O perspectivă asupra riturilor de trecere actuale - „nunta de vis”

O perspectivă asupra riturilor de trecere actuale „nunta de vis” Narcisaă TIUC Conf. univ. dr. – UniversitateaădinăBucure ti, Facultatea de Litere, e-mail: n_stiuca@gmail.com Zusammenfassung: Eine aktuelle Perspektive, die sich auf kultische Bräuche bei Geburt, Taufe, Hochzeit und Beerdigung bezieht: Die Traumhochzeit Im vorliegenden Beitrag handelt es sich um die aktuelle Sichtweise eines alten Themas: Taufe,ă Hochzeită undă Beerdigungă imă heutigenă städtischenă Raum.ă Dabeiă werdenă dieă Hauptquellen und die Forschungs- und Interpretationsmethoden zu diesem Thema vorgestelltă undă eineă Reiheă vonă Veränderungenă erörtert,ă dieă dieseă kultischenă Bräucheă heutzutageăprägen. Schlagwörter: Aktuelle Sichtweise, Interpretationsmethoden, Forschungs, Bräuche,ă Traumhochzeit. Sloganele comerciale cu care te întâmpin orice pagin web sau firm care comercializeaz obiecte şi servicii aferente nun ii - „nuntaădeăvis”,ă„nuntaă deă basm”ă sauă „nuntaă ta,ă în stilul t u”ă – trimit dintru început c tre asumarea aproape exclusiv de c treă protagoni tiă aă treceriiă deă laă ună statută laă altul.ă Alegerea momentului (ast zi, din ce în ce mai îndep rtat de ceea ce însemna odinioar pragulănubil),ăaălocului,ăaăscenariuluiăsauă„temei”ă i,ăîn fine, a celor care îndeplinesc roluri ceremoniale - mai degrab asistențiăaiătrecerii,ădecât de giranțiăaiăacesteiaă- toate par s le revin viitorilor miri. La o privire mai atent îns sesiz m c ace tiaă suntă atentă ghidați,ă sf tuiți,ă îndrumațiă oferindu-li-se modele,ă alternative,ă soluțiiă care,ă de iă suntă uneoriă puerile,ă alteoriă costisitoare,ă tind s conving prinăexplicațiiăaleăsemnificațiiloră iădecript ri ale simbolurilor. Wedding planners invoc nuădeăpuțineăoriă„tradiția”,ăde iăintențiaăesteăcontrar : fie c esteăvorbaădespreădecriptareaăsauăanalizaădescendențeiă iăsemnificațiiloră originare ale unor gesturi, acte, obiecte de recuzit ritual , fie c insinueaz modele de succes, teme spectaculare în jurul c roraăseăvaățeseăîntreg scenariul, eiă devină echivalențiiă vociiă comunitareă careă dictauă iă chiară decideauă în preparativeleănunțiiătradiționale. STUDIIăŞIăCOMUNIC RIăDEăETNOLOGIE,ăTomulăXXIX/2015, p. 135-144 136 O perspectivă asupra riturilor de trecere actuale – „nunta de vis” Am pornit înă studiulă meuă deă laă noileă perspectiveă iădefinițiiă aleă ritului, precumă iă deă laă nuanț rile pe care, în ultimele decenii, le-au f cut unii cercet tori de marc . Teoriei riturilor de trecere datorat lui Arnold van Gennep1 (1909) i-au succedat cea a lui Victor Turner2 (1967; 1969), care s-a ocupat îndeaproape de etapa liminal iă deă condițiaă liminalit ții,ă deă ceaă aă „violențeiăfondatoare”ă iăaămecanismelorăritualiceăidentificateădeăAndréăGirard3 (1972)ă i,ă în ultimul deceniu, de analiza extrem de fin aă trameiă ritualeă iă funcțiiloră rituluiă realizat deă Claudeă Rivièreă (1997).ă A adar,ă peă lâng terminologia impus deăA.ăvanăGennep,ă„rituriădeătrecere”,ăcuăceleătreiăetapeă– preliminal , liminal iă postliminal – vorbimă despreă „rituriă deă sociabilitate”,ă de acea communitas asumat deă indiviziiă careă aparțină societ țiloră bazate pe valoriătradiționaleă(Turner),ădeă„rituriădeăfixitate”,ăcareăauăfuncțiaădeăaăconservaă ordinea lucrurilor instaurat înătimpurileăoriginare,ăimaginateă iădescriseăîn mit (Girard)ăsauădespreă„rituriăideologice”ă(A.