PROBLEMATICA INTRODUCERII ÎN PEDAGOGIE. CONCEPTE FUNDAMENTALE

PROBLEMATICA INTRODUCERII ÎN PEDAGOGIE. CONCEPTE FUNDAMENTALE 1. Termenul de pedagogie este compus din grecescul pais, paidos, care înseamn copil şi agô, gé, care înseamn ac iunea de a conduce. Din punct de vedere etimologic, pedagogie înseamn ac iunea de a conduce copilul. Câteva întreb ri pot fi formulate pornind de la aceast semnifica ie etimologic : - a conduce copilul de unde pân unde? - cu ce metode şi mijloace? - cine realizeaz aceast conducere? Ca urmare, semnifica ia etimologic a termenului de pedagogie este restrictiv şi presupune anumite preciz ri: a) A conduce copilul de la stadiul de fiin cu disponibilit i largi dar latente, la stadiul de persoan format , autonom şi responsabil , este un proces complex, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic. El presupune etape diferite cu particularit i specifice de : actualizare a disponibilit ilor speciei umane (mersul biped, vorbirea, gândirea) de dezvoltare func ional a organismului (v z, auz, specializarea emisferelor cerebrale), de socializare a copilului mic (rolul familiei) , de culturalizare în mica şcolaritate, de “cucerire” a lumii prin cunoaştere şi ac iune, de transformare a propriei persoane şi a mediului socio-cultural. Procesul educa ional nu este doar ac ional, practic, ci porneşte de le ac iuni concrete, înl n uite în activit i complexe, care, selectate dup anumite principii şi criterii valorice, conduc la modelarea şi dezvoltarea omului şi societ ii. b) Sensul etimologic al pedagogiei trebuie regândit, deoarece treptat, în evolu ia societ ii omeneşti, a culturii şi ştiin ei, s-a dezvoltat o pedagogie a adul ilor, a schimb rii, a educa iei permanente. Pedagogia nu se adreseaz numai copiilor, ci tuturor categoriilor de vârst : adolescen i, tineri, adul i, b trâni. Semnifica iile teoretice şi practice ale ştiin ei pedagogice nu sunt numai de orientare, formare şi dezvoltare a personalit ii, ci şi de schimbare, adaptare, modelare. Pedagogia angajeaz în procesul educa ional toate for ele şi mediile educa ionale ale societ ii: familia, grupul de joac , de prieteni, şcoala, grupul profesional, institu iile socio-culturale, mass-media, strada. Dac ansamblul fenomenelor educa ionale formeaz domeniul de ac iune al pedagogiei, obiectul ei de studiu este mai restrâns. El se refer la acele fenomene educa ionale mai mult sau mai pu in conştiente, organizate sau difuze, formale sau informale care pot fi cunoscute cu anumite metode şi mijloace specifice, fenomene care pot fi transformate şi modelate. 1 2. Etapele evolu iei pedagogiei a) Societatea uman nu putea exista, nu se putea perpetua şi dezvolta f r transmiterea de la o genera ie la alta a cunoştin elor acumulate, a deprinderilor şi priceperilor formate. Treptat, societatea uman a selectat acele observa ii semnificative, pozitive, benefice care au dobândit statutul de reguli, demne de a fi respectate. De exemplu, “ai carte, ai parte”, sau “tot p itu-i priceput”. Ansamblul acestor observa ii şi generaliz ri transmise din genera ie în genera ie caracterizeaz etapa numit pedagogie popular . Aceste idei şi mentalit i cu privire la educa ie nu formeaz un sistem, deoarece multe dintre ele sunt contradictorii (de exemplu, “b taia-i rup din rai”). Deşi ele nu au fost confirmate de experien a ulterioar a omenirii, sau p strat în ceea ce s-a numit inconştient colectiv (C.G.Jung), fiind greu de schimbat. Perpetuarea lor în mod necritic pân ast zi poate s creeze mari dificult i în procesul educa ional. De aceea, este necesar adaptarea unor concepte educa ionale la noile perioade socio-culturale, la noile situa ii şi medii educa ionale. b) O dat cu dezvoltarea primelor sisteme filozofice, pedagogia cunoaşte o nou etap in dezvoltarea ei, pedagogia filozofic . Aceasta evolueaz ea îns şi în dou subetape: • cea în care ideile pedagogice erau încorporate în sistemul filozofic. De exemplu la Socrate, Platon, Aristotel; • etapa inaugurat de J.A.Comenius (Komensky) în secolul al XVIIlea, în care pedagogia este elaborat ca disciplin distinct , dar cu metode filozofice (deduc ia). Marii gânditori ai omenirii din totdeauna, filozofii tuturor timpurilor au meditat asupra educa iei, au f cut constat ri asupra faptelor educa ionale, au selectat cele mai semnificative observa ii, le-au adunat în capitole despre educa ie şi le-au introdus în lucr rile lor. Socrate (469-399 î.Hr.), unul dintre cei mai în elep i „înv tori” ai omenirii prin întreaga sa activitate şi via a constituit un model viu de educa ie moral , care a acceptat moartea (a b ut cucut ) în loc s cedeze principiilor sale. Cele mai importante idei a lui Socrate cu puternic caracter pedagogic sunt : - cunoaşte-te pe tine însu i; - scopul cunoaşterii este dobândirea virtu ii; - maieutica; - dezvoltarea induc iei. Platon (427+347 î.Hr.) urmaşul lui Socrate a înfiin at şcoala filozofic numit ACADEMIA. A elaborat teoria ideilor sau formelor potrivit c reia adev rata realitate o constituie ideile (de exemplu ideea de frumos, de dreptate şi ideea suprem de bine). Ideile sunt în viziunea sa esen e suprasensibile, imuabile, care fac parte dintr-o lume aflat în afara timpului şi spa iului. Aristotel (382-322 î.Hr.) filozof grec, întemeietor al logicii, discipol al lui Platon a întemeiat şcoala filozofic peripatetic numit LICEUL. El 2 arat c generalul, esen a exist numai prin lucrurile individuale, iar ştiin a porneşte de la percep ia senzorial şi se ridic la general. • A doua subetap în dezvoltarea pedagogiei filozofice este inaugurat de J.A.Comenius (Komensky). Gânditor umanist, ceh, concep ia sa filozofic PANSOFIA este influen at de filozoful englez Francis Bacon. Bacon în lucrarea sa principal NOVUM ORGANUM (1620) pune bazele metodei inductive caracterizat prin folosirea analizei, compara iei, observa iei şi experimentului. Ştiin a adev rat , arat Bacon se dobândeşte prin prelucrarea metodic a datelor senzoriale. Pornind de la Bacon, Komensky construieşte o concep ie pedagogic bazat pe intui ie (conformarea ac iunii pedagogice cu natura) şi pe însuşirea gradat şi temeinic a cunoştin elor prin cele patru trepte: - şcoala matern (1-6 ani); - şcoala elementar (6-12 ani); - gimnaziul (12-18 ani); - înv mântul academic (18-24 ani). Pân în sec. al XIX-lea când debuteaz a treia etap în dezvoltarea pedagogiei al i filozofi, scriitori, pedagogi continu mişcarea pedagogic început de Comenius. J.J.Rousseau în sec. al XVIII-lea elaboreaz lucrarea „Emil sau despre educa ie”, în care sus ine necesitatea întoarcerii la natura copilului. Fr.Herbart în 1806 elaboreaz lucrarea „Pedagogia General ” în care deşi sus ine o concep ie intelectualist , are o puternic influen asupra înv mântului contribuind la sistematizarea acestuia. J.Dewey în lucrarea „Democra ie şi educa ie” ca reprezentant al instrumentalismului filozofic, arat c orice idee este un instrument de transformare al experien ei dar şi de adaptare la experien . Ellen Kay prin lucrarea „Secolul copilului” ca şi M.Montessori prin lucrarea „Descoperirea copilului” fac deschiderea c tre secolele XIX şi XX dedicate din punct de vedere pedagogic copilului. c) În secolul al XIX-lea în ştiin ele naturii şi în unele ştiin e sociale sau introdus metodele experimentale care au condus la progrese importante. În ştiin ele educa iei demersul filozofic r m sese predominant. Ca urmare se declanşeaz o puternic reac ie împotriva pedagogei filozofice şi a înv mântului centrat pe autoritatea profesorului. Cercetarea experimental se apropie din ce în ce mai mult de cerin ele practicii educa ionale, verific normele tradi ionale şi conduce la constituirea de noi şcoli experimentale în toate rile lumii. d) Pedagogia actual asociaz tot mai mult demersul psihologic cu cel pedagogic în domenii cum ar fi: educarea creativit ii, identificarea şi cultivarea talentelor. Educa ia este studiat din perspectiva unui mare num r de discipline sau ştiin e ca: economia, cibernetica, ergonomia, 3 analiza sistemelor, teoria comunic rii, sociologia, axiologia, psihologia, filozofia, logica. Filozofia pune la dispozi ia pedagogiei legile cele mai generale ale societ ii, psihologia, legile psihicului uman, sociologia, legile societ ii, psihosociologia legile grupurilor sociale, logica legile gândirii, ergonomia legile muncii, economia legile economiei, cibernetice legile comenzii şi ale controlului, analiza sistemelor legile sistemelor şi axiologia legile valorilor (frumos, bine, adev r). În actuala etap de dezvoltare a pedagogiei se formuleaz problema definirii pedagogiei ca ştiin , art sau tehnologie ajungându-se la concluzia c aceasta se situeaz la intersec ia dintre ele. Ştiin a pedagogic se caracterizeaz prin: - domeniul de activitate determinat de ansamblul fenomenelor educa ionale; - obiectul de studiu (fenomenele educa ionale care pot fi cunoscute prin metode specifice); - metodologia specific (observa ia, experimentul, analiza sistemic , etc.); - legi specifice (ale instruc iei, ale educa iei, ale înv mântului). Datorit acumul rilor teoretice şi experiment rilor practice realizate de pedagogie pân în prezent se poate vorbi despre statutul de ştiin al pedagogiei. desemneaz ansamblul tehnicilor, Tehnologia educa ional metodelor, procedeelor specifice domeniului de activitate al pedagogiei. Pedagogia poate fi considerat şi tehnologie educa ional deoarece şi-a elaborat în timp un ansamblu coerent de metode de predare, de înv are, de evaluare, etc. Pedagogia poate fi considerat şi art în ceea ce priveşte m iestria pedagogic , aplicarea diferen iat a tehnologiei pedagogice în sensul model rii celui mai complex obiect de activitate: omul. Rela ia de interdependen între ştiin , art şi tehnologie defineşte statutul pedagogiei. 4 ŞTIIN TEHNOLOGIE ART Astfel pedagogia a fost definit ca ştiin fundamental şi de sintez a educa iei care studiaz legile educa iei tinerii genera ii în special, ale form rii şi perfec ion rii omului în general. În lumina legilor educa iei, pedagogia studiaz esen a, scopul, con inutul, metodele, mijloacele şi formele de organizare ale ac iunii educa ionale. Esen a ac iunii educa ionale este coordonarea conştient şi benefic a procesului de formare, de dezvoltare şi modelare a personalit ii individuale şi de grup printr-o metodologie educa ional specific . Finalit ile procesului educa ional sunt idealul, scopurile, obiectivele specifice unei anumite etape de dezvoltare socio-economic , unui anumit tip de şcoal , unui anumit nivel institu ional, unei anumite discipline de înv mânt. Tehnologia educa ional r spunde la întrebarea „cum?”, „cu ce metode şi mijloace” se realizeaz formarea şi dezvoltarea personalit ii, „care” sunt tehnicile specifice de transformare a unui reprezentant al speciei umane în om, modalit ile maturiz rii socio-umane şi ale devenirii omului pe parcursul existen ei sale. Formele de organizare a procesului educa ional se refer la educa ia în familie, în şcoal , în societate, fiecare dintre ele având obiective, metode şi mijloace specifice de realizare. 3. Caracteristicile pedagogiei a) Pedagogia este o ştiin socio-uman deoarece educa ia reprezint un fenomen social specific uman. În lumea animal folosirea termenului de educa ie este inadecvat . Animalele îşi antreneaz şi dezvolt caracteristicile speciei lor. Particularit ile individuale la animal se pot modela prin dresaj. Deosebirea dintre dresaj şi educa ie se refer la conştientizarea transform rilor produse, la anticiparea, proiectarea, 5 b) c) d) e) planificarea, organizarea şi realizarea conştient a acestor transform ri sub ac iunea unor factori specifici. Pedagogia este o ştiin cu caracter teoretic şi gnoseologic care se refer la elaborarea în timp a unui corp de cunoştin e specifice despre educa ie care nu sunt contradictorii între ele, care formeaz un sistem şi care conduc la elaborarea legilor educa iei. Gnoseologia ca teorie a cunoaşterii îşi are specificul s u educa ional în sensul c arat modalit ile în care pedagogia selecteaz fenomenele educa ionale din ansamblul fenomenelor sociale, le organizeaz în sistem, descoper esen a şi legile lor. Pedagogia este ştiin a cu caracter ac ional, praxiologic, r spunzând la întrebarea cum?, prin ce mijloace?, care este eficien a procesului educa ional. Praxiologia ca ştiin a ac iunii eficiente explic demersul tehnologic al pedagogiei. Pedagogia este art deoarece vehiculeaz mesaje educa ionale care au atât o structur cognitiv (cunoştin e) cât şi una ectosemantic (afectivvolitiv-comportamental ) sus inut de emo ii, sentimente, convingeri, atitudini culturale. Pedagogia este ştiin a cu caracter prospectiv fiind deschis cercet rii, schimb rii, preg tirii şi adapt rii subiec ilor educa ionali pentru lumea de mâine. Pedagogia r mâne o ştiin vie şi actual atâta timp cât îşi adapteaz demersul pedagogic la fenomenele lumii contemporane, îşi selecteaz tehnologia dintre cele mai moderne şi eficiente metode şi tehnici pentru modelarea personalit ii individuale şi de grup. 4. Categoriile pedagogiei sunt concepte fundamentale care exprim notele esen iale şi generale ale fenomenului educa ional în ansamblul s u sau ale unor laturi şi aspecte ale acestuia. Categoriile pedagogiei sunt: • Educa ia; • Instruc ia; • Înv mântul. Educa ia este categoria cu cea mai larg sfer de generalitate incluzând notele esen iale ale procesului educa ional în ansamblul s u. Educa ia cuprinde urm toarele note esen iale: o dobândirea de cunoştin e generale şi de specialitate; o formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice de specialitate; o dezvoltarea capacit ilor şi aptitudinilor generale şi de specialitate; o formarea concep iei despre lume şi via ; o formarea conştiin ei moral- civice şi a comport rii civilizate; o formarea conduitei moral civice; 6 o formarea tr s turilor de voin şi caracter. Cu privire la prima not esen ial a educa iei observ m accentul care se pune nu pe transmiterea de cunoştin e generale şi de specialitate ci pe dobândirea lor. Dobândirea cunoştin elor generale şi de specialitate presupune atât transmiterea cunoştin elor de c tre o persoan specializat pentru aceasta cât şi componenta de autoinformare, autoinstruc ie prin studiul bibliografiei, prin studiu individual la şcoal , acas , în alte medii educa ionale. Formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice de specialitate reprezint unitatea între cele dou componente. Priceperile ca sisteme de cunoştin e şi abilit i pot fi atât intelectuale (de exemplu priceperea de a studia o anumit bibliografie, de a elibera un referat) cât şi practice (de exemplu priceperea de a monta un motor). Dac transmiterea şi dobândirea cunoştin elor generale şi de specialitate reprezint componenta principal şi de natur teoretic a educa iei, formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice reprezint componente principal practic a educa iei. Dezvoltarea capacit ilor şi aptitudinilor generale şi de specialitate reprezint componenta cu puternic caracter formativ a instruc iei. Dezvoltarea aptitudinilor generale şi speciale, integrarea lor în sisteme mai complexe cum sunt capacit ile şi actualizarea lor în competen e pân la ob inerea unor rezultate superioare mediei care sunt performan ele subliniaz caracterul formativ atât al instruc iei cât şi al educa iei. Formarea concep iei despre lume şi via presupune în primul rând informarea despre lume şi via , apoi selectarea celor mai semnificative idei pentru construc ia unei concep ii proprii despre lume şi via . Aceasta este rezultatul maturiz rii personalit ii, al interioriz rii experien ei celorlal i şi al dezvolt rii experien ei proprii de via . Formarea conştiin ei moral-civice şi a comport rii civilizate presupune sc derea rolului instruc iei pe m sur ce creşte rolul educa iei propriu-zise. Astfel demersul form rii conştiin ei moral-civice poate fi reprezentat astfel: - informare moral-civic ; - formarea deprinderilor de comportare civilizat ; - dezvoltarea priceperilor de aplicare diferen iat a regulilor de comportare;- interiorizarea regulilor morale;- structurarea conştiin ei morale; -exteriorizarea comportamentului moral. Conduita moral-civic reprezint unitatea dintre componenta exterioar a comportamentului şi cea intern a motiva iei şi a gândirii moral- civice. Conduita moral- civic are un caracter personalizat, este constant şi rezistent la alienare. Deşi reprezint unitatea dintre componenta interioar şi cea exterioar , conduita moral- civic este practic , aplicativ , creativ . Formarea tr s turilor de voin şi caracter reprezint o încununare a procesului educa ional. Tr s turile de voin şi caracter: altruismul, 7 perseveren a, hot rârea, for a, combativitatea, se disting prin persisten a pe parcursul întregii vie i prin complexitatea lor şi caracterul generalizat. Dac primele patru note esen iale sunt specifice mai ales instruc iei urm toarele trei sunt specifice mai ales educa iei. Subliniem faptul c educa ia şi instruc ia sunt indisolubile, rela ia dintre ele fiind de interdependen , accentul deplasându-se mai mult pe aspectele informativcantitative în instruc ie şi pe cele calitativ-formative în educa ie. Categoria de înv mânt are în vedere dou semnifica ii: a) Sistem de înv mânt ca ansamblul institu iilor şcolare şi universitare; b) Proces de înv mânt ca activitatea complex de transmitere şi dobândire a cunoştin elor. Categoria de înv mânt exprim ac iunea de realizare a notelor esen iale ale celorlalte dou categorii, punerea lor în oper ca proces instructiv-educativ-evaluativ. Bibliografie 1. M.Carcea, E.Tiron, „Introducere în Pedagogie”. Curs multiplicat Ed.”Gh.Asachi”, Iaşi, 2001 2. G.V ideanu, „Pedagogie. Ghid pentru profesori”, EDP, Bucureşti, 1990 3. I.Bontaş, „Pedagogie pentru înv t mântul superior tehnic”, EDP, Bucureşti, 1992 4. I.Nicola, „Tratat de pedagogie”, EDP Bucureşti, 2002 5. E.TIRON INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE Curs pentru studen i în format electronic,2005. Educa ia- obiect de studiu al pedagogiei I. Diferen ieri conceptuale Termenul de educa ie este de origine latin - educo, educare, educere - care înseamn „a creşte”, „a cultiva”, „a îndruma”. Acest termen induce o analogie cu s direa, cultivarea şi îngrijirea plantelor. De altfel în istoria psihologiei omul însuşi a fost comparat cu un arbore, în secolul XX fiind elaborate şi teste pentru cunoaşterea personalit ii pe baza interpret rii unui arbore desenat de subiect. Aceast semnifica ie etimologic este corect în ceea ce priveşte aten ia pe care cultivatorul trebuie s-o acorde plantei respective, complexitatea şi durata muncii investite în cultivarea plantelor. Dar spre deosebire de plant , care este pasiv , nu are inten ie şi nu conştientizeaz procesul s u de creştere, omul are cel mai mare poten ial 8 bio-psiho-socio-cultural, care prin intermediul educa iei se actualizeaz , se orienteaz , se transform , se adapteaz , se formeaz şi se dezvolt . Sensul specific educa iei diferen iat fa de cultivarea plantelor se refer la activismul s u, la inten ia subiectului, la conştientizarea de c tre el a procesului educa ional, la transformarea educa iei în autoeduca ie. Termenul de educa ie are dou sensuri – unul extensiv, desemnând fenomenul social de formare şi dezvoltare a oamenilor ca subiec i ai ac iunii, cunoaşterii şi valorilor prin comunicare şi exerci iu, prin integrarea lor în activit ile şi rela iile sociale; unul restrictiv care se refer la sistemul de circumstan e şi ac iuni dirijate conştient şi organizat în vederea form rii reprezentan ilor noilor genera ii în raport cu un obiectiv ideal, în raport cu cerin ele actuale şi de perspectiv . Sensul restrictiv al educa iei include şi fenomene precum influen a social , comunicare, adaptare. Influen a social poate fi conştient dar şi inconştient , pozitiv şi negativ cuprinzând şi comportamente non-pedagogice cum ar fi manipularea. Comunicarea are sensul de schimb de informa ii în ambele sensuri, fiind prezent în toate tipurile de comportamente şi activit i dar educa ia subliniaz caracterul conştient şi organizat al acestui schimb; schimbul poate fi şi afectiv, atitudinal, comportamental. Adaptarea este un ansamblu de activit i prin care se trece de la un echilibru mai pu in stabil la un echilibru mai stabil între organism şi mediu. Rela ia adaptativ se realizeaz între organism şi mediu şi nu între dou sau mai multe personaje umane ca în procesul educa ional. De asemenea nu totdeauna aceast rela ie este conştient şi organizat ca în procesul educa ional. În procesul adapt rii sociale, educa ia se produce spontan şi implicit, mediul fiind astfel educogen (generator de educa ie). În familie, şcoal , organiza ii, via a public educa ia este tot mai inten ionat , conştient , organizat , deşi mai p streaz forme difuze, accidentale. Cele dou semnifica ii ale fenomenului educa ional sunt complementare dar pedagogia se ocup de educa ia conştient , organizat , dirijat , sistematic . Educa ia a fost definit ca un fenomen social - uman specific care const în transmiterea acumul rilor teoretice şi practice ob inute de omenire de-a lungul dezvolt rii sale social- istorice c tre tân ra genera ie în special, cu scopul form rii personalit ii, a preg tirii pentru via , pentru integrarea în activitatea social-util ca şi pentru dezvoltarea societ ii. 9 Aceast defini ie pune în eviden circularitatea societate-educa ie: educa ia se realizeaz prin transmiterea acumul rilor teoretice şi practice c tre tân ra genera ie, iar aceasta contribuie la dezvoltarea societ ii. De asemenea individul uman ca reprezentant al speciei umane nu devine om datorit zestrei ereditare ci datorit influen elor modelatoare ale mediului socio-cultural, datorit ac iunii sistematice, conştiente, organizate a factorilor educa ionali. În dezvoltarea ontogenetic a personalit ii rela ia ereditate-mediu-educa ie este indisolubil . Ereditatea ca ansamblu al predispozi iilor transmise de genera iile anterioare se refer la: - poten ele analizatorilor; - particularit ile S.N.C. (sistemului nervos central) şi ale .A.N.S.