Sfantul nectarie pocainta si spovedanie

SFÂNTUL NECTARIE EPISCOP DE PENTAPOLE († 1920) POC IN ŞI SPOVEDANIE (1) Tradus şi publicat de M n stirea grec-ortodox Sfântul Nectarie Capitolele selectate au fost traduse din originalul grecesc Peri. ,Aqanasi,aj Yuch/j kai. `Ierw/n Mnhmosu,nwn, N. Panagopoulos Ştampila m n stirii (ptr. scanat) © 2002 Editura M n stirii Sfântul Nectarie M n stirea grec-ortodox Sfântul Nectarie 100 Lake Anawanda Road Roscoe, NY 12776 Toate drepturile rezervate ISBN o-9725504-0-2 POZ Sfântul Nectarie – Decan al Academiei Teologice din Atena (1894-1908) INTRODUCERE Nenum ratele minuni s vârşite de Sfântul Nectarie în toat lumea sunt motivul care l-au f cut foarte iubit şi cunoscut creştinilor de pretutindeni. Ca o urmare, întreaga lui str lucire teologic şi literar a fost în mare m sur ignorat . Scrierile Sfântului Nectarie – care seam n cu o rev rsare a unei inimi iubitoare de Dumneezeu – îl arat pe Sfântul secolului nostru a fi nu numai un ierarh înv at, ci şi un continuator al tradi iilor Sfin ilor P rin i ai Bisericii ortodoxe. Ele sunt rodul credin ei şi al cunoaşterii, al ascezei şi erudi iei, al evlaviei şi ştiin ei; rodul unei vie i sfinte şi al unei teologii autentice. Întreaga lui via a fost un model de împlinire a poruncilor Evangheliei lui Hristos. Împodobit cu dragostea de Dumnezeu şi de om, cu smerenie, cu înfrânare şi jertf de sine pentru fra ii s i, el a devenit atât un doctor şi o c l uz pentru suflete, cât şi un pedagog str lucit şi, dup m rturia contemporanilor s i, un „minunat psiholog”. Avem marea bucurie s v prezent m aceast mic parte din complexa sa oper literar ; este vorba de un studiu asupra Pocăin ei şi spovedaniei, care se constituie ca un epilog al c r ii sale Despre nemurirea sufletului. Cerem cititorilor s fie în eleg tori fa de sc p rile ce se vor fi strecurat în text şi s ne ierte eventualele greşeli. Ne rug m ca harul Domnului nostru, „care întotdeauna plineşte neputin ele oamenilor” s ne ajute s public m şi alte traduceri – în limba englez din celelalte scrieri ale Sfântului nostru P rinte, pentru folosul şi înt rirea tuturor cititorilor evlavioşi. În sfârşit, îi cerem Sfântului Nectarie s mijloceasc pentru noi, ca s fim învrednici i de fericirea vie ii veşnice adev ratul scop al vie ii noastre. P rin ii M n stirii Sfântului Nectarie PARTEA I POCĂINŢA DESEN Întoarcerea fiului risipitor (de prelucrat şi scanat) 1. DESPRE POCĂINŢĂ Dup cuvântul Sfântului Ioan Damaschin, poc in a este întoarcerea de la via a dup fire la via a împotriva firii, de la diavol la Dumnezeu prin asceză 1 şi nevoin ă 2 ; mai mult, ea este o întoarcere de bun voie de la p cate la virtu ile opuse acestora. Semnele poc in ei sunt remuşcarea şi schimbarea min ii, în vreme ce însuşirile poc in ei sunt zdrobirea inimii, lacrimile, respingerea p catului şi iubirea virtu ilor. Este necesar ca poc in a s fie sincer . Este sincer atunci când este înso it de zdrobirea inimii/Dar sinceritatea vine din zdrobirea inimii, de/din dispozi ia de a împlini [engl. compensate = a satisface, vezi mai departe nota] Dreptatea Dumnezeiasc şi de m rturisirea propriilor p cate. Adev rata poc in este schimbarea min ii pentru propriile ac iuni, o schimbare a vie ii morale, o schimbare spre mai bine, o lep dare total de via a anterioar şi de p cat, o dorin neclintit de practicare a virtu ilor, o unificare des vârşit a propriilor voiri cu voia dumnezeiasc . De aceea, poc in a este renaşterea moral a omului şi punctul de plecare pentru o via nou şi virtuoas . 3 Un model de poc in autentic ne este dat de Proorocul Isaia, cel care îi îndemna pe evrei s se poc iasc şi s se întoarc la Dumnezeu. Iat ce spune el: Spăla i-vă, fi i cura i; lepăda i răută ile voastre dinaintea ochilor Mei; opri i-vă de la răută i; învă a i să face i binele; căuta i dreptatea, ajuta i-l pe cel nedreptă it, face i dreptate orfanului, apăra i pe văduvă! Veni i să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e purpura, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi roşii ca focul, ca lâna albă le voi face (Is. 1: 16-18). Cel ce se poc ieşte cu adev rat, dobândeşte o inim înfrânt şi smerit . David, proorocul şi regele, este un exemplu gr itor de poc in . Mintea şi inima lui, sufletul şi trupul, atât omul l untric cât şi cel din afar dau m rturie de o schimbare adev rat a min ii şi de dorin a arz toare de împ care cu Dumnezeu. Psalmii lui, plini de râvn dumnezeiasc , - în special psalmul de poc in 4 prin care el caut mila Domnului – sunt reflexii transparente/transparen e pline de har prin care sunt reflectate dumnezeiasca lui râvn şi firea sa înfl c rat dup adev rata poc in . Acest fel de inim înfrânt şi smerit Dumnezeu nu o va urgisi. 1 a;skhsij: efort, practic , exerci ii. În scrierile patristice, asceza poate c p ta diverse în elesuri. Cel mai adesea se refer la modul de via auster (de aici ascetism) practicat de c lug ri şi pustnici. Mai este folosit şi cu în elesul de via monahal . În sens larg, asceza este practicarea evlaviei, a vie ii jertfelnice ori a oric rui efort duhovnicesc, exerci iu sau rânduial (de ex.: rug ciunea şi postul) pe care le împlinesc to i creştinii. 2 po,noj: în scrierile patristice cuvântul nevoin se refer la suferin şi durere asociate cu lupta duhovniceasc împotriva diavolului, la rânduiala ascetic (de ex. postul) şi lucrarea min ii (de ex. rug ciunea) împlinite atât de monahi cât şi de laici. 3 O adev rat împlinire a poruncilor sau a unor reguli oarecare nu se poate face decât de dragul unei persoane, în cazul nostru Persoana lui Hristos; descoperirea Împ r iei Cerurilor [Pocăi i-vă, că s-a apropiat Împără ia Cerurilor (Mt. 4: 17)] dinl untrul omului cu ajutorul lui Dumnezeu sau al celor trimişi de El în mod tainic, este singurul impuls ce ne poate îndemna la o via virtuoas de poc in ; dat fiind faptul c este o scriere concentrat mai mult pe problema spovedaniei şi a poc in ei, acest aspect hristologic se v deşte mai mult „printre rânduri” [n. tr.]. 4 Ps. 50. Pilde de poc in asem n toare sunt acelea ca a lui Manase, regele lui Iuda; a ninivitenilor; a vameşului, şi cea a fiului risipitor. Poc in a lui Zaheu ne arat , totodat , atât un mod prin care se vindec p catul cât şi un mod prin care este compensat /satisf cut [compesnsated] jignirea 5 adus Drept ii Dumnezeieşti. Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptă it pe cineva cu ceva, întorc împătrit (Lc. 19: 8). Mirul desfrânatei poc ite, lacrimile lui Petru, poc in a tâlharului sunt pildele cele mai gr itoare de adev rat poc in , dar şi de dragoste a lui Dumnezeu fa de om. Un exemplu de fals poc in /poc in f arnic este Faraon, care şi-a m rturisit p catul de zece ori, a cerut iertare de zece ori, de zece ori L-a mâniat pe Dumnezeu şi, în final, s-a pornit împotriva voin ei lui Dumnezeu. Inima lui înd r tnic n-a putut fi smerit /îmblânzit /umilit de p catele sale, aceasta r mânând învârtoşat şi de neînduplecat (Ieş. 10: 16-20). Poc in a lui a fost din frica de a nu fi pedepsit sau ucis şi nu din sim mântul c a p c tuit împotriva lui Dumnezeu, nu din conştientizarea p catului s u celui mare. Acesta a fost şi motivul pentru care a fost acoperit de adâncurile M rii Roşii, suferind pe drept pentru falsa lui poc in . Prosblhqei,sij = jignire, ofens , r nire. Cuvântul are şi în elesul de îndurerat sau v t mat. Sf. Nicodim Aghioritul spune c „fiecare p cat Îi ‚aduce ofens ’ sau Îl ‚insult ’ pe Dumnezeu, deoarece oc r şte pe Dumnezeu şi se opune Lui. Fiind ceva ce nu exist , aduce ofens şi se opune existen ei lui Dumnezeu. Fiind ceva r u, oc r şte bun voin a lui Dumnezeu. Fiind ceva slab şi bolnav, loveşte în puterea lui Dumnezeu. Fiind s vârşit din neştiin , oc r şte în elepciunea Sa. Şi, pentru c este numit şi este o nedes vârşire şi o lips , ofenseaz şi se opune des vârşirilor f r de sfârşit ale lui Dumnezeu. Fiind un p cat şi o nedreptate, ofenseaz şi huleşte legile şi poruncile lui Dumnezeu. Şi, aşa cum fiecare cuvânt spus împotriva lui Dumnezeu este numit blasfemie deoarece loveşte în slava şi numele lui Dumnezeu, tot astfel, se poate spune c orice p cat Îl loveşte pe Dumnezeu, nu numai fiindc în sine este opus binelui, dar şi fiindc acesta, venind de la creatur , d s se în eleag c F c torul este hulit ca Unul Care este privit ca r u deoarece a creat lucruri rele” (Războiul nevăzut, Editura Bunavestire, 1996, pp. 10-11, n. tr.]. Sfântul Apostolul Pavel spune şi el: Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii? (Rom. 2: 23). Şi iar şi: Să nu întrista i Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu (Ef. 4: 30). 5 2. ESTE DE TREBUINŢĂ/OBLIGATORIU [engl. obligated] SĂ NE GRĂBIM SPRE POCĂINŢĂ. Primejdia de a ne pierde sufletele trebuie s se constituie ca un îndemn spre a ne îngriji de mântuire. Pe cel ce nu se îngrijeşte de mântuirea sufletului s u îl amenin dou primejdii: fie aceea c îl poate g si moartea, fie c îl poate p r si harul. În ambele cazuri, r ul este imens, deoarece urmarea este moartea sufletului. Iat ce ne înva Sfântul Ioan Gur de Aur: „Nu amâna i întoarcerea la Domnul, nici nu aştepta i de pe o zi pe alta, ca nu cumva s v pierde i în timp ce aştepta i. Vremea mor ii este necunoscut ; şi este necunoscut pentru urm toarea pricin : ca s priveghea i totdeauna. De aceea, ziua Domnului vine la fel ca un fur în noapte; nu pentru a fura, ci pentru a ne a ne ajuta/stimula/determina/face/îndemna s fim mereu în stare de veghe. Pentru c cel ce prevede venirea furului/ştie c va veni un fur, st şi privegheaz şi, aprizându-şi candela, este totdeauna treaz. În acelaşi fel, aprinzând flac ra credin ei şi având o via curat , ine i strâns şi cu bucurie candelele într-o contiun priveghere. De vreme ce nu ştim când vine Mirele, trebuie s st m preg ti i permanent, ca atunci când va veni, s ne g seas priveghind.” Sfântul Grigorie Teologul spune şi el: „Nu este de trebuin s aştep i un anumit timp pentru a te îndrepta, deoarece nu ştii ce se poate întâmpla mâine. Mul i, f când fel şi fel de planuri, nu au ajuns pân a doua zi s le duc la bun sfârşit.” „Dac continui s - i pierzi vremea aşteptând ziua de mâine, prin pu ina ta amânare vei fi jefuit de cel r u, dup cum îi e obiceiul s fac el în astfel de cazuri. D -mi mie, spune el, prezentul, iar lui Dumnezeu d -I viitorul; d -mi tinere ea, iar lui Dumnezeu d -I b trâne ea; d -mi desf t ri, iar Lui z d rnicia [uselessness]. Cât de mare este primejdia care te înconjoar ! Multe sunt necazurile ce ne pot ap rea în cale! R zboiul te-a istovit; un bob a c zut unde nu trebuie (un lucru atât de neînsemnat, de ai o p rere bun despre tine, nu uita cât de uşor poate muri omul); ori aluneci pe calea b uturii, ori te-a doborât un vânt, ori un cal a fugit cu tine, ori ai luat o otrav şi te chinuie, ori ai fost g sit bolnav atunci când trebuia s fii de folos.” Harul lui Dumnezeu îl p r seşte pe cel ce nu se poc ieşte deoarece acesta a fost nep s tor fa de bun tatea, îng duin a şi r bdarea lui Dumnezeu. Iat ce spune Apostolul Pavel celui ce st ruie în p cat: Şi tu, omule, care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispre uieşti tu bogă ia bunătă ii Lui şi a îngăduin ei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăin ă? Dar, după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, î i aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecă i a lui Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui (Rom. 2: 3-6). Îng duin a dumnezeiasc se transform în mâhnire [indignation], r bdarea în ner bdare, bun tatea în scârb . Iat pricina pentru care corifeul Apostolilor ne avertizeaz şi el, s nu ne l s m înşela i. Nu trebuie s privim r bdarea şi îng duin a lui Dumnezeu ca o t r g nare, deoarece El nu e del s tor ci dovedeşte îng duin , nevrând ca cineva s piar , ci ca to i s vin la poc in . Domnul nu întârzie cu făgăduin a Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci to i să vină la pocăin ă. