, care putem cârlig cu Will?“ El dă ochii lui. „De ce crezi că întotdeauna trebuie să cârlig toată lumea în sus? Nu toată lumea simte nevoia de a fi într-o rela•ie în fiecare secundă a vie•ii lor.“El, evident, încearcă să squelch subiectul •i îl apreciez pentru asta. „Nu încerc să cârlig toată lumea în sus“, spune ea. „Doar oamenii care au nevoie în mod clar.“ Ea se uită la mine. „Fără supărare, Will. Este doar •tii tu. Nu te vezi. s-ar putea face ceva bun.“ „Destul, Eddie,“ Gavin fixează. "Ce? Doi oameni, Gavin! Am men•ionat găsirea de date pentru două persoane în această săptămână. Asta nu e excesiv. În plus, cred că am dat seama pe cineva pentru Layken.“ Când Eddie spune numele ei, am schimba imediat în scaunul meu. Deci, nu Gavin. „Cred că voi încerca să Nick să-i ceară afară“, spune ea, gândire cu voce tare. Înainte de a Gavin poate răspunde, sacul este chemat pe scenă. Sunt u•urat subiectul este pe masa acum, dar nu pot nega tresărire de gelozie, care a făcut doar drum în stomac. Ce-am a•tepta să fie rezultatul toate astea? Desigur că va până în prezent alte persoane. Are întregul ei an de conducere al •colii din stânga; ar fi nebun dacă ea nu a făcut-data. Dar, totu•i, aceasta nu înseamnă că voi fi fericit când ea. „Voi fi înapoi“, spun eu, mă excusing din tabel. A fost de cinci minute •i am nevoie deja o pauză de la Eddie. Când mă întorc de la baie, sacul a terminat deja performante. De îndată ce stai pe spate jos, Emcee mă cheamă pe scenă pentru a efectua mai întâi. „Rupe un picior“, Gavin spune când stau înapoi în sus. „Asta e teatru, Gavin,“ Eddie spune, lovindu-l pe bra•. Am urca treptele •i să ia locul meu în fa•a microfonului. Am observat în trecut că, dacă mă concentrez •i într-adevăr a pus emo•iile mele în scris, efectuarea poate fi de fapt terapeutic. Chiar am nevoie pentru a găsi unele de relief după tot ce sa întâmplat în această săptămână. „Piesa mea se nume•te fata asta.“ Eu fac tot posibilul pentru a evita efectul de orbire lui Gavin, dar este evident prin expresia lui că el •tie poemul este despre lacul imediat ce titlul trece buzele mele. Închid ochii •i inspiri adânc, apoi începe. Am visat despre această fată noaptea trecută. Wow. Acest fată. In al meu vis Stăteam pe marginea unei faleza In cautarea jos peste vast, vale stearpă de mai jos Nu am fost purta pantofi •i stâncile au fost• surpare sub meu degetele de la picioare. Ar fi fost atât de uşor pentru a face un pas înapoi, La mișcare departe de bordură, Departe de o anumită viață inevitabilă care a avut oarecum fost determinat pentru mine o via•ă care a avut• oarecum devenit singura mea op•iune. A fost via•a mea pentru• doi ani •i eu• admis acea. Nu a avut îmbrățișat ea, dar eu a avut acceptat-o. A fost în cazul în care am apar•inut. Oricât de mult nu a făcut-o recurs pentru mine, la fel de mult ca mine tânjea pentru râuri •i• munţi •i• copaci, Oricât de mult am tânjea să audă lor cântece . . . Pentru a auzi lor. . . poezie? A fost evident că ceea ce eu tânjea nu a fost hotărât de mine . . . a fost decis pentru pe mine. Asa de . . . Am făcut singurul lucru pe care am putut face. Singurul lucru pe care am ar trebui să do. M-am pregătit să îmbrăţişare această via•ă. Am aspirat •i a luat-o• adâncime suflare. Am pus meu mâini pe marginea faleza •i a început să inferior eu pe roci extinzându-se din margine. eu îngropă mele degetele adânci în crevase •i• încet a început să mă scădere jos. În jos, în vast, vale stearpă care a devenit mele viaţă. Dar apoi . . . Apoi asta fată . . . Sfânt iad, acest fată . . . Ea a apărut din nicăieri, permanent direct în fa•a mea pe marginea acelui• faleza. Ea privit jos la mine cu ea ochi tristi care a fugit un milion mile adâncime . . . si ea zîmbi la mine. Fata asta zîmbi la mine. A uite care taie drept la miezul meu •i• găurit prin intermediul meu inimă ca o milion a lui Cupidon săge•i, unu dreapta pe partea superioară a alte, in varful alte, in varful alte Drept . . . În . . . Mele inimă . . . Acum acest este partea din vis în cazul în care cel mai fetele s-ar îndoi în jos •i apuca-mi• mâini, Nu-mi spune să merge . . . nu do aceasta este partea din vis în cazul în care cel mai fetele s-ar apuca meu încheieturi •i• bretele cu ei în•i•i lor• picioare deoarece acestea tras pe mine sus cu fiecare uncie de puterea lor în fiind. Acest este partea din vis în cazul în care cel mai fete ar ţipăt în partea de sus a acestora plămâni pentru ajutor, făcând orice •i• Tot acestea ar putea să Salvați pe mine . . . La salvare mă de faptul că vast, vale stearpă de mai jos. Dar acest fată. Acest Fata nu a fost cele mai multe fete. Acest fată. . . Fata asta a facut ceva chiar mai bine. În primul rând, ea se a•eză pe marginea• faleza •i• lovit off pantofii ei •i amândoi am privit cum căzut •i• căzut •i• căzut •i• a continuat la cădea până când a aterizat într-un morman. Un pantof dreapta pe partea de sus a cealaltă în care vast, vale stearpă de mai jos. Atunci ea glisat o radieră grup off ei încheietura, Atins in spatele ei . . . •i ea a tras• păr intr-o nod. •i apoi fata asta Acest fată . . . Ea plasat a ei mâini chiar langa A mea pe margine de care faleza si ea încet A inceput sa inferior se de pe din ea. Ea o înfingeau picioarele goale în indiferent de crăpătură ea ar putea găsi langa al meu. Ea a săpat d ei mana dreapta în fisuri între roci, apoi a plasat stânga mână direct . . . pe top . . . de A mea. Se uită în jos, la vast, vale stearpă de mai jos ne, apoi se uită în sus la mine •i ea zâmbi. Ea zâmbi. Ea privit la mine •i• zîmbi si a zis . . . "Tu esti gata? “ •i eu• a fost. eu in cele din urma a fost. Am avut niciodată mai mult gata in al meu viaţă. Da. . . Acest fată. Mama mea ar avea iubit fata asta. Păcat că a fost doar un vis. Închid ochii •i tonul meu din zgomotul mul•imii în timp ce a•tept plămânii mei să găsească din nou ritmul lor. Când am coborî pe scenă •i să ia o bancheta din spate la masa, Eddie se ridică, •tergându lacrimile din ochii ei. Ea se uită la mine •i se încruntă. „Ar ucide să faci ceva amuzant pentru o dată?“ Furtuni Ea spre baie, eu sunt presupunând că pentru a repara machiajul. Mă uit la Gavin •i râde, dar el se uită la mine cu bra•ele încruci•ate în fa•a lui pe masă. „Will, cred că am o idee.“ "Referitoare la . . .“ „Tu“, spune el. Gesticulează spre scenă, „•i dumneavoastră. . . situa•ie.“Am apleca înainte. „Cum rămâne cu situa•ia mea?“ „•tiu pe cineva“, spune el. „Ea lucrează cu mama mea. Ea este vârsta ta, drăgu•ă, în colegiu.“Am scutura•i imediat capul meu. "Nu. Nici o •ansă“, spun eu, sprijinindu-se înapoi în cabina. „Will, nu poate fi cu Layken. Dacă poezia ta a avut nimic de a face cu ea, pe care mă gândesc că are totul de a face cu ea, atunci ai nevoie pentru a găsi o modalitate de a trece peste asta. Dacă nu, vei ajunge să strici întreaga carieră peste această fată. O fată te-ai dus la o întâlnire cu. Unu!" Continui să-mi scutur capul la ra•ionamentul lui. „Nu caut o prietena, Gavin. Nici măcar nu a fost în căutarea pentru ceva când am întâlnit Lake. Sunt bine cu unde sunt chiar acum; Eu cu siguran•ă nu trebuie să adăuga•i teatru chiar mai mult de sex feminin în imagine.“ „Nu va fi adăugarea de mai dramă. Vei fi de umplere un gol evident în via•a ta. Ai nevoie de până în prezent. Eddie avea dreptate.“ „Ce am dreptate?“, Spune Eddie, întorcându-se la locul ei. Gavin gesturi spre mine. „Despre Will. Are nevoie de până în prezent. Nu crezi că •i Taylor ar fi lovit off?“ Eddie perks sus. „Nu m-am gândit chiar despre ea! Da! Will, o să o iube•ti“, spune ea entuziasmată. „Nu te las voi mi-a înscenat.“ Am apuca jacheta mea. „Am să mă întorc acasă. Ne vedem în clasa de mâine.“ Eddie si Gavin ambele stau. „Voi ajunge mâine numărul ei“, spune Eddie. „Este următoarea sâmbătă seara bine? Voi doi ar putea dubla data cu noi „. „Nu mă duc.“ Am mers pe jos fără să se întoarcă înapoi sau ceda. luna de miere 8. „Bine,“ Lacul SPUNE. "Doua lucruri. Unu. Această poezie a fost. . . sfâ•ietor frumos.“«La fel ca subiectul sa,»Eu spun. Mă aplec în să o sărute, dar ea aduce mâna în sus •i împinge fa•a mea departe. „Doi“, spune ea, îngustarea ochii ei. „Gavin •i Eddie a încercat să te cuplez pe cineva?“ Ea huffs •i se a•ează pe pat. „Bine că nu au fost de acord să-l. Nu-mi pasă cât de gre•it situa•ia noastră a fost, nu există nici un fel mi-ar fi datat oricine altcineva, având în vedere modul în care am sim•it despre tine „. Am schimba rapid subiectul înainte de a da seama că, de•i nu am fost de acord să-l, Eddie este destul de al naibii de persistente. „Bine, acum pentru vineri seara,“ Eu spun, luând cu succes mintea ei de pe data. „Mama ta.“ „Da“, spune ea, găsirea unui loc confortabil lângă mine •i a aruncat piciorul peste al meu. "Mama mea." secrete „PASTA din nou?“ smiorcaituri CAULDER. El apucă farfuria de mâncare de la tejghea •i ia-l la bar •i se a•ează. „Dacă nu-•i place, să înve•e cum să gătească.“ „Îmi place“, spune Kel. „Mama găte•te o mul•ime de legume •i carne de pui. Asta e, probabil, de ce sunt atât de mic, pentru că sunt malnouredish.“ Eu râd •i să-l corecteze. „Este subnutrită.“ Kel rostogole•te ochii. "Asta am spus." Am apuca propria mea castron si umple-l cu paste. . . din nou. Noi avem paste de cel pu•in trei ori pe săptămână, dar există doar două dintre noi. Nu văd rostul în a face mese scumpe cand sunt doar eu •i cele mai multe ori în vârstă de nouă ani. Eu iau un loc la bar vizavi de cei doi băie•i •i umple toate paharele cu ceai. „Suge •i timpul de dulce“, spune Caulder. „Ce este suge •i dulce?“ Kel întreabă. De îndată ce Caulder începe să explice, există o bătaie la u•a din fa•ă. Când am ajunge la u•ă •i deschide-l, sunt surprins să găsească Julia în picioare în antreu. Prezen•a ei a devenit cu siguranta mai intimidant din prima zi am cunoscut-o; mai ales după această după-amiază când a aflat despre mine fiind un profesor. Ea se uită la mine cu care se confruntă direct, cu mâinile în buzunarele ei de sus pentru frecat. "Oh. Hei,“spun eu, încercând să nu apară nervos ca eu sunt. „Kel tocmai a început să mănânce. Dacă vrei, am să-l trimit acasă imediat ce a făcut „. „De fapt“, spune ea. Ea se uită peste umărul meu la băie•i, apoi se uită la mine •i coboară vocea la o •oaptă. „Chiar am vrut să vorbesc cu tine dacă ai câteva minute.“ Pare un pic nervos, ceea ce mă face să mă zece ori mai nervos. „Sigur.“ Am pas deoparte •i de mi•care pentru ea să vină. „Voi pute•i mânca în camera ta, Caulder. Trebuie să vorbesc cu Julia.“«Dar noi nu am spus suge •i dulce pentru astăzi noastre», spune Caulder. „Fă-le în camera ta. O să-•i spun mai târziu a mea.“ Băie•ii ridica boluri •i băuturi •i capul în camera Caulder lui, închizând u•a în urma lor. Când m-am întoarce la Julia gura este ghemuit într-un zâmbet. „Suge •i dulce?“, Spune ea. „E un fel de a ob•ine-l să-•i spun bine •i rău lui pentru a doua zi?“ Am zâmbet •i din cap. „Am început în urmă cu aproximativ •ase luni.“ Eu iau un loc pe aceea•i canapea ca •i ea. „A fost ideea terapeutul său. De•i versiunea originală nu a fost numit suge •i dulce. Am un fel de ad-o parte pentru că improvizate face să sune mai atrăgătoare pentru el.“ „Asta e dulce“, spune ea. „Ar trebui să încep să fac asta cu Kel.“ I-am da un zâmbet u•or, dar nu răspund. Nu sunt foarte sigur ce face ea aici sau ce inten•ii ei sunt, a•a că am să a•tepte în tăcere pentru ea să continue. Ea respiră adânc •i se concentrează privirea asupra imaginii familiei agă•at pe perete vizavi de ea. „Părin•ii tăi?“, Spune ea, arătând spre imaginea. Mă relaxez în canapea •i privi în sus la imagine. „Da. Numele mamei mele a fost Claire. Numele tatălui meu a fost Dimas. El a fost de jumătate din Puerto Rico-numit dupa bunicul din partea mamei „. Julia zâmbe•te. „Asta explică dvs. bronzul natural.“ Este evident că încearcă să abată un motiv sau altul. Ea continuă să se holbeze la imagine. „Te superi dacă te întreb cum s-au întâlnit?“, Spune ea. În urmă cu doar câteva ore a fost gata pentru a rupe capul meu off după ce a aflat că sunt profesor Lake; acum ea încearcă să mă cunoască? Oricare ar fi se întâmplă cu ea, eu sunt în măsură să o întrebare, a•a că am doar să merg împreună cu ea. „S-au întâlnit în colegiu. Ei bine, mama mea a fost în colegiu. Tata a fost de fapt un membru al unei trupe care a jucat în campus ei. El nu a mers la colegiu până la câ•iva ani după ce s-au întâlnit. Mama mea a fost pe un echipaj campus, care ar ajuta la înfiin•at spectacolele lor •i au ajuns să se cunoască. El a întrebat-o afară, iar restul este istorie. S-au căsătorit doi ani mai târziu.“ „Ce au făcut pentru un trai?“ „Mama a fost în resurse umane. Tata a fost. . . el a învă•at limba engleză.“Spun doar că profesorul cuvântul în fa•a ei mă deranjează. „Nu locurile de muncă plătesc cel mai bine, dar au fost ferici•i.“ Ea oftează. „Asta e ceea ce contează.“ Dau din cap în acord. Există o tăcere stânjenitoare care urmează în timp ce ea scanează încet imaginile de pe pere•ii din jurul nostru. Mă simt ca ea vrea să aducă totul începând de astăzi mai devreme, dar poate că nu •tie cum. „Ascultă, Julia.“ Mă întorc spre ea pe canapea. „Îmi pare rău pentru ce sa întâmplat între Lacul. . . între Layken •i mine. Pozi•ia l-am pus-o în nu este corect fa•ă de ea •i mă simt groaznic. E complet vina mea.“ Ea zâmbe•te •i ajunge peste canapea, apoi mângâie partea de sus mâna mea. „•tiu că nu a fost inten•ionată, Will. Ce sa întâmplat a fost o neîn•elegere nefericită; Stiu asta. Dar . . .“Ea oftează •i scutură din cap. „La fel de mult ca tine îmi place •i cred că e•ti un tip grozav. . . nu e doar corect. Ea nu a fost în dragoste înainte •i mă sperie când mă gândesc la felul în care arăta atunci când a trecut prin acea usa ultima joi seara. •tiu că vrea să facă ceea ce trebuie, dar, de asemenea, •tiu că ar face orice să se întoarcă la acel moment. Este prima dată când am văzut-o că fericită de când a murit înainte de tatăl ei.“ Auzind-o valida faptul că sentimentele lacului au fost la fel de intens ca a mea face tot acest lucru chiar mai greu. •tiu că doar încercarea de a face un punct, dar este un punct Prefer să nu aud. „Ceea ce am încercat să spun este. . . acest lucru este în mâinile tale, Will. •tiu că nu e suficient de puternic pentru a nega inima ei ce vrea, a•a că am nevoie de tine să-mi promi•i că vei face. Ai mai mult în joc aici decât ea. Acesta nu este un basm. Aceasta este realitatea. Dacă voi doi capăt în urma inimile •i nu capetele, se va termina în dezastru.“ Am trecerea pe canapea •i să încerce să se gândească la o modalitate de a răspunde. Julia este, evident, tipul de persoană care poate vedea prin rahat, a•a că •tiu că trebuie să fie în fa•ă cu ea. „Îmi place de ea, Julia. •i într-un fel ciudat, îmi pasă de ea. •tiu că ea am cunoscut doar pentru un pic peste o săptămână acum, dar. . . Fac. Îmi pasă de ea. •i asta e exact de ce nu ai nimic să vă face•i griji. Nu vreau nimic mai mult decât pentru a ajuta Layken ob•ine peste asta-orice ar fi ea se simte. •tiu că singura modalitate de a face acest lucru este de a men•ine rela•ia noastră strict profesională de acum încolo. •i î•i promit, voi „. Am auzit cuvintele care provin din gura mea, •i a• dori să recunosc că am fi sută la sută sincer cu ea. Dar dacă am fi sută la sută sincer cu mine, eu •tiu că nu sunt atât de puternic. Care este motivul pentru care trebuie să păstrez distan•a. Julia se sprijină cotul pe partea din spate a canapelei •i pune capul ei pe ea. „E•ti o persoană bună, Will. Sper ca într-o zi va fi suficient de norocos pentru a găsi pe cineva pe jumătate la fel de bun ca tine. Pur •i simplu nu vreau ca ea-l găsească încă, •tii? •i cu siguran•ă nu în aceste condi•ii „. Dau din cap. „Nu vreau ca pentru ea chiar acum, fie,“ Eu spun în lini•te. •i că răspunsul este sigur adevăr. Dacă e ceva ce •tiu sigur, e că nu vreau să povară Lacul cu toate responsabilită•ile mele. E tânără •i, spre deosebire de mine, ea are încă o •ansă la un viitor nealterat. Nu vreau să fiu cel care ia asta de la ea. Julia înclină înapoi în canapea •i se uită la imaginea părin•ilor mei din nou. Am grijă de ea în timp ce ea se uită la ea. Pot să văd acum unde lacul devine privirea îndepărtată. Mă întreb dacă au fost vreodată deznadajduit înainte de a murit tatăl Lake, sau dacă este o reac•ie naturală după cineva aproape de tine moare. Mă face să mă întreb dacă poate eu sunt la fel de deprimată când mă gândesc la părin•ii mei. Julia mâna lui se duce la obraz •i ea tampoane la lacrimi nou formate în ochii ei. Nu •tiu de ce plânge, dar mă simt instantaneu triste•ea ei. Acesta emana de la ea. „Cum a fost pentru tine?“, •opte•te ea, încă uitându-se la imaginea. I se confruntă din nou înainte •i uita-te la imaginea lor. „Ce a fost ceea ce place?“, Întreb. „Moartea lor?“ Ea dă din cap, dar nu se uita la mine. Mă aplec înapoi •i plia•i bra•ele mele peste pieptul meu, odihnindu-mi capul pe spatele canapelei din nou. "A fost . . .“Îmi dau seama că n-am vorbit cu nimeni despre cum a fost pentru mine. Altele decât slam am efectuat cu privire la moartea lor, nu am mai vorbit despre asta într-o singură persoană. „Era ca •i cum fiecare co•mar l-am avut vreodată de-a lungul toată via•a mea a devenit realitate în acea clipă.“ Ea strange ochii închi•i •i cleme mâna peste gura ei, întorcându-se repede departe. „Julia?“ Ea este în imposibilitatea de a controla lacrimile ei acum. Am sco mai aproape de ea pe canapea •i a pus bra•ul în jurul ei •i trage-o pentru mine. •tiu că nu este plânge din cauza a ceea ce am spus. Ea plânge din cauza cu totul altceva. E ceva mai mare se întâmplă aici decât mine •i lacul. Ceva mult mai mare. Am trage înapoi •i uita-te la ea. „Julia, spune-mi,“ spun eu. "Ce s-a întâmplat?" Ea trage departe •i se ridică, îndreptându-se spre u•ă. „Trebuie să merg“, spune ea printre lacrimi. Ea iese pe u•a din fa•ă înainte să aibă o •ansă să o oprească. Când m-am face afară, ea în picioare pe terasa mea plângând incontrolabil. Am mers pe jos pe la ea, sigur de ce să facă. Nesigur dacă sunt în pozi•ia de a face ceva, chiar dacă a• vrea. „Uite, Julia. Orice ar fi, trebuie să vorbe•ti despre asta. Nu trebuie să-mi spui, dar trebuie să vorbim despre asta. Vrei să iau Layken?“ Ea darts ochii până la a mea. „Nu!“, Spune ea. „Nu te. Nu vreau ca ea să mă vadă supărat a•a.“Îmi pune•i mâinile pe umerii ei. "Este totul în regulă? Esti bine?" Ea rupe privirea de la a mea, indicând am lovit unghii pe cap. Nu e în regulă. Ea pa•i de mine, •i se •terge lacrimile departe cu căma•a ei. Ea inhaleaza câteva respira•ii adânci, încercând să oprească mai multe lacrimi de la care curge. „Nu sunt gata pentru ei să •tie, Will. Nu a fost încă“, •opte•te ea. Ea se îmbră•i•ează strâns •i se uită la ea acasă. „Vreau doar ca ei să aibă o •ansă să se stabilească în. Au trecut prin atât de mult deja în acest an. Nu-i pot spune încă. Se va rupe sufletele lor.“ Ea nu iese •i spune, dar pot să-l aud în vocea ei. Ea e bolnavă. Am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i îmbră•i•ez ei. Am îmbră•i•are pentru ce trece ea, pentru ceea ce a trecut prin. I-am îmbră•i•ez pentru Lake, am o îmbră•i•ez pentru Kel, •i i-am îmbră•i•ez pentru Caulder •i cu mine. I-am îmbră•i•are, pentru că e tot ce •tiu să fac. „Nu voi spune nimic. Eu promit.“Eu nici măcar nu •tiu cum să înceapă să mă pun în locul ei, în scopul de a empatiza. Nu-mi pot imagina cât de greu trebuie să fie pentru ea. Pentru a •ti că atât copiii tăi, eventual, vor fi lăsate în lume fără tine? Cel pu•in părin•ii mei nu au •tiut ce urma să se întâmple cu ei înainte să se întâmple. Cel pu•in ei nu trebuie să efectueze în jurul valorii de povara pe care Julia transportă. în cele din urmă ea a trage departe, •i se •terge la ochii ei din nou. „Doar trimite Kel acasă când a terminat mâncarea. Trebuie să ajung la locul de muncă.“ „Julia“, spun eu. „Dacă vreodată te sim•i ca vorbesc despre asta. . .“ Ea zâmbe•te, apoi se întoarce •i pleacă. Am rămas în picioare în fa•a casei mele, cu sentimentul din mai gol lume. •tiind ce este pe cale de a deveni lacului via•a-l face să vreau să-i protejeze chiar mai mult. Am fost în locul ei înainte •i nu a• dori pe cel mai rau dusman al meu. Eu sigur ca dracu 'nu-l doresc pe fata cu care mă îndrăgostesc de. 9. luna de miere LACUL slide-uri de pe pat •i merge la baie, •tergându-ochii. Aceasta este o astfel de idee rea. Tocmai de aceea nu-mi place aducerea trecut. „Lacul“, spun eu, ce urmează după ea. Se uită în oglinda de la baie, un •esut pentru tamponând ochii ei. Eu stau în spatele ei •i înveli•i bra•ele în jurul taliei ei, odihnindu-mi capul pe umărul ei. "Imi pare rau. Nu trebuie să mai vorbesc despre asta.“ Ea se uită la reflec•ia mea în oglindă. „Will“, •opte•te ea. Ea se întoarce spre mine •i înfă•oară bra•ele în jurul gâtului meu. „Doar că am avut nici o idee. Nu •tiam că •tiai deja că era bolnavă „. I-am trage la mine. „Nu am putut veni într-adevăr •i spun că, •tii. Noi nici măcar nu au fost vorbind la acel moment. În plus, a• fi trădat niciodată pe mama ta.“ Râde în căma•a mea, făcându-mă să trag înapoi •i uita-te la ea. „Ce?“, Întreb, confuz despre ce ea râde printre lacrimi. „Crede-mă“, spune ea. „•tiu cât de promisiunile tale la munca mea mama. A trebuit să suporte consecin•ele pe care le-a•i făcut ultima promisiune pentru un an întreg.“Ea aruncă •esut-o în co•ul de gunoi •i apucă-mă de mână, mă duce înapoi la pat. „Nu a• numi suferin•ă“, spun eu, gândindu-mă din nou noaptea trecută. „De fapt, eu sunt destul de sigur că a fost în valoare tot de a•teptare.“ Ea pune mâna între obraz •i perna •i ne întoarcem spre unul pe altul. Am alerga degetele prin părul ei •i Tuck-l in spatele urechilor, apoi saruta-o pe frunte. „Vorbind de suferin•ă“, spune ea. „Pur •i simplu a•tepta•i până când am văzut Gavin •i Eddie din nou. Nu pot să cred că au încercat să vă configura•i „. Am trage mâna departe de fa•a ei •i să se odihnească pe pat între noi. Din anumite motive, mă simt ca nu o pot atinge atunci când am re•inut la sursă de adevăr. Am rup contactul cu ochii •i rola pe spate. Dacă ea va aduce asta la Eddie, s-ar putea la fel de bine totul a lua în aer liber acum. În caz contrar, vom suferi to•i. „Um. . . Lacul?“Eu spun ezitând. De îndată ce numele ei iese din gura mea, ea scutură din cap •i bate joc de mine. „Nu ai făcut-o“, spune ea, cuvintele ei dantelat cu dezamăgire. E prea perceptiv. Eu nu răspund. tăcerea mea o cere să smucitură •i apuca maxilarul, for•ându-mă să se uite la ea. „Te-ai dus la o dată?“, Spune ea neîncrezător. Am plasa mâna pe obrazul ei într-un gest încurajator, în speran•a atingerea mea va alina cuvintele pe cale să iasă din gura mea. Ea tresare fa•a ei departe de mână •i se a•ează pe genunchi, punându-•i mâinile ei pe ele. "Vorbesti serios?" Eu rad un râs nervos, încercând să facă lumina situa•iei. „Lacul, •tii cât de puternic poate fi Eddie. N-am vrut să merg. În plus, a fost doar o dată.“ „Doar o dată?“, Spune ea. „Vrei să spui că nu se poate dezvolta sentimente pentru cineva după doar o dată?“ Ea se învârte în jurul valorii de pe pat •i se ridică, în scădere în jos, în scaunul de birou lângă pat. Ea se pliază bra•ele peste piept, clătinând din nou capul. „Te rog spune-mi că nu o săru•i.“ Am sco spre ea, până când am a•ezat pe marginea patului. Eu ajung înainte •i să ia mâinile în a mea •i uite-o în ochi. „Te iubesc“, spun eu. „•i eu sunt aici. Cu tine. Căsătorit cu tine. Cui îi pasă ce sa întâmplat la o dată prostie în urmă cu mai mult de doi ani?“ „Ai sărutat-o?“, Spune ea, convulsie mâinile înapoi. Ea pune piciorul pe pat între picioarele mele •i împinge împotriva ei, rulare ei •i scaunul de mai multe picioare departe de mine. „Ea ma sărutat,“ Eu spun defensiv. "Si a fost . . . Dumnezeu, Lacul. Nu a fost nimic ca tine saruta.“Ea glares la mine. „Bine“, spun eu, •tergându zâmbetul de pe fa•a mea. "Neamuzant. Dar serios, faci o afacere mare din nimic. În plus, a•i fost de acord să ie•i cu Nick că săptămâna viitoare. Tine minte? Care este diferen•a?" „Care este diferen•a?“, Spune ea, rostind fiecare cuvânt cu aten•ie. „Nu am mers la o întâlnire cu el. Nu l-am săruta. E o diferenta destul de mare al naibii.“ Am apleca înainte •i apuca bra•ele scaun •i trage-o înapoi la mine până când ea este la acela•i nivel cu picioarele mele. Plasez mâinile pe obraji •i for•a ei să se uite la mine. „Layken Cooper, eu te iubesc. Te-am iubit de când a doua am pus ochii pe tine •i nu am încetat să te iubesc pentru o secundă de atunci. Tot timpul am fost cu Taylor, tot ce mă gândeam la tine a fost.“ Ea se încre•e•te nasul ei. „Taylor? N-am nevoie să •tiu numele ei, Will. Acum, voi avea o aversiune pentru Taylors pentru tot restul vie•ii mele „. „Ca am aversiune pentru Javiers •i Nicks?“ Eu spun. Ea ranjeste, dar rapid for•ează zâmbet departe, încă mai încearcă să mă pedepsească cu încruntare ei ineficiente. „E•ti atât de drăgu• când e•ti gelos, dragă.“ Am apleca înainte •i încet apăsa•i pe buzele mele ale ei. Ea oftează un oftat lini•tit, învins în gura mea •i relents, despăr•ire buzele ei pentru mine. Conduc mâinile în jos bra•ele ei •i la brâu, apoi trage-o de pe scaun •i pe mine a•a cum am macră înapoi pe pat. Plasez o mână pe mici de spate, apăsând-o împotriva mea, •i cealaltă mână am alerga prin părul ei, suflându-i partea din spate a capului ei. Am o săru•i tare ca am rostogolesc pe spate, dovedindu-i că nu are absolut nimic să fie gelos. De îndată ce sunt pe partea de sus a ei, ea pune mâinile pe obraji •i for•ele fa•a mea departe de ei. „Deci, buzele atinse buzele altcuiva? După primul nostru sărut?“Eu cad înapoi pe pat lângă ea. „Lacul, opre•te-te. Nu te mai gândi la asta „. „Eu nu pot, Will.“ Ea se întoarce spre mine •i face ca al naibii pouty fata ea •tie că nu pot refuza. „Trebuie să •tiu detalii. În capul meu tot ce pot imagina vă redirec•ionează unele fată la această dată perfectă •i de a face sandwich-uri ei brânză la grătar •i jucând „ai prefera“ cu ea •i schimbul de momente serios intense cu ea, apoi saruta dracului de ea la sfâr•itul anului a nop•ii." descrierea ei prima noastră întâlnire mă face să râd. Mă aplec peste •i apăsa•i pe buzele mele la ureche •i •oaptă ei, „Asta am făcut pentru tine? Am sărutat dracului de tine?“ Ea trage gâtul departe •i mi-aruncă o strălucire, lăsându-mă să •tiu că nu se sprijină în jos până când ea devine drumul. „Bine“, am geamăt, trăgând înapoi. „Dacă vă spun totul despre ea va promi•i să mă lase să sărute dracului de tine din nou?“ „Promise“, spune ea. pe de altă dată Când sună clopot CONCEDIERI, lacul este prima in afara clasei din nou. Tensiunea în aerul dintre noi este atât de gros, e ca •i cum ea trebuie să ruleze în afara doar pentru a respira. Am mers la biroul meu •i să ia un loc, în timp ce restul elevilor din dosar. "Sambata seara. ora •apte bun pentru tine?“, spune Gavin. Mă uit la el •i el se uită la mine, a•teptând un răspuns. „Bine pentru ce?“ „Pentru Taylor. Mergem la o întâlnire dublă •i Eddie nu va avea nici un răspuns.“«Nu.» Gavin se uită la mine pentru câteva secunde, este dificil de în•eles răspunsul meu. A fost o destul de clar nu, a•a că nu sunt sigur ce problema este. „Te rog?“, Spune el. „Că•ei ochii lucra numai pe prietena ta, Gavin.“ El se prăbu•e•te umerii •i pământurile sale în birou în fa•a mea. „Nu va lăsa să meargă, Will. Odată ce Eddie devine ceva în capul ei, este mod mai pu•in dureros de a merge doar împreună cu ea.“ Am agită capul meu. "Nu. Nu mă duc,“Eu spun cu fermitate. „În plus, tu e•ti cel care a pus această idee în cap. Tu ar trebui să sufere consecin•ele, nu eu.“ Gavin se înclină pe spate în scaun •i rulează mâinile peste fa•a lui, a învins. De îndată ce mă simt victorios, el •utează înainte în scaunul său. „Dacă nu merge, eu voi spune.“ Mă aplec pe spate în scaun •i strălucirea mea la el. „Vei spune ce?“ El aruncă o privire la u•ă, apoi înapoi la mine, asigurând intimitatea noastră. „Voi merge la Murphy principal •i am să-i spun că a ie•it cu un student. Îmi pare rău că trebuie să vină la •antaj, Will, dar nu •tii Eddie când ea devine o idee în cap. Trebuie să faci asta pentru mine.“ Chiar el a amenin•at doar ca să mă •antajeze? Eu iau stiloul meu •i trage planul meu lec•ie în fa•a mea, de rupere contactul vizual cu el. „Gavin, nu va spune,“ Eu spun, râzând. El suspina la răspunsul meu, pentru că el •tie că nu s-ar apleca asta mică. "Ai dreptate. N-a• spune. Dar nu crezi că e•ti dator să-mi pentru a fi atât de demn de încredere?“, Spune el. „Este doar o singură dată. O mică favoare. Ce diferen•ă poate face o dată?“ „În func•ie de cine este cu, se poate face o mare diferen•ă“, spun eu. O dată cu lacul a fost suficient pentru a trimite via•a mea într-o vrie. „Dacă te ajută, nu va trebui să facă mult mai vorbesc. Taylor •i Eddie va monopoliza complet conversa•ia. Putem mânca fripturi noastre •i mormăind la fiecare câteva minute •i vor fi totu•i mai în•elept. Atunci se va termina. Jur." Eu datorez-i o favoare. O mare favoare. El e singurul care •tie despre situa•ia mea cu lacul •i el niciodată nu o dată mi-a dat antiglon• despre asta. Nu •tiu cum Eddie se poate ob•ine felul ei, atunci când ea nu e nici măcar în cameră, dar în cele din urmă am părea rău. Am palmă stiloul meu în jos pe birou •i suspin, oferindu-i o privire severă. „Bine“, am spus. „O singură condi•ie.“ „Nimic“, spune el. „Nu vreau ca acest lucru să se întoarcă la Lake. Spune-i Eddie mă duc, dar da-i o scuză pentru a păstra tăcerea ei. Spune-i că nu ar trebui să fie agă•at cu voi doi după ore sau ceva.“ Gavin stă •i adună lucrurile lui. „Vă mul•umesc, Will“, spune el. „E•ti un salvator de vie•i. •i hei, s-ar putea dori chiar Taylor. Păstra•i o minte deschisă.“ ••• Intru în restaurant •i la fa•a locului trei dintre ele într-o cabină, în col•ul de departe. Am respira•i adânc, apoi merg în silă fa•ă de ei. Nu-mi vine să cred că mă duc la o întâlnire. O data ce nu e cu Lacul, singura fată Vreau să fiu la o întâlnire cu. Fata nu poate fi la o întâlnire cu. Cuvintele lui Gavin, „•ine o minte deschisă,“ lenevi•i în capul meu. Am fost complet consumat de gânduri lacului de când am cunoscut-o în urmă cu aproape trei săptămâni. Am făcut alegerea potrivită prin faptul că nu a continua ceva care ar putea ruina cariera mea, dar acum am nevoie doar să dau seama cum să accepte această alegere •i să-i scot din cap. Poate dreptul lui Gavin. Poate că am nevoie pentru a încerca să se mi•te mai departe. Ar putea fi mai bine pentru amândoi în acest fel. Când Gavin a încercat mine, el valuri •i se ridică în picioare, fapt care ia determinat Taylor să se întoarcă. Ea e . . . drăguţ. Într-adevăr drăgu•. Părul ei este mai închisă decât Lacul •i mai scurte, dar ei se potrive•te bine. Ea nu este la fel de înalt ca lacul, fie. Are un zâmbet mare; unul dintre cei care pare să fie fixate permanent. Am ajuns la masa si zambeste din nou la ea. S-ar putea la fel de bine dau aceasta o •ansă. „Will, Taylor. Taylor, Will,“Gavin spune, făcând un semn între noi. Ea zâmbe•te •i se ridică, atunci dă-mi o îmbră•i•are rapidă. Salutări generale trec în jurul mesei •i ne luăm loc. Este ciudat stând pe aceea•i parte a cabinei cu ea. Nu •tiu dacă ar trebui să mă întorc spre ea sau să-mi aten•ia asupra lui Eddie •i Gavin. „Deci“, spune ea. „Gavin spune că e•ti un profesor?“ Dau din cap. „Profesor student. Până la absolvire decembrie, oricum.“ „Ai absolvit în decembrie?“, Întreabă ea, de a lua o gură de suc ei. "Cum? Nu este faptul că un semestru mai devreme?“ Chelneri•a merge până la masă •i îmi întinde un meniu, întrerupe conversa•ia scurt. „Ce pot să te fac să bei?“ „Voi avea un ceai dulce“, spun eu. Chelneri•a dă din cap •i pleacă, apoi Eddie ghionturi Gavin •i îl împinge pe umăr. „Îmi pare rău, băie•i, dar. . . ceva tocmai a venit“, spune Eddie. Gavin se ridică •i scoate portofelul din buzunar, aruncă ni•te bani pe masă. „Acest lucru ar trebui să acopere băuturile noastre. Pute•i lua Taylor acasă, nu?“, Spune el pentru mine. „Ceva a venit, nu-i asa?“, Întreb, uitându la amândoi. Nu pot să cred că fac acest lucru. Sunt atât de gând să le e•ueze. „Da,“ Eddie spune, luând mâna lui Gavin. „Deci, îmi pare rău, nu putem rămâne. Distrac•ie plăcută.“•i au plecat. Pur si simplu. Taylor râde. "Wow. Asta nu a fost evident“, spune ea. Mă întorc la ea •i ea rânjind, clătinând din cap. Acum se simte într-adevăr ciudat •edin•ei în aceea•i parte a cabinei cu ea. „Ei bine“, spun eu. "Aceasta este . . .“ Amândoi spunem „ciudat“, în acela•i timp, ceea ce ne face să râdem. "Te superi dacă . . .“I punctul de cealaltă parte a cabinei •i ea scutură din cap. "Nu vă rog. Nu am fost niciodată un fel-side-of-the-cabina fata. Este ciudat." „Sunt de acord“, spun eu, scooting în scaunul de vizavi de ea. Chelneri•a aduce băutura mea •i ia comanda. Ea ne dă aproximativ treizeci de secunde de distragere a aten•iei înainte ca ea pleacă din nou, lăsându-ne să se descurce singuri. Taylor ridică paharul în sus, semn a mea. „Pentru primele date incomode“, spune ea. Eu iau paharul •i ciocni-o împotriva ei. „Deci, înainte de toate astea“, spune ea, fluturând mâna în aer. „Am vorbit despre modul în care au fost absolvit un semestru mai devreme?“ „Da. . .“Am pauză. Nu mă simt cu adevărat ca merge în detaliu cu privire la motivele reale Sunt absolvente devreme. Mă aplec din nou în cabina •i umeri. „Când vreau ceva, cred că doar mă concentrez până când am în•eles. viziune tunel,“Eu spun. Ea da din cap. "Impresionant. Am încă un an a plecat, dar am de gând în procesul de predare, de asemenea. Primar. imi place copii.“ Conversa•ia noastră începe să curgă mai bine. Vorbim despre colegiu pentru un timp, atunci când vine mâncarea vorbim despre asta. Apoi, când am alerga afară de lucruri pentru a vorbi despre, ea aduce familia ei. Am lăsat-o să vorbim despre ele, dar nu divulga. Până în momentul în care proiectul de lege vine, conversa•ia este departe de a fi ciudat. M-am gândit doar la Lacul de zece ori. Poate cincisprezece. Totul pare în regulă până când suntem în ma•ină, retrage dintr-parcare. Văzând-o stând în scaunul pasagerului, cu ochii pe fereastră; este o reminiscen•ă de doar câteva săptămâni în urmă, când lacul făcea exact acela•i lucru, în acela•i loc exact. Dar nu simt nimic de genul asta. În noaptea aceea, cu lacul nu am putut •ine ochii de pe ea în timp ce ne-am dus •i sa culcat, mâna încă blocată cu a mea. Nu sunt o să creadă că există doar o singură persoană potrivită pentru mine în lume. Dar remorcher •i trage•i Lacul are pe mine, chiar •i atunci când nu este în prezen•a mea, face simt ca ea este cea mai potrivită pentru mine. Oricât de mult cred că Taylor •i a• lovit-off pe o a doua dată, nu sunt atât de sigur că voi fi vreodată în stare să se stabilească pentru nimic mai pu•in decât ceea ce simt eu pentru Lake. Facem vorbim mai mici •i ea mă îndreaptă spre casa ei. Când ne trage în sus în alee, stângăcia pune în aplicare imediat. Nu vreau să-i conducă pe la toate, dar de asemenea, nu vreau ca ea să creadă că a făcut ceva gre•it să mă opri. A fost grozav. Data a fost mare. Doar că întâlnirea mea cu lacul a fost atât de mult mai mult, iar acum vreau nimic mai pu•in. Am pus ma•ina în parc •i, la fel de ciudat ca acest lucru va fi, am oferit să-i meargă la u•a ei. Când vom ajunge la curtea interioară, ea se întoarce •i se uită la mine cu o privire primitoare •i primitoare pe fa•a ei. Acesta este punctul în care trebuie să fiu sincer cu ea. Nu vreau să ob•ine•i speran•ele ei în sus. „Taylor. . ." Spun. „Am avut un Ti- foarte bun“ Înainte de a putea termina fraza, buzele sunt ochiuri cu ale mele. Ea nu pare genul care să facă astfel de mi•cări îndrăzne•e, astfel încât sărutul mă prinde complet garda jos. Ea conduce mâinile prin părul meu •i eu sunt dintr-o dată se confruntă cu realizarea că nu •tiu ce să fac cu mâinile mele. Am so ating? Am o îndepărtezi? Pentru a fi sincer, sarutul nu este pe jumătate rău •i mă prind eu inchizand ochii, aducând mâna mea la obrazul ei. •tiu că nu ar trebui să fac compara•ii, dar nu pot să-l ajute. Acest sarut este o reminiscen•ă a saruta Vaughn. Nu este rău . . . plăcut chiar. Dar nu există nici o emo•ie în ea. Nici o pasiune. Nimic ca ceea ce am sim•it când am sărutat Lake. Lac. Mă pregătesc să mă trage departe de ea, atunci când ea în cele din urmă trage înapoi ea. Sunt u•urat că nu trebuia să fie cel care o împinge departe. Ea face un pas înapoi •i acoperă gura în jenă. „Wow“, spune ea. "Imi pare atat de rau. Nu sunt, de obicei, ca înainte.