(activitate nervoasa superioara) - instincte Mediul ca ansamblu al condi iilor înconjur toare în care omul tr ieşte este compus din: - mediul natural; - mediul social-global(institu ii, mentalit i,); - mediul psiho-social(rela ii inter-umane). Educaţia reprezint fenomenul socio-uman specific de transmitere a ceea ce s-a numit ereditate socio-cultural , concretizat în valori, cunoştin e, priceperi, abilit i, conduite,etc. Dintre aceste trei componente ale form rii şi dezvolt rii personalit ii în interac iune permanent şi interdependen ereditatea, mediul şi educa ia factorul cel mai dinamic este educa ia. Aceasta are rolul determinant în actualizarea unor poten e ereditare sau în inhibarea altora, în selectarea condi iilor favorizante ale mediului pentru dezvoltarea benefic a personalit ii, în stimularea creativit ii individuale şi de grup, în integrarea socio-profesional şi în dezvoltarea societ ii îns şi. Interac iunea dintre ereditate,mediu şi educa ie este indisolubil , în aşa fel încât întrebarea care dintre cele trei componente este principal este o întrebare r u formulat . Rela ia de interdependen dintre ereditate, mediu şi educa ie este permanent accentul deplasându-se diferit pe una dintre componente în anumite etape de dezvoltare a personalit ii. Pe m sur ce copilul creşte, el iese tot mai mult de sub domina ia eredit ii şi de sub influen a mediului, educa ia devenind hot râtoare. 10 În concluzie la problematizarea anterioar asupra educa iei putem spune c aceasta este: Ü fenomenul social de mare complexitate de transmitere a celor mai valoroase achizi ii teoretice şi practice de c tre genera iile anterioare c tre genera iile prezente; Ü procesul psihologic de actualizare a poten ialului psiho-uman, de stimulare şi de dezvoltare a acestuia; Ü ac iunea institu ionalizat , organizat ,conştient de formare,dezvoltare, modelare a personalit ii umane sub toate dimensiunile sale,pe parcursul întregii vie i. II. Caracteristicile educa iei 1. Educa ia are un caracter specific uman, inten ional şi conştient. Termenii cu care educa ia este în diferite grade de opozi ie sunt cei de dresaj, manipulare, sugestie. Modelarea comportamentului în mod spontan, neinten ionat, preluarea unor modele comportamentale în mod automat sau a unor modele negative nu intr în sfera educa iei. Modific rile produse de educa ie sunt selective, stabile şi profunde. Ele intr treptat în structurile profunde ale personalit ii (cognitive, afective, comportamentale) având o mare persisten în timp, coeren şi stabilitate. 2. Caracterul social-istoric al educatiei este determinat de faptul c educa ia se dezvolt odat cu istoria societ ii, fiind influen at de condi iile şi realiz rile fiec rei perioade istorice. Astfel în antichitate educa ia spartan era militar şi cea atenian umanist , în Evul Mediu educa ia religioas se deosebea fundamental de cea cavalereasc , în Renaştere idealul educa ional era cel de „om universal”, iar în epoca modern se diferen ia preg tirea şi specializarea pe anumite domenii de activitate. Fiecare tip de societate genereaz un anumit tip de om, anumite idealuri educa ionale, anumite scopuri şi obiective pentru a fi realizate. 3. Educa ia este în interac iune cu procesele psihice. Procesele psihice se dezvolt educa ia trebuie s în cadrul procesului educa ional, astfel încât in cont de caracteristicile proceselor psihice. Dar rela ia educa ie- procese psihice este biunivoc ceea ce înseamn c pe m sur ce aceste procese psihice se dezvolt ele permit o influen educa ional crescut . Procesele psihice cognitive se dezvolt stadial, pornind de la cele concrete (percep ie) evoluând spre cele concret-abstracte (reprezent rile)şi ajungând la cele 11 abstracte (gândirea). Atât procesele psihice cât şi produsele lor –imagina ia, ra iunea, judecata, ra ionamentul - se formeaz şi se dezvolt în cadrul procesului educa ional în familie, în şcoal , în societate. Dar pe m sur ce copilul creşte, el dezvolt noi structuri psihice care pot asimila o cantitate mai mare de informatii, care pot reac iona mai eficient la educa ie, care pot anticipa influen ele educa ionale, care pot transforma ele însele mediul socio-cultural. Educa ia realizeaz un echilibru din ce în ce mai stabil între asimilarea mediului de c tre copil şi acomodarea acestuia la mediu. 4. Caracterul na ional şi universal al educa iei. Educa ia şi pedagogia pe de o parte studiaz şi dezvolt tradi iile şi valorile na iunii române în domeniul educa ional, iar pe de alt parte adapteaz în mod creativ realiz rile valoroase ale educa iei şi pedagogiei universale. Pe m sur ce se accentueaz caracterul na ional al pedagogiei, pe m sur ce acestea reprezint tot mai mult specificul culturii şi educa iei româneşti se accentueaz şi caracterul universal al educa iei. Caracterul na ional nu este în opozi ie cu caracterul universal al educa iei, ci într-o rela ie de completitudine şi complementaritate. Educa ia româneasc în esen a ei nu este în opozi ie cu educa ia american , maghiar sau german . Cele mai valoroase realiz ri ale cercet rii teoretice şi ale practicii educa ionale dobândesc caracter universal, intr în patrimoniul cultural şi educa ional al lumii, procesul fiind reciproc. 5. Educa ia are un caracter necesar, obiectiv şi permanent. Formul m câteva întreb ri care reies din via a de toate zilele. Se poate tr i f r educa ie? Dac privim educa ia ca intrinsec existen ei, existen a îns şi înseamn educa ie. Dar la acest nivel minim al educa iei existen a îns şi este la limita umanului. Lipsa educa iei minime creeaz dependen e maxime ale omului de natura sa biologic , de instinctele sale agresive, de necesit ile sale primordiale de supravie uire. Educa ia are un caracter obiectiv în sensul în care se produce spontan, influen a mediului socio-cultural fiind determinant . Pe m sur ce creşte copilul creşte şi caracterul subiectiv al educa iei, acesta definindu-se prin transformarea copilului din obiect al educa iei în subiect al educa iei. Educa ia este obiectiv în m sura în care se realizeaz în institu ii şcolare, cu metode şi mijloace educa ionale, cu factori educa ionali specifici. Educa ia este subiectiv datorit accentu rii activismului elevului, datorit creşterii gradului s u de participare la propria sa dezvoltare şi transformare. 12 Educa ia are un caracter permanent, se realizeaz pe parcursul întregii vie i, vizeaz formarea şi dezvoltarea întregii personalit i, prin toate formele şi mediile de organizare a procesului educa ional (familie, şcoal , mass-media, societate). III. Func iile educa iei Educa ia are ca obiect de ac iune şi transformare omul ca fiin complet , persoana vie si concret , personalitatea ca întreg, grupul uman specializat pe diferite domenii de activitate: familial, profesional, social, societatea uman . Personalitate uman este privit atât analitic din punct de vedere al formarii structurilor sale cognitive, afective, volitiv-comportamentale cât şi sintetic în ceea ce priveşte unitatea dintre aceste componente şi structuri. Educa ia grupului social se refer la formarea şi dezvoltarea grupului cu caracteristicile sale în func ie de scopurile, obiectivele şi modalit ile sale de ac iune. Educa ia societ ii în general are indicatori lega i de calitatea vie ii, de gradul de interiorizare a normelor de cultur şi civiliza ie. Cele mai multe studii si cercet ri cu privire la func iile educa iei se refera urm toarele func ii: 1.Cresterea şi dezvoltarea fizic , armonioas a tinerei genera ii, a omului in general. Aceasta func ie a educa iei ridic mai multe probleme: în ce m sur educa ia are efecte asupra dezvolt rii ,fizice a tinerei genera ii; -dezvoltarea fizic nu reprezint doar efectul evolu iei biologice a organismului? -cum se îmbin evolu ia biologic cu cea educa ional în dezvoltarea copilului şi a tinerei genera ii? Specificul uman al educa iei este cu atât mai surprinz tor cu cât educa ia se exercit şi asupra naturii biologice a omului. Astfel dezvoltarea fizic a copilului este un rezultat al st rii sale de s n tate şi normalitate înn scut , al creşterii normale în func ie de particularit ile de vârst şi individuale ale lui dar este şi efectul educa iei primite. Primele personaje semnificative din via a copilului :mama, tat l, alte persoane din familie au un rol educa ional deosebit pentru dezvoltarea fizic armonioas a acestuia. Antrenarea copilului mic, stimularea sa fizic contribuie la actualizarea tendin elor sale înn scute şi la dezvoltarea primelor deprinderi psiho-motorii. Una dintre cele mai importante cuceriri ale copilului mic este mersul biped. Acesta nu se realizeaz de la sine ca o prelungire fireasca a eredit ii umane. Copilul care nu tr ieşte în mediul socio- 13 uman, care are modelul mersului biped(de exemplu copiii crescu i de animale) care nu este îndrumat şi sus inut pentru a-si dezvolta mersul nu ob ine acest comportament psiho-motor. Treptat copilul îşi dezvolt musculatura pentru a putea realiza coordonarea ochi-mân , pentru a-şi putea forma şi dezvolta alte deprinderi psiho-motorii ca apucatul, manevrarea obiectelor. Intrarea copilului la şcoal , la vârsta de 6-7 ani este condi ionat şi de dezvoltarea sa fizic . Daca aceasta este armonioas , corespunz toare vârstei sale copilul este admis într-o şcoal normal . Dac aceast dezvoltare fizic nu corespunde anumitor parametri copilul este orientat c tre şcoli speciale care vor realiza un proces educa ional adaptat nevoilor şi cerin elor sale. În şcolaritatea mijlocie şi mare creşte rolul educa iei fizice asupra dezvolt rii armonioase a puberului şi adolescentului. Educa ia fizic are obiective din ce in ce mai specifice şi mai diferen iate pentru stimularea întregului corp, pentru dezvoltarea unor tr s turi fizice ca for a, rezistenta, echilibrul organismumului. EDUCA IA FIZIC a fost neglijat în epoca şi şcoala de tip comunist datorit unei viziuni înguste asupra importan ei sale în procesul educa ional. Astfel orele de educa ie fizic erau de multe ori înlocuite cu cele de matematic sau cu alte obiecte considerate mai importante. Subliniem faptul ca nu este corect ierarhizarea ştiin elor dup criteriul importan ei lor în sine sau subordonarea unor discipline de înv altor discipline .Fiecare disciplin de înv mânt mânt are rolul şi importanta sa bine determinate în dezvoltarea complex a personalit ii. 2. Însuşirea limbajului şi a rela iilor socio-umne necesare comunic rii şi convie uirii constituie FUNCTIA SOCIALA A EDUCTIEI. Aceasta func ie are rolul de socializare primar a copilului , de dobândire a mecanismelor instrumentale specifice omului :limbajul si comportamentul social. Dac limba este un fenomen social fiind produsul colectiv al unei culturi, limbajul este un fenomen psihologic de folosire a limbii.Ca mecanism psihologic limbajul se formeaz şi se dezvolt în prima copil rie, se specializeaz şi se îmbog eşte pe parcursul întregii vie i. Însuşirea limbajului specific uman constituie o adev rat matri func ional dup care se dezvolt fiin a umana , în care se concentreaz întreaga realitate. Limbajul reprezint mecanismul de integrare a experien ei, de organizare a conduitei şi a sistemului psihic uman. Dac la început se formeaz limbajul exterior,pentru al ii, treptat pe m sur ce se dezvolt psihicul însuşi se interiorizeaz limbajul exterior şi se 14 dezvol a limbajul interior, pentru sine. Acesta este în strâns leg tur cu gândirea. Nedezvoltarea limbajului potrivit vârstei copilului atrage dup sine şi dificult i de realizare a gândirii având consecin e negative asupra dezvolt rii personalit ii în general. Limbajul nu are doar func ia de comunicare cu sine şi cu al ii ci şi func ia de cunoaştere a lumii şi a propriei persoane ca şi func ia de reglare a activit ii.Ca urmare nedezvoltarea limbajului uman sau anumite întârzîieri sau tulbur ri ale limbajului au efecte negative asupra dezvolt rii gândirii, asupra regl rii comportamentului şi a conduitei. Comunicarea şi convie uirea socio-uman presupune dezvoltarea rela iilor interumane pe baza însuşirii limbajului uman. În procesul de dezvoltare a rela iilor socioumane pot sa apar de asemenea dificult i de inte-relationare ca: anxietatea social , timiditatea, izolarea. etc. FUNC IA SOCIAL A EDUCA IEI const în dezvoltarea comportamentelor sociale pozitive, benefice, deschise de colaborare, de acceptare a propriei persoane şi a celuilalt , a alterit ii. 3. Transmiterea tezaurului cultural-stiintific c tre tân ra genera ie este func ia COGNITIV , INFORMATIV-FORMATIV care conduce la formarea a ceea ce s-a numit homo- cogitans sau omul care cuget . Aceasta func ie este realizat în mod predominant prin componenta educa iei numita EDUCA IA INTELECTUAL . Educa ia intelectual constituie baza celorlalte componente sau laturi ale educa iei având în acelaşi timp un rol coordonator a lor. Educa ia intelectual are dou componente în strânsa leg tur : componenta informativ şi componenta formativ . Componenta informativ se refer la transmiterea şi însuşirea informa iilor si cunoştin elor din toate domeniile de activitate, cu metode şi mijloace specifice în func ie de mediul educa ional în care se realizeaz (familie, şcoal , societate.) Componenta formativa se refera la formarea şi dezvoltarea structurilor cognitive, a aptitudinilor, capacit ilor şi competen elor pe baza interioriz rii cunoştin elor teoretice şi practice asimilate. Cele dou intelectuale sunt într-o rela ie componente ale educa iei de interdependen . Cu toate acestea educa ia intelectual a evoluat prin deplasarea accentului de pe aspectele sale informative spre aspectele sale formative. Aceasta const nu în transmiterea unei cantit i mari de cunoştin e ci a acelor cunoştin e fundamentale, de referin , idei ancor , cu o mare capacitate de subordonare a altor idei şi cunoştin e. De asemenea dezvoltarea 15 aptitudinilor şi capacit ilor antrenate s recepteze, s prelucreze şi s transforme cunoştin ele asimilate într-un mod creator reprezint componenta formativ-creativ a educa iei intelectuale. Societatea informa iei şi a cunoaşterii pe care o traverseaz omenirea în prezent genereaz cerin ele formativ-creative la care trebuie s r spund educa ia intelectual şi şcoala. 4. Transmitea experien ei de produc ie şi a deprinderilor de munc , formarea şi dezvoltarea abilit ilor şi a deprinderilor practice de munc PRAXIOLOGIC , AC IONAL reprezint FUNC IA a educa iei, realizat în mod special prin ceea ce se numeşte educa ie tehnico-economic şi care conduce la formarea lui homo fabereconomicus. Pedagogia nu este doar o ştiin teoretic ci şi una praxiologic , a ac iunii eficiente. Acest statut al pedagogiei se realizeaz prin creşterea rolului aplicativ al cunoştin elor însuşite în scoal , prin formarea deprinderilor, a priceperilor, a abilit ilor practice. Dac toate disciplinele pot avea un anumit rol aplicativ-praxiologic, disciplinele care au un rol esen ial în formarea lui HOMO FABER sunt disciplinele tehnice care în rela ie cu cele economice conduc la formarea lui HOMO ECONOMICUS. Dezvoltarea f r precedent a tehnicii a condus la crearea de noi mijloace de produc ie, de noi tehnologii care necesit noi deprinderi şi priceperi, noi abilit i şi noi atitudini fa constituie obiective de munc , fa de tehnic şi de produc ie. Toate acestea ale educa iei tehnice si profesionale. Transform rile tehnice ale unei societ i se prelungesc în apari ia unor meserii şi profesiuni noi. Sc derea treptat a investi iei în munca fizic şi creşterea investi iei în munca mecanizat , automatizat şi robotizat este direc ia principala de evolu ie a profesiunilor. Aceasta solicit o preg tire din ce în ce mai complex o specializare superioar , o viziune creativ asupra educa iei pentru ob inerea unor performan e deosebite. 5. Transmiterea normelor etice (ethos=moral), de conduit , de formare a unei atitudini corecte fa de realitate şi oameni aceasta este FUNC IA AXIOLOGIC a educa iei care contribuie la realizarea lui homo- estimans(omul care apreciaz ). Func ia axiologic este func ia educa iei cu rol coordonator pentru întreaga activitate educa ional deoarece omul nu este om în afara valorilor, el r mâne cantonat în teritoriul laturii sale biologice. Problema este care sunt aceste valori, cine le selecteaz , dup ce criterii.? Se poate vorbi despre valori unice, general-valabile pentru orice societate sau despre valori diferite de la o societate la alta? 16 Etica fiind ştiin a despre moral arat c în evolu ia societ ii omeneşti se p streaz un nucleu tare al moralei echivalent celor 10 porunci biblice, acesta având gradul maxim de constant şi se dezvolt normele şi regulile morale care se schimb în func ie de caracteristicile sistemice ale fiec rei societ i.. Ca urmare rolul educa iei este de a sprijini respectarea normelor morale cu cea mai mare generalitate şi de a adapta normele şi regulile morale cu un grad mai mic de generalitate la condi iile societa ii respective. FUNC IA AXIOLOGIC a educa iei nu se realizeaz doar prin componenta educa iei numit educa ie moral ci şi prin educa ia estetic şi de asemenea prin acele laturi ale educa iei numite noile educa ii: educa ia pentru pace, educa ia pentru mediu educa ia pentru democra ie ,pentru schimbare, educa ia religioas etc. Toate aceste laturi ale educa iei au un scop comun :formarea omului care apreciaz şi valorizeaz lumea construindu-şi obiective specifice fiec rei laturi a educa iei în parte: -obiective cognitive (de cunoaştere, informative şi formative);afective(de tr ire a realit ii); -psiho-motorii (de comportament şi conduit );-volitivcaracteriale de voin şi caracter). 