ăWallace,ă1966)4. Claudeă Rivièreă afirm într-unul dintre studiile lui: „Riturile trebuie considerate ca un ansamblu de comportamente individuale /.../ sau colective relativ codificate, având un suport corporal (verbal, gestual, postural), cu caracter mai mult sau mai pu in repetitiv, cu o puternic înc rc tur simbolic pentru interpre ii lor şi, în mod obişnuit, pentru cei de fa , bazate pe o adeziune mental , eventual neconştientizat , la valori legate de op iuni sociale socotite importante şi a c ror eficien aşteptat nu ine de o logic pur empiric ce s-ar epuiza în instrumentalitatea tehnic a rela iei cauz -efect.”5. Aprofundând analiza în lucrarea Socio-antropologia religiilor,ă acela iă autoră identific o serie de cinci coordonate peă careă seă a ternă structurileă rituale:ă timpul, distribuțiaădeăroluri,ălimbajeleă iămijloaceleădeăexprimareăaăvaloriloră iă scopurilorămoraleăaleăgrupului,ăsetulădeămijloaceă iăobiecteăsimboliceăînvestite cuăfuncțiaădeă„catalizatoriăaiăimagina iei şi ac iunii”ă i,ăînăfine,ăretoricaăata at actelor rituale6. Înă acesteă condiții,ă seă evidențiaz funcţii precum cea de mediere şi pedagogic (care asigur armonizarea planului uman cu cel sacru, inducerea 1 Arnold van Gennep – Riturile de trecere,ă Polirom,ă Ia i,ă 1996ă (trad.ă Les rites de passage, 1909). 2 Victor Turner – The Forest of Symbols. Aspects of Ndembu Ritual, Cornell University Press, Ithaca/Londra, 1967. Idem – The Ritual Process: Structure and Anti-Structure, Aldine/New York, 1969. 3 AndréăGirardă – Violența și sacrul,ăNemira,ăBucure ti,ă1995ă(trad.ă La violence et le sacré, 1972). 4 Antony Wallace – Religion: An Anthropological View, Random House, New York, 1966 apud M. Coman – op.cit. 5 Claude Rivièreă - „Structur ă şiă antistructur ă înă riturileă profane”ă înă Mituri, rituri simboluri în societatea contemporană (coord.ă Moniqueă Segré),ă Ed.ă Amarcord,ă Timişoara,ă2000,ăp.ă79. 6 ClaudeăRivièreă- Socio-antropologia religiilor,ăPolirom,ăIa i,ă2000,ăp.ă85. Narcisaă tiuc ăăăăăăăăăăăăăăă 137 principiilor de via importante pentru socializarea individului, formarea personalit țiiăşi memoriei grupului); integrativ (înt reşte leg tura social prin consolidarea şi impunerea normelor sociale, ac ionarea unui mecanism de motivare şi mobilizare în jurul scopurilor comune, unificarea simbolic a grupului prin întruniri periodice şi reafirmarea consensului cu privire la valorile morale împ rt şite); ordonatoare (o func ie de anamnez prin care se legitimizeaz ordinea cosmic definit de mit şi ierarhii; tot ea structureaz timpul prin reiterarea evenimentelor primordiale şi ocuren a riturilor de trecere); securizant (joac rol de anxiolitic individual şi colectiv în fa a unor situa ii sau evenimente importante); dinamogen (poart în sine energetica realiz rii scopurilor în sine; catalizeaz energiile individuale în folosul comunit ii)7. Înă privințaă dinamicii,ă acela iă autoră identific stadii precum declinul (uitarea prin sl birea leg turiiă iă aă semnificațiilor,ă dară iă datorată „uzurii”ă iădesemantiz rii)ă iăsupraviețuirea,ăacestaădinăurm concretizându-se în resemantiz ri, spiritualizareă iă rafinareă simbolic , ambele orientate c tre sporirea fastului8. Asemenea fenomene sunt ast zi foarte lesne observabile. Astfel, în Introducere în antropologia culturală. Mitul şi ritul, Mihai Coman, citându-l peă Pierreă Centlivres,ă vorbe teă despreă câteva tendințe care se manifest în comportamentul ritual: sl birea şi eliminarea însemnelor sacrului; reducerea rolului însemnelor exterioare; reducerea particip rii membrilor grupurilor de apartenen ; ştergerea importan ei absolute a oficiantului şi preluarea de c tre protagonişti a locului central; migrarea riturilor de trecere de la momentele „clasice”ă laă celeă careă definescă evolu ia profesional ; punerea sub semnul întreb rii a valorilor dominante, consensuale şi accentuarea celor locale şi a expresiilor contest rii9. Pornind de la teoria lui Victor Turner, antropologul român afirm c „liminoidul”ă iaă loculă „liminalit ii”.