“ Râd. "Este bine. Într-adevăr, Taylor. A fost frumos „Nu mint.; a fost frumos. „E•ti doar cu adevărat. . . Nu •tiu“, spune ea, zâmbind stânjenit. „Am vrut doar să te sărut“, ridică din umeri ea. Am freca partea din spate a gâtului •i privirea mea, la u•a ei, apoi înapoi la ea. Cum am de gând să spun asta? Ea urmează privirea la u•a ei, apoi înapoi la mine •i zâmbe•te. "Oh. Tu uh. . . Vrei să vii înăuntru?“ Oh, Doamne, oh, Doamne. De ce mă uit la u•ă? Ea crede că vrea să vină în interior acum. Am vrut să vin înăuntru? Rahat. Nu vreau să vină în interior. Nu pot. N-a• fi gândit la Taylor la toate, dacă m-am dus înăuntru. „Taylor“, spun eu. „Trebuie să fiu sincer cu tine. Cred că e•ti grozav. M-am distrat de minune. Dacă am făcut acest lucru în urmă cu câteva luni, mi-ar fi casa aia cu tine într-o clipă.“ Ea se poate vedea în cazul în care eu sunt decapitate, a•a că doar dă din cap. "Dar . . ." ea spune. „E altcineva. Cineva recent că nu pot par să se desprindă. Am fost de acord cu această dată pentru că am a fost în speran•a că poate că ar ajuta într-un fel mă trec peste ea, dar. . . este prea devreme." Ea se uită în sus la cer •i picături bra•ele ei de partea ei. "Oh Doamne. Tocmai te-am sărutat. Am crezut că o simt, de asemenea, a•a că te-am sărutat.“Ea acoperă fa•a cu mâinile, jenat. "Sunt un idiot." „Nu“, spun eu, un pas mai aproape. „Nu, nu spune asta. •tiu că acest lucru este cliseu si este ultimul lucru pe care vrei să auzi, dar. . . nu esti tu sunt eu. Este complet mine. Într-adevăr. Cred că e•ti mare •i drăgu• •i mă bucur că mă sărutat. Sincer, calendarul doar într-adevăr e de rahat. Asta e tot." Ea se îmbră•i•ează cu bra•ele ei •i se uită în jos, la pământ. „Dacă este doar calendarul“, spune ea în lini•te, „va tine păstra numărul meu? În cazul în care calendarul lucru devine tot mai bine?“ „Da“, spun eu. "Categoric." Ea dă din cap, apoi se uită în sus la mine. „Bine, atunci,“ zâmbe•te ea. „Pentru primele date incomode.“ Eu râd. „Pentru primele date incomode“, spun eu. valuri de ea •i capete de interior. Odată ce ea e în casa ei, am oftat •i capul înapoi la ma•ina mea. „Niciodată din nou, Gavin,“ Mormăi. "Niciodata." luna de miere „Scuzati-mă o secundă“, spune Lake. Ea se împinge în sus •i merge la baie, apoi trânte•te u•a în urma ei. 10. E nebuna? Serios? Oh, la dracu nr. Am să sară în sus •i să încerce să deschidă u•a de la baie, dar este blocat din interior. Eu bat. După câteva secunde, ea leagăne-l deschide •i se învârte în jurul înapoi spre du• fără să se uite la mine. Ea se întoarce butonul de du• până când apa ajunge la via•ă, atunci ea aluneca de pe căma•a ei. „Am nevoie doar de un du•,“ fixează ea. Am rezema •i tocul u•ii cruce bra•ele mele. „E•ti nebun. De ce esti suparat? Nu s-a intamplat nimic. N-am ie•it cu ea din nou.“ Ea scutură din cap •i se închide capacul la toaletă, apoi ia un loc în partea de sus a acesteia. Ea alunecă de pe ciorapii ei unul la un moment dat •i le aruncă la podea cu un nemernic de încheietura mâinii ei. „Nu sunt nebun“, spune ea, evitând încă contactul cu ochii. „Lacul?“ Ea nu se uita la mine. "Lac? Uită-te la mine,“Eu cer. Ea inhaleaza o respira•ie lentă, apoi se uită în sus la mine printre gene ei, gura încre•ită într-o merluciul. „Acum trei zile ai făcut o promisiune pentru mine“, spun eu. „Vă aminti•i ce a fost asta promisiune?“ Ea dă ochii peste cap •i se ridică în picioare, descheie pantalonii ei. „Desigur, îmi amintesc, Will. A fost de trei zile în urmă sperii.“ „Ce mi-ai promi•i că nu ar face?“ Ea merge la oglindă •i trage la coada de cal ei, permi•ându-părul în jos. Ea nu răspunde. Fac un pas mai aproape de ea. „Ce-ai promi•i, Lake? Ce-amândoi promitem reciproc cu o noapte înainte ne-am căsătorit?“ Ea apucă perie ei de pe tejghea •i viguros piaptănă părul ei. „Că nu ne-ar sculpteze dovleci cu altele,“ mormăie ea. „Asta ne-ar vorbi totul.“ „•i ce faci chiar acum?“ Ea trânte•te pensula în jos pe tejghea •i se întoarce spre mine. „Ce naiba vrei să spun, Will? Vrei să recunosc că eu nu sunt perfect? Că sunt gelos? •tiu că ai spus că nu înseamnă nimic pentru tine, dar asta nu înseamnă că nu a însemnat ceva pentru mine!“Ea perii pe lângă mine •i merge la valiza mea de a apuca sticla ei de balsam. Am rezema u•a de la baie din nou •i urmări•i-i arunci con•inutul valiza mea pe podea, în timp ce ea continuă căutarea pentru mai multe articole de toaletă. Nu-i dau o replică; Am un sentiment că nu este terminat. Odată ce ea devine a început a•a, e mai bine dacă nu o întrerup. Ea î•i găse•te aparatul de ras •i se învârte în jurul ei, continuând declama ei. „•i •tiu că n-ai săruta în primul rând, dar nu ai nici o săru•i. •i tu ai crezut că a recunoscut că a fost drăgu•! •i tu chiar a recunoscut că, dacă nu ar fi fost pentru mine, probabil că s-ar fi întrebat-o din nou! O urăsc, Will. Ea a sunat într-adevăr, foarte frumos •i eu o urăsc pentru asta. Se simte ca ea a fost planul de rezervă în cazul în care noi doi nu a mers „. Ea măr•ăluie•te spre mine din nou, dar acest ultim comentariu al ei devine cu adevărat pentru mine. Planul meu de rezervă? Am bloca drumul în baie •i privi în jos la ea, încercând să o calmeze înainte de a spune ceva ce va regreta. „Lacul, •tii cum m-am simtit despre tine atunci. Nu m-am gândit la asta fata din nou. Am •tiut exact cine am vrut să fiu. A fost doar o chestiune de când.“ Ea scade bra•ele ei lângă ea. „Ei bine, asta e bine că ai avut ca reasigurare, pentru că eu sigur nu a făcut. Am trăit în fiecare zi sentimentul ca am fost de gând prin iad în timp ce erai peste drum, alegând totul •i toată lumea peste mine. Ca să nu mai vorbim de toate în timp ce merge la date •i saruta alte fete in timp ce m-am asezat acasa, ma uit la propria mea mamă să moară chiar în fa•a ochilor mei.“ Am un pas înainte •i apuca fa•a cu ambele mâini. „Asta e. Nu. Târg“, spun eu printre din•ii încle•ta•i. Ea darts ochii departe de a mea, con•tient de joasă ea lovitură livrat. Ea trage departe de strânsoarea mea •i merge în jurul meu, înapoi în baie. Ea împinge deschide perdeaua de la du• •i reglează din nou apă, lăsând mândria ei •i câ•tiga încăpă•ânare. "Asta e? Te lăsându-l la asta?“Eu spun cu voce tare. Ea nu se uită la mine. Pot să simt atunci când am nevoie să pas departe de o situa•ie, iar aceasta este una din acele vremuri. Dacă nu plec, voi spune ceva ce voi regreta, de asemenea. Am pumn u•a •i furtuna din baie, apoi leagăn deschide u•a spre hol. Am trantesti usa camerei de hotel •i ritmul înainte •i înapoi, blestemându sub răsuflarea. De fiecare dată când trec camera noastră de hotel, întrerup •i să se întoarcă spre ea, a•teptând-o să deschidă u•a •i ne cerem scuze. Ea nu face niciodată. Ea tocmai am primit la du•? Cum naiba poate ea spune ceva de genul asta pentru mine •i chiar a lua în du• naibii fără ceară scuze? Doamne, e atât de enervant! N-am mai fost a•a supărată pe ea din acea noapte am crezut că a fost saruta Javi. Mă odihnesc înapoi împotriva u•ă •i culisează noastre până la podea, apoi să ia pumni de părul meu în mâinile mele. Ea nu poate fi serios supărat despre acest lucru. Noi nici măcar nu au fost intalniri! Încerc să justifice motivele ei pentru reac•ia modul în care ea este, dar eu nu pot. Se comportă ca un licean imatur. „Will?“, Spune ea, vocea înăbu•ită de u•ă. Pare aproape •i îmi dau seama că e pe de cealaltă parte a u•ii la nivelul meu. Faptul că ea a •tiut că a fost a•ezat pe podea, în fa•a u•ii mă enervează •i mai mult. Ea mă cunoa•te prea bine. „Ce?“, Am spus brusc. Este tăcut pentru o clipă, apoi ea oftează. „Îmi pare rău că am spus că,“ spune ea încet. Am apleca capul de u•ă •i a închide ochii, luând într-o respira•ie lungă, profundă. "E doar . . . •tiu că noi nu credem în suflete pereche“, spune ea. „Sunt atât de mul•i oameni în această lume, care poate fi chiar unul pentru celălalt. În cazul în care nu au fost, atunci inseala nu ar fi o problemă. Toată lumea ar găsi lor o dragoste adevărată •i via•a ar fi mare-rela•ii ar fi o bucată de tort. Dar asta nu e modul în care aceasta este, în realitate, •i îmi dau seama acest lucru. Asa de . . . doar doare, bine? Mă doare să •tiu că există •i alte femei acolo în lume, care ar putea face fericit. •tiu că e imatur •i am fost mic si gelos, dar. . . Vreau doar să fiu singurul tău. Vreau să fiu sufletul pereche, chiar dacă eu nu cred în ele. Am exagerat •i îmi pare rău“, spune ea. E lini•te la ambele capete, apoi am auzit u•a închisă de baie. Închid ochii •i contempla tot ceea ce a spus ea. •tiu exact cum se simte; Am fost predispus la propriile mele crize de gelozie în trecut, atunci când vine vorba de ea. Pe vremea când eram profesorul ei •i audierea ei sunt de acord cu această dată cu Nick, apoi mai târziu, văzând Javi o sărut; Mi-am pierdut mintea mea atât de ori. La naiba, am bătut măr Javi, iar lacul a fost nici măcar prietena mea la momentul respectiv. A•teptîndu-o să nu aibă o reac•ie când va afla am sarutat pe altcineva, în mijlocul tuturor turbulen•elor noastre emo•ionale mă face nimic altceva decât un ipocrit. Ea a avut o reac•ie normală chiar acum, •i eu tratez ei ca acest lucru este vina ei. Probabil că e la du• chiar acum, plângând. Toate din cauza mea. Sunt un nenorocit. Am sări în sus •i glisa•i cartela-cheie în, apoi deschide u•a. Am leagăn deschid u•a de la baie •i ea stă pe marginea du•, încă în pantaloni •i sutien ei, plângând în mâinile ei. Ea se uită la mine cu cele mai triste ochii •i vina mă consumă. Am apuca mâna •i trage-o în sus. Ea e de rahat într-o suflare ca ea e frică că sunt pe cale să •ipe la ea din nou, ceea ce face doar să mă simt mai rău. Am aluneca mâinile prin părul •i strânsoarea ei ceafă, apoi uita-te in ochii ei. Poate vedea în expresia mea că nu sunt aici pentru a lupta. Sunt aici pentru a face. „Nevastă,“ Eu spun, privind drept în ochii ei. „Gânde•te-te ce vrei, dar nu există o singură femeie acest univers al naibii de ansamblu pe care am putea iubi vreodata ca te iubesc.“ gurile noastre se ciocnesc atât de tare; ea aproape cade înapoi în du•. Am bretele mâna de perete de du• cu un bra•, apoi alege-o pe sus în jurul taliei cu celălalt bra•, ridicând-o peste buza căzii. I-am împinge în sus pe perete, apa de la showerhead care se încadrează între noi. Suntem amândoi respira greu •i am tras-o cât mai aproape împotriva mea ca ea poate ob•ine, eventual, în timp ce degetele ei remorcher •i trage•i la părul meu. Pieptul meu heaves cu fiecare respira•ie am inhaleaza ca ne-am apuca •i trage cu frenezie •i accident vascular cerebral in fiecare inci una de cealaltă la îndemână. Am trage sutienul în sus •i peste cap, apoi aruncă în spatele meu. Mâna mea alunecă în jos la mici de spate, degetele mele de urmărire o pistă doar în interiorul partea din spate de blugi ei. Ea gemetele •i arcade spate, apăsând-se mai greu împotriva mea. Degetele mele încet aluneca în jurul valorii de la partea din fa•ă a ei blugi si am mai mici cu fermoar ei. pantalonii ei sunt înmuiate, astfel încât este nevoie de efort obtinerea-le de pe ea, dar în cele din urmă fac eu. Am diapozitiv mâna mea tot drumul în sus coapsa ei •i am întâlnit cu nimic, dar pielea netedă. Am zambesc împotriva buzele ei. „Commando, nu-i asa?“ Ea nu pierde timp trăgând gura mea înapoi la ei. Am fost în picioare în mod direct în fluxul de apă, a•a că hainele mele sunt înmuiate, ceea ce le face mai dificil de a elimina decât ale ei au fost. Mai ales că ea nu mă va elibera pentru o secundă mai mult decât este necesar pentru a scoate căma•a mea. După ce căma•a mea este plecat cu succes, m-am apleca înapoi în ea. Ea gemetele în gura mea atunci când pielea noastră goale ciocne•te, for•ându-mă să dispună imediat de pantalonii mei, de asemenea. Ea îi prinde din mână •i le aruncă peste umăr, apoi mă trage împotriva ei. Eu ajung în jos •i apuca piciorul drept in spatele genunchiului si l-am trage în sus de partea mea. Ea zambeste. „Acum, acest lucru este modul în care mi-am imaginat prima noastră du• împreună“, spune ea. Eu iau buza de jos între din•i, •i i-am da cel mai bun dus naibii ea a avut vreodată. ••• „Sfinte Sisoe“, spune ea, care se încadrează pe pat. „Asta a fost intens.“ Bra•ele ei sunt relaxate deasupra capului ei, capotul deschis doar de departe suficient pentru a men•ine imagina•ia mea sub control. Stau lângă ea •i accident vascular cerebral obraz, apoi a alerga mâna pe gâtul ei. Ea tremură împotriva atingerea mea. Am aplec •i apăsa•i pe buzele mele claviculă. „E doar ceva despre acest loc“, spun eu, teasing gâtul ei. "De aici . . .“Am sărut până claviculă până nu ajunge la curba în gât. „Aici.“ Am sărut înapoi în jos din nou. „Ea mă face nebun.“ Ea râde. "Pot spune. Nu po•i •ine gura pe ea. Cei mai multi tipi prefera fund sau •â•e. Will Cooper prefera gât.“ Dau din cap, nefiind de acord cu ea, în timp ce continuă să fie difuzate buzele mele peste pielea ei incredibil de netedă. „Nu,“ spun eu. „Will Cooper prefera tot lacul.“ Eu trag la cravată pe roba ei până când slăbim între vârful degetelor. Am diapozitiv mâna în interiorul haina •i pasc stomacul ei cu degetele. Ea squirms sub mână •i râde mea. „Will, nu pot fi grave. Nu a fost chiar trei minute „. I-am ignora •i săruta fiori, care sunt de rupere pe umărul ei. „Vă aminti•i prima dată nu am putut rezista saruta gâtul?“ Murmur pe pielea ei. (prima) greșeală Au trecut trei săptămâni de când Julia mi-a spus că era bolnav, dar de la vizionarea Lacul •i asculta Kel pe o bază de zi cu zi, •tiu că încă nu le-a spus. Am vorbit cu Julia de câteva ori, dar numai în treacăt. Ea nu pare să vrea să-l aducă din nou, a•a că-i dau această privin•ă. Având Lacul în perioada a treia nu a primit nici un fel mai u•or. Am învă•at cum să se adapteze •i să se concentreze mai mult pe ceea ce am de predare, dar faptul că ea este încă doar picioarele de mine în fiecare zi are în continuare acela•i impact emo•ional. În fiecare diminea•ă, ea vine la clasă, încerc să uit pentru orice sugestii sau semne că Julia ar fi dezvaluit totul la ea, dar în fiecare zi este la fel. Ea nu ridică mâna sau vorbe•te, •i eu fac un punct nu pentru a apela la ea. Am un punct nu să se uite chiar •i la ea face. A fost mai greu acum că Nick pare a fi marcarea teritoriului său. •tiu că nu e treaba mea, dar eu nu pot ajuta, dar întreb dacă sunt intalniri. Nu l-am văzut la ea acasă, dar am observat ei stau împreună la masa de prânz. Ea întotdeauna pare să fie într-o stare de spirit bună în jurul lui. Gavin ar •ti, dar, în măsura în care el •tie că am trecut mai departe, a•a că nu-l pot cere. Chiar nu ar trebui să-i pasa. . . dar nu pot să-l ajute. Întârzii când ajung la clasă. Când am mers în, primul lucru pe care am observat este Nick se întoarse spre lac. A râs din nou. Ea mereu rade la glumele lui stupide. Îmi place să văd râsul ei, dar, de asemenea, urăsc că el este motivul pentru care ea râde. Imediat mă pune într-o stare proasta, asa ca am decis să anuleze curs am planificat •i să dea o misiune de scris poezie în schimb. După ce am stabilesc regulile •i toată lumea începe la atribuirea lor, eu iau un loc la biroul meu. Încerc să se concentreze pe completarea unui plan de lec•ie, dar eu nu pot ajuta, dar observa lacul nu a scris un singur cuvânt. •tiu că nu are o problemă cu materialul din clasa. De fapt, ea a avut cele mai bune note de la ziua în care a înscris. Lipsa ei de efort pe această temă mă face să mă întreb dacă ea are acelea•i probleme de concentrare pe parcursul a treia perioadă pe care o am. Arunc o privire de la holbezi la hârtie goală pe biroul ei •i ea holba la mine. Inima mea prinde în gât •i acelea•i răspunsuri emo•ionale •i fizice încerc atât de greu de squelch sunt dintr-o dată mă consuma din nou. Este primul contact vizual am avut-o în trei săptămâni. Încerc să te ui•i departe, dar nu pot. Ea nu dezvăluie nici un indiciu de emo•ie în expresia ei. Astept pentru ea să se uite departe, dar în schimb ea se uită la mine cu aceea•i intensitate pe care eu sunt sigur că se întorc în propria mea privirea. Acest schimb tăcut între noi determină pulsul la cursa la fel de aprig cum a făcut-o când am sărutat-o. Când sună clopo•elul, mă for•ez de pe scaun •i să merg la u•ă pentru a •ine-l deschise. Când toată lumea a plecat, inclusiv Lacul, am slam-l închis. Ce naiba mă gândesc? Că douăzeci de secunde de ce dracu care a fost negate întreaga mea ultimele trei săptămâni de efort. Am rezema u•ă •i lovi cu piciorul din frustrare. ••• De îndată ce am ajunge la parcare după •coală, am vedea că capota Jeep Lacul este deschis. Mă uit în jur, în speran•a cineva este în jur să o ajute în schimb. Chiar nu trebuie să fie singur cu ea chiar acum, mai ales după ce sa întâmplat în clasa mea în această diminea•ă. Eu o constatare mai greu •i mai greu să reziste gândul de ea, iar această situa•ie dificilă actuală are probleme scris peste tot. Din păcate, eu sunt singurul în jur. Nu putem lăsa aici bloca•i într-o parcare. Sunt sigur că ar fi la fel de u•or de a transforma în jurul •i în interiorul capului înainte ca ea să mă observă. Cineva altcineva o va ajuta in cele din urma. În ciuda ezitare, am tot mers înainte. Când m-am apropiat de vehicul ei, ea bludgeoning bateria cu o rangă. „Aceasta nu este o idee bună“, spun eu. Sper că nu bustul prin bateria înainte de a ajunge am. Ea se învârte în jurul •i se uită la mine, privindu-mă în sus •i în jos, apoi ei se întoarce să se concentreze înapoi sub capota ca ea nici măcar nu ma văzut. „Ai făcut clar că nu cred că o mul•ime de ceea ce fac este o idee foarte bună“, spune ea cu fermitate. Ea este, evident, nu fericit să mă vezi, care este doar confirmarea faptului că mai mult ar trebui să se întoarcă •i pleacă. Dar eu nu fac. Nu pot. Am mers pe jos fără tragere de inimă mai aproape •i la egal la egal sub capotă. „Ce sa întâmplat, nu va manivelă?“ Am verifica conexiunile de pe baterie •i verifica•i alternator. „Ce faci, Will?“ Ea are un ton edgy, aproape enervat vocea ei. Eu ridic capul de sub capota si uita-te la ea. Caracteristici ei sunt greu. Este evident că a pus un zid invizibil între noi, ceea ce este, probabil, un lucru bun. Ea pare ofensat de faptul că eu chiar oferă să o ajute. „Ce ti se pare ca fac?“ Rup privirea noastră •i rapid rândul său aten•ia mea înapoi la cablul bateriei. „Am încercat să dau seama ce e în neregulă cu Jeep-ul“, spun eu. Am mers pe jos în jurul valorii de la u•ă •i încearcă să transforme contactul. Când nu se manivela, am rândul său, pentru a ie•i din Jeep-ul •i ea stă chiar lângă mine. Îmi amintesc repede ce se simte place să fie în imediata apropiere astfel de ea. Eu •in respira•ia •i lupta înapoi nevoia de a apuca ei de talie •i trage•i-o în Jeep-ul cu mine. „Vreau să spun, de ce faci asta? Ai făcut-o destul de clar că nu vrei să vorbesc cu tine“, spune ea. neplăcere ei evidentă la prezen•a mea aproape mă face să regret după ce a decis să o ajute la urma urmei. „Layken, e•ti student bloca•i în parcare. Eu nu am de gând să urc în ma•ină •i doar cu ma•ina.“De îndată ce cuvintele de evacuare buzele mele, le regret. Ea atrage bărbia •i priviri departe, •ocat la cuvintele mele impersonale. Am oftat •i ie•i din ma•ină. „Uite, asta nu e modul în care l-am însemnat,“ Eu spun ca am ajung din nou sub capotă. Ea pas mai aproape de mine •i Jeep reazemă. Am grijă de col•ul ochiului în timp ce eu pretind să se frământa cu mai multe fire. Ea remorchere pe buza de jos cu din•ii ei •i se uită la sol, o expresie întristat pe fa•ă. „Este doar a fost foarte greu, Will“, spune ea în lini•te. Moliciunea în vocea ei acum este chiar mai dureros să audă decât edginess. Am inhaleaza, frica de ceea ce ea e pe cale să mărturisească. Ea respiră adânc ca ea ezitând să termine propozi•ia, dar continuă oricum. „A fost atât de u•or pentru tine să accepte acest lucru •i se mi•că dincolo de ea. Nu a fost a•a de u•or pentru mine. E tot ce mă gândesc.“ mărturisirea ei •i onestitatea în vocea ei mă facă să mă wince. prindere I marginea capotei •i se întoarce spre ea. Se uită în jos la mâinile ei cu o expresie tulbure pe fa•a ei. „Crezi că acest lucru este u•or pentru mine?“ Murmur. Ea se uită la mine •i ridică din umeri. „Ei bine, asta-i cum ai face să pară“, spune ea. Acum ar fi momentul oportun să meargă departe. Mers pe jos, Will. „Lacul, nimic despre acest lucru a fost u•or,“ I •oaptă. •tiu că dincolo de orice îndoială că nu ar trebui să spun oricare dintre lucrurile pe care le-am fost pe moarte să-i spun ei, dar totul despre ea atrage adevărul din mine dacă vreau să-l împărtă•ească sau nu. „Este o luptă de zi cu zi pentru mine să vină la locul de muncă, •tiind acest lucru foarte de locuri de muncă este ceea ce ne •ine în afară.“ Mă întorc de la ma•ină •i macră împotriva ei, lângă ea. „În cazul în care nu au fost pentru Caulder, as fi renuntat prima zi te-am văzut în hol. A• putea fi luat anul off. . . a a•teptat până când gradat pentru a merge înapoi.“Mă întorc spre ea •i coborî vocea mea. „Crede-mă, am alerga în fiecare scenariu posibil prin mintea mea. Cum crezi că mă face să mă simt să •tiu că eu sunt motivul pentru care doare? Că eu sunt motivul pentru care e•ti a•a de trist?“ Tocmai am spus prea mult. Prea mult. „Eu. . . Îmi pare rău,“poticneste ea. "Tocmai m-am gandit-" „Bateria este bine,“ Eu spun imediat ce am văzut pe Nick în jurul ma•inii de lângă noi. „Se pare că ar putea fi alternatorul tau.“ „Masina nu va începe?“, Spune Nick. Layken se uită la mine cu ochii mari, apoi se întoarce să se confrunte cu Nick. „Nu, domnule Cooper crede că am nevoie de un nou alternator.“ „Asta e de rahat“, Nick spune ca el aruncă o privire sub capota. Se uită înapoi până la Lacul. „O să-•i dau o acasă dacă ai nevoie de unul.“ Oricât de mult a• prefera să-l lovi cu pumnul decât să-l ia acasă, eu •tiu că e doar o op•iune, chiar acum, pentru că mai mult ca sigur nu trebuie să o ia acasă. „Asta ar fi grozav, Nick,“ Eu spun. Am închis capota Jeep •i de mers pe jos înainte de a adăuga în lista mea lunga de decizii stupide. ••• Ar trebui să trage•i doar lista de decizii stupide înapoi, pentru că eu fac încă unul chiar acum. Ne-am petrecut ultimele cincisprezece minute cu frenezie Kel •i Caulder. Mi-am presupus că erau la casa ei, ea a presupus că erau la ai mei. Am gasit in sfarsit le-a trecut în bancheta din spate a ma•inii mele, în cazul în care acestea sunt încă. Acum, eu sunt scotocesc prin ghiozdanul meu, căutând cheile de la Jeep ei. Am avut mecanic meu a pus un nou alternator pe ea această după-amiază, apoi proste•te a invitat-o ​înăuntru să-i dea cheile înapoi. Eu spun proste•te, pentru că fiecare uncie fiin•a mea nu vrea ca ea să plece. Inima mea bate pieptul meu doar fiind în prezen•a ei. Am localiza cheile •i să se întoarcă în jurul pentru a le mana ei. „Cheile tale“, spun eu, plasându-le în mâna ei. „Oh, mul•umesc“, spune ea, privind în jos la ei. Nu sunt sigur ce se a•tepta ca eu să o mână, dar ea pare dezamăgit că este doar cheile. „Se rulează bine acum“, spun eu. „Tu ar trebui să fie capabil să-l conducă acasă mâine.“ Sper că va fi cel puternic chiar acum •i doar plece. Nu mă pot duce să-i meargă înapoi la u•ă, a•a că fac drumul înapoi în camera de zi •i stau pe canapea. Conversa•ia la Jeep-ul ei această după-amiază zăbove•te tăcut •i gros în aer între noi. "Ce? Ai reparat?“, Spune ea, după mine în camera de zi. „Ei bine, nu a rezolvat problema. •tiu un tip care a fost capabil să pună un alternator pe ea această după-amiază.“«Will, nu trebuia să faci asta», spune ea. Mai degrabă decât să lase ca noi amândoi •tim că ar trebui, ea sta pe canapea lângă mine. Când cotul grazes a mea, îmi aduc mâinile în sus •i să le strângă în spatele capului meu. Nici măcar nu putem pască coate fără a dori să-mi ajunge la peste si saruta dracului de ea. "Multumesc oricum. O să-•i dau înapoi.“ "Nu vă face•i griji. Voi m-au ajutat foarte mult cu Caulder în ultima vreme, este cel mai pu•in eu pot face.“Ea se uită în jos, la mâna ei •i incolaceste cheile în jurul valorii. Ea conduce degetul mare peste Keychain în formă de-Texas, •i eu nu pot ajuta, dar întreb dacă ea ar fi mai degrabă acolo chiar acum. „Deci, putem termina conversa•ia noastră de mai devreme?“, Spune ea, încă uitându-se la keychain. Am deja regret după ce a spus ceea ce am spus la Jeep ei astăzi. Am mărturisit prea mult. Nu pot să cred că i-am spus mi-ar fi dat demisia în cazul în care nu au fost pentru Caulder. Vreau să spun, că e adevărul. Ca nebun si disperat ar suna, as fi renuntat într-o clipă. Nu sunt atât de sigur că încă nu ar dacă ea ar cere doar să mă. „Depinde“, spun eu. „Ai venit cu o solu•ie?“ Ea scutură din cap •i se uită la mine. „Ei bine, nu“, spune ea. Ea aruncă cheile pe masa de cafea •i trage genunchiul ei în sus, întorcându-se spre mine pe canapea. Ea oftează, aproape ca •i cum e frică să mă întrebi ceva. Ea conduce degetele peste perna arunca între noi •i urme de model fără să se uite la mine. „Să presupunem că aceste sentimente ne-am ob•ine doar mai mult. . . complex.“Ea ezită o clipă. „Nu s-ar fi opus ideii de a ob•ine un GED.“ Planul ei este atât de absurd aproape că trebuie să frâneze un râs. „E ridicol,“ Eu spun, filmare o privire în direc•ia ei. „Nici nu cred ca asta. Nu există nici o cale pe care renun•i la •coală, Lake.“ Ea aruncă perna deoparte. „A fost doar o idee“, spune ea. „Ei bine, a fost un prost unul.“ Lucrurile cresc lini•tită, între noi. Modul în care ea se întoarse spre mine pe canapea provoacă fiecare mu•chi din corpul meu la încle•teze, chiar falca. Am încercat atât de greu să nu să se întoarcă spre ea, să o ia în bra•e. Această întreagă situa•ie nu este corect. Dacă am fi fost în orice alte circumstan•e, o rela•ie între noi ar fi absolut în regulă. Admis. Normal. Singurul lucru care ne •ine în afară este un loc de muncă titlu al naibii. Este atât de greu să se ascundă cu modul în care mă simt despre ea, atunci când este doar noi doi. Ar fi atât de u•or să spunem doar „La dracu 'cu el,“ •i de a face ceea ce vreau să fac. •tiu că dacă a• putea ob•ine doar trecut aspectul moral •i amenin•area de a fi prins, a• face-o într-o clipă. I-a• lua în bra•e •i sărut-o la fel ca •i cum am imaginat în ultimele trei săptămâni. A• săruta gura, a• săruta pe obraz, a• săruta că linia de la ureche până la umărul ei că nu mă pot opri holbezi la. Ea m-ar lăsa, de asemenea. •tiu cât de greu a fost pe ea; Pot să-l văd în modul în care ea însă•i poartă acum. E deprimat. Sunt aproape tentat să fac toate acestea mai u•or pe ea •i doar să ac•ioneze în sentimentele mele. Dacă nici unul dintre noi nu spune nimic, nimeni nu va •ti. Am putea face asta în secret, până când ea a absolvit. Dacă am fi aten•i, am putea chiar păstra•i de la Julia •i băie•ii. Am pop degetele mele în spatele capului meu pentru a mă distrage aten•ia de la tragerea la gura mea. Inima mea este neregulat doar gandindu-se posibilitatea de a sărutând-o din nou. Am inhaleaza prin nas si gura mea, încercând să mă lini•tesc fizic înainte de a face ceva stupid. Sau inteligent. Nu pot spune ce e bine sau rău când sunt în jurul ei pentru că ceea ce e în neregulă simte atât de bine •i ce e bine se simte atât de gre•it. degetul ei grazes peste gâtul meu •i atingere nea•teptată mă face să clipit. Ea sus•ine apărarea până degetul ei să-mi arate crema de ras ea pur •i simplu •terse de pe gâtul meu. Fără să se mai gândească, am apuca mâna să-l •teargă pe căma•a mea. Mare gre•eală. De îndată ce degetele mele ating ei, indiferent de gânduri con•tiente a rămas se •terse dreapta, împreună cu crema de ras. Mâna mea rămâne împreunate deasupra ei •i ea relaxează pe pieptul meu. Am atins pragul de puterea voin•ei mele. pulsul meu este de curse, inima mea se simte ca este pe cale să explodeze. Nu pot da drumul din mână •i nu mă pot opri uita în ochii ei. În acest moment, absolut nimic nu se întâmplă, dar apoi din nou, totul se întâmplă. Fiecare secundă mă uit la ea în tăcere, •inându-se de mână, •terge zile de voin•ă •i determinare am petrecut păstrarea distan•ei meu. Fiecare uncie de energie l-am pus în a face ceea ce a fost în zadar toate. „Will?“, •opte•te ea fără a rupe privirea ei. Modul în numele meu curge de la buzele ei face pulsul o ia razna. Ea accident vascular cerebral degetul mare vreodată atât de u•or pe piept-o mi•care mea ea nu ar fi fost nici măcar con•tien•i, dar care mă simt tot drumul spre miezul meu. „Voi a•tepta pentru tine“, spune ea. „Până când am absolvit.“ De îndată ce cuvintele vin de pe buzele ei, am expir •i închid ochii. Ea a spus doar ce am vrut să aud de la ea timp de o lună întreagă. Am accident vascular cerebral degetul mare pe spate de mână •i suspin ei. „E o lungă a•teptare, Lac. Multe se pot intampla intr-un an." Ea scoots mai aproape de mine pe canapea. Ea scoate mana din pieptul meu •i atinge u•or falca cu vârfurile degetelor, trăgând privirea mea înapoi la ei. Refuz să se uite în ochii ei. •tiu că dacă fac, eu voi da •i o săru•i. Am aluneca degetele în jos mâna cu fiecare inten•ie de a opri la încheietura mâinii ei pentru a trage mâna de pe fa•a mea. In schimb, degetele mele traseul salvat de încheietura mâinii ei •i pasc încet lungimea bra•ului ei. Trebuie să opresc. Am nevoie pentru a trage înapoi, dar voin•a mea •i inima mea sunt dintr-o dată în război. Eu trag picioarele de pe masa de cafea în fa•a mea. Sper că mă împinge departe de ea-face ceea ce •tim amândoi unul dintre noi trebuie să facem. Când ea nu, mă găsesc în desen mai aproape. Vreau doar să-mi pun bra•ele în jurul ei •i •ine-o. Vreau să o •in a•a am •inut în afara Club N9NE înainte de toate acestea a devenit în afara controlului nostru. Înainte de a devenit această mizerie cople•itoare, contort. Înainte de a mă pot opri sau da mi timp să se gândească la asta-mi buzele întâlnesc gâtul ei, •i toate se dezlăn•uie în mine. Ea împachetări bra•ele în jurul meu •i inhalează o respira•ie suficient de adânc pentru amândoi. Simt •i gustul pielea ei împotriva buzele mele este suficient pentru a •terge complet departe de restul con•tiin•ei mele. La dracu cu ea. Sarut peste claviculă, până la gât •i maxilarul, apoi ia fa•a ei în mâinile mele •i trage înapoi la ea privi în ochi. Trebuie să •tiu că suntem pe aceea•i pagină. Trebuie să •tiu că ea vrea acest lucru la fel de rău ca •i mine. Că ea are nevoie de acest lucru la fel de rău ca •i mine. Triste•ea în ochii ei că ea a consumat în ultimele trei săptămâni este inexistentă chiar acum. Există speran•ă în ochii ei din nou, •i vreau nimic mai mult decât să ajute cumva ei să men•ină, indiferent că este ea se simte chiar acum. Mă aplec încet •i apăsa•i pe buzele mele împotriva ei. Senza•ia de sărutul atât mă omoară •i mă aduce înapoi la via•ă în aceea•i suflare. Ea suspina în lini•te, apoi piese de buzele ei pentru mine, a lua un pumn de căma•ă în mâinile ei, u•or trăgându-mă mai aproape. Am o sărut. I-am sărut ca este prima dată când I-am sărutat vreodată. I-am sărut ca este ultima dată când am să o sărut vreodată. Mâinile ei sunt în jurul meu gât buzele mele sunt mangaie ei. •inând-o în bra•e, chiar acum se simte ca am luat prima respiratie l-am luat din acel moment, am văzut-o în picioare pe hol. Fiecare geamăt din gura ei •i fiecare atingere a mâinilor ei mă aduce înapoi la via•ă. Nimic •i nimeni nu poate să vină între noi •i acest moment. Nu Caulder, nu morala mea, nu treaba mea, nu •coala mea, nu Julia. Julia. Strîng pumnii mei, lupta împotriva trage să o elibereze atunci când realitatea hit-uri. Caracterul greoi al situa•iei se prabuseste din nou pe mine ca o tonă de cărămizi, for•ând se în fruntea mintea mea. Lacul nu are nici o idee despre ce e pe cale să se întâmple la via•a ei, •i eu sunt permi•ându-mă să o complice •i mai mult? Cu fiecare mi•care a gurii mele împotriva ei, eu îndepărtându-ne tot mai mult într-o gaură nu vom fi în măsură să se tarasc in afara. Ea conduce mâinile prin părul meu •i începe să se reducă din nou pe canapea, trăgându-mă cu ea. •tiu că odată ce corpurile noastre sunt plasă cu ochiuri împreună pe această canapea, nici unul dintre noi nu va fi suficient de puternic pentru a opri. Nu pot face acest lucru pentru ea. Nu este atât de mult mai întâmplă în via•a ei decât ea con•tien•i. Ce naiba mă gândesc la adăugarea acestui tip de stres la asta? Am jurat Julia nu ar complica via•a lacului, iar asta este exact ceea ce fac. Am cumva găsesc puterea de a rupe buzele mele în afară de ei •i trage departe. Când fac eu, amândoi pentru aer suflare. „Trebuie să oprim“, spun eu, fara suflare. „Nu putem face acest lucru.“ Am stoarce ochii închi•i •i să le acopere cu antebra•ul, oferindu-mi un minut pentru a se regrupa. Simt o tarasc mai aproape de mine. Ea se trage pe poala mea •i for•ează buzele pe ale mele din nou într-un motiv disperată de a continua. A doua buzele noastre se intalnesc, am înfă•ura•i instinctiv bra•ele în jurul ei •i trage-o mai aproape. Con•tiin•a mea este literalmente tipa la mine atât de tare, am trage fa•a ei de a mea chiar mai greu într-o încercare de a reduce la tacere vocea internă. Mintea mea îmi spune să fac un singur lucru; inima mea •i mâinile mele mă implora să fac altul. Ea apucă căma•a mea •i alunecă peste cap, apoi se întoarce buzele la gura mea în cazul în care acestea apar•in. În mintea mea eu sunt împingând-o departe, dar în realitate am o mână pe ea de jos din spate, trăgând-o împotriva mea, •i cealaltă mână strângând ceafă. Ea conduce mâinile peste pieptul meu •i am o dorin•ă uria•ă de a face acela•i lucru cu ea. A•a cum am în•eles tivul bluzei, Strîng pumnii •i elibera•i-l. Deja am lăsa să meargă prea departe. Am să pună capăt acest lucru înainte nu pot. Este în întregime responsabilitatea mea să mă asigur că nu te doare din nou, iar acum sunt dropping mingea complet. I-am împinge pe mine •i înapoi pe canapea, apoi se ridice în picioare. Am o •ansă să dovedească ei că acest lucru este rău. La fel de bun ca se simte, este gre•it. Atat de gresit. „Layken, scoală-te!“ Eu cer, luându-i mâna. Sunt atât de incredibil de tulburată chiar acum, nu mă refer la reactia mea de a se desprinde atât de dur, dar eu nu •tiu cum altfel să reac•ioneze. Sunt atât de supărat pe mine Vreau să •ip, dar mă lupt cu încercarea de a calma nervii mei. Ea se ridică cu o privire de jenă •i confuzie pe fa•ă. „Aceasta-acest lucru nu se poate întâmpla!“ Spun eu. „Sunt profesorul tău acum. Totul s-a schimbat. Noi nu putem face acest lucru.“Eu pot auzi marginea din vocea mea din nou. Am încercat meu cel mai bun să nu vină off ca furios, dar eu sunt supărat. Nu la ea, dar cum poate ea diferen•ia? Poate că nu ar trebui. Poate că acest lucru ar fi mai u•or pentru ea, dacă ar fi fost dezamăgit de mine. Mai u•or pentru ea să mă lase să plec. Ea se a•ează înapoi în jos pe canapea •i picături fa•a ei în mâinile ei. „Will, nu voi spune nimic“, •opte•te ea. „Jur.“ Ea se uită înapoi la mine •i triste•ea din ochii ei •i-a revenit. Toată speran•a este plecat. Suferin•a în vocea ei se solidifică numai faptul că eu sunt un nenorocit. Nu-mi vine să cred că am făcut asta - a condus-o a•a. Ea nu are nevoie de asta chiar acum. „Îmi pare rău, Layken, dar nu este corect,“ Eu spun ca am menajat pe podea. „Acest lucru nu este bun pentru oricare dintre noi. Acest lucru nu este bun pentru tine.“ Ea glares la mine. „Nu •tii ce e bine pentru mine“, fixează ea. Am gre•it cu adevărat asta. Regeşte. Trebuie să-l repara acum. Trebuie să se termine acum. Pentru bine. Nu poate pleca de aici gândesc acest lucru se va întâmpla din nou. Mă opresc mers •i se întoarce spre ea. „Nu va a•tepta pentru mine. Nu voi lăsa să renun•e la ceea ce ar trebui să fie cel mai bun an al vie•ii tale. A trebuit să crească prea repede; Nu accept asta departe de tine, de asemenea. Nu ar fi corect.