Economie mondială

Economie mondială – definiţii, etape de constituire, caracteristici. Economia totalitatea economiilor nationale legate intre ele prin mobilitatea factorilor de productie,prin sistemult diviziunii mondiale a muncii. Ec M poarta un character dinamic. Economia mondială şi-a schimbat imaginea, în fiecare etapă a dezvoltării sale. Astăzi, dimensiunea schimbării apare uriaşă. Economia mondială este expresia unui sistem de interdependenţe.Economiei mondiale îi este proprie concurenţa între agenţi economici. Formarea ec m ca sistem este rezultatul unui process indelungat de secole si cumprinde mai multe etape sau faze I etapa FaZa germinala/crearii premiselor ec intrene Aparitia statelor si schimburilor dintre state ori formatiuni statale si dureaza pina in sec XVI-XVIIprin trecerea de la relatiile feudale la cele capitaliste. Un rol important in creaarea acestor premise lau avut marile descoperiri geografice si cuceririle colonial,care au contribuit mult la extinderea zonei geografice a schimburilor de marfuri intre lumea veche pe de o parte si lumea noua.In aceasta perioada se incepe a contura elementele de formare a pietei nationale si ec intern. II etapa Etapa formarii ec intren./faza incipienta Sec XVIII-XIX coincide cu formarea statelor nationale ,centralizarea statelor nat si a ec nat,consolidarea pietelor intern.Aceasta etapa este marcata de revolutia industrial din Anglia care a divizat statele lumii in tari industriale si tari agricole.O noua etapa in DMM III etapa Etapa dezvoltarii si consolidarii ec mon Dateaza cu sf sec XIX incep sec XX. Economia mondială este eterogenă. Între diferitele economii naţionale există decalaje de nivel de dezvoltare. Cu toate acestea, economia mondială are un caracter unitar. Relaţiile de piaţă reprezintă liantul unor elemente atât de deosebite. Motorul dezvoltării economiei mondiale este concurenţa. • Pe parcursul dezvoltării sale, economia mondială cunoaşte grade crescânde de integrare 4Diviziunea Internationala Muncii a)Diviziunea mondială a muncii reprezintă procesul istoric de specializare a ţărilor lumii în producerea şi comercializarea bunurilor economice pentru schimb pe piaţa mondială. Astfel, diviziunea mondială a muncii este baza generală a schimburilor economice dintre ţări şi a pieţei mondiale. b) Din analiza istorică a procesului de formare şi dezvoltare a ţărilor lumii, rezultă că la baza diviziunii internaţionale a muncii stau următorii factori:1 înzestrarea diferită a ţărilor lumii cu resurse naturale; 2 nivelul diferit al progresului tehnic şi al dezvoltării social - economice; 3 dimensiunea teritoriului şi mărimea populaţiei unei ţări, care determină, alături de venit, mărimea pieţei interne;4 gradul de dezvoltare şi diversificare a aparatului de producţie; 5 condiţiile climaterice; 6 alţi factori extra economici precum: factorii politici, tradiţiile şi particularităţile istorice, evoluţiile sociale etc.;7 conjuctura internaţională. c) * specializare intersectorială-este caracterizat prin deosebiri fundamentale în gradul de valorificare economică a factorilor de producţie şi în efectul ce derivă din aceasta pe planul schimburilor economice externe *specializarea interramură, care este un tip de diviziune mai evoluat şi se desfăşoară, cu deosebire, între ţările avansate din punct de vedere economic, cu industrii puternic dezvoltate şi diversificate. *specializarea intraramură. În acest caz, partenerii schimbă între ei produse ale aceloraşi ramuri prelucrătoare, care se deosebesc între ele prin dimensiuni, design, caracteristici de funcţionalitate în raport cu mediul de exploatare, procedee tehnologice, *specializarea tehnologică în cadrul căreia partenerii fac schimburi de rezultate ale cercetării tehnico-ştiinţifice. ajungându-se. astfel, la comerţul cu brevete, licenţe, tehnologii şi know-how, asistenţă tehnică, acordarea de consultaţii inginereşti, cooperare în domeniul cercetării, precum şi asimilarea şi comercializarea unor produse în care creativitatea tehnico-ştiinţifică constituie substanţa schimburilor economice. *specializarea organologică. Aceasta reprezintă specializarea în producţie şi exportul de subansamble, piese de maşini, detalii, părţi de instalaţii, care se încorporează într-un produs finit de complexitate înaltă, într-un sistem complex de maşini sau linii tehnologice d) e) 5.Globalizarea: a) Martin Albrow defineşte globalizarea drept ”totalitatea proceselor prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societaea mondială, societatea globală”. Un alt cercetător – Anthony Gidees – afirmă că globalizarea reprezintă „intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţile îndepărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile depărtare şi invers” .Accentual asupra dimensiunii geografice este pus şi de Emanuel Richter în încercarea sa de a defini globalizarea: „Globalizarea este reţeaua globală care a adunat laolaltă comunităţi de pe această planetă, altădată dispersate şi izolate, într-o dependenţă mutuală şi o unitate ale „unei singure lumi”. Pe lângă aspectul geografic, cercetătorul român Ioan Bari, în definiţia sa cu privire la globalizare face referinţă şi la procesul de intensificare a interdependenţelor dintre state, precum şi la problemele globale: „ Procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în tot mai largi şi mai variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale, cerând la rândul lor, o soluţionare mai curând globală decât