17 FINALIT ILE EDUCA IEI. Ideal, scopuri şi obiective educa ionale Dac toate cunostintele ştiin ifice s-au desprins din filosofie, treptat pân în secolele XVI – XVII, pentru a se integra în corpul ştiin elor de sine st t toare, filosofia continu s -şi p streze în esen rolul coordonator şi integrator al ştiin elor şi disciplinelor ştiintifice deoarece ea are menirea de a elabora cele mai generale legi cu privire la natur , societate şi om. Problematica finalit ii în general şi a finalit ii educa ionale în special este de natur filosofic . „O concep ie pedagogic lipsit de fundamentare filosofic nu poate duce nici la construirea unui sistem unitar, nici la realiz ri practice serioase.” (G. G. Antonescu, 1940). La interac iunea dintre filosofie şi pedagogie se dezvolt filosofia educa iei care are ca obiect –remarc pegagogul român D. Todoran –studiul scopurilor urm rite de educa ie, determinarea valorii programelor şi metodelor implicate de urm rirea scopurilor, examinarea şi evaluarea organiz rii institu iilor educative în func ie de scopurile şi idealurile fundamentale. (D. Todoran, 1974). Landsheere (1992) realizeaz un tablou al filosofiei contemporane a educa iei în care subliniaz evolu ia acesteia de la filosofia esen ialist (şcoala tradi ional ) spre filosofia reconstructivist (educa ia actual ). El arat c dac în şcoala tradi ional garan ia valorii era dat de tradi ie, elevul fiind v zut ca un receptor de cunoştin e, „educa ia nou ” se orienteaz spre ac iune, iar educa ia contemporan spre dezvoltarea individului în armonie cu valorile nobile ale societ ii în care tr ieşte. I. No iunea de finalitate educa ional Finalitatea ca form particular a cauzalit ii (aşa cum este în eleas de Aristotel – cauza material , formal , eficient , final ) poate fi natural şi inten ional , conştient . Specificul educa iei const tocmai în caracterul ei inten ionat, conştient, activ, iar pedagogia ca ştiin interdisciplinar şi de sintez a educa iei se eviden iaz tocmai prin caracterul selectiv, dirijat, valoric al demersului ei educa ional. Formarea şi dezvoltarea personalit ii este o finalitate inten ional . În pedagogie este pus în eviden finalitatea inten ional a dou tipuri de rezultate: - rezultate anticipate şi proiectate; - rezultate ob inute în fapt. 18 Ne putem întreba dac totdeauna rezultatele anticipate şi proiectate devin rezultate în fapt? Tot ceea ce se inten ioneaz prin proiectul educa ional, tot ceea ce se planific ca obiective şi scopuri se ob ine în finalul demersului educa ional? R spunsul este negativ. Dar pentru ca între cele dou tipuri de rezultate educa ionale s existe unitate J. Dewey stabileşte urm toarele criterii de pertinen ale finalit ilor educa ionale: - s reflecte necesit ile specifice ale educa ilor; - s fie formulate în consens cu resursele dar şi cu dificult ile educa ionale; - s poat fi opera ionalizate şi întruchipate în ac iuni şi comportamente. Pentru ca aceste condi ii s fie îndeplinite este necesar cercetarea pedagogic aplicat fiec rii perioade socio-istorice în parte, cercetare experimental care s identifice necesit ile educa ilor, s adapteze resursele educa ionale la aceste necesit i, s elaboreze cele mai eficiente metodologii de realizarea a produselor educa ionale (cunoştin e, capacit i, performan e). Finalit ile educa iei se situeaz pe axa idealitate-realitate printr-un dozaj optim între dezirabilitate şi posibilitate. Pentru c nu tot ceea ce doreşte societatea sau individul este posibil, eficient este s înbin m cât mai echilibrat idealul cu realul, dorin a cu posibilitatea. În pedagogie finalitatea se configureaz prin trei categorii de concepte: ideal, scopuri şi obiective. Aceste categorii au atât sensuri comune cât şi sensuri deosebite. Sensurile comune, asem n rile între ideal, scop, obiective se refer la: - toate vizeaz ob inerea unor muta ii, schimb ri, amelior ri, perfec ion ri în fiin a omului în formare şi maturizare; - aceste transform ri privesc atât dezvoltarea conştiin ei, cât şi a conduitei umane; - categoriile finalit ilor educa ionale sunt reciproc convertibile. Deosebirile dintre aceste categorii ale finalit ilor educa ionale constau în: - caracterul concret, ac ional al obiectivelor; - caracterul abstract al scopurilor; - caracterul general şi unitar al idealului. II. Ideal, scopuri, obiective educa ionale Idealul educaţional privit ca o categorie central a teoriei şi practicii pedagogice se caracterizeaz prin trei dimensiuni (Nicola, 1993): 19 a. dimensiunea social care se refer la congruen a acestuia cu cerin ele sociale; b. dimensiunea psihologic care r spunde necesit ilor dar şi posibilit ilor persoanelor; c. dimensiunea pedagogic sau transpunerea în practic a sa în plan instructiveducativ. Sistemul educa ional reprezint un subsistem al sistemului social. În acest sens el are o anumit autonomie, dar este într-o puternic interdependen cu sistemul social. Idealul educa ional care are un grad maxim de generalitate în sistemul educa ional este cel care reflect cel mai fidel cerin ele sociale, unitatea dintre acestea şi educa ie. Educa ia este chemat s r spund în modul cel mai sintetic cerin elor sociale prin intermediul idealului educa ional. Dar dac în cazul idealului educa ional societatea este cea care solicit un anumit tip de om, pentru realizarea practic a acestor cerin e este necesar şi satisfacerea necesit ilor, dar şi a posibilit ilor indivizilor. Echilibrul între solicit rile societ ii şi ale indivizilor ei este chemat s -l realizeze pedagogia. Am putea reda interac iunea dintre societate şi individ, întâlnirea dintre solicit rile acesteia şi echilibrarea for elor sociale cu cele individuale prin urm toarea schem : pedagogie persoan societate pedagogie Scopurile educaţiei Dac idealul este unic, general, şi unitar scopurile sunt multiple, variate: scopul unei lec ii, al unei teme, al unei laturi educa ionale. Între ideal şi scopuri exist atât continuitate cât şi discontinuitate fiind posibil o anumit autonomie a scopurilor. Obiectivele educaţionale sunt determin ri concret- ac ionale ale scopurilor şi idealului educa ional îndeplinind mai multe func ii: a) func ie de orientare-axiologic ; b) func ie de organizare şi reglare a produsului didactic. c) Func ia evaluativ a procesului educa ional. 20 Obiectivele educa ionale sunt elaboratre pentru fiecare lec ie, tem , capitol, disciplin , an şcolar, ciclu şcolar. Ca urmare ele orienteaz , organizeaz şi evalueaz activit ile educa ionale de la nivele şcolare diferite. Stabilind obiectivele concret- ac ionale profesorul îşi propune s realizeze anumite activit i: îşi poate organiza activit ile în func ie de aceste obiective, corecteaz activitatea educa ional prin feed-back-ul la obiectivele stabilite, realizeaz evaluarea în func ie de obiectivele stabilite anterior. Idealul educational ocup locul central în teoria şi ac iunea pedagogic . El confer ac iunii educa ionale un caracter conştient, creator şi prospectiv. Prin intermediul idealului educa ional se proiecteaz integralitatea, complexitatea şi multilateralitatea personalit ii umane în sensul form rii ei sub raport intelectual, moral, profesional, estetic, fizic, etc. în func ie de criteriul social-istoric. Idealul în general şi idealul educa ional în special confer fiin ei umane în formare optimism, dinamism şi încredere în for ele sale. Idealul se formeaz treptat prin imita ie şi apoi prin interiorizare, modelele celorlal i (p rin i, profesori, actori) fiind conştientizate şi transformate pentru a deveni modele proprii originale. Caracterul social- istoric al idealului educa ional În proiectarea modelului de personalitate uman , un rol important l-au avut nivelul şi tendin ele de dezvoltare ale societ ii sub raport material şi spiritual, concep ia despre om şi lume la un moment dat istoric. Astfel în antichitate idealul educa ional al Spartei era dezvoltarea fizic şi militar a cet enilor liberi spre deosebire de cel al Atenei care consta în dezvoltarea armonioas a personalit ii. In epoca feudala idealul educativ al clericilor concretizat în studiul gramaticii, al retoricii , al dialecticii şi astronomiei era deosebit de idealul educativ al feudalilor laici care erau preocupati de c l rie, vân toare, înnot, cânt, mânuirea spadei, recitarea de versuri. In timpul Renaşterii(sec.XIV-XVI) idealul educa ional era”homo universale”(omul universal , care ştie totul).Leonardo da Vinci era reprezentantul genial al acestui tip de om, cu performan e în aproape toate domeniile de activitate. 21 În epoca modern formarea omului (sec. XVII-XIX) cu ini iativ idealul educativ a cunoscut diferite variante: în afaceri(J.Locke), a omului cu bune deprinderi(J.A.Comenius), a omului bun meseriaş(J.J.Rousseau). Marxismul induce utopia egalitarismului, egalitatea for at între oameni, masificarea omului , transformarea lui în omul -mas .Idealul educa ional al comunismului exagereaz dimensiunea social a idealului reducând la maxim dimensiunea psihopedagogic a acestuia.Deşi idealul educa ional în comunism era exprimat printr-o formul complex ca “formarea personalit ii multilateral dezvoltate” între forma şi con inutul idealului comunist s-a instalat treptat o adevarat ruptur .Notele esen iale ale idealului referitoare la unitatea, armonia şi complexitatea personalit ii umane erau afectate în îns şi substan a lor.Dac în mod normal între ideal, scopuri şi obiective exist o anumit continuitate preponderent , comunismul în fazele sale avansate a reuşit s accentueze discontinuitatea între caracterul general al idealului şi cel practic ac ional al obiectivelor sau între ceea ce se spunea în mod oficial şi ceea ce se realiza în mod practic. În societatea informaiei şi a cunoaşterii în care evolueaz lumea de azi , idealul educa ional reflect aceste schimb ri, cu privire la necesitatea form rii unui tip de om deschis spre schimbare, comunicare, crea ie, colaborare. În România dup decembrie 1989, r sturnarea violent a dictaturii ceauşiste a generat un şir de alte mişc ri violente bazate pe r sturnarea ierarhiei de valori comuniste.Ca urmare în aceast etap de dezvoltare a societ ii post-comuniste , idealul educa ional este în curs de elaborare, proces care const în realizarea unit ii între aspectele sale formale” dezvoltarea liber , integral şi armonioas a individualit ii umane , formarea personalit ii automome şi creative(Legea înv mântului, 1995) şi aspectele sale de con inut. În concluzia discu iei despre idealul edua ional se pot eviden ia tr s turile generale ale idealului: a.obiectivitatea sau rela ia idealului cu dezvoltarea socio-economic , cu tendin ele evolu iei sociale; b.subiectivitatea sau rela ia idealului cu interesele , aspira iile şi exigen ele dezvolt rii persoanei; c.caracterul dinamic al idealului, acesta modificându-şi semnifica iile în func ie de criteriul istoric şi ontogenetic al dezvolt rii personalit ii; 22 d.caracterul pedagogic în rela ie cu posibilit ile reale de care dispun teoria şi practica educa ional . Idealul educa ional este obiectiv în m sura în care reflect dezvoltarea socio-economic a unei societ i şi subiectiv în m sura în care reflect interesele, aspira iile şi exigen ele dezvolt rii persoanei.Astfel în actuala etap de dezvoltare a societ ii româneşti- formarea şi dezvoltarea omului de tip universal, renascentist nu mai este nici posibil nici dezirabil .Dezvoltarea f r precedent a ştiin ei , tehnicii, culturii determin imposibilitatea acumul rii cunoştintelor din toate domeniile de activitate.Pe de alt parte aceste obiective cantitative nu mai sunt nici dezirabile odat cu extinderea culturii digitale cu posibilitatea folosirii calculatorului şi internetului, cu generalizarea educa iei informa ionale. Idealul educa ional pentru a îmbina elementele sale de obiectivitate şi subiectivitate specifice epocii actuale trebuie s proiecteze şi s realizeze acele structuri mentale şi comportamentale capabile s recepteze , s prelucreze şi s redea în mod creativ cele mai actuale şi specifice cunoştinte teoretice şi practice.Aceast armonizare între componenta obiectiv şi cea subiectiv a idealului educa ional este realizat de teoria şi practica educa ional .Cercetarea pedagogic diagnostic şi mai ales prognostic are capacitatea de a facilita intâlnirea dintre cerin ele şi posibilit ile societ ii pe de o parte şi cerin ele şi posibilit ile educa iei pe de alt parte. III Taxonomia pedagogic .Clasificarea obiectivelor educa iei Idealul educa ional este în esen a unic şi unitar.El se realizeaz îns treptat, stadial sub forma obiectivelor educa ionale. Obiectivele educa ionale reprezint proiecte anticipative, relativ restrânse ale idealului educa ional.Ştiin a care se ocup cu stabilirea, ierarhizarea şi clasificarea obiectivelor educa ionale se numeşte taxonomie pedagogic . Clasificarea obiectivelor educa ionale Obiectivele educa ionale au fost clasificate dup mai multe criterii.Astfel sub raport stadial obiectivele au fost clasificate în: a.obiective generale (ideal, scopuri); 23 b.obiective intermediare(medii) în func ie de nivelul şcolar, de tipul de scoala(primar , gimnaziu, liceu, facultate); c.obiective particulare, specifice unor laturi, componente sau dimensiuni ale educa iei ca educa ia intelectual .moral , tehnologic .) d.obiective opera ionale, care sunt concret-ac ionale, specifice lec iei. clasificare apar ine Şcolii de la Sub raport psiho-pedagogic cea mai cunoscut Chicago.B.Bloom propune o clasificare a obiectivelor pe trei dimensiuni:cognitiv , afectiv şi psiho-motorie. Obiectivele cognitive in viziunea lui Bloom sunt: 1.MEMORAREA; 2.INTELEGEREA; 3.APLICAREA; 4.ANALIZA; 5.SINTEZA, 6.EVALUAREA. Taxonomia lui Krathwoll distinge obiectivele afective ca: 1.RECEPTAREA; 2.REACTIA, 3.VALORIZAREA. 4CONCEPTUALIZAREA, 5CARACTERIZAREA. Pentru domeniul psiho-motor modelul lui Simpson clasifica: 1.PERCEPTIA, 2DISPOZITIA; 3.REACTIA DIRIJATA; 4AUTOMATISMUL; 5.REAC IA COMPLEX . În concluzie obiectivele cognitive se refer la dobândirea de cunoştin e, la formarea de capacit i şi de abilit i intelectuale.Obiectivele cognitive specifice actualei etape de dezvoltare a societ ii românesti nu constau în memorizarea mecanic a cunoştin elor ci în în elegerea acestora, în dezvoltarea capacit ii de aplicare a cunoştin elor în situa ii educa ionale diferite, la perfec ionarea capacit ilor analitico-sintetice şi evaluative ale persoanei. Obiectivele afective se refer la modelarea emo iilor şi la formarea sentimentelor superioare, la dezvoltarea conştiin ei şi conduitei morale. Obiectivele psiho-motorii, ac ionale, practice de aplicare şi crea ie se refer la formarea priceperilor, a deprinderilor şi obişnuin elor. O categorie de obiective neglijat o constituie obiectivele volitiv-caracteriale care constau în formarea tr s turilor de voin şi caracter. IV.Opera ionalizarea obiectivelor educa iei Opera ionalizarea vizeaz adaptarea obiectivelor generale şi medii la condi iile situa iilor de predare-înv are, la unit ile didactice, la specificul con inutului de predat şi la nevoile dezvolt rii sau maturiz rii elevului. Opera ionalizarea presupune elaborarea obiectivelor educa ionale în termeni de comportamente observabile şi posibil m surabile. 24 Cea mai eficient tehnic de opera ionalizare îi apartine lui R. Mager şi prezint trei cerin e: 1. indicarea comportamentului observabil şi m surabil; 2. indicarea condi iilor pentru realizarea comportamentului; 3. indicarea performan elor de ob inut. Procedeul lui Landsheere cuprinde cinci indicatori pentru elaborarea obiectivului opera ional: 1. CINE va produce comportamentul dorit? 2. CE comportament observabil va dovedi c este atins obiectivul? 3. CARE este produsul acestui comportament? 4. În ce CONDI II trebuie s aib loc acest comportament? 5. În temeiul c ror CRITERII ajungem la concluzia c produsul este satisfacut? De exemplu în cazul studen ilor de la facult ile tehnice care urmeaz a doua specializare cea psiho-pedagogic .La întrebarea cine va produce comportamentul dorit preciz m studentul din anul I, II, III SAU IV în func ie de disciplina la care este înscris.La întrebarea ce comportament observabil va dovedi c este atins obiectivul r spundem în func ie de obiectivul respectiv: cognitiv, afectiv sau psiho-motor şi de opera ia pe care subiectul trebuie s-o realizeze: s analizeze, s înteleag un anumit concept sau rela ie sau sistem de cunoştin e.La intrebarea în ce condi ii trebuie s aib loc comportamentul r spundem la lec ia despre educa ie sau la o anumit tem , descriind situa ia respectiv .La întrebarea care este produsul acestui comportament ne referim la cunoştin ele, la deprinderile, la priceperile, la competen a sau chiar la performan a ob inut prin dezvoltarea acestui produs.Pentru a satisface to i indicatorii preciz m şi criteriile în temeiul c rora ajungem la performan a respectiv . Deşi este extrem de important pentru toate secven ele procesului instructiv-educativ opera ionalizarea nu trebuie s fie rigid . închis , ci dimpotriv valoarea ei este optim dac este deschis şi flexibil .Mai mult obiectivele de complexitate superioar : creativitatea, independen a gândirii, atitudinile, convingerile, sensibilitatea nu pot fi tratate integral din perspectiva unei program ri complete. BIBLIOGRAFIE 1. GAGNE R. 1975; Condi iile înv rii , E.D.P.Bucuresti, 2. BLOOM B, 1976, Probleme de tehnologie didactic , E.D.P.Bucuresti, 25 3. DEWEY J. – 1990, Démocratie et éducation, Armand Colin, Paris 4. POTOLEA D., 1985, Teoria si metodologia obiectivelor educationale, E.D.P., Bucureşti 4. NICOLA I.. – 1998, Pedagogie, E.D.P., Bucureşti 5. NECULAU A.,1983, A fi elev, Editura Albatros,Iaşi 5. Bontaş, Ioan – 1994, Pedagogie, Ed. All, Bucureşti 6. Grigoraş, Ioan – 1995, Finalităţile educaţiei şi operaţionalizarea obiectivelor pedagogice în Psihopedagogie – pentru examenul de definitivat şi gradul didactic II, Ed. Spiru Haret, Iaşi 7.Landsheere, V. de, Landsheere, G. de – 1979, Definirea obiectivelor educaţiei, E.D.P., Bucureşti 8. Nicola, Ioan – 2000, Tratat de pedagogie şcolară, Ed. Aramis, Bucureşti 26 MEDII EDUCA IONALE. TIPURI ŞI FORME ALE EDUCA IEI Mediul educa ional reprezint acea component cu caracter predominant psihosocial a mediului în care se desf şoar un proces educa ional mai mult sau mai pu in inten ionat, conştient, organizat, planificat. Pornind de la aceast defini ie de lucru putem identifica în structurarea şi evolu ia mediului educa ional grupuri psiho-sociale ca: familia, grupul de prieteni, de joac , de vecini, institu ii ca: şcoala cu toate nivelele ei şi chiar societatea ca sistem, în totalitatea subsistemelor sale integrale. În aceste medii educa ionale se desf şoar tipuri şi forme specifice de educa ie. Cele mai cunoscute forme ale educa iei sunt considerate: I. EDUCA IA FORMAL II. EDUCA IA NON-FORMAL III. EDUCA IA INFORMAL O modalitate supraordonat acestor forme ale educa iei poate fi considerat EDUCA IA PERMANENT . I. EDUCA IA FORMAL Termenul provine din latinescul formalis, care înseamn formal, oficial, legal, organizat. Educa ia formal reprezint procesul complex şi oficial de transmitere a cunoştin elor teoretice şi practice, de asimilare a acestora de c tre tân ra genera ie în special şi de c tre om în general, într-un CADRU INSTITU IONALIZAT în institu iile de înv mânt de toate gradele: preşcolare, şcolare, post-şcolare, universitare, post- universitare. Educa ia formal fiind un proces complex, inten ionat, conştient şi organizat, care asigur predarea-înv area-evaluarea cunoştin elor teoretice şi practice are 27 PONDEREA, IMPORTAN A şi EFICIEN A cea mai mare în formarea personalit ii, în preg tirea şi perfec ionarea preg tirii profesionale. Educa ia formal poate fi caracterizat prin urm toarele caracteristici: 1. complexitate, deoarece are în viziunea sa toate dimensiunile sau componentele educa iei: - educa ia intelectual - educa ia moral - educa ia estetic - educa ia religioas - educa ia tehnic - educa ia profesional - educa ia fizic - educa ia sexual - educa ia economic - noile educa ii: pentru mediu, pentru pace, pentru democra ie, pentru schimbare, pentru eficien etc. 2. unitate şi integralitate, deoarece se realizeaz prin intermediul PLANULUI CADRU, al programelor analitice predominant unitare, al manualelor cu con inut unitar; 3. interac iune între caracterul teoretic şi cel practic-aplicativ, care tinde spre echilibru; 4. dinamica între caracterul instructiv şi cel educativ al educa iei formale se realizeaz într-o circularitate permanent ; 5. disciplinele de înv mânt reprezint modalit ile principale de realizare a educa iei formale; 6. este proiectat , planificat , organizat şi evaluat dup criterii comune, specifice şcolii; 7. este orientat ştiin ific şi pedagogic dup curentele, şcolile, cercet rile ştiin ifice şi pedagogice cele mai noi şi mai eficiente pentru o anumit perioad social-istoric şi cultural ; 8. este fundamental pentru realizarea celorlalte forme ale educa iei; 9. are rol coordonator şi integrator fa educa iei; 28 de celelalte forme ale 10. este sistemic , dar şi deschis interac iunilor cu celelalte forme ale educa iei şi înnoirilor permanente, ca urmare a reformei ştiin ifice, culturale, profesionale etc. II. EDUCA IA NON-FORMAL Termenul provine din latinescul non-formales, care înseamn în afara formelor organizate în mod oficial, pentru un anumit gen de activitate. Acest termen „desemneaz o realitate educa ional mai pu in formalizat sau neformalizat , dar întotdeauna cu efecte formative”(C. Moise). În pedagogie, educa ia non-formal exprim sensul vechii sintagme de educa ie extraşcolar . Educa ia nonformal exist de mult timp. La începutul secolului al XX-lea s-a constituit în Germania o asocia ie a tinerilor ca o reac ie împotriva caracterului livresc al şcolii şi care îndemna pe tineri s ias din cadrul formal, pentru a c l tori, pentru a cunoaşte natura, ara. În România, educa ia non-formal cuprinde o gam larg de activit i: olimpiade, cercuri de discipline cu caracter tematic sau pluridisciplinar, competi ii sportive, sesiuni de comunic ri ştiin ifice, vizite, excursii, drume ii, tabere. Spre deosebire de educa ia formal , EDUCA IA NON-FORMAL se caracterizeaz prin urm toarele tr s turi: 1. Are un caracter facultativ sau op ional; 2. Elevii sunt implica i în proiectarea, organizarea şi desf şurarea acestor activit i; 3. Nu se pun note, nu se face o evaluare riguroas ; 4. Permite punerea în valoare a atitudinilor şi intereselor copiilor şi tinerilor; 5. Permite o varietate de forme cu structuri flexibile; 6. Cunoaşte modalit i diferite de finan are; 7. Faciliteaz promovarea muncii în echip şi a unui demers pluri- sau interdisciplinar; 8. Accentueaz obiective de tip formativ-educativ. În ceea ce priveşte desf şurarea educa iei non-formale, L. Sirinivasan (1985) distingea patru mari op iuni metodologice generale: a. centrat pe con inuturi (s n tate, planing familial, formare agricol ); b. centrat pe probleme (ale vie ii cotidiene); 29 c. pentru conştientizare (în vederea cunoaşterii şi respect rii drepturilor şi libert ilor individuale); d. educa ie umanist , cutivarea unei imagini corecte despre sine, a încrederii în capacit ile de ini iativ , de crea ie şi decizie. EDUCA IA NON-FORMAL poate fi influen at de teorie şi de legit ile şi strategiile pedagogice ale educa iei formale, care îi asigur o orientare ştiin ific eficient . III. EDUCA IA INFORMAL Termaneul provine din latinescul informis, informalis, care înseamn involuntar, spontan, pe neaşteptate. Educa ia informal nu exprim o educa ie f r caracter formativ, ci caracterul spontan al acestei influen e educative. Educa ia informal este determinat de o serie de ac iuni socio-umane şi culturale, care includ efecte educa ionale spontane, involuntare, f r a fi conştientizate în mod expres. EDUCA IA INFORMAL este realizat prin urm toarele subcomponente: 1. educa ia în familie; 2. educa ia în grupul mic: de prieteni, de joac , de vecini, de strad ; 3. educa ia prin mass-media; 4. educa ia prin activit ile socio-culturale sportive; 5. educa ia prin activit i desf şurate în muzee, expozi ii. În Fran a s-a dezvoltat spectaculos dup 1980 “mişcarea re elelor de schimburi reciproce de cunoaştere”. De asemenea, în cadrul asocia iilor de cartier, s-a dezvoltat şcoala dup şcoal , care are ca obiectiv realizarea educa iei civice. Caracteristicile educa iei informale: 1. Con inuturile educa iei informale sunt diverse, neunitare, neorganizate, se caracterizeaz prin discontinuitate şi valoare inegal . 