“Am inspiri •i spune cea mai mare minciună i-am spus vreodată. „Nu vreau să a•tepta•i pentru mine, Layken.“ „Nu se va da nimic în sus“, ea răspunde slab. Durerea din vocea ei este prea mult, provocând-mi să aibă un îndemn cople•itor să o îmbră•i•ez din nou. Nu pot lua aceste leagăne emo•ionale mai. Un minut eu doresc să-i sărute dracu viu din ea, so ia în bra•e •i să o protejeze de orice lacrimă care e pe cale să vină spre ea, apoi următorul minut lovituri mele con•tiin•ă •i vreau să-i dea afară meu casa. M-am rănit-o atât de rău •i ea nu are nici o idee cât de mult mai rău via•a ei este pe cale de a ob•ine. Doar •tiind acest lucru mă face să mă mă urăsc pentru ce am permis să se întâmple. Dispre•ui mine, chiar. Am apuca căma•a mea •i trage•i-l peste cap, apoi muta•i întreaga cameră de zi la partea din spate a canapelei. Am respiră adânc, senza•ie de ceva mai mult în controlul mai departe sunt de ea. prindere I partea din spate a canapelei •i să se pregătească o încercare de a rectifica o situa•ie nonrectifiable. Dacă a• putea ob•ine o să în•eleagă unde vin eu, poate că nu ar lua atât de greu. „Via•a mea nu este altceva decât responsabilită•i. Sunt cre•terea unui copil, de dragul lui Hristos. N-ar fi capabil de a pune mai întâi nevoile tale. La naiba, n-ar putea chiar să le pună de-al doilea.“Am ridica capul •i întâlni ochii. „Meri•i mai bun decât al treilea.“ Ea se ridică •i traversează camera de zi, genunchi pe canapea în fa•a mea. „Responsabilită•ile dumneavoastră ar trebui să vină în fa•a mea, motiv pentru care vreau să a•tept pentru tine, Will. Esti o persoana buna. Acest lucru despre tine care crezi ca este defect dvs.-e motivul pentru care sunt care se încadrează în dragoste cu tine.“ Oricare ar fi fost lăsat inima mea înainte de aceste cuvinte a lăsat gura ei este într-un milion de bucă•i acum. Nu pot lăsa să facă acest lucru. Nu pot lăsa să se simtă în acest fel. Singurul lucru pe care îl pot face pentru a face o opri iubitoare mine este de a face ea începe să mă ură•ti. Eu aduc mâinile până să se întâlnească obraji •i am privi în ochi, atunci eu spun cele mai grele cuvinte pe care le voi avea vreodată să spun. „Nu se încadrează în dragoste cu mine. Nu po•i cădea în dragoste cu mine.“De îndată ce am vedea lacrimile Welling în col•urile ochilor ei, trebuie să renun•e la mâinile •i capul spre u•a din fa•ă. Nu pot privi plânge ea. Nu vreau să văd ce fac cu ea chiar acum. „Ce sa întâmplat în seara asta“, am indica canapea. „Asta nu se poate întâmpla din nou. Asta nu se va întâmpla din nou.“ Am deschis u•a din fa•ă •i închide-l în spatele meu, apoi rezema de u•ă •i închide ochii. Am freca mâinile mele pe fa•ă •i să încerce să mă calmeze. Acest lucru este vina mea. I-am lăsat în casa mea, •tiind cât de slab sunt în jurul ei. I-am sărutat. I-am sărutat. Nu pot să cred că toate astea sa întâmplat. Douăzeci de minute singur cu ea •i eu cumva •urub via•a ei chiar •i mai mult. Văzând-o stând pe canapea chiar acum, mut de uimire •i cu inima zdrobită din cauza ac•iunilor mele •i cuvintele mele. . . Ma urasc. Destul de sigur Lake mă ură•te acum, de asemenea. Sper că a meritat. Într-un fel face ceea ce trebuie în această situa•ie pare complet •i cu totul gre•ită. Am mers la ma•ină •i trage•i Caulder afară. El înfă•oară bra•ele în jurul gâtului meu, fără măcar trezirea. Kel deschide ochii •i se uită în jur, confuz. „Voi adormit în ma•ină. Du-te acasă •i du-te la culcare, da?“ Freacă ochii •i se târă•te afară din ma•ină, apoi face drum peste drum. Când am mers înapoi prin u•a din fa•ă exploata•ie Caulder, Lacul este încă a•ezat pe canapea, uitându-se la podea. Oricât de mult vreau să-i apuca •i spune-i că sunt atât, atât de rău pentru toată această noapte, îmi dau seama că are nevoie de acest lucru pentru a ob•ine trecut tot ce se întâmplă între noi. Ea trebuie să fie supărat pe mine. •i Julia are nevoie de ea să se concentreze în acest an. Ea nu poate avea Lacul înfă•urat în noi, când acesta ar fi ultimul an ea devine vreodată să-•i petreacă cu mama ei. „Kel trezit, el mersul pe jos acasă acum. Ar trebui să meargă, de asemenea,“spun eu. Ea smulge cheile de pe masa din fa•a ei •i apoi să-mi facă fa•ă. Ea mă prive•te drept în ochi; curgeau lacrimile ei. „E•ti un ticălos“, spune ea, cuvintele ei ca un glon• de adevăr direct prin inima mea. Ea iese •i trânte•te u•a în spatele ei. Eu iau Caulder în camera lui •i să-l învelesc, apoi mers pe jos la dormitorul meu. Când închid u•a după mine, m-am apleca împotriva ei •i a închide ochii mei, apoi glisa•i în jos lungimea u•ii, până când mă întâlnesc pe podea. Apăs tocuri de palmele mele împotriva ochii mei, •inând lacrimile. Doamne, fata asta. Fata asta este singura fată îmi pasă, •i I-am dat toate motivele din lume să mă ură•ti. 11. luna de miere „Îmi pare atât, atât de rău, Will“, •opte•te ea. Ea pune mâinile peste fa•ă •i acoperă ochii. „Mă simt oribil. Teribil. •i egoistă. Nu •tiam cât de greu a fost pentru tine, de asemenea. M-am gândit că ma dat afară pentru că nu a fost în valoare de risc „. „Lacul, nu •tiai despre ce se întâmplă prin mintea mea. Pentru tot ce ai •tiut că am fost doar un ticălos care te-a sărutat, apoi te-a dat afară din casa mea. Nu te-am dat vina. •i ai fost absolut merita riscul. În cazul în care nu au fost pentru a •ti ce am •tiut despre Julia, a• fi niciodată lăsa să pleci.“ Ea trage mâinile departe de fa•a ei •i se întoarce spre mine. „Oh, Doamne, •i aceste nume. N-am făcut-o cer scuze pentru asta.“Ea se rostogole•te pe mine •i aduce inch ei fa•ă de a mea. „Îmi pare atât de rău că toate aceste nume a doua zi am sunat.“ „Nu fi,“ Ridic din umeri. „Am cam meritat-o.“ Ea scutură din cap. „Nu po•i să stai aici •i să-mi spui că nu te-ai enervat. Adică, te-am sunat de treizeci de nume diferite, în fa•a întregii clase!“ „N-am spus că nu mă enerva. Tocmai am spus am meritat „. Ea râde. „Deci ai fost supărat pe mine.“ Ea se află din nou în jos pe perna ei. „Lasă-mă să-l aud“, spune ea. regretă Am mers cât mai lent posibil. M-am chemat pe fiecare elev, nu le-au grabit, nici măcar nu le-a expirat. De obicei, ei nu-i scuipe rapid acest lucru. Desigur, imediat ce Gavin termină poemul său, există încă cinci minute pentru schimb. Nu am nici o alegere, ci să apeleze la ea. Am a•teptat până la ultima, în speran•a clopotul va suna. Nu •tiu dacă am încercat să-i schimb de la a fi nevoie să se ridice •i să vorbească după ce sa întâmplat între noi noaptea trecută, sau dacă mi-e frică de moarte cu privire la ceea ce ar putea spune ea. Oricum, e rândul ei •i nu am de ales decât să o suni sus. Am dreagă meu •i să încerce să spună numele ei, dar iese totul mutilat. Ea merge în fa•a camerei •i lasă poemul ei pe biroul ei. •tiu de fapt, ea nu a scris un singur cuvânt, ieri, în clasa. •i având în vedere evenimentele care în sufrageria mea noaptea trecută, mă îndoiesc că ea a fost în mentalitatea dreptul de a scrie chiar unul. Cu toate acestea, ea apare •i neclintită încrezător •i se pare că a memorat tot ce este ea e pe cale de a efectua. Într-un fel mă îngroze•te. „Am o întrebare“, spune ea înainte de a începe ea. Rahat. Ce naiba ar putea, eventual, ea trebuie să întreb? A plecat atât de supărat noaptea trecută, nu a• fi surprins dacă ea out-uri mine chiar aici •i acum. La naiba, e, probabil, gata să mă întreb dacă am lovi cu piciorul to•i elevii mei din casa mea dupa ce am face cu ei. Dau din cap, dându-i undă verde pentru întrebarea ei. . . dar tot ceea ce vreau să fac este condus la baie •i vomă. „Există un timp minim?“ Iisus Hristos. Ea cere de fapt o întrebare normală. Respir un oftat de u•urare •i clar gât. "Nu, e bine. Aminti•i-vă, nu există reguli.“ „Bine“, spune ea. "Bine atunci. Poemul meu se nume•te Mean.“ Sângele papură din cap •i bazine meu în inima mea, de îndată ce titlul curge din gura ei. Ea se întoarce spre cameră •i începe. Potrivit tezaur. . . •i în conformitate cu• pe mine . . . există peste treizeci de în•elesuri diferite •i substitu•ii pentru cuvântul însemna. (Isi ridica vocea ei si urla restul poemului, făcându-mă să clipit.) Jackass, tresar, crud, boule, răutăcioasă, aspru, rău, plin de ură, fără inimă, vicios, virulent, inexorabil, tiranic, diabolic, nenorocitule, barbară, amar, brutal, dur, degenerat, neghiob, depravat, rău, feroce, greu, implacabil, plin de resentiment, pernicioasă, inuman, monstruos, fără milă, inexorabil. •i personal meu preferat-dobitocule. PULSE Îmi bate aproape la fel de repede ca insultele sunt de zbor din gura ei. Când sună clopo•elul, eu stau uimit ca cei mai mul•i elevi î•i fac drum singur cu biroul meu. Nu-mi vine să cred că tocmai a făcut asta! „Data“, am auzit spunându-i Eddie. Cuvântul „data“ mă fixează înapoi în acest moment. „Ai spus că ar trebui să întreb pe mama ta?“, Spune Eddie. Sunt în picioare lângă biroul lui Lake •i Eddie are spatele întors spre mine. „Oh, asta“, spune Lake. Ea se uită peste umărul lui Eddie •i direct la mine. „Da, sigur“, spune ea. „Spune-i lui Nick mi-ar plăcea.“ Nu am avut niciodată o problemă cu temperamentul meu înainte, dar este aproape ca •i în cazul în care ziua în care am întâlnit Lake, fiecare emo•ie am avut a fost înmul•it cu o mie. Fericirea, rănit, mânie, amărăciune, iubire, gelozie. Sunt în imposibilitatea de a controla orice din ea când sunt în jurul ei. Faptul că ea se pare că a fost întrebat de Nick înainte de mic incident nostru noaptea trecută într-un fel mă enervează •i mai mult. Am orbire la ea, deschide sertarul meu, •i împinge cartea mea de grad în interiorul acestuia, apoi slam-l închide. Când Eddie se învârte în jurul valorii de, speriat, la zgomot, eu stau repede în sus •i începe •tergerea bord. „Mare“, Eddie spune, aten•ia spre lacul acum. „Oh, •i am decis, joi, a•a că, după lui Getty putem merge la slam. Avem doar câteva săptămâni, s-ar putea la fel de bine a ie•i din drum. Vrei să te iau?“ „Uh, sigur“, spune Lake. Lacul ar fi avut cel pu•in decen•a să accepte o dată când nu în picioare cinci picioare de mine. Oricât de mult a• vrea ca ea să fie supărat pe mine, n-am crezut că mi-ar fi supărat pe ea. Dar ea pare că inten•ionează să se asigure că acest lucru se întâmplă. Odată ce Eddie părăse•te sala, am picătură guma de •ters •i să se întoarcă înapoi spre Lacul. Am ori bra•ele mele peste pieptul meu si ma uit ca ea adună lucrurile •i capetele ei spre u•ă, nu o dată în căutarea în direc•ia mea. Înainte de ea iese, eu spun ceva regret înainte să o spun chiar. „Layken.“ Se opre•te când ajunge la u•ă, dar nu se întoarce spre mine. „Mama ta lucrează noaptea de joi“, spun eu. „Am întotdeauna o bonă pentru joi de când mă duc la fulgerator. Doar trimite Kel peste înainte de a pleca. •tii, înainte de data.“ Ea nu se întoarce. Ea nu tipa. Ea nu aruncă nimic de la mine. Ea pur •i simplu iese pe u•ă, lăsându-mă simt ca •i cum eu sunt fiecare din aceste nume ea a tipat doar în clasa mea. După a patra perioadă, eu stau la birou si sa se uite la nimic, întrebându-se ce naiba a ajuns în mine. Eu de obicei merg la salon profesorilor pentru masa de prânz, dar •tiu că nu pot mânca chiar acum. stomacul meu este în noduri de gândire despre ultimele două ore. De fapt, ultimele douăzeci •i patru de ore. De ce a• spune că pentru ea? •tiu că poemul agitat ceva în mine, spre deosebire de orice am sim•it vreodată. A fost un amestec de jenă, furie, rănit, •i durere de inimă. Dar asta nu a fost suficient pentru Her- a trebuit să meargă •i se adaugă gelozie pe partea de sus a tot ceea ce. Dacă există un lucru pe care l-am învă•at despre ziua de azi, este că nu se ocupe de gelozie bine. Deloc. •tiu că am crezut că cel mai bun mod de a ajuta-o sa peste mine a fost să mă asigur că mă ura, dar eu nu pot face acest lucru. Dacă vreau să păstreze propria mea bun-sim•, nu pot lăsa să mă urăsc. Nu pot lăsa să mă iubească, totu•i, fie. Rahat! Acest lucru este atât de gre•it. Cum naiba am de gând să fac acest drept? ••• Când ajung la masa lor in sala de mese, ea nu sa alăturat chiar la discu•ia care are loc în jurul ei. Ea se uită în jos, la tava ei, uitând de lume. Ignorând pentru mine. Eddie •i cu mine încerc să atrag aten•ia ei. Când ea se fixează în cele din urmă din transa ei •i se uită la mine, culoarea se execută de la fa•a ei. Ea se ridică încet de la masă •i mă urmează la clasă. Când suntem în siguran•ă în interiorul închid u•a •i trec pe lângă ea la biroul meu. „Trebuie să vorbim“, spun eu. Mi se învârte capul •i nu am nici o idee despre ceea ce vreau să spun chiar ei. •tiu că vreau să-mi cer scuze pentru modul în care am reac•ionat mai devreme în clasă, dar cuvintele nu vin. Sunt un om crescut ac•ionează ca un băiat în vârstă de paisprezece ani blubbering. „Apoi vorbi“, fixează ea. Stă în întreaga cameră uitându-te la mine. Atitudinea ei actuală cuplată cu faptul că ea a fost de acord să meargă la o întâlnire cu un alt tip chiar în fa•a mea mă înfurie. •tiu totul despre situa•ia noastră este vina mea, dar ea nu face nimic să-l ajute. „La naiba, Lacul!“ Eu învârti departe de ea, frustrat. Conduc mâinile prin părul meu •i să ia o respira•ie profundă, apoi se întoarce cu fa•a spre ea. „Eu nu sunt du•manul tău. Nu mă mai ură•ti „. Jur că chicoteste sub răsuflarea ei chiar în fa•a ochilor ei se umple cu furie. „Opre•te-te ură•ti?“, Spune ea, graba spre mine. „Hotără•te-te sperii, Will! Aseară, mi-ai spus să nu te mai iubesc, acum îmi spui să nu te mai ură•ti? Tu-mi spui că nu vrei să mă a•tepte pe tine, dar te por•i ca un băie•el imatur, atunci când sunt de acord să ies cu Nick! Vrei să ac•ioneze ca eu nu te cunosc, dar apoi mi-ai scoate din sala de mese în fa•a tuturor! Avem toată fa•ada între noi, ca suntem oameni diferi•i tot timpul, •i este obositor! Nu •tiu niciodată când e•ti Va sau Dl. Cooper •i eu chiar nu •tiu când eu ar trebui să fie Layken sau lac.“ Ea se aruncă într-un scaun •i se pliază bra•ele peste piept, permi•ându-o graba de respira•ie frustrat. Ea mă eyeing brusc, de a•teptare pentru mine să spună sau să facă ceva. Nu este nimic de spus. Nu pot respinge un singur cuvânt ea tocmai a spus, pentru că este adevărul. Faptul că nu am fost în stare să păstreze propriile mele sentimente sub control au făcut mai mult rău decât mi-am imaginat-o vreodată. Am mers încet în jurul valorii de biroul ei •i se a•ează pe scaunul din spatele ei. Sunt extenuat. Emo•ional, punct de vedere fizic, mental. Nu mi-am imaginat că va transforma în asta. Dacă a• fi avut cea mai mică indiciu că decizia de a păstra slujba mea peste ea ar avea acest tip de efect asupra mea, a• fi luat-o, în ciuda ceea ce se întâmplă cu Julia. Ar fi trebuit să-i ales. Încă ar trebui să o iau. Am apleca înainte, până când eu sunt aproape de ureche. „Eu nu cred că ar fi greu acest lucru,“ I •oaptă. Si asta e adevarul. Niciodată într-un milion de ani m-am gândit ceva la fel de banal ca prima dată ar putea transforma în ceva atât de incredibil de complicat. „Îmi pare rău că am spus că să te mai devreme, despre joi,“ Eu spun. „Am fost sincer fiind pentru cea mai mare parte. •tiu că ai avea nevoie de cineva pentru a viziona Kel •i am făcut slam-o misiune necesară. Dar nu ar fi reac•ionat a•a. De aceea te-am rugat să vină aici; Am nevoie să-mi cer scuze. Nu se va întâmpla din nou, jur.“ Am auzit-o mirosi, ceea ce înseamnă că numai ea plânge. Iisus. Tot ceea ce face acest lucru mai rău pentru ea, când tot ce vreau să fac este o rezolvi. Ridic mâna mea la accident vascular cerebral partea din spate a părului ei în reasigurare atunci când u•a se deschide la clasa mea. Am trage imediat mâna pe spate •i se ridice în picioare, o mi•care pripită, care miroase de vinovă•ie. Eddie este în pragul u•ii în sala de clasă care de•ine rucsacul lacului. Ea se uită la mine, apoi amândoi se desfă•oară simultan Lake. Revenind capul departe de Eddie •i fa•ă de mine, văd în cele din urmă lacrimile curgându-i pe obraji lacului. Lacrimile am pus acolo. Eddie seturi rucsac într-un birou •i o •ine palmele în sus, din sus•inerea u•ii. "Gre•eala mea. Continua“, spune ea. De îndată ce u•a este închisă în spatele ei, încep să intre în panică. Oricare ar fi Eddie tocmai a asistat, în mod evident, nu a fost o conversa•ie între un profesor si student. Am adăugat doar încă un alt lucru tastic shit- la lista mea de •urub-up-uri. „E doar o mare,“ am molfăi. Cum naiba să încep să se stabilească toate astea? Lacul se ridica din scaunul ei •i începe mersul pe jos spre u•ă. „Las-o baltă, Will. Dacă ea mă întreabă despre asta, am să-i spun doar că e•ti supărat pentru că am spus dobitocule. •i măgarule. •i cretinule. •i bastar-“ „I a lua punctul de vedere,“ spun eu, întrerupând-o înainte ca ea poate termina fluxul său de insulte. Ea preia rucsac •i ajunge la u•ă. „Layken?“ Eu spun cu pruden•ă. „Vreau de asemenea să spun că îmi pare rău. . . despre seara trecuta." Ea se întoarce încet spre mine. Lacrimile au oprit, dar efectele reziduale ale starea ei de spirit sunt încă scrise pe fa•ă. „Εi pare rău că sa întâmplat? Sau rău despre modul în care l-a•i oprit?“ Nu în•eleg cu adevărat ce diferen•a este. Ridic din umeri umerii mei. "Totul. Niciodată nu trebuia să se întâmple.“ Ea se întoarce-o înapoi la mine •i deschide u•a. "Bastard." Tăieturile insultă direct la inima mea, chiar acolo unde ea destinate să lovi. De îndată ce u•a se închide în spatele ei, am lovi cu piciorul birou peste. „La naiba!“, Am tipat eu, stoarcere tensiunea din gât cu mâinile mele. Am lăsat un flux constant de cusswords ca am menajat sala de clasă. Nu numai ca am stricat asta chiar mai rău, cu lacul, am de asemenea, stricat de a face Eddie suspecte. Mă simt ca •i cum am făcut cumva toată această situa•ie de zece ori mai rău. Doamne, ce n-a• da sfatul tatălui meu chiar acum. ••• DOAMNA. Alex •i întrebările ei fără sens, încă o dată să mă târziu pentru perioada a treia. Nu mă deranjează cu adevărat întârziere astăzi, totu•i. După interac•iunea în clasa mea de ieri cu lacul, eu sunt încă nu este pregătită să-i facă fa•ă. Holurile au golit •i mă apropie de clasa mea când trec prin ferestrele ce se uită la curte. Mă opresc în Traseele mele •i pas mai aproape de fereastră •i văd lacul. Stă pe una din bănci, privind în jos la mâinile ei. Sunt un pic confuz, deoarece ea ar trebui să fie a•ezat în clasa mea chiar acum. Ea se uită în sus la cer •i permite un oftat adânc, ca ea încearcă să nu plângă. Este evident că ultimul loc ea poate fi chiar acum este de două picioare de mine într-o sală de clasă. Văzând-o acolo, alegerea amar Michigan aer peste clasa mea, mă face să mă rănească pentru ea. „E ceva, nu-i asa?“ Am învârti în jurul •i Eddie este în picioare în spatele meu cu bra•ele încruci•ate, zâmbind. „Ce?“, Spun eu, fără îndoială, încearcă să recupereze de la faptul că ea pur •i simplu ma prins uitându-se la lacul. „M-ai auzit“, spune ea, mersul pe jos pe lângă mine spre intrarea în curte. „•i sunte•i de acord cu mine, de asemenea.“ Ea iese în curte fără să se întoarcă înapoi. Când Lacul se uită la ea •i zâmbe•te, am mers pe jos. Nu e mare lucru. Lacul este un elev sărind peste clasa mea •i mă uitam la ea. Asta e tot. Nu a fost sa se intample ceva acolo care Eddie ar putea raporta. În ciuda încercărilor mele e•uate la mine lini•titoare, îmi petrec restul zilei o epavă nervos. 12. luna de miere „Lasă-mă lămuresc,“ Lacul spune, uitându-te la mine. „Ai fost un idiot, uitându-se la mine prin fereastra curte. Eddie te vede holbezi la mine, care piques doar curiozitatea ei în acest moment. Dar, apoi, următorul week-end în camera de zi, atunci când Eddie totul a dat seama, tu te superi pe mine?“ „Nu am fost supărat pe tine“, spun eu. „Will, ai fost supărat! M-ai dat afară din casa ta!“Eu rostogoli •i cred că înapoi la acea noapte. „Cred că am făcut-o, nu-i asa?“ „Da, ai făcut-o“, spune ea. „•i în cea mai proastă zi din via•a mea la asta.“ Ea se rostogole•te peste mine •i de blocare degetele cu ale mele, aducându-le deasupra capului. „Cred că îmi datorezi scuze. La urma urmei, am făcut curat in toata casa in acea zi.“ I-am privi în ochi •i ea zîmbind. •tiu că nu e supărat, dar eu de fapt vreau să-i dea o scuze sincere. Modul în care am ac•ionat la sfâr•itul acelei zile a fost pur egoist, •i întotdeauna am regretat modul în care tocmai am dat afară la unul dintre punctele cele mai joase ale vie•ii ei. Eu aduc mâinile mele obrajii •i trage-o pe pernă de lângă mine în timp ce ne-am schimba pozitiile. I-am întins pe spate •i să se odihnească capul pe mâna mea sprijinit-up, mângâindu fa•a cu cealaltă mână. Conduc degetele sus obrazul ei, peste frunte, •i în jos nasul până când degetele mele vin să se odihnească pe buze. „Îmi pare rău pentru modul în care am tratat te acea noapte,“ •optesc, aducând buzele mele la ale ei. I-am sărut încet la început, dar sinceritatea în scuzele mele este aparent destul de atractiv pentru ei, pentru că ea împinge bra•ul meu departe •i mă trage spre ea, apoi soapte, „Tu e•ti iertat.“ ••• „Ce faci?“ Întreb, trezit dintr-un pui de somn induse de epuizare pura. Lacul are căma•a ei pe •i se trage blugi ei în sus. „Am nevoie de aer curat. Vrei să vii?“, Spune ea. „Au luat-o zonă foarte frumoasă piscină •i nu se închide timp de o oră sau cam asa ceva. Putem sta pe terasă •i o cafea.“ „Da, sigur.“ Mă rostogolesc din pat •i să caute hainele mele. Odată ce suntem în afara, curtea este goală, a•a cum este piscina, chiar dacă este încălzit. Există mai multe scaune de lounge, dar Lacul are loc la o masă cu scaune stil banc astfel încât să putem sta împreună. Ea bucle până lângă mine •i se sprijină capul pe bra•ul meu, •inând-o cea•că de cafea între mâinile ei. „Sper ca băie•ii se distrează“, spune ea. „•tii că sunt. Grandpaul le-a luat geocaching astăzi „. „Bine“, spune ea. „Kel iube•te.“ Ea aduce cea•că de cafea la buze •i soarbe din ea. Privim reflec•ie Lunii pe suprafa•a apei, ascultând sunetele nop•ii. E lini•tit. „Am avut un bazin înapoi în Texas“, spune ea. „Nu a fost la fel de mare ca acesta, dar a fost frumos. Ea devine atât de cald acolo încât apa din piscina ar sim•i ca a fost încălzit, chiar •i atunci când nu a fost. Pun pariu Texas, apa de pe cea mai rece zi sa este încă mai fierbinte decât această piscină încălzită.“ „E•ti un bun inotator?“ O întreb. "Desigur. Am trăit în acel bazin jumătate de an.“ Mă aplec •i să o săru•i, distrage aten•ia ei de la faptul că eu iau paharul de cafea din mâinile ei. Mă aplec încet peste ea, agă•area bra•ul sub genunchi. A folosit pentru afi•ajele mele publice de afec•iune, a•a că e totu•i mai în•elept. De îndată ce ea se execută mâinile prin părul meu, i-am ridica pe poala mea •i se ridice în picioare, îndreptându-se spre apă. Ea trage buzele de ale mele •i darts ochii la piscina, apoi înapoi la mine. „Să nu îndrăzne•ti, Will Cooper!“ Eu râd •i să păstreze mersul pe jos spre piscină, ea începe lupta să iasă din bra•ele mele. Cand eu ajunge la capătul adânc al piscinei, ea agă•ându-se de gâtul meu pentru draga viata. „Dacă mă duc, te duci“, spune ea. Am zâmbet •i lovi cu piciorul de pe pantofii mei. „N-ar avea nici un alt mod.“ De îndată ce am arunca în apă, am sari după ea. Când ea apare, ea înoată spre mine râzând. „Acestea sunt doar hainele mele, ticălosule!“ Când ea ajunge la mine am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i ea trage picioarele în sus, punându-le în jurul taliei mele. Ea cârlige bra•ele în jurul gâtului meu •i eu înot înapoi până când spatele meu se întâlne•te cu siding •iglă de piscină. Am pus un bra• pe pervazul de beton să ne •ină în sus •i celălalt bra• mi-am asigura în jurul taliei ei, •inând-o împotriva mea. „Va trebui să arunce acest tricou departe acum. Clorul, probabil, doar stricat“, spune ea. A•ezam mâna sub căma•a ei •i ei sus din spate, apoi apăsa•i pe buzele mele împotriva zona de piele chiar sub ureche. „Dacă arunci acest tricou urât departe, eu te divorcing.“ Ea aruncă înapoi capul ei •i râde. "In cele din urma! Εi place căma•a mea urâtă!“ I-am trage împotriva mea atât de aproape încât chiar apa nu poate trece între noi. Eu aduc fruntea mea ei. „Întotdeauna am iubit acest tricou, lac. Acesta este tricoul purtai în noaptea în cele din urmă am recunoscut mie însumi că am fost îndrăgostit de tine.“ Col•ul buzei bucle în sus într-un rânjet. „•i ce noapte a fost asta?“ Am înclina capul înapoi până când ea se reazemă siding de beton •i privi în sus spre cer. „Nu este unul bun.“ Ea mă sărută la baza gâtului meu. „Spune-mi, oricum,“ •opte•te ea. o iubesc „CAULDER, e•ti sigur că Julia a spus că a fost bine pentru tine să sta•i noaptea?“ A scotocesc prin dulap în căutarea lui •osete în timp ce Kel încarcă o pungă cu jucăriile lor. „Da. Ea a spus că nu pot veni mâine seară, deoarece ei au noapte de familie, a•a că ar trebui să-•i petreacă noaptea în seara asta „. noapte de familie? Mă întreb dacă asta înseamnă Julia este în cele din urmă spune Lake că e bolnavă. Se formează un nod în stomac •i devin instantaneu nervoasă pentru ea. „Voi lua periuta de dinti, Caulder.“ Sunt în baie o pungă de ambalare pentru Caulder când am auzit strigăte venind din afară. Am rula imediat la fereastra camerei de zi •i a vedea Lacul storming din casa ei spre ma•ina lui Eddie. Nu pot auzi ce spune, dar e evident că e nervos. Fa•a ei este aproape aceea•i nuan•ă de ro•u ca camasa ea are pe. Ea pendulează u•a din spate deschisă lui Eddie •i se întoarce, încă tipa. Atunci văd Julia. Privirea de pe fata ei îmi face inima golita. ma•ina lui Eddie scoate din alee •i Julia este lăsată în picioare la marginea •antierului plângând ca ea ceasuri de mână le trage departe. Imediat ce masina este plecat, am leagăn deschid u•a din fa•ă •i a alerga peste drum. "Este totul în regulă? ea este în regulă?“Eu spun când am ajunge la ea. Julia se uită la mine •i scutură din cap. „I-ai spus Lake că sunt bolnavă?“, Întreabă ea. „Nu“, am răspuns imediat. „Nu, •i-am spus că nu ar fi.“ Julia se uită pe stradă, încă clătinând din cap. „Cred că •tie. Nu •tiu cum a aflat, dar ea •tie. Ar fi trebuit să-i spun mai devreme“, spune ea, încă plângând. U•a de la intrare pentru a slamuri casa mea •i am închis învârti în jurul pentru a vedea Kel •i Caulder face drumul lor pe u•a din fa•ă. „Băie•i! Voi stau cu mine în seara asta în loc. Du-te înapoi“, am tipat eu. Ei se rostogolească ochii lor •i geme, •i apoi capul înapoi în casă. „Vă mul•umesc, Will“, spune Julia. Ea se întoarce să se întoarcă la casa ei •i am urmat după ea. „Vrei să stau cu tine până când ea se întoarce?“ „Nu“, spune ea în lini•te. „Vreau doar să fiu singur o vreme.“ Ea merge în interiorul •i închide u•a în urma ei. Îmi petrec următoarele două ore dezbate dacă în text Gavin. Mă omoară nu •tiu dacă lacul este în regulă sau nu. Astept pe canapea cu perdele camera de zi larg deschise, ma uit la întoarcerea ei. Este după ora unsprezece acum, •i eu nu pot să a•tept o secundă mai mult. Am arunca precau•ie pe fereastră •i apuca telefonul meu la text Gavin. Este Lacul bine? Unde sunteti baieti? Este ea petrece noaptea cu Eddie sau vine acasă în seara asta? Nu trebuie să a•tepte mult timp înainte de a răspunde. Da. Filme. Nu. Ce naiba? Ar putea să nu elaboreze un pic? Cum poate fi bine? •i de ce naiba voi lua-o la un film, atunci când ea e asta supărată? Două minute trec fără un răspuns, a•a că l-am din nou textul. Este ea încă mai plânge? Când voi aduce acasă? Am mai a•tepta•i câteva minute, fără un răspuns, apoi începe din nou să-l trimită mesaje. Înainte de a trimite lovit, sună telefonul meu. „Alo?“ Eu spun, aproape cu disperare. „Ce naiba faci, Will?“ Gavin striga în telefon. „Te por•i ca un iubit psihopat.“ „Este cu tine chiar acum?“, Întreb. „Filmul lasă afară, ea e în toaleta cu Eddie. Am ie•it afară să te sun, deoarece cred că s-ar putea avea nevoie de un memento că e•ti profesorul ei.“ Am strânsoarea telefonul meu mobil si-l scutura din frustrare, apoi pune-l înapoi la urechea mea. „Asta nu contează chiar acum. I-am văzut lăsând după ce a aflat despre cancerul de mama ei. Vreau doar să •tiu că e în regulă, Gavin. Sunt îngrijorat pentru ea „. I a lua nimic, dar tăcerea. Gavin nu răspunde, dar eu pot auzi zgomotul de fond, a•a că •tiu că încă conectat. „Gavin?“ El cură•ă gâtul lui. „Mama ei are cancer? Esti sigur?" "Da sunt sigur. Are Lacul nu ti-a spus baieti de ce ea a fost plâns când a ajuns în ma•ină? Julia nu •tie cum, dar Layken cumva a dat seama.“ Gavin este tăcut din nou, pentru câteva secunde, apoi el oftează puternic în telefon. „Will“, spune el, vocea lui mai mic decât înainte. „Layken crede că mama ei are un nou iubit. Ea nu are nici o idee despre ea are cancer.“ Eu cad pe canapea, dar se simte ca inima mea cade direct prin podea. „Will?“, Spune Gavin. „Sunt aici“, spun eu. „Pleacă acasă, Gavin. Ea are nevoie să vorbească cu mama ei.“„Da. Suntem pe drum." ••• Am petrece următoarele câteva minute dezbat dacă să meargă peste drum •i lăsa•i Julia •tie că Layken nu a în•eles totul. Din păcate, când am decide să merg să vorbesc cu ea, ma•ina lui Eddie se trage in fata casei lor. Privesc cum Lacul iese •i merge la u•a ei. Când merge în interior, închid perdelele •i stinge lumina. Mi-a• dori mai mult decât orice am putea fi acolo pentru ea chiar acum. •tiu că durerea e pe cale de a experimenta. Faptul că eu sunt o sută de iarzi •i nu pot să facă nimic despre el este cel mai greu lucru dintre toate. Am mers pe jos în camera Caulder lui •i verifica•i pe băie•i. Au trecut amândoi, a•a că opri•i televizorul •i închide u•a lor, apoi capul în camera mea. Pot spune deja că va fi o noapte de nesomn. Îmi pot imagina doar lacul plângând ea să doarmă. Doamne, ce n-a• da să fie în măsură să o de•ină chiar acum. Dacă a• putea lua doar toate astea departe de ea, a• face-o. Sunt culcat cu mâinile sub cap, ochii mei sa concentrat pe nimic, în special. O lacrimă sub formă de rulouri în jos la templul meu •i l-am •terge. Am rupt peste triste•ea mă simt pentru această fată. ••• ESTE O jumătate de oră mai târziu, când am auzit o bătaie în u•a camerei de zi. Sar imediat din pat •i a alerga la camera de zi •i leagăn u•a deschisă. Ea sta pe terasa mea, rimel pătată pe obraji. Ea •tergându ochii cu căma•a ei •i ea se uită la mine. Toate lucrurile pe care le-am fost eu dispus să facă pentru întreaga lună ob•ine pusa deoparte de triste•e pură în ochii ei. Mi-am pus bra•ul în jurul ei •i trage-o înăuntru, apoi a închis u•a în urma ei. Sunt pozitiv că •tie adevărul despre mama ei în acest moment, dar eu încă mai continua cu pruden•ă. „Lacul, ce sa întâmplat?“ Ea încearcă să-•i tragă răsuflarea ei, suge în icnete de aer între suspine. Pot să simt topirea ei, a•a că înfă•ura•i bra•ele în jurul ei ca ea se scufunda la podea. Am chiuveta cu ea, apoi trage-o la mine •i las-o să plângă. Mă odihnesc bărbia mea deasupra capului ei •i accident vascular cerebral părul în timp ce ea continuă să plângă timp de câteva minute. Am în•eles partea din spate căma•a ei •i îngropa capul în crăpătura gâtului ei, pe deplin con•tient de faptul că ea a venit la mine. Ea avea nevoie de cineva, •i ea a venit la mine. „Spune-mi ce sa întâmplat“, în final, am •oaptă. Ea începe să suspine, a•a că am trage mai aproape. Intre respira•ii, ea spune cuvintele pe care le cunosc sunt cele mai grele cuvinte pe care va trebui vreodată să spună. „E pe moarte, Will. Ea are cancer.“ •tiu din experien•ă că nu există cuvinte mîngîietoare suficient să urmeze acest lucru. Am stoarce •i-i dea ce are nevoie. reasigurare Silent. Am ridica •i ia-o la dormitorul meu, apoi pune-o pe pat •i trage•i capacele peste ea. sună soneria, a•a că se aplece si saruta-o pe frunte, apoi capul înapoi la camera de zi. •tiu deja că e Julia înainte să deschidă u•a. Când am văzut-o, ea arată în doar o formă la fel de rău ca face lacul. „E aici?“, Spune ea printre lacrimi. Am ghiont capul meu spre dormitorul meu. „Ea culcat“, spun eu. „O po•i ob•ine? Ea are nevoie să vină acasă astfel încât să putem vorbi despre asta.“ Arunc o privire înapoi spre hol •i suspin. Nu vreau ca ea să meargă. •tiu cât de mult are nevoie de data aceasta pentru a absorbi totul. Mă întorc la Julia •i să ia cel mai mare risc pe care mi-am luat vreodată în via•a mea. „Las-o să rămână, Julia. Ea are nevoie de mine chiar acum.“ Julia nu răspunde pentru un moment. Faptul că eu sunt de acord cu ea pare să-i arunce off pentru un moment. Ea scutură din cap. „Nu pot, Will. Nu pot lăsa să rămână aici peste noapte „. „Am fost în locul ei înainte. Ea are nevoie de timp pentru a absorbi acest lucru, ai încredere în mine. Dă-i noaptea să se calmeze.“ umerii Julia cădea •i ea se uită în jos, incapabil să se uite la mine. Nu •tiu dacă e pentru că e supărată pe mine pentru care doresc să rămână Lake, sau cu inima zdrobită pentru că ea •tie că am dreptate. Ea dă din cap, apoi se întoarce •i începe mersul înapoi spre casa ei. Purtarea ei a învins mă face să mă simt ca •i cum am frânt inima. Ea crede că pierde Lake pentru mine •i că nu ar putea fi mai departe de adevăr. „Julia, a•tepta•i“, spun eu, sunat după ea. Se opre•te în curtea din fa•ă •i apoi să-mi facă fa•ă. Când vom face contactul cu ochii, ea se schimbă imediat privirea la pământ din nou •i pune mâinile pe •olduri. Când ajung la ea, ea încă nu se uită la mine. Nu sunt sigur ce să spun. Am dreagă mea, dar nu au nici o idee ce să-i spun. „Ascultă, Julia,“ Eu spun. „•tiu cât de mult timp cu Lacul inseamna pentru tine, fac eu. Crede-mă, eu fac. Vreau ca ea să fie acolo pentru tine. Faptul că ea vrea să fie aici, chiar acum în schimb nu înseamnă nimic. Ea are nevoie doar pentru a procesa acest lucru. Asta e tot. Nu o va pierde.“ Ea conduce mâinile peste ochii, •tergându lacrimile proaspete. Ea lovituri la sol de sub piciorul ei, dându-se un al doilea pentru a aduna gândurile ei. Ea în cele din urmă ridică capul •i mă prive•te drept în ochi. „Tu e•ti îndrăgostit de ea, nu-i a•a?“ Am pauză. Sunt eu? Am oftat •i mâinile în spatele încheietoare capul meu, nu sunt sigur ce să spun. „Am încercat atât de greu să nu fie,“ Eu spun în lini•te, admite că pentru mine pentru prima dată. Când ea aude mărturisirea mea, ea se uită la mine, expresia ei stoic. „Încearcă mai greu, Will. Am nevoie de ea. Nu pot avea ei înfă•urat în acest vârtej, romantism interzis. Asta e ultimul lucru de care avem nevoie chiar acum.“Julia scutură din cap, apoi se uită din nou departe. intepaturi ei dezamăgire. M-am lăsat-o în jos. Fac un pas mai aproape de ea •i uite-o în ochi, făcând o altă promisiune că mă rog lui Dumnezeu că sunt suficient de puternic pentru a men•ine. „Nu contează cum mă simt despre ea, bine? Nu vreau ca ea consumate de ceea ce se întâmplă între noi mai mult decât tine. Are nevoie de un prieten acum, asta e tot asta e.“ Ea se îmbră•i•ează •i se uită pe lângă mine la mine acasă. „Voi lăsa să rămână în seara asta“, spune ea în cele din urmă. „Dar numai pentru că sunt de acord cu tine că ea are nevoie de timp pentru a procesa totul.“ Ea mută privirea înapoi la mină. Lacrimile încă proaspete în ochii ei, nu pot face nimic, dar da din cap în acord. Ea se întoarce confirmarea mea cu ei din cap, apoi se întoarce la cap acasă. „Mai bine dormi pe canapea“, spune ea peste umăr. După ce Julia se întoarce în interior, mă întorc la propria mea casă •i încuie u•a din fa•ă. Am mers pe jos în dormitor, dar lacul nu mă recunosc. A•ezam în pat în spatele ei, plasând un bra• sub cap •i celălalt bra• peste piept. I-am trage la mine •i •ine•i-o în timp ce ea se plânge să doarmă. 13. luna de miere Rămânem RELAXAT în apă, •inându-se unul pe altul. Se odihne•te capul pe umărul meu, lini•tit •i încă. Ea presează buzele pe umărul meu, deschizându-le u•or, iar ea ma saruta. Am inhaleaza ca ea grazes umărul meu cu buzele ei, încet saruta de-a lungul clavicula, apoi până la gât. Când ea ajunge la maxilarul, ea a trage înapoi •i se uită la mine. „Te iubesc, Will Cooper“, spune ea cu lacrimi în ochi. Ea se sprijină •i presează buzele mele. Ea înăspre•te strânsoarea în jurul taliei mele cu picioarele •i pune mâinile pe partea din spate a capului meu, mă umple cu saruturi lente, profunde. Nu cred că ma sărutat niciodată cu o astfel de intensitate •i pasiune înainte. E ca •i cum ea cumva încearcă să-•i arate recuno•tin•a ei prin sărutul ei. I-am lăsat. Am lăsat-o să-mi mul•umesc pentru un bun de cinci minute. Când buzele ei în cele din urmă se separe de a mea, ea a desface picioarele ei din jurul meu si ranjeste. „Asta a fost pentru mine iubitor ca tine.