naţională”. b) 1 Nivelul Macroeconomic, 2 Nivelul mezoeconomic, 3Nivelul microeconomic c) 6Transnationalizarea economica.... a)Unul dintre fenomenele ce a contribuit la extinderea procesului de globalizare este transnaţionalizarea vieţii economice, cărea îi revine un rol hotărâtor. Acest fenomen este strâns legat de apariţia societăţilor transnaţionale (STN). Prin caracteristicile sale esenţiale (natura economică, structura de organizare, managementul, investiţiile străine directe), o STN are drept cuvânt de ordine – expansiunea. Ea tinde să se dezvolte atât în lărgime, cât şi în adâncime. STN au demonstrate că au capacitatea să transgreseze atât frontierile naţionale, cât şi cele ale organizaţiilor integraţioniste interstatale. O altă definiţie prezintă societatea transnaţională drept “o întreprindere de talie mare, care, pornind de la o bază naţională, şi-a implantat mai multe filiale în ţări diferite, adoptând o organizare şi o strategie la scară mondială.” b) Fcatorii: - Tendinta de a rezista concurenta ; - obtinerea unor avantaje competitive; - utilizarea concurentei agresive; - conditii de valorificarea a capitalului mai avantajoase in extern; - presiunea fiscala dura in tara de orogine. c)Criteriile de indentificare -Volumul cifrei de afacere mai mare de 2 mlrd $; - Prezenta filialelor in mai multe tari; - Ponderea activelor peste hotoare sa constiutuel25-30% din volumul total; - 20-30% din vinzarile d) Avantaje pentru CTN tari gazda si tara de orogine Tara Gazda- acces la servicii si bunuri de caltate; - crearea locurilor de munca ridicarea calificarii profesionala a muncitorilor; - crestera incasarilor din export si a veniturilor in buget; -modernizarea industriei, atenuarea decalajului tehnologic Tara de origine- A vantaj fiscal; - Lipsa restrictiilor ecologice; - ocolirea barierilor vamale; - utilizarea fortei de munca ieftina. Corporatii ce activeaza in spatiul economic international..... Achiziţia constă în preluarea unei firme de către o alta cu scopul de a lărgi patrimoniul acestei entităţi economice. Achiziţiile ce presupun mai puţin de 10% din activele societăţii străine, constituie investiţii de portofoliu, ceea ce nu permit controlul asupra acestei societati. Fuziunea reprezintă combinarea a două sau mai multe firme cu scopul de a crea o nouă entitate economică prin unificarea patrimoniilor. Fuziunea îmbracă două forme: unificarea sau contopirea şi absorbţia. În cazul contopirii, cele două firme se unesc într-o companie nouă, firmele originale încetându-şi existenţa juridică. Prin natura lor, CTN (Corporatii Transnationale) integreaza productia la nivel international si, în acest mod, joaca un rol central în cresterea economica. Aceste firme sunt principalii factori în dezvoltarea si raspândirea tehnologiei care se considera a fi de o mai mare importanta ca determinant al competitivitatii internationale si progresului natiunilor. CTN contribuie si la formarea de capital, furnizeaza pregatirea profesionala si joaca un rol important în comert, joacând un rol pivot în organizarea activitatilor economice internationale si sustine considerabil bunastarea economica si sociala a tarilor gazda si de origine în sens pozitiv. Ţarile gazda privesc CTN ca o sursa suplimentara de investitii, tehnologie, inovatie, angajare, modernizare a managementului, calificare a fortei de munca, crestere a puterii concurentiale nationale, o mai mare integrare în economia mondiala si oportunitatea unor noi piete de export, precum si venituri din încasari si taxe. CTN (corporatii multinationale, întreprinderi multinationale) se poate defini ca o firma care exercita control managerial asupra operatiunilor efectuate în mai mult de o piata nationala. Scopul lor va fi maximizarea profitului (in relatie cu capitalul investit) sau maximizarea avutiei firmei (daca privim firma ca o colectie de active). Patru tipuri de activitati ale CTN. Acestea sunt: 1.      Cautarea de resurse 2.      Cautarea de piete 3.      Cautarea de eficienta 4.      Cautarea de active strategice sau de abilitati. Fiecare tip de activitate poate fi agresiv, în sensul ca societatea investitoare cauta sa actioneze pro-activ pentru a-si atinge si depasi obiectivele strategice, sau poate fi defensiv, în sensul ca ea îsi modifica actiunile întreprinse de rivali sau de guvernele straine care îi ameninta pozitia ei pe piata. 8. Caile principale de formare si dezvoltare a CTN b)Cai de formare a CTN: -Grad inalt de centralizare a capitalului; - Fuxiune , Achizitie; - investitii de capital a) 9 Organizatii Economice Internationale .... OEI – o asociaţie de state constituite printr-un tratat având organe comune (management, control) şi un cadru juridic comun c) Clasificarea OEI Gradul de deschidere faţă de statele lumii: Universale; Regionale OEI după criteriul reprezentării Guvernamentale (300) Nonguvernamentale (7000) OEI după natura raporturilor dintre ţările membre Organizaţii de cooperare/grupuri consultative Organizaţii integraţioniste OEI după sfera de acţiune Multifuncţionale Specializate *Scopurile creării OEI: dirijarea şi utilizarea în comun a resurselor economice; asigurarea suportului financiar pentru dezvoltare; evitarea protecţionismului comercial; elaborarea unor studii şi analize privind evoluţia proceselor şi fenomenelor cu caracter economic; soluţionarea în comun a problemelor globale; liberalizarea REI; ajutor, observare, supraveghere, reglementare a activităţii economice pe plan internaţional onitorizarea si