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. [II Pt. 3: 9-10). C trebuie s ne gr bim a-L c uta pe Domnul, o spune Însuşi Domnul: Mă ve i căuta şi nu Mă ve i găsi (In. 7: 34). De aceea, atâta timp cât suntem chema i de har, este trebuin de o apropiere continu . 6 Lipsa acestei apropieri face ca atunci, într-un târziu, când ne vom decide s c ut m harul, s nu-l mai g sim, deoarece uşa se va închide şi, în timp ce noi vom striga: deschide-ne, deschide-ne nouă, Mirele ne va r spunde/s ne r spund â: nu vă cunosc pe voi (Mt. 25: 12). 7 Am tr it în p cat; poate c vom şi muri în p cat. Cine poate afirma/dovedi pentru noi opusul, dac noi r mânem nepoc i i? Iat ce spune Domnul iudeilor: Eu Mă duc şi Mă ve i căuta şi ve i muri în păcatul vostru (In. 8: 21). Deci, dac nu ne vom poc i atâta timp cât Îl avem pe Hristos chemându-ne la El, vom muri în p catul nostru; Îl vom c uta, dar c utarea noastr va fi în zadar. 8 De aceea, este necesar s lu m aminte bine, c este de mare de trebuin s ne gr bim spre poc in , atât pentru faptul c harul lui Dumnezeu ne poate p r si, cât şi pentru aceea c , adesea, înseşi p catele ne pot aduce o moarte n prasnic şi neaşteptat , aşa cum afirm Apostolul Pavel în Epistola adresat corintenilor celor p c toşi: De aceea, mul i dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mul i au adormit (murit) (I Cor. 11: 30). Un exemplu de p r sire din partea lui Dumnezeu despre care d m rturie Scriptura este cazul lui Sedechia, regele lui Iuda, care, în ciuda faptului c a c utat mil prin proorocul Ieremia, cerându-i acestuia s se roage lui Dumnezeu pentru el şi popor (cf. Ier. 21: 2), a fost nimicit împreun cu regatul s u. Totuşi, Ieremia a primit porunc de la Dumnezeu s nu se roage pentru ei, deoarece îl d duse pe Sedechia împreun cu regatul s u pe mâna înfricoş torului tiran Nabucodonosor, regele Babilonului. Iat pricina pentru care Ieremia nu s-a rugat pentru ei. Oraşul a fost cucerit şi jefuit; au trecut prin ascu işul sabiei de la cel mai mic pân la cel mai b trân. Toat familia lui Sedechia a fost m cel rit sub ochii acestuia; lui i-au scos ochii, apoi l-au pus în lan uri şi l-au dus ca rob în Babilon. Dumnezeu Şi-a v rsat sup rarea şi urgia asupra lui Sedechia, fiindc aceştia [poprul s u] au nesocotit şi au luat în batjocur cuvintele proorocului Ieremia, şi-au învârtoşat inimile, ca s nu se mai întoarc /refuzând s se întoarc c tre Domnul (cf. Ier. 52: 7-11). 6 Deducem de aici c harul nu e ceva ce se dobândeşte într-o vreme oarecare, nemaifiind apoi nevoie de c utarea lui; Sfântul Nectarie vorbeşte de o împ rt şire progresiv de harul lui Hristos, nesfârşit în harurile Sale, ca Unul ce cuprinde toate marginile lumii şi ale Universului. Prin urmare, nu este important atât s dobândim oarecari daruri duhovniceşti cât mai ales a încerca, paradoxal, s -L cuprindem pe Cel necuprins, s ne apropiem de El. [n. tr.]. 7 E una cu a spune: Eu vă ştiu, pentru că Eu v-am creat, dar nu vă ştiu să-Mi fii fost alături, nu v-am cunoscut personal, pentru că a- i refuzat aceasta [n. tr.]. 8 Apostolul Pavel ne d un exemplu asem n tor: Şi să nu fie vreunul desfrânat sau întinat ca Esau care, pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Şti i că, mai pe urmă, când a dorit să moştenească binecuvântarea, nu a fost luat în seamă, căci, deşi cu lacrimi a căutat-o, n-a mai avut cum să schimbe hotărârea (Evr. 12: 16-17). Desigur c este înfricoş tor, dar este şi drept. 9 Este firesc ca cel ce-L p r seşte pe Dumnezeu s fie şi el, la rândul lui, p r sit de El. Este drept ca cel ce d la o parte harul chem rii lui Dumnezeu s fie şi el dat la o parte de Dumnezeu. Este drept ca Dumnezeu s -Şi întoarc fa a de la cei ce-L p r sesc şi sunt indiferen i fa de El. Sfântul Grigorie al Nyssei remarc faptul c , „în acest fel, dreapta judecat a lui Dumnezeu e în func ie de dispozi iile noastre; acele sim iri/tr iri dinl untrul nostru, pe acestea ni le achit /pl teşte/r spl teşte [remits] dreptatea, f când judecat în func ie de ele”. Graba noastr de a ne întoarce şi de a ne poc i cât mai repede este dictat şi de primejdia neputin ei de a ne mai întoarece la Dumnezeu; un obicei r u 10 e în stare s ne fac incapabili de poc in , fapt ce ar trebui s ne înfricoşeze teribil. Obiceiul ce rezult dintr-o repetare/s vârşire continu a p catului devine în sufletul omului o stare „fireasc ,” prinzând atâta putere încât nimeni nu mai este în stare s -i reziste: puterea lui a copleşit pân şi legea natural . Prin urmare, atunci când în noi împ r eşte un viciu, noi ne pred m lui devenindu-i robi. Voin a liber şi-a pierdut definitiv independen a. Omul şi-a abandonat voin a liber ,de aceea puterea voin ei lui se dovedeşte slab şi incapabil de a lupta împotriva viciului, fiecare încercare de redobândire a libert ii pierdute dovedinduse zadarnic . Lupta face ca aceast sl biciune s se v deasc şi mai mult. Persoana care a fost cucerit de viciu ac ioneaz , se comport şi îndeplineşe totul ca o slug , ca un subordonat. Voin a personal a încetat; ea va îndeplini ordine precum i se ordon . Vocea omului l untric se va scufunda în r runchi/stern. Viciul devine foarte chinuitor, deoarece, chiar dac puterea patimilor s-a rispit, viciul insist s fie înt rit de acestea. Iat cum arat un viciu, iat -i puterea, iat cât de tiran poate fi. Odat ce apuc s ne domine, e capabil s ne controleze dorin ele, s ne rânduiasc ac iunile, iar frâiele prin care ne controleaz dispozi iile nu îi cad nicodat din mâini. Atunci totul va fi pierdut; orice 9 Dreptatea este un atribut al lui Dumnezeu. Mai mult, cerin a drept ii sau a „drepturilor omului” este o dorin general-uman . Scriptura abund de versete care dau m rturie despre faptul c Dumnezeu este un Judec tor Drept care va face dreptate tuturor : ...că vei judeca popoarele cu dreptate (Ps. 66: 5), ...ca să judece pe poporul Său cu dreptate, ...dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău (Ps. 88: 14), ...judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său (Ps. 95: 13) ...judeca-va lumea cu drepatate şi popoarele cu nepărtinire (Ps. 97: 11). Biserica ortodox are o viziune corect asupra rela iei dintre iubirea şi dreptatea lui Dumnezeu. În via a de acum predomin iubirea lui Dumnezeu Care aşteapt cu r bdare ca omul s se poc iasc şi s se întoarc la El, în vreme ce, la a Doua Venire (şi de atunci încolo) dreptatea lui Dumnezeu se va accentua, devenind pe deplin lucr toare. Interpretând versetul: Mila şi judecata Ta voi cânta, Doamne (Ps. 102: 2), Sfântul Vasile spune: „El îmbin mila cu judecata, astfel încât judecata cea dreapt s fie micşorat /atenuat de mil . C zice: De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne cine va suferi? (Ps. 129: 3) Dumnezeu este bun, dar şi drept; dreptatea este r splata cuvenit , dup cum este scris: Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drep i cu inima; Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea [Ps. 124: 4-5]. El este Milostiv, dar este şi Judec tor. Pentru c El iubeşte mila şi judecata, din aceast pricin spune Psalmistul: Mila şi judecata Ta voi cânta, Doamne. În elegem deci c Domnul este atât Drept cât şi Milostiv. Ştiind acestea, s nu ne m rginim a-L cunoaşte numai în parte, nici s ne folosim de bun voin a Lui ca pricin pentru a fi leneşi” Iar Isihie spune: „Dar înaintea Judec ii st mila şi apoi judecata. Pentru c Judec torul nostru este Milostiv, totuşi, nu atunci când judec , ci acum când nu-Şi pune în lucrare judecata. Deci, mila este pentru vremea de acum, în timp ce judecata este pentru viitor. P c tuind, noi nu putem nici dezn d jdui, dar nici nesocoti p catul.” Iar Teodoret spune: „Prima venire a lui Hristos a fost cu mult mil , în timp ce la a Doua Venire va fi mult dreptate. Pentru că noi to i trebuie să ne înfă işăm înaintea Scaunului de Judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău (2 Cor. 5: 10) (Eftimie Zigaben, Tâlcuire la cei 152 de Psalmi ai lui David). 10 Un viciu, o patim [n. tr]. n dejde de mântuire va disp rea; nu va mai r mâne nici o raz de lumin . 11 A tr it cineva în p cat? Va muri tot în p cat. De aceea, este necesar s ne gr bim spre poc in înainte ca p catul s ni se fac viciu; deoarece, în acest caz, nu mai poate fi n dejde de mântuire 12 . DESEN (de scanat) Asceza este maica virtu ilor 11 Ca nu cumva cineva s cread c Sf. Nectarie înva r t cirea predestina ionist a calvinilor vom da unele explica ii. Calvinii cred, în mod eronat, c omul este predestinat de Dumnezeu, fie spre rai, fie spre iad; pornind de aici, s-a spus c faptele bune sunt irelevante pentru mântuire, şi deci singurul lucru care trebuie este credin a în Hristos. Deşi Sf. Nectarie foloseşte termeni precum: „niciodat ,” „dezn dejde, „voin a liber şi-a pierdut definitiv independen a,” aceştia nu trebuie în eleşi la modul protestant. Sf. Nectarie foloseşte hiperbole pentru a accentua realitatea viciului şi a p catului. Aceste hiperbole sunt folosite şi în Scriptur . De plid , Hristos spune: Eu, când Mă voi înăl a de pe pământ, îi voi trage pe to i la Mine [In. 12: 32]. Iar Sfântul Ioan, ucenicul pe care Îl iubea Iisus, scrie: Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde căr ile ce s-ar fi scris [In. 21: 25]. E clar c nu to i au crezut în Hristos, iar p mântul putea cuprinde toate c r ile ce s-ar fi putut scrie despre faptele lui Hristos. Dar Hristos spune „to i” cu în elesul de „mul i,” iar cel iubit de el a vrut s accentueze valoarea şi m re ia faptelor lui Hristos. În mod asem n tor, Sf. Nectarie avertizeaz asupra realit ii experien ei. Urm toarea istorioar de la Sfântul Avv Dorotei se apropie de ceea ce vrea s spun /cuvintele [captures the spirit = prinde duhul] al Sf. Nectarie: „Un mare b trân (Varsanufie) se odihnea cu ucenicii s i într-un loc, în care erau feluri i chiparoşi mari şi mici. Şi zise b trânul unuia dintre ucenici: „Smulge chiparosul acela.” Şi era foarte mic. Şi îndat fratele l-a smuls cu o singur mân . Apoi îi ar t lui b trânul un altul mai mare decât cel dintâi şi-I zise: ‚Smulge-l şi pe acesta!’ Iar acela, cl tinându-l cu amândou mâinile, îl smulse şi pe acesta. Îi ar t altul şi mai mare. Iar cl tinândul şi ostenindu-se şi asudând mult, îl smulse şi pe acela. Apoi îi ar t b trânul pe un altul şi mai mare; dar acela ostenindu-se şi asudând mult, nu l-a putut smulge. Când îl v zu deci b trânul pe acela c nu poate, porunci altui frate s se ridice şi s -i ajute aceluia; şi aşa au putut amândoi s -l smulg şi pe acesta. Atunci zise b trânul fra ilor: ‚Iat aşa sunt şi patimile, fra ilor. Cât timp sunt mici, de voim, putem s le scoatem cu uşurin . Iar dac le dispre uim ca mici, se învârtoşeaz , cer mai mult osteneal . Iar dac se înt resc şi mai mult împotriva noastr , nu le mai putem scoate nici cu osteneala prin noi înşine, de nu vom avea ajutorul vreunor sfin i, care s ne sprijineasc , dup Dumnezeu.’” [Avva Dorotei, Diferite învă ături de suflet folositoare, Filocalia, Vol. IX, 1980, p. 588, n. tr.]. În leg tur cu cele spuse înainte de istorioar , se cuvine ad ugat faptul c hiperbolele folosite de Sf. Nectarie sunt ceva mai mult decât nişte mijloace de a accentua realitatea p catului. Ele exprim o realitate: omul c zut în adâncul p catului e vrednic în acel moment de osânda veşnic , totul e pierdut în acel moment, dar nu înseamn c Dumnezeu nu îi mai las o cale de ieşire într-un viitor mai mult sau mai pu in îndep rtat. În literatura aghiografic sunt cazuri de persoane c zute în cele mai terbile vicii posibile, dar care s-au ridicat s vârşind cele mai „teribile” acte de smerenie. Cine spune c aceste acte reprezint o practic a trecutului, azi demodat , Îl socoteşte pe Dumnezeu neputincios, Îi t g duieşte ajutorul [n. tr.]. 12 Aceast afirma ie trebuie legat de ceea ce Sfântul spunea mai înainte: cel ce l-a p r sit pe Dumnezeu, este şi el la rândul lui p r sit de Dumnezeu . Aceasta se întâmpl simultan. Lucrul se petrece în acelaşi timp. Este o desp r ire cu ştiin şi voin , conştient , un p cat împotriva Duhului Sfânt; şi, aşa cum spunea Avva Dorotei în pasajul citat, în acest caz va fi nevoie de ajutorul sfin ilor, sau de un act special al lui Dumnezeu, dublat, mai devreme sau mai târziu, de un efort „disperat” al omului [n. tr.]. 3. OBIŞNUINŢA DE A PĂCĂTUI ADUCE MOARTEA Trebuie s ne împotrivim cu t rie p catului; dac acesta r zbate şi apuc de ne fur consim mânul, chiar şi numai o dat , el va deveni adev ratul nostru st pân. Un exemplu potrivit, care ne va ar ta caracterul înşel tor şi tiranic al p catului, este metoda prin care Semiramida a pus mâna pe regat şi a devenit regin . Uzând de diverse gesturi de afec iune, Semiramida a reuşit s -l conving pe so ul ei, Nino, regele Asiriei, s renun e pentru numai o zi la conducerea regatului şi s -i înmâneze ei sceptrul regatului. Dar care a fost prima mişcare a reginei? A poruncit ca so ul ei, Nino s fie executat, ca astfel s -şi asigure o putere pe via . Exemplul de mai sus e cum nu se poate mai potrivit, aplicabil în toate aspectele/cazurile/situa iile. P catul, ca şi Semiramida, se lupt prin diferite mijloace pentru a ob ine consim mântul unei persoane. De îndat ce-şi împlineşte aceast dorin , cucereşte omul, împresoar şi ucide ra iunea, îşi construieşte tronul pe inima omului şi r mâne la controlul acesteia pentru tot restul vie ii acestuia. Iat cum lucreaz p catul..., iat -i caracteristicile. De aceea, s nu capitul m în fa a meşteşugirilor lui, s nu-i pred m autoritatea/controlul asupra inimii noastre. S nu facem ceea ce omul l untric nu doreşte. 13 S nu ne supunem voin a liber voin ei p catului. S nu consim im la nimic din ceea ce este contrar legii morale. Nimic s nu ne înmoaie inimile. Fie ca inima noastr s se dovedeasc mai tare ca o elul chiar şi în fa a celor mai mângâietoare cuvinte. Fie ca lacrimile, suspinele, f g duin ele şi amenin rile s nu ne impresioneze cu nimic. S st m tari şi neclinti i în convingerile noastre, ca nu cumva, dup pu in vreme, s ne umplem obrajii posomorâ i cu lacrimi de regret, zadarnice şi neroditoare. Renun area laş ne va pune în fa a unui îndoit r u: primul, ruşinea; al doilea, necazurile/triste ea/dezn dejdea. Şi invers, împotrivirea curajoas la r u ne va umple de t rie, slav şi str lucire. Sfânta Scriptur ne ofer cele mai gr itoare exemple. Dintre b rba i, îl avem pe preafrumosul Iosif, care a ales s sufere orice fel de necazuri – chiar şi moartea – pentru a-şi p stra principiile [engl. ideals] morale, pentru a-şi p stra libertatea moral şi pentru a respecta Legea lui Dumnezeu. Dintre femei, o avem pe virtuoasa Suzana, care a ales mai degrab moartea decât p catul. Dac Nino nu ar fi cedat mângâierilor Semiramidei, ea i-ar fi r mas supus pentru toat via a. Deci, statornicie şi curaj; numai prin acestea ne vom p stra autoritatea/suveranitatea min ii şi libertatea moral . Exemplul lui Nino ne înva c trebuie s ne temem nu numai de puterea obişnuin ei de a p c tui, ci şi c a p c tui chiar şi numai o dat este primejdios şi însp imânt tor. Pentru aceasta, este de trebuin s fugim cu toat puterea de p cat. Totuşi, dac am p c tuit, s ne poc im cât de repede putem ca s nu devenim robi ai p catului. Sfântul Vasile cel Mare zice: „dac este atât de însp imânt tor a p c tui, cu cât mai însp imânt tor este s st rui în p cate?” Dumnezeiescul Gur de Aur zice şi el: „Nu este însp imânt tor a p c tui, ci dup c derea în p cat, s a r mâi/zaci la p mânt şi s nu te ridici; a- i ascunde sl biciunea st rilor tale cu gânduri de disperare, r mânând totodat nesim itor şi ignorant cu bun ştiin fa de propriile- i îndatoriri.” Şi iar şi: „a p c tui, 13 Vezi Rom. 7: 22 [n. tr]. este, poate, omenesc; dar a st rui în p cat, atunci nu mai este omenesc ci cu des vârşire satanicesc/diavolesc. 4. DESPRE ADEVĂRATA POCĂINŢĂ ŞI ROADELE SALE În eleptul Didim [cel Orb] zice c adev rata poc in cur eşte mintea celui ce se poc ieşte. Sfântul Nil afirm c o poc in bun este de mare folos pentru mântuire; pentru aceasta, trebuie ca ea s fie cultivat /lucrat /împlinit permanent, ca s ne putem mântui şi s nu ne pierdem; c ci atunci când v întoarce i cu suspine, zice proorocul, (Is. 30: 15) atunci v ve i mântui. Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăin ă spre mântuire, fără părere de rău [Rom. 7: 10]. Nimeni nu a pierit vreodat folosind puternicul leac al poc in ei. Sfântul Ioan Gur de Aur: „Poc in a este pricina Împ r iei Cerurilor, intrarea în rai, bucuria veşnicei desf t ri. Cel ce se poc ieşte pentru r ul ce l-a s vârşit, chiar dac nu dovedeşte o poc in pe m sura p catelor sale, cu toate acestea, el va primi o r splat pentru poc in a sa.” Clement Alexandrinul: „Cel care a avut înainte o via stricat şi tic loas , dac în urm se poc ieşte, prin timpul de dup poc in , şterge p catele vie uirii sale celei rele de mul i ani.” Şi iar şi: „A te poc i cu nef rnicie înseamn a te opri de la p cat şi a nu te mai uita în urm .” Şi în alt parte: „Nu este bine s p c tuieşti, dar bine este s te poc ieşti; la fel cum este de dorit s fii s n tos în toat vremea, este de dorit s te şi recuperezi dup boal ..., deci cel ce a f cut mari fapte bune în via a lui, dac îns la sfârşitul vie ii a alunecat spre p cat, zadarnice sunt toate ostenelile lui de dinainte” Sfântul Vasile cel Mare sf tuieşte: „Nu dezn d jdui, nici nu înceta a te ruga, ci apropie-te, chiar dac eşti p c tos, ca s -L sl veşti pe St pânul şi s -I dai pricin s - i arate bun voin a Lui atunci când p catele î i sunt iertate. Tot aşa, dac î i este team s te apropii, ai împiedicat m rinimia Sa şi ai trecut cu vederea nem surata Lui bun tate.” Şi iar şi: „Am fost v t ma i prin p cate? S ne vindec m prin poc in ; totuşi, poc in a f r post este zadarnic .” DESEN 5. DESPRE CHEMAREA PĂCĂTOŞILOR, ADRESATĂ DE IUBITORUL DE OAMENI DUMNEZEU Prin to i proorocii, Dumnzeu i-a chemat la poc in pe to i cei ce au p c tuit. Prin proorocul Maleahi, El îi cheam astfel: Întoarce i-vă către Mine, şi Eu Mă voi întoarce către voi, zice Domnul Savaot (Mal. 3: 7). Prin Proorocul Ieremia, El îi mustr astfel: Aşadar să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea; îndrepta i-vă căile şi purtările voastre (Ier. 18: 10). Prin proorocul Isaia, El zice: Eu sunt Domnul, şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine. Dumnezeu drept şi izbăvitor nu este altul decât Mine. Întoarce i-vă către Mine şi ve i fi mântui i, voi cei ce locui i inuturile cele mai îndepărtate ale pământului! (Is. 45: 21-22) Prin proorocul Ioil, Dumnezeu cheam la poc in zicând: ‚Întoarce i-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns, cu tânguire.’ Sfâşia i inimile şi nu hainele voastre, şi întoarce i-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult-milostiv şi-I pare rău (Se căieşte) de răul pe care L-a trimis asupra voastră (Ioil 2: 12-13). Prin proorocul Zaharia, Dumnezeu cheam la poc in zicând: Întoarce i-vă către Mine, zice Domnul Savaot (Zah. 1: 2). Iar prin proorocul Iezechiel, El zice: Căci Eu nu voiesc moartea celui ce moare. Pocăi i-vă şi vă întoarce i de la toată necucernicia şi necredin a. De ce să muri i voi, casa lui Israel? (Iez. 18: 30-31). Înaintemerg torul a fost un prooroc al poc in ei. Însuşi Mântuitorul a venit şi a propov duit poc in a şi iertarea p catelor: Veni i la Mine, to i cei osteni i şi împovăra i, şi Eu vă voi odihni pe voi (Mt. 11: 28). Dumnezeiescul Gur de Aur, tâlcuind acest verset, zice: Nu cutare şi cutare, ci to i veni i la Mine, to i cei împov ra i, to i cei întrista i, to i cei cu p cate! Veni i, nu ca s v pedepsesc, ci ca s v iert p catele! Veni i, nu pentru c am nevoie s M sl vi i, ci pentru c doresc mântuirea voastr . C Eu vă voi odihni pe voi! N-a spus numai: Vă voi mântui, ci ceea ce-i cu mult mai mult: Vă voi da deplină odihnă! 14 Mai mult, pentru a-Şi ar ta marea Sa iubire de oameni şi pentru a-i face pe p c toşi s se gr beasc spre poc in , El le descoper tainele cerului: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drep i, care n-au nevoie de pocăin ă (Lc. 15: 7) „Dumnezeu nu se pleac degrab spre cei ce p c tuiesc, ci le d timp de poc in pentru vindecarea şi îndreptarea greşalei,” spune Sfântul Nil. Predica Apostolilor a avut ca scop propov duirea poc in ei la toate neamurile, începând de la Ierusalim: ...că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din mor i a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăin a spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim (Lc. 24: 47). Omilii la Matei, Om. XXXVIII, 2, PSB 23, trad. introd. şi note de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române [E.I.B.M.B.O.R] , 1994, p. 469 [n. tr.]. 14 FOTOGRAFIE (pentru scanat) Sfântul Nectarie, aflat în profund contemplare şi rug ciune în ultimii ani ai vie ii sale. PARTEA a II - a MĂRTURISIREA 2. DESPRE SPOVEDANIE Spovedania este o m rturisire sincer şi de bun voie a p catelor pe care le-am s vârşit, f r ruşine sau rezerve, ci cu osândire de sine/învinov ire şi zdrobire, în fa a persoanei numit de Biseric pentru iertarea p catelor. Pentru a fi adev rat şi a-şi atinge scopul, spovedania trebuie s fie de bun voie şi sincer . O spovedanie în grab sau nesincer nu va da nici un rod, deoarece nu este o descoperire a inimii, o expresie a unei remuşc ri adânci şi nici un semn al unei dorin e pentru vindecare [engl. treatment]. Spovedania trebuie f cut f r jen sau rezerve, ci cu curaj şi cu reproş fa de sine/mustrare de conştiin , deoarece curajul este expresia p r sirii p catului şi dispozi ia de a descoperi p catul; ruşinea, sfiala denot o lips de curaj. Spovedania trebuie f cut cu zdrobire de inim . Aceasta confirm o schimbare autentic a min ii, 15 exprim o triste e pentru înc lcarea poruncilor lui Dumnezeu, cu Care încerc m s ne împ c m. 16 F r zdrobirea inimii, spovedania dovedeşte o lips de sim ire profund a vinei pentru înc lcarea Legii Dumnezeieşti. Spovedania adev rat şi lucr toare este cea înso it de poc in sincer şi schimbarea min ii; numai aceast spovedanie aduce roadele mântuirii.Pentru aceasta, este de trebuin ca cel ce doreşte s se m rturiseasc , s se duc la p rintele s u duhovnic şi s -şi deschid inima pentru a-şi descoperi adâncurile lui cele ascunse şi neştiute, f r jen sau rezerve, c utând s satisfac 17 Dreptatea Dumnezeiasc şi s se împace cu Dumnezeu, pentru a-şi vindeca sufletul şi a dobândi mântuirea. 