2. Metodologia folosit pentru realizarea educa iei informale este specific tipului de activitate desf şurat şi nu educa iei. 3. Autonomia crescut a educa iei informale fa de celelalte forme ale educa iei. 30 EDUCA IA ÎN FAMILIE Familia reprezint mediul educa ional primar, de baz şi crucial – am putea spune – pentru educa ie, care asigur prima socializare a copilului. Ca grup mic, restrâns psiho-social, familia are câteva caracteristici, printre care comunicarea direct , fa -n fa , predominant afectiv este esen ial . Familia reprezint grupul psiho-social care îndeplineşte mai multe func ii: economic , de perpetuare a speciei, afectiv , educa ional . Dintre func iile familiei cea mai important este cea legat de creşterea şi educarea copiilor, formarea acestora pentru via , dezvoltarea personalit ii lor pentru integrarea în activitatea social-util . Func ia economic a familiei suport transform rile economice ale societ ii în autonomie şi specificitate. În condi iile general, dezvoltându-şi totuşi o anumit societ ii post-comuniste, func ia economic a familiei româneşti este influen at de fenomene nou-ap rute ca: - schimbarea meseriilor şi profesiunilor - apari ia şomajului şi creşterea ratei sale - dezvoltarea elementelor economiei de pia În aceste condi ii social-economice noi, func ia economic a familiei are un nou profil, mai dinamic, mai flexibil şi mai eficient decât în etapa de dezvoltare a economiei de stat. Statul îşi p streaz anumite pârghii economice de sus inere a familiei: protec ia social a familiei, legiferarea înv mântului gratuit, sprijinirea financiar a s nat ii. Dar accentul se deplaseaz de pe grija statului pentru familie pe creşterea autonomiei familiei în realizarea func iilor sale. Func ia economic a familiei const în asigurarea bazei materiale necesare satisfacerii trebuin elor de alimenta ie, îmbr c minte, înc l minte ale tuturor membrilor familiei. Dar aceast func ie economic nu se reduce la nivelul bazal al piramidei trebuin elor (A.Maslow), ci are şi o component de educa ie economic : - pentru chibzuirea fondurilor financiare; - pentru dezvoltarea respectului fa de munc ; - pentru gestionarea eficient a capacit ii de munc , dar şi a timpului liber etc. Una dintre cele mai speciale func ii ale familiei este func ia de SOCIALIZARE. Familia reprezint primul mediu socio-educa ional al copilului. Rela iile dintre p rin i, dintre p rin i şi copii, rela iile familiei cu alte familii, sau cu alte persoane exterioare familiei, genereaz primele modele comportamentale, primele repere valorice ale copilului. Ca urmare, este necesar ca aceste comportamente şi rela ii intra şi inter31 familiale s fie predominant pozitive, de colaborare şi cooperare, şi nu negative, conflictuale şi insecurizante. Familia actual se confrunt cu noi probleme ca: planificarea familial , educa ia sexual , educa ia pentru via a în cuplu, în familie, în grup. Func ia social pentru dezvoltarea imaginii şi a familiei este prioritar conştiin ei de sine, pentru descoperirea şi antrenarea Eului social în rela ie cu Eul pentru al ii, pentru antrenarea unor capacit i şi abilit i sociale cum ar fi: empatia, întrajutorarea, congruen a social etc. Func ia educativ a familiei se manifest prin actualizarea tuturor func iilor mentale specifice omului, prin formarea şi dezvoltarea deprinderilor, a priceperilor, a abilit ilor motrice, intelectuale, afective, volitiv-caracteriale, elementare (mersul, vorbirea, rela ionarea) prin însuşirea primelor cunoştin e, prin dezvoltarea capacit ii copilului de a se supune unei reguli de a în elege şi respecta un anumit cod moral şi comportamental. Specificul educa iei în familie const în caracterul ei predominant afectiv (prin intermediul unei metodologii specifice cum ar fi: metoda model-imita ie; metoda persuasiunii, metoda explica ie-în elegere, procedeul creditului personal). Dac familia este predominant dezorganizat , dezechilibrat , dac ea nu-şi poate îndeplini func iile sale, apar efecte diferite de gravitate diferit , care uneori se pot prelungi pe perioada întregii vie i (conflicte, complexe, frustra ii, manifestate în dificult i mai mici sau mai mari de adaptare şi de integrare social-util ). Luând în considerare aceste dificult i reale de realizare a func iilor familiei este necesar ceea ce se numeşte “şcoala p rin ilor” cu câteva direc ii importante: a. conştientizarea necesit ii de a-şi ridica nivelul preg tirii culturale şi profesionale pentru ca p rin ii s poat deveni “modele potrivite” pentru copiii lor. b. edificarea unui colectiv familial unit şi închegat pentru care s economic necesar aib for a socio- pentru îndeplinirea misiunii sale. c. cunoaşterea de c tre p rin i şi de c tre al i membri ai familiei a îndatoririlor socioeduca ionale ce le revin, pentru a ac iona cu 32 eficien în modelarea personalit ii copiilor lor. d. contribu ia p rin ilor, în func ie de posibilit ile lor de preg tire, la realizarea tuturor dimensiunilor educa iei: - intelectual - profesional - moral-civic - estetic - fizic etc. EDUCA IA PRIN MASS-MEDIA Mass-media reprezint un mediu socio-educa ional mult mai vast, diversificat şi neuniform, comparativ cu familia. El este reprezentat (I.Bontaş) de mijloacele de comunicare în mas ca: radio, T.V., ziare şi reviste, c r i, muzee, expozi ii ştiin ificotehnice şi cultural-artistice etc. cu func ii specifice şi implicit-educa ionale. Receptarea informa iilor transmise prin aceste mijloace se face pe trei c i principale, separat sau combinat: audio, video, prin scris, c i prin care se transmit mesaje: ştiin ifico-tehnice, culturale, artistice, politice, etice, juridice, sportive, religioase, recreativ-distractive. FUNC IILE MASS-MEDIA În corela ie cu aceste con inuturi care se vehiculeaz prin mass-media aceasta îndeplineşte urm toarele func ii (I.Bontaş): • Func ia de informare a popula iei. Una dintre necesit ile intelectuale de baz ale popula iei este cea de a se informa, de a fi la curent cu noile informa ii din toate domeniile de activitate, de a se situa în mijlocul evenimentelor, de a fi în cursul vie ii. Acestei necesit i îi r spunde func ia informativ a mass-media. Ea este necesar şi posibil datorit exploziei informa ionale care caracterizeaz cunoaşterii în care am intrat. 33 societatea informa iei şi a • Func ia de socializare. Mass-media, deşi reprezint un ansamblu de mijloace inerte, reci, ea vehiculeaz elemente “vii” (opinii, st ri se spirit, informa ii), mijloceşte în acest fel rela iile inter-umane, facilitând socializarea şi integrarea persoanelor în grup, în organisme şi institu ii. Caracterul inter-activ al emisiunilor T.V. şi chiar al diverselor articole din pres determin creşterea func iei de socializare a massmediei. • Func ia de compensare. Via a, munca, educa ia implic numeroase dificult i şi probleme. Mass- media are rolul nu numai de a informa pe oameni şi de a le facilita socializarea, ci şi de a compensa efortul depus de aceştia prin intermediul emisiunilor distractive, de umor şi divertisment, de a compensa neîmplinirile din via a real cu realiz rile proiective din filme, spectacole de teatru, c r i. Mass-media are şi o misiune anticipativ-proiectiv , prin modelele pe care le ofer : personalit i din domenii diferite de activitate, actori, oameni de ştiin şi cultur , reprezentan i ai vie ii politice, economice, juridice etc. • Func ia educativ a mass-media. Mass-media nu are o func ie educativ predominant , ci în strâns rela ie cu celelalte func ii ale sale. Misiunea sa nu este de a face educa ie, ci de a transmite informa ii în anumite condi ii, de a facilita anumite rela ii sociale, de a compensa într-un anumit fel dificult ile existen iale. Selec ia informa iilor, a rela iilor sociale, a condi iilor de prezentare a lor, a modalit ilor de compensare a dificult ilor existen iale face trimitere la fenomenul educa ional. Criteriile valorice, de accesibilitate, de larg interes, de autenticitate şi adev r, de competen şi prestigiu, se aplic con inuturilor în mod necesar predominant pozitive şi unor scopuri constructive şi modelatoare. Con inuturile vehiculate prin mass-media trebuie s fie corecte, actuale, obiective, variate, dinamice, reflectând dinamismul realit ii. Aceasta nu înseamn copierea sau fotografierea realit ii, ci prezentarea acelor con inuturi semnificative pentru majoritatea popula iei în mod echilibrat şi constructiv. Varietatea categoriilor de vârst c rora li se adreseaz massmedia impune emisiuni specializate pentru copii, tineri, adul i, b trâni. Diferitele 34 nivele şi grade de calificare, profesionalizare şi specializare care sunt vizate de mass-media impune accesibilitatea informa iilor, f r a le sc dea valoarea şi prestigiul ştiin ific. Profesionalismul mass-media înseamn evitarea improviza iei şi amatorismului, respectarea deontologiei profesionale, argumentarea mesajelor transmise, evitarea metodelor de manipulare a opiniei publice. Specificul educa iei mass-media const în formarea şi dezvoltarea opiniilor, convingerilor, stimularea aspira iilor, obiective complexe predominant atitudinale c rora şcoala nu le poate r spunde satisf c tor. EDUCA IA PERMANENT . CONCEPTUL ŞI INCIDENTELE EDUCA IEI PERMANENTE ASUPRA ÎNV MÂNTULUI. I.Conceptul de educa ie permanent Ideea permanen ei educa iei nu este nou , îns în sec XX ea a dep şit etapa filozofic devenind dup cel de-al doilea razboi mondial un principiu activ al proiectelor de reform sau al legilor privitoare la învatamînt. Educa ia permanent sau continu nu este o simpl educa ie continuat , unde se adaug noi trepte ale educa iei adul ilor ci reprezint un sistem integrat de nivele flexibile, deschise spre autoeduca ie. În elaborarea conceptului de educa ie permanent sunt necesare anumite preciz ri(G.V ideanu) a.educa ia permanent este continu devenind modul de a fi , de a munci , de a se adapta al omului.Dreptul la educa ie devine dreptul la educa ia permanent . b.educa ia permanent este global integrând într-un continuum toate nivelurile şi tipurile de educa ie constituite sau existente în cadrul unei colectivit i na ionale.Ea nu reprezint deci un nou tip sau nivel de educa ie şi nu poate fi redus la educa ia adul ilor. c.educa ia adul ilor este integral multilateral şi echilibrat care s asigurând tineretului şi adul ilor o forma ie le permit s abordeze cu succes problemele complexe, interdisciplinare. d.educa ia permanent este pentru participare şi dezvoltare în spiritul ini iativei şi responsabilit ii pentru sine şi pentru altii. 35 În concluzie educa ia permanent este un sistem educa ional deschis , compus din obiective, continuturi, dezvoltarea continu fome şi tehnici educa ionale care asigur a poten ialului cognitiv, afectiv şi între inerea şi ac ional al personalit ii, formarea capacit ilor şi deprinderilor de auto-aducatie, formarea de personalit i independente şi creative. OBIECTIVELE EDUCA IEI PERMANENTE sunt(I.BONTAS): întelegerea necesit ii educa iei permanente atât la nivelul factorilor de decizie , al unit ilor de înv mânt cît şi al individului tânar şi adult;_perfec ionarea capacit ilor, a competen elor, a deprinderilor intelectuale , profesionale iar pentru educatori şi a celor pedagogice, metodice;-adaptarea preg tirii profesionale, a calific rii la schimb rile şi muta iile ştiin ifico-tehnice, profesionale-scientizarea şi culturalizarea vie ii sociale etc. FACTORII EDUCA IEI PERMANENTE sunt considera i: 1.şcoala de toate gradele este primul şi cel mai important factor de educa ie şi în acelaşi timp de educa ie permanent .Dar pentru ca şcoala s -şi îndeplineasc rolul sau integral trebuie s asigure : preg tirea pentru auto-educa ie, pentru educa ia permanent . 2.factorii institu ionali peri şi extra-scolari.ca:=mass-media(radioul, TV.teatrul, cinematograful,)=universit ile populare; =expozi iile, muzeele, simpozioanele, sesiunile ştiin ifice, =cluburile, cenaclurile, casele copiilor şi tineretului =excursiile. 3.factorii generali (obiectivi şi subiectivi): progresul social, muta iile socioprofesionale, restructurarea educa iei şi înv mântului. II ŞCOALA-ETAPA FUNDAMENTAL A EDUCA IEI PERMANENTE În perspectiva educa iei permanente, rolul şcolii se modific .Educa ia permanent pune cap t unei serii întregi de monopoluri.Astfel procesul educativ nu mai are loc în mod exclusiv într-o institu ie specializat cum este şcoala sau universitatea ci într-un num r nelimitat de locuri, de situa ii.De asemenea educatorul nu se mai confund înv cu torul, cu profesorul sau cu animatorul de profesie.Dar aceasta nu înseamn c rolul şcolii scade ci dimpotriv devine tot mai complex şi mai important. Evaluarea edua iei şcolare în lumina educa iei permanente conduce la regândirea obiectivelor educa ionale, a con inuturilor, a metodelor de înv are şi a tehnicilor de evaluare. 36 În domeniul obiectivelor educa ionale accentul se va deplasa de pe transmitere şi asimilarea cunoştintelor pe formarea capacit ilor intelectuale şi a atitudinilor superioare.Aceste achizi ii educative se dovedesc esen iale pentru înv area continu . În domeniul con inuturilor inciden ele principiului educa iei permanente îi privesc atât pe autorii programelor şi a manualelor cât şi pe educatori care organizeaz procesele înv şi ilustrând con inuturile cu exemple rii selectând, dozând adecvate.Accentul va trebui s cada pe codurile de referin (conceptele de baz , idei şi teorii fundamentale) şi pe codurile de interpretare(criterii, principii) astfel încât elevul s dobândeasc mijloacele necesare pentru dominarea, selec ionarea şi sistematizarea masei informa ionale din ce în ce mai vaste pe care o percep şi o analizeaz . În domeniul tehnologiei pedagogice ,educa ia permanent se caracterizeaz prin: a.renun area la magistrocentrism şi sporirea r spunderii elevilor în alegerea metodelor de înv are; b.stabilirea ponderii şi a rela iei optime între diferite categorii de metode: clasice-moderne; verbale-active; c.elaborarea şi utilizarea criteriilor pentru identificarea faptelor purtatoare de viitor, d.sporirea coeren ei procesului educa ional şi inclusiv al randamentului de înv are la elevi. FORMELE DE EDUCA IE PERMANENT În func ie de obiectivele şi factorii care contribuie la educa ia permanent se cunoaşte o gam variat de forme astfel: a.organizate de şcoal ; b.organizate de sistemul de educa ie permanent ; c.libere, spontane. Formele organizate de şcoal se concretizeaz în: -participarea activ a elevilor /studen ilor în predarea noilor cunoştin e, -lucr ri de laborator şi cabinete de specialitate; -practica de produc ie; studiul individual , independent al bibliografiei recomandate; -referate, comunic ri. Formele organizate de sistemul de educa ie permanent constau în -cursuri postşcolare şi post-universitare, -cursuri de perfec ionare, -cursuri de management şi marketing, -cursuri de perfec ionare ştiin ific în ar şi în str in tate.,-doctoratul. Formele libere, spontane de educa ie permanent se concretizeaz în:.educa ia pe teme libere prin mass-media; -activit i culturale, ştiin ifice, -cercuri, cluburi,-şcoli populare, universit i populare, -lectura liber . 37 TEHNICI DE EDUCA IE PERMANENT : a.tehnica de a înva a singur cu cartea b.tehnica de a investiga şi cerceta singur sau în echip ; c.tehnica de a reînv a sau a reinvestiga singur sau cu echipa. Educa ia permanent trebuie s se caracterizeze prin: flexibilitate, dinamism, diversitate, universalitate şi creativitate pentra a asigura sporirea valen elor şi eficien ei form rii personalit ii. III PREG TIREA ELEVILOR PENTRU EDUCA IA CONTINU Specialiştii sunt de acord ca institu ionalizarea educa iei permanente presupune pe lâng eforturi financiare şi decizii pertinente , o transformare profund a mentalit ilor în materie de educa ie şi a stilului de munc al educatorilor .În ce priveşte preg tirea elevilor pentru educa ia continu câteva aspecte sunt importante: 1.În timpul şcolarit ii obligatorii elevii trebuie s -şi însuşeasc concep ia avansat despre educa ie ca factor de cultur şi civiliza ie. 2.Concep ia despre educa ie şi rolul ei în dezvoltarea societ ii trebuie s se exprime într-o atitudine pozitiv fa de auto-educa ie. 3.A asimila înv area adica a înv a s înve i constituie un obiectiv deosebit de important şi de o deosebit complexitate(coduri de referin , coduri de interpretare, însuşirea şi utilizarea tehnicilor de evaluare şi autoevaluare) 4.Autoeduca ia continu . 38 CONCEPTUL DE CURICULUM Sensul ini ial al termenului de curriculum atât de curs cât şi de car de lupt ca şi evolu iile ulterioare pe care le-a suportat acest termen reflect rela iile dintre con inuturile vehiculate în procesul educa ional (cunostinte, priceperi, deprinderi, atitudini) şi forma de transmitere sau obiectivare a acestor con inuturi(programe, proiecte, cursuri, manuale). Trecerea de la sensul restrâns (discipline de înv mânt, con inuturi didactice) la sensul larg(programul activit ii educa ionale) subliniaz rela ia dintre: a.obiectivele-specifice unui domeniu(nivel de învatamânt, profil, disciplina şcolar ) sau activitate educativ ; b.con inuturile informa ionale şi educa ionale necesare pentru relizarea obiectivelor urm rite; c.condi iile de realizare(metode, mijloace, activit i)care se concretizeaz în programarea şi organizarea sistemului de instruire şi educa ie. d.evaluarea activit ii,, a con inuturilor şi a rezultatelor educa ionale. Termenul de curriculum apare pentru prima dat cu sensul de standardizare a tematicii educa ionale universitare în secolul al XVI-lea.In 1902 pedagogul si filozoful american J. DEWEY prin lucrarea Copilul şi curriculum realizeaz o adevarata revolu ie copernican în plan educa ional centrând curriculum-ul pe copil.El consider c şcoala trebuie s devin habitatul copilului , s se al ture vie ii, s nu fie rupt de aceasta.In 1918 F.BOBBIT prin lucrarea sa intitulat THE CURRICULUM a fost primul care a propus o metod de elaborare a obiectivelor edua ionale(V.G.DE LANDSHEERE, 1979).In acest sens curriculum-ul cuprindea întreaga gam de experien e directe şi indirecte conştient proiectate de şcoal pentru a completa şi perfec iona aptitudinile elevilor.RW,.TYLER a realizat prima formulare modern a concep iei despre curriculum.El identifica în acest sens patru probleme fundamentale: 1.CE OBIECTIVE EDUCA IONALE trebuie s urm reasc şcoala ? 2.CARE SUNT EXPERIEN ELE EDUCATIVE susceptibile s permit atingerea acestor obiective? 3.CUM pot fi aceste experien e educative efectiv suscitate? 4.CUM se poate şti dac experien ele au fost atinse? CONCEP II DESPRE CURRICULUM M.Stanciu prezint în lucrarea Reforma con inuturilor învatamântului(1999)urm toarele concep ii despre curriculum: a.înv area sistematic a disciplinelor şcolare; b.curriculum centrat pe elev Este important s observ m din acest punct de vedere atât aspectele pozitive ale acestei viziuni cât si aspectele negative ale ei care se refer la caracterul posibil aleatoriu al înv rii centrate pe elev, atunci când nu pot fi uniformizate criteriile de selec ie a intereselor commune ale elevilor. c.curriculum focalizat asupra comprehensiunii şi amelior rii societ ii Aceast concep ie pune accentul pe out-ul educa ional, pe acele structuri , procese , func ii şi capacit i care s -i permit elevului adaptarea la cerin ele vie ii sociale. d.curriculum centrat pe elaborare.Din aceast perspectiv curriculum este un program de activit i care trebuie conceput astfel încât s le permit elevilor s ating anumite finalit i sau anumite obiective educa ionale.Curriculum development 39 înseamn programare deliberat , organizare metodic cu scopul adapt rii institu iilor, a programelor şi practicilor înv mântului la cererile unei societ i moderne. e.perspectiva sistemico-holistic asupra curriculum-ului se refer la multitudinea componentelor curriculum-ului (obiective, con inuturi, metode, mijloace de înv are şi de evaluare. Toate aceste concep ii ar putea fi integrate înt-o schem cibernetic prin care s punem în eviden intr rile în sistem, transform rile , ieşirile din sistem şi feed-back-ul . În acest sens obiectivele didactice şi educa ionale, care sunt anticip ri ale rezultatelor finale constituie intr rile în sistemul curricular.Elevul şi înv area sistematic , înv mântul centrat pe elev constituie transform rile sistemului curricular.Comprehensiunea şi ameliorarea societ ii reprezint ieşirile din sistemul curricular fiind totodat feed-back-ul de corectare sau înt rire a intr rilor în sistemul curricular. Obiective----elev + înv are sistematic ----ameliorarea persoanei şi societ ii---obiective CATEGORII DE CURRICULUM A.Dup criteriul organiz rii curriculum-ului la nivel na ional sau local curriculum-ul a fost clasificat in : I.CURRICULUM-NUCLEU (TRUNCHI COMUN) ŞI CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII Conceptul de trunchi comun a ap rut ca r spuns la necesitatea unei educa ii generale corespunzatoare.TRUNCHIUL COMUN ar trebui s circumscrie acel ansamlu de cunoştinte fundamentale ,capacit i, competen e, modele atitudinale şi comportamentale necesare preg tirii tuturor indivizilor. Conceptul de trunchi comun mai este cunoscut sub denumirea de CORE CURRICULUM SAU CURRICULUM NUCLEU. InRomânia începand cu 1998-1999 curriculum na ional este format din dou segmente: 1.curriculum nucleu; 2curriculum la decizia şcolii. Curriculum nucleu poate fi completat cu urm toarele variante:a.curriculum nucleu aprofundat care se alege pentru elevii care întîmpin dificult i în însuşirea elementelor din trunchiul comun.Pentru aceşti elevi se acord un nr. de ore în plus pân la acoperirea nr.maxim de ore din plaja orar ;b.curriculum extins care presupune parcurgerea şi a elementelor neobligatorii din program (marcate prin asterisc)pentru elevii care manifest interes pentru anumite discipline ,valorificându-se orele acordate în afara trunchiului comun.c.curriculum elaborat în şcoal implic disciplinele op ionale alese din lista sugerat de Ministerul Educa iei Na ionale sau propuse de institu ia şcolar .Aceste discipline se pot proiecta într-un cadru monodisciplinar , -la o singur disciplin -la nivelul ariei curriculare-limb şi comunicare, matematic şi ştiin e,om şi societate, tehnologii, arte,educa ie fizic şi sport, consiliere- sau la nivelul mai multor arii curriculare. Curriculum elaborat în şcoal r spunde necesit ilor diferen ierii înv mântului în func ie de zona geografic , de nivelul de dezvoltare socio-economic ,de capacit ile şi interesele elevilor. 