reglementarea activitatii economi.inter… Scopul şi funcţiile organismelor economice internaţionale, atât la nivel global, cât şi nivel regional sunt: studierea şi rezolvarea celor mai importante probleme în domeniul relaţiilor economice internaţionale; asigurarea stabilităţii valutare; depăşirea barierelor comerciale şi contribuirea la dezvoltarea comerţului între state; alocarea mijloace în adaos la capitalul privat pentru a ajuta sporirea progresului tehnologic şi economic; stimularea ameliorării condiţiilor şi relaţiilor de muncă; prezentarea anumitor recomandări în legătură cu crize şi deprecierea economică etc b) OEI-Organizaţiile internaţionale se creează într-o anumită ordine. Cea mai largă metodă de creare a Organizaţiilor Internaţionale este adoptarea contractelor internaţionale. Pentru aceasta se convoacă conferinţe internaţionale pentru a adopta textul contractului şi a statutului, iar mai apoi se creează toate structurile necesare ale organizaţiei. În decursul activităţii sale practice Organizaţiile internaţionale elaborează şi adoptă anumite reguli şi mecanisme, prin intermediul cărora ele influenţează puternic asupra legislaţiei statelor şi normelor naţionale de drept. ONU nu este un guvern şi nu emite legi. Oferă totuşi mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi pentru formularea de politici în chestiuni care ne afectează pe toţi. In cadrul ONU toate statele membre – mari sau mici, bogate sau sărace, cu vederi politice şi sisteme sociale diferite – au un cuvînt de spus şi drept de vot egal. c) Reglementările internaţionale se efectuează în următoarele direcţii de colaborare: în sfera economică şi socială; în domeniul transporturilor; în sfera valutar-financiară; în domeniul comerţului internaţional; în domeniul proprietăţii intelectuale; în domeniul standardizării şi certificării producţiei; în domeniul investiţiilor; colaborarea tehnico-ştiinţifică; colaborarea în domeniul practicii comerciale internaţionale etc 11 Necisitatea clasificarii statelor lumii si criteriile utilizate... În practica internaţională toate ţărilor lumii se împart în trei grupuri principale: 1. Ţări dezvoltate;2. Ţări în curs de de;3. Ţări în tranziţie. Această clasificare a fost aleasă de ONU, drept punct de reper pentru analiza şi studierea aprofundată a economiilor naţionale. În prezent multe din Organismele Internaţionale revizuiesc şi reformulează o nouă împărţire a statelor în dependenţă de marile schimbări conjuncturale ce se petrec pe plan mondial Clasificarea ţărilor lumii propusă de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) Această clasificare se face în dependenţă de nivelul de dezvoltare şi de caracteristicele regionale specifice. Ea include patru categorii de ţari- Grupul A- tarile afro-artistice;- Grupul B- tarile industrial dezvoltate; - Grupul C- tarile latino-americane - Grupul D- tarile cu economie planificata c)Clasificarea ţărilor lumii în baza datelor oferite de Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare a fost fondată în anul 1964 la iniţiativa ţărilor socialiste şi a ţărilor în curs de dezvoltare. Scopul organizaţiei a fost de a susţine din punct de vedere economic aceste ţări, de a contribui la promovarea comerţului exterior, atragerea resurselor financiare cit şi la facilitarea relaţiilor comerciale prin intermediul încheierii tratatelor comerciale între state. UNCTAD împarte ţările lumii în patru categorii după criteriul regional : - Grupul I - ţări dezvoltate cu economie de piaţa; - Grupul II - ţările ex – socialiste a Europei de EST; - Grupul III - ţările socialiste din Asia; - Grupul IV- ţările în curs de dezvoltare. Clasificarea oferită de UNCTAD este specificată mai detaliat în Caseta 7.1. Aici se observă o analiză amplă a ţărilor în curs de dezvoltare, atît după nivelul veniturilor cît şi după specializarea în export. Clasificarea ţărilor lumii de Fondul Monetar Internaţional (FMI) Clasificarea ţărilor lumii după FMI se face în dependenţă de mai multe criterii: a. Clasificarea după nivelul de industrializare:1. Ţări industrializate – aici se includ 24 state; 2. Restul statelor. b. Clasificarea după nivelul de specializare a economiei: Ţări exportatoare de petrol – se includ ţările în care 50% din exportul lor îl constituie petrolul: Algeria, Bahrein, Congo, Ecuador, Gabon, Indonezia, Iran, Iraq, Kuweit, Mexic, Nigeria, Quatar, Emiratele Arabe, Venezuela ect. Ţări exportatoare de produse manufacturate - se includ ţările în care 50% din exportul lor îl constituie produsele manufacturate: China, Hong Kong, India, Coreea de Sud, Singapore, Taiwan, Turcia etc. Ţări exportatoare de servicii Ţări exportatoare de materii prime - aici se includ ţările în care 50% din exportul lor îl constituie materiile prime: Bolivia, Chili, Peru, Zair, Sierra Leone, Nigeria etc. c. Clasificarea după criteriul financiar: Ţări exportatoare de capital – Iran, Iraq, Kuweit, Oman, Quatar, Arabia Saudită. Ţări importatoare de capital - ţări cu datorii imense statelor exportatoare de petro d. Clasificarea după alte criterii : 1. Ţări cu datorii foarte marii 2. Ţări cu venituri mici pe cap de locuitor 3. Ţări ne exportatoare de petrol 7.1.4 Clasificarea ţărilor lumii conform Băncii Mondiale Banca Mondială clasifică statele lumii după mărimea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor (PIB/c.loc.). Astfel deosebim: Ţări cu venituri înalte - în această categorie se includ 70 de state unde PIB/c.loc este mai mare de 12 476$; Ţări cu venituri