ă Liminalitatea, stare caracteristic indivizilor preg tițiă s - i schimbe statutul – în societ țileă a a-zisă „mecanice”ă (Durkheim), bazate pe un anumit tip de „solidaritate comunitar ” (Tömmies) – are un caracter ciclic, integrat proceselor sociale globale obligatorii (riturile) i se fundamenteaz pe reprezent ri caracteristice unui grup dat. Momentul de prag – mai afirm Turner – deține trei caractere definitorii: este contestatar („communitas pune sub semnul întreb rii regulile sociale structurale i sugereaz noi posibilit ți”), utopic (intervalele liminale integrate riturilor elibereaz temporar individul de constrângerile comunitare oferindu-i o oarecare autonomie de gândire i de acțiune), creativ (liminalitatea deconstruie te i reconstruie te, mai precis, „indivizii construiesc viziuni 7 Idem – op.cit., p. 90 – 92. 8 Idem – op.cit., p. 92 – 93. 9 Mihai Coman - Introducere în antropologia culturală. Mitul şi ritul, Polirom,ă Ia i,ă 2008, p. 173. 138 O perspectivă asupra riturilor de trecere actuale – „nunta de vis” alternative ale realit ții” exprimate prin cuvânt/mit i gest/rit) i straniu (destructurarea i restructurarea pot îmbr ca forme i constructe simbolice mult îndep rtate de pattern-urile inițiale, ca expresie a reject rii celor mai coercitive, care nu mai exprim sau nu mai valoreaz prea mult pentru noile generații)10. Noțiunea de liminoid a fost propus de acela i antropolog american pentru a defini tendințele contemporane; de i similare desf ur rilor rituale, manifest rile actuale s-au desprins de planul sacrului, nu mai dovedesc „adeziune mistic ” i nici nu se mai înscriu în exigențele ceremonialit ții. Sintetizând, putem structura perechi contrastante de caracteristici ale liminoidului în raport cu liminalul: continuu, generat individual / ciclic, subordonat ritmului ritualic impus; fragmentar i marginal, dictat de inițiative individuale / integrat proceselor sociale care determin ordinea existențial de grup; bazat pe reprezent ri particulare / bazat pe reprezent ri colective girate de simbolistica mitului; caracter puternic contestatar, care atenteaz la ordinea social / caracter „inversiv” de moment, care pune sub semnul întreb rii vechea stare i chiar structurile de apartenenț , dar impune imediat o alt condiție i o reinstaurare previzibil a ordinii11. Insistând asupra riturilor de trecere moderne, Mihai Coman face apel la considerațiile lui Pierre Centlivres publicate în studiul Les rites de passage aujourd'hui (1981/1986). Profesorul francez vorbe te, pe lâng sl birea relației cu sacrul, despre renunțarea la emblemele i efigiile exterioare ale trecerii, la slaba implicare a grupurilor largi (comunit ți, colectivit ți) i, implicit, despre restrângerea particip rii la sfera familial ori instituțional (profesional ), fapt corelat i cu estomparea sau chiar „ştergerea importan ei absolute” a mediatorului sau oficiantului principal al riturilor i preluarea prerogativelor acestuia chiar de c tre indivizii direct implicați în trecere, despre marcarea ritual a unor etape ale vieții diferite de cele „clasice” - strâns legate de aspectele vieții contemporane i de instituții precum coala, grupul de vecin tate, serviciul, armata, echipa sportiv – i, în fine, despre contestarea valorilor dominante ale lumilor tradiționale i înlocuirea acestora cu cele locale/zonale i chiar cu „expresii ale contest rii”12. Pornind de la suportul teoretic pe care l-am trecut succint în revist , am început o cercetare a riturilor de trecere „clasice” în context actual ale c rei prime observații privitoare la nunt le propun spre dezbatere i analiz . Am utilizat în demersul meu trei metode principale: observația direct (având ca surse nunțile urbane i rețeaua comercial i de servicii, inclusiv târgurile de nunți organizate de dou ori pe an în Bucure ti), observația participativ (de pe pozițiile de „nunta de rând” i de na ) i studiul surselor virtuale (paginile 10 Victor Turner – The Forest of Symbols. Aspects of Ndembu Ritual, apud Coman – op. cit., p. 178 – 180. 