“ Ea începe de pe perete •i plute•te pe spate peste piscină. Când ea ajunge la cealaltă parte, ea recuzita coatelor în spatele ei pe pervazul de beton •i zâmbe•te la mine de peste piscină. Am plecat fara suflare, dorindu-ne-am întors în camera de hotel deja. „Este prea rău î•i place căma•a mea acum“, spune ea, încă rânjind pozna•. "De ce este asta?" Ea se domolească ei pe pervazul •i aduce mâna la butonul de sus al cămă•ii. „Pentru că“, spune ea într-o •oaptă sexy. „Sunt foarte obosit de poartă.“ Ea unbuttons butonul de sus, dezvăluind conturul ei sutien. De câte ori am văzut că sutien în ultimii douăzeci •i patru de ore, este un întreg naibii de mult mai sexy chiar acum. „Oh“, spun eu. Oricât de mult vreau căma•a de pe ea, suntem în curtea unui hotel. Mă uit în jurul valorii de nervos pentru a vă asigura că nimeni nu este aici. Când mă uit înapoi la ea, al doilea buton este descheiată •i degetele sunt deja lucrează la al treilea. Ea nu •i-a luat ochii de pe a mea. "Lac." „Ce?“, Spune ea inocent. Al patrulea buton este anulată acum •i ea lucrează la a cincea. Am încet se agită capul meu. "Nu este o idee bună." Ea alunecă căma•a până la jumătate umeri, dezvăluind întreaga sutien acum. „De ce nu?“, Încerc să mă gândesc de ce nu este o idee bună, dar nu pot. Nu pot să cred. Tot ce vreau să fac este de a ajuta la finalizarea ei obtinerea tricoul naibii off. Eu înot peste apă •i u•urin•a mai aproape de ea, până când fe•ele noastre sunt doar inch în afară. Fără a lua ochii de pe ei, am în•eles minecile căma•a ei •i trage•i-l restul modului în jos bra•ele ei, apoi smulge-l complet. Eu arunc camasa pe terasa de beton, apoi coborâ•i mâinile mele la butonul de pe blugi ei. Ea gasps. Mă aplec •i •optesc la ureche ca să alunece în jos cu fermoar ei. „De ce opri acolo?“ Am crezut că am sunat-o cacealma, dar ar trebui să •tie mai bine decât atât. Ea se înfă•oară un bra• în jurul gâtului meu •i mă ajută să trag blugii pe ei cu mâna cealaltă. Am apuca coapsele ei •i trage la acela•i nivel ei împotriva mea, apoi se învârti în jurul valorii de noi până nu sunt împotriva pervazul din nou. Ea bretele mâinile pe perete piscina din spatele capului meu. Eu ne scufunda atât de jos până la bărbii noastre sunt abia deasupra suprafe•ei apei. Suntem presat ferm împreună; singurele lucruri care ne despăr•ea sunt blugii •i lenjeria de corp, iar unul dintre aceste elemente este pe cale de a merge. Am aluneca degetul mare în betelie ei la •old •i începe să-i inch chilotii jos. Le-am trage în jos doar destul de departe. „•i acum?“ Eu spun, mi•cându-mă de mână mai departe în jos ca să a•tept pentru ea pentru a apela retragere. Ea respiră puternic pe buzele mele ca bărbia cufundă •i re-apare împotriva valurilor de apă. Mai degrabă decât retragere apel, ea închide ochii, mă îndrăznind să continui. Ea suspina când am descle•ta sutien ei cu cealaltă mână •i începe să-l alunece de pe ea. „Will“, spune ea împotriva buzele mele. „Ce se întâmplă dacă cineva vine aici?“ Ea se acoperă cu bra•ele ei, atunci când sutien este complet oprit. L-am arunca pe beton în loc de lângă căma•a ei •i eu zâmbesc la ea. „Tu ai început. Nu-mi spune că e•ti pe cale să sun retragere acum.“Am o sărut pe bărbie •i pistă o linie peste maxilarul ei cu buzele mele. Ea descoperă pieptul ei •i coboară în apă, apoi mă trage împotriva ei. „Retreat nu mai este în vocabularul meu“, spune ea, găsind butonul de pe pantalonii mei. „Voi doi aproape gata aici?“, Cineva spune din spatele nostru, provocând lacul să abandoneze misiunea sa actuală. Ea aruncă bra•ele în jurul meu •i îngroapă capul pe gâtul meu. Arunc o privire spre stânga •i a vedea un angajat al hotelului în picioare doar în interiorul intrarea inchisa, mâinile în •olduri. „Am să închidă“, spune el. „Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne“, •opte•te ea. „Unde naiba sunt hainele mele?“ Eu râd. „•i-am spus că nu a fost o idee bună“, spun eu împotriva ureche. I a păstra bra•ele mele înfă•urat strâns în jurul ei •i uite peste la om, care pare un pic prea amuzat la situa•ia noastră. „Um. A•i putea să-mi arunci cei?“Eu spun, arătând spre căma•ă •i sutien Lake, care sunt de mai multe picioare distan•ă. Are o aderen•ă moarte pe gâtul meu. Angajatul hotelului se uită în jos, la hainele •i chicote•te, apoi se uită înapoi la Lacul •i zâmbe•te, aproape ca •i când eu nu sunt aici. El se plimbă prin poarta •i pe la marginea piscinei •i ne aruncă căma•a, fără a lua ochii de la ea tot timpul. Am înfă•ura•i căma•a peste umeri •i el este încă în picioare acolo, cu ochii. „Te superi?“ Eu zic să-l. Tipul ia în cele din urmă ochii de pe lacul suficient de mult pentru a asista la strălucirea mea. El cite•te în mod clar expresia de pe fa•a mea •i se întoarce spre capul înăuntru. Lacul aluneca căma•a ei înapoi în timp ce am prelua pantalonii ei •i să le înoate înapoi la ea. „E•ti o influen•ă proastă d-na Cooper,“ Eu spun. „Hei, planul meu a fost să se oprească la camasa“, spune ea. „Tu e•ti cel care a avut alte idei.“ Am lăsat-o să stai la mine în timp ce ajuta la lupta ei înapoi în blugi ei. „Ei bine, dacă ceea ce sa întâmplat nu a fost inten•ia ta, de ce mi-ai ademeni în apă, pentru a începe cu?“ Eu spun. Ea râde •i scutură din cap. „Cred că pur •i simplu nu pot rezista abdomenul.“ I-am sărut pe nas •i oscileze în jurul ei pe spate, apoi transporta-o din piscină. Vom lăsa o pistă umedă sopping întregul drumul înapoi la camera noastră de hotel. ••• Lacul este intindea pe pat pe stomacul ei, purtând roba am căzut în dragoste cu. Fur că roba înainte de a pleca de aici. Ea flipping prin canalele de pe televizor cu telecomanda, a•a că am târască pe patul de lângă ea •i ia telecomanda din mână. „E rândul meu“, spun eu. Am flip-l la ESPN •i ea apucă telecomanda înapoi de la mine. „E luna de miere mea“, spune ea. „Ar trebui să mă uit la ceea ce vreau.“ Ea se întoarce aten•ia spre televizor. „Luna de miere? Ce sunt eu? O idee ulterioară?“ Ea continuă să se holbeze la TV, fără a răspunde. Ea se uită la mine, apoi înapoi la televizor. După câteva secunde, se mută privirea în direc•ia mea din nou •i eu sunt încă uitându-se la ea. „Ce-ai spus?“ Tachineaza ea. „Ai vorbit?“ Am apuca telecomanda de la ea •i apăsa•i butonul de pornire, apoi Chuck întreaga cameră. Am apuca de încheieturi •i rola ei pe spate, •intuindu-o la pat. „Poate că trebuie să se amintească cine poartă pantalonii în această familie.“ Ea râde. „Oh, crede-mă, •tiu că purta pantaloni, Will. Tu le purta chiar •i în cada de baie, î•i aminte•ti?“ Eu rad si saruta urechea. „Dacă îmi amintesc corect, ai purtat haine în du• o dată, de asemenea.“ „Fără să!“ Ea râde. nebunie După ce termin de gătit micul dejun pentru băie•i, am mers la dormitorul meu •i aluneca în interiorul, închizând u•a după mine. Ultimul lucru de care am nevoie este pentru ei să •tie lacul petrecut noaptea aici noaptea trecută. Stau pe marginea patului cu picioarele ei. Dacă ar fi să stau mai aproape, nu a• fi în stare să mă împiedice să atingă peste •i atingând-o sau imbratisand-o sau mângâind părul. A fost tortură •inând-o noaptea trecută în timp ce încerca să frâneze nevoia de a săruta departe durerea ei. Tortura. Nu că nu i-am dat-o lumină Peck după ce am fost sigur că a fost adormit. S-ar putea să-i spun, de asemenea, am iubit-o după ce am sărutat părul. Tortura. „Lacul“, •optesc. Ea nu se mi•că, a•a că am repet numele ei. Ea rustles u•or, dar nu se deschide ochii. Ea pare atât de lini•tită •i senină chiar acum. Dacă ar fi să-i trezesc, realitatea ar fi lovit-o din nou la fel. Eu stau în sus •i decid să o lase să aibă câteva momente de pace. Înainte de a părăsi camera, am mers la capul patului •i u•or să o sărut pe frunte. ••• „•i dacă pierde în greutate?“, Spune Kel. „Ea nu are nevoie să-•i piardă în greutate,“ Eu spun ca am lingura o lingura de ouă pe farfurie. Am mers pe jos înapoi la aragaz •i seta•i tava în jos. „Ei bine, dacă nu crezi că e grasă •i î•i place să o săru•i, atunci de ce nu vrei ca ea sa fie iubita ta?“ Am învârti în jurul •i se confruntă cu ambele băie•i. „Îmi place să-i sărut?“ Întreb, frică de răspunsul lui. El doar dă din cap •i ia o mu•cătură de hrana lui. „Ai sărutat-o ​în noaptea aceea ai luat-o la acea dată de testare. Lacul spune ca nu i-ai săruta, dar te-am văzut. Ea spune că po•i ob•ine într-o mul•ime de probleme pentru saruta ei •i că nu am văzut ce-am crezut că am văzut „. „Ea a spus asta?“ Întreb. dă din cap Caulder. „Asta e ceea ce ne-a spus. Dar Kel spune că a văzut ce el a crezut că a văzut •i eu îl cred. De ce ai avea probleme pentru sărutând-o, oricum?“ Nu mă a•teptam la acest al treilea grad diminea•a devreme. Sunt prea obosit pentru a transforma acest lucru într-o lec•ie de via•ă, totu•i. După tot ce sa întâmplat noaptea trecută •i având în lacul de lângă mine în patul meu, sunt destul de sigur că nu am primit nici o ora de somn. „Ascultă, băie•i,“ Eu spun, de mers înapoi la ei. Plasez mâinile mele pe bar •i vin fa•ă în fa•ă cu ei. „Uneori, exista lucruri in viata care sunt in afara controlului nostru. Nu pot fi prietenul lui Lake •i ea nu poate fi prietena mea. Nu o să se căsătorească, iar voi doi nu vor fi fra•i. Bucura•i-vă de faptul că ajunge să fie cei mai buni prieteni •i vecini.“ „Este pentru că e•ti un profesor?“ Caulder întreabă sarcastic. Am picătură capul meu în mâinile mele. Sunt neobosit. •i intuitiv. „Da“, spun eu, exasperată. "Da. Este pentru că eu sunt profesor. Profesorii nu pot solicita elevii lor să fie prietenele lor •i vice-versa. Deci, Lacul nu va fi prietena mea. Nu voi fi prietenul ei. Noi nu o să se căsătorească. Vreodată. Acum picătură.“Am mers pe jos înapoi la aragaz •i loc capacele pe toate oalele pentru a păstra alimentele calde. Nu •tiu când lacul se va trezi, dar am nevoie pentru a ob•ine ace•ti băie•i hrănite •i din această casă înainte de a merge afară din dormitorul meu. Cum în iad mi-ar explica-le că profesorii •i elevii nu pot data, dar ei pot dormi în acela•i pat. ••• După micul dejun vine •i pleacă •i ea încă adormit, am mers băie•ii pe la Julia. Kel •i Caulder papura, dar mă simt înclinat să bat la u•ă, a•a că am rămas în urmă. Când Julia se deschide u•a, ea protejează ochii de la soare •i se uită departe. „Îmi pare rău. Te-am trezit?" Ea pa•i deoparte să mă lase •i scutură din cap. „Nu cred că măcar m-am culcat“, spune ea. Ea merge înapoi în camera de zi, asa ca am urmat •i stau pe canapea. „Cum este ea?“ Ridic din umeri. "Inca adormit. Ea nu a ie•it din dormitor, deoarece ea a ajuns acolo noaptea trecută.“Julia dă din cap •i se sprijină înapoi în canapea, apoi se freacă mâinile pe fa•a ei. „A speriat, Will. Ea a fost atât de speriat când i-am spus. Am •tiut că va lua rău, dar nu ca acest lucru. Nu mă a•teptam la această reac•ie, la toate. Am nevoie de ea să fie puternică atunci când ne spunem Kel, dar nu pot să-i spun când e această emo•ională.“ „A fost doar •apte luni de când a murit tatăl ei, Julia. Pierderea unui parinte este greu, dar posibilitatea de a pierde ambele dintre ele, la vârsta ei este de neîn•eles.“ „Da“, •opte•te ea. „Cred că ar trebui să •tii.“ Ea încă nu pare convins că reac•ia lacului este normală. Toata lumea reactioneaza diferit la stiri devastatoare. Nici nu am plâns imediat când am aflat că părin•ii mei au murit, dar asta nu e să spun că nu a fost cel mai prost moment al vie•ii mele. Eram în drum spre un joc atunci când am primit telefonul. Am fost contactul de urgen•ă pe înregistrările lor. Persoana de pe cealaltă linie mi-a spus că a fost un accident •i am nevoie pentru a ajunge la spital din Detroit. Ei nu mi-ar spune nimic, indiferent de cât de mult am rugat. Am încercat să te sun mele telefoane mobile de mai multe ori părin•ii, dar niciodată nu a primit un răspuns. Am sunat bunicii mei să le spună despre accident, deoarece acestea au fost doar câteva minute de la spital. Acesta a fost unul dintre cele mai grele apeluri telefonice le-am avut de a face. Am condus cât de repede am putut, •inând telefonul meu mobil în mâna mea împotriva volanului, păstrând un ochi constantă pe ea. Tot ce am putut gândi a fost Caulder. Tocmai am dat seama că ceva teribil sa întâmplat •i că părin•ii mei nu au răspuns la telefoanele lor pentru că au vrut să-mi spună în persoană. Când o oră a trecut •i chiar bunicii mei încă nu au sunat, am încercat telefonul lor pentru a cincea oară. Ei nu au răspuns, fie. Cred că a fost după a •asea oară i-am sunat •i l-au împins prin mesajele vocale pe care am cunoscut. Parintii mei. Caulder. Toti. Erau mor•i cu to•ii. Am tras în sus la camera de urgen•ă •i s-au grabit înăuntru. Primul lucru pe care l-am văzut a fost bunica mea sa dublat într-un scaun, plângând. Nu, ea nu a fost plâns. Ea a fost jale. Bunicul meu era cu spatele la mine, dar umerii lui tremurau. întregul corp îi tremura. Am stat acolo •i le urmărit timp de câteva minute, întrebându-cine erau ace•ti oameni în fa•a mea. Ace•ti oameni puternici, independen•i am admirat •i respectat •i a crezut lumea. Ace•ti oameni care ar putea fi rupt de nimic. Cu toate acestea, ei erau acolo. Rupt •i slab. Singurul lucru care poate rupe incasabil este de neconceput. Am •tiut momentul le-am văzut singur în sala de a•teptare, care au fost confirmate cele mai rele temeri mele. Erau mor•i cu to•ii. M-am întors •i am plecat. N-am vrut să fiu acolo. A trebuit să merg afară. Nu am putut respira. Când am ajuns la iarba vizavi de parcare, am căzut în genunchi. Eu nu am plâns. In schimb, am devenit bolnav fizic. Peste •i peste, stomacul meu alungare adevărul pe care am refuzat să cred. Când nu mai era nimic în mine, am căzut înapoi pe iarbă •i se uită în sus la cer, stelele uitându-se la mine. Milioane de stele holbezi înapoi în întreaga lume. O lume în care părin•ii mor •i fra•ii mor •i nimic nu se opre•te să respecte acest lucru. Întregul univers doar merge •i merge ca •i când nimic nu sa întâmplat, chiar •i atunci când toată via•a unei persoane este for•at să înceteze complet. Am închis ochii •i a crezut despre el. Acesta a fost de două săptămâni de când am vorbit cu el la telefon. L-am promis că veni următorul week-end să-l ia la jocul de fotbal. Acesta a fost acela•i week-end Vaughn ma implorat să nu meargă. Ea a spus midterms erau în două săptămâni •i am nevoie să-•i petreacă timp împreună până atunci. Deci, am sunat Caulder •i a anulat călătoria mea. Asta a fost ultima dată când am vorbit cu el. Ultima dată când a• vorbi vreodată cu el. "Voi?" M-am uitat în sus, după ascultarea vocea bunicului meu •i el a fost în picioare peste mine, privind în jos. „Will, e•ti bine?“, Întrebă el, •tergându lacrimi proaspete din ochii învinse. Am urât văzând privirea în ochii lui. Nu m-am mi•cat. doar am întins acolo, în iarbă, uita în sus la el, nedorind să-i spun nimic altceva. N-am vrut să-l audă. "Voi . . . ei . . .“ „•tiu“, am spus repede, nu doresc să audă cuvintele ies din gura lui. A dat din cap •i se uită departe. „Bunica ta vrea. . .“«•tiu», am spus mai tare. „Poate ar trebui să vii. . „.«Nu vreau să.» •i n-am vrut. Nu am vrut să pună piciorul înapoi în interiorul acelui spital. Înapoi în interiorul clădirii, care adăpostite acum trei dintre ele. Lipsit de via•ă. „Will, trebuie să vii. . .“«Nu vreau!»Am •ipat. Bunicul meu-bunicul meu sărac doar a dat din cap •i oftă. Ce altceva ar fi putut face? Ce altceva ar fi putut fi spus? Toată via•a mea tocmai a fost furat de la mine •i nu am fost pe cale de a asculta de la reassurances asistente medicale sau medici sau cler sau chiar bunicii mei. N-am vrut să-l audă. Bunicul meu a luat •ovăielnic câ•iva pa•i de mine, lăsându-mă singur în iarbă. Înainte de a merge înapoi, sa întors pentru ultima oară. „Doar că Caulder a fost întrebat de tine. E speriat. Deci, atunci când sunte•i gata. . .“Am rupt imediat capul în direc•ia lui. „Caulder?“, Am spus. „Caulder nu e. . .“Bunicul meu clătină din cap imediat. „Nu, fiule. Nu Caulder e bine „. Nu a fost până când aceste cuvinte a ie•it din gura lui ca totul ma lovit toate dintr-o dată. pieptul meu umflat •i căldura a crescut la fa•a mea, atunci ochii mei. Am tras mâinile la frunte •i am rostogolit pe genunchi, coate îngropat în iarbă, •i l-am pierdut complet. Sunete a venit din adâncul meu că nu am •tiu chiar am fost capabil. Am plâns mai tare decât am plâns vreodată înainte de a-mai greu decât am plâns de atunci. M-am a•ezat pe peluza din spital •i am plâns cu lacrimi de bucurie, pentru că Caulder a fost bine. „E•ti bine?“ Julia întreabă, mi-rupere din transa mea. Dau din cap, încercând să împingă înapoi amintirile din acea zi. "Sunt bine." Ea reajusteazß pozi•ia ei pe canapea •i suspine. „Nu vreau ca ea să ridice Kel“, spune ea. „Lacul are nevoie de •ansa de a trăi propria via•ă. Nu a• povara ei a•a.“ „Julia“, spun eu, vorbind cu încredere din experien•ă, „ar povara ei să nu-l aibă.“ Neavând posibilitatea de a ridica Kel-ar ucide Lake. La fel ca ma omorât când am crezut că am pierdut Caulder. Ar ei devasta absolut. Julia nu răspunde, indicând faptul că pot fi traversat limitele mele cu acest comentariu. Amândoi stau lini•tit pe canapea pentru un timp. Mă simt ca nici unul dintre noi nu are nimic altceva de spus, a•a că am sta în picioare. „Voi lua băie•ii undeva această după-amiază. Mă voi asigura că Layken se treze•te înainte de a pleca, astfel voi avea timp să vorbească „. „Vă mul•umesc“, spune ea, zâmbind un zâmbet autentic la mine. Se simte bine. Eu respect opinia Julia •i cu ea dezamăgit de mine se simte aproape la fel de rău ca atunci când lacul este dezamăgit de mine. Dau din cap, apoi rândul său, •i se lasă. Eu fac drumul înapoi în interiorul casei •i înapoi în dormitor, unde lacul este încă doarme. Am u•ura pe pat alături de ea •i să ia un scaun. „Lacul“, •optesc, încercând să o trezească cu succes de data asta. Ea nu se mi•că, a•a că am trage pătura de pe cap. Ea gemete •i îi trage înapoi în sus. „Lacul, treze•te-te.“ Ea începe picioarele ei, apoi aruncă capacele off. Este bine trecut la prânz •i ea se comporta ca ea ar putea dormi mai mult de douăsprezece ore. Ea deschide ochii •i mije•te ochii ei, apoi găse•te-mi stătea lângă ea. Are rimel unse sub ochii ei, dintre care unele sunt încă pe fata de perna mea. Părul ei este în dezordine. titularul ei coada de cal este pe foaia de lângă ea. Se pare ca dracu '. Un iad frumos. „Chiar nu sunte•i o persoană de diminea•ă“, spun eu. Ea stă pe pat. "Baie. Unde e baia ta?“ I punctul la baie pe hol •i de ceas ca ea salturi de pe pat •i darts pentru u•ă. Ea este cu siguranta treaz acum, dar eu pot garanta aproape că are nevoie de cafea. Mă duc la bucătărie •i să ne facă amândoi o cea•că. Când ea iese din baie eu iau un scaun •i pune•i-o cafea lângă mine. „Cât e ceasul?“ „One-treizeci.“ „Oh“, spune ea, •ocat. "Bine . . . patul tău e foarte confortabil.“Am zâmbet •i un ghiont umăr. "Aparent." Noi bem cafeaua noastră •i ea nu spune nimic altceva. Nu am nici o idee în cazul în care capul ei este la, a•a că rămân tăcut, permi•ându-i să se gândească. Când am terminat cafeaua, am pus cupe în chiuvetă •i spune-i că iau băie•ii la un matineu. „Plecăm în câteva minute. O să le iau, probabil, la cină după aceea, a•a că vom fi din nou în jurul valorii de •ase. Ar trebui să vă •i să dea timp mama să vorbească.“ Ea se încruntă la mine. „Ce se întâmplă dacă nu vreau să vorbesc? Ce se întâmplă dacă vreau să merg la un matineu?“Am aplece peste bara. „Nu ave•i nevoie pentru a viziona un film. Trebuie să vorbe•ti cu mama ta. Să mergem.“Am apuca cheile •i sacou •i capul spre u•a din fa•ă. Ea începe din nou pe scaun •i se pliază bra•ele peste piept. "M-am trezit chiar acum. Cafeina nici măcar nu •i-a dat încă. Pot să stau aici o vreme?“ Ea practic bosumflată, buza de jos ie•ită, pledând cu mine. Mă uit la gura o bataie prea mult timp. Cred că observă, pentru că ea trage pe buza de jos cu din•ii ei •i obrajii ei de spălare. Am scutura capul u•or, trăgând privirea mea departe de gura. „Bine“, spun eu, să se rupă din transă. Am mers pe jos pe la ea •i sărut-o pe frunte. „Dar nu toată ziua. Trebuie să vorbe•ti cu ea.“Am mers pe jos, pe deplin con•tient de faptul că sărutul de frunte a fost, probabil, traversa linia. Cu toate acestea, faptul că ea a dormit în patul meu noaptea trecută a muddied deja apele. Linia nu mai este atât de negru •i alb. Sunt destul de sigur gri tocmai a devenit noul meu preferat de culoare. ••• Au trecut peste cinci ore de când am plecat cu băie•ii, a•a că lacul •i Julia, probabil, au avut •ansa de a sorta totul. Eu spun Kel să rămână peste noapte cu mine pentru a le da mai mult timp să se adapteze. Am debloca u•a din fa•ă •i urma•i băie•ii în camera de zi. Noi to•i vin la un popas, a•teptându-se să nu găsească Lacul pe podeaua din sufragerie. Există zeci de cartele index albe tolănit în fa•a ei. Ce naiba face? „Ce faci?“, Spune Caulder, verbaliza gândurile mele exacte. „Alfabetizarea“, ea răspunde fără să se uite în sus. „Ce Alfabetizarea?“ Eu spun. "Tot. Mai întâi am făcut filme, apoi am făcut CD-urile. Caulder, am făcut căr•ile din camera ta. Am făcut câteva din jocurile tale, dar unii dintre cei care au început cu numere, a•a că am pus numerele în primul rând, apoi titlurile.“Am indica grămezi în fa•a mea. „Acestea sunt re•ete. Le-am găsit pe partea de sus a frigiderului. Sunt le Alfabetizarea pe categorii mai întâi; cum ar fi carnea de vită, miel, porc, păsări de curte. Apoi, în spatele categoriile Sunt Alfabetizarea-le în parte“ „Băie•i, du-te la lui Kel. Să Julia •tiu că e•ti înapoi“, spun eu, fără să se uite la ele. Băie•ii nu se mi•că. Ei continuă să se holbeze la Lacul. „Acum!“, Am tipat eu. Ei ascultă de această dată, deschiderea u•ii •i dispar în afara. Am mers încet la canapea •i stai jos. Mi-e teamă să spun nimic. Ceva este oprit. Se pare că da. . . crengi. „Tu e•ti profesorul“, spune ea. Se uită la mine •i face cu ochiul. „Ar trebui să pun«supă de cartofi la cuptor»in spatele de cartofi sau supă?“ Ce naiba? Ea este în negare. negare intensă. „Stop“, spun eu. Nu mă întorc zâmbetul ei. Nu •tiu ce sa întâmplat cu mama ei azi, dar ceea ce se întâmplă cu ea trebuie să se oprească. Ea are nevoie să se confrunte cu acest lucru. „Nu mă pot opri, prostie. Sunt la jumătatea drumului terminat. Dacă mă opresc acum nu va •ti unde să găsească. . .“Ea preia o carte la întâmplare de pe podea. "Pui nesim•it?" Arunc o privire în jurul valorii de camera de zi •i observa•i DVD-uri au fost toate aranjate de lângă televizor meu. Eu stau •i merge încet la bucătărie, eyeing împrejurimi. •i-a cură•at •ipcile blestemate? •tiam că nu trebuia să o părăsesc astăzi. Doamne Dumnezeule, Pun pariu că cură•at toată casa •i nici măcar nu a mers să vorbească cu mama ei. Am mers la dormitorul meu •i este făcut patul meu. Nu numai ca este făcută; este perfect. Am ezitat înainte de a deschide u•a mea dulap, frica de ceea ce s-ar putea găsi. Pantofii mei au fost toate rearanjate. cămă•ile mele au fost toate mutate în partea dreaptă a dulap •i pantalonii mei sunt pe stânga. Modul în care sunt atârnate, culorile lor trece de la lumină la întuneric. Ea culori dulapul meu? Mi-e teamă pentru a finaliza inspec•ia. Nu se poate spune ce tot ce a făcut la casa asta. Probabil a lăsat nimic neatins. Rahat. Ma grabesc la pat •i deschide noptiera. Am trage cartea afară •i deschide-l, dar chitan•a pentru laptele ei de ciocolata nu arata ca acesta a fost atins. Am respira un oftat de u•urare, bucuroasă că nu-l vedea, apoi a pus cartea înapoi unde era. Cât de jenant ar fi fost asta? Am mers înapoi în camera de zi, mai con•tien•i de starea fără pată din casa mea decât înainte. A fost un pic prea ocupat, ceea ce poate însemna doar un singur lucru. Ea a evita încă mama ei. „Ai culori dulapul meu?“ Eu spun. Sunt uita urât la ea de la intrare hol. Ea ridică din umeri •i zâmbe•te, ca aceasta este orice altă zi. „Will, nu a fost a•a de greu. Tu por•i, cum ar fi, trei cămă•i de culoare diferite.“Când ea Giggles, mă face să mă crispeze. Ea trebuie să se oprească acest lucru. negarea ei nu este bun pentru ea, •i cu siguran•ă nu va fi bun pentru Kel atunci când Julia îi spune. Am mers repede prin cameră •i îndoi•i în jos pentru a smulge sus căr•ile. Suntem pe cale să avem o serioasă sit-down. "Voi! Stop! Asta mi-a luat o lungă perioadă de timp!“Ea începe să se apuca de căr•i ca să le iau. Îmi dau seama că nu ajungem nicaieri, asa ca am arunca în jos căr•ile •i să încerce să-i trage în sus de pe podea. Am nevoie de ea să mă prive•ti în ochi •i se calmeze. Asta nu se întâmplă. De fapt, ea începe lovind la mine. Ea pur •i simplu mă lovituri cu piciorul. Se comportă ca un copil al naibii. „Lasă-mă să plec!“ •ipă ea. "Sunt . . . nu . . . Terminat!" Am dat drumul mâinile ei ca ea a cerut, iar ea cade înapoi pe podea. Am mers la bucătărie •i apuca un ulcior gol de sub chiuveta si umple-l cu apă. •tiu că o să regret acest lucru, dar ea trebuie să fixa•i din ea. Am mers înapoi în camera de zi •i ea nici măcar nu mă recunosc. Extind bra•ul meu •i flip ulciorul cu susul în jos pe partea de sus a capului ei. „Ce dracu '!“ •ipă ea. Ea aruncă mâinile în sus în stare de •oc, apoi se uită în sus la mine cu ură pură. Îmi dau seama că odată ce Plãmîni la mine că, probabil, acest lucru nu a fost cea mai bună idee. Nu este suficienta apa, poate? Când ea se ridică •i încearcă să mă lovească, am apuca de bra• •i înveli•i-o în spatele ei, apoi muta•i în spatele ei în timp ce am împinge spre baie. După ce am intrat, am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i cu for•a alege-o pe sus. Nu există nici o altă cale de a face acest lucru. Ea face tot posibilul să mă atace •i ea aproape reu•ită. Am apăsat pe peretele de la du• cu un bra• •i porni•i apa de pe cu cealaltă. De îndată ce stropi de apă peste fa•a ei, ea ofteaza. „Ticălosule! Măgar! Idiotule!" Ajustez robinetul •i uite-o în ochi. „Ia un du•, Layken! Ia un dus naibii!“Eu decuplarea mea •i înapoi departe de ea. Când am închis u•a de la baie, am apăsat clan•a, în cazul în care ea încearcă să iasă. Destul de sigur, ea încearcă. „Lasă-mă, Will! Acum!“Ea bate la u•ă •i jiggles butonul. „Layken, eu nu te las din baie până când nu scoate hainele, pentru a primi în du•, se spală părul •i calmează-te.“ Am continua să de•ină clan•ă până când am auzit perdeaua de la du• închide un minut mai târziu. Când sunt încrezător că nu va încerca să iasă din nou, mi-am pus pantofii mei pe •i de mers pe jos peste stradă pentru a apuca ei ni•te haine suplimentare. „E în regulă?“ Julia întreabă imediat ce se deschide u•a. Ea face semn în spatele ei să mă lase să •tiu Kel •i Caulder pot auzi conversa•ia noastră. „Un pic prea bine,“ I •oaptă. „Se comportă ciudat. A•i vorbi azi?“ Julia dă din cap, dar nu elabora. Este evident că nu vrea să ri•te să fie auzit de Kel. „E la du•. Am venit la ea ob•ine o schimbare de haine,“Eu spun, plinta subiectul. Julia dă din cap •i pa•i deoparte, apoi merge spre bucătărie. „Pute•i apuca unele din dormitorul ei. Ultima u•ă pe dreapta“, spune ea. „Sunt în mijlocul spălat vase.“ Ea se întoarce la chiuvetă •i am ezitat, un pic inconfortabil la gândul de a merge în dormitorul lacului. Merg pe hol •i deschide încet u•a ei. Când o fac, nu e ceea ce mă a•tept. Nu •tiu dacă m-am gândit că ar fi un dormitor tipic adolescent e, dar eu sunt placut surprins de faptul că nu există afi•e pe pere•i •i luminile negre de pe tavan. Este surprinzător de matur pentru un copil de optsprezece ani. Am mers la masă de toaletă ei •i trage•i sertarul de sus deschis, scoate un rezervor de top. Când am deschis următorul sertar pentru a căuta pantaloni, am întâlnit cu un sertar plin de sutiene •i chilo•i. Mă simt oarecum vinovată, •tiind că ea nu are nici o idee că sunt în camera ei chiar acum. Îmi spun pentru a apuca doar o pereche •i închide sertarul, dar încep de defilare prin toate con•inutul, imagistica ceea ce ar arăta ea. La naiba, Will! Am apuca o pereche pe partea de sus •i de slam închise sertar, apoi de căutare până când am găsit ni•te funduri de pijama. Când am închis ultimul sertar, în partea de sus rezervor cade din mâini •i pământurile mele pe podea. Am apleca să-l ridic •i o baretă îmi atrage aten•ia. Se pare ca agrafa părul unui copil. L-am ridica •i •ine•i-l între degete, curios de ce ar •ine ceva atât de vechi. „Obi•nuia să cred că a fost magie,“ Julia spune din prag. Am bici capul meu în jurul valorii, surprins de vocea ei. „Acest lucru?“ Eu spun, care de•ine în sus barrette. Julia dă din cap, apoi merge în dormitor •i se a•ează pe pat. „Când a fost o feti•ă tatăl ei a intrat imediat după ce a tăiat o bucată mare de breton ei off. Ea a fost plâns, speriat mi-ar fi supărat pe ea, a•a că a periat ni•te fire de păr peste •i rupt clipul în loc. El ia spus că a fost magie •i că, atâta timp cât ea a păstrat decupajul în părul ei, nu ar observa.“ Eu rad, încercând să-•i imagineze Lacul cu o bucată de breton ei lipse•te. „Cred că ai observat?“ Julia rade. „Oh, a fost atât de evident. Oribil evidentă. Ea taie o fâ•ie de trei inci chiar din partea din fa•ă a părului ei. Tatăl ei chemat să mă avertizeze •i mi-a spus să nu spun nimic. A fost atât de greu. A fost nevoie de ei luni de păr să crească din nou afară •i ea arăta ridicol. Dar nu am putut spune nimic pentru ca fiecare zi sa trezit, primul lucru pe care ea a făcut a fost pus decupajul în părul ei, a•a că nu •tiu.“ „Wow“, spun eu. „A fost o voin•ă puternică chiar •i atunci, nu-i asa?“ Julia zâmbe•te. "Nu ai nici o idee. Nu am mai întâlnit o persoană cu o voin•ă mai îndărătnic în via•a mea „. Am îndoi•i în jos •i a pus în spate un clip în cazul în care am găsit-o, apoi întoarce înapoi la Julia. Se uită în jos la mâinile ei, cules de la unghiile ei. Se pare ca lacul chiar acum, dar într-un fel chiar mai trist. „Ea mă ură•te chiar acum, Will. Ea nu în•elege de unde vin eu. Ea vrea Kel, dar eu nu •tiu dacă pot să-i fac asta.“ Nici măcar nu •tiu dacă e locul meu să fie da sfatul ei, dar ea pare să fie că solicitarea. •tiu doar că am fost în locul lui Lake, •i nimic nu ar fi putut să ma oprit de la a lua Caulder din casa bunicilor mei în acea noapte. Am Tuck hainele lacului sub bra•ul meu •i capul spre u•ă, apoi se întoarce spre Julia. „Poate ar trebui să încercăm să în•elegem unde vine de la. Kel este singurul lucru pe care ea va fi plecat. Singurul lucru. •i chiar acum, ea simte că încerci să iei asta de la ea, de asemenea „. Julia se uită la mine. „Nu încerc să-l ia departe de ea. Vreau doar să fie fericită.“Fericit? „Julia“, spun eu. „Tatăl ei tocmai a murit. E•ti pe cale să moară. Are optsprezece ani •i ea se confruntă cu o via•ă fără doi oameni pe care îi iube•te cel mai mult. Nimic nu po•i să faci o vor face fericită. Lumea ei este smuls de sub ea •i ea nu are absolut nici un control asupra acesteia. Cel pu•in ai putea face este lăsat-o să aibă un pic de cuvânt de spus-atât peste singurul lucru pe care ea va fi plecat. Pentru că pot să vă spun din experien•ă. . . Caulder este singurul lucru care ma •inut merge. Dvs. luând Kel departe de ea, deoarece crezi că va îmbunătă•i situa•ia ei? Este absolut cel mai rău lucru pe care ai putea face pentru oricare dintre ei.“ Temându-am depă•it limitele mele din nou, am mers din dormitor •i face drum înapoi peste drum. ••• Am deschis u•a de la baie •i aluneca în interior. Am stabilit hainele •i un prosop în jos pe tejghea, apoi arunca o privire de până la oglinda. Este cea mai mare parte peste aburesc, dar destul de clar că eu pot vedea du•ul în reflec•ie. Există o sec•iune câ•iva centimetri în lă•ime în cazul în care peretele ar trebui să îndeplinească perdeaua de la du•, dar este tras pu•in înapoi. Lacul piciorul este izbesc cada de por•elan •i ea ras picioarele ei. Ea folose•te aparatul de ras mea. •i du•ul meu. •i hainele ei sunt pe podea, lângă picioarele mele. Nu pe ea. E trei picioare de mine, fără hainele ei de pe. Este una dintre cele mai rele zile din via•a ei •i eu stau aici gândesc la modul în care ea nu poartă nimic. Idiotule. Dacă a• fi avut nici o aparen•ă de o con•tientă decent, la toate, mi-ar fi o niciodată permis în casa mea noaptea trecută pentru a începe cu. Acum Privesc aparatul de ras aluneca până la gleznă, rugându-e prea supărat pentru a merge acasă pentru cel pu•in încă o noapte. Doar o noapte mai mult. Nu sunt gata să o lase să plece. Am lini•te afară din baie •i închide u•a după mine. Am capul direct la chiuveta de bucătărie •i stropi de apă pe fa•ă. Am prindere marginea tejghelei •i să ia o respira•ie profundă, pregătirea mea scuze cutremuratoare atunci când ea vine storming din baie. E atât de supărat pe mine chiar acum •ipat la ea •i a aruncat-o în du•. Nu o condamn. Sunt sigur că nu a existat o cale mai u•oară am fi putut so calmat. „Am nevoie de un prosop!“ Ea •ipă din baie. Am mers pe jos la marginea culoarului. „E pe chiuvetă. Deci, sunt hainele tale.“Mă duc înapoi în camera de zi •i stau pe canapea într-o încercare de lame să apară casual. Poate dacă nu par atât de supărat mai, ea va rămâne calmă. Doamne, nu pot suporta gândul de a fi supărat-o la mine pentru o altă zi. A doua zi, ea a recitat poemul ei în clasa a fost, probabil, cel mai greu bat inima mea a luat vreodată de o fată. . . •i sa întâmplat în fa•a •aptesprezece al•i studen•i. Îmi dau seama că nici unul dintre ei a •tiut că a fost •inta ei, altele decât Gavin, dar inca. M-am sim•it ca •i cum a• fi luat peste treizeci de gloan•e direct la inimă cu fiecare insultă, care a ie•it din gura ei. U•a la baie începe să se deschidă •i încercarea mea de la casual, iese pe fereastră. Am sari peste partea din spate a canapelei, doresc nimic mai mult decât să o de•ină •i să-mi cer scuze pentru tot ceea ce am făcut în seara asta. Când mă vede grabesc spre ea, ochii ei crească mari •i ea sus•ine până la perete. Am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i strânge•i-o strans. „Îmi pare rău, Lake. Îmi pare rău că am făcut asta. Ai fost doar o pierde,“Eu spun în cel mai bun încercarea mea de a scuza ac•iunile mele. Mai degrabă decât să încerce să mă lovească, ea împachetări bra•ele în jurul gâtului meu, cauzând pieptul meu pentru a strânge a•a cum am încerca să-•i păstreze voin•a mea înainte de a aluneca departe de mine din nou. „E în regulă“, spune ea încet. „Am cam avut o zi proastă sorta.“ Nu vreau nimic mai mult decât să-•i înăbu•e cuvintele ei cu gura mea chiar acum. Vreau să-i spun cât de mult am nevoie de ea. Cât de mult o iubesc. Cum, nu contează cât de rău lucrurile devin pentru ea, voi fi cu ea prin fiecare secundă din ea. Dar eu nu fac. Din cauza Julia, eu nu fac. Am trage înapoi fără tragere de inimă •i pune•i bra•ele pe umerii ei. „Deci, suntem prieteni? Nu o să încerc să mă love•ti din nou?“ „Prieteni“, spune ea cu un zâmbet for•at. Pot spune că vrea să fie prietenul meu despre cât de mult a• vrea să fiu al ei. Trebuie să se întoarcă de la ea •i capul în jos pe hol înainte de cuvintele „Te iubesc“ cad neajutorată din gura mea. „Cum a fost matineu?“ Întreabă ea din spatele meu. Nu pot să vorbesc mici. Avem nevoie pentru a ajunge la inima de ce e aici, sau am de gând să uite că nu e aici pentru mine. „Ai vorbit cu mama ta?“ Întreb. „Doamne. Abate de mult?“ „Ai vorbit cu ea? Te rog nu-mi spune că a petrecut întreaga zi de cură•are.“Am continua în bucătărie •i apuca două pahare. Ea are loc la bar. "Nu. Nu întreaga zi. Am vorbit.“«•i?», Întreb. "•i . . . ea are cancer.