joase – în această categorie se includ 36 de state unde PIB/c.loc este mai puţin de 1 025$; Ţări cu venituri medii - joase - în această categorie se includ 54 de state unde PIB/c.loc este între 1026$ - 4035$; Ţări cu venituri medii - ridicate - în această categorie se includ 54 de state unde PIB/c.loc este între 4 036$ şi 12 475$; 12 Caracteristicile generala a TD...... Ţările dezvoltate reprezintă entităţile cu cel mai înalt potenţial economic. După cel de-al doilea război mondial ţările dezvoltate erau numite occidentale. Prin „Occident” se înţelege, mai degrabă, o mentalitate, o filozofie social-politică, un mod de viaţă, decît o anumită zonă geografică sau populaţie. Ţările dezvoltate domină economia mondiala, deţinînd primele locuri în ceea ce priveşte produsul intern brut, comerţul internaţional, investiţiile străine, tehnologia. Un impact esenţial asupra economiei mondiale au statele cu un potenţial economic înalt ce au format „G7” sau „Grupul celor 7”. Aici sunt incluse SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Canada, Italia. Aceste state dictează cursul întregului sistem economic mondial, de asemenea tendinţele progresului social-economic la nivel global. Din aceste şapte state, trei din ele se evidenţiază, şi anume: SUA, Japonia şi Germania (UE). Ele formează aproximativ o treime din PIB-ul global. Principalele caracteristici ale ţărilor dezvoltate sunt: Orientarea spre societatea postindustrială, bazată pe inovaţii şi informaţii. Procesul de producţie are la bază informaţia şi înalta tehnologie, ceea ce permite crearea bunurilor calitative la costuri mici de producţie. Acesta este un factor important în asigurarea supremaţiei pe piaţa mondială; Economie de piaţă, ceea ce presupune că proprietatea privată constituie principala sursă a motivaţiei şi dinamicii acestor economii; Tip intensiv de creştere economică. Ţările dezvoltate posedă o economie bazată pe cunoaştere ce se caracterizează prin: proces amplu de cercetare-dezvoltare; ritm rapid de dezvoltare a cunoştinţelor şi tehnologiilor; sistem informatic performant, ca bază tehnică de asigurare a accesului la cunoştinţe şi a comunicării electronice; coeziune socială cu efect stimulativ pentru creştere şi dezvoltare. Veniturile pe locuitor sunt printre cele mai ridicate din lume. Spre exemplu cel mai mare PIB/c.loc în aceste ţări este de 5,4 ori mai mare decît nivelul mediu pe glob şi ţara cu cel mai mare PIB/c.loc este Luxemburg cu 115 538 $ în anul 2011; Eficienţa economică e mult mai mare în comparaţie cu alte grupuri de ţări. Accentul e pus pe calitate şi o productivitate a muncii înaltă; Monedele celor mai dezvoltate ţări constituie monedele de rezervă ale tuturor statelor lumii; Pieţele financiare de referinţă se află în ţările dezvoltate; 14 Caracteristici generale ale tarilor TCD..... Trăsături specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare sunt: ritm de creştere economică mediu şi o productivitate a muncii joasă; indicatori macroeconomici medii şi mici; dezvoltare instituţională slabă; instabilitate macroeconomică şi politică, ceea ce duce la un climat investiţional nefavorabil; sector financiar slab dezvoltat, ca consecinţă a penuriei de resurse financiare; venituri scăzute şi distribuţia inegală a veniturilor; nu există o corelaţie strînsă între creşterea PIB/c.loc şi nivelul investiţiilor. De exemplu în unele ţări din Africa, creşterea anuală a PIB/c.loc este de 0.2%, în timp ce a investiţiilor de 15-16%, iar în India PIB/c.loc – 1.9%, pe cînd rata investiţiilor 23%; ponderea înaltă a agriculturii în PIB; piaţa internă cu greu stimulează activitatea economică; infrastructură slab dezvoltată, în unele ţări practic inexistentă; posibilităţi minime de angajare a populaţiei în activităţi economice cota mică a comerţului exterior în comerţul mondial; unele ţări în curs de dezvoltare se confruntă cu datorii externe foarte mari; dependenţa înaltă faţă de exterior; nivelul înalt al săraciei; grad de alfabetizare redus; speranţa de viaţă este între 50 şi 70 de ani. Ţările emergente din America Latină sau Pumele sud-americane Un nou pol de dezvoltare economică – BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) În anul 2006, miniştrii de Externe ai Braziliei, Rusiei, Indiei şi Chinei s-au întâlnit la New York pentru a pune prima cărămidă a unui pact politic, economic şi cultural al celor patru naţiuni. Ţările BRICS sunt prezente în organizaţii regionale şi internaţionale şi joacă roluri cheie în plan regional. Spre exemplu, la nivel internaţional, China şi Rusia sunt membri permanenţi în Consiliul de Securitate al ONU, toate cele cinci ţări BRICS sunt membri ale OMC, G-20, FMI şi ţări candidate la aderarea la OCDE. Brazilia face parte din Uniunea Naţiunilor Sud-Americane (UNASUR) şi Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR). BRIC este organizaţia ţărilor cu ritm rapid de dezvoltare. În cadrul reuniunilor, Rusia a reiterat ideea reformării sistemului financiar mondial şi creării unei noi valute de rezervă, însă China a reuşit să se impună ca lider al acestei organizaţii. Din punct de vedere economic, grupul BRICS este eterogen. otentialul economic a tarilor in curs de dezvoltare..... a)subdezvoltarea reprezintă o situaţie economică în care persistă niveluri scăzute ale standardului de viaţă, sărăcia absolută, rate de creştere economică scăzute, un nivel redus al consumului, servicii de asistenţă sanitară precare, rate înalte ale mortalităţii şi natalităţii, dependenţa de exterior, posibilităţi reduse de satisfacere a nevoilor oamenilor. Subdezvoltarea reprezintă, înainte de toate un ansamblu de structuri ce reflectă dezechilibre între diferitele sectoare economice, dependenţă financiară, tehnologică şi culturală faţă de exterior, discrepanţe sociale datorate marilor inegalităţi de venituri, avere, putere, educaţie. Ea este un fenomen complex, iar prin amploarea şi consecinţele sale, una din problemele globale ale omenirii. 