Procedura penala - partea speciala

Curs 2 29-02-2016 Art 56 alin 3 - cauze in care urmarirea penala trebuie facuta obligatoriu de catre procuror (desigur, in functie de competenta materiala sau personala) -Au fost stipulate categorii de cauze din cauza complexitatii lor -> CA sau ICCJ.Ex omorul/ infractiunile comise cu intentie depasita. Actele urgente pot fi facute de orice organ de urmarire penala. Mai mult, in VCPP si NCPP se prevede posibilitatea delegarii unor competente de catre procuror la organele de cercetare penala, de efectectuare unor acte -> ancheta proprie. Acte mai putin importante intr-o cauza de omor sau o cauza de la CA sau ICCJ pot fi facute si de politist. Care acte pot fi delegate? -> art 324 si art 200 exclud o categorie de acte: actele procesuale. Toate actele procedurale pot fi delegate. Sunt anumite acte doar de competenta procurorului, exemplu: dispune continuarea urmaririi penale - art 305. Punerea in miscare a actiunii penale -> procurorul. Ca principiu, tot ce inseamna act procedural poate fi delegat, dar nu este asa(adica nu toate actele procedurale): Audierea inculpatului sau invinuitului poate fi facuta pe calea delegarii? La o prima vedere nici art 200, nici art 324 nu interzic, dar nu se poate delega pentru ca inculpatul sau suspectul este actorul principal in cauza si mai mult de atat, de depozitia lui de recunoaste sau de nerecunocunoastere a vinovatiei depinde arhitectura procesului penal. Daca recunoaste fapta si e o infractiune de pana in 7 ani se poate incheia un acord de recunoastere a vinovatiei. La judecata, inculpatul poate spune instantei ca recunoaste faptele si probatoriul si solicita sa fie judecat doar pe probele administrate in cadrul urmaririi penale si nu se mai face cercetare judecatoreasca. De depozitia procesuala a inculpatului depinde insasi ancheta procesului. Ancheta - act procedural (audierea martorului, inculpatului) -> act procedural special cand urmeaza ancheta. In practica, se interzice luarea declaratiilor suspectului/ inculpatului pe calea delegarii(gen de catre politist). O alta problema: posibilitatea delegarii unor acte de urmarire penala unui procuror ierarhic inferior Exemplu: omor sau tentative la omor. Cine este parte? Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. Cu cine lucrez? Politia judiciara de la politia capitalei, specializata pe omor. Pot sa il deleg in loc de comisarul X pe procurorul de la judecatoria sectorului? Atata timp cat pot delega unui politist pot sa o deleg si unui procurer, chiar ierarhic inferior. In practica si tot pe dispozitiile art 324 alin 3 se practica si delegarea unui procuror ierarhic inferior care poate face numai acte procedurale si numai acelea care se pot face pe calea delegarii. Nu il pot delega pe procurorul de la judecatorie sa audieze suspectul sau inculpatul, de exemplu. Cat poate delega procurorul? Este un procent stabilit pe cale jurisprudentiala. Exemplu: Cauza de omor in care am 60 de martori, o cercetare la fata locului, o declaratie de suspect si una de inculpat si o expertiza. Toti cei 60 au fost audiati de catre politisit pe calea delegarii, procurorul a dispus urmarirea penala si continuarea urmaririi penale fata de suspect si dupa punerea in miscare a actiunii penale l-a audiat pe inculpat. Acest dosar de urmarire penala proprie e corect? Se stabileste ce procent a facut politistul in dosar (50%, e ok). Art 56 – ancheta o face procurorul. Nu exista in doctrina dau jurisprudenta o chestie de procent, ci ceea ce ne intereseaza e ca principalele actele procedurale sa fie facute de procuror, cei mai importanti martori din cei 60 sa ii audieze procurorul, cele mai importante probe care ii contureaza acea vinovatie prin care dispune punerea in miscare a actiunii penale trebuie sa fie prin probe imediate, nu mediate ( adica probe luate la cunostinta direct de catre procuror, nu de catre politist care apoi le transmite procurorului).  Organul de cecertare penala cu competenta generala care face cercetare penala este politia judiciara. Organele de cercetare penale speciale – a) cand infractiunile sunt savarsite de militari, exista ofiterii care au competenta si ancheteaza doar militari si sunt supravegheati de procurorul militar si competenta o au instantele militare si dupa care, in caz de atac, se duce la sectia penala de la ICCJ. b) Acei ofiteri care fac urmarirea penala in cazul infractiunilor de serviciu sau in marina sunt organe specializate si se judeca la instante maritime specializate de la Constanta si Galati. Vizazi de aceste organe de urmarire penala exista niste dispozitii vizazi de competenta pentru a o face mai elastica, urmarirea penala trebuie sa fie