15 Poc in [n. tr.]. e.xile,wsij (a te împ ca) = a câştiga sau a redobândi bun voin a lui Dumnezeu. Din cauz c acest cuvânt a fost greşit interpretat de Biserica Romano-catolic , şi deoarece el revine destul de des în carte, am socotit de cuviin s d m o explica ie. Folosind acest cuvânt, Sf. Nectarie nu se dep rteaz de tradi ia ortodox . De pild , Sfântul Ioan Gur de Aur afirm : „Cel ce posteşte este înaripat,... şi Îl împac pe Dumnezeu” (Omilii la Matei, 57, 4, ed. cit. p. 667, în trad. rom. Este redat prin „pogoar mila lui Dumnezeu”]. Sf. Vasile spune: „S ne împ c m cu Domnul prin poc in şi m rturisire.” În treapta a 28-a a Sc rii Sfântului Ioan, citim: ...cu un singur cuvânt, vameşul şi fiul risipitor l-au împ cat pe Dumnezeu cu ei” [Filocalia, Vol. IX, 1980, p. 404]. 17 Sintagma „a satisface Dreptatea Dumnezeiasc ” a fost folosit adesea de c tre teologi romano-catolici precum Anselm de Cantebury, mai ales în leg tur cu purgatoriul. Totuşi, Biserica ortodox nu accept nici purgatoriul, nici aceast viziune „unilateral ” care accentueaz nepermis de mult nevoia satisfacerii suveranit ii dumnezeieşti, deoarece aceasta nu adopt o pozi ie adecvat în privin a iubirii lui Dumnezeu, manifestat în jertfa Dumnezeu-Omului Iisus Hristos. Sfântul Evanghelist Ioan scrie c : Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat... (In. 3: 16). Sf. Nectarie, în acord des vârşit cu Biserica ortodox , spune: „Biserica catolic crede c exist un foc cur itor – Pugatoriul, adic un loc sau o stare prin care ne putem împ ca cu Dumnezeu (status expiationis), unde sufletele acelora care au murit înainte de a primi iertarea p catelor lor mai mici (ori a acelora care au primit iertarea, dar nu au împlinit perioada de poc in pentru p catele s vârşite), îndur pedepse pentru a satisface Dreptatea Dumnezeiasc , pân ce, prin aceste chinuri, se vor învrednici de lumina cea veşnic ... Ideea conform c reia, p c tosul care s-a poc it înainte de moarte, are înc obliga ia s dea înc o form de satisfac ie Drept ii Dumnezeieşti pentru p catele sale, şi c pentru aceasta trebuie s treac printr-o suferin trec toare în focul Purgatoriului, pe lâng cea suferit în timpul vie ii, este cum nu se poate mai greşit ... Dac exist p c toşi care trebuie s sufere chinuri dup moarte, chiar dac s-au poc it înainte de a muri, aceasta este o excep ie. Aceasta pentru c , dup înv tura Bisericii ortodoxe, nu au adus roade vrednice de poc in a lor, drept care nu sunt cur i i pe deplin de p catele lor... În vreme ce, conform înv turii Bisericii catolice, sufletele acestor mor i sunt chinuite în Purgatoriu din pricin c nu au îndurat pedepsele temporare 16 Cei ce au p c tuit şi nu se spovedesc din cauza ruşinii, îşi pricinuiesc moarte sufletului lor tocmai din pricina acestei ruşini. Aceşti oameni sufer ca şi bolnavii care nu se gr besc s alerge la doctori tot din pricina ruşinii: înfrân i de boal , sunt degrab trimişi în Iad. Cel ce a p c tuit trebuie s -şi m rtiriseasc p catele pentru a fi mântuit. Prin proorocul Isaia, Dumnezeu porunceşte: ...mărturiseşte- i fărădelegile tale, ca să te îndreptezi, (pentru că) Eu sunt Cel ce şterge fărădelegile tale (Is. 43: 25). Celor ce se ruşineaz s fac o spovedanie de suflet mântuitoare, Sfin ii P rin i le spun c ruşinea, dac putem numi ruşine ceea ce rezult de pe urma spovedaniei, aduce har şi slav . În eleptul Sirah zice şi el: Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce slavă şi har (În . lui Iisus Sirah, 4: 23). Nu te sfii s m rturiseşti p catul, astfel încât 1) prin ruşinea de acum s evi i ruşinea ce va s fie în via a de apoi – deoarece şi aceasta face parte din chinurile viitoare, şi 2) s dovedeşti c într-adev r ai urât p catul, def imându-l şi biruindu-l ca pe un tiran. P rin ii recomand s ne gr bim, deoarece Dumnezeu ne-a rânduit timpul mântuirii doar în aceast via . Iat ce spune Sfântul Ioan Gur de Aur: „Pentru cei mor i, în Iad nu mai exist m rturisire şi îndreptare, fiindc Dumnezeu a limitat c l uzirea şi lucrarea la aceast via ; în vreme ce în cealalt via , cercetarea faptelor.” Acelaşi dumnezeiesc P rinte înva c este cu neputin s sc p m de ruşinea ce ne va cuprinde din pricina faptelor noastre, c ci dac aici nu ne m rturisim din pricina ruşinii, acolo ne vom umili în fa a a miriade de oameni. Iat cuvintele Dumnezeiescului P rinte: „Dac aici, în fa a unei singure persoane, nu suport m ruşinea, ce vom face atunci, în fa a miilor de miriade? Gândeşte la cum va fi scaunul de judecat al lui Dumnezeu; gândeşte-te la p catele pe care le-ai f cut. Chiar dac tu ui i p catele, Dumnezeu nu le uit ; dar, dac tu nu- i vei şterge p catele prin poc in şi m rturisire, El va pune totul în fa a ochilor t i.” Şi iar şi: „Mul i dintre cei ce p c tuiesc, spun: „M simt tare ruşinat. Cum m voi apropia de Dumnezeu? Cum Îl voi implora? Aceştia sufer de o evlavie drăcească. Nu ave i nici un fel de îndr zneal ? Încerca i şi nu v teme i, pentru a dobândi mult îndr zneal . Cine este Cel Ce voieşte s se împace cu tine? Este Cel Ce foarte tare doreşte s te slobozeasc de p catele tale, este Dumnezeu. Nu tânjeşti tu dup izb virea ta cât El doreşte el mântuirea ta.” În eleptul Sirah îndeamn : nu te ruşina să- i mărturiseşti păcatele. (În . lui Iisus Sirah, 4: 26) Iar Iov spune: Acoperit-am eu, ca lumea cealaltă, păcatele mele, ascunzând, în sânul meu, greşeala făptuită, pentru că, adică, mă temeam de zarva cetă ii şi mă înspăimânta dispre ul cetă enilor în fa a îndrăzne ei mele mărturisiri (Iov 31: 33-34). Sf. Vasile cel Mare spune c , din pricin c am p c tuit cu trupul, este de trebuin /suntem obliga i s ne m rturisim, f r team , cu propria gur . Iat cuvintele lui: „Oare nu am p c tuit atunci când ne-am predat p catului m dularele trupului pentru a lucra f r delegea? Haide i atunci s ne m rturisim cu gura, folosindu-ne de acelaşi instrument pentru risipirea p catului. Ai fost lacom? Pl teşte. Te-ai apucat de be ie? Posteşte. Ai fost trufaş? Smereşte-te. Ai fost pizmaş? Consoleaz -te. Ai ucis? Sufer pentru p catele s vârşite în aceast via , pentru a satisface astfel Dumnezeiasca Dreptate, drept pentru care ele se vor chinui o perioad de timp pentru a împlini aceast satisfac ie” (Peri. Aqavasi,aj yuch/j [Despre nemurirea sufletului] Atena, ed. N. Panagopoulos, pp. 165-167). De aceea, atunci când Sfântul Nectarie se refer la „satisfacerea Drept ii Dumnezeieşti,” el vorbeşte de poc in a care se exprim printrun mod de via autentic şi virtuos. mucenicie sau sufer lucruri asem n toare muceniciei; sileşte- i/chinuieşte- i trupul prin m rturisire. Iar apoi, dup m rturisire, vei fi vrednic a cânta Domnului în psaltire cu zece strune.” Iat ce le spun P rin ii celor ce amân spovedania de pe-o zi pe alta: „Nu foloseşti nimic amânând sau ruşinându-te a- i descoperi gândurile tale; mai degrab , ceea ce faci tu este aceea c , prin ceea ce faci, dai a se în elege c vr jmaşul i-a încredin at o tain , şi c î i este team s te lup i pentru a sc pa de iubirea lui. S - i descoperi aceasta celor duhovniceşti.” În eleptul Sirah ne sf tuieşte spunând: Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine, şi în ceasul judecă ii vei afla milă (În . lui Iisus Sirah, 18: 20). Iar Domnul spune: Lua i aminte, priveghea i şi vă ruga i, că nu şti i când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în altă ară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Veghea i, dar, că nu şti i când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nop ii, sau la cântatul cocoşilor, sau diminea a. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Priveghea i! (13: 33-37). Cei ce se duc la spovedanie din obişnuin sau cu preten ii, cei ce-şi m rturisesc p catele cu f rnicie/(în mod) nesincer/cu ipocrizie şi, din pricina ruşinii, îşi osândesc p catele aducând scuze, 18 cei se îndrept esc pe ei înşişi acuzându-i pe al ii, aceştia batjocoresc nebuneşte pe Dumnezeu. Ca Unul Care le ştie pe toate, Dumnzeu nu poate fi înşelat. Cei ce-şi ascund p catele sufer ca şi cei ce-şi ascund de doctori durerile şi pricinile lor, din cauza ruşinii. Unor astfel de oameni, David li se d ca pe un exemplu, spunând: Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea (Ps. 31: 5). Şi iar şi: Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu (Ps. 37: 18). Şi iar şi: Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului;” şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu (Ps. 31: 6). Solomon noteaz : Omul drept se învinuie pe sine când începe să vorbească (Pilde 18: 17). Şi iar şi, spun pildele: Cel ce ascunde duşmănia dospeşte vicleşugul, dar se descoperă prin aceea că-n adunări şi-arată păcatele (Pilde 26: 26). Cel ce a p c tuit, dac -i este mil de sufletul s u, nu-şi poate îng dui s -şi piard timpul, ci trebuie s se poc iasc neîntârziat, şi s se apropie de spovedanie, aflând astfel mult putere pentru împidicarea p catului. Sfântul Nil spune: „înv tura duhovniceasc ştie cum s împr ştie fumul r ut ii/r ului din sufletele noastre”. Dracii voiesc s ne distrug , dar atunci când ne poc im şi ne spovedim, ei nu-şi mai ating inta, împlinind astfel Scriptura care zice: Pofta păcătoşilor va pieri (Ps. 111: 10). Sfântul Nil noteaz c : „Mare lucru este s nu consim i cu p catul; totuşi, dac sentâmpl s greşim prin înşel ciunea vr jmaşului, trebuie s facem bine şi s fugim cu n dejde spre Dumnezeu, din pricin c oamenii sunt înclina i c tre cele contrare” [engl. opposing evils]. Sfântul Vasile cel Mare spune c : „Cel ce pofteşte mântuirea, nu are nevoie de anumite vremi pentru ea; dac tâlharul ar fi fost nep s tor, acum el n-ar mai fi fost mântuit; dar prin simpla lui credin , el a câştigat nepre uita comoar a Împ r iei.” Iov afirm urm toarele: ...când inima-i gândeşte omului întoarcerea la Domnul, spunându-i acestuia păcatul său întreg şi-şi va vădi de fa ă cu to i fărădelegea; atunci el (Domnul) nu-l va lăsa să cadă în moarte şi-i va înnoi trupul ca varul pe perete şi oasele 18 În sprijinul acestora [n. tr.]. lui iarăşi cu măduvă le-o umple şi fragedă-i va face carnea, ca de prunc, şi-i va reda lui însuşi bărbatul între oameni (Iov: 33: 23-26). Didim spune c : „poc in a pentru p catele s vârşite, cur eşte mintea celui ce se poc ieşte”. Sfântul Ioan Sc rarul spune: „dreptul judec tor ne porunceşte s ne m rturisim chiar şi celorlal i. C ci ranele descoperite nu se vor m ri, ci se vor t m dui.” 19 Precum ou le p s rilor, înc lzite în cuibar, nasc via , aşa şi gândurile near tate se umplu de via (prin puterea dracilor) şi înainteaz la fapte. 