17Conceptul tarilor in tranzit.... a) Tranziţia este definită drept procesul de trecere de la economia planificată la economia de piaţă. c) Economia moldovenească după 1991 s-a caracterizat iniţial printr-o recesiune economică acută care s-a datorat şocurilor interne şi externe în urma destrămării URSS, dar şi conflictului secesionist din estul ţării. Cauzele principale ale recesiunii economice prelungite din Republica Moldova rezidă în moştenirea economică sovietică, nivel scăzut al urbanizării, subdezvoltarea zonelor rurale, dar şi în problemele de securitate datorate în primul rînd prezenţei unei armate străine pe teritoriul Moldovei şi conflictului secesionist din stînga Nistrului. După 20 de ani de tranziţie spre economia de piaţă, Moldova a ajuns să fie, pe departe, cea mai săracă ţară nu numai din Europa, dar şi dintre toate statele europene din spaţiul CSI. Criza financiară globală a influenţat şi economia Moldovei, ceea ce s-a reflectat în modificarea structurii PIB-ului: scade importul ca rezultat al reducerii cererii interne şi ponderea industriei - în urma reducerii cererii externe; s-a micşorat consumul final cu ritmuri relativ înalte, preponderent, din cauza remitenţilor; diminuarea cererii externe şi aşteptările negative, determinate de criza economică mondială, au condiţionat reducerea atît a exporturilor cît şi importurilor, ceea ce a contribuit la reducerea valorii negative a exportului net; aşteptările negative şi capacităţile reduse ale creditării proiectelor investiţionale au contribuit la diminuarea investiţiilor. Comerţul exterior al Republicii Moldova în perioada tranziţiei Ritmul mai lent de creştere a comerţului intraregional in spaţiul CSI din ultimii ani este cauzat de o diminuare a exporturilor din Moldova cu 23.1% şi din Georgia cu 3%, ca urmare a blocadei economice anunţate de Rusia în 2006. Pe cind comerţul exterior al Republicii Molodova către UE are o tendinţă de creştere permanentă. 18 Circuitul economic mondial.... Există fluxuri internaţionale de capital pe termen lung care îmbracă mai multe forme: credite bancare; investiţii străine directe; plasamente în titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni, bonuri de tezaur); transferuri publice concesionale; credite şi ajutoare oferite de instituţii financiare internaţionale. Fluxurile de capital pe termen scurt sunt constituite îndeosebi din operatiuni speculative cu „capitaluri fierbinţi" aflate în căutarea de plasamente avantajoase pe perioade reduse de timp, în funcţie de ratele dobânzii bancare şi cursurile de schimb valutar Notiuni de comert international...... a)Comerţul internaţional reprezintă totalitatea schimburilor de bunuri, servicii şi factori de producţie dintre două sau mai multe state, generat de diviziunea internaţională a muncii. Exportul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele autorizate de a vinde bunuri şi servicii în alte ţări. Importul este reprezentat de activitatea desfăşurată de persoanele autorizate pentru cumpărarea de bunuri şi servicii din diverse ţări pentru ţara căreia îi aparţin importatorii. Reexportul este activitatea desfăşurata de persoanele autorizate de a cumpăra mărfuri din unele ţări şi a le revinde în altele. Când această activitate se practică raţional şi pe scară largă, ea poate fi o sursă importantă de profit şi constituie un mijloc de dezvoltare a comerţului internaţional. Tranzitul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele autorizate pentru transportarea mărfurilor străine pe teritoriul naţional, dar şi în activitatea de depozitare temporară a acestor mărfuri în condiţii de securitate, fiind considerat un comerţ invizibil. b)Importanta exportului: Efecte de antrenare in economie prin comert; Efect de antrenare a fortei de munca; Completarea bugetului Importanta Importuluei: Cresterea concurentei; Reducerea pretului; Sporirea competitivitatii pretului. c)Particularitatile CI:1Comertul international reprezinta un flux dinamic; 2 Diversificarea continua a bunrilor si servicilor; 3Comertul:Mentiunea unor termeni de schimb comerciali intre TD-TCD; 4Mentinerea unor pozitii inalte a tarilor dezvoltate ; 5Mentinerea unor obstacole de ordin tarifar si netarifar; 6 Institutionalizarea si regulamentarea CI; 7 Tendinte de omogenitate a structurilor pe grupe mari de marfuri; 8 Internalizarea CI din partea comertului transnational 20 Politica comercciala. Balanta comerciala. 22 Migratia international.... Prin migraţie internaţională a forţei de muncă se înţelege mişcarea populaţiei apte de muncă peste hotarele propriei ţări cu scopul de a fi antrenată în relaţii de muncă cu angajatorii din alte state. b)Natura economica(somaj, globalizarea); Natura politica (institutionalizare); Social- demografic si social-cultural(casat, raspindireorii mixte , raspindirea religiilor , cresterea naturala inegala a populatiei) c)Dupa directie: din TCD catre TD; TD-TD; Migratiile profesionale de tranzit din TD-TCD; Dupa cuprinderea totala :intercontinentala;intracontinentala. Dupa timp: definitiva;temporara;sezoniera; pendulara. Dupa caracter legal: legala;ilegala d)Particularitatile: 1Migratia a cuprins practic toate statele continentale, captind un caracter global. 