“La naiba, care va îndărătnic. Mă rostogolesc ochii la încăpă•ânarea ei •i merge la frigider, de a scoate lapte. Când încep să-l toarne în pahar, ea se îndepărtează de bar •i răstoarnă peste cap, apoi trage prosopul de pe cap. Părul ei cade în jurul ei •i ea perii la ghemuri cu degetele. Ea neteze•te firele, care lucrează degetele prin ele delicat. Ce n-a• da să touch-rahat! Îmi dau seama că, la fel ca •i ea se uită în sus, pe care l-am turnat prea mult lapte. Se scurge în jos mâna •i pe tejghea. Am repede •terge•i-l cu un prosop de mână. Te rog spune-mi că nu a văzut asta. Am apuca praf de ciocolată din dulap •i o lingură, apoi se amestecă ni•te ciocolată în paharul ei. „Va fi bine?“ "Nu. Probabil ca nu." Ar trebui să •tiu mai bine decât să pună întrebări close-sa încheiat cu ea. Dar nu am întrebat Julia orice detalii si eu sunt curios. „Dar ea obtinerea de tratament?“ Ea dă ochii peste cap si arata incredibil de iritat. „E pe moarte, Will. Moarte. Va fi, probabil, mort în cursul anului, poate mai mult decât atât. Ei doar fac chimio pentru a păstra ei confortabil. În timp ce ea moare. Pentru că ea va fi moartă. Pentru că e pe moarte. Acolo. Asta ai vrut să auzi?“ Răspunsul ei trimite un val de vinovă•ie prin mine. Fac lucrul exact să-i că am urât având făcut pentru mine. Obligând-o să vorbească despre ceva ce nici măcar nu a acceptat încă. Am decis să-l picătură. Va veni la acest lucru pe cont propriu în. Am mers la congelator •i apuca o mână de ghea•ă, apoi picătură în paharul ei, împingându-l peste tejghea pentru ea. "Pe stânci." Ea se uită în jos, la ciocolata cu lapte •i zâmbe•te. „Mul•umesc“, spune ea. Ea termină băutura ei în tăcere. Când sticla este gol, ea se ridică de la bar •i merge la camera de zi. Ea se află în jos pe podea •i se întinde bra•ele deasupra capului. „Stinge•i luminile“, spune ea. „Vreau doar să ascult o vreme.“ Am rândul său, luminile, apoi de mers pe jos în cazul în care ea este •i mă coborî pe podea, lângă ea. E lini•te, dar stresul radiază de la ea. „Ea nu vrea să ridice Kel,“ •opte•te ea. „Ea vrea să-l dea la Brenda.“ Am inspiri adânc, în•elegerea complet în cazul în care durerea ei vine de la. Am ajunge pe podea, până când am găsit mâna •i am apăsat, doresc mai mult decât orice pentru ea să •tie că nu e singur în asta. ••• Ochii mei SNAP deschise la sunetul vocii lui Eddie. Stau pe podea, •ocat că chiar am adormit, •i a se vedea Lacul uitam Eddie iesi pe usa. Rahat! La naiba, rahat, rahat! Ce naiba a fost Eddie face în casa mea? De ce ar Lacul chiar •i lăsat-o să? Sunt concediată. Asta e. Am terminat. După ce u•a se închide în urma lui Eddie, lacul se întoarce •i mă vede stând pe podea. Ea portmoneu buzele •i încearcă să zâmbească, dar ea •tie că nu sunt fericit. „Ce naiba a fost ea aici?“ Ea ridică din umeri. „Vizită“, •opte•te ea. „Verificarea pe mine.“ Ea nu are nici o idee despre ce fel de pericol ea pune doar intreaga mea cariera in! „La naiba, Layken!“ M-am împinge de pe podea •i aruncă mâinile în aer, a învins. „Încerci să mă concediat? E•ti ca egoist care nu dau doi bani despre problemele altcuiva? •tii ce s-ar întâmpla dacă ar lăsa să iasă că ai petrecut noaptea aici?“ Ochii lacului lance în jos la podea. Oh Doamne. Ea stie. Eddie •tie deja. Fac un pas mai aproape de ea •i ea se uită la mine din nou. „•tie că a petrecut noaptea aici?“ Eu cer. Ea se uită în jos, la poala ei. „Layken, ce •tie ea?“ Ea nu se uita la mine, care răspunde la întrebarea mea. „Hristos, Layken. Du-te acasă." Ea dă din cap, apoi merge la u•ă. Ea alunecă pantofii ei pe •i în pauze înainte să plece, se uită la mine cu regret. Stau în mijlocul camerei de zi cu mâinile împreunate în spatele capului meu, ma uit la ea. La fel de nebun ca eu sunt chiar acum, doare să o lase să plece. •tiu că are nevoie de mine, dar nu e atât de mult avem amândoi nevoie pentru a procesa în acest moment. În plus, ea trebuie să fie acasă cu mama ei. Fiind aici, în loc de propria ei casă nu este de a ajuta-o confrunte cu situa•ia ei, la toate. O lacrimă se rostogole•te pe obraz •i se întoarce repede departe. „Lacul“, spun eu încet, dropping mâinile pe laturile mele. Nu pot lăsa să plece cu stresul de izbucnire mea persistă în mintea ei. Am mers la u•a în cazul în care ea este în picioare •i să ajungă în jos •i atinge degetele, apoi ia mâna într-a mea. Ea îmi permite să •in de mână, dar ea nu-mi fata din nou. Ea •ine o mână pe u•ă •i adulmecă din fa•ă, cu capul încă axat pe podea. Fata asta. În dragoste cu băiatul ea nu poate avea. Doliu moartea tatălui ei, doar pentru a afla că e pe cale de a plânge moartea singurului adult lăsat în via•a ei? Fata asta care este în curs de spus că nu poate •ine singurul membru al familiei ea a plecat? Am stoarce mâna •i freca degetul mare deasupra ei. Ea se întoarce încet să se întâlnească ochii mei. Văzând durerea în spatele lor •i •tiind că o mul•ime de ea este din cauza mea îmi aminte•te din toate motivele pentru care am nevoie pentru a lăsa să plece. Mama ei. Cariera mea. reputa•ia ei. Mina •i Caulder lui viitoare. viitorul ei. Făcând lucrul corect. Responsabil lucru. Din toate motivele pot veni cu ea pentru a merge, nu există decât un singur motiv pentru care pot veni cu ea să rămână. O iubesc. Acest lucru un motiv pentru ea să rămână este singurul motiv pentru care derivă din egoism pur. Dacă voi continua ceea ce este cu ea, va fi complet egoist din partea mea. Voi pune tot ce am lucrat •i toată lumea îmi place la risc, trebuie doar să-•i îndeplinească propriile mele dorin•e. Am picătură mâna. „Du-te acasă, Layken. Ea are nevoie de tine.“Am rândul său, în jurul valorii. Am mers pe jos. 14. luna de miere I'M HOLDING mâna acum •i am nici inten•iile de a lăsat-o să iasă din via•a mea din nou. Lacul se poate vedea regret am peste acea noapte, a•a că ia fa•a în mâini •i zâmbe•te reassuringly la mine. „Εi dai seama că e•ti persoana cea mai altruist •tiu, nu?“ Am agită capul meu. „Lacul, eu nu sunt altruist. Am pus atât de mult în pericol de fiecare dată când am fost în jurul valorii de tine, dar eu încă nu m-am putut controla. E ca •i cum nu am putut respira decât dacă am fost aproape de tine.“ „Nu e•ti egoist. Eram indragostiti. Cu adevărat îndrăgostit. Tu războit cu tine pentru a face ceea ce este corect •i care spune atât de mult despre caracterul tău. Te respect pentru asta, Will Cooper.“ Am •tiut că am căsătorit cu ea pentru un motiv. Am apuca partea din spate a gâtului ei •i trage fruntea ei spre a mea si saruta-l. Ea pune capul pe pieptul meu •i înfă•oară bra•ul în jurul meu. „În plus, nu există nici o cale de ai putea fi fost perfect tot timpul am fost for•a•i în afară“, spune ea. „Este pur •i simplu prea greu să nu mă iubească, având în vedere cât sunt irezistibil.“ Eu râd •i flip-o de pe mine •i pe spate. „Ai dreptate,“ Eu spun, gâdilat coaste. Am încercat să o circumscrie •i PIN-ul ei în jos, dar ea squirms sub mine •i într-un fel se rupe liber, scooting de pe pat. Am apuca încheietura mâinii ei •i ea trage înapoi, mă smucindu înainte. Ea se întoarce •i încearcă să se elibereze, dar îi pune pe scaunul de birou. Am apuca talia ei la fel ca ea cade la podea, apoi am aluneca pe partea de sus a ei •i fixa•i încheieturile ei pe covor. „A se vedea cât de irezistibil sunt?“ Ea râde. „Nici măcar nu mă va lăsa pe patul butterflying fără tine!“ Ochii mei bea în fiecare inch ei din cap pana in picioare. „Poate dacă te-ai pus pe ni•te haine m-a• sim•i mai pu•in înclina•i să te atace.“ Ea trage una din mâinile ei de a mea •i ajunge la scaunul deasupra capului ei în cazul în care capotul a aterizat mai devreme. „Bine“, spune ea, smucindu-l de pe scaun. „Voi purta acest lucru până când vom pleca mâine.“ Am apuca haina din mâinile ei •i aruncă-l în spatele meu. „Pe naiba va. •i-am spus ce ai voie să poarte pe această luna de miere, •i că haina nu a fost pe lista „. „Ei bine, tot ceea ce a fost pe lista este un fel de înmuiere umed, mul•umită •ie.“ Râd. „Asta e incomod doar pentru oricine care nu este de mine.“ De îndată ce am sărut, ea găse•te locul unu pe stomacul meu e spinos •i ea atacă. Sunt imediat de pe ea, încercând să scape de mâinile ei. Am hop înapoi pe pat •i ea sare pe mine. După ce am dat seama că mi-a fost fixat în pat, am da imediat în sus •i las-o să câ•tige. Cine nu ar fi? „Fun ar fi fost al patrulea lucru pe lista mamei mele“, spune ea, in scadere cu ea langa mine, fara suflare din efortul ea a petrecut încercând să mă atace. Am coco• spranceana mea, curios despre ce lista de ea referindu-se la. Ea vede că nu sunt în urma, a•a că elaborează. „Ea a spus că erau trei lucruri pe fiecare femeie ar trebui să caute într-un om. Distra•i cu el nu a fost pe lista, dar cred că ar trebui să fie.“Ea se a•ează în sus •i scoots înapoi la capul patului. „Spune-mi despre un timp distractiv. Un timp fericit. Am nevoie de o pauză de la toate amintirile triste pentru o vreme.“ Cred că înapoi la luni după ce ne-am întâlnit prima dată, •i se luptă să vină cu una pozitivă. „E greu, Lake. Au fost momente fericite, dar ori nu foarte fericit. Nu a fost atât de mult durere de inimă sub suprafa•a acelui an întreg.“ „Atunci spune-mi unul din momentele fericite.“ sculptură în dovleci E aproape cinci, a•a că după ce am descărca cumpărăturile am mers peste stradă pentru a ob•ine Caulder. Julia •i Lacul trebuie să vorbim, deci cred că voi oferi să ia Kel pentru un timp, de asemenea. Înainte de a mă bat, am să respira•i adânc •i să se pregătească pentru orice reac•ie Lake ar putea avea. I-am dat-o deten•ie de azi, a•a că am putea vorbi cu ea •i Eddie, apoi am doar ea •i Eddie o mizerie blubbering în clasa mea a plecat. Nu sunt sigur dacă e supărat pe mine chiar acum, dar am simtit ca am nevoie pentru a face un punct, care este singurul motiv pentru care am făcut-o. Indiferent dacă sunt sau nu Lake a primit punctul meu, cred că sunt pe cale să aflu. Când se deschide u•a, eu sunt •ocat să văd Caulder. "Hei amice. Tu răspunde la u•i aici, acum?“El zâmbe•te •i apucă mâna mea, mă trage înăuntru. „Suntem sculptură în dovleci de Halloween. Haide, Julia a cumpărat una pentru tine, de asemenea.“ "Nu, e bine. O să sculpteze a mea un alt timp. Am vrut doar să-•i aducă acasă, astfel încât acestea pot avea ceva timp de familie.“ Mă uit în sus pentru a vedea patru dintre ei stau la bar •i dovleci sculptură. •tiu că lacul nu a avut o •ansă de a vorbi cu Julia, din moment ce ea a trebuit să tocmai au ajuns acasă, a•a că sunt un pic confuz la familia senină care apare în fa•a mea. Julia scoate un scaun •i mângâie-l, indicând faptul că vrea să rămână. „Stai jos, Will. Suntem doar dovleci sculptură în seara asta. Asta e tot ce facem. Doar sculptură în dovleci.“ Este evident din tonul ei că lacul trebuie să fi spus că nu vrea să vorbească despre asta din nou. Asta nu mă surprinde. "Bine atunci. Cred că am dovleci sculptură.“Eu stau în scaunul Julia tras de mine, chiar vizavi de Lacul. Ne arunca o privire la unul pe altul ca să iau locul meu. Expresia ei este moale, dar nu foarte spune. Nu •tiu cum se simte cu privire la ceea ce am spus în timpul deten•iei de azi, dar dacă expresia ei este nici un indiciu, ea nu pare a fi supărat. Ea pare aproape apologetic. „De ce ai fost atât de târziu acasă astăzi, Layken?“ Kel întreabă. Arunc o privire departe la fel ca •i lacul se fixează capul în direc•ia lui. Îmi concentrez aten•ia asupra dovleac în fa•a mea. „Eddie •i am avut de deten•ie“, spune ea indiferentă factly. "Detenţie? Ce ai fost în deten•ie pentru?“Julia întreabă. Pot să simt punerea în comun de sânge în obraji. O mint, Lake. „Am sărit clasa săptămâna trecută, a luat un pui de somn în curte.“ Asta e fata mea. Am tăcere lăsa un oftat de u•urare. „Lacul, de ce ai face a•a ceva? Ce clasă ai sări peste?“Julia întreabă, în mod evident dezamăgit. Lacul nu răspunde, ceea ce mă face să se uite în sus. Ea •i Julia sunt amândoi uitându-se la mine. „Ea a sărit peste clasa mea!“ Eu râd. „Ce ar trebui să fac?“ Julia râde •i mă mângâie pe spate. „Sunt de cumpărare te cina pentru asta.“ ••• Am mers la u•a cu Julia când sose•te pizza •i ia-o de la tipul de livrare în timp ce ea îl plăte•te. Am stabilit pe tejghea •i să facă băie•ii o farfurie. „Vreau să încerc această suge •i dulce Kel continuă să-mi spui despre“ Julia spune după ce ne-am a•ezat pe to•i. Lacul se uită la ea, confuz despre ceea ce „suge •i dulce“ este, dar ea nu cere o explica•ie. „O idee bună, voi merge mai întâi. Să vă arăt baieti cum se face“, spun eu. Eu iau o înghi•itură de băutură •i începe cu mea suge. "Doamna. Alex a fost mea suge astăzi“, spun eu. „Cine este doamna Alex si de ce a fost ea ta suge?“ Julia întreabă. „Ea este secretar, •i. . . Să spunem doar că mă favorizează. Astăzi a trebuit să merg rândul său, în rapoartele mele absen•i. Întotdeauna pune•i-le în cutii noastre înainte de sfâr•itul zilei •i doamna Alex le colectează pentru a le introduce în sistem. Când m-am uitat la numele meu pe cutia mea, au existat două violet inimile doodled peste Os în numele meu. D-na Alex este singurul care scrie cu cerneală violet „. Lacul •i Julia ambele izbucni în râs. "Doamna. Alex are o pasiune pentru tine?“Lacul spune, râzând. "Ea e . . . vechi. •i căsătorit!“ Am zâmbet •i din cap, un pic jenat. Încerc să-mi rândul său, se concentreze înapoi la Julia, dar în cele din urmă văzând Lacul de râs este captivant. Este uimitor cum un zâmbet de la ea poate schimba starea de spirit a întregii mele zile. Lacul oftează •i se sprijină pe spate în scaun. „Deci tu ar trebui să spui un«dulce»acum? Asta e modul în care func•ionează?“ Dau din cap, incapabil să se uite departe de ea. Zâmbetul ei se întâlne•te ochii, •i chiar dacă •tiu că are multe de a face cu în zilele următoare, mă simt un sentiment de u•urare să văd fericirea străpungă, dacă numai pentru un moment. Faptul că ea poate găsi încă ceva pozitiv în situa•ia ei actuală mă lini•te•te că ea va fi bine. „Dulce mea?“ Eu spun, uitându-se direct la ea. „Dulce mea este chiar acum.“ Pentru un moment, este doar noi doi în cameră. Nu aud sau gândesc la sau recunosc oricine altcineva din jurul nostru. Ea zâmbe•te la mine •i am zâmbet înapoi •i nici unul dintre noi se rupe privirea noastră. Este ca •i în cazul în care are loc un armisti•iu tăcut între noi •i totul este dintr-o dată chiar în micul nostru două persoane mondială. Julia î•i cură•ă gâtul ei •i se apleacă. „Bine, cred că •tiu cum să joace acum“, spune ea, întrerupând momentul nostru. Arunc o privire la Julia •i ea se uită la băie•i. „Kel, te duci viitoare“, spune Julia, pretinzând că nu au observat micul meu •i Lacul lui „moment.“ Privesc Kel, for•ându-mă pentru a evita uita la lacul din nou. Dacă o fac, nu voi fi în stare să mă oprească din sărind peste bar •i sărutând-o. „Mea suge este că eu încă nu se poate gândi la ce să fie pentru Halloween“, spune Kel. „Dulce mea este că Will a fost de acord să ne ia geocaching din nou în acest weekend.“ „Te duc geocaching?“ Acesta este primul l-am auzit de el. „Tu e•ti?“, Kel, spune sarcastic. „Ooo, gee, Will. Sună distractiv! Mi-ar plăcea să merg geocaching acest week-end.“ Eu rad si uite peste la Caulder. „E rândul tău.“ El ghionturi capul spre Kel. „Acela•i lucru“, spune el. „E un copout“, Julia spune Caulder. „Trebuie să fie originale.“ Caulder rostogole•te ochii. „Bine“, el gemete, stabilind în jos pizza lui. „My suge astăzi este că cel mai bun prieten meu suge este că el nu se poate gândi la ceea ce vrea să fie de Halloween. dulce mea este că cel mai bun prieten al meu dulce este că Will a fost de acord să ne ia geocaching acest week-end „. „E•ti un smart-fund“, spun Caulder. „E rândul meu“, spune Julia. „Dulce astăzi mea este că am ajuns să sculpteze dovleci împreună.“ Ea se sprijină pe spate în scaun •i zâmbe•te la noi to•i. Arunc o privire la Lacul •i ea se uită la mâinile ei, împreunate în fa•a ei pe masă. Ea la cules de unghii ei de unghii, ceva ce am observat ca ea face atunci când ea a subliniat, la fel ca •i Julia. •tiu că se gânde•te la ce mă gândesc. Că acest lucru este mai mult decât ultima dată probabil ca Julia să sculpteze dovleci. Lacul aduce mâna la ochi •i se pare că încearcă să oprească o lacrimă de la care se încadrează. Am rândul său, rapid Julia pentru a elimina orice concentrare de la Lake. „Ce •i-e suge?“ Întreb. Julia continua sa ma uit la Lacul atunci când ea răspunde. „Mea suge este la fel ca dulce mea“, Julia spune în lini•te. „Suntem încă sculptură în dovleci.“ Am început să în•eleagă că „dovleci“ sculptură a luat pe un sens cu totul nou. Lacul se află imediat în sus •i apucă farfurii goale de pe bar, ignorând complet privirea mamei. „Suge mea este că e noaptea mea de a face feluri de mâncare“, spune Lake. Ea merge la chiuvetă •i apoi pe apă. Kel •i Caulder începe să discute din nou costume de Halloween, a•a că Julia •i am ajuta arunca câteva idei. Nimeni nu întreabă vreodată Lacul ceea ce este dulce ei. luna de miere 15. „Am avut un dulce acea noapte“, spune ea. „Aminti•i-vă de conversa•ie pe care am avut-o când am luat gunoiul? Când mi-ai spus despre prima dată când mi-ai văzut?“ Dau din cap. „Asta a fost dulce mea. Având în acel moment cu voi. Toate micile momente le-am primit cu tine au fost intotdeauna dulciuri mele.“Ea ma saruta pe frunte. „Asta a fost dulce mea, de asemenea,“ spun eu. „Asta •i privirea intensă mi-ai dat în timp ce ne jucam suge •i dulce.“ Ea râde. „Dacă ai •ti ce mă gândeam.“ Am coco• spranceana mea la ea. „gânduri Obraznic?“ „De îndată ce a•i spus«dulce mea este chiar acum»,“ Am vrut să sar peste bar •i răpi tu“, spune ea. Râd. N-a• fi crezut că amândoi gândesc exact acela•i lucru. „Mă întreb ce mama ta ar fi făcut dacă am fi amândoi atacat reciproc, chiar acolo pe bara.“ „Ea ar fi lovit fundul“, spune ea. Ea role de pe partea ei •i se confruntă cu cealaltă direc•ie. „Turnati mine“, spune ea. Am sco mai aproape de ea •i glisa•i bra•ul sub capul ei, ambalaj de alt bra• strâns în jurul ei. Ea Cască un căscat adânc în perna ei. „Spune-mi despre lac. Vreau să •tiu de ce ai scris.“ Sarut părul •i să se odihnească capul pe perna ei. „Am scris-o în noaptea următoare. Dupa ce am avut basagna cu mama ta“, spun eu. „Când ne-am a•ezat cu to•ii în jurul mesei în noaptea aceea •i au discutat despre modul lucrurile cu băie•ii urmau să fie manipulate în timpul tratamentelor ei, am dat seama că a•i făcut-o. Ai fost faci exact ceea ce mi-am dorit părin•ii mei au făcut înainte de a muri. Ai fost asumarea responsabilită•ii. Ai fost pregătirea pentru inevitabilul. Ai fost orientat cu capul pe moarte, •i făcea•i fără frică.“Am pus piciorul peste picioarele ei •i Tuck-o mai aproape de mine. „De fiecare dată când am fost în jurul valorii de tine, m-au inspirat să scrie. •i n-am vrut să scriu despre nimic, dar tine.“ Ea înclină capul înapoi spre mine. „Asta a fost pe lista“, spune ea. „Lista mamei tale?“ „Da. "Are el te inspiră? este una dintre întrebări.“«Am te inspira?» „În fiecare zi“, •opte•te ea. Sarut fruntea ei. „Ei bine, cum am spus, mi-a inspirat, de asemenea. Am •tiut că am iubit deja te cu mult înainte de atunci, dar în acea noapte la cina ceva tocmai a dat click in mine. E ca •i cum de fiecare dată când am fost împreună, totul era în regulă cu lumea. Am presupus, la fel ca mama ta a făcut, care stau în afară ar ajuta să se concentreze asupra ei, dar amândoi am gre•it. Am •tiut că singura cale de oricare dintre noi ar fi putut fi cu adevărat fericit este dacă am fost împreună. Am vrut să a•tepta•i pentru mine. Am vrut să a•tepta•i pentru mine a•a de rău, dar nu am •tiut cum să-•i spun fără a trece un fel de delimitare. „Noaptea următoare la slam când am văzut te plimbi în, nu am putut opri de la mine de a realiza această piesă, astfel încât să-ar auzi. Am •tiut că a fost gre•it, dar am vrut să •tii cât de mult m-am gândit la tine. Cât de mult eu chiar te-am iubit.“ Ea se rostogole•te •i încruntă la mine. „Ce vrei să spui când ai văzut pe mine umbla in? Ai spus că nu a •tiut că a fost acolo până când a văzut-mi părăsesc „. Ridic din umeri. "Am mintit." Lacul De îndată ce am pas până la microfon, am văzut-o. Ea se plimbă prin u•ile •i capetele drepte pentru un stand, nu cauta o dată până la etapa. Mele viteze de ritm cardiac sus si margele de forma sudoare pe frunte, astfel încât să le •terge cu palma mea. Nu sunt sigur dacă e de căldura sau lumina reflectoarelor atacul de nervi care au depă•it doar de mine văzând-o pe u•ă. Nu pot efectua această poezie acum. Nu cu ea aici. De ce este ea aici? Ea a spus că nu va veni în seara asta. Eu iau un pas de microfon pentru a-mi adun gândurile. Ar trebui să o fac oricum? Dacă o fac, ea va •ti exact cum mă simt despre ea. Asta ar putea fi bine. Poate că dacă mă duc mai departe •i fă-am putut măsura reac•ia ei •i să •tie dacă cerându-i să a•tepte pentru mine este un lucru bun de făcut. Vreau ca ea să a•tepte pentru mine. Vreau ca ea să a•tepte pentru mine a•a de rău. Nu vreau să mă gândesc la ea permi•ând vreodată pe cineva în afară de mine să o iubesc. Ea are nevoie să •tie cum mă simt despre ea inainte ca eu prea târziu. Am agită tensiunea din umerii mei. Am pas până la microfon, mătura mea îndoială, •i să spun cuvintele care vor înlături totul, dar adevărul. obisnuiam sa dragoste Oceanul. Tot despre ea. coral ei recife, a ei Whitecaps, Roaring ei valuri, roci ei tur, a ei pirat legende •i• sirenă cozi, comorile pierdut •i comori• a avut loc . . . •i• TOATE dintre ei peşte În mare. Da, am folosit pentru a dragoste Oceanul, Tot despre ea. Modul în care ea ar cânta mi-a dormi a•a cum am• pune in patul meu apoi trezi mă cu un forta Ca eu curând a venit la temut. A ei fabule, minciunile ei, ei derutant ochi, I-a• scurge• uscat Dacă eu îngrijit destul de. obisnuiam sa dragoste Oceanul, Tot despre ea. coral ei recife, a ei Whitecaps, Roaring ei valuri, roci ei tur, a ei pirat legende •i• sirenă cozi, comori pierdut •i comori• a avut loc. •i• TOATE dintre ei peşte În mare. Ei bine, dacă a•i încercat vreodată• navigație ta barcă cu pânze prin furtunoase ei mările, v-ar realiza că ei Whitecaps sunt dvs. inamici. Dacă a•i încercat vreodată înot pe uscat atunci când dvs. picior devine un cârcel •i tocmai ai avut un• masă uriașă de Înăuntru și afara burgeri asta e cântărire te în jos, •i ei• răcnește valuri sunt bate vânt din tine, plomba plămâni cu apă ca tine îmblăciu bra•ele, încercarea de a ob•ine• e cineva aten•ie, dar prietenii tăi doar val înapoi la tine? •i dacă ai crescut vreodată cu vise în capul tău despre via•ă •i modul în care una dintre aceste zile, v-ar pirata propria navă •i să aibă propriul echipaj •i că toate sirenelor ar iubi doar tu? Ei bine, v-ar da seama. . . Ca •i în cele din urmă am dat seama. . . Că tot• bun lucruri despre ea? Toate frumoasa? Nu este real. este fals. Deci tu a pastra ta ocean, Bolnav ia Lac. Închid ochii •i expirati, nu sunt sigur ce să facă în continuare. Nu am mers la standul unde stă? Am lăsat-o să a•teptăm •i să vină găsi mine? Am încet înapoi departe de microfon •i de mers pe jos spre scări laterale, luându-le unul câte unul, frica de ceea ce, dacă ceva, s-ar putea întâmpla în continuare. •tiu că trebuie să o văd. Când ajung la partea din spate a camerei, ea nu mai este în cabina. Am mers pe jos spre partea din fa•ă a clubului, spre scenă, în cazul în care ea a venit să mă găsească aici. Ea e nicăieri. După ce caută în jurul valorii de câteva minute, văd Eddie •i Gavin alunecare în cabina lacul a fost a•ezat în acum câteva momente. Ce fac aici? Lacul a spus nici unul dintre ei au venit. Slavă Domnului au întârziat, n-a• fi dorit să audă Gavin acea bucată. Am mers la ei •i să încerce să apară casual, dar tot corpul meu este nervos •i tensionat. „Hei, Will“, spune Gavin. „Vrei să stai cu noi?“ Am agită capul meu. "Nu inca. ave•i băie•i. . .“Am pauză, nu doresc cu adevărat Gavin să-mi dea unul privirilor lui din nou, când va afla că eu sunt în căutarea Lake. „L-a•i văzut Layken?“ Gavin înclină înapoi în cabina •i coco•i o sprânceană. „Da“, Eddie spune cu un zambet pe fata ei. „Ea a spus că pleacă. Ea se îndrepta spre parcare din spate a clubului, dar am găsit po•eta chiar aici“, spune ea, care de•ine o pungă. „O să se întoarcă imediat ce î•i dă seama că nu îl are.“ Ea a plecat? Am rândul său, imediat •i capul spre u•ă fără să spună un alt cuvânt la oricare dintre ele. Dacă ea a rămas pentru întreaga poezie •i doar în sus •i a plecat, trebuie să o fi supărat. De ce nu am schimba poezii? De ce nu m-am gândit cu privire la modul în care ar face să se simtă? Am leagăn u•a deschisă •i imediat după col• spre parcare spate. Frantic să o prind înainte de a conduce departe, mă găsesc trecerea de la o plimbare vioaie, la un jogging, apoi la un sprint disperat. Am fa•a locului Jeep, dar ea nu este în interiorul acestuia. Am învârti în jurul valorii de căutarea pentru ea, dar eu nu o văd. Am rândul său, să meargă înapoi •i verifica•i din nou la club •i am auzit vocea, împreună cu altcineva. Se pare ca un tip. Pumnii mei inclesteaza imediat, îngrijorat pentru siguran•a ei. Nu-mi place ideea de a fi ei singur aici cu altcineva, Până când le văd. A sus•inut împotriva lui Javi camion, mâinile pe piept, mâinile pe obraji. Văzând buzele cu ochiuri ale ei trage o reac•ie de la adânc în mine că nu am •tiu chiar am fost capabil. Singurul lucru care trece prin capul meu în acest moment este cum dracu 'pentru a ob•ine acest nemernic de pe ea. Dintre to•i băie•ii ea ar putea alege să o ajute să treacă de la mine, sigur nu va fi Javi. Înainte de a putea contempla chiar o decizie mai sănătoasă, mâinile mele au apucat căma•a •i am să-l trăgând departe de ea. Când el cade călătorii •i pe spate, am picătură genunchiul meu pe piept •i-l lovi cu pumnul. De îndată ce pumnul meu se întâlne•te maxilarul lui, îmi dau seama că a luat toate de trei secunde pentru a arunca fiecare lucru pe care l-am lucrat. Nu există nici o cale să ies din această situa•ie dificilă, cu un loc de muncă. split-a doua mea realizare este suficient de distragere a aten•iei pentru a permite Javi să-•i recapete picior •i sa livreze un pumn dreptul la ochiul meu, mă trimite înapoi la sol înainte de a putea reac•iona. Apăs mâna împotriva ochiul meu •i simt sânge cald curgând printre degete. Am auzit strigând Lake pentru el să se oprească. Sau ea să •ipe pentru mine să se oprească. Sau poate amândoi. Eu stau în sus •i deschid ochii mei la fel ca lacul sare în fa•a Javi. Ea a aruncat în fa•ă atunci când Javi o love•te în spate cu o lovitură care a fost destinat în mod evident pentru mine. Ea ofteaza •i cade împotriva mea. „Lacul!“, Am tipat eu, o rulare pe spate. De îndată ce confirm că e con•tientă, sunt consumate de furie. Răzbunare. Ură. Vreau sa-l omoare acest nemernic. Am apuca mânerul u•ii din ma•ină cel mai apropiat mine •i mă trage în sus. Javi este de a face drum spre Lacul, scuzându-. Nu-i dau timp să se împace. L-am lovit cu fiecare uncie de for•ă în spatele pumnul meu •i privi•i ca el cade la pământ. Îngenunchez •i l-au lovit din nou, de data aceasta pentru Lake. De îndată ce am trage pumnul înapoi l-au lovit din nou, Gavin ma labagii de pe el, trimi•ându-ne amândoi înapoi. Gavin are rost de ambele bra•e din spate •i •ipă pentru mine să se calmeze. Am smulge bra•ele mele departe de el •i se ridice în picioare, inten•ia de a ob•ine lacul de aici, departe de Javi. Ea este, probabil, dincolo de supărat pe mine chiar acum, dar sentimentul este destul de al naibii reciproc. Stă în sus, •inând în bra•e piept, încercând să ia o respira•ie. Oricât de mult vreau să •ipe la ea, sunt imediat coplesit de griji, atunci când îmi dau seama că răne•te. Vreau doar să-i scape de toată lumea. Eu iau mâna •i trage-o în sus, apoi înveli•i bra•ul în jurul taliei ei pentru a ajuta la plimbare ei. „Te duc acasă.“ Când vom ajunge la ma•ina mea, am ajuta înăuntru •i închide u•a ei, apoi mers pe jos în jurul valorii de partea mea a ma•inii. Înainte de a intra, eu iau câteva respira•ii adânci într-o încercare de a mă calmez. Nu-mi pot imagina ce a posedat-o să-i permită să-i sărute după ce a văzut-mi mărturisesc, practic, dragostea mea pentru ea pe scena. Oare ea nu da nici un rahat mai? Închid ochii •i inhala•i pe nas, apoi deschide u•a •i de a urca în. Scot din parcare, în imposibilitatea de a forma un gând, cu atât mai pu•in o propozi•ie coerentă. Mâinile îmi tremură, inima mea este pe cale de a bate din piept, probabil, am nevoie de copci, iar cariera mea este acum în pericol. . . dar singurul lucru la care mă pot gândi este faptul că ea la sărutat. Ea îl sărută. Gândul mă consumă întreaga unitate. Ea nu a spus un singur lucru, a•a că trebuie să fie sentiment destul de vinovat chiar acum. De îndată ce mă simt nevoia să se întoarcă la ea •i spune-i exact ceea ce cred că ac•iunile ei în seara asta, am ales să ies din ma•ină, în schimb. E mai bine pentru amândoi dacă am ob•ine o pauză. Nu pot păstra toate aceste aspecte în mai. Am trage masina pe la marginea drumului •i pumn volanului. O vad clipit din coada ochiului, dar ea nu spune nimic. Am leagăn u•a deschisă •i ma•ina ajunge rapid înainte să spun ceva ce voi regreta. Încep de mers pe jos într-o încercare de a-mi limpezesc mintea. Ea nu ajută. Când sunt cel pu•in cincizeci de iarzi de ma•ină, am îndoi•i în jos •i ridica o mână de pietri•, apoi arunca•i-l la nimic. „La naiba!“, Am tipat eu. „La naiba, rahat, rahat!“ Nu sunt sigur că în acest moment ce sau de ce sau cine sunt chiar supărat pe. Lacul este în nici un fel legat de mine. Ea poate data cine vrea. Ea poate săruta cine vrea. Faptul că Am exagerat nu este vina ei deloc. N-ar fi trebuit sa efectuat acest poem. I-am speriat. Am fost în cele din urmă într-un loc bun •i m-am dus •i stricat totul în sus. Din nou. Am înclina capul până la cer •i a închide ochii, permi•ând fulgi de zăpadă rece să cadă pe fa•a mea. Pot să simt etan•eitatea •i presiunea tot mai aproape de ochiul meu. Mă doare ca naiba. Sper că Javi doare mai rău decât mine. Idiotule. Am arunca o altă stâncă, apoi mers pe jos înapoi spre ma•ină. Conducem acasă cu atât de mult încât trebuie să fie spus, dar nu un singur cuvânt rostit. ••• Când vom ajunge la casa mea, i-am ajuta pe canapea, apoi pe jos la bucătăria mea •i apuca un pachet de gheata din congelator. Tensiunea dintre noi nu a fost niciodată mai gros, dar nu pot să mă hotărăsc să vorbesc cu ea despre asta. Nu vreau să •tiu de ce a fugit după ce am efectuat. Nu vreau să •tiu de ce a fugit la Javi tuturor oamenilor. Eu sigur nu vreau să •tiu de ce l-au sărutat. Ochii ei sunt închise când voi ajunge din nou pe canapea. Ea pare atât de lini•tit doar situată acolo. Am grijă de ea pentru un moment, dorindu-am •tiut ce naiba se trece prin cap, dar refuz să întreb. Pot să sculpteze dovleci la fel de bine ca ea poate. Îngenunchez lângă ea •i ochii scutura deschis. Se uită la mine cu groază •i ajunge până la ochiul meu. "Voi! Ochiul tau!" "Este bine. Voi fi bine“, spun eu, scuturându-l. Ea trage mâna înapoi •i am apleca înainte •i apuca•i marginea de jos a cămă•ii. „Te superi?“ Eu spun, cer permisiunea de a ridica căma•a ei. Ea scutură din cap, a•a că am trage căma•a peste spate. Ea deja are o vânătaie de unde asswipe că ei pocnit. Am pune Icepack peste un prejudiciu ei, apoi trage căma•a ei înapoi în jos pe partea de sus a acesteia. Am mers la u•a din fa•ă •i se lasă ei pe canapea a•a cum am face drum peste drum de a informa Julia. Când mă bat la u•ă, aceasta-i nevoie de un timp pentru a răspunde în cele din urmă. Când mă vede în picioare acolo cu sânge pe fa•a mea, ea ofteaza imediat numele lacului. „E în regulă,“ Eu spun repede. „A fost o luptă la club •i a fost lovit în spate. E pe canapeaua mea.“Înainte de a putea spune nimic altceva, Julia zgariat pe langa mine si ruleaza peste drum. Când m-am face în cele din urmă drumul înapoi în camera mea de zi, ea •ine lacul în bra•e. Julia ia de mână •i ajută-o în sus. Am •ine•i u•a deschisă, deoarece ambele ie•i. Lacul nici măcar nu face contact vizual cu mine, atunci când ea pleacă. Am închis u•a în spatele lor, apoi cap la baie •i să înceapă cură•area prejudiciului meu. Când am luat-o bandajat, am apuca de telefon •i textul meu Gavin. Dacă eu vin să te iau primul lucru în diminea•a, po•i să mergi cu mine pentru a ob•ine Jeep Lake •i conduce înapoi la Ypsi? Am lovit trimite •i stai jos pe canapea. Nici nu pot încadra mintea mea în jurul valorii de tot ce sa întâmplat în seara asta. Simt că trăiesc visul altcuiva. co•marul altcuiva. Cat de devreme? Din timp. Trebuie să fiu la •coala de 7:30. Este 6:00 bine? O voi face cu o condi•ie. Dacă nu concediat mâine, sunt scutite de fiecare misiune unică pentru restul anului. Ne vedem la •ase. ••• El deschide u•a pentru pasageri •i urcă în interior. Înainte de a-am sprijinit chiar de alee, el pune în mine. „Εi dai seama că ai gre•it, nu? •tii cine este tatăl lui Javier e? Dacă ave•i chiar •i un loc de muncă pentru a merge înapoi la ziua de astazi, nu va avea de această după-amiază „. Dau din cap, dar nu răspund. „Ce naiba te-a făcut să lovi cu piciorul fundul unui student, Will?“ Am oftat •i trage•i pe drumul principal, cu ochii mei concentrat în fa•a mea. „•tiu ce sa întâmplat a avut de a face cu Layken. Dar ce naiba a făcut Javi? Ai fost să-l pummeling ca el a fost geanta de box. Te rog spune-mi că a fost auto-apărare, astfel încât să aibă cel pu•in o •ansă la păstrarea locul de muncă. A fost auto-apărare?“, Întreabă el, privindu-l drept la mine un răspuns. Eu nu mi se agită capul. Oftează, apoi se sprijină cu for•a înapoi pe scaunul lui. „•i apoi te duc acasă! De ce naiba ai lăsat-o să ma•ina singur în fa•a lui? Asta e suficient pentru a te concediat fără măcar lovituri cu piciorul în fund. De ce naiba ai lovi cu piciorul fundul lui?“ Mă uit peste la el. „Gavin, am gre•it. Îmi dau seama că acest lucru. Pute•i să taci dracu acum.“El dă din cap •i recuzită piciorul pe bord •i nu spune nimic. ••• Este prima dată când am făcut în biroul doamnei Alex oricând înainte. Este straniu de tăcut, •i pentru o clipă, de fapt, eu doresc ca ea a fost aici. Am mers pe jos în jurul valorii de biroul ei spre biroul domnului Murphy. Arunc o privire înăuntru •i el a•ezat ocazional la biroul lui cu telefonul la ureche •i picioarele proptit. Fa•a lui se aprinde când mă vede, dar iluminarea dispare repede atunci când vede deteriorarea ochiul meu. El de•ine un deget, a•a că iau câ•iva pa•i de u•a lui să-i dea pu•ină intimitate. M-am gândit la acest moment atât de multe ori înainte. În momentul în care mi-ar merge în biroul domnului Murphy •i să demisioneze. Desigur, întotdeauna mi-am imaginat rezultatul final ar fi mersul pe jos mea din biroul său •i în via•a lacului. fantezia mea este nimic ca realitatea mea actuală. Lacul mă ură•te chiar acum •i sentimentele ei sunt justificate. Am împinge departe de fiecare dată când se apropie de mine, atunci de fiecare dată când în cele din urmă se utilizează pentru a fi fără mine, eu fac ceva pentru •urub cu cap chiar mai mult. De ce m-am gândit că poezia efectuează noaptea trecută a fost o idee bună? Am fost în cele din urmă într-un loc bun. Ea a fost în cele din urmă de învă•are pentru a echilibra toate negativitatea în via•a ei, •i mă duc •i să-l mai rău. Din nou. Asta e tot ce fac este de a face lucrurile mai rău pentru ea. Asta e, probabil, motivul pentru care a apelat la Javi. A• vrea să cred că ea a fost doar saruta-l să mă facă gelos, dar cea mai mare teama mea este că ea îl saruta, deoarece ea este complet mutat de la mine. Este cea mai mare frica mea, dar este exact ceea ce •tiu că are nevoie. "Dl. Cooper,“Dl Murphy spune, mersul pe jos pe lângă mine. „Este ceva ce poate a•tepta până mă întorc? Am o întâlnire la ora opt.“ „Uh,“ Eu bâlbâie. „Ei bine, de fapt, este destul de important.“ El se opre•te lângă peretele de cutii po•tale •i trage con•inutul caseta său. "Cat de important? Atât de important nu se poate a•tepta până la zece?“ Ridic din umeri. „Nu poate a•tepta,“ Eu spun fără tragere de inimă. „Eu, um. . . un fel de luat într-o luptă noaptea trecută. Cu un student.“Dl. Murphy se opre•te sortarea e-mailului •i darts capul spre mine. "Un fel de? Tu ai făcut sau nu ai făcut, dle Cooper. Care este?" „Did“, am răspuns. „Categoric a făcut.