40 II.CURRICULUM FORMAL-CURRICULUM REAL Curriculum formal sau oficial este reprezentat de totalitatea documentelor şcolare şi universitare fiind rezultatul activit ii unei echipe interdisciplinare de lucru şi este aprobat în urma unei decizii din partea factorilor educa ionali de conducere(Ministerul educa iei).El asigur o anumit coeren şi unitate efortului educativ realizat de ceilal i factori educa ionali.Deşi constituie o modalitate de control asupra înv mântului curriculum formal ramâne prea vag şi prea abstract pentru a ghida în mod eficient practica educa ional .Educatorii sunt cei care realizeaz transpunerea pragmatic a curriculum-ului formal în curriculum real.Modul în care curriculum formal prinde via depinde de habitusul profesional al educatorilor (ceea ce va determina diferen ieri de realizare chiar în aceiaşi şcoal ) şi în al doilea rând de particularit ile elevilor c rora le este destinat un anumit curriculum. III . CURRICULUM OFICIAL(MANIFEST)-CURRICULUM ASCUNS CURRICULUM OFICIAL este în acelaşi timp manifest, deschis, fiind acelaşi pentru aceeaşi categorie de elevi. CURRICULUM ASCUNS reprezint acea component a curriculum-ului cu efecte perverse (Boudon,1977)care nu sunt orientate spre înv area relevant .M.Stanciu prezint urmatoarele ipostaze ale curriculum-ului ascuns: a.pozi ia cultural , politic şi religioas a autorilor curriculum-ului ; b.necomunicarea de c tre educatori a inten iilor lor şi a obiectivelor pedagogice urm rite; c.rutina cotidian în func ionarea clasei şi a şcolii. Dac aceste aspecte ale curriculumului ascuns sunt negative cercetarea pedagogic a descoperit şi aspecte positive ale curriculumului ascuns. In acest sens Eggleston a decelat mai multe tipuri de achizi ii care favorizeaz func ionarea şcolii f r ca ele s figureze ca obiective în curriculum-ul formal: a.a tr i într-o mul ime sau a te izola, b.dezvoltarea deprinderii de a asculta; c.a te supune evalu rii altora ; d.a tr i într-o societate ierarhizat şi stratificat ;etc . B,Din perspectiva cercet rii fundamentale au fost identificate urm toarele tipuri de curriculum: 1.CURRICULUM GENERAL, DE BAZ , SAU NUCLEU alc tuit din cunoştinte, abilit i şi comportamente commune şi obligatorii pentru to i cursan ii. 2.CURRICULUM SPECIALIZAT -diferen iat pe categorii de cunoştin e, deprinderi, aptitudini de exp.pentru literatur , ştiin e exacte, art , în func ie de filiera, profilul şi specializarea elevilor. 3.CURRICULUM ASCUNS -experien a de înv are din mediul psiho-social şi cultural al clasei (climatul de studiu, personalitatea profesorilor, rela iile inter-personale, sistemul propriu de valori.) C.Din perspectiva cercetarii aplicative au fost identificate urm toarele tipuri de curriculum: 1CURRICULUM RECOMANDAT care reprezint ghidul pentru profesori , elaborat de exper i ai autorit ii educa ionale centrale. 2.CURRICULUM SCRIS-OFICIAL specific unei institu ii educa ionale concrete; 41 3.CURRICULUM PREDAT sau experien a de înv are oferit direct de educatori elevilor în activitatea curent . 4.CURRICULUCM SUPORT sau materiale curriculare adi ionale, culegeri de texte, de probleme , software educa ional. 5.CURRICULUM EVALUAT(TESTAT) sau experien a de înv are concretizat în teste, probe de evaluare, instrumente de apreciere a progresului scolar, 6.CURRICULUM ÎNV AT sau ceea ce elevul înva ca urmare a ac iunii cumulate a celorlalte tipuri de curriculum. In concluzie CURRICULUM a fost definit în sens larg ca ansamblul proceselor educative şi al experien elor de via provocate inten ionat şi organizate prin care trece elevul pe durata parcursului s u scolar. In sens restrâns CURRICULUM cuprinde ansamblul acelor documente de tip reglator în cadrul c rora se consemneaz datele esen iale privind procesele educative şi experien ele de înv are pe care şcoala le ofer elevului.Aceast ultim accep iune a termenului acoper ceea ce numim CURRICULUM OFICIAL sau FORMAL şi are urmatoarele componente: 1.Documentele de politic educa ional care consemneaz idealul educa ional şi finalit ile sistemului de înv mânt.(Legea invatamântului) 2.Finalit ile pe nivel de şcolaritate(primar,gimnazial,liceal) sau ciclu curricular (1-2, 3-6, 7-10, 11-12-13) care reprezint o concretizare a finalit ilor sistemului de înv mânt. 3.Planul-cadru pentru fiecare ciclu de şcolaritate. 4.Programele şcolare pentru fiecare disciplin de înv mânt. 5.Manuale şi mijloace auxiliare pentru uzul elevilor. 6.Ghiduri şi alte materiale complementare pentru profesori. CURRICULUM DE BAZA SAU NUCLEU cuprinde ariile curriculare, disciplinele aferente, num rul de ore proiectate reunind urm toarele componente: 1.idealul educa ional şi finalit ile educa iei; 2.obiectivele generale ale înv mântului obligatoriu şi neobligatoriu; 3.sistemul obiectelor de studiu şi schemele orare destinate parcurgerii acestora(nr. de ore); 4.obiectivele terminale ale diferitelor arii curriculare, 5.con inuturile aferente acestor obiective; 6.standardele de competen . CURRICULUM DE BAZ este obligatoriu sub forma propus de M.E.N. pentru întreg sistemul de înv mânt indiferent de nivelul de şcolaritate, filiera, profilul şi specializarea şcolii. PLANUL-CADRU cuprinde urm toarele arii curriculare: 1.Limb şi comunicare; 2.Matematic şi ştiin e; 3.Om şi societate, 4.Arte; 5.Tehnologii;6.Euca ie fizic ,7.Consiliere şi orientare. Aplicarea planurilor- cadru în şcoli şi transformarea acestora în sheme orare concrete, şi specifice presupune o succesiune de opera ii manageriale care vizeaz interac iunea şi cooperarea între şcoal , elevi, p rin i, autorit i locale- rezultatul acestui complex de ac iuni fiind CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII.Conform legisla iei în vigoare fiecare şcoal elaboreaz în acest scop un proiet curricular al şcolii în care se stabilesc:filiera, profilul, specializarea pe care şcoala doreşte s le ofere sau s le dezvolte. Proiectul curricular al şcolii trebuie s fie realist, s cuprind rezultatul negocierilor cu autorit ile locale care cunosc situa ia socio-economic a jude ului, oraşului, 42 comunei.Dac autoritatea local are interese şi nevoi vizând sprijinirea unui anumit domeniu al activit ii socio-economice atunci aceasta poate solicita şcolilor de pe aria sa de gestionare administrativ cuprinderea unor discipline cu un con inut specific.Aceast ofert specific unei arii teritorial-administrative şi care este cuprins în oferta tuturor unit ilor de înv mânt cu aceiaşi pondere reprezint CURRICULUM LOCAL. Prin PROIECTUL CURRICULAR al şcolii elaborat de Comisia pentru curriculum şcoala îşi poate construi propia identitate şi poate informa comunitatea c reia i se adreseaz care este tipul de formare şi educa ie pe care îl ofer şi care sunt avantajele frecvent rii şcolii respective.Exist în acest sens trei directii de ac iune : 1.Decizia asupra modului de administrare şi gestionare a PLANULUI-CADRU de înv mânt la nivelul şcolii stabileşte dimensiunea procentual a curriculum-ului de baz şi a celui op ional f r a dep şi în jos limitele fixate în trunchiul comun. 2.Optiunea pentru recurgerea la benzile de toleran ale CURRICULUM-ULUI NUCLEU:-CURRICULUM-NUCLEU-EXTINS ŞI CURRICULUM-NUCLEUAPROFUNDAT. 3.Constituirea şi conceperea efectiv de curriculum care se refer la propunerea temelor de op ionale şi luarea deciziei asupra disciplinelor op ionale sau temelor op ionale originale. CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII se poate realiza prin urm toarele modalit i: 1.Curriculum-extins-şcoala urmeaz sugestiile oferite de autoritatea central (temele notate cu asterisc în programele şcolare na ionale pentru fiecare şcoal . 2.Curriculum aprofundat prin care şcoala aprofundeaz zona curriculum-ului de baz prin dezvoltarea unor teme /capitole din con inuturile prev zute de programele şcolare, dac aceast dezvoltare r spunde nevoilor reale ale elevilor. 3.Curriculum elaborat de şcoal prin care şcoala proiecteaz şi construieşte în zona inter şi transdisciplinar . OP IONALUL deschide noi perspective creativit ii la nivelul practicii şcolare astfel încât înv torul/profesorul devin conceptori de curriculum.Se pot concepe mai multe tipuri de op ional: 1.OP IONAL LA NIVELUL DISCIPLINEI care se poate realiza prin ; a.activit i, module, teme, care nu fac parte din programele şcolare propuse de autoritatea central ; b.disciplina care nu este prev zut pentru o anumit clas sau ciclu curricular. 2.OP IONAL LA NIVELUL ARIEI CURRICULARE care se poate realiza prin: a.alegerea unei teme interdisciplinare care implic cel pu in dou discipline dintr-o arie curricular ; b.obiectivele de referin ale noii teme vor respecta obiectivele- cadru ale fiecarei discipline component 3.OP ONAL LA NIVELUL MAI MULTOR ARII CURRICULARE care se poate realiza prin mai multe modalit i; a.o tem proiectat pornind de la un obiectiv transdisciplinar sau interdisciplinar, b.continuturi inter şi transdiciplinare. Aplicarea PLANURILOR CADRU pentru toate nivelurile de şcolaritate permite decongestionarea şi flexibilizarea programului şcolar prin: a.crestera progresiv în func ie de vârst a ponderii disciplinelor şi activit ilor cuprinse în CURRICULUMUL LA DECIZIA ŞCOLII care permit elevilor s -şi dezvolte acele abilit i şi deprinderi pe acele arii curriculare care reprezint interesul lor major. 43 b.creşterea caracterului practic-aplicativ al cunoştin elor şi activit ilor, c.atingerea obiectivelor în şi prin activit ile desf şurate în clas ; d.stimularea motiva iei elevilor pentru înv are; e.creşterea responsabilit ii elevilor şi a şcolii pentru calitatea şi finalit ile procesului de edua ie în şcoal . Diferen ierea curricular vizeaz adaptarea procesului de predare-înv are la posibilit ile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la ritmul şi stilul de înv are al elevului.Aceast strategie complex , diferen iat şi flexibil are misiunea de a facilita trecerea de la şcoala pentru to i la şcoala pentru fiecare. BIBLIOGRAFIE 1.Landsheere,G. de, Definirea obiectivelor educa iei, E.D.P., Bucureşti, 1979, 2.Cre u, C., Teoria curriculumului şi con inuturile educa iei,Ed.Universit ii, 1999, Iaşi, 3.Stanciu M., Reforma con inuturilor educa ionale, Ed.Polirom, Iaşi, 2000 4.Tiron E., Pedagogie,Curs în format electronic pentru studen i, Iaşi, 2005 44 CON INUTURILE CURRICULARE Con inuturile educa ionale propriu-zise reprezint un sistem de valori gnoseologice şi de abilit i practice, obiectivate în sistemul de cunoştin e, priceperi şi deprinderi, selectate din tezaurul cunoaşterii şi practicii umane care se transmit şi se dobândesc cu scopul dezvolt rii personalit ii, al profesionaliz rii tinerei genera ii , în vederea integr rii ei socio-profesionale.Con inutul înv mântului se exprim în disciplinele sau obiectele de înv mânt şi constituie componenta fundamental şi esen ial a procesului educa ional. Con inutul înv mântului are dou dimensiuni sintetice: CANTITATEA ŞI CALITATEA. CANTITATEA eviden iaz volumul de cunoştinte teoretice şi practice ce se selecteaz pentru o disciplin de înv mânt, în func ie de nivelul şcolar, profilul şi obiectivele instructiv-educative.Prin cantitate con inutul înv mântului r spunde la întrebarea CÂT anume trebuie transmis şi însuşit pentru o disciplin de înv mânt determinînd caracterul informativ al con inutului. CALITATEA con inutului evidentiaz valoarea, esen a. profunzimea, durabilitatea şi eficien a formativ a cunoştin elor în dezvoltarea personalit ii şi în profesionalizare.Calitatea r spunde la întrebarea CE anume se transmite.Cel mai bun r spuns la aceast întrebare este NON MULTA SED MULTUM (NU MULTE CI MULT). Cele mai importante caracteristici ale con inuturilor educa ionale sânt considerate urmatoarele:1.STABILITATEA care asigur constan a şi valabilitatea în timp a cunoştintelor teoretice şi practice.De exemplu Teorema lui Pitagora elaborat în anul 500 I.H.s-a p strat pâna în prezent.2.MOBILITATEA este caracteristica con inuturilor de a se înnoi în permanen ca urmare a progresului ştiin ific, tehnic, cultural dar şi a uzurii morale a anumitor cunostinte teoretice şi practice.De exemplu viziunea sistemic asupra psihicului uman.3.DIVERSIFICAREA ŞI SPECIALIZAREA con inuturilor r spunde diversific rii ştiin elor, apari iei de noi ştiin e şi noi discipline de înv mânt.Aceast diversificare şi specializare a dus la apari ia ştiin elor de cultur general , de specialitate general şi de specialitate.4AMPLIFICAREA treptat a con inutului educa ional de la cel primar spre cel secundar şi superior prin modalit i diferite: liniar -prin ad ugarea de noi cunoştin e sau spiralat -prin întoarcerea la vechile cunoştinte prezentate la un nivel superior. Sursa informativ şi formativ global a con inuturilor educa iei este îns şi cultura societ ii omeneşti. Dup aria curricular în care valorile societ ii se grupeaz sursele con inuturilor educa iei au fost clasificate în: 1.Evolu ia ŞTIIN ELOR EXACTE; 2.Evolu ia TEHNOLOGIEI; 3Evolu ia LUMII MUNCII ŞI A PROFESIUNILOR, 4.Evolu ia ŞTIIN ELOR SOCIALE ŞI UMANISTE. 5.Evolu ia CULTURII ŞI ARTEI; 6.Dezvoltarea SPORTULUI ŞI TURISMULUI: 7.VIITOROLOGIA SAU ŞTIIN A DESPRE VIITOR, 8.ASPIRA IILE TINERETULUI: 9.MASS-MEDIA ŞI EXIGEN ELE COMUNIC RII; 10.ACHIZI IILE CERCET RII PEDAGOGICE: 11.PROBLEMATICA LUMII CONTEMPORANE. Sursele care alimenteaza con inuturile educa iei şi înv mântului au cunoscut în ultimele decenii un dublu proces:a.de multiplicare, deoarece au ap rut noi surse cum 45 sunt ştiin ele de grani , problematica lumii contemporane, problematica mediului;b.de creştere a rolului lor în via a societ ii contemporane şi a fiec rei na iuni.Ca r spuns la acest proces educa ia şi scoala au elaborat noi metodologii de elaborare a programelor şcolare, a manualelor scolare din perspectiva educa iei permanente. 1.EVOLU IA ŞTIIN ELOR EXACTE Dac toate ştiin ele s-au desprins din filozofie, treptat ele au evoluat spre definirea obiectului propriu de activitate , a specificului lor spre o specializare din ce în ce mai îngust .Aceast diversificare şi specializare a raspuns evolu iei lumii şi necesit ii cunoaşterii ei dar a avut şi efecte negative în sensul pierderii din vedere a întregului, a interac iunii dintre ştiinte.Ca urmare ştiin ele exacte , în perioada actual sunt în faza de creştere a interdependen elor dintre ele cu scopul refacerii pe un plan superior a unita ii ini iale.In acest fel au ap rut a..noi concepte;b.noi ramuri ale ştiin ei,noi ştiin e de grani care au condus la muta ii de ordin epistemologic şi metodologic în evolu ia ştiin elor exacte.De exemplu în fizica cuantic , în genetic , în pedagogie(descperirea de noi particule, clarificarea structurii A.D.N. ului-dezvoltarea caracterului interdisciplinar al pedagogiei). 2.EVOLU IA TEHNOLOGIEI este cea care a determinat profilul societ ii şi al tipului uman generând trei valuri (A.Toffler):societatea şi omul agricultor , societatea industrial şi omul -maşin , societatea informatizat şi omul robotizat.Tehnica şi tehnologia au avut un impact decisiv asupra urbanismului şi a transporturilor, asupra vie ii de familie, a stilurilor de via şi a op iunilor profesionale.Dar viteza de producere a nout ilor tehnice şi tehnologice a crescut din ce in ce mai mult iar capacitatea oamenilor de a face fa acestror schimb ri a început s întâmpine dificult i din ce in ce mai mari.Şi în acest caz educa ia este cea care are misiunea de a sus ine omul s se adapteze în mod eficient schimb rii prin ceea ce s-a numit EDUCA IA PENTRU SCHIMBARE. 3.EVOLU IA LUMII MUNCII ŞI A PROFESIUNILOR De la vânatoare şi agricultur munca a cunoscut fazele de mecanizare şi automatizare iar în prezent traverseaz etapa de informatizare.Evolu ia muncii a influen at şi lumea profesiunilor care au devenit din ce în ce mai numeroase şi diferite, din ce în ce mai specializate.O caracteristic a evolu iei muncii în prezent este informatizarea care a avut ca efect asupra sistemului educa ional introducerea şi treptat generalizarea înv rii asistate de calculator.Efectele negative ale acesteia se refer la creşterea distan ei comunic rii inter-umane directe.Folosirea calculatorului în şcoal dar şi în afara şcolii ca mijloc de educa ie este benefic dar poate avea şi efecte negative.Petrecerea unui timp îndelungat în fa a calculatorului poate afecta vederea ,comunicarea verbal , poate conduce la creştere introversiunii elevilor iar în final la ceea ce s-a numit deja dependen a de calculator.Aceasta este la fel de periculoas ca orice dependen prin dificultatea sau chiar imposibilitatea renun rii la ea.Folosirea calculatorului este util şi recomandat pentru dezoltarea gândirii spa iale , în imagini ,pentru stimularea emisferei stângi a creierului, pentru reducerea distantei informa ionale între oamenii din diferite zone de dezvoltare a lumii cu mai multe condi ii:-s nu devin singurul mijloc de înv are şi edua ie;-s nu înlocuiasc rela iile inter-umane vii şi concrete ;-s nu ocupe în întregime timpul liber al elevilor. 4.EVOLU IA ŞTIIN ELOR SOCIALE ŞI UMANISTE Deşi s-au format mai târziu decât ştiin ele exacte datorit complexit ii obiectului lor de studiu ele nu au o importan mai mic în evolu ia societ ii şi în modelarea fiin ei umane.La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea ştiin ele socioumaniste traverseaz procesul de definire al specificului lor ştiin ific.Sociologia îşi elaboreaza legit ile grupurilor umane mari şi ale societ ii în general, psiho-sociologia 46 îşi diferen iaz legile micro-grupurilor iar psihologia îşi definitiveaz legile specifice psihicului uman şi ale personalit ii P trunderea ştiin elor socio-umaniste în şcoal a determinat transformarea lor în discipline de înv mânt.In acest sens ele au cunoscut roluri crescânde în ceea ce priveşte formarea ATITUNILOR SUPERIOARE, A CAPACITA LOR MORALE ŞI INTELECTUALE ale elevilor : respectul fa de valori şi talente, patriotismul, deschiderea fa de problematica lumii contemporane.Ştiin ele şi disciplinele socio-umane sunt cele care situeaza omul în centrul dezvolt rii societ ii şi nu tehnica sau tehnologia .Scopul dezvolt rii societ ii umane nu este progresul tehnologic ci desavârsirea omului ca fiin valorizatoare . 5.EVOLU IA CULTURII ŞI ARTEI Cultura reprezint ansamblul valorilor create de omenire de-a lungul dezvolt rii istorice a societ ii , atât în plan ideatic cât şi practic şi care eviden iaz nivelul şi stadiul de dezvoltare a societ ii la un moment dat.Cultura are atât un aspect obietiv care se refer la ansamblul bunurilor create ca valoare material existen ial pentru om (piramide, poduri, temple, catedrale)cât şi un aspect subiectiv care priveşte ansamblul bunurilor spirituale(idei, teorii filozofice, ştiin ifice, juridice, estetice) ce alc tuiesc cultura spiritual .(I.Bontas).Dar un fenomen atât de complex cum este cultura nu are o singur defini ie .Dac ne raport m la dic ionarele de specialitate vom identifica peste 160 de defini ii ale culturii.Aceste defini ii pun accentul fie pe ansamblul mijloacelor, fie pe totalitatea structurilor , fie pe cea a proceselor- toate subliniind prin no iunea de cultur transformarea naturii şi emanciparea omului fa de aceasta. Din punct de vedere educa ional cultura a cunoscut alte clasific ri:-cultura general cultura general şcolara -cultura de specialitate.Cultura general constituie ansamblul valorilor materiale şi spirituale selectate din tezaurul cultural al omenirii la un moment dat.Astfel în antichitate cultura general avea ca obiectiv umplerea în mod pl cut şi folositor a timpului liber.In Renaştere cultura general era de tip enciclopedic, iar in prezent ea presupune dezvoltarea integral şi armonioas a personalit ii.Cultura general şcolar este selectat din cultura general a societa i la un moment dat şi reprezint ansamblul de cunoştin e teoretice şi practice necesare în şcoal .Cultura de specialitate reprezint ansamblul de cunoştin e teoretice şi practice dintr-un domeniu cum ar fi: ştiin ific, tehnic, economic, medical, pedagogic. Evolu ia culturii şi artei se pot reflecta în educa ia estetic , în educa ia moral , religioas în noile educa ii: pentru democra ie, pentru valoare, pentru cultur .Aceste dimensiuni ale educa iei se concretizeaz în studiul literaturii , al istoriei, al filosofiei , al religiei şi al altor discipline socio-umaniste .De asemenea educa ia în sensul ei cel mai profund şi adev rat este cea care dezvolt la elevi respectul fa de cultur , capacitatea de selec ie a valorilor, bunul gust, bunul sim etc.. 6.DEZVOLTAREA SPORTULUI ŞI A TURISMULUI este necesar s se reflecte în educa ia pentru sport, turism şi s n tate.Dac una dintre ariile curriculare se refer la educa ia fizic , pentru turism şi s n tate nu exist o arie determinat a curriculum-ului na ional .Dezvoltarea s n ta ii elevului poate fi considerat o preocupare supraordonat disciplinelor de înv mânt dar poate constitui şi obiectul de studiu al unei discipline la decizia şcolii.In acest sens s n tatea trebuie în eleas ca un produs al interac iunii dintre educa ia formal , educa ia non-formal şi cea informal având în vedere toate aspectele ei : fizice, psihice, sociale etc.Sportul şi turismul au un rol deosebit în dezvoltarea şi men inerea st rii de s n tate a persoanei în general şi a elevului în special.Conştientizarea acestui rol este una dintre datoriile mereu actuale ale educa iei şi şcolii. 