20 Iat cât de mari şi cât de multe sunt foloasele unei spovedanii prompte şi sincere. Şi înc , proorocul Isaia ne sf tuieşte s fim foarte preg ti i: Căuta i-l pe Domnul, şi când Îl ve i afla, chema i-L; iar când El Se va va apropia de voi, atunci să-şi părăsească necredinciosul căile şi nelegiuitul sfaturile şi să se întoarcă la Domnul şi va afla milă, şi la Dumnezeul vostru să se întoarne, că El cu îmbelşugare va ierta păcatele (Is. 55: 6-7). Sfântul Grigorie Teologul înva şi el despre metoda de îndreptare a p catelor s vârşite. El spune: „Înconjoar -te cu cenuş , lacrimi, suspine; dobândeşte îndreptarea prin m rturisire şi printr-un comportament cinstit: de nimic nu se bucur Dumnezeu mai mult decât de îndreptarea şi izb virea omului, pentru fiecare/de dragul fiec rui cuvânt şi tain care au loc”. Cu toate acestea, spovedania cere aflarea unui doctor experimentat şi priceput/iscusit. Iat ce spune un sfânt p rinte despre aceast trebuin : „Aşa cum oamenii refuz s -şi descopere oricui durerile trupeşti, ci numai celor pricepu i în tratarea unor astfel de boli, în mod asem n tor, m rturisirea p catelor trebuie s fie f cut în fa a celor ce sunt în stare s asigure/ofere un tratament.” Pentru aceasta, trebuie s fim foarte aten i atunci când c ut m doctori pricepu i şi capabili de a vindeca r nile l sate în inim de p cate. Datorit gravit ii r nilor şi a diferitelor patimi, lucrarea are un caracter urgent. Este o grij presant datorit primejdiei iminente. Aşa cum doctorul nepriceput trimite mul i oameni c tre por ile Iadului, în acelaşi fel, duhovnicul incapabil şi neglijent, trimite multe suflete în Iad. Ce r u îngrozitor pentru ca cineva s afle moartea în timp ce caut vindecare. Cine poate socoti m re ia acestei mari nenorociri? Cine ar putea s jeleasc o asemena pierdere/pagub ? Trebuie ca ochii s se prefac în izvoare de lacrimi pentru a plânge cum se cuvine aceast nenorocire. Vai! Vai celor ce pretind a fi p rin i duhovnici şi/dar care ucid sufletele acelora pe care îi spovedesc. Vai celor care cer bani pentru iertarea p catelor, în loc de zdrobire, smerenie şi împ care cu Dumnezeu printr-o via adev rat de virtu i. Vai celor care caut s vând iertarea faptelor rele în schimbul unei r splate. Vai f arnicilor care f resc evlavia pentru a-i înşela pe al ii şi a profita de ei, care predic evlavia pentru a câştiga bani. Vai celor care f g duiesc rug ciuni şi canoane/acatiste celor care au p c tuit pentru a primi argin i. Vai vânz torilor de suflete care vând dracilor sufletele creştinilor în schimbul a câteva monezi! Vai celor ce înva minciuna/mincinos! Partea lor va fi cu tat l lor, diavolul, tat l minciunilor. Iubi i credincioşi! Dumnezeu nu are nevoie de nimic şi de nimeni, fiindc Lui nu-I lipseşte nimic. De aceea, nu oferi i rug ciuni şi canoane/acatiste exterioare/într-un mod exterior pentru a satisface Dreptatea Dumnezeiasc pe care a- i jignit-o, ca s -L /v 19 Scara, IV, 13, în Filocalia, Vol. X, ed. rom. 1980, p. 83 [n. tr.]. Scara, XVI, în Filocalia,Vol. X, partea a III-a, 12, p. 371. Sfântul Ioan Sc rarul adaug : „Nimic nu d o aşa de mare putere demonilor ca gândurile pe care le fr mânt m nem rturisite în inim ” [n. tr]. 20 împ ca i, chipurile, cu mâniosul Dumnezeu. 21 Numai prin acestea nu dobândeşti nimic. Ai p c tuit? Sim i povara p catului? Te mustr conştiin a? Caut s te uşurezi. Caut s stingi/opreşti mustrarea conştiin ei. P rintele duhovnic este singurul doctor. Caut mai degrab un tratament decât rug ciuni şi acatiste/canoane. Dar chiar dac ceri unele ca acestea, totuşi nu neglija tratamentul. Atunci când ne îmboln vim, înva Apostolul Iacob, cerem rug ciuni, dar suntem unşi şi cu untdelemn (Iac. 5: 14). La fel şi aici, c uta i leacul, şi dac sunte i boga i, cere i rug ciuni sfin ilor pentru a se ruga pentru voi, rugându-v şi voi împreun cu ei. Rug ciunile celor ce se roag cu voi trebuie s fie o expresie a dorin ei voastre arz toare de a v împ ca cu Dumnezeu. Cu toate acestea, dac sunte i neglijen i, r splata pentru rug ciunile altora nu v va fi de nici un folos, din pricin c nu v-a i îmbun t it moraliceşte cu nici un chip. Iubi ilor, noi vorbim de naştere etic . Vorbim despre c l uzire creştin . Vorbim despre o via virtuas şi modest . Suntem pentru o rela ie strâns cu Dumnezeu. Vorbim despre des vârşire şi sfin enie. Dac am ajuns s putem vorbi de aşa ceva, deja noi particip m la via a veşnic . De aceea, dac nu ne nevoim, nu am împlinit nimic. Şi atunci, rug ciunile p rin ilor duhovnici sunt zadarnice/se z d rnicesc, canoanele de poc in , acatistele şi alte rug ciuni de acest fel ale preo imii se fac deşarte, cele patruzeci de Liturghii se z d rnicesc şi ele, atunci când sunt s vârşite pentru o persoan nepoc it care nu s-a împ cat cu Dumnezeu şi care tr ieşte înc în p cat. Ne mântuim prin zdrobirea inimii şi spovedanie adev rat /curat /sincer . Cum trebuie s în elegem aceast mânie a lui Dumnezeu? Sf. Teognost spune: „Nu vom fi pedepsi i şi osândi i în veacul ce va s fie pentru c am p c tuit, o dat ce am primit o fire nestatornic şi schimb cioas . Ci fiindc , p c tuind, nu ne-am poc it, nici nu ne-am întors de la calea cea rea spre Domnul, dup ce am primit putere şi vreme pentru poc in , ca s ar t m şi mai mult c dumnezeirea e bun şi nu, dimpotriv , p timaş , ca una ce pedepseşte şi se mânie. Dar El pedepseşte p catul şi nu pe noi. C ci El este în afar de orice patim şi pedeaps , deşi se zice c se conformeaz faptelor şi dispozi iilor noastre, întorcând fiec ruia dup valoarea celor f cute în via (Filocalia, Vol. IV, Harisma, Bucureşti, 1994, Teognost, cap. 47, p. 285). 21 Hristos cu fecioarele în elepte. Fecioarele nebune. DESEN 1. SPOVEDANIA ESTE NECESARĂ/NECESITATEA SPOVEDANIEI Spovedania este necesar pentru urm toarele motive: 1) pentru c este porunc de la Dumnezeu; 2) pentru c aduce şi restabileşte pacea dintre Dumnezeu şi om; şi 3) pentru c -i foloseşte omului atât moraliceşte cât şi duhovniceşte [engl. morally and spiritually]. Cunoaştem din Sfintele Scripturi – din Noul şi Vechiul Testament - c spovedania este o porunc a lui Dumnezeu. Vorbind în numele lui Dumnezeu, Moise le spune fiilor lui Israel urm toarele: Spune fiilor lui Israel: Dacă un bărbat sau o femeie va face vreun păcat fa ă de un om, şi prin aceasta vă păcătui împotriva Domnului şi va fi vinovat sufletul acela, să-şi mărturisească păcatul ce a făcut şi să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit şi să mai adauge la aceea a cincea parte şi să dea aceluia fa ă de care a păcătuit. (Num. 5: 6-7). Şi iar şi: dacă un suflet păcătuişte... să-şi mărturisească păcatul pe care l-a săvârşit... şi să-l plătească pe de-a întregul; pentru ceea ce a păcătuit el cu privire la lucrul cel sfânt, va plăti pre ul acestuia şi va mai adăuga a cincea parte din pre ;... Iar pentru greaşeala sa va duce din turmă un berbec fără meteahnă, pre uit după măsura păcatului (Lev: 6). În Pildele lui Solomon se spune astfel: Cel ce-şi acoperă propria răutate nu va propăşi, dar cel ce cu grai se învinuie pe sine va fi iubit (Pilde 28: 13) To i proorocii, David în mod deosebit, poruncesc m rturisirea. Spovedania a fost întotdeauna o consecin /urmare a poc in ei. Cei ce au venit la propov duitorul poc in ei, Proorocul, Înaintemerg torul şi Botez torul Ioan, îşi m rturiseau p catele înainte de a fi boteza i. Iat cuvintele Evanghelistului: Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau boteza i de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele (Mt. 3: 5-6). Vedem astfel c spovedania este o porunc dumnezeiasc şi, ca atare, este necesar s fie s vârşit cu exactitate pentru mântuirea cel ce se poc iesc. În Noul Testament, porunca a dobândit un nou în eles. Spovedania este uşa de intrare în Creştinism, aşa cum bine s-a ar tat la m rturisirea celor ce erau boteza i În Iordan de c tre Sfântul Ioan. Acest Botez a fost o anticipare a Creştinismului; iat ce spunea el: Eu unul vă botez cu apă spre pocăin ă, dar Cel ce vine după Mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încăl ămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Mt. 3: 11). Avem de asemenea m rturii în Faptele Apostolilor. Apostolul Luca relateaz cum au trecut efesenii la Creştinism; el noteaz c aceştia veneau s -şi m rturiseasc p catele chiar şi în fa a altora. Iat cuvintele Apostolului: Şi mul i dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor (Fapte 19: 18). Rug ciunea „Tat l nostru” este o spovedanie zilnic şi continu : cererea de iertare a p catelor este o m rturisire a p catelor. Apostlul Iacov, fratele Domnului, îndeamn şi el la spovednie spunând: Mărturisi ivă deci unul altuia păcatele şi vă ruga i unul pentru altul, ca să vă vindeca i, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului (Iac. 5: 16). Sfântul Ioan Evanghelistul spune c : Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ierte păcatele şi să ne cură ească pe noi de toată nedreptatea (1 In. 1: 9). Spovedania, ca o veche tain a Bisericii, este men ionat de Irineu, 22 de Tertullian, 23 de Clement Alexandrinul, 24 de Origen, 25 şi de Ciprian 26 şi de al ii. Vechii greci priveau m rturisirea ca pe ceva necesar şi folositor; ca unii care erau ini ia i în misteriile eleusine şi samotraciene, 27 ei îşi m rturiseau în prealabil p catele (Plutarh, Despre Sparta: Zicale). Socrate considera c m rturisirea este mântuitoare: „Dac greşeşti, tu însu i sau altcineva c ruia îi por i de grij , de bun voie s te duci acolo unde se pl teşte cel mai repede vina, la judec tor, întocmai ca la medic, gr bindu-te ca nu cumva învechirea bolii s fac sufletul cangrenos şi incurabil” (Platon, Gorgias) 28 . Pitagora spunea şi el: „nu încerca s - i acoperi p catele cu cuvinte, ci trateaz -le cu reproş.” Iar Aristotel afirm : „omul care-şi m rturiseşte sincer p catul pe care l-a f cut, nu e departe de cur ie”. Spovedania este într-adev r o porunc dumnezeiasc pentru c este o porunc /dispozi ie/îndemn [injunction] a inimii. Omul care a p c tuit îşi simte inima împov rat şi nu-şi afl liniştea/şi nu se uşureaz decât dac -şi m rturiseşte p catul înaintea lui Dumnezeu. Sfânta Sciptur m rturiseşte – ca pe cel mai vechi exemplu – m rturisirea lui Lameh, care cu triste e a m rturisit so iilor sale faptul c omorâse un om (Fac. 4: 23-24). În urma p catelor s vârşite, cele mai vechi civiliza ii ofereau divinit ii sacrficii de pace. 29 Oferind aceste sacrificii, ei îşi m rturiseau p catele. Aceste rug ciuni adresate de pe tot cuprinsul p mântului unui zeu, reprezint un fel anume de m rturisire simultan c tre divinitate a rasei umane. Sacrficiile de pace sunt un fel anume de m rturisire lucr toare a p catului şi a vinei acelora care care le ofer . Omul care nu-şi m rturiseşte p catele nu-şi va g si niciodat pacea deoarece refuz s se apropie vreodat de Dumnezeu. Cel ce nu-şi va m rturisi p catul s u se va afla permanent sub greutatea vinei şi a dep rt rii de Dumnezeu. 30 Sufletul caut s se m rturiseasc fiindc conştientizeaz dumnezeiasca porunc . El îşi d seama c este singurul mijloc de realizare a armoniei şi 22 Irineu de Lyon (217-302) în scrierea sa, Împotriva Ereziilor, scrie despre cei ce se spovedesc în Biseric urm toarele: „Cei ce s-au întors la Biserica lui Dumnezeu – un fapt care se întâmpl des – au trecut şi prin m rturisire”. 