“ El se întoarce spre mine •i se sprijină pe deplin pe spate împotriva rând de cutii po•tale în spatele lui. „Cine?“ „Javier Cruz.“ El scutură din cap, apoi se freacă ceafa în timp ce el crede. „Voi avea doamna Alex stabili o întâlnire cu tatăl său la zece. Între timp, vă sugerez să găsesc pe cineva care să completeze pentru tine“, spune el. „Am să mă întorc aici la zece.“ El merge pe la biroul doamnei Alex •i scrie ceva în jos. Dau din cap, nu este deloc surprins de reac•ia lui păzit. Eu iau ghiozdanul meu în sus •i merge spre ie•ire de birou. "Dl. Cooper?“, El strigă. "Da domnule?" „Au existat al•i studen•i implica•i? Oricine poate da un cont exactă a ceea ce s-a întâmplat?" Am oftat. Eu chiar nu vreau să se implice ei, dar nu pare ca voi avea o alegere. "Da. Layken Cohen,“Eu spun. „Este prietena lui Javier e?“, Întreabă el, scris în jos numele Layken lui. Întrebarea mă face să tresari, dar după cum arată ei noaptea trecută a• spune că este o întrebare foarte legitimă. „Da, cred că da.“ Am ie•i din birou, în speran•a că ele nu aduc lacul •i Javi în la zece. Nu •tiu dacă pot să-l păstra•i împreună în aceea•i cameră cu ambele dintre ele. ••• I'M a•eza•i la masă, a•teptând să înceapă conferin•a. Din fericire, Dl. Murphy sa întâlnit cu Javier în particular, nu doresc ca noi să avem de a interac•iona. Trebuie să mă întâlnesc cu dl Murphy imediat ce conferin•a cu tatăl Javier lui este de peste. Nu sunt cu adevărat că dornici să împărtă•ească versiunea mea de evenimente, din moment ce eu sunt, evident, cel din gre•it aici. Faptul că domnul Murphy a adus într-un membru al poli•iei campus nu face nimic pentru a u•ura teama mea. Nu sunt sigur ce ramifica•iile legale sunt ceea ce a avut loc noaptea trecută •i dacă Javier planifică depune plângere, dar cred că merit ceea ce conduce ac•iunile mele aduce. U•a se deschide •i lacul plimbări în cameră. Eu pur •i simplu trebuie să mă for•a să nu se uite la ea. Nu pot ajuta reac•ia emo•ională am la ea •i mă tem că toată lumea în cameră se va vedea. Am să păstreze privirea mea sa concentrat pe masă în fa•a mea. "Domni•oară. Cohen, vă rugăm să lua•i un loc“, spune dl Murphy. Lacul are un pas înainte •i glisează în scaunul de lângă mine. Strîng pumnii mei, lupta tensiunea dintre noi care pare să fi crescut doar de noaptea trecută. „Acesta este dl Cruz, Javier tatăl lui“, spune dl Murphy. „Acest lucru este ofi•er Venturelli“, spune el, arătând atât pentru bărba•i. „Sunt sigur că •tii de ce e•ti aici. Este în•elegerea noastră că a existat un incident care implică dl Cooper, care a avut loc în afara din motive de •coală“, spune el. „Ne-ar aprecia dacă a•i putea să ne spune•i versiunea dvs. de evenimente.“ Arunc o privire spre Lacul la fel ca •i ea se întoarce capul spre mine. Ei mi ochii de căutare pentru orientare, a•a că am da din cap, în tăcere încurajând-o să spună adevărul. N-am putut să se culce pentru mine. Ea se întoarce înapoi d-lui Murphy. Schimbul tocmai am împărtă•it a fost nu mai mult de trei secunde, dar aspectul de îngrijorare pentru mine în ochii ei era de necontestat. Ea nu mă ură•ti. Ea îngrijorat pentru mine. Ea î•i cură•ă gâtul ei •i se ajustează în scaunul ei. Ea pune mâinile pe masă în fa•a ei •i începe la cules de unghii de unghii ei, atunci când ea vorbe•te. „A existat o neîn•elegere între mine •i Javier“, spune ea. "Dl. Cooper a arătat în sus •i l-au scos de pe mine.“ Pot să simt căldura în fa•a mea atunci când minciunile începe să iasă din gura ei. De ce este ea minte pentru mine? Nu v-am face clar că am vrut să-i spun adevărul despre noaptea trecută? Am atinge genunchiul meu împotriva ei atunci când ea face o pauza. Ea se uită la mine, dar înainte de a putea spune-i să spună adevărul, dle Murphy întrerupe. „Po•i începe de la început, te rog, d-na Cohen? Trebuie să fie clar pe întreaga secven•ă de evenimente. Unde ai fost si ce au fost toate faci acolo?“ „Am fost în Detroit, la un slam poezie. Face parte dintr-o misiune necesară pentru clasa domnului Cooper e. Am venit mai devreme, înainte de ceilal•i elevi. Ceva sa întâmplat •i m-am sim•it incomod •i a trebuit să plece, a•a că am lăsat doar câteva minute după ce am ajuns, care este atunci când am fugit în afara lui Javier.“ „Ce sa întâmplat care a făcut să te sim•i prost?“ Ofi•erul Venturelli o întreabă. Ea flicks privirea în direc•ia mea, dar numai pentru un moment. Ea se uită înapoi la ofi•erul Venturelli •i ridică din umeri. „Poate inconfortabil nu este cuvântul potrivit“, spune ea în lini•te. „Unul dintre interpre•i. . .“Se opre•te •i respiră adânc. Inainte de a continua, ea atinge genunchiul ei pentru a mea •i nu-l retrag, provocând-mi să înghită un nod în gât. Măsura este deliberată, •i încurcă dracului de mine. „Am fost doar foarte mi•cat de una dintre piesele efectuate noaptea trecută. A însemnat mult pentru mine“, •opte•te ea. "Asa de mult că am vrut doar să plec, înainte am ajuns prea emo•ional.“ Am apleca înainte •i a pus coatele pe masă, apoi odihni•i-vă fa•a în palme. Nu-mi vine să cred că tocmai a spus aceste cuvinte, iar ea le-a spus doar pentru beneficiul meu. •tiind că ea încearcă să-mi spui cum poezia mea a făcut-o simt este de a face acest lucru prea mult să le suporte. Am nevoia cople•itoare de a-i trage în sus de pe scaun •i o săru•i în fa•a tuturor, apoi striga demisia mea la partea de sus a plămânilor. „Jeep parcat în spatele meu a fost locul de desfă•urare •i pe drum din afara, am fugit în Javier. El a oferit să-mi meargă la ma•ină. Am nevoie pentru a utiliza telefonul său, a•a că am fost în picioare cu camionul lui în timp ce acesta a fost de încărcare. Vorbeam despre vreme •i. . .“Vocea ei cre•te lini•tit •i ea schimbă stânjenit în locul ei. "Domni•oară. Cohen, este aceasta ceva ce ar prefera să-mi spui în privat?“Dl Murphy întreabă. Ea scutură din cap. „Nu, e în regulă“, spune ea. "Am fost . . . Am fost să-l întreba despre vreme •i el tocmai a început sa ma sarute. I-am spus •i nu a încercat să-l împingă departe, dar el nu s-ar opri sa ma sarute. Nu •tiam ce să fac. El ma prins pe camionul lui, •i cred că atunci domnul Cooper a văzut ce se întâmplă •i el l-au scos de pe mine.“ Am o prindere pe marginea mesei, care este atât de strâns, eu nu observa chiar până la Lacul pune piciorul meu •i aruncă o privire în jos, la mâinile mele. Am elibera masa din strânsoarea mea •i închid ochii, respira•ie lentă •i constantă. mărturisirea ei ar trebui să-mi dea nimic, dar u•urare, •tiind că Bout mea de gelozie va fi acum jucat în afara, ca •i cum am fost protejarea ei. Cu toate acestea, eu sunt nimic, dar u•urat. Sunt furios. Javier este norocos fundul lui nu este aici, pentru că nu ar fi fost o rememorare extrem de detaliată noaptea trecută chiar în acest birou. Lacul continuă schimbul de versiunea ei din poveste, dar eu nu mai aud nimic de ea. Eu fac tot posibilul să-l de•ină împreună până a respins toată lumea, dar este cel mai greu cinci minute am avut vreodată să con•ină mine. De îndată ce au o demite, dl Cruz •i ofi•erul Venturelli după ea afară pe u•ă. Eu stau în scaunul meu •i lăsa•i-o suflare. Am ritmul înainte •i înapoi sub privirea intensă a domnului Murphy. Nu sunt în stare să vorbească încă din cauza furiei prin mine curge, a•a că am continua să controleze •i el continuă să urmărească în tăcere mine. "Dl. Cooper“, spune el calm,«nu ai nimic altceva pentru a adăuga sau este versiunea ei corectă?»Întrerup •i uita-te la el. „Mi-a• dori să nu a fost corect,“ Eu spun „dar, din păcate, este.“ „Will“, spune dl Murphy. „Ai făcut ce trebuia. Nu mai fi atât de tare pe tine. Javier a fost complet în afara liniei •i dacă nu au fost acolo să-l oprească, nu se •tie ce s-ar fi întâmplat cu fata aia „. „Este el a fost expulzat?“ Întreb, oprindu-se pentru a prinde partea din spate a scaunului. Dl. Murphy standuri •i merge la u•ă, unde ofi•erul Venturelli este în afara vorbind cu dl Cruz. El închide u•a •i se întoarce spre mine. „Nu-l putem expulza. El pretinde că a fost o neîn•elegere •i el a crezut că el a vrut să o sărute. O să-l suspende pentru câteva zile pentru lupta, dar asta e gradul de pedeapsa lui.“ Dau din cap, foarte con•tient de faptul că ceea ce am să fac este singurul răspuns la acest punct. Nu există nici un fel pot fi vreodată în aceea•i cameră cu Javier din nou •i nu l-au termina prost. „Atunci a• vrea să demisioneze,“ Eu spun în mod uniform. 16. luna de miere "TU DE BUNĂVOIE Resemnat?“Lacul întreabă, înmărmurit. „Am crezut că a fost un acord reciproc. Ei ar trebui să vă păstra•i slujba ta, Will. De ce naiba ai demisia?“ „Lacul, nu există nici un fel am putea fi continuat de predare acolo. Mi-am ajuns la punctul de rupere meu. Am fost de gând să fiu concediat unul din cele două moduri, dacă nu a• fi demisionat în acea zi „. "De ce crezi că?" "Pentru că este adevărat. Ei m-ar fi tras în prima zi Javier a revenit la •coală pentru că mi-ar fi dat fund momentul în care am pus ochii pe el. Asta, sau m-ar fi concediat pentru că o secundă într-o cameră cu tine •i te-a• fi sărit, dar într-un mod complet diferit „. Ea râde. „Da. Tensiunea a fost intensă. Ne-ar fi pierdut controlul în cele din urmă.“„În cele din urmă? Am pierdut controlul în aceea•i zi“, spun eu, amintindu-i de incidentul nostru în sala de rufe. Ea se încruntă •i se închide ochii ei, apoi oftează un oftat adânc. „Ce sa întâmplat?“ O întreb. Ea scutură din cap. "Nimic. E greu gândesc la acea noapte. Este într-adevăr rănit“, •opte•te ea. I-am sărut u•or pe frunte. "Stiu. Imi pare rau." spalatorie Într-un fel am ajuns la finalul zilei de lucru, fără a fi suspendat, concediat sau arestat. A• spune că a fi transferat la Detroit pentru a termina în învă•ătura mea de student este unul dintre cele mai bune rezultate am fi putut anticipate. Am trage în alee •i băie•ii ajută lacul •i Julia cu alimente. Nici n-am făcut din ma•ină încă atunci când Caulder mă ​întâlne•te la u•ă, radiind de emo•ie. „Will!“, Spune el, hapsân mâna mea. „Stai să vezi asta!“ Am mers pe jos peste drum cu el •i apuca restul de saci •i le ia în interior. Când le-am stabilit în jos, am observat con•inutul nu sunt alimente. Se pare ca de cusut. „Ghici ce vom fi pentru Halloween?“, Spune Caulder. „Uh-“ „Cancer Julia lui!“, •ipă el. Tocmai l-am auzit bine? Julia merge în camera cu ma•ină de cusut •i i-am da un aspect interogatoriu. „Trăie•ti o singură dată, nu?“ Ea zâmbe•te •i plasează ma•ina de cusut de pe bara. „Ea lasă să ne facă tumori pentru plamani“, spune Kel. „Vrei să faci unul? Te voi lăsa să facă cel mare.“ Nici măcar nu •tiu cum să răspundă. „Uh-“ „Kel,“ Lacul întrerupe. „Will •i Caulder nu pot ajuta, ei vor fi plecat din ora• tot week-end.“ Văzând emo•ie pe fa•a Caulder e, nu e nicăieri a• fi mai degrabă decât aici. „De fapt, asta a fost înainte am aflat am face cancer pulmonar“, spun eu. „Cred că va trebui să reprograma călătoria noastră.“ ••• „Unde e casetei MĂSURARE?“ Lacul întreabă Julia. „Nu •tiu“, spune ea. „Nu •tiu dacă am una, de fapt.“ Am bandă de măsurare, a•a că încerc să mă gândesc la o modalitate de a ob•ine lacul să vină cu mine să-l. •tiu că e pe moarte să •tie ce sa întâmplat azi •i i-am datorez scuze imens pentru a ac•iona a•a cum am făcut-o spre ea noaptea trecută. Ea a experimentat ceea ce a fost mai mult decât probabil un eveniment horrifying singur cu Javi, •i m-am comportat ca un nemernic întregul drum spre casă. Am încercat să se ab•ină de la •ipi la ea noaptea trecută, când am ar fi trebuit să consolatoare ei. „Will are una. Noi putem folosi lui“, spune Lake. „Will, te superi obtinerea-l?“ Eu joc prost. „Am bandă de măsurare?“ Ea dă ochii peste cap. „Da, e în trusa ta de cusut.“ „Am un kit de cusut?“ „Este în camera ta de rufe.“ Ea se întinde materialul în fa•a ei. „Este de lângă ma•ina de cusut pe raft din spatele tiparele mamei. Le-am pus în ordine cronologică, în func•ie de model Nu contează nu-“, spune ea repede. Ea scutură din cap •i standuri ei. „Eu doar vă voi arăta.“ Mul•umesc. Am sari rapid, poate un pic prea nerăbdare. „Ai pus tiparele în ordine cronologică?“ Julia întreabă. „Am fost o zi proasta,“ Lacul spune peste umăr. Eu de•in u•a Lake, apoi închide•i-l în spatele nostru. Ea se întoarce •i pierde complet comportamentul ei calm. "Ce s-a întâmplat? Doamne, am fost îngrijorat de rău toată ziua“, spune ea. „Am primit o palma pe încheietura mâinii,“ Eu spun ca am mers pe jos spre casa mea. „Mi-au spus de când am fost apăra un alt student, ei nu s-ar putea •ine într-adevăr împotriva mea.“ Am jogging câ•iva pa•i •i deschide u•a din fa•ă pentru ea, pas cu pas deoparte să-i lase în. „Asta e bine. Ce zici de stagiu?“, Întreabă ea. „Ei bine, e un pic mai complicat. Singurii disponibile pe care le aveau în Ipsilanti au fost toate primare. majoră mea este secundară, a•a că am fost pus într-o •coală din Detroit.“ Ea se uită la mine, ochii plini de îngrijorare. "Ce înseamnă asta? Face•i to•i în mi•care?“Îmi place faptul că gândul de a muta noastre sperie ei atât de rău. Râd. „Nu, Lacul, nu suntem în mi•care. Este doar timp de opt săptămâni. Voi face o mul•ime de conducere, de•i. Am fost de fapt de gând să vorbesc cu tine •i mama ta despre asta mai târziu. Eu nu am de gând să fie în măsură să ia băie•ii la •coală, sau alege-le, fie. Voi fi plecat mult. •tiu că acest lucru nu este un moment bun pentru a cere ajutor- dvs.“ "Încetează. •tii că te vom ajuta.“Ea apucă ruletei •i se închide caseta, apoi merge kit-ul înapoi la camera de spălătorie. I-am urmat, dar nu sunt sigur de ce mă simt obligat să. Mă tem că e pe cale să se îndrepte direct înapoi la casa ei •i încă mai am atât de mult la stânga am nevoie să-i spun. Am mers pe jos în camera de spălătorie din spatele ei •i face•i o pauză în pragul u•ii. Ea se uită în lini•te în fa•a ei, care rulează degetele peste tiparele mele mamei. Are privirea îndepărtat în ochii ei din nou. Am rezema •i de ceas ei u•ii. Eu încă nu pot să cred că am crezut că ar permite de bună voie Javi să o sărute, mai ales după ce a văzut performan•a mea noaptea trecută. O cunosc mai bine decât atât, •i ea •tie că merită mult mai bine decât Javi. La naiba, ea merită atât de mult mai bine decât mine. Ea ajunge la perete •i plesne•te stinge lumina, apoi se întoarce spre mine. Ea se opre•te atunci când ea vede că am blocarea u•ii. Ea ofteaza în lini•te •i se uită la mine, ochii ei frumo•i verzi pline de speran•ă din nou. Ea suluri ochii peste caracteristicile mele, căutând fa•a mea, a•teptându-mă să fie vorbesc sau muta o parte din calea ei. Nu vreau să fac, fie. Tot ce vreau să fac este o ia în bra•e •i arată-i cum mă simt despre ea, dar nu pot. Ea se uită la mine, dropping încet privirea spre gura mea. Ea remorchere pe buza de jos cu din•ii •i darts nervos ochii la podea. N-am vrut să fie din•i atât de rău în toată via•a mea. Am să respira•i adânc •i să se pregătească pentru a ob•ine ceea ce am nevoie să spun, în ciuda •tiind nu ar trebui să-l spun. Am nevoie de ea să •tiu de ce am făcut ce am făcut noaptea trecută, •i de ce am ac•ionat modul în care am ac•ionat. Am ori bra•ele mele peste pieptul meu •i prop piciorul meu împotriva u•ii, privind în jos la ea. Evitarea contactului vizual cu ea este, probabil, cel mai bun moment, având în vedere lipsa mea de a rezolva în acest moment. A trecut ceva vreme de când am fost singur într-o situa•ie ca asta. Modul în care lucrurile au mers în ultimele câteva săptămâni, am avut eu convins că am fost mai puternic decât mine, •i că am depă•it slăbiciune mă simt când sunt în jurul ei. Am fost complet gre•it. My izbe•te inima pieptul meu la viteza de înregistrare •i eu sunt consumate de o dorin•ă insa•iabilă de a apuca ei de talie •i trage-o pentru mine. Îmbră•i•ez-am strâns într-o încercare de a păstra mâinile mele pentru mine. Eu lucrez maxilarul înainte •i înapoi, aplecat iadul pe găsirea unui mod de a îngropa nevoia mea de a mărturisi cu ea, dar nu pot. Cuvintele verse din mine înainte să le pot opri. „Noaptea trecută,“ Eu spun, vocea mea de cracare tensiunea ca un baros. „Când am văzut Javi te sărut. . . Am crezut că-l saruta înapoi „. Am leagăn ochii la ea, căutând o reac•ie. Orice reac•ie. •tiu cum încearcă să ascundă ceea ce se simte mai mult decât orice altă persoană pe care am întâlnit-o vreodată. Ochii ei lărgi la realizarea că nu a fost o apăra deloc noaptea trecută. Am fost reac•ia ca un prieten posesiv, nu cavalerul ei în armură strălucitoare. „Oh“, spune ea. „Nu •tiam întreaga poveste până în această diminea•ă, când •i-a spus versiunea ta“, am spus. Nu •tiu cum m-am •inut împreună în biroul această diminea•ă, când am aflat. Tot ce am vrut să fac a fost mic•orezi peste masă •i pumn tatăl lui Javi peste maxilarului pentru ridicarea unui astfel de nemernic. Doar gandindu-ma ce face ca sângele meu să fiarbă. Am inspiri adânc, de umplere plamanii mei la capacitatea lor maximă înainte huffing un oftat. Am observat mâinile mele sunt încle•ta•i în pumni strânse, a•a că le-am relaxa •i a alerga mâinile prin părul meu, întorcându-se cu fa•a spre ea. „Dumnezeu, Lacul. Nu pot să vă spun cât de supărat am fost. Am vrut să rănesc pe el atât de rău. Si acum? Acum că •tiu că într-adevăr a fost te doare? Vreau să-l omoare.“Mă aplec capul înapoi •i împotriva u•ii închid ochii. Trebuie să mă gândul să-l scot din cap. El a rănit-o, •i nu am fost acolo la timp pentru ao proteja. Imaginea lui presare gura de a ei împotriva voin•ei ei este clar în mintea mea, a•a cum este faptul că buzele lui au fost ultimele ei să atingă. Ea nu merită să fie sărutat a•a. Ea merită să fie sarutat de cineva care o iube•te. Cineva care î•i petrece fiecare moment încercând să facă totul chiar lângă ea. Cineva care mai degrabă ar muri decât vadă rănit ei. Ea nu merită să fie sarutat de nimeni altul decât mine. sprâncenele sunt brăzdate •i ea se uită la mine cu o expresie confuză. „Cum ai“ -ea pauses- „De unde •tii că a fost acolo?“ "Te-am vazut. Când am terminat piesa mea, am văzut că părăsesc „. Ea se uită la mine •i lini•tit suge într-o gură mică, cu admiterea mea. Mâna ei caută sprijin în spatele ei, iar ea ia un pas înapoi, steadying ea însă•i. În ciuda întuneric, eu pot vedea ochii ei dans cu speran•ă. „Will, face acest lucru de sens“ Eu iau imediat doi pa•i înainte, închizând decalajul dintre noi. Pieptul meu heaves cu fiecare respira•ie care trece a•a cum am încerca să calmeze dorin•a mea să-i arate cât de sinceră cuvintele mele au fost noaptea trecută. Am traseu partea din spate cu degetele pe pielea netedă de obraz, apoi cârlig degetul mare sub bărbie, aducând fa•a ei mai aproape de a mea. Contactul simplu pielea împotriva degetele mele îmi aminte•te de ceea ce sarutul ei este capabil de a face pentru mine. Mă hipnotizează. Atingerea ei complet, din toată inima mă scutură la miezul meu •i încerc să mă for•a să încetinească. Ea pune mâna pe pieptul meu când am înveli•i bra•ele în jurul ei. Pot să simt ei doresc să reziste, dar nevoia ei este la fel de puternic ca •i a mea. Am face un pas înainte, până când ea găse•te suport solid •i am apleca rapid •i apăsa•i pe buzele mele ale ei, înainte de oricare dintre noi are timp pentru a schimba min•ile noastre. Când limba mea ei găse•te, ea gemetele un geamăt moale •i devine chit în mâinile mele, scăzând bra•ele spre laturile ei. I-am sărut pasional, tandru, •i cu nerăbdare toate în acela•i timp. Am strânsoarea de talie •i ridica•i-o în sus pe uscătorul, luând o pozi•ie între picioarele ei •i nu pierde contactul cu buzele ei cu u•urin•ă. Ea începe să tragă la căma•a mea, mă doresc mai aproape, a•a că am obliga trăgând-o împotriva mea ca ea ma încercuie•te cu picioarele ei. unghiile u•or sape în mu•chii antebra•elor mele ca motor de căutare degetele drumul lor în sus bra•ele mele. Când ea ajunge la gâtul meu, mâinile ei aluneca prin parul meu, trimiterea de frisoane locuri eu nici măcar nu •tiu a putut ob•ine frisoane. Ea apucă smocuri de păr în pumnii •i trage capul în jos, repozi•ionarea gura mea împotriva pielea dulce a gâtului. Ea are posibilitatea de a-•i tragă răsuflarea ei, gâfâind •i gemand în lini•te ca buzele mele •icana drumul lor peste claviculă. Eu ajung în spatele ei •i apuca o mână de păr la fel cum a făcut-a mea, apoi întinde•i u•or până când ea se sprijină capul pe spate, oferindu-mi mai mult acces la piele incredibil de perfectă împotriva buzele mele. Ea face exact cum am sperat •i arcuie•te spatele ei, oferindu-mi buzele permisiunea de tăcut pentru a relua urmărirea lor a•a cum am face drum în jos gâtul ei. Am elibera părul •i glisa•i mâna pe spate, alunecarea degetele între pielea ei •i blugi. vârful degetelor mele răsfoiesc marginea de sus a chilotii ei, •i gem sub răsuflarea. Având în bra•e mele umple golul constantă, care a fost în inima mea din prima noapte am sarutat-o, dar cu fiecare clipă care trece, fiecare sarut, si fiecare accident vascular cerebral de mâinile ei, o dorin•ă •i mai mare construie•te în mine. Am nevoie de mai mult de ea decât aceste momente furate de pasiune. Am nevoie de mult mai mult. „Will“, respiră ea. Am molfăi împotriva pielea ei, în imposibilitatea de a ie•i un răspuns sonor. Nu mă simt într-adevăr ca vorbesc în acest moment. Conduc cealaltă mână în sus partea din spate căma•a ei până când se întâlne•te sutienul ei •i i-am trage împotriva mea ca eu lucrez drumul înapoi la gât spre gura. "Asta înseamnă . . .“Ea respiră greu. „Înseamnă că nu trebuie să pretindem. . . mai? Noi putem fi . . . împreună? Din moment ce nu e•ti. . . din moment ce nu e•ti profesorul meu?“ Buzele mele înghe•a pe gâtul ei cu cuvintele ei suflare. Vreau mai mult decât orice să acopere gura cu propria mea •i să facă ei nu mai vorbesc despre asta. Vreau doar să uite totul pentru o noapte. Doar pentru o noapte. Dar eu nu pot. momentul meu incredibil de iresponsabil de slăbiciune tocmai ia dat o idee gre•ită. Sunt încă un profesor. Poate nu profesorul ei, dar eu sunt încă un profesor. •i ea e încă student. •i tot ce se întâmplă între noi chiar acum este încă complet gre•it, indiferent cât de drept vreau să fie. În procesul de gândire despre toate poten•ialele complica•ii ale întrebarea ei, am eliberat-o cumva din strânsoarea mea moarte •i au luat un pas de ea. „Will?“, Spune ea, să alunece de pe uscător. Ea pas mai aproape de mine •i frica în ochii ei face picătură stomacul meu. Am făcut asta. Din nou. Pot să simt regret •i agonie târî până la fa•a mea, •i este evident că se poate vedea, de asemenea. "Voi? Spune-mi. Se aplică în continuare regulile?“, Spune ea cu frică. Nu •tiu ce să spun că pot face mai pu•in orice dureros. Este evident doar am făcut o gre•eală imensă. „Lacul“, •optesc, vocea mea plină de ru•ine. „Am avut un moment de slăbiciune. Imi pare rau." Ea pa•i înainte •i shoves mâinile ei în pieptul meu. „Un moment slab? Asta nume•ti tu? Un moment slab?“, Strigă ea. Am clipit la cuvintele ei, •tiind am spus ceva gre•it. „Ce voiai să faci, Will? Când aveai de gând să nu mai facă cu mine •i lovi cu piciorul-mă afară din casa ta de data asta?“ Ea se învârte pe călcâie •i furtuni ei din spălătoriei. Văzând-o mers pe jos mă face să intra•i în panică la gândul de a nu numai ei supărător, dar a pierdut-o pentru totdeauna. „Lacul, nu“, am invoca, în urma după ea. "Imi pare rau. Imi pare atat de rau. Nu se va întâmpla din nou, jur.“ Ea se întoarce spre mine, lacrimi deja •iroindu-i pe obraji. „Ai dreptate, nu va fi! În final, am acceptat, Will! După o lună întreagă de tortură, am fost în cele din urmă în stare să fie în jurul valorii de tine din nou. Apoi te duci •i de a face acest lucru! Nu mai pot face“, spune ea, a aruncat bra•ele ei în înfrângere. „Felul în care consuma mintea mea atunci când nu suntem împreună? Nu mai am timp pentru asta. Am lucruri mai importante să se gândească acum decât momentele tale mici slabe.“ Cuvintele ei mă trântesc. Este absolut corect. Am mers atât de mult timp încercând să-i ajunge să accepte lucrurile •i merge mai departe, astfel că nu va fi împovărate de via•a mea, dar nici măcar nu pot rezista ei suficient de mult timp să nu cedăm în fa•a dorin•a mea egoistă pentru ea. Nu o merită. Nu merit iertarea ei, să nu mai vorbim de a fi iubit de ea. „Ia-mi ruletelor“, spune ea, în picioare, cu mâna pe u•ă. „Wh-ce?“ „Este la etajul al naibii! Ia-mi caseta de măsurare!“ Am mers înapoi în camera de spălătorie •i de a prelua banda de măsurare, apoi ia înapoi la ea, plasându-l în mână. Ea se uită în jos la mâna mea prinsă deasupra ei. Ea se •terge lacrimile care se încadrează cu cealaltă mână. Ea refuză să se uite chiar •i la mine. Gândul că mă ură•ti pe ea pentru ce sa întâmplat între noi mă îngroze•te. O iubesc atât de mult •i vreau mai mult decât orice să fie capabil să-l renun•e la toate pentru ea. Dar eu nu pot. Nu inca. Ea trebuie să •tie cât de greu este pentru mine, de asemenea. „Nu mă face pe tipul rău, lac. Te rog.“Ea trage mâna de la a mea •i se uită în ochii mei. „Ei bine, cu siguran•ă, nu mai e•ti martir,.“ Ea iese, trântind u•a în urma ei. Cuvintele „a•tepta•i pentru mine“ trec buzele mele la fel cum se închide u•a, dar ea nu mă aude. "Te vreau să a•tepte pentru mine,“Eu spun din nou. •tiu că nu mă poate auzi, dar faptul că eu pot spune cu voce tare îmi dă încredere am nevoie pentru a rula după ea •i spune-i să fa•a ei. O iubesc. •tiu că mă iube•te. •i în ciuda ceea ce Julia crede că este bine pentru noi, eu vreau ca ea să mă a•tepte. Trebuie să fim împreună. Trebuie să fim împreună. Dacă nu o opresc de mers pe jos, chiar acum, voi regreta pentru tot restul vie•ii mele. Am leagăn deschide u•a, pregătită să alerge după ea, dar întrerup când am văzut-o. Stă în entryway ei, •tergîndu lacrimile pe care sunt responsabil. Ma uit ca ea are câteva respira•ii adânci, încercând să se tragă împreună înainte de a merge în casa ei. Văzând efortul ei de a muta trecut ce sa întâmplat, astfel încât ea poate ajuta la mama ei în interiorul ei acasă totul aduce înapoi în perspectivă. Sunt ultimul lucru de care are nevoie în via•a ei chiar acum. Am o responsabilitate prea mare, •i cu modul în care lucrurile merg pentru ea chiar acum, ultimul lucru de care are nevoie este de a pune via•a în a•teptare pentru mine. Tot ce spun sau fac doar aduce mai multă durere •i durerea ei •i nu o pot cere să-•i păstreze că în timp ce ea a•teaptă pentru mine. Ea nu are nevoie să se concentreze pe mine. dreapta Julia. Ea are nevoie să se concentreze pe familia ei. Am mers pe jos înapoi fără tragere de inimă în casa mea •i a închis u•a după mine. Realizarea că am nevoie să o lase să plece pentru totdeauna mă aduce fizic la genunchi. 17. luna de miere „Am dori mai multe decât orice am plecat după acea noapte,“ Eu spun. „Ar fi trebuit să •i-a spus exact ceea ce am vrut să spun. Ne-ar fi salvat-o lume atât de durere de inimă.“ Lacul se a•ează pe pat •i îmbră•i•ări genunchi, privind în jos la mine. „Nu-mi“, spune ea. „Sunt lucruri fericit lucrat modul în care au făcut-o. Cred că amândoi nevoie ca dezaerisire. •i eu cu siguran•ă nu regret tot timpul am petrecut cu mama mea în timpul celor trei luni. A fost bine pentru noi „. „Bine.“ Am zâmbet. „Acesta este singurul motiv pentru care nu am alerga după tine.“ Ea eliberează genunchi •i cade înapoi pe pat. "Dar inca. A fost atât de greu de via•ă peste drum de tine. Tot ce am vrut să fac a fost să fie cu tine, dar nu am vrut nimeni să •tie asta. E ca •i cum am petrecut trei luni întregi pretinde a fi fericit atunci când am fost în fa•a altor persoane. Eddie a fost singurul care a •tiut cum m-am sim•it cu adevărat. Nu am vrut mama să •tie că m-am simtit ca ar doar povara ei chiar mai mult dacă ar •ti cât de trist am fost.“ Am ridica •i aplece înainte, târându deasupra ei. „Slavă Domnului că a •tiut cum ne-am sim•it cu adevărat, totu•i. Crezi că ar fi apărut la slam noapte înainte de absolvire mea, dacă ea nu vă încurajez să merge•i?“ „Nu există nici un fel mi-ar fi arătat în sus. În cazul în care nu au fost pentru ea spunându-mi despre conversa•ia cu ea, a• fi continuat restul anului de gândire că nu mă iube•ti a•a cum te-am iubit.“ Apăs fruntea mea împotriva ei. „Mă bucur că ai apărut,“ I •oaptă. „Mi-ai schimbat via•a pentru totdeauna în acea noapte. Schooled Am vorbit Lake o dată în ultimele trei luni. O singura data. Te-ar crede că ar ob•ine mai u•or, dar nu are. Mai ales astăzi, de la ultima mea zi de predare de student este în cele din urmă de peste. Am absolvit mâine, care ar trebui să fie o zi A•tept cu nerăbdare să mai mult decât orice. In schimb eu o temîndu, •tiind Lacul nu va fi de a•teptare pentru mine. Există două emo•ii în această lume am învă•at pot să mă descurc. Iubire si ura. Lacul mi-a iubit uneori •i ea mă ura uneori. Dragoste •i ură, în ciuda lor polare opuse, sunt ambele sentimente, care sunt induse de pasiune. Pot sa ma descurc. Este indiferen•a eu nu •tiu cum să proceseze. M-am dus la ea acasă în urmă cu câteva săptămâni pentru a vorbi cu ea despre noua mea slujbă la juniori mare •i nu părea să aibă grijă de ea într-un fel sau altul. Mi-ar fi luat-o bine dacă ar fi fost fericit pentru mine •i mi-a urat noroc. Mi-ar fi luat-o chiar mai bine dacă ar fi plâns •i a cerut-mi să nu o fac, care este ceea ce am fost în speran•a se va întâmpla mai mult decât orice. Este singurul motiv, chiar m-am dus să-i spun despre locul de muncă, în primul rând. N-am vrut să-l accepte, dacă am crezut că am avut încă o •ansă cu ea. În schimb, ea nu a reac•ionat nici un fel. Ea ma felicitat, dar indiferen•a în vocea ei era limpede. Ea a fost pur •i simplu fiind politicos. indiferen•a ei au sigilat soarta noastră, •i am •tiut în acel moment că am dat peste cap cu inima ei prea multe ori. Ea a fost peste mine. Ea este peste mine. Am o fereastră de două săptămâni în care voi fi nimic. Nu va fi un student. Nu va fi un profesor. Voi fi un absolvent de facultate în vârstă de douăzeci •i unu de ani. M-am gândit la mers direct la casa Lake astăzi să-i spun cât de mult o iubesc, chiar dacă eu sunt punct de vedere tehnic încă un profesor, având în vedere contractul am cu Junior ridicat. Nici măcar că m-ar opri dacă n-ar fi modul în care ea a reac•ionat la mine luna trecută cu atâta indiferen•ă. Ea părea să fi acceptat soarta noastră, •i a fost bun pentru a vedea manipularea ei totul atât de bine, la fel de mult ca •i doare. Ultimul lucru pe care vreau să fac, sau trebuie să faci, este trage-o înapoi cu mine. Dumnezeu, acest lucru va fi cel mai greu două săptămâni din via•a mea. Trebuie să păstreze distan•a fa•ă de ea, e un fapt. Atunci când publicul începe să aclama, voi pocni înapoi la realitate. Eu ar trebui să fie judeca în seara asta, dar nu am auzit un singur cuvânt oricare dintre interpre•ii au spus. Voi ridica standardul 9.0 pe scorecard meu chiar fără a uita în sus în etapa. Nici măcar nu vreau să fiu aici în seara asta. De fapt, eu nu vreau să fiu oriunde în seara asta. Atunci când scorurile sunt numărate, Emcee începe să anun•e câ•tigătorii. Mă aplec din nou în scaunul meu •i a închide ochii mei, în speran•a noaptea merge repede. Vreau doar să merg acasă •i de a ajunge la culcare, astfel de absolvire va veni •i du-te mâine. Nu •tiu de ce eu o dreading. Probabil pentru că eu voi fi singura persoană acolo, care nu a putut găsi suficien•i oameni pentru a da biletele de absolvire. Persoana medie nu prime•te suficiente bilete pentru absolvire. Am prea multe. „A• vrea să fac o piesă am scris.“ Am smuls în scaunul meu, la sunetul vocii ei, mi•carea bruscă aproape provocând scaunul meu să răstoarne înapoi. Ea stă pe scenă, care de•ine microfonul. Tipul de lângă mine râde împreună cu restul mul•imii odată ce au dat seama că e întrerupe programul de noapte. „Verifica•i această tipa out“, spune el, ma împingându cu cotul. Vederea ei mă paralizează. Sunt destul de sigur că am uitat cum să respire. Sunt destul de sigur că sunt pe cale să moară. Ce naiba face? Mă uit cu aten•ie ca ea aduce microfonul inapoi la buzele ei. „•tiu că acest lucru nu este un protocol standard, dar este o situa•ie de urgen•ă“, spune ea. Râsul din public determină ochii să se extindă •i ea se învârte în jurul să caute Emcee. E speriată. Orice ar face, este complet în afara caracterului pentru ea. Emcee ei ghionturi să se confrunte cu partea din fa•ă a camerei din nou. Am respiră adânc, în tăcere dispus-o să păstreze calmul. Ea plasează microfonul înapoi în pozi•ia sa •i coboară-l la înăl•imea ei. Ea închide ochii •i inhalează atunci când tipul de lângă mine strigă, „Trei dolari!“ A• putea să-l lovi cu pumnul. Ochii ei scutura deschis •i ea shoves mâna în buzunar, trăgând bani pentru a preda la Emcee. După ce el ia banii, ea se pregăte•te din nou. „Piesa mea este called-“ Emcee ei întrerupe, atingând-o pe umăr. Ea îl împu•că o privire iritată. Am expulza o respiratie adanca, devenind la fel de iritat de toate întreruperile. Ea ia schimbarea de la el •i shoves-l înapoi în buzunar, apoi •uieră ceva la el care-l face se retragă de pe scenă. Ea se întoarce înapoi spre public •i ochii ei scana•i mul•imea. Ea trebuie să •tie că sunt aici. Ce naiba face? „Piesa mea se nume•te Schooled“, spune ea în microfon. Înghit nod în gât. Dacă a• fi vrut să se mute în acest moment, corpul meu mi-ar e•ua. Sunt complet înghe•at ca am grijă de ea să dureze câteva respira•ii adânci, apoi începe piesa ei. am• Sc anul acesta. De toata lumea. Prin fratele meu mai mic. . . de The Avett Brothers. . . de mine mamă, mele cel mai bun prieten, mele profesor, mele Tată, •i de un băiat. Un băiat pe care eu sunt serios, profund, nebunește, incredibil, și în mod incontestabil în dragoste cu. am școliți anul acesta. Printr-o nouă- de ani. El ma învă•at că este• bine a trai viaţă putin înapoi. •i cum să• a rade La ce v-ar gândi este unlaughable. am Schooled anul acesta Printr-o grup M-au învă•at cum să constate că• sentiment de sentiment din nou. M-au învă•at cum să• decide ce să fi Si pleaca fi aceasta. am Schooled anul acesta. Printr-o cancer rabdator. Ea ma învă•at• asa de mult. Ea e încă învă•ându-mă atât de mult. Ea ma învă•at să• întrebare. La nu regret. Ea ma învă•at să• Apăsaţi limitele mele, Deoarece asta ceea ce ei sunt Acolo pentru. Ea mi-a spus să găsească o echilibru între cap •i• inimă •i apoi ea ma învă•at cum. . . am Schooled anul acesta Printr-o Foster copil. Ea ma învă•at să• respect mâna pe care am fost tratate. •i pentru a fi• recunoscător Am fost chiar ocupat o mână. Ea ma învă•at că• familie Nu trebuie să fie sânge. uneori dvs. familie sunt dvs. prieteni. am Schooled anul acesta De mine profesor El ma învă•at că• puncte nu mai mult sunt punct, punct este poezie . . . am Schooled anul acesta De mine Tată. El ma învă•at că• eroii nu sunt întotdeauna de neinvins •i că• magie este în pe mine. M-am •colit în acest an de un băiat. Un băiat pe care eu sunt serios, profund, nebunește, incredibil, și în mod incontestabil în dragoste cu. •i el ma învă•at cel mai important lucru de• toate Pentru a pune accent Pe viaţă. COMPLET. Desertaciune. Îngheţat. Ochii mei picătură la masa în fa•a mea, atunci când ea termină. Cuvintele ei sunt încă scufunda. Un băiat pe care eu sunt serios, profund, nebune•te, incredibil, •i în mod incontestabil în dragoste cu. În dragoste cu? Asta a spus ea. În dragoste cu. Ca •i în timpul prezent. Ea ma iubeste. Layken Cohen mă iube•te. „Stai scorurile, omul,“ tipul de lângă mine spune, for•ând tabelul de date în mâna mea. Mă uit la ea, apoi privi în sus în etapa. Ea nu este acolo mai. Am învârti în jurul ei •i a vedea ceea ce face drum spre ie•ire în grabă. Ce naiba fac eu doar stând aici? Ea a•teaptă pe mine să recunoască tot ce tocmai a spus, iar eu stau aici înghe•ate ca un idiot. Eu stau când judecătorii la dreapta ma rezista scorecard lor. Trei dintre ei ia dat o nouă, celălalt de 8,5. Am rundă partea din fa•ă a mesei •i flip scorurile de pe toate căr•ile lor la zeci. Punctele nu pot fi punctul, dar poezia ei a dat fund. „Ea devine zeci.