2Motivul principal al migratiei ramine a fi cel economic. e) Efecte pozitive : Stimularea concurentei produselor nationale; Transferuri banesti Efecte negative:Tensiunea pe piata fortei de munca;Pierderi economice ca urmare diminuarea a potentialului uman. 23Dimensiunele si directiile migratiei internationale a fortei de munca. 25 Eaenta problemelor globale ..... Asigurarea dezvoltării economice cu numărul necesar de resurse de forţă de muncă, creşterea efectivului populaţiei unui teritoriu cu ritmuri foarte mari, creşterile lente sau diminuările numărului populaţiei se regăsesc în problema demografică. b)PG cu caracter socia:Demografic,somaj,dificitul demografic,urbanizarea; PG cu caracter stiintific : Valorificarea consumului, prognozarea timpului; PG cu caracter mixt: Avarii tehnologice, Calamitati naturale, Criminalitate , conflicte regionale. c) Problema demografică la etapa contemporană este determinată de câteva particularităţi: Creşterea rapidă a populaţiei, cunoscută în demografie sub fenomenul de „explozie demografică”; Criza demografică sau „implozia demografică”, manifestată într-un şir de state dezvoltate, iar mai recent, fenomenul s-a extins şi asupra unor state cu economia în tranziţie şi caracterizată prin reproduceri simple sau înguste ale populaţiei şi, corespunzător, diminuarea efectivului numeric; Modificarea rapidă, într-un sens sau altul, a indicatorilor demografici (mortalitate, natalitate, fertilitate etc.), fapt ce a determinat tranziţia demografică în mai multe state ale lumii; De regulă, problema demografică se identifică cu creşterea foarte rapidă a populaţiei, manifestată prin teama de suprapopulare a Terrei. Creşterea populaţiei şi întrebările pe care le pune aceasta reprezintă o preocupare nu de dată recentă. Încă din sec. al XVII-lea Maltus, preotul britanic, a înaintat teoria conform căreia populaţia lumii creşte în progresie geometrică, iar creşterea producţiei, bunăstarea în progresie aritmetică. Cu toate că teoria maltusistă a fost combătută în timp, problema demografică nu numai că n-a fost scoasă din lista preocupărilor omenirii, dar a căpătat noi dimensiuni. Problema energiei şi a materiilor prime pe plan mondial Printre problemele globale ale contemporaneităţii se numără şi problema energetică. Acest fapt este determinat de natura energeticii şi locul ei în viaţa economică şi politică a fiecărei ţări, în progresul ştiinţei şi tehnicii, în relaţiile economice internaţionale. Creşterea intensităţii energetice a muncii în toate domeniile este o condiţie a sporirii productivităţii şi atractivităţii acesteia. Energetica ca ramură de producţie se dezvoltă deosebit de rapid. Odată cu creşterea populaţiei, extinderea cerinţelor şi producţiei, sporeşte consumul global de energie 26 Subdezvoltarea economica..... Problema subdezvoltării a devenit obiect al preocupărilor multor oameni de ştiinţă, guvernelor, organizaţiilor şi organismelor internaţionale. Dacă în prima parte a perioadei postbelice atenţia acestora s-a concentrat asupra creşterii economice, ulterior, îndeosebi după 1973, centrul de greutate al dezbaterilor economice s-a deplasat spre problematica subdezvoltării şi strategiilor lichidării ei. Prin amploarea şi gravitatea ei, dar mai ales prin efectele pe termen lung asupra evoluţiei economiei mondiale, subdezvoltarea s-a transformat dintr-o problemă economică locală, ce interesa doar pe cei aflaţi în această stare, într-o problemă economică socială globală care priveşte omenirea în ansamblul ei. 27Problemele globale cu caracter social .Problema Problema demografica. a)Demografica, Somaj, Urbanizarea, Criza culturii, Dificitul demographic. b) ) Problema demografică la etapa contemporană este determinată de câteva particularităţi: 1. Creşterea rapidă a populaţiei, cunoscută în demografie sub fenomenul de „explozie demografică”; 2. Criza demografică sau „implozia demografică”, manifestată într-un şir de state dezvoltate, iar mai recent, fenomenul s-a extins şi asupra unor state cu economia în tranziţie şi caracterizată prin reproduceri simple sau înguste ale populaţiei şi, corespunzător, diminuarea efectivului numeric; 3. Modificarea rapidă, într-un sens sau altul, a indicatorilor demografici (mortalitate, natalitate, fertilitate etc.), fapt ce a determinat tranziţia demografică în mai multe state ale lumii; De regulă, problema demografică se identifică cu creşterea foarte rapidă a populaţiei, manifestată prin teama de suprapopulare a Terrei. Creşterea populaţiei şi întrebările pe care le pune aceasta reprezintă o preocupare nu de dată recentă. Încă din sec. al XVII-lea Maltus, preotul britanic, a înaintat teoria conform căreia populaţia lumii creşte în progresie geometrică, iar creşterea producţiei, bunăstarea în progresie aritmetică. Cu toate că teoria maltusistă a fost combătută în timp, problema demografică nu numai că n-a fost scoasă din lista preocupărilor omenirii, dar a căpătat noi dimensiuni c)Dimesiunea -P.Demografice :Cresterea rapida “explozia demografica”; Criza demografica; Modificarea rapida intr-un sens sau altu a indicatorilor demografice ce a determinat tranzactia in mai multe state. Cai de solutionare a P.Demografice –Monitorizarea permanenta; Controlu cresterii populatiei; Politici demografice pro si denataliste. 