23 Tertullian (145-220 A.D.): Despre pocăin ă, Capitolele 2, 4, 9 şi 10, p. 207 şi urm. 24 Clement Alexandrinul (218 A. D) spune despre cei ce se m rturisesc cu poc in : „’Cei ce seam n ,’ zice, ‚cu lacrimi, vor secera cu bucurie;’ adic aceia care se m rturisesc cu poc in ” (Stromate). 25 Origen (185-254 A. D.): La Levitic, Omilia a II-a, Cap. 4. 26 Ciprian (200-258 A. D.) Epistole, 54 şi 59. 27 Samothrace: o insul greceasc în Nordul M rii Egee. Eleusis: un oraş din vechea Grecie situat la NordVest de Atena. Misteriile care aveau loc în aceste dou localit ii erau nişte ritualuri religioase secrete din vechea Grecie, celebrate prim vara în cinstea lui Demeter şi Persefona; ele simbolizau moartea şi învierea anual a vegeta iei. 28 Platon, Opere I, 1975, 480a, 337 [n. tr.]. 29 Prin aceste sacrificii se încerca îmblânzirea sau potolirea mâniei unei divinit i cu care jertfitorii voiau s se împace [n. tr.]. 30 Nu numai c ne dep rt m de Dumnezeu atunci când p c tuim, dar I ne facem şi duşmani. Nu e nevoie s ne ridic m mâinile pentru a ne lupta cu Dumnezeu; când mintea noatr nu se supune voii dumnezeieşti, ne afl m în vr jm şie cu El. Despre aceast vr jm şie a min ii, Proorocul Miheia spune: Dar mai-nainte vreme poporul Meu prin vrajbă s-a ridicat cu fa a-mpotriva păcii Lui (Mih. 2: 8). Iar Apostolul Pavel: Căci dorin a cărnii este moarte dar dorin a Duhului este via ă şi pace;Fiindcă dorin a cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu (Rom. 8: 6). Şi iar şi, Iacov, fratele Domnului spune: Preadesfrâna ilor! Nu şti i, oare, că prietenia lumii este vrăjmăşie fa ă de Dumnezeu (Iac. 4: 4). împ c rii cu Dumnezeu, pe Care Îl simte mâniat de p catele lui pe care caut s şi le r scumpere/pentru care caut s dea satisfac ie, şi pentru ca Dumnezeu s nu-l p r seasc , ci s Se fac milostiv şi iert tor fa de p catele lui. La fel cum dorin a de m rturisire este un imbold imanent sau firesc, tot astfel, dorin a de a-L mul umi/a-L împ ca pe/a-I da satisfac ie lui/ împ care cu Dumnezeu este o sugestie l untric care-l îndeamn pe om spre spovedanie. Sufletul este conştient c a p c tuit împotriva lui Dumnezeu, sim indu-se obligat s satisfac Dreptatea Dumnezeiasc , astfel c , în acest fel, el va afla tratament şi vindecare. 31 Numai Biserica a primit autoriatea de a a-l împ ca pe om cu Dumnezeu şi de a-i da vindecare. Iat de ce persoana care a p c tuit se simte obligat s alerge la Biseric ; numai Ea îl poate împ ca pe om cu Dumnezeu. Aşa cum vom demonstra cel cele ce urmeaz , rolul şi misiunea Bisericii d m rturie de aceasta, Satisfacerea Drept ii Dumnezeieşti are ca scop tratamentul şi vindecarea sufletului. Iat ce spune Sfântul Talasie: „Poc in a naşte p zirea poruncilor; iar p zirea poruncilor aduce cur ia sufletului... Lupt pentru poruncile lui Hristos pân la moarte; c ci cur indu-te prin ele, vei intra în via .” (Filocalia, Talasie Libianul, Vol. IV, Harisma, Bucureşti, 1994, suta a doua, 77, 80, p. 30). 31 3. DESPRE IERTAREA PĂCATELOR Cel ce a p c tuit împotriva lui Dumnezeu are nevoie de împ care. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi puterea 32 de a ierta p catele dat Apostolilor S i d m rtuire de aceasta. Dac iertarea p catelor nu ar fi fost necesar pentru vindecarea sufletului, atunci nici iertarea p catelor lumii nu ar fi fost necesar pentru ca Apostolii s fie împuternici i cu o asemenea autoritate atunci când au fost trimişi s propov duiasc Evanghelia. Credin a în Hristos şi Botezul ar fi fost suficiente, drept pentru care Dumnezeu Şi-ar fi p strat pentru Sine puterea de a ierta p catele. În schimb, El le-a dat Apostolilor putere nu numai pentru a dezlega (ierta) p catele ci şi pentru a le lega: le-a dat putere s lege şi s dezlege: Cărora ve i ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le ve i ine, vor fi inute (In. 20: 23). Aceast putere dat lor, afirm foarte clar faptul c m rturisirea p catelor a fost un rezultat şi o component a misiunii apostolice. Dac Biserica de curând întemeiat a primit acest misiune apostolic cu scopul de a o continua, urmeaz c ea a primit şi dreptul de a lega şi dezlega. Puterea de a lega şi dezlega care i s-a dat Bisericii a fost exercitat înc din epoca apostolic . Aceasta este m rturisit de însuşi Apostolul Pavel, care porunceşte corintenilor s înl ture din Biseric pe cel ce a desfrânat cu so ia tat lui s u şi s -l dea pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus (I Cor. 5: 5). Dup modul cum a fost folosit , puterea de a lega şi dezlega a fost dat pentru a p stra sfin enia Bisericii, ca ea s r mân sfânt şi f r prihan . Din acest motiv spune Apostolul Pavel c Domnul nostru Iisus Hristos a iubit Biserica Ca s-o sfin ească, cură ind-o cu baia apei prin cuvânt, Şi ca s-o înfă işeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană (Ef. 5: 26-27). Aceast putere îi îng duie Bisericii s se p streze sfânt şi f r prihan , s devin adev ratul ferment care dospeşte tot aluatul/toat fr mânt tura: Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt (Rom. 11: 16). Dac Biserica ar fi lipsit de aceast putere, ea ar fi incapabil de a-şi împlini misiunea. De altfel, cum ar fi în stare s se p streze Sfânt şi f r prihan ? Cum s-ar putea ine pe cei întina i departe de adunare, sau cum i-ar putea primi pe cei ce s-au poc it? Ce fel de conştiin ar avea despre starea moral a membrilor ei? Cum ar putea şti/Ce dovad ar avea c Ea d cele sfinte sfin ilor, 33 sau c nu-i lipsesc de ele pe cei ce deja s-au împ cat cu Dumnezeu prin poc in ? Puterea de a lega şi dezlega este şi va fi puterea care men ine Biserica sfânt şi f r prihan . Iat de ce Biserica nu a încetat s -şi exercite aceast mare autoritate înc din 32 Autoritatea, harul, misiunea, dreptul [n. tr.]. Aici Sfântul Nectarie se refr la canoanele Bisericii ortodoxe, adunate de Sfântul Nicodim Aghioritul într-o singur carte, cunoscut sub numele de Pidalion. Aproape toate canoanele îi opresc pentru o perioad de timp de la Sfânta Împ rt şanie pe cei ce au c zut în p cate de moarte, acesta fiind un mod prin care Biserica face diferen între curat şi necurat, un mod prin care Ea evit aruncarea m rg ritarelor înaintea porcilor. Din cuvintele Sfântului Nectarie reiese clar c aceste canoane sunt valide/valabile şi c acestea trebuie administrate penitentului. Aceasta reiese şi dintr-o scrisoare a Episcopului c tre preo i, prin care aceştia sunt împuternic i s asculte spovedanile. Printra altele, pe p rintele duhovnic îl sf tuieşte urm toarele: „Deci, vei lega ceea ce trebuie legat, şi vei dezlega [ierta] cele vredinice de iertare.” 33 timpurile apostolice. Cei ce îngrijesc de mântuirea sufletelor sunt obilga i s alerge la Biseric ca la singura clinic /bolni , altfel nu va fi nici o mântuire. Domnul a luat asupra Sa toat povara şi neputin a pentru a le da oamenilor odihn . Biserica, prin continuarea lucr rii lui Hristos, îi cheam pe cei împov ra i cu p cate pentru a le da odihn . Cum se vor odihni cei c zu i în p cate dac Biserica n-ar avea puterea s lege şi s dezlege? Cum s-ar putea odihni popoarele dac Apostolii n-ar avea putere a ierta p catele? Cum s-ar putea continua misiunea apostolic dac Biserica n-ar fi moştenit acest dar apostolic? Numai Biserica este capabil s -i uşureze/despov reze pe cei împov ra i de greutatea p catelor. Chiril al Alexandriei, interpretând versetul 23 din capitolul 20 al Evangheliei Sfântului Ioan (Cărora le ve i ierta păcatele, vor fi inute şi cărora le ve i ine, inute vor fi), spune: „Purt torii de Duh iart p catele sau le in, dup în elegerea mea, în dou moduri. C ci sau cheam la Botez pe cei ce sunt vrednici de acesta prin cur ia vie ii şi prin proba credin ei, sau îi împiedic şi îi opresc pe al ii de la harul dumnezeiesc dac înc nu s-au f cut vrednici, sau, iart şi in p catele, mustrând pe fii Bisericii care p c tuiesc, iar pe cei ce se poc iesc îi iart , precum Pavel l-a izgonit pe cel desfrânat din Corint spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască, dar l-a reprimit în obşte, ca nu cumva s se piard din pricina unei dureri prea mari, precum spune în Epistol (2 Cor. 2: 6-7) ” 34 . Atât înalta misiune a Bisericii cât şi natura ei dumnezeiasc îi oblig pe membrii ei s o p streze sfânt şi f r prihan , f r pat , f r zbârcitur sau ceva de acest fel; astfel încât, ca o mireas iubit a lui Hristos, cur it prin sângele lui Hristos, s se prezinte sfânt şi f r prihan ; astfel ca, având misiunea de a fermenta întregul aluat, s -şi poat împlini sl vitul ei scop. Cei împov ra i cu p cate, care se desf tez în ele, care înc se afl în comuniune cu Biserica, spurc sfin enia Bisericii şi se fac piedic în calea sl vitei sale misiuni. Este de trebuin ca membrii Bisericii s fie sfin ii şi f r prihan . Aşa m rturiseşte şi Sfântul Pavel: Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfin i şi fără de prihană înaintea Lui, Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotin ă a voii Sale [Ef. 1: 4-5]. Creştinii nepoc i i care p c tuiesc din neştiin trebuie s -şi dea seama c prin p catele lor ei îşi adun loruşi o mare osând şi c r scump rarea pentru osândire va fi întreit , deoarece 1) au nesocotit poruncile c lcând în picioare Legea lui Dumnezeu, f cându-se astfel robi ai p catului, 2) şi-au ad ugat pete, zbârcituri şi au necinstit Biserica, şi 3) au z d rnicit lucrarea Bisericii, întinând-o prin împotrivirea conştient la misiunea Ei. Iat motivul pentru care Dumnezeiescul Gur de Aur spunea c : „Dac noi am fi cu adev rat creştini, idolatrii ar fi venit la Hristos.” De aceea, noi, z d rnicim lucrarea Bisericii prin aceea c nu mergem pe calea lui Hristos şi ducem r zboi împotriva Ei. De aceea, iubi ilor, s nu mai st ruim în nedreptate, ci s ne schimb m gândurile şi s ne sfin im prin iertarea p catelor, ca s nu ne osândim prin aceast întreit jignire [engl. offence]. S d m satisfac ia cuvenit , ca s putem satisface Dreptatea Dumnezeiasc şi s ne împ c m cu Dumnezeu. 35 34 Sfântul Chiril al Alexandriei, SCRIERI, Partea a patra, Comentariu la Evaghelia Sfântului Ioan, trad. introd. şi note de Pr. Prof. Dumitru St niloae, PSB 41, 2000, p. 1163. 