7..VIITOROLOGIA este ştiin a viitorului şi a influen ei sale asupra prezentului.Lumea în care tr im are o vitez de schimbare din ce in ce mai accelerat .Pentru a putea evita 47 efectele negative ale acceler rii vitezei de schimare a lumii asupra personalit ii este imperios necesar anticiparea acestor fenomene si preg tirea pentru ele.Viitorologia este una dintre modalit ile de anticipare a principalelor tendin e ale viitorului lansând semnalele de alarm pentru ştiin ele şi disciplinele ştiin ifice .Unul dintre viitorologii cunoscuti la noi A,Toffler în dou lucr ri de referin ale sale Şocul viitorului şi Al treilea val prezint câteva dintre efectele negative ale viitorului asupra prezentului: rezisten a la schimbare, alienarea fiin ei umane datorat stressului, disfunc iile comunic rii.Educa ia poate s raspund provoc rilor viitorului prin pregatirea elevilor pentru a face fa schimb rii, pentru a rezista la stress, pentru a se antrena în metodele şi tehnicile comunic rii eficiente. 8.ASPIRA IILE TINERETULUI spre comunicare, spre democra ie şi egalitatea şanselor, în elegere, toleran . Identificarea aspira iilor tineretului de c tre cercetarea psiho-pedagogic conduce la elaborarea unor laturi ale educa iei ca: educa ia pentru via , educa ia sexual , educa ia pentru familie, educatia democratic , educa ia pentru timpul liber.Aceste noi dimensiuni ale educa iei erau realizate în mod implicit pân acum în procesul educa ional clasic.Dar problematica lumii contemporane marcat de noi conflicte şi violen e, de r zboaie, crime, tulbur ri la nivelul individului , a grupurilor umane şi a întregii societ i pun sub semnul întreb rii valori fundamentale şi pâna acum imbatabile ca: via a, familia, rela iile inter-umane.Reducerea drastic a natalit ii, creşterea mortalit ii infantile, înmul irea sinuciderilor şi coborârea vârstei la care se realizeaz acestea genereaz o nou problem pentru societatea contemporan cu privire la via a şi la percep ia ei de c tre tineri în primul rând.Sexualitatea uman a constituit o problem în toate timpurile dar societatea contemporan traverseaz o noua criz a sexualit ii concretizat în fenomene cum ar fi creşterea ratei incestului , a perversiunilor sexuale, a violurilor.,etc..De aceea şcoala şi edua ia formal , non-formal şi informal au misiunea de a r spunde acestor semnale de alarm cu privire la valorile fundamentale ale omului şi ale societ ii.Tinerii sunt nepreg ti i în fa a acestor noi probleme şi pericole şi au nevoie de educa ie , de sprijin şi de ajutor. 9.MASS-MEDIA ŞI EXIGEN ELE COMUNIC RII Descoperirea tiparului, a telegrafului, a ziarului, a telefonului, a radiou-lui şi a televiziunii a generat în etape diferite ale evolu iei societ ii omenesti noi exigen e ale comunic rii inter-umane.Tiparul a f cut posibil multiplicarea c r ii şi p trunderea ei în medii din ce in ce mai largi.Acesta este considerat momentul apari iei omului modern (Mc.Luhan Marschall).Toate celelalte mijloace de comunicare au contribuit la reducerea distan elor informa ionale între oameni , la r spândirea ştiin ei de carte, la democratizarea societ i.Pentru societatea actual internetul reprezint unul dintre cele mai eficiente mijloace de comunicare în mas , care ar putea fi numit simbolul trecerii catre mileniul III.Internetul şi computerul în general constituie modalit ile principale de realizare a globalizarii surselor de informare .Descoperirile ştiin ifice , nout ile semnificative din toate domeniile de activitate pot fi cunoscute prin intermediul internetului din momentul apari iei lor facilitând comunicarea membrilor comunit ii respective , stimulând schimbul de informa ii, colaborarea intern şi international .Pe plan educa ional dezvoltarea mijloacelor de comunicare în mas reprezint calea de creştere a interac iunii dintre educa ia formal şi cea informal .Dac prin statutul s u mass-media nu are în mod explicit func ii educative: şcoala este cea care este chemat s coordoneze rela ia cu mass-media , apropiindu-se mai mult de aceasta , în aşa fel încât influen ele non-educative ale mass-mediei s fie 48 reduse la maxim.Prin rolul s u ca subsistem al societ ii şcoala este chemat s promoveze criterii de analiz şi selec ie a informa iilor difuzate prin mass-media , s stimuleze gândirea critic a educa ilor , bunul sim şi bunul gust prin intermadiul c rora aceştia s poat alege valoarea de non-valoare. 10.ACHIZI IILE CERCET RII PEDAGOGICE In etapa actual de dezvoltare a pedagogiei a crescut caracterul experimental al cercet rii pedagogice , interac iunea dintre pedagogie şi alte ştiin e socio-umaniste ca psihologia, sociologia, psiho-sociologia, apropierea pedagogiei de noi ştiin e şi discipline ştiin ifice ca cibernetica, teoria sistemelor , ştiin ele comunic rii etc.Rezultatele cercet rii pedagogice contemporane au subliniat avantajele unei pedagogii activ-participative, creative, non-directive.Creşterea caracterului formativ al înv mântului ramâne o aspira ie mereu actual a pedagogiei.Pedagogia modern este cea care a r sturnat piramida clasic a achizi iilor şcolare: cunoştin e pe primul loc , capacit i pe locul doi şi atitudini pe locul trei, aducând în centrul obiectivelor educa ionale atitudinile.Dac subiec ii educa ionali îşi vor forma atitudinile de receptivitate la nou, de prelucrare critic a informa iilor , de participare şi responsabilitate , de colaborare , respect fata de munc , adev r, cultur şi educa ie ei vor fi în masur s asimileze acele cunoştin e de valoare şi utile s -şi dezvolte acele structuri mentale şi comportamentale compexe şi flexibile care s le permit ob inerea performan elor şi a succesului. 11.PROBLEMATICA LUMII CONTEMPORANE Lumea contemporana caracterizat prin schimbare, conflict şi incertitudine a pus în eviden urm toarele noi fenomene : desfiin area sistemului socio-politic comunist, poluarea, dezvoltarea terorismului, globalizarea, r zboiul civiliza iilor etc., la care educa ia are misiunea de a face fa , de a r spunde.Modalit ile în care educa ia a r spuns acestor fenomene ale lumii contemporane s-au concretizat în elaborarea noilor educa ii:edca ia pentru pace, educa ia pentru democra ie, pentru toleran , pentru mediu, pentru schimbare, pentru marketing, pentru management.Deşi pacea reprezint condi ia fundamental de dezvoltare şi progres pentru omenire ea nu a fost realizat niciodat şi probabil va r mâne o aspira ie perpetu .Dup încheierea r zboiului rece au izbucnit r zboaie care deşi mai scurte şi mai restrânse ca arie au pus sub amenin are omenirea prin mijloace de lupt mai sofisticate şi mai perverse.Educa ia în general şi şcoala în special au rolul de preg ti elevii de la cele mai mici vârste pentru pace, ca valoare comun a umanit ii şi împotriva r zboiului ca una dintre cele mai mari amenin ri ale lumii în care tr im.Desfiin area sistemului politic comunist s-a produs în cele mai multe state socialiste mai mult sau mai pu in paşnic.România şi în aceast situa ie a devenit un caz deoarece r sturnarea sistemului socio-politic comunist s-a f cut în mod violent, cu sacrificii umane. Revolu iile contemporane au deschis calea societ ii democratice în rile foste comuniste.Dar o societate democratic nu se construieşte numai prin revolu ie, democratizarea este un proces îndelungat cu etape specifice, cu fr mâmt ri la nivel individual şi societal.Educ ia pentru democra ie începe de la rela iile dintre membrii unei familii, se dezvolt în şcoal pe baza rela iilor profesorelev, se amplific în societate , la locul de munc , în diferite grupuri sociale.Una dintre cele mai mari amenin ri actuale atât la adresa p cii cât şi a democra iei este dezvoltarea f r precedent a terorismului.Cauza principal a acestui nou flagel al lumii contemporane este intoleran a pentru alteritate, pentru alt presoan , pentru alt cultur , pentru alt civiliza ie.Dac interesele economice ale grupurilor de putere din lume nu pot fi influen ate de educa ie , modelarea personalit ii umane pentru acceptarea celuilalt poate s se constituie ca o barier împotriva intoleran ei, a terorismului, a crimei generalizate. 49 Dezvoltarea economic f r precedent a societ ii omeneşti a generat una dintre cele mai mari probleme ale mediului, poluarea.Dac societ ile mai avansate din punct de vedere economic au luat m suri de reducere a polu rii odat cu dezvoltarea economic , societ ile foste comuniste au probleme vitale în legatur cu poluarea.Dictatura comunist s-ar putea spune ca s-a manifestat şi asupra mediului nu numai asupra oamenilor.Educa ia pentru mediu în noua societate este chemat s restructureze shemele mentale şi comportamentale ale copiilor, tinerilor şi chiar a adul ilor cu privire la protec ia mediului ambiant contribuind astfel la ap rarea vie ii individului şi a grupului, a societ ii sau chiar a omenirii. CREŞTEREA VITEZEI DE SCHIMBARE a societ ii omeneşti datorat acceler rii dezvolt rii tehnice şi tehnologice în primul rând a f cut necesar şi stringent educa ia pentru schimbare.Aceasta se refer la dezvoltarea structurilor flexible ale personalit ii, de acceptare a schimbarii, de gândire pozitiv fa de schimbare, de implicare în procesele schimb rii, de ac iune hotarît şi responsabil . Dar problematica lumii contemporane nu are numai aspecte negative, ea se caracterizeaz şi prin noi fenomene pozitive ca: marketing-ul, managementul societ ii actuale.Mai ales în rile foste comuniste noile economii de pia , noile probleme de gestiune şi conducere impun noi studii şi cercet ri cu privire la marketing şi management .Şi de aceast dat educa ia şi şcoala este chemat s preg teasc elevii pentru o societate eficient , dinamic ,bine gestionat şi condus . In elaborarea şi reelaborarea con inuturilor educa ionale se parcurg mai multe etape: 1.EVALUAREA con inuturilor existente, etap care este necesar pentru eliminarea con inuturilor îmb trânite, dep şite, neadecvate, atunci când apar dezacorduri evidente între vechile cunoştin e şi noile achizi ii ale ştiin ei, tehnicii şi culturii.De exemplu informa iile despre socialismul ştiin ific au fost eliminate din corpul de cunoştinte predate la şcoal odat cu trecerea rii noastre la un nou sistem socio-politic.In acest sens cei mai importan i indicatori de pertinen a con inuturilor educa ionale sunt considera i: a.deschiderea fa de progresele şi achizi iile ştii ifice , tehnice şi culturale şi selec ionarea acelor componente importante în lumina finalit ilor educa iei generalobligatorii; b.acordul axiologic al con inuturilor cu valorile din domeniul culturii şi artei; c.echilibrul între problematica universal şi trebuin ele specifice comunit ii locale şi na ionale; d.adecvarea continu a con inuturilor fa de necesit ile educa ilor; e.echilibrul între con inuturile centrale şi institu ionale, între grupurile de obiective, grupurile de discipline , între elementele teoretice şi practice, f.coeren a con inuturilor în capitole, discipline, cicluri şcolare; g.dozarea con inuturilor şi a modurilor de organizare a înv rii în sensul creşterii valorii formative a acestora., k.orientarea prospectiv şi democratic a con inuturilor educa ionale. 2.INVENTARIEREA surselor generatoare de noi con inuturi educa ionale(ştiin a, tehnica, arta, cultura).Cercetarea pedagogic actual a identificat 11 surse generatoare de noi con inuturi:evolu ia ştiintelor exacte, evolu ia tehnicii şi tehnologiei, evolu ia lumii muncii şi a profesiunilor , evolu ia ştiin elor sociale şi umaniste, evolutia culturii şi artei, dezvoltarea sportului şi turismului, viitorologia, aspira iile tineretului, massmedia şi exigen ele comunic rii, achizi iile cercet rii pedagogice şi problematica lumii contemporane. 3.STABILIREA CRITERIILOR pentru selec ionarea şi organizarea con inuturilor în lumina finalit ilor şi obiectivelor educa ionale în acord cu principiile didactice şi ştiin ifice. 50 4.SELEC IA ŞI ORGANIZAREA CON INUTURILOR în func ie de obiectivele şi criteriile acceptate de structura înv mântului şi de achizi iile ştiin elor educa ionale(interdisciplinaritate, transdiciplinaritate, modularitate). BIBLIOGRAFIE 1.Bontaş, I., Pedagogie, Ed.ALL, Bucureşti, 1999 2.Cucoş,C., Pedagogie, Ed.Polirom, Iaşi, 2002, 3.Stanciu.M., Reforma con inuturilor educa iei,Ed.Polirom, Iaşi.2001, 4.Tiron, E.Pedagogie ,Curs pentru studen i-în format electronic,Iaşi,2005 5.V ideanu, G.,Pedagogie-Ghid pentru profesori, E.D.P.,1985 51 SELEC IA ŞI ORGANIZAREA CON INUTURILOR CURRICULARE Cele mai importante criterii de selec ie a con inuturilor curriculare sunt considerate: 1.EXIGEN ELE SOCIET II CONTEMPORANE pe plan economic, politic, cultural, educa ional care se refer la : a.trecerea de la societatea industrial la cea postindustrial şi informatizat ; b.descentralizarea politic şi creşterea autonomiei educa iei; c.trecerea de la elitism la egalitarism(şcoala pentru to i),d.interac iunea între calitatea şi cantitatea cunoştin elor. Societatea informatizat actual impune necesitatea informatizarii sistemului educa ional şi de înv mânt.Aceasta se concretizeaz în prezen a calculatoarelor în orice şcoal de la oraşe şi sate, folosirea acestora ca principale mijloace didactice , dezvoltarea culturii digitale, l rgirea sferei de comunicare între beneficiarii sistemului educa ional din diferite zone ale rii sau chiar ale lumii.Dar informatizarea sistemului de înv mânt pentru a fi eficient trebuie s r mân în domeniul metodologiei didactice şi s se realizeze în rela ie cu celelalte mijloace de înv mânt, f r a se substitui acestora.Calculatorul este un mijloc de a ob ine informa iile mai facil şi nu scopul educa iei .El nu poate înlocui nici celelalte mijloace didactice şi educa ionale nici profesorul.Educa ia ramâne o activitate vie si dinamic al carei specific este rela ia profesor-elev indiferent de metodologia folosit . Descentralizarea politic reprezint un câstig mai vechi al societ ilor capitaliste şi o nou achizi ie a societ ilor post-comuniste.Pe plan educa ional descentralizarea politic se manifest în creşterea autonomiei educa iei.Dar acest efect nu se produce în mod automat şi liniar ci in etape diferite , caracterizate prin disfunc ii şi probleme, prin avantaje de durat şi dezavantaje de moment.Cele mai importante probleme ale autonomiei educa ionale din România sunt legate de : insuficien a resurselor financiare locale, folosirea lor în mod discre ionar , formarea managerilor locali educa ionali.Dar autonomia local are şi avantaje care se pot eviden ia prin elaborarea unui curriculum educa ional în func ie de necesit ile locale, contibuind în acest fel la creşterea eficien ei şcolii şi la dezvoltarea zonei respective. Trecrea de la elitism la egalitarism reprezint tendin a evolu iei educa iei şi scolii din antichitate unde acestea erau rezervate elitelor spre actualitate care asigur şanse educa ionale egale pentru to i.Dar aceast trecere nu s-a realizat f r framânt ri şi sacrificii.In antichitate erau avantajati cet enii liberi , în evul mediu clericii, în epoca modern copiii reprezentan ilor burgheziei.Revolu ia francez din 1789 este cea care se situeaza sub semnul egalit ii, fraternit ii şi solidarit ii punând pentru prima dat problema egalit ii de şanse educa ionale.Mişc rile protestatare care au urmat, revolu iile ulterioare au contribuit la traducerea în fapt a problematicii egalit ii de şanse educa ionale.In România inainte de 1989, egalitatea de şanse educa ionale se realiza dupa criterii politice iar dup 1989 criteriile economice tind s le înlocuiasc pe cele politice Egalitatea real de şanse educa ionale este o aspira ie a societ ii moderne greu de realizat, dar nu imposibil.I N MOD PARADOXAL AM PUTRA SPUNE C EGALITATEA DE ŞANSE SE POATE REALIZA PRIN DIFEREN IEREA EDUCA IEI SI A INV RII .Pentru a putea obtine o şcoal pentru to i trebuie s realiz m şcoala pentru fiecare. Interac iunea între calitatea şi cantitatea cunoştin elor este un criteriu mereu actual al selec iei şi organiz rii con inuturilor educa ionale.O cantitate excesiv de cunoştin e conduce la supraînc rcarea programelor şi manualelor , la reducerea calit ii con inuturilor şi la sc derea eficien ei procesului educa ional.O cantitate prea mic de 52 cunoştin e nu este în masur s asigure în elegerea, aprofundarea , prelucrarea şi redarea original a cunoştin elor.Ca urmare se poate observa necesitatea unui echilibru permnent între cantitatea şi calitatea cunoştin elor teoretice şi practice ob inute. 2.GRADUL ŞI PROFILUL ÎNV MÂNTULUI care se refer la adaptarea con inuturilor educa ionale la : a.caracteristicile de vârst ale subiec ilor educa ionali; b.caracteristicile individuale ale acestora(inteligen a, aptitudini, interese, personalitate); c.profilul scolii:tehnic, ştiin ific, umanist; d.nivelul scolar.primar, gimnazial, liceal, universitar. Caracteristicile de vârst ale educa ilor sunt criterii de selec ie a con inuturilor predominant concrete pentru înv mântul primar , a celor concret-abstracte pentru înv mântul gimnazial şi a celor abstracte pentru înv mântul liceal şi superior.Caracteristicile individuale ale educa ilor sunt cele care pot determina elaborarea unor manuale alternative cu con inuturi relativ deosebite pentru educa ii cu aptitudini şi interese deosebite.dar şi diferen ierea con inuturilor pentru clase diferite: de matematic , de limbi str ine , de biologie etc.Profilul şcolar realizeaz o diferen iere a tipurilor de şcoli şi de clase.tehnice, ştiintifice, umaniste şi ca urmare a con inuturilor diferite pentru fiecare tip de scoal .Nivelul şcolar este criteriul de selec ie cu privire la anumite discipline şcolare a unor anumite obiective educa ionale etc. 3.RELA IA DINTRE CARACTERUL INFORMATIV ŞI CEL FORMATIV AL ÎNV MÂNTULUI subliniaz deplasarea accentului de pe aspectele informativcantitative pe cele formativ-calitative ale con inutului educa ional.Scopul ultim al educa iei nu este transmiterea informa iilor ci formarea cu ajutorul acestor informa ii a structurilor mintale de recep ie, de prelucrare şi de redare personal şi original a informa iei.Elevul nu este un depozit de cunoştin e ci o persoan vie , concret ,cu un anumit tip de personalitate.la care educa ia trebuie s se raporteze.De aceea con inuturile educa ionale selectate trebuie s aib un caracter formativ crescut, s fie idei ancor principii cu un grad mare de constan , teorii şi sisteme informa ionale rezistente la uzur .Cele mai noi informa ii din ştiin , tehnic şi tehnlolgie ,din cultur şi art pot fi selectate şi transpuse în con inuturile educa ionale dac îndeplinesc în primul rând un puternic caracter formativ, care se adreseaz întregii personalit i. 4.SPORIREA CARACTERULUI PRACTIC-APLICATIV AL CON INUTURILOR EDUCA IONALE nu înseamn transmiterea doar acelor cunoştinte care vor fi aplicate în practica imediat sau formarea acelor abilit i de o utilitate strict profesional .Sporirea caracterului practic-aplicativ nu trebuie confundat cu utilitarismul îngust sau cu ruperea rela iei teorie-practic .Caracterul practic-aplicativ al con inutului educa iei se refer la calitatea cunoştintelor teoretice de a fi aplicabile , la capacitatea con inuturilor teoretice de a fi traduse în comportamente ac ionale, la rela ia intinsec între teorie şi practic .Con inuturile educa ionale trebuie s fie adaptate practicii în general şi a celei profesionle în special , în sensul satisfacerii necesit ilor de transformare a acesteia de c tre om.Filozofia îns şi are caracter aplicativ deoarece legile cele mai generale ale naturii, societ ii şi gândirii reflect realitatea , pentra a fi eficient omul trebuie s le cunoasca şi s le respecte.Disciplinele tehnice au prin statutul lor un caracter practic-aplicativ crescut deoarece scopul lor este transformarea continu a realit ii , elaborarea de noi concepte şi teorii care s conduc la realizarea de noi mijloace tehnice , de noi maşini şi unelte care în ultim instant s ajute omul la transformarea benefic a realit ii. 53 Din punct de vedere educa ional s-au dezvoltat sisteme de înv mânt predominant teoretice -de exp. cel românesc în anumite perioade ale evolu iei sale şi sisteme de înv mânt predominant practice, aplicative, pragmatice cum este cel american.Astfel se poate formula urm toarea întrebare:care este cel mai eficient sistem de înv mânt cel care ofer o larg preg tire tehnic şi profesional sau cel care este strict specializat pe un anumit domeniu , sistemul de înva mânt practic-utilitarist?Pedagogia modern a r spuns acestei dileme identificând o a treia cale: preg tirea complex , multilateral , polificarea , iar în ultim instan specializarea strict în aşa fel incât educa ia s r spund necesit ilor de modelare a întregii personalit i dar şi celor de transformare benefic a realit ii. 5.ASIGURAREA CARACTERULUI PLURIDISCIPLINAR , INTERDISCIPLINAR ŞI TRANSDISCIPLINAR AL CON INUTULUI , MODULARIZAREA, INTEGRAREA CON INUTURILOR EDUCA IONLE care s reflecte interdependen a şi unitatea dintre cunoştin ele teoretice şi practice nu fragmentarea lor. Con inuturile educa ionale şi ale înv mântului se pot selecta şi organiza în mai multe modalit i: monodisciplinar, multidisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar, modular, integrat. MONODISCIPLINARITATEA reprezint forma traditional de selec ie ,organizare şi de realizare a con inuturilor educa ionale.Principalul s u avantaj este acela c ofer un grad mare de ordine, de claritate, de certitudine şi de securitate dar creeaz o imagine izola ionist a disciplinei respective. MULTIDISCIPLINARITATEA reprezint forma cea mai pu in dezvoltat a transferurilor disciplinare realizându-se de cele mai multe ori prin juxtapunerea anumitor elemente ale unor domenii diverse în scopul relief rii aspectelor lor comune.Multidisciplinaritatea reprezint astfel una dintre cele mai frecvente c i de supraîncarcare a programelor, a manualelor, cu efectele lor negative. PLURIDISCIPLINARITATEA se refer la integrarea unor teme, probleme, situa ii educa ionale, cu metodologii specifice.Pluridisciplinaritatea este larg aplicabil în fazele de ini iere cognitiv într-un domeniu, sau în înv mântul elementar(pedagogia centrelor de interes) dar pentru nivelul specializ rii este insuficient conducând la sacrificarea rigorii ştiin ifice. TRANSDICIPLINARITATEA a fost definit în dou sensuri; a.