28Probleme globale ce decurg din relatia om-natura .Problema ecologice. Problemele G. cu carecter ecology-economic: Economica; materie prima; energetica; alimentara ; crezele ec; oceanul planetar. Problema ecologică a devenit una globală, dat fiind faptul că aceasta vizează toată populaţia globului, iar manifestarea critică a componentelor de mediu (apă, aer, sol, lumea vegetală şi animală) afectează nu doar statele în care are loc impactul, ci întreaga comunitate internaţională. Se cere, prin urmare, un efort comun din partea comunităţii internaţionale pentru a redresa situaţia ecologică precară manifestată sub diverse forme şi cu intensităţi diferite. Criza ecologică a devenit în prezent un factor tot mai puternic de presiune în politica şi economia internaţională. Nici una dintre problemele globale, cu care se confruntă omenirea, nu prezintă un pericol mai mare pentru civilizaţia actuală decât cea ecologică. Existenţa acestei probleme la nivel global nu mai este pusă de nimeni la îndoială, la fel cum şi lipsa de perspectivă în continuarea căii „tehnocratice” de dezvoltare. Formele de manifestare a problemelor ecologice globale şi căile de redresare. Problema ecologică este multidimensională. Printre aceste dimensiuni pot fi menţionate: schimbarea climei ca urmare a emisiilor de gaze cu efect de seră, insuficienţa şi poluarea apelor dulci, dispariţia pădurilor, deşertificarea, epuizarea resurselor naturale, reducerea biodiversităţii, evacuarea reziduurilor în cantităţi uriaşe, degradarea solurilor şi ecosistemelor, epuizarea stratului de ozon, urbanizarea, răspândirea bolilor etc. 29 Conceptul de integrare economica…. integrarea drept un proces de eliminare graduală a frontierelor de orice tip între 2sau mai multe state independente menit să permită statelor respective să funcţioneză ca o unicăentitate Scopul IE:1 Costuri de tranzactie mai mici; 2 Avantaje economice la scala; 3 Membrii sai participa mai usor la schimburi economice;4 Rezolvarea problemelor mai larga de politica economica;5 Depasirea subdezvoltarii;6Accesibilitatea agentilor economici la resurse economice care sunt repartizate neuniform . Integrarea petelor se bazeaza pee c bunastarii: Libertatea circulatiei a marfurilor-ofera alegera mai buna a serv. Produse la cele ma bune preturi; Libera circulatie a fact de productie- angajatii vor circula unde munca e mai necesara(mai bine remunerate) Integrarea politicilor economici: Uniunea economica ; uniunea monetara( o moneda comuna) ; uniunea ec. Si monetara 30 Factorii determinati ai integrarii economice…. a)Nivelul apropiat a dezvoltarii economice si gradului de matritate economica de piata a tarilor integrale; * Prezenta hotarilor commune *Existenta unor problem commune infata statelor member *Vointa politica a popoarelor *Promovarea intereselor STN *Efectul demonstrative , a reputatie mai buna este atractiva pentru toti b) Cele mai importante stadii de integrare, prin prisma coeficientului de integrare realizat de economiile implicate sunt Zona de liber schimb (ZLS). În cadrul acestei forme de integrare, între parteneri sunt înlăturate obstacolele comerciale sub formă de taxe vamale de import şi restricţiile cantitative. Astfel, circulaţia internă a produselor este liberă, fiecare ţară păstrându-şi propria politică comercială faţă de terţi. Uniunea vamală (UV). Ca şi în cazul ZLS, toate obstacolele în calea liberei circulaţii a mărfurilor între ţările participante sunt eliminate. În plus, se elaborează şi se pune în aplicare o politică comercială comună faţă de terţi sau doar un tarif vamal comun care se aplică concomitent cu solicitarea certificatelor de origine la graniţele vamale interne care se mai păstrează. Odată ce un produs a fost admis în interiorul UV, el poate circula liber Piaţa comună este în primul rând o uniune vamală. În plus, factorii de producţie (forţa de muncă şi capitalul) încep să circule fără restricţii în interiorul pieţei unite. Această definire lasă deschise mai multe opţiuni cu privire la relaţiile comerciale faţă de terţi. Astfel, este posibil un pachet de reglementari naţionale diferite (în cazul ZLS) sau o serie de reglementări (de exemplu, referitor la forţa de muncă) şi de politici naţionale comune (spre exemplu, pentru capital) în raport cu ţările terţe Uniunea economică (UE) implică, pe lângă o piaţă comună, şi un grad ridicat de coordonare şi chiar unificare a politicilor economice sectoriale paralel cu regularizarea politicilor de coordonare a pieţelor. Se supun unei pronunţate uniformizări politicile macroeconomice şi cele monetare, precum şi politicile de redistribuire a veniturilor. În plus, faţă de politica comercială comună faţă de terţi, se dezvoltă politici externe cu privire la producţie, factori de producţie şi evoluţie sectorială. Uniunea monetară (UM) este o formă de cooperare, care apare, de regulă în stadiul cel mai avansat al pieţei comune (când s-a realizat o liberă circulaţie a capitalui) şi conduce la crearea unor rate de schimb cu un anumit grad de stabilitate şi chiar a unei monede comune, care să circule în spaţiul integrat. Uniunea economică completă (UEC) implică o completă unificare a economiilor naţionale implicate şi o politică comună în cele mai importante domenii. Situaţia economică este, virtualmente, aceeaşi ca şi în cazul unei ţări. 31Tendinta integrationiste pe plan mondial…. Lansând la 1 ianuarie 1994 Acordul de Liber Schimb Nord American, America de Nord este promotoarea unei grupări regionale