11 Mihai Coman – op. cit., p. 181. 12 cf. Mihai Coman – op. cit., p. 173. Narcisaă tiuc ăăăăăăăăăăăăăăă 139 web ale firmelor specializate i cele ale fotografilor i cameramanilor profesioni ti, presa online, dar i forumurile i blogurile dedicate, în special, tinerelor aflate în pragul c s toriei). Urm rind structura trasat de Claude Rivière, primul palier al analizei este cel al decupajului temporal în privința c ruia am remarcat: comprimarea timpului afectat desf ur rii appex-ului corelat cu o dilatare a etapei liminale (logodna prelungit i alocarea unei perioade ample destinat preg tirilor nunții), reconfigurarea succesiunii rituale i refuzul tradiției prin recurs la scenarii ready made. Ast zi, logodna prelungit şi c s toria de prob constituie norme: tinerii doresc s - i înf ptuiasc i s - i consolideze mai întâi o carier , s - i asigure confortul minim destinat unei c snicii, dar i s se cunoasc mai bine printr-o conviețuire bazat pe consens mutual. Aflați în pragul oficializ rii relației, ei preiau i gestioneaz preparativele nunții de i se poate remarca faptul c s-a trecut de mult, chiar i în mediile tradiționale, de la „nunta ca-n poveşti” şi „nunta în dou p r i”, la recep ia într-o loca ie elegant . Dar tocmai aceast opțiune oblig la o implicare constant , efervescent aproape, întrucât preg tirile de nunt sunt estimate - şi chiar recomandate de firmele specializate i de cei care dezbat chestiunea pe forumuri - la aproape 2 ani. Mai exist i nun i – promovate pe site-urile fotografilor profesionişti – care par s ias complet chiar şi din tiparele modei: rockerii, motocicliştii, EMO, solitarii, ecologiştii, pasionații de anumite sporturi i de destinații exotice, nostalgicii mi c rii hippie i fidelii modei vintage au propriile scenarii. Cu toate acestea, ele p streaz un schelet minimal al riturilor nup iale în ceea ce priveşte succesiunea secven elor-cheie, anumite riteme şi motive, o parte dintre actan i. În plus, dup aprecierea mea, aceste formule spectaculare sunt în cel mai înalt grad integratoare – într-o subcultur – i au ca scop consolidarea grupului de apartenenț i trasarea unor demarcații în raport cu ceilalți. În condițiile marketiz rii acestui rit de trecere, se impun o serie de omisiuni: „vestirile” sau „strig rile în biseric ” nu se mai justific odat ce s-a produs l rgirea ariei de alegere marital , iar op iunea pentru l caşuri de cult privilegiate exclude s vâr irea ceremoniei religioase în parohiile ai c ror membri sunt mirii; ploconul naşilor nu mai este un gest obligatoriu decât în cazul p str rii regulii tradiționale a „na ului de neam” (naşii sunt aleşi de cuplu dintre colegi i prieteni apropiați ca vârst sau pe baza unor criterii precum poziția social , starea material i chiar influența politic ). Devin superflue momente care, în scenariul tradițional, subliniau separarea de vechea stare: dusul zestrei i iert rile la mireas şi la mire, dar i altele cu funcție inițiatic i integratoare s vâr ite la sfâr itul osp țului mare (jocul g inii, jocul miresei pe bani i schimbarea însemnelor vestimentare - „învelitul miresei”). O seam de substituiri au f cut deja carier de multe decenii. Chemarea la nunt , care implica participarea unor persoane învestite temporar cu un rol ceremonial („chem torii”, „vornicii”, „dolie ii”) a fost înlocuit de invita