întrep trunderea mai multor discipline şi metodologii în una (de exp. cibernetica) b.trecerea de la înv area centrat pe materii , pe discipline, la înv area centrat pe necesit ile subiec ilor educa ionali. INTERDISCIPLINARITATEA În ultimii 20 de ani selec ia şi organizarea interdisciplinar a con inuturilor educa ionale reprezint o constant a politicii curriculare, pe plan mondial.Interdisciplinaritatea implic un anumit grad de integrare intre diferite domenii de cunoaştere , între diferite modalit i de lucru , care s permit schimburi de ordin conceptual şi metodologic. Necesitatea organiz rii interdisciplinare a con inuturilor educa ionale a fost explicat prin urm toarele argumente: a.Interdisciplinaritatea este o condi ie şi o premiz a pertinen ei con inuturilor educa ionale; 54 b.Aceast modalitate de organizare a con inuturilor educa ionale contracareaz viziunea liniar şi static asupra lumii; c.Ofer posibilitatea complet rilor şi restructur rilor noilor con inuturi educa ionale; d.Permite valorificarea cunoaşterii non-formale şi informale; e.Este o modalitate de raportare la revolu ia informational ; f.Favorizeaza transferurile de la cunoaştere la ac iune conducând la asumarea unui stil de via eficient; g.Este o m sur de ap rare a caracterului integral şi global al intelectului; h.Este o modalitate de protejare a specificului uman în fa a domina iei tehnicii şi tehnologiei. Pertinen a con inuturilor educa ionale este asigurat în primul rând de calitatea ştiintific a con inuturilor, de actualitatea cunoştin elor teoretice şi practice, de adaptarea acestor con inuturi la noile realit i educa ionale Dar în cazul în care con inuturile educa ionale sunt de la început organizate într-o modalitate interdisciplinar aceasta prin îns şi dificultatea realiz rii ei asigur un grad mai mare de rezisten la uzur a cunoştin elor. Dac monodisciplinaritatea impune o viziune static şi liniar asupra lumii care nu corespunde realit ii -interdisciplinaritatea este cea care se apropie mai mult de reflectarea caracterului dinamic , interac ionist al realit ii. Realitatea este complex multidimensional , dinamic ea nu este fragmentat pe domenii de activitate şi discipline ştiin ifice.Ştiin a , tehnologia , cultura şi educa ia , pentru a cunoaşte şi st pâni realitatea au fragmentat-o pe compartimente şi felii.Dintre modalit ile de organizare a con inuturilor educa ionale interdisciplinaritatea are capacitatea cea mai mare de a reflecta interac iunea dintre feliile de realitate. Interdisciplinaritatea ca o concep ie nou dar şi ca o modalitate concret de organizare a con inuturilor educa ionale este deschis complet rilor şi restructur rilor cunoştintelor teoretice şi practice, ceea ce nu se poate ob ine printr-un sistem închis şi monodisciplinar de cunoştin e. De asemenea cunoaşterea nu se realizeaz numai în şcoal , la clas ci şi in afara clasei şi a şcolii , prin activit i organizate în cadrul unor cercuri şcolare, prin intermediul concursurilor şcolare şi extra -scolare, prin excursii , vizite, activit i culturale şi sportive, prin intermediul mass-mediei , pe strad , în parcuri şi cartiere,etc.INTERDISCIPLINARITATEA ESTE MODALITATEA DE ORGANIZARE A CON INUTURILOR EDUCA IONALE CARE PERMITE REALIZAREA UNEI LEG TURI MAI PUTERNICE ÎNTRE EDUCA IA FORMAL ,EDUCA IA NONFORMAL ŞI EDUCA IA INFORMAL . Interdisciplinaritatea este cea care ajut educatul s coboare în via a de toate zilele, s prelungeasc influen a şcolii acas , în societate în general.Ea favorizeaz trecerea la ac iune mai uşor, centrarea întregii activit i a subiec ilor educa ionali pe criteriile eficien ei şi ale ac iunii eficiente. Expertul belgian D’HAINAUT identific in lucr rile sale mai multe tipuri de transfer al experien ei de inv are, specifice unor modalitati diferite de organizare a con inuturilor educa ionale .El subliniaz transferul de concepte, de metode, de probleme, valabil în cazul multi şi pluridisciplinaritatii şi transferul şi integrarea între dou sau mai multe discipline în cazul interdisciplinarit ii. Modularizarea şi integrarea propriu-zis a cunoştin elor teoretice şi practice vor constitui obiectul unei discu ii aparte. 55 6.SPORIREA EFICIEN EI CON INUTURILOR ÎNV MÂNTULUI ÎN PLAN DIDACTIC se poate realiza prin : a.ilustrarea con inuturilor educa ionale care se refer la explicarea cunoştin elor prin exemple, fapte, imagini, desene, aplica ii. b.esen ializarea con inuturilor care se refer la selectarea cunoştin elor teoretice şi practice fundamentale, valoroase, fiabile şi la eliminarea con inuturilor secundare sau uzate moral. c.actualizarea care const în aducerea cunoştin elor teoretice şi practice la nivelul exigen elor ştiin ifice ale prezentului; d.adaptarea cunoştin elor teoretice şi practice unor noi domenii de cercetare, de exemplu termenul de diagnoz din medicin , aplicat unor domenii noi ca economia, psihologia, tehnica. e.restructurarea care const în schimbarea structurii con inuturilor educa ionale prin sistematizare, sinteza noilor cunoştin e şi integrarea lor în sisteme noi de cunoştinte. f.corelarea cunoştin elor didactice cu cele extradidactice, a cunoştin elor formale cu cele non-formale şi informale. Ilustrarea este condi ia solicitat de principiul didactic al inui iei care sus ine eficien a descoperirii cunoştin elor ponind de la situa iile concrete, de la fapte, pentru a putea în elege aspectele abstracte ale realit ii.Aşa cum în cunoaşterea realit ii se porneste în mod inductiv, de la concret la abstract, în procesul educa ional se repet drumul descoperirii, prin explica iile intuitive, pentru a se asigura accesibilitatea cunoştin elor. Esen ializarea este o condi ie a selec iei şi organiz rii cunoştin elor teoretice şi practice de natura logic şi didactic dar şi o constrângere a evolu iei f r precedent a cunoaşterii ştiin ifice.Explozia informa ional pe care o travreseaz dezvoltarea ştiin ei şi tehnicii, a culturii în general determin necesitatea selec iei acelor cunoştin e cu adev rat valoroase, importante, cu un grad mare de fiabilitate şi rezisten la uzur . Actualizarea este o conditie care priveste caracterul ştiin ific al cunoştin elor teoretice şi practice selectate şi organizate în curriculum-ul şcolar şi universitar.De exemplu la începutul dezvolt rii psihologiei con inuturile educa ionale reflectau viziunea asociationist asupra psihicului, pentru ca treptat ele sa fie actualizate într-o nou viziune structuralist , sistemic şi cibernetic . Adaptarea cunoştin elor teoretice şi practice noilor domenii de cercetare este de asemenea o condi ie care subliniaz rela ia intrinsec între societate şi cercetare pe de o parte şi educa ie şi şcoal pe de alta parte.Societatea evolueaz , se dezvolt datorit cercet rii în toate domeniile iar educa ia şi şcoala sunt chemate s r spund prin noi con inuturi, prin noi metode şi mijloace noilor tendin e în evolu ia societ ii omeneşti. Restructurarea şi corelarea cunoştin elor sunt condi ii care reflect noua revolu ie mondial pe plan pedagogic şi educa ional.Aceasta se refer la creşterea caracterului interdisciplinar şi transdisciplinar al cunoştin elor, la generalizarea metodelor activparticipative la democratizarea real a educa iei şi înv mântului. ORGANIZAREA MODULAR ŞI INTEGRAREA CON INUTURILOR EDUCA IONALE In deceniul 6 al secolului XX a ap rut în legatur direct cu necesitatea perfec ion rii şi reorient rii profesionale ini iativa de proiectare a con inutului înv mântului în form modular . Conceptul de MODUL DIDACTIC semnific un ansamblu de elemente educa ionale specifice alc tuit din : a.seturi de cunoştin e; b. situa ii de înv are;c.activit i, 56 d.mijloace materiale , ansamblu necentrat pe con inut ci pe necesităţile celui care învaţă şi care se integrează în itinerarii variate ale studiului şi profesionalizării. In concep ia lui D’HAINAUT modulul pedagogic trebuie s îndeplineasc urm toarele condi ii: a. s prezinte un ansamblu de situa ii de înv are,b.s vizeze obiective bine determinate .c.s realizeze materiale de predat-înv at în sprijinul partenerilor educa ionali;d.s se poat integra în itinerarii diferite ale studiului. Prin aceast modalitate, modulul poate evolua pe trasee diferen iate , având grade de dificultate, volum de cunoştin e, tipuri şi stiluri de înv are în acord cu : nevoile, vârsta şi nivelul de preg tire a cursan ilor. In concep ia lui D’HAINAUT un modul didactic poate fi structurat în trei p r i : I.SISTEMUL DE INTRARE ÎN MODUL care este alc tuit din :1cataloage de specifica ie(cunoştin e anterioare, pozi ia modulului în diverse itinerarii);2.obiectivele vizate;3.pre-testul;4.testul de intrare. II.CORPUL MODULULUI alc tuit din :1.introducerea (obiective, trasee op ionale)2.ansamblul situa iilor de înv are(lec ii, lecturi, activit i de laborator, instruire asistat de calculator)3.sinteza ;4.proba de evaluare atât pentru trecerea la un nou modul cât şi pentru recuperarea cunoştin elor. III SISTEMUL DE IEŞIRE reprezentat de 1.sinteza general ;2.proba final ;3.recuperarea general ;4.recomand ri pentru alegerea modului urm tor. Din punct de vedere al con inutului propriu -zis modulul didactic este alc tuit din : 1.OBIECTIVELE EDUCA IONALE ale domeniului din care face parte modulul respectiv; 2.TABLOUL GENERAL al modulelor elaborate şi marcarea pozi iei modulului respectiv; 3.REZUMATUL CON INUTULUI modulului; 4.DURATA MEDIE de parcurgere a modulului; 5.CONDI IILE DE ACCES în modul; 6.Indicarea segmentului POPULA IONAL c ruia îi este adresat modulul; 7.Indicarea MODULELOR ACCESIBILE dup terminarea modulului; 8.CALIFICAREA ŞI VALIDAREA achizi iilor ob inute prin parcurgerea modulului; 9.Indicarea MODULELOR ce vor fi parcurse SIMULTAN; 10.PRECIZAREA METODELOR ŞI PROCEDEELOR DE INSTRUIRE, EVALUARE ŞI REORIENTARE. 11.Prezentarea CON INUTURILOR DIDACTICE ale modulului; 12.Prezentarea MATERIALULUI DIDACTIC sau de DOCUMENTAR şi a SURSELOR de procurare ale acestora. Organizarea modular ca şi cea interdisciplinar prezint avantaje comune , specifice dar şi anumite dezavantaje. Cele mai importante avantaje ale oganiz rii modulare a con inuturilor educa ionale sunt: 1.Este adecvat educa iei şi înv rii permanente; 2.Permite articularea educa iei formale şi nonformale; 3.Faciliteaz actualizarea permanent a con inuturilor; 4.Este o strategie a reuşitei educa iei; 5.Are un grad mare de flexibilitate în articularea cu alte module, 6.Elimin sau reduce redundan a informa ional ; 7.Acoper lacunele sau omisiunile; 8.Asigur legatura dintre înv are, corec ie şi specializare; 9.Se preteaz transpunerii în limbaj de programare pe calculator; 10.Deschide posibilit i largi aporturilor interdisciplinare; 57 11.Permite individualizarea înv rii; 12.Se integreaz în toate sructurile înv mântului; 13.Reprezint un releu al democratiz rii înv mântului. Organizarea modular a con inuturilor educa ionale presupune anumite condi ii cum ar fi : costurile ridicate, timp mai mare pentru elaborare şi experimentare, formarea formatorilor, condi ii care dac nu se realizeaz se transform în dezavantaje.De asemenea organizarea modular a con inuturilor educa iei întâmpin rezisten e de ordin administrativ , opozabilitatea p rin ilor care trebuie dep şite pentru a fi realizate avantajele intrinseci ale acesteia. Ultima noutate cu privire la organizarea con inuturilor educa ionale se refer la integrarea acestora.Abordarea integrat a con inuturilor reprezint atât o concep ie nou cât şi o nou modalitate de integrare a disciplinelor de înv mânt. Predarea integrat a disciplinelor este o strategie de organizare nu numai a con inuturilor propriu-zise ci a întregii experien e de înv are-educare.Universul se prezint ca o unitate intrinsec iar ştiin a şi apoi educa ia trebuie s reflecte aceast unitate specific şi nu diversitatea domeniilor sale de studiu. Ştiin a integrat este cea care ofer obiectivele, con inuturile şi demersurile necesare pentru a transcende divergen ele de limbaj sau de form ale altor ştiin e. Cele mai importante modalitati de integrare a continuturilor educationale sunt: 1. INTEGRAREA CUNOŞTIN ELOR IN JURUL UNUI POL: a. pol ştiin ific: scheme conceptuale, metode, natur , ştiin ; b. pol practic: aplica ii comune ; c.pol personal: formarea conştiin ei de sine; d. pol societal: istorie, tehnologie etc. 2.INTEGRAREA PRIN LEC IE SAU PRIN UNITATEA DE LEC IE deoarece acestea au o anumit structur integratoare alc tuit din : no iuni esen iale, metode, probleme permanente, consecin e. 3.RECOMBINAREA ELEMENTELOR UNOR PROGRAME DISTINCTE de exemplu a celor de la matematic , fizic şi chimie. 4.INTEGRAREA CON INUTURILOR IN JURUL UNOR ACTIVIT I FUNDAMENTALE de exemplu realizarea unor proiecte , a unor ac iuni sociale de natur administrativ sau de asisten social etc. 5.INTEGRAREA CON INUTURILOR IN JURUL UNEI SINGURE DISCIPLINE este modalitatea clasic de organizare a con inuturilor educa ionale dar care se concentreaz pe educat. Un curriculum centrat pe nevoile, posibilit ile, pe ritmul, rolurile, şi demersurile celui care înva considerat în unicitatea sa ar putea reprezenta cadrul integrator care poate înlocui curriculum-ul centrat pe disciplinele de invatamânt. BIBLIOGRAFIE 1.Cre u, C.,1999, Teoria curriculum-ului şi con inuturile educa iei,Editura Universit ii AL.I.Cuza, Iaşi. 2.d.Hainaut, L.,1981,Elaborarea noilor con inuturi, în Programe de înv mânt şi educa ie permanent , E.D.P., Bucureşti, 3.Stanciu,M., 2000, Reforma con inuturilor educa ionale,Editura Polirom, Iaşi, 4.Ungureanu, D. 2000, Educa ia integrat şi şcoala inclusiv , Editura de vest, Timişoara, 5.Tiron, E.,2005, Pedagogie, Curs în format electronic, pentru studen i. 58 REFORMA CURRICULAR Conceptul de reform curricular se refer la procesul continuu de transformare structural şi functional a curriculum-ului educa ional (obiective, con inuturi, strategii) cu scopul creşterii adaptabilit ii sale ,a eficien ei si integrarii in noile tendin e pedagogice ale educa iei şi şcolii ,pe plan mondial. Revolu ia politic din decembrie 1989 a generat un lan de reforme pe toate planurile:economic,social,cultural ,educa ional cu efecte mai mult sau mai putin aşteptate,mai mult sau mai putin benefice.Una dintre caracteristicile acestor reforme este continuitatea lor (unii ar spune nesfârşirea ) în strâns legatur cu caracterul radical al acestora.Reforma curricular din România are un început cunoscut -decembrie 1989 dar nu şi un sfârşit ,ca o revolu ie.Transform rile radicale de natur structural sunt cele care vor constitui coloana vertebral a noului edificiu şi care vor avea un grad mai mare de cristalizare.Componentele func ionale si de dinamic ale reformei educa ionale se caracterizeaz printr-o flexibilitate şi fluiditate crescut având capacitatea de a se adapta mai uşor la transform rile din cadrul sistemului social. Nucleul reformei curriculare din România este constituit din principiile acesteia.Principiile reformei curriculare din România sunt considerate urmatoarele: I.INTEGRAREA reformei curriculare în reformele globale ale societ ii. II.Reforma curricular reflect OBIECTIVELE GLOBALE de dezvoltare a societatii. III.Structurile necesare unei reforme curriculare dep şesc cadrul sistemului educa ional. IV.Reforma curricular nu devine realitate social şi pedagogic decât dac reuşeşte s transforme practica educa ional . V.Reforma curricular trebuie conceput ca o activitate continu şi perfectibil . VI.Reforma curricular trebuie conceput şi aplicat in interdependen cu realiz rile educa iei permanente. I. INTEGRAREA REFORMEI CURRICULARE IN SISTEMUL REFORMELOR GLOBALE ALE SOCIETATII întâmpin mari dificult i .Acestea se refera atât la caracterul contradictoriu al reformelor globale din România cu aspecte pozitive dar şi negative, cu progrese dar şi cu regrese cât şi la comunicarea între subsistemul educa ional şi celelalte subsisteme ale societ ii: economic, politic, cultural etc.Dac orice subsistem al societ ii are o anumit autonomie iar educa ia şi şcoala au chiar o autonomie mai mare decât alte subsisteme -din punctul de vedere al reformei curriculare dependen ele se manifest pe plan material, financiar în primul rând.Reforma economica din România este considerat de organismele de evaluare interna ional înnapoiat , în ceea ce priveşte indicatorii principali: produsul intern brut, nivelul de trai al popula iei, tipul economiei care nu atinge cerin ele economiei de pia functional .Dincolo de aspectele obiective ale dificult ilor de refom economic din România legate de moştenirea economiei comuniste , aspectele subiective ale interven iilor politice în economie, ale domina iei intereselor personale asupra celor de grup şi generale, ale corup iei de sistem s-au constituit în obstacole ale dezvolt rii reformei economice .Reformele politice sunt recunoscute atât pe plan intern cât şi interna ional ca fiind mai avansate.Ele se refer la organizarea unor noi institu ii politice de natur democratic : Parlamentul, Guvernul, Preşedintia , la dezvoltarea în anumite 59 limite a societatii civile, la libertatea de exprimare, etc.Alte institu ii cum ar fi cele juridice sunt puse sub semnul întreb rii în ceea ce priveşte chiar esen a lor: justi ia şi democra ia afectate de amestecul politicului în luarea deciziilor juridice .Reformele culturale sunt direct legate de sistemul de valori care este în curs de elaborare în România, de mentalit ile sociale care se schimb foarte greu ca şi de baza lor material de care nu se poate face abstrac ie. Ca urmare se poate afirma c procesul de integrare a reformei curriculare în reformele globale ale societatii este dificil , îndelungat, realizându-se cu multe disfunc ii şi blocaje. II.REFORMA CURRICULARA TREBUIE SA REFLECTE OBIECTIVELE GLOBALE DE DEZVOLTARE A SOCIET II Noua societate capitalist se edific pe noi principii cum ar fi ini iativa, responsabilitatea, creativitatea, ac iunea eficient , marketing şi management modern având nevoie în mod firesc de un nou tip de personalitae uman care s r spund acestor necesit i.Obiectivele globale ale societ ii capitaliste românesti , de dezoltare a propriet ii private şi a clasei sociale de mijloc, de dobândire a bun st rii pentru cea mai mare parte din popula ia rii ,de integrare socio-economica şi cultural în tendin ele europene şi mondiale pot fi realizate numai printr-o reform curricular care s -şi propun dezvoltarea sim ului şi a respectului pentru proprietatea privat , formarea capacit ilor antreprenoriale , antrenarea atitudinilor creative, de cultur şi civiliza ie autentic în procesul educa ional, pe parcursul intregii vie i.Intre reforma curricular şi reformele globale ale societ ii exist o rela ie sistemic şi biunivoc care se manifest in ambele sensuri. III.STRUCTURILE NECESARE UNEI REFORME CURRICULARE DEPASESC CADRUL SISTEMULUI EDUCA IONAL fiind intr-o interdependen puternic cu celelalte subsisteme ale societ ii. Structurile reformei curriculare au fost clasificate în :1.Structuri de concep ie la nivel politic şi al cercetarii;2.Structuri de decizie la nivel politic şi administrativ;3.Structuri de ac iune la nivel administrativ şi opera ional -toate aceste tipuri de structuri fiind identificate dup criteriul tipului predominant de activitate. Dup caracterul institu ional intern sau extern al acestora structurile reformei curriculare au fost clasificate în :1.stucturi internationale (B.I.E. UNESCO, UNICEF, Uniunea europeana);2.structuri na ionale (comisii na ionale, parlamentare,)3.sistemul educa ional propriu-zis; In func ie de criteriul comunic rii între diferite institu ii curriculare au fost diferen iate :1.structuri de comunicare între