elastica pentru ca organele de urmarire penala au primul contact cu infractiunea. La judecata dupa ce s-a depasit o etapa te poti constitui ca parte civila pana la inceperea cercetarii judecatoresti, exceptie de necompetenta teritoriala tot pana atunci, deci judecata este mai rigida, la urmarire penala nu este asa, deci e elastica. Actele urgente indiferent cat de necompetent ar fi organul de cercetare penala, daca e urgent il face. Urgent -> care nu mai poate fi facut ulterior sau e facut cu intarziere. In cuprinsul aceleiasi localitati indiferent ca este intr-o circumscriptie sau alta organul de urmarire penala poate face ancheta (aceeasi localitate, nu alt judet sau tara). c) Organele de constatare sau comandantii de nave sau aeronava – art 61, 62 E posibil ca in timpul unei inspectii de stat sau un jandarm care patruleaza, care isi desfasoara activitatea, sa descopere o infractiune (patruleaza si aude strigate de ajutor). Retinem ca nu este normal ca acestia sa nu reactioneze, nu este normal ca atunci cand pe o nava sau aeronava oamenii aia sunt in pericol sa nu reactioneze, sa le zica stati ca sa ajungem in port sau sa aterizam si pana atunci suportati si atunci plecandu-se de la premiza ca in activitatea zilnica se pot intalni cu aceste cazuri, s-a pus problema ce se poate intampla? -> pleaca de la premisa ca niciunul nu are studii de drept (nu e procuror sau politist) si e greu de crezut ca face probe (pe VCPP faceau probe prin proces-verbal – adica daca jandarmul facea un proces-verbal de constatare a unei infractiune era considerata proba). Ei pot constata si sesiza prin actele pe care le-au gasit la locul faptei, dar care nu sunt mijloace de proba, ci fac parte dintr-un proces-verbal ca act de sesizare, probe face doar procurorul sau organele de cercetare penala. Exemplu: Garda financiara, organ al statului, face un control in urma caruia intocmeste un proces-verbal ca act de sesizare a unei infractiuni (care era mijloc de proba pe timpuri). Nu este normal ca procesul-verbal sa fie mijloc de proba pentru ca Garda financiara, de exemplu, este un organ al statului, iar daca s-ar constata un prejudiciu parte in proces va fi STATUL. Pai poate ca o parte sa faca probe? NU! De aia sunt doar acte de sesizare. Procesul-verbal al comandantului unei nave sau aeronave nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ si sunt doar acte de sesizare. SESIZAREA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA PRIMUL ORGAN JUDICIAR CARE IA CONTACT CU FAPTA, SESIZAREA LOR FIIND INFINIT MAI ELASTICA DECAT SESIZAREA INSTANTEI DE JUDECATA. Fostul cod prevedea ca incalcarea dispozitiilor privind sesiz instantei de judecata se sanctiona cu nulitatea absoluta, astazi acele dispozitii nu mai sunt protejate de nulitatea absoluta, ci relativa. Spre deosebire de sesizarea instantei de judecata, sesizarea organelor de urmarire penala este mai elastica, in sensul ca pot fi sesizate cu plangere ordinara pe art 289, mai mult daca inscrisul pe care l-am primit nu face obiectul art 289, 290, ma pot sesiza din oficiu. Exemplu: Sunt procuror si ma uit la tv si vad o infractiune nu stau pe loc, ci ma sesizez din oficiu. Instanta de judecata este sesizata prin rechizitoriu sau prin plangerea impotriva solutiei, intemeiata pe dispozitiile art 340 CPP. etc. Rechizitoriul poare sa nu intruneasca conditiile si este trimis inapoi la organele de urmarire penala. Pentru ca eu STAT am dreptul sa isi protejeze cetatenii la acest nivel de protectie penala sa nu fie supusi infractiunilor. Sesizarea organelor de urmarire penala e gandita sa fie flexibila, sa nu ne cramponam de incidente procedurale atunci cand nu e nevoie. Cand spunem SESIZARE, avem in vedere mai multe categorii de sesizare: Sesizare primara, atunci cand actul prin care cauza a fost sesizata este pentru prima oara in fata unui organ judiciar (plangere, denunt , sesizare a unei persoane cu functie de conducere sau sesizare din oficiu, rechizitoriu). Sesiz complementara, atunci cand cauza a mai fost la alt organ judiciar si ajunge in secunda etapa la organul judiciar care ne intereseaza. Exemplu: Cand avem o plangere, un denunt, sesizarea unei persoane cu functie de conducere. E posibil ca un organ de urmarire penala sa fie sesizat cu o cauza si sa isi dea seama ca nu e competent sa solutioneze acea cauza (plangere prelabila formulata pe lovituri sau alte violente si imi dau seama ca nu sunt lovituri sau alte violete si este o tentativa de omor si atunci are loc o declinare de competenta la parchetul de pe langa tribunal ca al doilea organ care are contact cu speta). Sesizarea suplimentara, cazurile in care organele judiciare isi mai iau aspecte noi: urmarirea penala, cand punctam pe art 311 cand discutam de extinderea urmaririi penale (exemplu: Facand cercetari constat ca a mai facut un furt si extind urmarirea). Acte de sesizare primara Moduri generale sau speciale de sesizare Principalale moduri de sesizare sunt: Plangerea ordinara, pe art 289 Denuntul pe art 290. Principala diferenta: arhitectura plangerii si la denunt exista dispozitii de trimitere la plangere. Acte primare de sesizare generala Diferenta fundamentala: cine este titularul plangerii/denuntului. Daca este cel care este vatamat prin savarsirea unei infractiuni, chiar daca scrie pe ea ca e denunt sau orice altceva, ea tot plangere e. Daca zice ca stie date despre infractiuni (oricine altcineva, nu cel prejudiciat) este denunt. Ce ne intereseaza pe noi? -> Elemente care sunt de esenta : Sa dau un minim de date - trebuie sa fie insusit inscrisul prin semnatura sau alta modalitate ca sa stiu clar cine ma sesizeaza. Pentru ca daca ma sesizeaza in mod calomnios, chiar daca sesizarea este flexibila, este infractiune. Dar doar 1,5% ajung in fata instantei pentru ca trebuie dovedita latura subiectiva, adica reclamantul poate crede ca ceea ce i s-a intamplat este infractiune. Descrierea faptei, probele care se primesc, chestiuni de natura civila. ( nume, prenume, CNP etc) Substituitul procesual se aplica doar la aceasta institutie pentru ca izvorasc din lege si se aplica restrictiv. El nu poate face denunt, plangere prealabila, se aplica restrictionat, doar plangere. In momentul in care cel substituit nu isi insuseste actul facut pe calea substituitului procesual acesta nu este admisibil. Tot din cauza caracterului flexibil, daca plangerea nu este completa am posibilitatea sa i-o trimit pe cale administrativa sa si-o completeze. La denunt este la fel si ne intereseaza sa fie insusit! In momentul in care discutam de sesizari facute de persoane cu functii de conducere - pentru resposabilizarea unor persoane a fost introd in cod Generic, daca dam de o infractiune din oficiu in exercitiul functiei zilnice, trebuie din oficiu sesizata. Sesizarea din oficiu -> din punct de vedere al flexibilitatii, este posibil ca plangerea sa fie prost facuta si este trimis actul pe cale administrativa ca sa fie completat. E posibil sa fac ceva sa ma sesiz din oficiu intocmimd un proces-verbal, in acest sens considerand intrunite conditiile dispun sesizarea din oficiu cu privire la infractiunea X. Moduri speciale de sesizare Primul mod special este planegerea prealabila. Plangerea prealabila este o institutie cu caracter cel putin mixt, atat conditie de pedepsibilitate cat si conditie de procedibilitate. Plangerea prealabila era un act de sesizare a organului de judecata - pentru ca infractiunile erau foarte simple nici nu mai exista urmarire penala si se pornea direct judecata –era o actiune directa. Ce nu s-a schimbat este faptul ca, spre deosebire de plangerea ordinara (art 289), cea prealabila este putin mai diferita, fiind pusa in anumite categorii de infractiuni la care astept ca victima sa solicite ajutorul. In lipsa cererii pot decat sa constat infractiunea, astept 3 luni si daca persoana vatamata ma viziteaza si zice ca vrea sa faca plangere prealabila atunci porneste urmarirea penala si daca nu dispun clasarea. Regula de la substituitii procesuali nu se aplica, este atat de persoanala plangerea prealabila astfel incat daca este facuta de altcineva inafara de persoana vatamata sau mandatar ( prin procura speciala) este nula. Termenul este de 3 luni de cand persoana indreptatita(!!!) a descoperit infractiunea. Este denumita persoana indreptatita pentru ca daca persoana vatamata nu are capacitate de exercitiu degeaba stie de infractiune, pe mine ma intereseaza sa calculez termenul de 3 luni de la care persoana indreptatita (parinte, tutore) sa stie de infractiune. Daca are deplina capacitate de exercitiu el sau mandatarul o face sau o retrage. Daca e cu capacitate de exercitiu restransa o face el personal, insotit de consimtamantul celui care ii insoteste actele, la fel si la retragere. Daca nu are capacitate o face parintele, tutorule, curatorul, cu specificatia ca la aceste persoane de varsta frageda sa intalnim cu autoritatea tutelara care verifica daca plangera a fost facuta cum trebuie. La unele infractiuni din aceasta categorie punerea in miscare a actiunii penale se poate face si de procuror din oficiu. Exemplu: cu fetita cu cicatricea si tuica de buzau. Parintii se inteleg ca sa nu depuna plangere in schimbul unei damigene de tuica de buzau, la care procurorul dupa 3 luni in care asteapta plangerea prealabila pune in miscare din oficiu plangerea prealabila, ca o ocrotire in plus.