35 Cei ce resping ideea trebuin ei satisfacerii/compens rii Drept ii Dumnezeieşti, ca o negare a satisfac iei dat lui Dumnezeu de c tre Domnul nostru Iisus Hristos, aceşti oameni ignor faptul c aceasta se refer la creştinii p c toşi şi nu la necredincioşi. Da, împ carea s-a realizat deja prin Iisus Hristos. Sf. Nicodim spune c : „Satisfac ia şi plata pe care Domnul nostru a dat-o pentru p catele noastre a fost aşa de bogat , încât aceast satisfac ie se aseam n unui ocean f r margini, în vreme ce p cate umanit i de pân la El, de dup El şi din viitor sunt ca o pic tur de ap ” (Războiul Nevăzut, ed. cit. p. 207). Totuşi, p c tuind noi dup Botez, am întristat pe Însuşi Mântuitorul, şi El este Acela pe Care încerc m s -L mul umim prin poc in , spovedanie şi fapte bune. Iat ceea ce numeşte Sfântul Nectarie „satisfacerea Drept ii Dumnezeieşti.” Aceasta este ceea ce au propov duit în felul lor to i sfin ii. Sf. Marcu Ascetul zice: „Dac cineva, p c tuind în chip v dit şi nepoc indu-se, n-a p timit nimic pân la moarte, soscoteşte c judecata lui va fi f r mil acolo” (Filocalia, Vol. I, Sfântul Marcu Ascetul, Humanitas, 1999, p. 246, cap. 112). Sf. Maxim M rturisitorul spune: Nici un p c tos nu poate sc pa de judecata viitoare f r a trece în via a de acum, fie prin greut i voite, fie prin necazuri f r voie.” Sfântul Talasie spune: „Tot p catul ia naştere datorit pl cerii carnale, toat uitarea (e n scut ) de necazuri şi strâmtor ri. Dac nu vrei s te poc ieşti prin alegerea liber a suferin ei, i se va trimite, în mod providen ial, suferin e la care nu te aşteptai.” Iar Sfântul Grigorie Sinaitul spune: „R spl tirile sunt pe potriva faptelor, chiar dac multora li se pare c nu sunt pe potriva lor. C ci Dreptatea Dumnezeiasc le d ruieşte unora via veşnic , iar altora osânda veşnic . Dar şi unii şi al ii, str b tând veacul de aici, bine sau r u, vor primi r splata dup faptele lor. Iar m rimea şi felul r spl ii de care se vor bucura va fi dup deprinderea şi lucrarea patimilor sau a virtu ilor.” (Filocalia, Vol. VII, Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete folositoare în acrostih, 36, 1977, p. 102). 4. CEL CE A PĂCĂTUIT ESTE OBLIGAT/NEVOIT SĂ SATISFACĂ DREPTATEA DUMNEZEIASCĂ Satisfacerea Drept ii Dumnezeieşti, ofensat /jignit prin s vârşirea p catului de c tre omul nedrept, este atât 1) ceva cerut de dreptate (pentru a se aplica tratametul sufletului) cât şi 2) o dispozi ie l untric a omului p c tos de a se împ ca cu Dumnezeu. Necesitatea drept ii şi dispozi ia inimii îşi au originea în acelaşi izvor: natura veşnic a Legii lui Dumnezeu. Dreptatea cere satisfac ie în virtutea veşniciei Legii Dumnezeieşti, împotriva c reia a complotat p catul. În plus, datorit unui îndemn l untric, inima caut şi ea s satisfac Dreptatea Dumnezeiasc ; 36 l untric, ea doreşte şi caut împ r ia Legii Dumnezeieşti şi se gr beşte s lucreze pentru adev rul ei veşnic. Aceast dorin l ntric izvor şte [engl. emanates] din concordan a/conformitatea voin ei l untrice a omului cu Legea lui Dumnezeu. Necesitatea drept ii şi dorin a inimii se unesc pentru a combate p catul, fiindc orice p cat este un adversar al Legii lui Dumnezeu, un vr jmaş al p cii şi al împ r iei lui Dumnezeu de pe p mânt, pe care p catul caut s o tulbure şi s-o aduc în confuzie şi dezordine. P catul, fiind de nedorit prin fire, este ceva necreat; ca şi necreat, este ceva neexistent. Totuşi, atunci când este creat de vreo dorin uman nefireasc , el primeşte ipostas. 37 Dar fiindc întreaga cre ie este plin de lucrurile Domnului, în vreme ce Legea Lui e m rturisit de/a fost sem nat pe întreaga fa a p mântului, dorin a nefireasc a omului şi crea ia sa [p catul] care primeşte ipostas, primesc şi ele un fel de loc care înlocuieşte/de natur s înlocuiasc binele creat de Dumnezeu. Astfel, dac Dumnezeu a creat totul bun foarte, urmeaz c aceast crea ie nou care a intrat în lume a v t mat şi a tulburat binele care împ r ea, complotând împotriva Legii lui Dumnezeu. Prin urmare, p catul este un mare r u îndreptat împotriva lui Dumnezeu, deoarece amenin s distrug lucrarea lui Dumnzeu. Şi fiindc creatorul s u este omul, când acesta p c tuieşte, el p c tuieşte împotriva lui Dumnezeu; iat de ce este obligat s satisfac Dreptatea Dumnezeiasc , nimicind în acelaşi timp pe care l-a creat şi lucrând pentru veşnicia/în numele veşniciei Legii lui Dumnezeu. Sf. Petru Damaschinul scrie: „Suntem conduşi/îndemna i spre iubirea Lui/s -L iubim pe El şi s facem binele pe care-l putem, deoarece sim im c avem o obliga ie fireasc [un imperativ moral, n. tr.] de a-L r spl ti pe Dumnezeu pentru darurile pe care ni le-a dat, prin s vârşirea faptelor bune. Desigur c este cu neputin s -L r spl tim [dup m sura p catelor noastre sau a darurilor Sale, n. tr.], deoarece datoria noastr va creşte întotdeauna”. 37 Sfântul Vasile cel Mare spune. „- Dac r ul nu este nici nen scut, nici f cut de Dumnezeu, de unde îşi are existen a? C nimeni din cei ce vie uiesc nu va spune c r ul nu exist ! Ce s spunem? – R ul nu are o existen vie şi neînsufle it , ci este o stare sufleteasc potrivnic virtu ii, din pricin c cei care nu sunt cu luare aminte asupra vie ii lor se dep rteaz de bine.” (Hexaemeronul, PSB vol. 17, 1976, Om. II, 4, p. 90, n. tr.). Sfântul Ioan Gur de Aur: „Dar atunci când m auzi vorbind despre p cat, nu te gândi la acesta ca la o putere fiin ial [cu fiin proprie], ci ca la o fapt rea, care vine de la oameni şi iese continuu de la ei, şi care, înainte s fie s vârşit , nu are fiin proprie, iar când este s vârşit , dispare din nou” (Omilii la Epistola către Romani). Iar Sfântul Atanasie spune: „...e necesar s înf iş m adev rul înv turii bisericeşti: c r ul nu e de la Dumnezeu, nici n-a fost în Dumnezeu, nici n-a fost de la început, nici nu exist vreo substan a lui, ci oamenii, respingând gândul binelui, au început s gândeasc şi s -şi n scoceasc cele ce nu sunt şi cele pe care le voiesc” (Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvânt contra elinilor, PSB 15, 1987, I, 7, p. 38). 36 Atât evreii cât şi p gânii aveau credin a c orice p cat era îndreptat împotriva lui Dumnezeu. Sfintele Scripturi şi scrierile p gâneşti sunt pline de asemenea m rturii. David, m rturisindu-şi p catele lui Dumnezeu, zicea: ie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut (Ps. 50: 6). În schimb, Hesiod 38 spune c dreptatea este o fecioar şi o fiic a lui Dumnezeu, cinstit şi respectat chiar şi de zeii înşişi. Când cineva o insult încercând cu tot dinadinsul s o necinsteasc , ea se aşeaz repede lâng Divinitate [Zeus] şi Îi spune p rerile nedrepte ale oamenilor, ca oamenii s recompenseze dreptatea pentru lucrurile rele ale regilor lor: „Una dintre ele este dreptatea, n scut din Zeus Pe care o cinstesc, sl vind-o, chiar zeii ce-n Olymp adast . Se-aşaz -ndat lâng poala lui Zeus Cronidul, tat l ei, V dindu-i care dintre oameni n-au cuget drept, ca doar norodul S isp şeasc nebunia acelor juzi ce-n triste vreri Smintesc jude ele rostite prin pronun ri întortocheate...” 39 Din aceste versuri, Hesiod pare s afirme nu numai c tot p catul este îndreptat împotriva lui Dumnezeu, dar şi c între omul p c tos şi Dreptatea Dumnezeiasc nu poate exista nici o împ care decât dac se va da satisfac ie pentru nedrept ile comise. De aceea, atunci când p c tuim, p c tuim împotriva lui Dumnezeu şi devenim astfel vr jmaşi ai Legii Dumnezeieşti. De aici, este necesar s alerg m la Dumnezeu ca s ne împ c m cu El. În Sfânta Scriptur g sim numeroase exemple de pedepse ale lui Dumnezeu pentru p catele oamenilor. Printre ele, sunt şi unele care confirm adev rul cuvintelor lui Hesiod. Se spune c David, în timp ce împ r ea peste Israel, a p c tuit înaintea lui Dumnezeu din pricin c a num rat poporul. Dumnezeu a trimis un înger nimicitor care a ucis şapte mii de oameni în trei zile (cf. I Paral. 21: 1: 30). Mai mult, poporul din regatele lui Iuda şi Israel au fost adesea pedepsi i pentru nelegiuirile regilor lor. Pe lâng toate acestea, în Sfânta Scriptur g sim multe exemple ce m rturisesc faptul c dreptatea esre cerut de fiecare p cat s vârşit; dintre acestea, episodul cu Moise şi soara lui Miriam are o semnifica ie deosebit . Miriam i s-a împotrivit lui Moise. Calomniile/Bârfelile ei au fost socotite ca un p cat împotriva lui Dumnezeu, ea îmboln vindu-se imediat de lepr . Scriptura spune c dac n-ar fi fost închis în afara taberei timp de şapte zile nu s-ar fi vindecat de lepr (cf. Num. 12: 14). De asemenea, dac desfrânatul din Corint n-ar fi fost predat Satanei de c tre Apostolul Pavel, duhul lui n-ar mai fi avut şanse de mântuire (cf. I Cor. 5: 5). Din aceste exemple, atât Sfintele Sinoade cât şi Sfin ii P rin i – Sfântul Atanasie cel Mare şi Petru, Patriarhi ai Alexandriei, Sfântul Dionisie, Sfântul Grigorie Taumaturgul, Sfântul Vasile, Dumnezeiescul Gur de Aur şi al ii, vorbesc despre faptul c p c toşii trebuie s dea satisfac ie 40 conform cu num rul şi gravitatea p catelor; cei ce nu împlinesc aceste 38 Celebru poet didactic care a tr it în sec. VIII, î. d. Hr. Hesiod, Munci şi zile, trad. de Ion Acsan, Editura Minerva, Bucureşti, 1987, p. 50. 40 Termenul „satisfac ie” poate fi în eles mai bine atunci când este referit la canoanele Bisericii. Sfântul Nicodim Aghioritul spune: „’satsfac ia’ este a treia treapt a poc in ei, care este adev rata împlinire a 39 canoane sunt pasibili de a fi trimişi ulterior în tribunale pentru a da socoteal pentru nelegiuirile comise, ca unii care s-au împotrivit legilor Bisericii.41 De aceea, satisfac ia Drept ii Dumnezeieşti jignite este o cerin de neevitat. Astfel, o nevoie stringent ne oblig s ne gr bim a ne împ ca cu Dumnezeu, mai ales c nu ştim ce ne va aduce ziua de mâine. Trebuie s ne gr bim cu lacrimi. Trebuie s ne înf iş m înaintea judec torului milostiv şi vindec tor, a duhovnicului afectuos şi iubitor, cu inima zdrobit , str puns de remuşc rile p catelor/p rerea de r u pentru p cate. M rturisindu-ne p catele, trebuie s ne rev rs m inima, ca s fim scuti i de osândirea judec ii/tribunalului ce va s fie – unde vor fi trimişi to i cei care n-au dat socoteal în fa a tribunalelor p mânteşti de faptele comise – şi s ne împ c m cu Dumnezeu, împ rt şindu-ne de via a cea veşnic . Legat de toate acestea, iat cum ne mustr Sfântul Vasile: „Plânge i cât ave i vreme, ca s nu plânge i acolo. Poc i i-v acum, cât e cu putin . C ci mai târziu, n-o s mai ave i pentru ce s v poc i i, deoarece n-o s mai fie timp de poc in . S lucr m binele, cât suntem în putere. Dac pierdem bani, îi putem ob ine din nou; în schimb, dac pierdem timp, nu-l mai putem g si apoi/recupera. Nu-şi iubeşte logodnicul logodnica cât iubeşte Dumnezeu sufletul ce se poc ieşte. Iat bun tatea şi iubirea de oameni a St pânului; celui ce se întoarce la el El, nu-i întoarce spatele, ci îi d o mân .” Dac cineva a c zut în p cate mari şi grave, nu trebuie s dezn d jduiasc ; ci, mai degrab s se apropie cu curaj şi îndr zneal de bun voin a lui Dumnezeu şi va afla mil . Iat ce spune mai departe Sfântul Vasile despre aceasta: „Nici nu dezn d jdui, nici nu înceta rug ciunea, ci apropie-te, chiar dac ai p c tuit, ca s -L sl veşti pe St pânul şi s -I dai pricin s -Şi arate bun voin a Sa atunci când i se vor ierta p catele. Tot astfel, dac i-e team s te apropii, e ca şi cum te-ai împotrivi m rinimiei Sale, st vilind nem surata Lui bun voin , care în realitate î i apar in/î i sunt destinate”. Sfântul Nil ne sf tuieşte şi el: „Hristos Împ ratul nu Se dep retaz de cei îşi deschid inima şi suspin din adâncul sufletului lor, chiar dac sunt împov ra i cu multe p cate. Mai degrab , El îi primeşte, îi cur eşte şi le darul înfierii/şi le d ruieşte înfierea, numindu-i, pe m sura treceri timpului, lucr tori ai virtu ii. canonului dat de p rintele duhovnic... fie postul, închin ciunile, milosteniile sau altceva. Dar mai presus de toate... oprirea de la Sfânta Împ rt şanie pe atâ ia ani câ i î i d p rintele duhovnic (Îndreptar [engl. Manual] de Spovedanie). 