care a implicat încă de la început limitarea la doar două aspecte economice - comerţ şi investiţii Evoluţia procesului integraţionist în această regiune scoate în evidenţă o serie de particularităţi, care ţin de atitudinea statelor membre faţă de fenomenul de regionalizare (în special SUA) şi de tipologia economiilor care compun respectiva zonă de liber schimb (două economii dezvoltate şi o ţară în dezvoltare: SUA, Canada şi Mexic Integrarea economică în Asia Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est - ASEAN (Association of South-East Asian Nations) - este una dintre cele mai vechi şi mai importante formule de integrare economică din Asia şi chiar din lume. Asociaţia a fost înfiinţată pe 8 august 1967, ca un for de cooperare economică şi politică între statele Asiei de Sud-Est. Printre membrii fondatori s-au numărat: Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore şi Thailanda. Încă de la crearea sa, ASEAN s-a declarat a fi o grupare căreia i se poate alătura orice ţară doritoare din Sud-Estul Asiei, care ar fi gata să respecte principiile care stau la baza existenţei sale. Integrarea economică în Africa Ideea unei Africi integrate a apărut încă din anii '50-'60, de la declararea independenţei ţărilor de pe acest continent. Integrarea ar fi trebuit să cuprindă atât aspectele comerciale, cât şi cele ale politicilor economice, infrastructura, libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă, astfel încât să se valorifice toate oportunităţile oferite de o regiune cu nebănuite bogăţii. Procesul de integrare în Africa înregistrează cele mai scăzute performanţe. Comunităţile economice regionale africane au mulţi membri, care fac parte din mai multe organizaţii în acelaşi timp (din cele 53 de ţări, 27 de ţări fac parte din două grupări, 18 din 3 grupări, R.D. Congo chiar din patru grupări. Acestea sunt subapreciate de guverne, sunt insuficient finanţate şi, în pofida unor succese izolate, nu şi-au atins obiectivele trasate. Creşterea producţiei la nivelul ţărilor membre, ca şi intensificarea schimburilor comerciale au rămas doar la stadiul de deziderate, ponderea Africii, ca un întreg continent în comerţul internaţional fiind sub nivelul unor ţări ca Marea Britanie sau Olanda. Integrarea economică pe continentul European Ideea Europeană s-a concretizat în timp prin parcurgerea a câtorva etape. Prima etapă, după al doilea mondial, a demarat prin demersurile făcute de Jean Monnet, şef al Organizaţiei Naţionale de Planificare a Franţei, în scopul realizării unei unităţi a Europei. J. Monnet a sugerat că producţia de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei să fie administrată de un organism comun. a)Grupări economice integraţioniste Integrarea economică interstatală a debutat în perioada postbelică, cuprinzând ţări din toate colţurile lumii, atât dezvoltate, cât şi în curs de dezvoltare. De la o zonă la alta a economiei mondiale, există deosebiri în ceea ce priveşte momentul declanşării procesului de integrare, ritmul evoluţiei sale, formele concrete de manifestare şi, mai ales, performanţele realizate. Pe parcursul evoluţiei procesului de integrare economică internaţională şi-au demonstrat viabilitatea mai multe grupări economice integraţioniste, însă cea mai avansată formă a integrării interstatale o constituie Uniunea Europeană. De la primii paşi pe calea integrării economice vest-europene şi până în prezent a trecut jumătate de secol. Pe parcursul acestui proces, pe lîngă performanţele obţinute, au fost şi eşecuri. Era firesc să se întâmple aşa, dacă ţinem seama că statele din vestul continentului îşi asumă responsabilităţi fără precedent, acestea fiind primele care au avut curajul să pornească pe o asemenea cale. 32 Ideea europeana si concretizarea ei in timp Etapa interbelica: * Prabusirea a 3 imperii( Otoman, Hegionist, Tarist) ; * Crearea a noi state nationale; * Proecte propuneri ideii cu privire la federalizarea Europei ; *Criza economica din 1929-1933 Etapa postbelica: * Promotorii ideii europene; * Ideea unitatii europene in prin plan dupa cel deal 2 razboi mondial. Etapa III: *fuziunea celor 3 comunitati; * formarea pietii comune; * cererea politicilor comune rincipalele componente ale sistemului institutional comunitar si atributiile acestora. a si b) Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă statele membre. Preşedinţia Consiliului este deţinută, prin rotaţie, de statele membre. Comisia Europeană, care reprezintă interesele Uniunii în ansamblu Curtea de Justiţie garantează respectarea dreptului european Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii c)Atribuţiile şi responsabilităţile acestor instituţii sunt prevăzute în tratate, acestea constituind baza a tot ceea ce face UE. Tratatele stabilesc, de asemenea, regulamentele şi procedurile pe care instituţiile UE trebuie să le respecte. Ele naţionale. 34Aparitia Politicilor Agricole Comune (PAC).... b)Obectivele PAC: Protejarea fermierilor; Asigurarea solidaritatii financiare;Unificarea politicilor agricole ale statelor membre; Cresterea eficienteii in agricultura; Preturi rezonabile pentru consumatori; 35Mecanismul de sustinere a PAC... 3 principii: 1 Unitatea pietii; 2 suprematia comunitatii; 3 solidaritatea financiara 5 obiective:1 securitatea alimentara;2protejarea;3stabilirea pietii;4cresterea eficientii agricole;5politica agricola comuna 2 instrumente:1fonduri structurale;2regulamentarea prin promovari agricola 36 Politica economica si monetara ....