“ Am rândul său, în jurul •i sari pe scena. Am apuca microfonul din mâinile Emcee •i el î•i dă ochii lui, aruncă mâinile în aer. „Nu din nou“, spune el, a învins. Am fa•a locului imediat ce ea leagăne u•ile deschise pentru a ie•i afară. „Aceasta nu este o idee bună“, spun eu în microfonul. Ea se opre•te în piesele ei, apoi încet se întoarce în jurul pentru a face fa•ă scena. „Nu ar trebui să plece înainte de a ob•ine scoruri.“ Ea se uită la masa judecătorilor, apoi înapoi la mine. Când ea face contact vizual, ea zâmbe•te. Am prindere microfon, aplecat iadul pe efectuarea piesa am scris pentru ea, dar trage magnetică pentru a sari de pe scenă •i să ia în bra•e mele este cople•itoare. Eu stau ferm, dorind să audă ce am de spus mai întâi. „A• vrea să fac o piesă,“ Eu spun, uita la Emcee. „E o urgen•ă.“ El dă din cap •i ia câ•iva pa•i înapoi. Am rândul său, în jurul valorii de a face fa•ă din nou lacul. Stă în centrul camerei acum, uitându-se la mine. „Trei dolari,“ cineva strigă din mul•ime. Rahat. Am pat buzunarele mele, realizând am lăsat portofelul în ma•ina mea. „Nu am nici bani,“ Eu spun Emcee. Ochii lui trecerea spre lacul •i a mea urma•i. Ea scoate doi dolari în schimbarea de la taxa de ei •i merge pe scenă, plesnind-l în fa•a noastră. „Încă un dolar scurt“, spune el. Iisus! Este un dolar sperii! Lini•tea din camera este întreruptă ca mai multe scaune aluneca de sub mesele lor. Oamenii din întreaga podea de mers pe jos spre scena, din jurul lacului deoarece acestea arunca facturile de dolari pe scena. Toată lumea face rapid drumul înapoi la locurile lor •i ochii Lake banii, înmărmurit. „Bine“, Emcee spune, luând în gramada de bani la picioarele mele. „Cred că acoperă. Care este numele piesa ta, Will?“ Mă uit în jos la Lacul •i zâmbet înapoi la ea. „Mai bine decât a treia.“ Ea are câ•iva pa•i înapoi de scenă •i a•teaptă-mă să încep. Am să respira•i adânc •i să se pregătească să-i spun tot ce ar fi spus ei acum trei luni. Am cunoscut o fată. A frumoasa fată •i am căzut pentru ea. am cazut greu. Din păcate, uneori, viaţă se pune în cale. Viaţă categoric a intrat în mele cale. A luat toate în sus în felul meu naibii, Viaţă blocat uşă cu un teanc de lemn doi câte patru labe bătute în cuie împreună •i• atașat la un cincisprezece inch perete de beton în spatele unui rând din o•el masiv• bare, șuruburi la un cadru de titan acea Nu materie Cum greu am bagat împotriva aceasta- Nu ar clinti. Uneori viaţă nu clinti. Doar devine toate în sus în dvs. La naiba cale. Acesta a blocat meu planuri, mele vise, mele dorințe, mele dorește, mele vrea, mele are nevoie. Se blocat faptul că frumoasa fată Ca eu căzut asa de greu pentru. Viaţă încearcă să-•i spun ce e• Cel mai bun Pentru dumneavoastră. Ce ar trebui să fie mai important pentru tine. Ce ar trebui să vină primul Sau al doilea Sau al treilea. am incercat atat de greu să-l păstreze pe toate a organizat, în ordine alfabetică, stivuite în ordine cronologica, Tot în ei spațiu perfect, este locul perfect. M-am gândit că asta via•a• dorit mă să fac. Aceasta este ceea ce viata Necesar pentru mine să fac. Dreapta? Păstra•i-l• toate în secvenţă? Uneori, via•a devine în ta• cale. Ea devine tot în naibii ta cale. Dar nu ajunge tot în calea ta la naiba, pentru că ai vrea să doar renunță •i-l lăsa•i• preia controlul. Via•a nu se ajunge tot în calea ta la naiba, pentru că te vrea doar să• mână toate peste •i fi mânați. Via•a pe care vrea să• luptă aceasta. Afla•i cum să-l facă dvs.• proprie. Ea vrea ca tu să iei un topor •i• hack prin lemn. Ea vrea ca tu să ob•ine•i un• baros •i• pauză prin beton. Ea vrea ca tu să iei un lanternă •i• a arde prin metal •i• oţel până când se poate ajunge prin •i• apuca aceasta. Via•a pe care vrea să• apuca toate organizat, în ordine alfabetică, cronologic, secvențiat. Aceasta vrea ca tu să-l totul se amestecă împreună, agitație l, amestec aceasta. Viaţă nu vrea să-l lase spune vă că mica ta frate ar trebui să fie numai lucru care vine primul. Viaţă nu vrea să-l lase spune vă că dvs. Carieră si al tau educaţie ar trebui să fie numai lucru care vine în al doilea. şi via•a• categoric nu vrea pe mine Pentru a lăsa doar spune mi că fată Am întâlnit- fată frumoasă, puternică, uimitoare, elastic Că am căzut atat de greu În cazul în pentru- numai intra al treilea. Viaţă știe. Via•a încearcă să• spune Că mi- fată eu dragoste? Fata am căzut Deci greu pentru? E loc pentru ea în primul. Sunt punerea a ei primul. De îndată ce ultima linie scapă buzele mele, am pus microfonul în jos pe scenă •i sari. Am mers direct la ea •i ia fa•a în mâinile mele. Lacrimile cad pe obraji, a•a că le-am sterge cu degetele mari. „Te iubesc, Lake.“ Am apleca fruntea mea împotriva ei. „Tu meri•i să vină mai întâi.“ Spunându-i exact cum mă simt despre ea este cel mai u•or lucru pe care l-am făcut vreodată. Onestitatea vine atât de natural. Este lunile ascund sentimentele mele, care au fost de nesuportat. Respir un oftat imens de u•urare atunci când greutatea de•ine totul dispare din nou. Ea râde printre lacrimi •i pune mâinile pe partea de sus a mea, uita în sus la mine cu cel mai frumos zâmbet. "Si eu te iubesc. Te iubesc atat de mult." I-am sărut u•or pe buze. Inima mea se simte ca Umflat literalmente în termen de pieptul meu, atunci când ea sărutări mă înapoi. Am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i îngropa fa•a în părul ei, trăgând-o strâns împotriva mea. Închid ochii, •i dintr-o dată e doar noi doi. Eu •i fata asta. Fata asta este în bra•ele mele din nou. . . atinge-mă, sărutându-mă, mă inspir, mă iubesc înapoi. Nu e doar un vis, mai. Lacul se mută gura la ureche •i •oapte mea, „Noi, probabil, nu ar trebui să facem asta aici.“ Deschid ochii •i îngrijorarea cu privire la registre fa•a ei cu mine. Ea este încă student. Sunt încă punct de vedere tehnic un profesor. Acest lucru, probabil, nu arata foarte bine, dacă cineva de aici ne cunoa•te. Eu ajung în jos •i să ia mâna, apoi trage-o spre ie•ire. De îndată ce suntem afară, am apuca de talie •i împinge•i-o pe u•ă. Am a•teptat luni pentru a fi cu ea a•a. Încă două secunde fără a atinge ei •i I. Will. A muri. Am mai mici mâna mea la mici de spate, apoi se apleca •i sărut-o din nou. Sentimentul I a lua atunci când buzele mele sunt ai ei este ceva m-am gândit, de peste si peste, deoarece prima dată când am sărutat-o. Dar, de fapt, fiind în acest moment cu ea din nou, •tiind sentimentele mele pentru ea sunt răspunde în acela•i fel, nu este nimic scurt de uimitoare. Ea conduce mâinile ei în interiorul hainei mele •i în sus spatele meu, trăgându-mă la ea ca ea se întoarce sărutul meu. Nu pot gândi la nimic a• face mai degrabă pentru tot restul vie•ii mele decât să fie înfă•urat în bra•e cu buzele presate la ale mele. Dar eu •tiu că, în ciuda ceea ce am trecut •i în ciuda cum mă simt despre ea, încă mai am responsabilită•i. Nu •tiu cât de mult mai mult de a•teptare ea este dispus să facă. Gândul acesta ia toate entuziasmul construit în interiorul meu •i zdrobe•te-l. Ma opresc saruta ea •i înveli•i mâinile în părul ei, apoi trage•i-o la pieptul meu. Am respirati, adânc •i ea face acela•i lucru, blocarea mâinile împreunate la spate. „Lacul“, spun eu, mângâind părul. „Nu •tiu ce se va întâmpla în următoarele câteva săptămâni. Dar trebuie să •tii că dacă nu pot să se retragă din contractul meu. . .“ Ea tresare imediat capul în sus •i se uită la mine cu mai multă teamă în ochii ei decât am văzut vreodată. Crede că sunt ei spun că nu-i s-ar putea alege, •i faptul că ceva atât de absurd se trece prin mintea ei, chiar acum mă face să mă rănească pentru ea. Acesta este modul în care am făcut-o să se simtă în ultimele trei luni, iar ea crede că o fac cu ea peste tot din nou. „Will, nu po•i face asta. . .“ Apăs degetul la buze. „Taci din gură, iubito. Nu-•i spun că nu putem fi împreună. Ai rămas cu mine acum dacă î•i place sau nu.“I-am trage înapoi la pieptul meu. „Tot ce încerc să spun este, dacă nu pot rupe din contractul meu, este doar patru luni. Am nevoie de tine să promi•i că vei a•tepta pentru mine, dacă e vorba de asta. Nu putem lăsa pe nimeni să •tie că suntem împreună până nu aflu ce trebuie să fac „. Ea dă din cap împotriva căma•a mea. "Iţi promit. Voi a•tepta atâta timp cât ave•i nevoie de mine să „. Închid ochii •i să se odihnească obrazul cu capul ei, recunoscător că toate timpurile am împins-o departe nu au făcut-o să-•i piardă credin•a în mine complet. „Acest lucru înseamnă probabil că nu ar trebui să fie în picioare aici a•a“, spun eu. „Vrei să vină la ma•ina mea?“ Nu a•tepta•i pentru ea să răspundă, pentru că am nevoie de ea să vină la ma•ina mea cu mine. Nu sunt gata să se oprească sărutând-o încă, dar nu pot continua să faci atât de neglijent •i în public ca aceasta. Am apuca mâna •i ea duce la ma•ina mea. Am deschis u•a pasagerului, ci, mai degrabă decât lăsa să intre în primul rând, eu stau în scaun •i trage-o pe poala mea, apoi închide u•a. Eu trag cheile din buzunar •i să ajungă pe la manivela masina asa ca va încălzi. Ea se pozi•ionează în poala mea, mă straddling. Recunosc că pozi•ia noastră este incredibil de intim, fiind ca •i cum eu pot conta de câte ori ne-am sărutat pe de o parte, dar este singurul mod confortabil de a face într-o ma•ină. Eu iau mâinile •i trage•i-le între noi, apoi le săruta. „Te iubesc, Lake.“ Ea zâmbe•te. "Spune-o din nou. Îmi place să te aud spun că „. „Bine, pentru că îmi place să o spun. Te iubesc.“Am sărut pe obraz, apoi buzele. „Te iubesc,“ I •oaptă din nou. „Încă o dată“, spune ea. „Nu pot să vă spun de câte ori am imaginat audiere o spui. Am sperat tot timpul că ceea ce am fost sentiment nu a fost o singură fa•ă.“ Faptul că ea a avut nici o idee despre cum m-am simtit ea face ca durerea mea piept. „Te iubesc, Lake. Atat de mult. Îmi pare atât de rău pentru a pune tine prin tot ce v-am pus prin „. Ea scutură din cap. „Will, faci ceea ce trebuie. Sau încearcă să, oricum. Am în•eles. Sper doar ca acest lucru este real acum, pentru că nu po•i împinge-mă din nou. Nu pot să trec prin asta „. Cuvintele ei sunt ca un cu•it în inima mea, dar pe merit acest lucru. Nu •tiu ce a• putea face sau spune că ar putea so conving că eu sunt aici. Eu raman. Am ales de data asta. Înainte de a avea •ansa să o convingă de faptul că, ea apucă fa•a mea •i mă sărută tare, făcându-mă să gem sub răsuflarea. Am aluneca mâinile sub căma•a ei •i în jurul valorii de la spate. Fine•ea •i căldura pielii ei sub palmele mele este un sentiment nu vreau să uit. De îndată ce mâinile întâlnesc pielea ei, ea ia geaca în pumnii •i începe trăgînd-l de pe mine. I se aplece înainte, încă plasă cu ochiuri la gură, •i se luptă să mă eliberez de mantaua. După ce este oprit, l-am arunca în spatele meu •i pune•i mâinile înapoi sub căma•a ei. Atingerea ei, sărutând-o, fiind cu ea. . . se simte atât de natural. Deci dreapta. Am muta buzele mele la fa•a locului pe gâtul ei, care mă înnebune•te. Ea se înclină în gâtul ei în lateral •i gemetele în lini•te. Am muta mâinile la talia ei •i strânge•i strânsoarea mea în timp ce eu traseu sarutari de-a lungul claviculă. Am inch încet mâinile sus pe mijlocul ei, până când degetele mele întâlni sutienul. Pot să simt inima ei ciocănire pe pieptul ei, •i provoacă propria mea inimă să încerce să outrace ei. De îndată ce am aluneca degetul mare chiar sub sutien, ea trage înapoi, departe de buzele mele. Ea suspina pentru aer. Am trage imediat mâinile afară de sub căma•a ei •i pune•i-le pe umerii ei, în tăcere mă blesteme pentru a fi atât de nerăbdător. Am împinge umerii înapoi, în scopul de a ne da spatiu pentru a respira. Mă aplec capul înapoi împotriva scaunului •i a închide ochii. „Îmi pare rău.“ Îmi deschid ochii •i să păstreze culoarea cu capul împotriva tetieră. „Mă duc prea repede. Imi pare rau. Tocmai mi-am imaginat atinge atât de multe ori mă simt ca e atât de natural. Imi pare rau." Ea scutură din cap •i trage mâinile departe de umeri, care le de•ine împreună între noi. „E în regulă“, spune ea. „Suntem amândoi prea repede. Am nevoie doar de un moment. Dar se simte bine, nu-i a•a? Se simte atât de dreapta a fi cu tine.“ „Asta pentru că este corect.“ Ea se uită la mine în tăcere, apoi de nicăieri, ea zdrobe•te buzele a mea din nou. Gem •i înveli•i bra•ele strâns în jurul ei, trăgând-o înapoi împotriva mea. De îndată ce ea a presat pieptul meu, am loc mâinile pe umerii ei •i împinge•i-o departe. De îndată ce e în afară de mine, am trage înapoi la mine pentru un alt sărut. Acest lucru se întâmplă de mai multe ori si am mereu nevoie să-mi reaminti să încetinească. în cele din urmă am să o împingă din poala mea •i pe scaunul •oferului lui. Cu toate acestea, acest lucru nu ajută, pentru că de îndată ce ea ea se sprijină înapoi pe u•a laterală conducătorului auto, am apleca peste scaun •i sărut-o din nou. Văzând cât de mult am nevoie de ea o face să râdă, ceea ce mă face să râd la modul în care patetism disperată mă ac•ionează chiar acum. Am trage cumva departe •i criză împotriva u•a pasagerului. Am alerga mâna prin părul meu •i rânjesc la ea. „Tu chiar a face acest lucru greu“, eu râd. „Joc de cuvinte destinate.“ Ea zâmbe•te •i chiar •i în întuneric pot vedea fard de obraz ei. „Ugh!“ Conduc palmele peste fa•ă •i geme. „Doamne, vreau a•a de rău.“ Eu •i se năpusti înainte sărut ei, dar pune mâna mea pe clan•ă. Am smulge •i u•a se deschide în spatele ei. „Ie•i afară,“ Eu spun împotriva buzele ei. „Du-te •i în ma•ină în cazul în care e•ti în siguran•ă. O să vedem când vom ajunge acasă.“ Ea dă din cap •i leagăne unul dintre picioarele ei din ma•ină, dar eu nu vreau ca ea să meargă. Am apuca coapsa ei •i trage-o înapoi •i sărut-o din nou. „Du-te“, am geamăt. „Eu încerc.“ Ea râde, trăgând departe de mine. Ea se urca din ma•ină •i am târâ•i pe suprafa•a scaune, în urma ei direct din u•a ma•inii. „Unde ai parcat?“ O întreb. Am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i apăsa•i pe buzele mele la ureche. „Câteva ma•ini de peste“, spune ea, arătând în spatele ei. Am diapozitiv mâna în buzunarul din spate •i de a prelua cheile ei, apoi plimbăm de la masina ei. După ce am deschide u•a pentru ea •i ea urcă, mă aplec să-i sărute ultima oară ea. „Nu merge în interior atunci când ajungi acasă. Nu am terminat sa te sarut“, spun eu. Ea ranjeste. "Da domnule." Am închis u•a ei •i o dată Jeep ei este cotite, îmi atinge degetele mele de fereastră •i ea se rostogole•te în jos. Am plasa mâna pe ceafă •i macră prin fereastra ei. „Această unitate de origine este pe cale de a fi cea mai lungă de treizeci de minute din via•a mea.“ I-am sărut pe templu •i să ia un pas înapoi. "Te iubesc." Ea se rulează fereastra ei, apoi pune palma pe sticlă. Am ridica mâna până la ei în oglindă, se potrivesc degetele noastre împreună. gura ea, „Eu te iubesc, de asemenea,“ •i începe suport departe. Eu a•tept până când iese din parcare, apoi am mers înapoi la ma•ina mea. Nu în•eleg. Nu în•eleg cum am mers atât de mult timp fără ea, iar acum mă simt ca ea este astfel o parte vitală din mine, voi muri dacă nu am o ating. ••• Nu sunt chiar •i în ma•ina mea pentru un minut înainte de a apela numărul ei. N-am mai sunat fără conversa•ia să fie legată de Kel sau Caulder înainte. Se simte bine sunat-o pentru ea. Ea conduce în mod direct în fa•a mea, a•a că am putea vedea o ajunge pentru telefonul atunci când sună. Ea înclină capul •i •ine telefonul între umăr •i gât. "Buna?" „Nu ar trebui să vorbe•ti la telefon în timp ce conduci,“ i-am spus. Ea râde. „Ei bine, ar trebui să nu mă suni când •tii că sunt de conducere.“ „Dar am ratat.“ „Mi-e dor, de asemenea,“, spune ea. „Te-am pierdut pentru că am fost în afară întregi •aizeci de secunde“, spune ea sarcastic. Râd. „Vreau să vorbesc cu tine în timp ce conducem, dar vreau să pun telefonul pe difuzor •i seta•i-l în jos.“ "De ce?" „Pentru că,“ Eu spun, „nu e sigur pentru tine de a conduce cu capul înclinat spre partea a•a.“ Eu pot vedea zambetul ei în oglinda retrovizoare ei. Ea picături telefonul •i se a•ează drept. „Mai bine?“, Spune ea. "Mai bine. Acum ascultă, sunt pe cale să te joci un cântec Avett Brothers. Asigura•i-vă că volumul de pe telefonul este pornit tot drumul în sus.“Pornesc melodia l-am ascultat pe repeat de când noaptea am căzut pentru ea •i cre•te volumul. Când corul hit-uri, încep cântând împreună cu versurile. Am mai mici vocea mea •i să continue să cânte restul de cântec, apoi melodia după aceea, •i cântecul după aceea. Ea ascultă în tăcere întreaga unitate înapoi la Ypsilanti. ••• LAYKEN trage pe dreapta alee chiar înainte de a se transforma in a mea. Ma grabesc sa-l omoare motorul •i capul peste drum înainte ca ea are o •ansă de a deschide u•a ma•inii ei. Când ajung la ea, am leagăn u•a deschisă •i să ajungă în, trăgând-o afară de mâna. Vreau să o împingă împotriva Jeep •i săru•i nebun, dar •tiu că am mai mult decât probabil a primit cel pu•in trei perechi de ochi pe noi. Ce n-a• da să o aibă singur în casa mea chiar acum, mai degrabă decât aici, în aer liber. Sarut partea de sus a capului •i accident vascular cerebral ei părul, acceptând indiferent de timp pot ob•ine cu ea chiar acum. „Ai o stare de asediu?“ Ea ridică din umeri. "Am optsprezece ani. Nu •tiu dacă ar putea să-mi dea una, dacă ea a vrut să.“„Nu avem nevoie să ne for•ăm norocul cu ea, Lacul. Vreau să fac acest drept.“Sunt norocos că Julia ar chiar •i permite să fie cu mine în acest moment. Ultimul lucru pe care vreau să fac este supărat pe ea. „Nu trebuie să vorbim despre mama mea chiar acum, Will?“ I zâmbet •i se agită capul meu. „Nu.“ Alunec mâna în spatele capului ei •i trage gura de a mea, sarutandu-i ca nu-mi pasă cine ar putea fi cu ochii. La naiba, nu-mi pasă. Am săru•i nebun timp de câteva minute, până când ajunge la punctul în care mâinile mele nu pot sta deasupra umerilor ei pentru mult timp. Am trage departe suficient pentru a ne prinde respira•ia noastră. „Să mergem la casa ta“, •opte•te ea. Sugestia este atât de tentant. Închid ochii •i trage-o la pieptul meu. „Trebuie să vorbesc cu mama ta înainte să trag ceva de genul asta. Trebuie să •tiu ce limitele noastre sunt.“ Ea râde. "De ce? A•a că le putem împinge?“Am ridica bărbia •i trage•i privirea ei de a mea. "Exact." De plesne•te lumina entryway off, apoi din nou. Un indiciu că Julia este stabilirea unor limite. „La naiba“, am geamăt în gâtul ei. „Cred că acest lucru este Goodnight.“ „Da, cred că da“, spune ea. „O să vedem mâine, totu•i, nu? La ce oră trebuie să plece pentru absolvire?“ „Nu până mâine după-amiază. Vrei să vii pentru micul dejun? O să-•i fac tot ce vrei.“ Ea da din cap. „•i masa de prânz? Ce faci pentru masa de prânz?“«Gătit pentru tine», spun eu. „•i cina? S-ar putea dori să iau cina cu tine, de asemenea.“ E atât de drăgu•. „De fapt, avem planuri. Bunicii mei vin la absolvire •i vom la cină după aceea. Vei veni?" O privire îngrijorată centrează fa•a ei. „Crezi că eo idee bună? Ce se întâmplă dacă cineva ne vede împreună? E•ti punct de vedere tehnic încă un profesor, chiar dacă sunte•i între locurile de muncă.“ La naiba. Sunt într-adevăr încep să urăsc acest nou loc de muncă •i nici măcar nu am început încă. „Cred că am nevoie să dau asta mâine.“ „Eu vreau să vin la absolvire, totu•i. Este în regulă?" „Mai bine“, spun ei. Mi-am dorit-o acolo mai mult decât oricine, dar până în seara asta eu nu cred că a fost o posibilitate. „Va fi greu ca dracu 'mi tin mainile de pe tine, totu•i.“ Sărut ultima dată ei, apoi înapoi departe de ea. "Te iubesc, si eu te iubesc." Am rândul său, •i să înceapă mers pe jos. emo•iile mele sunt ele însele în contradic•ie pentru că mă simt absolut în culmea fericirii că suntem în sfâr•it împreună, dar devastata ca trebuie sa o las chiar acum. Am rândul său, în jurul valorii de să se uite la ultima dată când ea •i am întrevadă ei mă privea de mers pe jos, un zâmbet satisfăcut se întinde pe fa•a mea. „Ce?“, Întreabă ea, atunci când ea vede privirea de pe fa•a mea. Doar văzând zâmbetul de pe fa•a ei este suficient pentru a mă men•ine mul•umit pentru tot restul vie•ii mele. Văzând-o din nou fericit este mai bună decât orice sentiment din lume. Nu vreau să văd din nou ea trist. „Acest lucru va fi în valoare de ea, lacul. Tot ceea ce a trebuit să treacă prin. Iţi promit. Chiar dacă trebuie să a•tepta•i pentru mine, voi face merita „. Zâmbetul dispare din ochii ei •i ea ghearele mâna la inima ei. „Ai deja, Will.“ Asta. Chiar acolo. Nu o merită. Am mers repede înapoi în cazul în care ea în picioare •i să ia fa•a ei în mâinile mele. „Am să spun,“ Eu spun. „Te iubesc atât de al naibii de mult, doare.“ Am for•a buzele mele împotriva ei, apoi se trage departe la fel de repede. „Dar doare într-un mod foarte bun.“ I-am sărut pe scurt din nou. „Am crezut că a fost greu să fii în afară înainte? Cum naiba ar trebui să dorm după seara asta? Dupa obtinerea de fapt, să te sărut a•a? După ce a auzit să-mi spui că mă iube•ti?“I-am sărut din nou •i merge ea până e împotriva Jeep ei. I-am sărut ca mi-am dorit să o sărut de la momentul în care am •tiut cât de perfectă am fost împreună. Cât de mult ne-am făcut sens. Am săru•i cu abandon, •tiind că nu va trebui să meargă departe de ea din nou. Am săru•i •tiind că acest lucru nu va fi ultimul nostru sarut. Asta nu va fi chiar cel mai bun sărut nostru. Sarut-o •tiind că acest sărut este începutul nostru, nu un alt bun la revedere. Voi continua să o sărut, chiar •i atunci când lumina se stinge •i de mai multe ori. Amândoi observăm lumina, dar nici unul dintre noi nu pare să aibă grijă. Ne durează câteva minute pentru a încetini de fapt, în jos •i trage•i în afară. Apăs fruntea mea de a ei •i uite direct în ochii ei atunci când ea le deschide. „Aceasta este, lacul,“ spun eu, arătând înainte •i înapoi între noi. „Este adevarat acum. Nu am mers pe jos de la tine din nou. Vreodată." Ochii i se umplu de lacrimi. „Promise?“, •opte•te ea. "Jur. Te iubesc atat de mult." O lacrimă se rostogole•te pe obraz. „Spune-o din nou“, •opte•te ea. „Te iubesc, Lake.“ Ochii mei defila peste fiecare inch de fa•a ei, teamă că va fi dor de ceva, dacă nu iau fiecare ultima bucată de la ea înainte să plec. "Încă o dată." Înainte de a te iubesc pot ie•i din gura mea din nou, leagăne u•ilor deschise fa•ă •i Julia plimbări în afara. „Vom trebui să stabilim ni•te reguli de bază“, spune ea. E mai mult amuzament în vocea ei decât furie sau supărare. „Îmi pare rău, Julia,“ am tipat eu peste umăr. Mă întorc la Lacul •i sărută ultima dată ei, apoi să ia un pas de ea. „Doar că eu sunt îndrăgostit nebune•te de fiica ta!“ „Da.“ Julia râde. "Pot observa asta." Am gura ultima eu te iubesc înainte de a merge peste drum. luna de miere „Trăiam până la adânci bătrâne•i“, spune ea. Eu râd, pentru că nu ar putea fi mai departe de adevăr. „Da, pentru ca două săptămâni“, spun eu. „Până când mama ta frâneze lucrurile în noaptea când a intrat peste noi.“ gemete Lake. „Oh, Doamne, am uitat despre asta.“ „Crede-mă, nu e ceva ce doresc mi-am amintit.“ 18. punctul de retragere "Unde mergem?" Am pus centura de siguran•ă pe •i reduce volumul la radio. "E o surpriza." Este prima noapte am fost în măsură să o ia în public de când am început oficial datând în urmă cu două săptămâni. Am fost în stare să se retragă din contractul meu cu muncă de la liceu când am fost acceptat în programul de predare nivel Seniorului. Deci, punct de vedere tehnic, suntem capabili pana in prezent. Nu sunt sigur cum ar arăta, de când am fost profesorul ei în urmă cu doar câteva săptămâni. Dar, să fiu sincer, nu-mi pasă cu adevărat. A•a cum am spus, ea vine mai întâi acum. "Voi. E joi seara. Am un sentiment oriunde mă iei, nu e atât de mult de o surpriza. Mergem la Club N9NE?“ "Poate." Ea zambeste. „O faci un slam pentru mine?“ Am clipit la ea. „Poate.“ Am ajunge la peste •i să ia mâna într-a mea. „Plecăm devreme, totu•i. Ai de fapt, lua•i-mă să mănânc? Nu în seara asta brânză la grătar?“«Poate», spun eu din nou. Ea dă ochii peste cap. „Will, această dată va fi meu suge pentru a doua zi, dacă nu devin un pic mai vorbăre•.“ Râd. „Da, vom Club N9NE. Da, vom merge mai întâi la cină. Da, am scris un slam pentru tine. Da, plecăm la club devreme astfel încât să putem merge înapoi la casa si hardcore mea fac în întuneric.“ „Tocmai ai devenit dulce mea“, spune ea. ••• „Dintre toate restaurantele din Detroit, ai ales un burger comun“, spun eu, scuturandu-mi capul. Eu iau mâna •i să conducă ei spre intrarea clubului. Îmi place să-i dea un timp de greu, dar îmi place că ea a ales un burger comun. "Musca-ma. Îmi plac burgerii.“ Am înfă•ura•i bra•ele în jurul ei •i NIP la gât. „Te plac.“ Am •ine bra•ele mele înfă•urat în jurul ei •i buzele mele ata•at la gâtul ei ca am mers pe u•ă. Ea iscode•te degetele mele din jurul taliei ei •i apasă palma pe frunte, împingându-mă de gât. „Trebuie să fii un domn în public. Nu mai săruturi până când ne-am întors în ma•ină „. Am condus înapoi la ie•ire. „Ei bine, în acest caz, am terminat aici. Sa mergem." Ea smulge mâna înapoi. "În nici un caz. Dacă ave•i de gând pe mine seducătoare pe canapea mai târziu, trebuie să mă seduci cu cuvintele tale, în primul rând. Ai promis o performan•ă în seara asta •i nu plecăm până nu văd.“Ea mi merge spre cabina pe care Eddie •i Gavin ne-a salvat în locuri. Ea scoots în alături de Eddie •i am sco lângă ea. „Hei“, Eddie spune, ne eyeing curios. „Hei,“ Lacul •i eu spun simultan. Expresia lui Eddie creste chiar mai mult curios. „E ciudat“, Eddie spune în cele din urmă. Gavin da din cap. "Este ciudat. Este într-adevăr este.“«Ce-i a•a de ciudat?», Întreabă Lake. „Voi doi“, Eddie spune Lake. „•tiu că ai fost datând de câteva săptămâni, dar aceasta este prima dată când te-am văzut de fapt cu el. Ca acest lucru, oricum. •tii, toate în dragoste •i lucruri. E doar ciudat.“ „Oh, taci din gură“, spune Lake. „Va dura ceva timp să mă obi•nuiesc. Se pare ca faci ceva gresit. Ceva ilegal“, spune Eddie. „Am douăzeci •i unu,“ Eu spun defensiv. „Nu mai sunt nici un profesor. Ce e atât de ciudat despre asta?“«Nu •tiu», spune ea. „E doar ciudat.“ „Este ciudat,“ Gavin spune din nou. "Chiar este." Pot vedea punctul lor, dar cred că exagerezi. Mai ales Gavin. El •tie cum m-am simtit despre lacul de luni de zile. „Ce anume este atat de ciudat?“ Mi-am pus bra•ul în jurul umerilor lacului. „Acest lucru?“ Am rândul său, •i sărut lacul greu pe gură până când ea râde •i mă împinge departe. Amândoi întoarce înapoi la Eddie •i Gavin •i încă mai uita la noi ca suntem un spectacol ciudat. „Gross“, spune Eddie, plia nasul ei. Am ridica un pachet de zahăr •i arunca-l în direc•ia lui Eddie. „Du-te stai în altă parte, atunci,“ Eu •icana. Gavin preia pachetul de zahăr •i aruncă-l înapoi la mine. „Am fost primii aici.“ „Apoi face cu ea“, spun eu. Tabelul cre•te lini•tit •i este evident Lacul •i Eddie nu au nici o idee despre Gavin •i eu sunt doar glumea. „Personal“, Gavin spune, apleacă în fa•ă. „Am crezut că tu •i d-na Alex a făcut un cuplu mult mai bine.“ Ridic din umeri. „Ea ma doborât. A trebuit să merg cu a doua alegerea mea“, spun eu, împingându capul spre lac. Lacul bate joc în acela•i timp, Emcee începe vorbind în microfon. „Sacul a fost preselectat in seara asta, din cauza constrângerilor de timp de către executant. Toată lumea vă rugăm să urez bun venit Will Cooper înapoi pe scenă.“ Mul•imea începe din a aclama si am aluneca de pe scaun. Lacul arcuie•te sprânceana. „Constrângeri de timp?“, Spune ea. Am îndoi•i în jos •i apăsa•i pe buzele mele la ureche. „•i-am spus deja că nu putem sta mult timp. Vom fi într-adevăr, într-adevăr, foarte ocupat după asta.“I-am sărut pe obraz •i merge pe scenă. Nici măcar nu mă dau timp să se pregătească. Încep poemul meu imediat ce voi ajunge la microfon, astfel încât să nu pierde încă o secundă. „Piesa mea se nume•te cadou. . . .“ Daca a mea tata au fost în via•ă, el ar fi stat chiar acolo mă privesc aici, cu o• zâmbet pe fa•a lui Ar fi mândru de om am devenit El ar fi mândru că am urcat să ia lui loc Daca a mea mamă erau în via•ă, ea ar fi acasă Predarea mea• frate toate lucrurile pe care ea a învă•at• pe mine Ar fi mândru de om am devenit Ar fi mândru din care am crescut la fi Dar ei nu sunt aici. ei nu au a fost de in timp ce. Este nevoie de timp, dar începe să facă sens. eu încă dor le de fiecare dată când iau o suflare. absenta lor va nu trec neobservate. dar fiecare zâmbet pe dumneavoastră față se pare ca a inlocui A memorie prefer să nu deține De fiecare dată când a rade, se umple o vid Fiecare sărut vindecă o altă rană în sufletul meu Dacă tata ar fi aici, ar sta cu tine că ar fi îmbră•i•area tine. . . spunând vă mul•umesc. Vă mul•umim pentru a salva băiatul meu. Vă mul•umim pentru a aduce lumina in lumea lui. Dacă mama ar fi aici, ar fi atât de fericit Pentru a avea în sfâr•it o fiică în via•a ei •i-ar plăcea la fel de mult ca te iubesc Ea ar face-mi promiti într-o zi te face so•ia mea, dar ei nu sunt aici. Ei nu au fost pentru un timp. Dar mă pot sim•i mândria lor. Pot să simt zâmbetul lor. Pot să aud spunând: „Tu e•ti de bun venit, Will.“ Când le mul•umesc pentru a vă trimite din cer. De îndată ce am reveni la cabina de ea încearcă să mă mul•umesc cu o îmbră•i•are, dar în schimb am apuca mâna •i cu mâna peste umărul meu ca am trage la ie•ire. „Ne vedem mai târziu“, spun Gavin •i Eddie. Nici măcar nu a•tepta•i pentru ei să spună la revedere a•a cum ne-am face drum spre u•ă. Rămân doi pa•i în fa•a lacului întreg drumul înapoi la ma•ină, practic, trăgând-o de-a lungul spatele meu. Nu mă pot gândi la nimic, ci a fi singur cu ea in seara asta. Noi nu suntem singuri •i am nevoie de ceva timp neîntrerupt, singur cu ea înainte să plec nebun. Când vom ajunge la ma•ină, am practic o împinge înăuntru, apoi urca în scaunul •oferului. Am Crank masina, apoi se întoarce spre ea •i ia căma•a ei •i trage gura de a mea în timp ce eu înapoi din fa•a locului de parcare. „Will, î•i dai seama ma•ina se mi•că?“, Spune ea, încercând să tragă departe de strânsoarea mea. Arunc o privire pe fereastra din spate •i se taie volanul spre dreapta, apoi se întoarce înapoi la ea. "Da. Trebuie sa ne grabim. Ai o stare de asediu •i că doar ne dă încă două ore împreună.“Apăs buzele de ale ei din nou •i ea shoves fruntea mea din spate, cu palma ei. „Atunci nu ma saruta si conduc. Nu va fi mult mai distractiv a face cu tine când e•ti mort „. ••• „Trage pe dreapta“, spune ea, mai multe case în jos din aleea mea. "De ce?" „Doar trage pe dreapta. Aveţi încredere în mine." Am trage peste •i parcheze ma•ina pe marginea străzii. Ea se apleacă peste scaun •i mă sărută, apoi se trage cheile din contact. „Dacă mama mea vede masina ta, ea va •ti că suntem înapoi. Ea mi-a spus să vă aduc la casa mea, dacă am ajuns acasă mai devreme. Ea nu ne dorim singuri la casa ta. Să se strecoare în prin u•a din spate •i putem veni lua masina mai târziu „. Mă uit la ea în venera•ie. „Cred că sunt îndrăgostit de creierul tău“, spun eu. Amândoi ie•i din ma•ină •i a alerga spre partea din spate a casei am parcat în fa•a. Ne face drum în spatele gardului, apoi se ghemuiesc în jos •i rula peste trei backyards până când vom ajunge la mina. Eu iau cheile din mâinile ei •i de a debloca u•a din spate. De ce mă simt ca de rupere în? E casa mea. „Nu porni•i luminile. Ea va •ti că suntem înapoi,“Eu spun ca am ajuta sa fac drum prin u•a întunecată. „Nu pot să văd“, spune ea. Mi-am pus bra•ul în jurul valorii de spate •i îndoi•i în jos, scooping picioarele ei cu alte bra•. "Permite-mi." Ea aruncă bra•ele în jurul gâtului •i squeals meu. Am mers pe jos până când am ajuns pe canapea •i sa culcat u•or-o jos. Eu iau de pe jacheta mea •i aluneca de pe pantofii mei, apoi ajunge în jos, până când am găsit-o. Am aluneca mâna pe lungimea picioarelor ei până când ajunge la picioarele ei, apoi elimin pantofii ei în timp ce ea aluneca de pe jacheta ei. „Orice altceva ai nevoie de mine pentru a elimina?“ Murmur. „Uh-huh. Tricoul tău." Am imediat de acord cu faptul că •i trage căma•a mea de deasupra capului meu. „De ce vorbim în •oaptă?“ O întreb. „Nu •tiu“, •opte•te ea. Sunetul vocii ei, atunci când ea •opte•te. . . •tiind că e pe spate. . . pe canapeaua mea. Semnifica•ia următoarele două ore este aproape mai mult decât mă pot descurca, •tiind lucrurile pe care ar putea apărea între noi. Eu recunosc că, astfel, mai degrabă decât mine mai mici de pe partea de sus a ei, am îngenunchea pe podea de lângă canapea. La fel de mult ca eu o vreau, vreau să-l ia la ritmul ei in seara asta, nu a mea. Am tendin•a de a fi extrem de nerăbdător atunci când vine vorba de ea. Mi se pare obrazul în întuneric •i să se întoarcă fa•a spre a mea. Când am so ating, respira•ia cârligele. L-am simt, de asemenea. M-am atins fa•a ei de nenumărate ori înainte, dar într-un fel în întuneric cu absolut nici întreruperi, se pare că o dracu 'de mult mai intim. Ea se mută mâna spre partea din spate a gâtului meu •i apăs buzele u•or împotriva ei. Sunt umed •i rece •i perfectă, dar imediat ce am despăr•i buzele •i gustul ei, perfect devine subestimarea anului. Ea răspunde la sărutul meu tentativ. ambele explorăm încet limitele noastre •i vreau să fiu sigur că nu sunt lua•i-l prea repede de data asta. Mâna mea rămâne pe obrazul ei în timp ce ne sarutam, apoi încep să-l mi•te încet în jos gâtul ei, trailing peste umăr •i în jos la •old. Fiecare mi•care fac pare doar să o încurajeze, asa ca am aluneca mâna pe sub căma•ă •i mrejele ei talia ei. Astept pentru orice indiciu că ea vrea să se oprească. Sau merge mai departe. Ea apasă mâinile în spatele meu, trăgându-mă înainte, indicând faptul că mă vrea pe canapea cu ea. „Lacul“, spun eu, trăgând înapoi de mai multe inci. "Nu pot. Dacă am ajunge pe canapeaua asta cu tine. . .“Am elibera o respiratie adanca. "Ai incredere in mine. Nu pot sa intru pe canapeaua asta cu tine.“ Ea ajunge în jos la mâna mea, care este încă o prindere de talie. Ea alunecă mâna în sus stomacul ei •i nu se opre•te până când mâna mea acoperă cupa de sutien. Măiculi•ă. „Vreau pe canapea cu mine, Will.“ Am trage imediat mâna departe, dar numai pentru că am nevoie de căma•a ei off. Practic smulge peste cap •i să se alăture imediat ei pe canapea. De îndată ce m-am mai mici de pe partea de sus a ei •i se simt presat-o pe pieptul meu, i-am sărut din nou •i să se întoarcă mâna dreaptă în cazul în care ea a pus-o. Ea zâmbe•te •i înfă•oară picioarele ei în jurul meu sarut drumul meu în jos bărbia, direct la gâtul ei. „Pot să simt bătăile inimii chiar aici,“ Eu spun, sarutand baza gâtului. „Îmi place.“ Ea ia mâna mea •i alunecă sub ea sutien ei de data asta. „O po•i sim•i bate chiar aici, de asemenea.“ Am îngropa fa•a în canapea •i geamă. „Oh, Doamne, Lacul.“ Vreau să o atingă. Vreau sa simt toate de ea. Nu •tiu ce mă opre•te. De ce naiba sunt atât de nervos? "Voi?" Am trage fa•a mea departe de canapea, foarte con•tient de faptul că mâna mea este încă ascuns în siguran•ă sub sutienul. Mâna mea nu a fost niciodată mai fericit. „Vrei să încetinească? Voi, Lake. Doar spune-mi." Ea scutură din cap •i rulează mâinile în jos spatele meu. "Nu. Vreau să accelereze.“Ezitarea mea dispare imediat cu aceste cuvinte. Am diapozitiv mâna mea în jurul valorii de spate •i dezlega sutienul ei, apoi glisa•i-l în jos umeri. Am picătură gura mea la pielea ei •i de îndată ce mai moale geamătul scapă buzele ei, mâna mea î•i găse•te drumul înapoi în cazul în care ea a plantat mai devreme. Am mai mici buzele mele, apoi congela imediat la sunetul unei întoarceri-cheie în u•a din fa•ă. „Sst.“ Despre acea vreme, leagăne u•ilor deschise fa•ă •i de via•ă mele lovituri u•oare de lumină din cameră pe. Eu ridic capul suficient de departe la egal la egal peste partea din spate a canapelei •i a vedea Julia mers pe jos spre hol. Am picătură cap la gâtul lacului. „Rahat. E mama ta.“ „La naiba“, •opte•te ea, trăgând-o cu frenezie sutien înapoi în sus. „La naiba, rahat, rahat.“ Am clemă mâna peste gura ei. „Nu ne-ar putea observa. Fii în continuare.“ Inimile noastre sunt acum bate mai repede decât le-am bătut niciodată. •tiu acest lucru, pentru că-mi palmier este încă ferm plantată chiar pe partea de sus a lacului de sân lui. Se pare că ea recunoa•te penibilul momentului, de asemenea. „Va, muta•i mâna. Acest lucru este ciudat.