ia personalizat (expediat prin po ta clasic , prin cea electronic sau pur i 140 O perspectivă asupra riturilor de trecere actuale – „nunta de vis” simplu înmânat de c tre viitorii miri), r spunsul fiind a teptat prin acelea i canale. Exist aici dou modalit ți de refuz: cea discret , care nu presupune justific ri i este practicat de invitați nu foarte apropiați de familiile implicate, se materializeaz în expedierea unei simple felicit ri, iar ceea ce s-ar putea numi „infirmare semiparticipativ ” este semnalizat de oferirea anticipat a darului (plicul cu bani) i prezentarea unor pretexte. Preg tirea vestimentar a mirilor, moment de mult deceremonializat, realizat, în paralel, la saloane specializate i/sau în intimitatea propriului c min, presupune totu i participarea unui num r restrâns de asistenți, fie na ii, fie persoane din anturajul mirilor (cavalerii i domni oarele de onoare), al turi de familie. Intuind totu i semnificațiile rituale, fotografii profesioni ti insist asupra acestui moment i includ în albumul de nunt imortaliz ri sau chiar reconstituiri foarte sugestiv regizate. Un ritem interesant adus de modelul contemporan al nunții este t ierea şi împ r irea tortului, care se substituie „mâncatului laolalt (dintr-un blid sau dintr-un sigur ou)”. Dac gestul vechi, tradițional, avea conotații de fecunditate i de comuniune alimentar cu trimitere la „îng duița traiului casnic” i era o concretizare a formulei „împreun la bine i la r u, în bog ție i în s r cie”, fastul „recuzitei alimentare” (tortul supraetajat, excesiv ornamentat, flambat sau împodobit cu artificii) este purt torul unor mesaje ale cuplului adresate asistenței. Ei î i afirm bucuria tr irii momentului, gratitudinea faț de cei care le sunt al turi, opulența promis (sau doar sperat ), nerenunțând îns nici la sugestia de solidaritate, nici la f g duința armoniei domestice. În ultimul deceniu s-a trecut de la momentul ceremonial de integrare a viitoarei neveste – cunoscut în unele zone ale României drept „jocul miresei pe bani” - la valsul mirilor, secvenț cu pronunțat caracter spectacular care deschide recepția nupțial i a generat, la rândul ei, o afacere în sine. Sunt oferite în pachetul evenimentului cursuri de dans la prețuri deloc neglijabile, colile de inițiere propun teme clasice sau contestatare, coregrafii care, a a cum spun wedding planner-ii, țintesc spre trei scopuri: s cucereasc invitații, s fac show i s -i pun pe miri cât mai bine în valoare. Prin urmare, vorbim i aici despre preluarea de c tre protagoni ti a sarcinilor ritual-ceremoniale cu toat suita de modific ri funcționale i semantice: valsul mirilor devine o form spectacular de afirmare a armoniz rii cupului, de emancipare a lui i în acela i timp o reconfigurare a raporturilor i relațiilor familiale i sociale exprimate prin gestul care transmite mesajul: „Ea este a mea i numai a mea: am cucerit-o i o p strez!” Totu i am remarcat i câteva soluții prin care este exprimat separarea de grupul de apartenenț constituit pe criterii de gen i vârst . Unele dintre ele au fost grefate pe riteme i motive rituale mai vechi urmând principiul simetriei, iar altele le-au substituit pe cele percepute ca excesiv de rurale. Astfel ni se înf ți eaz „petrecerea burlacilor” - mai nou i „a burlacelor”, care corespunde „fedele ului” r spândit zonal, în aria de sud - sud-est, - probele maritale ale Narcisaă tiuc ăăăăăăăăăăăăăăă 141 mirelui (legatul drumului i s vâr irea încerc rilor grele, identificarea miresei ascunse, decriptarea enigmelor, formularea r spunsurilor la întreb rile provocatoare ale vornicului mic) au fost eliminate din structura scenariului în favoarea uneia singure: r pirea i r scump rarea