41 Satisfac ia şi canonul ce se dau penitentului de c tre dohovnic nu sunt o pedeaps (disciplinar ), ci sunt spre mântuire, aşa cum zice şi Dumnezeiescul Gur de Aur: „S înv m şi noi aceste legi ale umanit ii [adic cele pe care Apostolul Pavel le-a aplicat în cazul desfrânatului]. Dac ai avea un cal care obişnuieşte s alerge la vale, sau spre locuri pr p stioase, este firesc s încerci s -l opreşti, s -l tragi înapoi cu toat puterea de h uri sau s -l ba i cu biciul; deşi aceasta se numeşte pedeaps , aceast pedeaps este maica siguran ei. Astfel comport -te şi în cazul celor ce p c tuiesc. Pe cel ce a p c tuit, leag -l, pân ce se potoleşte şi se împac cu Dumnezeu. Dac leg, Dumnezeu nu va dezlega; dac nu leg, îl aşteapt lan urile veşnice. Căci dacă ne-am judeca pe noi înşine, n-am fi judeca i (I Cor. 11, 31). Gândeşte-te, deci, c a te comporta astfel, nu e/vine din cruzime şi neomenie; ba mai mult, vine din cea mai mare bun tate, din cel mai meşteşugit leac şi dintr-o grij deosebit ” (Omilii la Epistola a doua către Corinteni). 5. SPOVEDANIA ESTE FOLOSITOARE ATÂT MORALICEŞTE CÂT ŞI DUHOVNICEŞTE Cel ce se spovedeşte des se foloseşte atât moraliceşte cât şi duhovniceşte. Se foloseşte moraliceşte din pricina faptului c am giturile morale se risipesc pe zi ce trece; duhovniceşte, pentru c este înv at de p rintele duhovnic acele lucruri de folos pentru mântuire. O mai mare fregventarea aspovedaniei duce la risipirea am girilor morale, la o sporire duhovniceasc tot mai mare, devenind astfel des vârşit în virtute, sau în via a în Hristos, ca unul care este c l uzit de p rintele duhovnic şi înt rit de sfaturile lui. Cunoştin ele şi experien a p rintelui duhovnic – de a c rui înv tur şi sfat ascult creştinul care se spovedeşte/penitent – îl înva pe cel ce se poc ieşte, pe de-o parte, ce trebuie s fac sau s împlineasc , iar pe de alt parte, ceea ce trebuie s resping sau pe ce s se mânie. Prin cunoaşterea sa p rintele duhovnic îl zideşte moral cu ajutorul virtu ilor, în vreme ce prin experien a sa, îl p zeşte de am giturile morale, c l uzindu-l astfel spre mântuire. Descoperirea propriilor gânduri nimiceşte cursele vr jmaşului şi face deşarte meşteşugitele lui atacuri, deoarece experien a p rintelui duhovnic le v deşte şi le osândeşte. Încrederea acordat p rintelui duhovnic este o stavil împotriva p catului deoarece împiedic îndemnurile acestuia şi taie dorin ele nes buite. Conştiin a sau nevoia cuiva de a ap rea în fa a p rintelui s u duhovnic pentru a-i vesti nelegiuirile sale, de a se înf işa ca un p timaş, înclinat spre p cat şi mincinos în f g duin ele sale c tre Dumnezeu şi p rintele duhovnic, este ca o amintire care îi pune în fa a celui ce se poc ieşte ruşinea ce va s vie, fapt de natur s -i potoleasc /smereasc patimile şi poftele. Cel ce se spovedeşte sporeşte duhovniceşte deoarece 1) prin c l uzire, cunoştin ele dasc lului îi sunt transmise gradual, ca şi unui elev; şi 2) mintea lui se lumineaz pe m sur ce este cur it de întunericul p catului şi am girilor. Astfel, el va spori şi va în elege minunile lui Dumnezeu. Spovedania este doctoria de-suflet-mântuitoare pentru societate deoarece este capabil s salveze de la distrugere o mul ime de suflete – suflete pierdute prin dezam giri, prin amintiri spurcate 42 şi gânduri rele. Ceea ce doreşte sufletul este un p rinte duhovnic, c ruia p c tosul voieşte s i se descopere, s -şi reverse inima pentru aşi v di r nile sufletului, pentru a afla un tratament, pentru a fi uşurat. P rintele duhovnic este mijlocitorul care uneşte sufletele, înt rind leg turile de familie, prieteniile şi dragostea. Numai p rintele duhovnic este capabil s uneasc între ele sufletele p rin ilor şi ale copiilor, a cuplurilor, fra ilor şi a rudelor. P rintele duhovnic este dasc lul l untric al societ ii, ap r torul moravurilor familiei, mâng ierea celor în suferin şi limanul celor ce plutesc pe oceanul acestei vie i. Din punct de vedere moral, spovedania este cea mai mare binefacere a Bisericii pentru societate. P rintele duhovnic este doctorul moral al societ ii. Numai el este capabil de a detecta toate relele care afecteaz societatea în care tr im/de ast zi. El îi înva pe cei r t ci i/înşela i/am gi i; el îi ridic pe cei c zu i; el îi sus ine pe cei ce se clatin ; el îi lumineaz pe cei întuneca i; el îi c l uzeşte pe cei slabi; el îi ajut pe s raci; el potoleşte mâniile; el potoleşte/supune patimile; el îi împac pe cei desp r i i; el face pace între vr jmaşi; el înt reşte leg turile dintre oameni, el aduce pace familiilor/în familie. Iat ce este spovedania dintr-un punct de vedere moral pe care noi, 42 Se refer probabil la obsesiile sexuale sau la gândurile desfrân rii [n. tr]. din p cate, nu am în eles-o/înf ptuit-o [engl. realized], ci am abandonat-o/renun at la ea. Iat de ce exist atât de multe lucruri rele care afecteaz societatea. Creştini! ine i poruncile Bisericii, fiindc în aceast inere exist via a veşnic . C uta i doctori pentru sufletele voastre şi pacea voastr /pentru pacea sufletelor voastre. [paragraful l-am copiat, în parte, şi pe backcover] DESEN Cinstirea p rintelui duhovnic este o stavil împotriva p catului. 6. SPOVEDANIA TREBUIE FĂCUTĂ DUPĂ O ÎNAINTE-PREGĂTIRE Spovedania are trebuin de o preg tire prealabil . Cel ce vine la duhovnic nepreg tit – ca o urmare logic - nu reuşeşte s -şi aminteasc nici neajunsurile/neputin ele, nici nu va în elege cum se cuvine excesele sale. Altfel spus, el trece cu vedere atât îndatoririle pe care le-a neglijat, ignorând totodat şi mul imea p catelor. Este cu neputin pentru cel ce nu s-a cercetat pe sine – cu multe zile înainte de spovedanie – cu cea mai mare aten ie, exactitate şi nep rtinire, s se aleag cu vreun folos dintr-o spovedanie spontan şi nepreg tit . Sl biciunea memoriei îl împiedic s -şi aminteasc totul; pu inul timp acordat cercet rii de sine 43 şi lipsa sim irii conştiente a gradului de responsabilitate face spovedania neroditoare. Astfel, îng duim ca mul imea patimilor s afecteze s n tatea sufletului pe care îl l s m netratat, l sând în urm semin ele noilor p cate/semin e pentru noi p cate. De aceea, este de trebuin ca cel ce voieşte s mearg la spovedanie, s se cerceteze cu multe zile înainte, pentru a cânt ri fiecare fapt , pentru a-şi conştientiza neputin ele şi excesele, şi astfel s se apropie de spovedanie şi s m rturiseasc numai acele lucruri de care am vorbit mai sus. A discuta cu p rintele duhovnic despre propriile virtu i şi fapte bune, neglijând şi chiar ascunzând cu bun -ştiin patimile care infecteaz sufletul, este asem n tor cu ceea ce face un bolnav care discut cu doctorul despre t ria şi s n tatea fizic , nepomenind nimic despre boala care îi macin trupul. A vorbi cu p rintele duhovnic despre virtute şi realiz ri, utilizând şi un limbaj pompos, este o practic /atitudine fariseic , un semn al laudei de sine şi a slavei deşarte – o ac iune total nepotrivit /necuvenit /neavenit , cu atât mai mult cu cât ne afl m la spovedanie, unde ne m rturisim în fa a lui Dumnezeu. De aceea, nu trebuie s uit m c în timpul spovedaniei noi st m şi ne m rturisim p catele înaintea lui Dumnezeu, ca s afl m mil şi s lu m/primim iertarea p catelor. Dumnezeu ştie virtu ile noastre, şi deci nu are nevoie de un interpret. Aşa cum în fa a doctorului ne ar t m numai bolile, tot aşa s facem şi în fa a p rintelui duhovnic: s ne m rturisim numai patimile sufletului, cu duh umilit şi zdrobire. Întrucât cei ce se spovedesc se preg tesc pentru Sfânta Împ rt şanie, aceasta este un motiv în plus pentru ca preg tirea necesar s aib un caracter ireproşabil. Preg tirea pentru spovedanie şi Sfânta Împ rt şanie, dup Sfin ii P rin i, trebuie înso it de post. Dar postul adev rat..., nu cel fariseic, ci cel stabilit de Biseric , care inteşte la supunerea patimilor sufletului şi trupului, la unificarea min ii împr ştiate, la ridicarea acesteia din cugetarea la materia inferioar care ne poate absorbi toat aten ia îndeletnicind-o cu lucruri de-suflet-v t m toare şi deşarte. Întrucât fiecare creştin trebuie s -şi de-a seama dac cineva îşi ridic mintea şi inima c tre Dumnezeu prin post şi rug ciune, dac aceast inim nu este smerit /zdrobit prin post şi nevoin , este cu neputin ca cineva s ajung la o conştiin a p c toşeniei sale, s -şi dea seama de gravitatea p catelor, s caute iertarea acestor p catelor/lor cu o dorin arz toare, s satisfac /mul umeasc Dreptatea Dumnezeiasc şi s împace cu Dumnezeu. Trebuie s Cercetarea de sine (adic preg tirea pentru spovedanie şi Împ rt şanie) este poruncit de Sf. Ap. Pavel la I Cor. 11: 28. Cercetarea presupune o auto-evaluare, o punere la încercare, o „judecare” de sine (cf. I Cor. 11: 31) pentru a afla ce este r u şi ce este bine în comportament sau în faptele s vârşite. Cercetarea nu se poate face decât prin raportare la înv tura lui Hristos şi a ajutorului S u - ob inut prin rug ciune, şi al Bisericii Sale [n. tr.]. 43 mai ştim c nu vom putea fi conştien i de p catele noastre decât în m sura în care vom fi lumina i de sus. Sunt lumina i de sus în m sura în care inima şi mintea noastr sunt ridicate spre Dumnezeu. Dar suntem ridica i numai în m sura în care duhul nostru devine mai uşor prin post şi rug ciune. Rug ciune şi post - postul creştin, sunt folositoare ca mijloace de a ne examina, de a stabili adev rata noastr stare moral , de a ne evalua cu exactitate p catele şi de a în elege adev rata natur [engl. character] a p catului. F r post şi rug ciune nu putem ajunge la o cunoaştere de sine; nu ne putem face o imagine adev rat /clar a p catelor, o conştiin des vârşit a lor şi nici nu putem dobândi zdrobirea inimii şi, prin urmare, s facem o spovedanie şi adev rat şi rodnic . De aceea, întrucât postul şi rug ciunea sunt singura cale de preg tire pentru o spovedanie adev rat , suntem nevoi i s urm m cu sârguin aceste porunci ale Bisericii..., suntem nevoi i s m rturisim sincer, cu credin a c ne vom împ ca cu Dumnezeu, şi ne vom atinge scopul, s vârşind binele cel mai des vârşit pe care nu l-am dorit. De aceea, veni i! S lep d m p catul; s întoarcem lucrurile dobândite prin nedreptate; s ne împ c m cu vr jmaşii noştrii şi face fapte vrednice de poc in ca s ne împ c m cu Dumnezeu şi s primim/afl m/ne atragem mila dumnezeiasc , şi astfel s devenim vase vrednice de primirea Împ r iei Cerurilor. Fie ca to i s ne învrednicim de moştenirea ei. Amin. DESEN Postul este vindecarea sufletului. FOTOGRAFIE Pace tuturor! Aceasta a fost ultima Liturghie a Sfântului Nectarie. A doua zi s-a îmboln vit şi a fost dus la un spital din Atena, unde a adormit în Domnul. FOTOGRAFIE Mitra episcopal purtat de Sfântul Nectarie. FOTOGRAFIE Sfântul Altar al capelei m n stirii din insula Eghina, unde Sfântul Nectarie s vârşea Dumnezeieştile Slujbe. FOTOGRFAIE Cruci folosite de Sfântul Nectarie pentru binecuvântarea credincioşilor. BACKCOVER Spovedania este doctoria de-suflet-mântuitoare pentru societate deoarece este capabil s salveze de la distrugere o mul ime de suflete... Din punct de vedere moral, spovedania este cea mai mare binefacere a Bisericii pentru societate. P rintele duhovnic este doctorul moral al societ ii. Numai el este capabil de a detecta toate relele care afecteaz societatea în care tr im... Iat ce este spovedania dintr-un punct de vedere moral, pe care noi, din p cate, nu am în eles-o, ci am renun at la ea/abandonat-o.