“Am trage mâna mea departe. „Ce face ea aici?“ Lacul scutură din cap. "Nu am nici o idee." •i asta când se întâmplă. Am auzit oameni pot vedea via•a lor flash, în fa•a ochilor lor, în momentele dinaintea mor•ii. E adevarat. Julia merge înapoi în cameră •i •ipete. Am sari de pe lac. Lacul sare de pe canapea •i acolo este. Întreaga mea via•ă se aprinde intermitent în fa•a ochilor mei în momentul în Julia vede lacul în picioare în camera mea de zi, legând sutienul ei. „Este doar noi“, am izbucnesc. Nu •tiu de ce am ales aceste cuvinte pentru a fi posibile mele ultimele cuvinte. Julia este în picioare, cu mâna la gură, uitându-se la noi cu ochii mari. „Este doar noi,“ Eu spun din nou, ca •i în cazul în care ea nu •tie deja asta. "Am fost . . .“Julia de•ine până perna Caulder lui. „Caulder vrut pernă“, spune ea. Se uită înainte •i înapoi între noi •i într-o frac•iune de secundă, expresia ei se întoarce de la frică la furie. Eu ajung imediat în jos •i de a prelua tricoul lui Lake, apoi îl înmâna•i ei. „Mamă“, spune Lake. Ea nu-l urmeze cu nimic altceva pentru că ea nu are nici o idee despre ce să spun. „Du-te acasă“, Julia spune Lake. „Julia“, spun Julia. „Will?“ Julia spune-mi, tăind un foc de avertizare în direc•ia mea. „Voi face cu tine mai târziu.“ De îndată ce cuvintele ies din gura Juliei, fa•a lacului se întoarce de la jenat de a într-adevăr, într-adevăr supărat. „Mamă, suntem adul•i! Nu po•i vorbi a•a cu el!“Lacul •ipă. „•i nu ne poate împiedica de la a face afară! Acest lucru este ridicol." Am apuca cotul Lake într-o încercare de a-i calmeze. „Nu, dragă,“ Eu spun în lini•te. Se uită la mine defensiv. „Nu-mi poate spune ce să facă, Will. Sunt un adult.“ Locul I calm mâna pe umărul ei. „Lacul, e•ti încă în liceu. Tu trăie•ti sub acoperi•ul ei. Nu trebuia să te-a adus aici, îmi pare rău. Are dreptate.“Mă aplec •i să sărute pe scurt ei să o lini•tească, atunci eu iau căma•a ei •i de a ajuta-o să tragă peste cap. „Oh, Doamne!“ Julia •ipă. „Glume•ti, Will? Nu ajuta la ei a pus hainele inapoi! Stau chiar aici!“ Ce naiba mă gândesc? Am elibera căma•a •i •ine•i palmele în aer, apoi înapoi departe de lacul. Ea se uită la mine •i cu regret •opte•te, „îmi pare rău“, apoi se îndreaptă spre u•ă. U•a nici măcar nu se închide înainte de Julia începe să •ipe la ea. „Ai fost el datând timp de două săptămâni, Lacul! Ce crezi că faci merge atât de departe cu el atât de repede?“U•a se închide în cele din urmă •i am scufunda înapoi la canapea, senza•ie de incredibil de prost. Incredibil vinovat. Incredibil de patetic. Inca . . . într-un fel încă incredibil de fericit. Eu ajung în jos •i am cules propria mea căma•ă atunci când leagăne portierelor din fa•ă deschide din nou. Julia are o aderen•ă pe bra•ul lacului •i mar•uri ei direct înapoi în camera de zi, apoi se pozi•ionează ei pe canapea vizavi de mine. „Acest lucru nu se poate a•tepta“, spune Julia. „Eu nici măcar încredere că voi to•i nu va începe din nou acest lucru în seara asta imediat ce mă duc la culcare.“ Lacul se uita la mine în acela•i fel mă uit la ea. Confuz. Julia se întoarce la Lacul. „Face•i to•i sex deja?“ Lacul gemete •i acoperă fa•a cu mâinile. "Tu esti?" „Nu!“ Lacul spune defensiv. „Noi nu am făcut sex încă, bine?“ Privesc conversa•ia dintre ei, în speran•a de a dracu 'nu te implici în ea. „Cu toate acestea?“, Spune Julia. „Deci, ai de gând să?“ Lacul se află •i aruncă mâinile în aer. „Ce vrei să spui, mamă? Am optsprezece ani! Vrei să-•i spun că voi fi celibatar pentru totdeauna? Pentru că asta ar fi o minciună.“ Julia role capul pe spate •i se uită la tavan timp de câteva secunde. Când se uită la mine, îmi dart ochii la podea. Sunt atât de jenat că nu pot uita la ea. „Unde e ma•ina ta?“, Spune ea flatly. Arunc o privire la Lacul, apoi la Julia. „La capătul străzii,“ Eu recunosc fără tragere de inimă. „De ce?“, Întreabă ea acuzator, •i pe bună dreptate. „Mamă, opre•te-te. Acest lucru este ridicol." Julia se întoarce aten•ia spre lac. "Ridicol? Într-adevăr, Lake? Ceea ce mi se pare ridicol este faptul că voi doi parcat la capătul străzii •i furi•at aici pentru a face sex mai pu•in de o sută de yards de mama ta. Ai fost doar el datând timp de două săptămâni! Ceea ce mi se pare, de asemenea, ridicol este că te por•i ca ai făcut nimic gre•it, atunci când este evident a•i încercat să-l ascundă de parcare de la capătul străzii al naibii!“ Suntem cu to•ii lini•tit pentru un moment. Lacul înclină capul pe partea din spate a canapelei •i închide ochii. „•i acum, atunci? Dacă ai de gând să-mi sol hai să terminăm cu astfel încât să pute•i opri pe mine de râs „. Julia suspină un oftat extrem de frustrat. Ea merge pe la canapea, luând un scaun de lângă lacul. „Nu încerc să te faci de râs, Lake. Eu doar . . .“ Julia oftează din nou •i picături fa•a ei în mâinile ei. Lacul se rostogole•te din nou ochii. Gem. Julia ridică capul din mâini •i respiră adânc. „Lacul?“, Spune ea în lini•te. "Eu doar . . .“Ea încearcă să iasă ce vrea să spună, dar ochii ei bine cu lacrimi. Când Lacul î•i dă seama Julia se plânge, ea sta drept. „Mamă,“ Lacul spune, scooting mai aproape de ea. Ea pune bra•ele în jurul Julia •i îmbră•i•ări ei. Văzând grija ei pentru mama ei, în ciuda frustrarea ei cu ea se tope•te absolut inima mea. Mă face să o iubesc chiar mai mult, într-un fel. Julia separă de Lacul •i tampoane la ochii ei. „Ugh!“, Spune ea. „Acest lucru este atât de greu pentru mine. Trebuie să în•elegem că.“Ea se întoarce spre Lacul •i ia mâinile ei. „Nu vreau să joace cartea bolnav, dar este imposibil sa nu. Suntem la această tranzi•ie în via•a noastră, unde Devii adultul. Cândva în acest an, la fel de mult ca •i noi nu vrem să-l recunosc, vei fi ridicarea băie•elul meu. Mi se rupe inima să •tie că eu sunt responsabil pentru tine for•at să crească atât de repede. Mă for•ează să devină tutorele său. Te for•ează să devină capul unei gospodării la optsprezece ani. Nu e corect pentru tine. Toate celelalte domenii ale vietii tale ca se încadrează în dragoste •i se bucură de liceu •i noi prietenii •i. . . sex? Mă simt ca acestea sunt ultimele lucruri pe care le-a•i lăsat înainte de a fi for•at să crească complet. •tiu că nu pot încetini inevitabil, dar eu iau departe orice altă parte a tinere•ii dumneavoastră lăsându-vă cu toată această responsabilitate. Până vine acel moment, cred că vreau doar să se oprească în cre•tere în sus. De dragul meu. Doar opri în cre•tere atât de repede.“ De îndată ce termină vorbind, lacul începe să plângă. „Îmi pare rău“, spune ea la Julia. „M-am prins, mamă. Imi pare rau." Mă simt ca un măgar. „Îmi pare rău, de asemenea,“ Eu spun Julia. Julia îmi zâmbe•te, •i se •terge la ochii ei. „Sunt încă supărat pe tine, Will.“ Ea se ridică •i se uită la amândoi. "Bine. Acum, că avem că din drum.“Ea se întoarce aten•ia spre lac. "Iau să mâine medicul. Devii pe pastila.“Ea se întoarce spre mine. „•i amândoi trebuie să se gândească la acest lucru. Nu e nici o grabă. Ai tot restul vie•ii voastre să fie într-o grabă. Amândoi trebuie să seta•i exemple bune pentru ace•ti băie•i care privesc până la tine. Furi•atul nu este genul de lucru pe care dori•i să fie de modelare. Crezi că nu observă, dar ei fac. •i voi doi vor fi cei care se ocupă cu ei ca adolescen•i, a•a crede-mă. Nu vrei să le arunce propriile ac•iuni înapoi în fe•ele voastre „. Ea face un punct terifiant, dar excelent. „Vreau să-mi promi•i amândoi să ceva“, spune ea. „Orice“, spun eu. „Stai un an. Nu e nici o grabă. Amândoi sunte•i încă tânăr, atât de tânără. Ai fost datând tot de două săptămâni •i crede-mă când spun acest lucru, cu atât mai mult •tii despre ele •i cu atât mai mult în dragoste e•ti, cu atât mai bine va fi.“ Eu fac tot posibilul să ne prefacem că nu iese din gura mamei prietenei mele, dar nu ajuta la u•urarea stangacie. „Mamă,“ Lacul gemete, se scufunda înapoi în canapea. „Noi promitem“, spun eu, stând în picioare. Regret imediat ceea ce face promisiunea de a ei, •tiind că ceea ce va atrage după sine. Un an întreg de a avea să mă •ină sub control în jurul lacului este ca fiind de acord la infinit. Mai ales după ce a fost pe canapea cu ea in seara asta. „Îmi pare rău, Julia. Într-adevăr. Eu respect Lacul •i te respect •i. . . Imi pare rau. Vom a•tepta. Îmi place lacul •i asta e tot ce am nevoie de ea chiar acum. Doar •tiind că pot iubi ei este mai mult decât suficient.“ Lacul oftează •i mă uit peste la ea. Zâmbe•te la mine. Ea se ridică •i aruncă bra•ele în jurul gâtului meu. „Doamne, te iubesc“, spune ea. Ea trage departe de gâtul meu •i mă sărută. „Asigura•i-vă că sărutul este unul bun, Lake, pentru că e•ti pedepsit timp de două săptămâni.“ Lacul amândoi fixa•i capul în direc•ia lui Julia. „Grounded?“ Lacul spune neîncrezătoare. Julia da din cap. „Indiferent de cât de mult îmi place prietenul tău. . . ai furi•at aici •tiind că am spus că nu te-am vrut singur la casa lui. Deci da. Esti pedepsit. O să-•i dau cinci minute pentru a spune la revedere •i de a lua acasă.“Julia iese •i închide u•a în spatele ei. „Două săptămâni?“ Eu spun Lake. Apăs buzele mele ale ei •i sărut ei nebun timp de cinci minute solide. ••• L-am făcut douăzeci •i unu de ani fără ea. După întâlnirea ei de la începutul acestui an, am cumva trei luni fără ea a făcut. Acum, după ce în cele din urmă fiind capabil să o data, am trebuit să merg încă două săptămâni fără ea. Dar aceste ultimele două săptămâni au fost cele mai insuportabile două săptămâni fără ea întregii mele douăzeci •i unu de ani. •tiu că nici măcar opt e în diminea•a •i s-ar putea părea disperat dacă apar la u•a ei acest lucru mai devreme, dar am fost de a•teptare pentru aceste două săptămâni să treacă pentru ceea ce se simte ca o eternitate. Ma grabesc peste drum •i am ridicat mâna să bată la u•ă când se balanseze •i ea sare în bra•ele mele, du•urile saruturi pe toată fa•a. „Mod de a juca din greu pentru a ob•ine,“ am auzit Julia spune din spate Lake. Am pus Lacul în jos •i se agită capul u•or, permi•ându-i că avem nevoie să-l ton jos. Lacul rostogole•te ochii •i mă trage înăuntru. „Ce facem azi?“, Întreabă ea. "Ce vrei tu. Mă gândeam că am putea lua băie•ii undeva.“«Serios?», Spune Julia din bucătărie. "Ar fi grozav. Am nevoie de o zi de pace după ce a fost îngrădit în această casă cu prietena ta mopey timp de două săptămâni.“ Lacul râde •i mă trage spre hol. „Vino în camera mea în timp ce mă pregătesc.“ Noi dispar pe hol •i în camera ei. Ea închide u•a •i mă trage la pat. Ea cade înapoi •i cad deasupra ei, buzele noastre reconectarea după timpul chinuitoare au trebuit să-•i petreacă în afară. „•i-am lipsit atât de mult,“ I •oaptă. „Nu la fel de mult ca tine am ratat.“ Ne sarutam ceva mai mult. •i ceva mai mult. •i ceva mai mult. Mi-a• dori să nu a trebuit să părăsească acest dormitor, pentru că am putea face asta toată ziua. Ea lucrează deja mâinile în sus partea din spate căma•a mea •i eu sunt gemând în gâtul ei, amintindu cât de aproape am ajuns de fapt, de a fi cu ea acum două săptămâni. Vreau să rulez mâna mea în sus căma•a ei, sau atinge talia ei, sau trage•i picioarele ei în jurul meu, dar nu am nici o idee ce e în siguran•ă cu ea acum. Acum, că trebuie să a•tepte un an întreg al naibii. De ce sunt de acord cu asta? Oricât de mult am în•eles în cazul în care Julia venea, eu încă nu •tiu cum naiba vom a•teptăm un an întreg. Mai ales având în vedere cât de mult este deja de conducere mine nebun. „Babe“, spun eu, trăgându-mi buzele departe de ei. „Trebuie să vorbim despre asta.“ Am ridica în sus •i stai pe pat lângă ea. "Despre ce? Planurile noastre de azi?“ Am agită capul meu. „Nu.“ Am apleca înainte •i sărut-o din nou. „Acest lucru,“ spun eu, fluturand mâna în sus •i în jos pe corpul ei. „Trebuie să vorbim despre ce e bine •i ce nu. Eu chiar vreau să respecte promisiunea facuta mamei tale, dar, în acela•i timp, nu există nici un fel în iad mă pot •ine mâinile de pe tine. Vreau doar să •tiu ce limitele mele sunt înainte să alunece în sus.“ Ea zâmbe•te la mine. „Vrei să spui că trebuie să se stabilească limite pentru cât de departe putem merge?“ Dau din cap. "Exact. Vreau să-mi spui când am ajuns la punctul de retragere.“ Ea ranjeste pozna•. „Ei bine, există doar o singură cale de a afla ce limitele noastre sunt. Cred că avem nevoie pentru a le testa „. Am zâmbet •i sco înapoi în jos alături de ea, în căutarea încet ei sus •i în jos. „Îmi place ideea asta.“ Am mătura un fir de păr de pe fa•a ei •i sărut-o încet pe gură. Conduc nasul peste jawline ei si saruta drum spre urechea ei. "Cum e asta? Ar trebui să se retragă încă?“ Ea scutură din cap. "In niciun caz. Nici măcar pe aproape." Am pune mâna pe umărul ei •i a alerga încet degetele în jos bra•ul ei, odihnindu mâna pe talie. Mă aplec până când buzele mele sunt abia ale ei atingând din nou. „Ce zici de asta?“ O întreb. Am o parte buzele cu limba mea, culisantă mâna sub căma•a ei •i peste stomacul ei. Mu•chii în stomacul ei încle•tare sub palma mea. „Este punctul de retragere?“ Murmur. Ea scutură din cap încet. "Nu. Continuă." Am mai mici buzele de gâtul ei •i degetele mele târăsc stomacul ei •i să se oprească în cazul în care sutienul ei de obicei este, în cazul în care ea a fost poartă unul chiar acum. Am îngropa capul în pernă •i geamăt ei. „Dumnezeu, Lacul. Serios? Încerci să mă omori?“ Ea scutură din nou capul. „Nu a fost încă în retragere. Continuă." Am ridica capul meu departe de perna ei •i derula peste buzele cu ochii mei. degetul mare grazes sân ei •i atunci amândoi îl pierdem. Buzele noastre crash împreună, •i imediat ce am cupa sân ei, ea gemetele în gura mea •i înfă•oară un picior în jurul valorii de coapsa mea. imediat am aluneca de pe ea •i se ridice în picioare. „Cred că am găsit punctul meu de retragere“, spun eu, respira greu. Conduc mâinile prin părul meu •i înapoi până la perete, punând la o distan•ă sigură între noi. „Trebuie să te îmbraci astfel încât să putem pleca. Nu pot fi singur aici cu tine chiar acum.“ Ea râde •i role de pe pat, apoi se îndreaptă spre dulapul ei. „Lacul •i? Dacă dori•i să supravie•uiască zilei, fără a fi complet schilodit de mine, asigura•i-vă că a•i pus pe un sutien.“Am clipit la ea •i ie•i din cameră. 19. luna de miere Ochii ei sunt închise, dar există un zâmbet repartizate pe buzele ei. Am apleca înainte •i u•or să le sărute. „Ai adormit?“ E târziu •i trebuie să conducă acasă mâine. Nu sunt gata pentru a merge la culcare încă. Vreau să trage•i această noapte, atâta timp cât eu pot. Ea scutură din cap nu, atunci se deschide ochii. „Aminti•i-vă prima dată când nu ne-am sunat punct de retragere?“ Râd. „Ei bine, având în vedere că a fost doar noaptea trecută, atunci a• spune că-mi amintesc destul de al naibii de bine.“ „Vreau să-mi spui totul despre asta“, spune ea. Ea închide ochii •i cuddles până la mine. „Vrei să-•i spun despre noaptea trecută?“ Ea dă din cap pieptul meu. „Da. A fost cea mai bună noapte din via•a mea. Vreau să-mi spun totul despre asta.“Am zâmbet, mai mult decât dispus să-i spun ce m-am gândit mai dulce dulce l-am avut vreodată. noapte luna de miere „Trei minute mai mult“, spune ea. Ea ajunge în spatele ei •i trage în jos pe mânerul, swinging u•a deschisă. „Acum mă transporta peste prag, so•.“ Am îndoi•i în jos •i apuca-o in spatele genunchilor si alege-o pe sus, a aruncat-o peste umărul meu. Ea squeals, •i împing u•a tot drumul deschis cu picioarele ei. Fac un pas peste pragul cu so•ia mea. La fulgerator u•a după noi, •i am u•ura pe pat. „Am miros de ciocolata. •i flori“, spune ea. „Bună treabă, so•.“ Am ridica piciorul în sus •i glisa•i-o porni sistemul de operare. „Vă mul•umesc, so•ia.“ Am ridica alte piciorul sus •i diapozitiv boot-off, de asemenea. „Mi-am amintit, de asemenea, de fructe. •i hainele.“ Ea face cu ochiul la mine •i role de peste, scooting în sus pe pat. Când ea devine stabilit, ea se apleacă •i apucă mâna, trăgându-mă spre ea. „Vino aici, so•“, •opte•te ea. Am început să fac drum până pat, dar întrerupe atunci când eu vin fa•ă în fa•ă cu căma•a ei. „A• vrea să ia acest lucru urât off“, spun eu. „Tu e•ti cel care-l ură•te atât de mult. Ai scoate.“ A•a că fac. Am început de jos acest timp •i apăsa•i pe buzele mele împotriva pielea în cazul în care stomacul ei se întâlne•te în partea de sus a pantalonilor, făcând-o să se agite. E acolo spinos. Bine de stiut. Am deschei butonul următor •i mi•că încet buzele mele un alt inch la buton burta ei. L-am sărut. Ea permite un alt geamat, dar nu-mi face griji de data asta. Am continua saruta fiecare inch de ea până când căma•a urâtă este situată pe podea. Când buzele mele î•i găsesc drumul înapoi la ei, întrerup să întreb pentru ultima oară ea. "So•ie? E•ti sigur că e•ti pregătit să nu suni retragere? Chiar acum?" Ea împachetări picioarele ei în jurul meu •i mă trage mai aproape. „Sunt butterflying pozitiv“, spune ea. Am zambesc împotriva buzele ei, în speran•a că acest an întreg de a fi frustrantă pacientul va fi în valoare de ea pentru ea. „Bine“, am •oaptă. Am ajunge la mâna de sub ea •i descle•ta sutienul ei, apoi ajuta-o să alunece. Ea alunecă mâinile prin părul meu •i mă trage împotriva ei. Până în momentul toate hainele noastre sunt off •i suntem înfă•urat împreună sub asternuturi, Respir prea greu pentru a auzi bătăile în pieptul meu mai, dar mă pot sim•i cu siguran•ă. Apăs buzele de gâtul ei •i inspiri adânc. „Lac?“ Mâinile mele sunt explorarea ei •i atingând-o •i eu nu pot decide dacă vreau vreodată să se oprească suficient de mult pentru a desăvâr•i această căsătorie, de fapt. „Ce este?“, Spune ea cu respira•ia tăiată. Am cumva găsi în mine pentru a trage înapoi •i de a da eu suficient spa•iu să o prive•ti în ochi. Am nevoie de ea să •tie că ea nu este singurul se confruntă cu ceva pentru prima dată chiar acum. „Vreau să •tii ceva. Niciodata nu am . . .“Am pauză •i trage înapoi un pic mai departe •i men•ine•i greutatea mea pe bra•ul stâng. Am ajunge •i aluneca mâna la ceafă, dip apoi capul meu •i sărut-o încet pe gură. Am uita direct în ochi •i să termin spunându-i ceea ce am nevoie de ea să •tiu. „Lacul. . . N-am făcut dragoste cu o fată înainte. Nu mi-am dat seama că până în acest moment. E•ti prima fată voi face vreodată dragoste.“Ea zâmbe•te un zâmbet sfâ•ietor frumos care ma înghite complet în sus. „•i tu e•ti ultima fată voi face vreodată dragoste cu“ am adăuga. Am mai mici capul meu •i apăsa•i pe frunte al ei. „Te iubesc, Will Cooper,“ •opte•te ea. „Te iubesc, Layken Cooper.“ Eu de•in încă împotriva ei, luând o ultimă privire la această fată uimitoare, frumoasă sub mine. „Tu e•ti cel mai bun lucru care sa întâmplat vreodată în via•a mea“, •optesc. De îndată ce mă împinge în interiorul ei, buzele noastre se ciocnesc, limbile noastre se ciocnesc, corpurile noastre se ciocnesc, iar inimile noastre se ciocnesc. Apoi, fata asta zdrobe•te complet fereastra sufletului meu •i târă•te înăuntru. luna de miere 20. „Îmi place această versiune“, spune ea. Ea înfă•urat în bra•ele mele în cazul în care ea a fost cea mai mare week-end. N-ar fi putut imagina o modalitate mai bună de a petrece ultimele patruzeci •i opt de ore. Cred că din nou pe tot ce am trecut prin. . . tot ce am împărtă•it cu ea. Tot ceea ce a învă•at despre mine •i am învă•at despre ea •i cum, printr-un miracol, voi părăsi această cameră de hotel iubitor ei doar un pic mai mult decât am făcut-o când am ajuns. I-am sărut pe frunte •i a închide ochii. „Noapte bună, so•ia.“ „Noapte bună, so•.“ bine ai venit acasa NU POT COUNT de câte ori am tras în propriul meu drum de acces. Cel pu•in o dată pe zi, de când am trăit aici; uneori, de două ori. Dar eu n-am tras în această alee cu so•ia mea înainte. N-am tras pe aleea unei case în care locuiesc cu propria mea familie-o alta decât mama si tata de familie. N-am tras în această alee senza•ie atât de completă înainte. „O să opri•i ma•ina?“ Lake întreabă. Mâna ei este pe mânerul u•ii ei •i ea mă a•teaptă să pună ma•ina în parc •i opri•i-l, dar mă uit la casa, pierdut în gânduri. „Nu te iubesc doar acest drum de acces? Sunt destul de sigur că avem cel mai bun aleea din întreaga lume „. Ea dă drumul mânerului u•ii •i cade înapoi pe scaunul ei. „Cred că,“ ridică din umeri ea. „Este un drum de acces.“ Am pus ma•ina în parc •i ajunge la peste •i apuca mâinile ei, apoi trage-o pe poala mea. „Dar este aleea noastră acum. Asta face cel mai bine. •i e casa noastră.“Alunec căma•a peste cap, iar ea încearcă să se acopere, dar am muta bra•ele ei din drum •i sărut în sus gât în ​timp ce eu vorbesc despre toate lucrurile pe care nu mai sunt doar ale mele. „•i feluri de mâncare în bucătărie sunt feluri de mâncare noastre. •i canapelele sunt canapele noastre. •i patul este patul nostru.“ „Will, opre•te-te.“ Ea râde •i încearcă să tragă mâinile departe de sutien ei. „Nu se poate scoate sutienul meu, suntem în aleea noastră. •i dacă vin din afară?“ „E întuneric,“ I •oaptă. „•i nu e sutienul. Este sutien nostru si il vreau pe.“L-am aluneca de pe ea, trăgând-o împotriva mea a•a cum am freca mâinile mele pe lungimea de spate, apoi în jurul valorii de la butonul de pe partea din fa•ă a ei blugi. „•i vreau să-•i scoată pantalonii.“ Ea ranjeste împotriva buzele mele •i încet dă din cap. „Bine, dar grabă“, •opte•te ea. „Eu pot fi rapid“, i-asigur. „Dar eu nu voi grăbe•te-te.“ ••• DUPĂ BOTEZ alee, vom face în interior într-o casă complet goală, întuneric. Am flip pe comutatorul de lumini în bucătărie •i există o notă de pe masă. „Bunicii mei au plecat în urmă cu câteva ore. Băie•ii sunt cu Eddie •i Gavin peste drum.“Lacul tosses po•eta pe canapea •i face drumul ei în bucătărie. „Nu trebuie să mergem să-i imediat? Am un fel de doresc să se bucure de o parte lini•tită, în timp ce putem. A doua noi le spunem că suntem din nou, luna de miere va fi oficial. Mă distrez; Nu vreau să se încheie încă.“ I-am trage la mine. „Cine spune că trebuie să se termine? Încă mai avem camere la Christen. De unde să începem?“«Pe langa aleea ta?»«Aleea noastră,»am corecta. Ea mije•te ochii ochii ei, atunci ei se extindă brusc cu emo•ie. „Camera dvs. de rufe!“, Spune ea entuziasmată. „Camera noastră de rufe“, adauga ea repede, înainte de a putea corecta ea. Ea apucă gulerul cămă•ii •i stă pe vîrful picioarelor ei, apăsând pe buzele mele. „Hai“, •opte•te ea, trăgându-mă cu ea în timp ce ea continuă să mă sărute. U•a din fa•ă se balanseze •i cineva trece prin camera de zi. Am stoarce ochii închi•i •i gemi ca lacul separa gura de a mea. „Nu mă deranjează, avem nevoie doar de ketchup-ul,“ Caulder •ipă. El trece pe langa noi •i în bucătărie. El apucă ketchup-ul •i se uită la noi ca el face drumul înapoi la u•a din fa•ă. „Gross“, mormăie el înainte de a trage u•a închisă în spatele lui. Lacul râde •i presează capul pe umărul meu. „Bine ai venit acasă“, spune ea unenthusiastically. Am oftat. „Mă întreb ce mănâncă? Mi-ai dat un solid de două zile de antrenament •i mi-e foame acum.“Lacul ridică din umeri •i trage departe de mine. „Nu •tiu, dar mi-e foame, de asemenea.“ Amândoi facem drum peste drum. Când vom ajunge la u•a din fa•ă, ea pune mâna pe clan•ă, dar pauze •i apoi să-mi înainte de al deschide. „Ar trebui să mă bat? Se simte ciudat bate la u•ă propria mea, dar eu nu mai locuiesc aici.“Am u•ura trecutul ei •i prindere clan•ă. „bate la u•ă altceva nimeni, de ce ar trebui să ne?“, am deschis u•a •i ne facem drum în interior. Băie•ii •i Kiersten sunt a•eza•i la masă •i Eddie •i Gavin sunt amândouă în bucătărie, farfurii de umplere cu alimente. „Uite cine sa întors!“, Spune Kiersten atunci când ea ne-a încercat. „Cum a fost luna de miere?“ Lacul merge în bucătărie •i, de îndată ce Eddie o vede, ea ia imediat mâna •i trage-o jos pe hol. „Da, Layken. Cum a fost luna de miere? Am nevoie de detalii“, spune Eddie. Ele dispar în dormitor. Am mers în bucătărie •i preia plăcile Eddie lucra. „Luna de miere a fost perfect,“ Eu spun Kiersten. „Ce este o luna de miere?“ Kel întreabă. „Ce fac oamenii atunci când merg pe una?“ Gavin scuipă băutura lui cu râsul lui. „Da, Will,“ Gavin spune ranjind la mine. „Trebuie să •tiu ce fac oamenii pe luni de miere, astfel încât sunt pregătit pentru atunci când am a mea. Luminează-ne.“ Eu iau plăcile •i efectul de orbire la Gavin, apoi mers pe jos la masa. „O luna de miere este ceea ce oamenii au după ce se căsătoresc. Este atunci când petrec mult timp împreună. . . a spune pove•ti despre trecutul lor. •i mănâncă. Ei spun pove•ti •i să mănânce. Asta e." „Oh“, spune Caulder. „Ca un campout?“ „Exact“, spun eu, iau locul meu la masă vizavi de Kiersten, cine rulare ochii la mine. Ea scutură din cap. „Minte amândurora pentru că el crede că e•ti încă în vârstă de nouă ani. O luna de miere este atunci când tinerii căsători•i au sex, în mod tradi•ional pentru prima dată. Dar, în unele cazuri,“ea se rostogole•te capul spre Gavin,«oamenii înainte de ei în•i•i.» Cu to•ii ne holbezi la Kiersten cu gura agape când lacul •i Eddie întoarcere. „De ce toată lumea este atât de lini•tit?“ Eddie întreabă. Gavin drege •i privirilor lui de la Eddie. „Suge •i timpul de dulce“, spune el. „Stai jos, doamnelor.“ „Eu primul“, spune Caulder. „Dulce mea este că eu •i Kel sunt în cele din urmă fra•i. Mea de suge este că eu •tiu acum ce Will •i Layken făcut în timpul lunii de miere „. „Am doua că,“ spune Kel. Lacul se uită la mine întrebător, a•a că ghiont capul spre Kiersten. „Da vina ei.“ Kiersten-mi aruncă o strălucire care a devenit prea familiar de la ea. „My suge“, spune ea, „este că eu par a fi singura persoană în această cameră con•tient de importan•a educa•iei sexuale. dulce mea este că de câteva luni de acum, datorită incapacită•ii lui Gavin să a•tepte pentru luna de miere, voi avea un baby-sitting loc de muncă stabil „. Gavin scuipă băutura pentru a doua oară în cinci minute. "Nu. Nici un fel ai babysitting fiica mea.“Εi •terge gura •i se ridică, ciocnind furculi•a pe paharul de plastic ro•u în mână. „Am de gând următoare, deoarece eu nu pot să a•tept încă o secundă pentru a partaja mea dulce.“ El se întoarce la Eddie, a•ezat lângă el, •i el î•i drege vocea. Eddie zâmbe•te la el •i el apasă mâna la inima lui. „Dulce mea este că femeia pe care o iubesc, ca de noaptea trecută, a fost de acord să devină so•ia mea.“ De îndată ce so•ia cuvântul părăse•te gura, Kiersten •i lacul sunt zgomote pi•igăiat •i îmbră•i•ându Eddie •i sărind în sus •i în jos. Eddie ia un inel din buzunar •i pune-l pe degetul ei pentru a arăta fetele. Lacul spune ceva despre acest lucru fiind ea dulce •i Eddie este de acord, dar Gavin a a•ezat înapoi în jos •i to•i băie•ii sunt acum mănâncă în timp ce fetele sunt încă gui•at. Mă uit peste la lacul •i ea de cotitură mâna lui Eddie înainte •i înapoi, în lumina, admirand inelul ei. Zâmbe•te. Se pare atât de fericit. Eddie este fericit, de asemenea. Băie•ii, în afară de a învă•a ceea ce faci în timpul luna de miere, zâmbesc. Gavin se uită la Eddie •i arată cu adevărat fericit. Nu pot ajuta, dar cred că din nou pe ultimii doi ani •i tot prin care am trecut. Durerea a trebuit să îndure pentru a ajunge aici •i lacrimile care le-am vărsat în procesul de toate. Nu •tiu cum un minut, o persoană poate să cred că via•a lui nu este nimic mai mult decât o vale stearpă cu nimic pentru a A•tept cu nerăbdare să. Apoi, în clipi din ochi, cineva poate veni de-a lungul si schimba-l cu un simplu zâmbet. Lacul se uită la mine •i mă prinde zâmbind la ea. Ea ranjeste •i se sprijină de mine ca am înfă•ura•i bra•ul în jurul ei. „Vrei să •tii meu dulce?“ O întreb. Ea da din cap. I-am sărut pe frunte. "Tu. Întotdeauna.“Sfâr•itul. epilog „Dă-i un medicament!“ Gavin urla la asistenta. A pacing înainte •i înapoi. Broboane de sudoare •i-au reunit pe frunte •i el ridică o mână pentru a le •terge. "Uită-te la ea! Are dureri, doar uita-te la ea! Dă-i ceva!“Fa•a lui este palid •i el făcând un semn spre patul de spital. Eddie dă ochii peste cap •i se ridică, luând Gavin de umeri •i îl împinge spre u•ă. „Îmi pare rău, Will. Te-ar crede că ar lua mai bine, deoarece eu nu sunt cel din munca de data asta. Dacă nu-l scot de aici se va le•ina cum a făcut-o când sa născut Katie.“ Dau din cap, dar nu pot găsi în mine să râd. Văzând Lacul pe acel pat în cât mai multă durere ca ea e în a mă simt complet neajutorat. Ea refuză medicina, dar sunt pe cale de a merge apuca un ac al naibii si da-i unele eu. Am mers la capul patului ei •i imediat ce contrac•ia trece, tensiunea u•urează u•or de la fa•a ei •i ea se uită la mine. Eu iau cârpă umedă •i apăsa•i-l pe obrazul ei să o răcească off. "Apă. Vreau apă“, mormăie ea. Aceasta este a zecea oară când a cerut apă în ultima oră, iar a zecea oară va trebui să-i spun nu. Nu vreau să văd mânia în fa•a ei, din nou, a•a că am mint. „Mă duc să întreb asistenta.“ Am mers repede din cameră •i să ia câ•iva pa•i trecut pragul u•ii, apoi se prăbu•i pe perete cu nici o inten•ie de a căuta o asistentă medicală. Am glisa•i la podea •i drop fa•a mea în mâinile mele •i să încerce să se concentreze asupra faptului că acest lucru se întâmplă cu adevărat. În orice moment, voi deveni tată. Nu cred că sunt pregătit pentru asta. Cel pu•in dacă Kel •i Caulder dovedesc oribil, ne putem da vina mea încă •i părin•ii lui Lake. Acesta este un ballgame complet diferit. Acest copil este responsabilitatea noastră. Oh Doamne. „Hei.“ Kel picături în jos lângă mine •i lovituri cu picioarele în fa•a lui. „Cum este ea?“ „Mean“, eu răspund sincer. El râde. Au trecut trei ani de când lacul •i m-am căsătorit, •i trei ani de când Kel mutat cu mine. •tiu că eu sunt punct de vedere tehnic a deveni un tata pentru prima dată astăzi, •i în atât de multe feluri e atât de diferit, dar nu-mi pot imagina Kel mai iubitor, dacă într-adevăr el a fost propria mea. Pot să spun sincer atunci când a murit părin•ii mei, m-am sim•it blestemat că via•a mea a trebuit să schimbe cursul ca a făcut-o. Dar acum, privind înapoi, •tiu că am fost binecuvântat. Nu am putut imagina lucrurile în mod diferit. „Deci“, spune Kel. El trage piciorul sus •i leagă pantof lui, apoi straightens înapoi din nou. "Mama mea? Mi-a lăsat ceva ce eu ar trebui să dau astăzi.“ Arunc o privire la el •i, fără a fi nevoie să întreb, •tiu imediat ce este. Eu întind mâna •i el ajunge în buzunar •i scoate o stea. „A fost într-una din darurile ea mi-a lăsat de ziua mea anul trecut, împreună cu o notă. De fapt, ea a lăsat opt ​dintre ele. Unul pentru fiecare copil voi to•i s-ar putea avea. Patru cele albastre •i patru cele roz.“ Am pumn steaua în palma •i râde mea. "Opt?" „Da, •tiu“, ridica din umeri. „Cred că a vrut să fie acoperite, doar în cazul în. •i to•i au fost număra•i, astfel încât unul merge cu acest copil.“ I zâmbet •i privi în jos la steaua în mâna mea. „Este pentru Lake prea? Nu •tiu dacă e în starea de spirit pentru acest drept acum „. Kel scutură din cap. "Nu. Doar pentru tine. Lacul a primit propriul ei.“El se împinge în sus de pe podea. Se opre•te după ce a luat câ•iva pa•i înapoi spre sala de a•teptare, atunci el se întoarce •i se uită la mine. „Mama mea gândit la toate, nu-i a•a?“ I zâmbet, gândesc toate sfaturile eu sunt încă într-un fel primesc de la Julia. „Ea a făcut-o sigur.“ Kel zâmbe•te •i apoi departe. Am deschis steaua; unul din multele care am presupus în mod incorect ar fi ultima. Voi, Vă mul•umim pentru rolul de tată pentru băie•elul meu. Vă mul•umim pentru că iube•ti pe fiica mea la fel de mult ca •i eu o iubesc. Dar, mai presus de toate, vă mul•umesc anticipat pentru a fi cel mai bun tată am putea spera vreodată pentru un nepot de-al meu de a avea. Pentru că •tiu, fără îndoială că vei fi. Felicitări, Julia Am holbeze la steaua în mâinile mele, întrebându-se cum în lume, ea ar putea să-mi mul•ume•ti când ei sunt cei care au schimbat via•a. Toată familia ei a schimbat via•a. Cred că într-un fel, ne-am tot schimbat reciproc e via•a. „Will,“ Lacul din interiorul urla camerei. Eu stau rapid •i a pus steaua în buzunar. Am mers pe jos înapoi în cameră •i spre pat. maxilarul încle•tat strâns •i ea de prindere balustradă atât de tare, încheieturile degetelor ei sunt de culoare albă. Ea ajunge cu o mână •i apucă căma•a mea, apoi ma trage la ea. "Asistent medical. Am nevoie de asistenta.“ Dau din cap •i încă o dată grabă din încăpere. De data aceasta pentru a găsi de fapt, o asistentă medicală. ••• Atunci când cuvintele „Sunte•i gata pentru a împinge“ ie•i din gura medicului, am prindere •ina patului lacului •i trebuie să mă •ine în pozi•ie verticală. Asta este. Acest lucru este în cele din urmă •i eu nu sunt sigur că sunt gata. În următoarele câteva minute voi fi un tată •i gândul de a face spin-mi capul. Nu sunt Gavin. Nu va trece afară. Secundele se transforma in nanosecunde ca camera se umple cu mai multe asistente medicale si ei fac lucruri la pat •i la echipamente •i la Lacul •i la luminile care sunt într-adevăr, într-adevăr, într-adevăr, luminos •i apoi o asistentă medicală este în picioare peste mine, privind în jos la mine. De ce este ea uită în jos la mine? „Te sim•i bine?“, Întreabă ea. Dau din cap. De ce mă uit la ea? M-am mic•orat fie de •ase picioare sau eu sunt pe podea. „Will.“ Mâna lacului ajunge peste marginea patului pentru mine. prindere am feroviar •i trage•i mine în sus. „Nu face asta din nou,“ ea respiră greu. "Vă rog. Am nevoie de tine să-l aspira•i chiar acum, deoarece am speriat.“Ea se uita la mine cu frica in ochii ei. „Sunt chiar aici,“ i-am asigur. Ea zâmbe•te, dar zâmbetul ei face acest lucru în cazul în care fire răsucite cu susul în jos se îndoaie •i se transformă într-un geamăt mutilat, demonică. Mâna mea este răsucită mai rău decât vocea ei, totu•i. Mă aplec peste balustradă •i înveli•i bra•ul în jurul umerilor ei, ajutând-o se aplece în fa•ă atunci când asistenta îi spune să împingă. Am să •in ochii axat pe ei •i î•i •ine ochii concentrat pe a mea. Am ajuta la numărul de ea •i am ajuta să respire •i eu fac tot posibilul să nu se plâng de faptul că nu voi putea folosi mâna mea din nou. Contăm la zece pentru ceea ce se simte ca timpul de miime când sunetele răsucite încep să iese din gura ei din nou. Cu excep•ia acest timp zgomotele sunt urmate de un alt sunet. Plansul. Ma uit departe de Lacul •i la doctor, care de•ine acum un copil în mâinile sale. Copilul meu. Totul începe în mi•care în mi•care rapidă din nou, dar eu sunt înghe•at. Vreau a•a de rău să o iau •i •ine•i-o, dar, de asemenea, vreau să fiu lângă Lacul •i să se asigure că e în regulă. Asistenta ia copilul nostru din mâinile doctorului •i apoi în jurul ei înveli•i într-o pătură. Sunt întinzându-•i gâtul meu, încercând să se uite peste umărul infirmierei la ea. Când asistenta în cele din urmă •i-a înfă•urat în sus, ea se întoarce •i merge la Lacul, apoi pune-o pe pieptul ei. Am împinge •ina în jos pe pat lacului •i urca lângă ea, culisantă bra•ul sub umeri. Am trage pătura departe de fa•a copilului nostru astfel încât să putem vedea mai bine atat pe ea. A• vrea să pot explica cum mă simt, dar nimic nu poate explica acest moment. Nu este o vază de stele. Nu este o carte. Nu este un cântec. Nici măcar un poem. Nimic nu poate explica momentul în care femeia ar da via•a pentru fiica ei vede pentru prima dată. Lacrimile sunt streaming în jos fata ei. Ea mângâindu obrazul copilul nostru fata lui, zâmbind. Plansul. Razand. „Nu vreau să numere degete sau degetele de la picioare, ei“ Lacul soapte. „Nu-mi pasă dacă ea are două degete sau trei degete sau cincizeci de picioare. O iubesc atât de mult, Will. Ea este perfectă." Ea este perfecta. Atât de perfect. „La fel ca mama ei“, spun eu. Am apleca capul meu împotriva lui lacului •i ne-am holbeze. Ne holbeze la fiica, care este atât de mult mai mult decât am fi putut cere. Fiica care este atât de mult mai mult decât am visat. Deci, mult mai mult decât am crezut vreodată că ar avea. Fata asta. Acest copil fata este viata mea. Mama ei este via•a mea. Aceste fete sunt atât via•a mea. Eu ajung în jos •i ridica mâna. Degetele ei mici înfă•ura•i în jurul valorii de degetul mic reflexiv mea •i nu pot sufoca lacrimile nici mai mult. „Hei, Julia. Sunt eu. E tatăl tău.“