miresei, moment nelipsit din orice recepție contemporan i care face deliciul întregii asistențe. În fine, prin reconstituire i anticipare, fotografii completeaz „povestea nunții” imortalizat în albumul de amintiri cu punerea în act a logodnei i secvența simbolic denumit generic „trash the dress” (în fapt, o substituire a „jucatului rachiului roşu/c m şii miresei”), ei realizând aceste imagini în chiar ziua nun ii. Refuzul tradiției este indus a adar de opțiunea pentru un anumit model, scenariu sau „tem ” concretizate în armonizarea cromatic , ornamentele artificiale şi naturale, accesorii şi efecte, momente de divertisment, pe de o parte, i de edințele foto, pe de alta. Uneori efectele sunt neinspirat alese fiind purt toare ale unor mesaje simbolice care contrazic structura teologic a întregului. A a cum s-a v zut din cele câteva exemple, rolul autoritar de odinioar al reprezentantului comunit ții este preluat discret, foarte puțin vizibil, de wedding planner i, în unele momente, de cameraman/fotograf i de DJ. Am detaliat mai sus câteva secvențe care fac parte din sistemul tradițional i, având o mare forț de expresie simbolic , i-au p strat pozițiile privilegiate în scenariile ready made. În epoca audiovizualului i a disemin rii virtuale era imperios necesar ca imortalizarea s ocupe un rol însemnat în memoria cuplului a unor momente solemne sau a unor gesturi simbolice precum: ultima fotografie cu grupul de prieteni în calitate de tineri nec s toriți, semnarea actului de c s torie într-o anumit atitudine, schimbarea inelelor, închinarea cununiilor i împ rt ania, valsul mirilor i t ierea tortului. Lipsesc din demersurile de scenizare ale fotografilor clasicele imagini de grup familial, acestea fiind f cute doar la cererea expres a beneficiarilor. În schimb, am remarcat integrarea cuplului dup oficierea c s toriei în dimensiunea urban ampl : ei pozeaz în parcurile i gr dinile publice, în „locuri ale memoriei” (edificii, monumente), dar i în decoruri simbolice care proiecteaz viața în doi într-un viitor fast sugerând totodat ideea de cale str b tut împreun (în g ri, în castele, la malul m rii sau pe ambarcațiuni, pe poduri ori cheiuri de acostare, dar i în peisaje silvestre romantice sau în lanuri m noase de grâu...) Am mai sesizat introducerea unor riteme i motive rituale simbolice sau personalizate. Acestea fac parte din ofertele şi pachetele de servicii i ar fi destul de greu de decriptat, dac nu ar fi costisitoare, prin urmare conoteaz opulența i armonia traiului viitor: porumbeii albi, fântâna de ciocolat , barul mobil, sculpturile în ghea şi cascadele de fructe. Un comentariu special se cere f cut suvenirelor d ruite de miri (a a numitele „m rturii”). Acestea sunt, 142 O perspectivă asupra riturilor de trecere actuale – „nunta de vis” dup p rerea mea, nişte clone culturale13 (provin din moda occidental a „favors”-urilor), dar denumirea lor este rezultatul unei contaminări: „m rturiile” sunt crucile miniaturale pe care le primesc participan ii la botezul unui creştin, scopul lor str vechi fiind acela de a atesta prezența acestora la integrarea nou n scutului în comunitatea religioas . Dintre mijloacele simbolice de expresie care tind s sparg tiparele tradi ionale mai atrag atenția: op iunea pentru locuri neconven ionale în care fie se s vârşeşte ceremonia religioas , fie se consum simbolic, pentru a fi imortalizate, anumite acte şi gesturi; compunerea i rostirea solemn a anumitor formule (dup modelul american al jur mintelor / wedding vows); adoptarea, cu sau f r însu irea semnificațiilor, a anumitor obiecte („ceva nou, ceva vechi, ceva albastru, ceva împrumutat”, jartiera miresei) şi a unor motive rituale (primirea cu şampanie şi sf râmarea paharelor, în locul „alduitului” mirilor cu ap şi grâu, distrugerea rochiei de mireas , în locul transmiterii acesteia în familie). Actele şi gesturile care marcau odinioar agregarea tinerei so ii sunt complet eludate din scenariile nun ii la mod , singurul motiv ritual care are o palid semnifica ie convergent ar putea fi aruncatul buchetului, dar i aici firmele propun alternative care îndep rteaz gestul de semnificațiile originare, cele ale prefigur rii prin divinație a altei c s torii (acesta poate fi d ruit pur i simplu unei prietene, unei doamne care va s rb tori în curând nunta de argint sau de aur sau înlocuit printr-o atitudine de complet negare cu... o pisic !). Prin aceasta, se poate spune c singurul responsabil al schimb rii de statut pare a fi mirele, fiind negate celelalte roluri patronatoare ale inițierii i integr rii tinerei neveste în grupul familial i în cel social. De fapt, a a cum deja am anticipat, nu p rin ii, ci mireasa (foarte rar mirele) este „regizorul” propriei nun i. Consilierii s i pot fi prietenele, interlocutoarele din spa iul virtual, revistele de specialitate dar mai ales wedding planner-ii. i în privința exercit rii autorit ții grupului lucrurile stau tot la fel: rolul nunului este drastic diminuat, o parte dintre atribu ii fiind preluate, dup modelul occidental, de „groomsman” (cavalerul de onoare al mirelui). Acestui model i se mai adaug , a a cum am ar tat, realocarea atribu iilor vornicului/starostelui nun ii c tre DJ şi fotograf/cameraman. Fiind apreciat ca un moment unic în via (deşi „scenizarea” se repet f r restric ii şi în cazul celei de-a doua c s torii), care nu trebuie umbrit de regrete, melancolie şi emo ii negative, prezen a p rinților mirilor („socrii mari” şi cei „mici”) este abil trecut cu vederea; o alt posibil explica ie ar fi dorin a de afirmare constant şi pregnant a emancip rii tinerilor c s tori i. Ei nu-i întâmpin pe miri, nu stau la masa acestora, nu danseaz obligatoriu cu 13 cf. Nicolae Constantinescu – „Culturaăpopular ăînăeonul globaliz rii:ăgrefe,ăcloneă iă implanturiă culturale”,ă înă Limba și literatura română în spațiul etnocultural dacoromânesc și în diaspora,ăTrinitas,ăIa i,ă2003. Narcisaă tiuc ăăăăăăăăăăăăăăă 143 mireasa, nu rostesc discursuri şi apar doar în fotografii de tip instantaneu. În schimb, prietenii, colegii de şcoal şi de serviciu ai mirilor sunt prezen i în mai toate secven ele rituale subliniind prin aceasta apartenen a la grupul socioprofesional şi delimitarea discret de cel familial. Dac ar fi s reduc la esen atitudinea protagoniştilor în privin a celebr rii c s toriei, parafrazându-l totodat pe V. Turner, aş afirma c , refuzând ritualul - care este transformativ – ei se intereseaz intens de ceremonial şi se dedic întru totul acestuia, chiar dac este evident c el presupune doar confirmarea schimb rii. Problema este îns mult mai complex şi, chiar dac nu o voi detalia aici, voi afirma c , în ciuda mesajelor verbale (invita iile de nunt alc tuite în numele mirilor) şi nonverbale (extragerea cuplului din mediul familial şi performarea rolurilor izolat de acesta), din nevoia de a atenua naturala nelinişte prilejuit de trecerea în sine, mirii se supun în mod evident unor scenarii rituale, cu deosebirea c acestea prezint discontinuit i în raport cu tradi ia. Astfel, chiar şi atunci când scenariul şi „dispozitivul ritual” tind s epateze prin noutate, aceste componente trimit la valori-etalon şi sensuri primordiale ale c s toriei: dragoste, armonie, tr inicie şi mai ales belşug, cu anumite iluzii - abil între inute mirilor de noii „func ionari ai nun ii”, fotografii - privind libertatea, nonconformismul, prelungirea la nesfârşit a afec iunii, un fel de carpe diem imortalizat pentru genera iile viitoare. inutele, chiar dac sunt unicat, se înscriu, de regul , într-un cod vestimentar obligatoriu cu o referen ialitate precis : se men ine albul ca semn al purit ii şi voalul, ca semn al virginit ii, precum şi costumul de mare gal al mirelui. Desigur, nu lipsesc tendin ele nonconformiste, contestatare încurajate de designerii de mod . Marile case de mod au lansat unicate adecvate anumitor „teme” (carnavalesc , burlesc , appache, western cowgirl, cabaret, cocoon) sau, sfidând simbolistica albului, au propus ro ul-sângeriu, provocator, auriul i chiar negrul. Nu este deloc de neglijat faptul c orice firm care confecționeaz sau comercializeaz rochii de mireas ofer un loc privilegiat celor mai celebre ținute din toate timpurile, desigur, cele purtate de prințese sau staruri de cinema. Vestimenta ia grupurilor de tineri se supune şi ea viziunii regizorale a wedding planner-ilor, fiind un fel de uniform de inspira ie hollywoodian , dar şi aceasta are o precursoare în moda urban interbelic evocând totodat inuta grupurilor de druşte şi chem tori, care avea valoare de însemn ceremonial. În retorica ritual am remarcat insistența pe anumite mesaje care se repet prin mijloace diferite; acestea, suprapunându-se, devin redundante (bomboane, pâine şi vin, porumbei, petale de trandafiri şi bolt de flori, confetti tridimensionale în form de inim , c su de dar-colivie, baloane de s pun, costume de mire i mireas pentru sticlele de şampanie). Remarc m, în cazul multora dintre ele, o distorsionare negativ a mesajului global al nunții (e.g. trandafirul, simbol al iubirii, totu i o floare cu spini; colivia, metafor a 144 O perspectivă asupra riturilor de trecere actuale – „nunta de vis” claustr rii; baloanele de s pun i fumul, simboluri ale efemerit ii, substitutele mirilor care „se d ruiesc” generos în cupele nunta ilor...). Este vorba în unele cazuri despre prelu ri ale unor modele care vor s rețin i s impun alte semnificații decât cele cunoscute în cultura româneasc , fapt datorat, între altele, i polisemantismului lor. În concluzie, mesajul transmis de riturile nup iale actuale este excesiv festivizat, artificios şi ludic; solemnitatea şi grandoarea transpar doar din imaginile regizate şi imortalizate. Substituirea unor riteme, motive rituale şi a unor simboluri cu altele împrumutate nu denot emanciparea decât fa de constrângerile tradi iei şi subordonarea fa de altele, cele impuse de firmele specializate, care se dovedesc, dac nu la fel de autoritare, cel puțin persuasive i generatoare de mode i modele. Reducând la câteva tipuri „temele” nupțiale actuale, am identificat nunta ca afirmare a cuplului atomizat, nunta ca spectacol hollywoodian, nunta ca potlach, nunta-copie a celor celebre i, în ultimii ani, nu ca recurs la tradiție ci tot ca o manifestare înscris în sfidarea modelelor, nunta cu amprente tradiţionale. Cu toate c tendin a este aceea de negare sau m car de adaptare a tradi iei i c rolul regizoral al protagoniştilor este decisiv, nun ile actuale se supun unor constructe şi norme care tind s le încorseteze f r ca, aparent, acest lucru s fie perceput. În realitate, tinerii sunt conştien i şi dispuşi s schimbe constrângerile tradi ionale pe capriciile modei având acelaşi principiu ca şi str moşii lor – „a fi în rândul lumii”, al lumii actuale, de bun seam ! Prin urmare, nu ar fi exclus ca, în scurt timp, pentru a induce aceeaşi nevoie de unicitate, de originalitate şi de somptuozitate, strategiile de marketing ale firmelor s recurg la tradi iile locale şi zonale, ca la un pigment pitoresc i s asist m la o folclorizare a nunții atât în spațiul rural, cât i în cel urban.