şcoal şi societatea civil (asocia ii,comitete ale p rin ilor, asocia ii profesionale, culturale);2.structuri de pregatire şi de aplicare a reformei. IV.REFFORMA CURRICULAR NU DEVINE REALITATE SOCIALA ŞI PEDAGOGIC DECÂT DAC REUŞEŞTE S TRANSFPORME PRACTICA EDUCA IONAL . Pedagogia actual a introdus conceptul de curriculum cu semnifica iile sale complexe de:1.con inut al disciplinelor de inv mânt;2.activitate de proiectare, planificare, desf şurare şi evaluare a procesului educa ional;3.rela ie dinamic între obiective, con inuturi şi strategii de predare, înv are, evaluare a procesului educa ional. REFORMA CURRICULAR din România are un caracter global, structural şi func ional fiind raportat la întreg sistemul educa ional şi de înv mânt ,la toate tipurile de structuri şi de activit i, la toate componentele procesului de înv mânt, obiective, 60 con inuturi, metodologie, la nivel conceptual şi practic-ac ional.Intre nivelul teoretic şi cel aplicativ al reformei curriculare exist o rela ie de interdependen specific .Astfel organismele de decizie educa ional în colaborare cu cele de cercetare propriu-zis : institute , universit i, asocia ii profesionale au ini iat procesul de cercetare şi de dezvoltare a reformei.Astfel au fost elaborate obiectivele reformei curriculare, s-a declanşat procesul de preg tire a formatorilor, s-au elaborat noi manuale pentru elevi şi ghiduri pentru profesori.Dar cea mai dificil etap în procesul de reform curricular este cea de implementare a cercet rii ştiin ifice, de generalizare a noii concep ii şi metodologii educa ionale, de traducere în fapte educa ionale, în rezultate observabile şi m surabile a reformei curriculare .In acest sens practica educa ional intâmpin dificult ile pe care le are întreaga economie şi societate româneasca. V.REFORMA CURRICULAR TREBUIE CONCEPUT CA O ACTIVITATE CONTINU ŞI PERFECTIBIL este un principiu care ne asigur optimismul pedagogic , are rolul de a mobiliza factorii responsabili de procesul educational atât la nivel central cât şi la nivel local, oferind deschiderea necesar transformarilor benefice şi comunicarea între toate componentele reformei curriculare.Caracterul interdisciplinar, modular şi integrat al con inuturilor educa ionale men ine deschiderea permanent a procesului de reform curricular .Con inuturile educa ionale trebuie s aib un caracter din ce in ce mai flexibil pentru a putea primi, selecta şi prelucra noile informa ii, cu privire la transform rile petrecute pe plan ştiin ific, tehnlolgic, cultural, educa ional.Metodologia didactic şi educa ional trebuie s devin din ce în ce mai activ-participativ ,pentru a putea antrena subiec ii educa ionali la descoperirea cunoştin elor, la prelucrarea personal şi la redarea original a acestora, la dezvoltarea propriei lor personalit i. VI.REFORMA CURRICULAR TREBUIE CONCEPUT ŞI APLICAT ÎN INTERDEPENDEN CU REALIZ RILE EDUCA IEI PERMANENTE -reprezint principiul care realizeaz cea mai mare deschidere a reformei curriculare c tre educa ia continu , c tre formarea permanent , pe parcursul întregii vie i.Educa ia permanent implic atât educa ii cât si educatorii , atât con inuturile educa ionale cât şi formele de educa ie, atât factorii de decizie cât şi pe cei de realizare a procesului educa ional. FACTORII DETERMINANTI AI REFORMEI CURRICULARE SUNT : 1.EVOLU IA SOCIET II ŞI A VALORILOR care se caracterizeaz prin : a.trecerea de la elitism la egalitarism (de la şcoala pentru elite la şcoala pentru to i);b.de la recomandare la eficacitate(de la pedagogia filozofic la pedagogia experimental );c.de la pedagogia static la pedagogia dinamic (de la metode expozitive la metode activparticipative). 2.EVOLU IA ECONOMICA ŞI EXIGEN ELE MUNCII marcate de trecerea de la societatea industial şi post -industial la societatea informatizat . 3.EVOLUTIA POLITIC a societ ii omeneşti de la centralizare spre descentralizare Centralizarea din societatea comunist s-a reflectat in determinarea direct a educa iei de c tre politic , în reproducerea la scara sistemului educa ional a concep iei autoritariste de conducere, în copierea metodelor de constrângere folosite pe plan politic în rela iile dintre actorii scenei politice etc.Societatea capitalist format sau în formare se caracterizeaz printr-un proces evident de descentralizare, care pe plan educa ional se manifest in autonomia relativ a acestui subsistem al societ ii,in ceea ce priveşte conducerea , gestionarea resurselor umane, materiale şi financiare şi traducerea în fapt a reformei curriculare. 61 4.EVOLU IA CUNOŞTIN ELOR ŞI A CULTURII se refer la cantitatea de cunoştinte dar şi la calitatea acestora , la dinamica priorit ilor educa ionale şi la metodologia transpunerii didactice.CULTURA ins şi a cunoscut un proces de trecere de la acumulare la sistematizare şi structurare ,de la caracterul predominant cantitativ la cel predominant calitativ.Pentru a se dezvolta curriculum -ul educa ional trebuie s reflecte tendin ele evolutive ale culturii dar şi legit ile specifice disciplinelor de înv mânt ,caracteristicile de vârst şi individuale ale subiec ilor educa ionali.Metodologia transpunerii didactice se deplaseaz spre metodele activ-participative, spre combina ia de metode , spre diferen ierea şi personalizarea strategiilor didactice şi educa ionale. 5.EVOLUTIA ŞTIIN ELOR EDUCA IONALE de la etapa filozofic ,spre cea experimental ,de la caracterul predominant static la cel predominant dinamic este calea de urmat si pentru sistemul educa ional propriu-zis în ceea ce priveşte obiectivele, con inuturile şi strategiile didactice.Opera ionalizarea obiectivelor didactice , adaptarea şi flexibilizarea con inuturilor edua ionale , elaborarea unor strategii didactice eficiente sunt modalit i de transpunere în practica educa ional a cercetarii ştiin ifice ,educa ionale şi didactice. DIREC IILE DE REFORM ALE INV AMÂNTULUI ROMÂNESC Cercetarea pedagogic ini iat de organismele specializate de cercetare, de universit i ,de organismele cu caracter decizional şi desf şurat pe scena educa iei aplicate în şcolile de diferite nivele din Româmia a pus în eviden urmatoarele direc ii de reform a înv mântului românesc: 1.Reducerea inc rc rii programelor de inv mânt şi compatibilizarea european de curriculum; 2.Convertirea inv mântului românesc dintr-un inv mânt reproductiv într-unul in esen creativ şi reamplasarea cercet rii ştiin ifice la baza studiilor universitare. 3.Generalizarea comunica iilor electronice; 4.Crearea unui parteneriat şi in general a unei noi interac iuni între şcoal şi universitate pe de o parte şi mediul economic, administrativ şi cultural pe de alt parte. 5.Managament orientat spre competitivitate şi performan distantat de populism şi centralism. 1.Reducerea incarcarii programelor de invatamânt si compatibilizarea europeana de curriculum Invatamântul românesc in perioada comunista in special si-a dezvoltat caracterul predominant cantitativ, prin incarcarea programelor, a manualelor si cursurilor cu o mare cantitate de cunostinte redate in modalitati greoaie de prezentare, incalcând de multe ori particularitatile de varsta si individuale ale educatilor.Incarcarea programelor de invatamânt a fost solutia gasita de organismele politice ale vremii la explozia informationala prezenta si la noi, fiind dependenta in acelasi timp de limitele dotarii tehnice a invatamântului . Reducerea incarcarii programelor de invatamânt declansata dupa decembrie 1989 nu inseamna introducerea unei cantitati mai mici de cunostinte ci restructurarea curriculum-ului in asa fel incât sa fie selectate cunostintele esentiale , ideile ancora, cu o capacitate mare de proliferare ,de generare de noi idei si cunostinte .Modalitatile prin care se pot introduce noi cunostinte nu sunt cele liniare folosite in mod abuziv pâna acum ci cele de organizare interdisciplinara , modular şi de integrare a con inuturilor inv mântului. Compatibilizarea european a curriculum-ului se refer la introducerea disciplinelor de inv mânt , a con inuturilor educa ionale , a tehnologiei didactice compatibile care sa 62 raspunda unor cerinte comune ale globalizarii lumii in care traim.Societatea umana devine din ce in ce mai globala ,atât din punct de vedere a problemelor cât si din punct de vedere a solutiilor la aceste probleme.Saracia tarilor din Africa sau America latina afecteaza cele mai bogate tari ale lumii,iar acestea sunt in situatia de a gasi solutii sa transfere o parte din bogatia lor catre cele mai innapoiate societati.Daca in alte epoci istorice in Africa sau in America latina s-au dezvoltat civilizatii superioare celor din Europa sau din America de nord , in prezent aceste civilizatii datorita jocurilor istoriei au fost dominate,cucerite sau distruse de noile puteri ,de noile religii si civilizatii. 2.Convertirea invatamântului românesc dintr-un invatamânt reproductiv intr-unul in esenta creativ si reamplasarea cercetarii stiintifice la baza studiilor universitare Invatamântul românesc este inca predominant reproductiv din mai multe considerente:exterioare sistemului de invatamânt sau interne si specifice acestuia.Considerentele exterioare sistemului de invatamânt sunt de natura politica in primul rând si implicit de politica a invatamântului.Acestea pornesc de la viziunea generala constrângatoare si treptat dictatoriala a comunismului asupra societatii si a educatiei concretizându-se in forme si modalitati de comportament de supunere, subordonare, copiere, reproducere, care s-au perpetuat pâna in prezent.In invatamânt stilul de conducere dictatorial de la nivelul societatii s-a reprodus in general automat dar si intentionat in conducerea de tipul DIXIT MAGISTER.Constrângerile de natura economica,culturala, educationala reproduc in lant constrângerile politice. Dupa decembrie 1989 invatamântul românesc a ramas predominant reproductiv datorita prelungirii mentalitatilor autoritariste pe de o parte si a celor pasiviste pe de alta parte, atât la nivelul societatii cât si al sistemului educational.Democratia este considerata cea mai buna dintre toate lumile posibile dar este si cel mai dificil de realizat.Trecerea de la un tip de invatamânt reproductiv la unul creativ se realizeaza pe mai multe planuri:a.didactic propriu-zis ;b educational;c.managerial etc.Din punct de vedere didactic invatamântul de tip creativ se refera la toate componentele procesului de invatamânt :obiective, continuturi, strategii didactice.Obiectivele creative sunt cele de formare si dezvoltare a personalitatii autonome, creative si responsabile.Continuturile didactice sunt creative in masura in care sunt actualizate pentru a putea reflecta noile descoperiri stiintifice , tehnologice, culturale dar si in functie de capacitatea acestora de a stimula subiectii educationali.Strategiile didactice creative sunt cele predominant activ-participative,de activizare a mecanismelor de cautare a informatiei de catre elevi,de selectie a acesteia in mod critic,de redare a celor mai eficiente mesaje educationale.Pe plan educational invatamântul de tip creativ se refera la imbinarea educatiei formale cu educatia non-formala si informala,la iesirea din spatiile educationale clasice si valorificarea la maxim a spatiilor educationale nonconventionale. Din punct de vedere managerial invatamântul poate fi creativ daca este in mod real descentralizat, pentru a raspunde solicitarilor reale ale zonei administrativ-.teritoriale respective si daca aplica in mod consecvent si autentic principiile si mecanismele conducerii democratice. 3.Generalizarea comunicatiilor electronice este o directie de reforma cu caracter predominant tehnologic dar care antreneaza intreg procesul educational conducând in final la schimbarea culturii de tip verbal-discursiv intr-o cultura imagistic-digitala. Rolul comunicatiilor electronice si al generalizarii lor in invatamânt este de a reduce distantele intre momentul descoperirilor stiintifico-tehnice si culturale si momentul aplicarii lor in invatamânt,de a strânge legaturile intre beneficiarii sistemului educational din intreaga lume ,de a creste caracterul creativ-activ al procesului educational.Dar pentru a se realiza in practica generalizarea comunicatiilor electronice 63 sunt necesare conditii cum ar fi :dotarea tuturor claselor, a scolilor a satelor si oraselor cu calculatoare , cu programe informatice moderne,cu internet ,pregatirea formatorilor pentru a utiliza mijloacele informatice , adaptarea lectiilor la tehnologia electronica.Comunicatiile electronice deschid calea catre o noua societate mai dinamica si mai flexibila ,catre o noua lume a interdependentelor ,a schimburilor permanente a edificarii unui nou tip de om :omul electronic.Dar generalizarea comunicatilor electronice nu trebuie sa conduca la anularea celorlalte mijoace de comunicare deoarece in acest fel îsi manifesta propiile limite . 4.Crearea unui parteneriat si in general a unei noi interactiuni intre scoala si universitate pe de o parte si mediul economic ,administrativ si cultural pe de alta parte. Parteneriatul educational este conceptul care reflecta o noua relatie atât exterioara scolii cu mediul socio-economic ,cât si interna intre profesori,elevi.alti factori educativi antrenati in procesul educational.Pedagogia moderna actuala sustine necesitatea scoaterii scolii din izolare ,a coborârii ei din turnul de fildes din ce in ce mai aproape de oameni ,de societate ,de comunitatea locala economica, administrativa, culturala.Misiunea educatiei si a scolii a fost dintotdeauna sa raspunda necesitatilor de dezvoltare economica si cuturala a societatii respective .Cu atât mai mult pe masura ce societatea umana a evoluat ,a crescut viteza de producere a schimbarilor ,s-a accentuat interactiunea intre factorii dezvoltarii ,scoala dobândind un rol din ce in ce mai important.Societatea moderna a democratizarii a solicitat o educatie si o scoala din ce in ce mai democratica, din ce in ce mai aproape de actiunea concreta si eficienta.Caderea comunismului in tarile din estul Europei a antrenat procesul de descentralizare politica, economica si implicit culturala si educationala.Realizarea efectiva a descentralizarii se poate obtine prin cresterea rolului agentiilor economice, administrative si educationale locale dar si a interactiunii intre ele.Elaborarea proiectului curricular de catre scolile de diferite nivele ,dezbaterea si negocierea acestuia cu societatile economice,cu institutiile administrative ,cu forurile de cutura locale sunt modalitati de infaptuire a parteneriatului educational in beneficiul comunitatii locale respective . 5.Management orientat spre competitivitate si performanta distantat de populism si de centralism. In istoria societatii omenesti conducerea a coborât- putem spune- de la zei si regi catre oameni cunoscând tendinte de trecere de la puterea absoluta la puterea relativa de la centralizare la descentralizare ,de la forta la ratiune si eficienta.Societatea moderna a introdus conceptul de management ,el insusi traversând etape diferite : a.managementul clasic -in care managerul era considerat creierul organizatiei, responsabilitatea individuala era crescuta , iar organizatia se caracteriza prin ordine si disciplina; b.managementul stiintific -caracterizat prin rationalizarea si eficienta fortei de munca dar si prin perceperea angajatilor ca unelte ; c.birocratia -caracterizata prin reguli stricte, abilitati tehnice impersonale,centralizarea puterii la vârful organizatiei; d.miscarea resurselor umane -care sustine stiluri manageriale participative si orientate spre nevoile angajatilor; e.scoala calitatilor -care explica eficienta organizationala prin calitatile personale ale managerilor; f.abordarile si teoriile sistemice -care analizeaza organizatia ca un sistem deschis cu intrari (personal,energie,materii prime,informatie,bani) prelucrari si iesiri(produse,servicii,informatie). 64 g.abordarea contextuala s-a dezvoltat de la teoriile sistemice sustinând ca cel mai bun stil de conducere depinde de cerintele situatiei concrete.Aceasta conceptie se caracterizeaza prin urmatoarele:designul organizational (tipul, forma, stilul concret de management) depinde de factorii interni si externi;cei mai importanti parametri situationali sunt mediul extern, tehnologia, competentele si motivatia personalului; activitatea manageriala trebuie sa raspunda nu numai cerintelor impuse de realizarea sarcinilor ci si nevoilor persoanelor si grupurilor din organizatie. MANAGEMNTUL este o activitate complexa de organizare , motivare , conducere si control al unui proces cu scopul obtinerii unor rezultate competitive si performante.Aplicat procesului educational management inseamna adaptarea conceptiei moderne de management la mediul educational concret ,folosirea celor mai eficiente metode si mijloace didactice si educationale ,dezvoltarea motivatiei intrinseci a partenerilor educationali ,dezvoltarea competentelor si integrarea cu succes in mediul socio-economic . Conceputa in acest fel reforma curriculara poate fi atins idealul educational prevazut in LEGEA INVATAMÂNTULUI din 1995,titlul I art.3(2). IDEALUL EDUCATIONAL al scolii românesti consta in dezvoltarea libera,integrala si armonioasa a individualitatii umane in formarea personalitatii autonome,si creative.Invatamântul are ca finalitate formarea personalitatii umane prin: a.insusirea cunostintelor stiintifice,a valorilor culturale nationale si universale; b.formarea capacitatilor intelectuale a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste stiintifice,tehnice si estetice; c.asimilarea tehnicilor de munca intelectuala necesare instruirii si autoinstruirii pe termen lung; d.educarea spiritului ,respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului al demnitatii si tolerantei,al schimbului liber de opinii. e.educarea sensibilitatii fata de problematica umana,fata de valorile moral-civice a respectului pentru natura si mediul inconjurator. f.dezvoltarea armonioasa a individului prin educatie fizica,educatie igienico-sanitara si practicarea sportului; g.profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile,producatoare de bunuri materiale si spirituale. BIBLIOGRAFIE 1.Cucoş, C.2002, Pedagogie, Polirom, Iaşi 2.Cre u, C., 2000, Curriculum deferen iat şi personalizat, Ed.Universitatii AL.I.Cuza 3.Stanciu, M.2001, Reforma con inuturilor curriculare, Polirom Iaşi, 4.Tiron, E. 2005, Pedagogie,curs pentru studen i-în format electronic. 65 REFORMA CURRICULARA II Noul curriculum care red în mod plenar reforma curricular din România se elaboreaz dup urm toarele condi ii cu caracter de principii: 1.s reflecte idealul educational al şcolii românesti; 2.s reflecte caracteristicile de vârst ale subiectilor educa ionali corelate cu principiile de psihologie a înv rii; 3.s reflecte dinamica valorilor socio-umane specifice unei societ i deschise si democratice; 4.s stimuleze dezvoltarea unei gândiri critice si creative; 5.s -i ajute pe elevi s -şi descopere disponibilit ile şi s le valorifice la maxim în folosul lor şi al societ ii. 1.Idealul educational al şcolii româneşti este dezvoltarea liber ,integral si armonioas a personalit ii umane autonome şi creative si se realizeaz prin intermediul a şapte componente informative şi formative în care pot fi identificate obiectivele cognitive, afective, psiho-motorii şi volitiv-caracteriale ale noului curriculum. Din punct de vedere cognitiv noul curriculum îşi propune transmiterea acelor cunoştin e ştiin ifice, acelor valori na ionale şi universale capabile s dezvolte capacit ile intelectuale, disponibilit ile afective şi abilit ile practice superioare. Din punct de vedere afectiv noul curriculum are misiunea de a conduce la cultivarea sensibilit ii fa de problematica uman , fa de valorile moral-civice, fa de respectarea drepturilor şi libert ilor fundamentale ale omului. Din punct de vedere psiho-motor curriculum-ul reformei are rolul de a dezvolta acele deprinderi, priceperi şi abililt i necesare instruirii şi auto-instruirii pe termen lung, calific rii şi profesionaliz rii corespunz toare aptitudunilor şi capacit ilor, intereselor şi aspira iilor elevilor. Din punct de vedere volitiv-caracterial reforma curricular subliniaz necesitatea dezvolt rii acelor structuri caracteriale echilibrate, voluntare, puternice puse în slujba adev rului, binelui şi drept ii. 2. Noul curriculum pentru a fi eficient trebuie s respecte particularitatile de vârst ale subiec ilor educa ionali corelate cu principiile de psihologie a înv rii. Particularit ile de vârst reprezint tr s turile cognitive, afective şi volitivatitudinale comune unei categorii de vârst dezvoltate ca urmare a interac iunii între condi iile genetice, de mediu şi educa ionale ale reprezentan ilor acelei vârste .Psihologia dezvolt rii şi a vârstelor a pus în eviden existen a stadiilor de vârst , a etapelor de dezvoltare ontogenetic a persoanei pe parcursul vie ii sale.Aceste etape de vârst se caracterizeaz atât prin aspecte comune fiecarei vârste cât şi prin aspecte diferite în cadrul fiec rei vârste.Dac aspectele comune unei categorii de vârst formeaz particularitatile de vârst aspectele diferite din cadrul aceleiaşi vârste reprezint particularitatle individuale ale membrilor vârstei respective. In acest fel s-au diferen iat vârsta de 1an, etapa între1şi 3 ani , etapa între 3 şi 6 ani în perioada preşcolar .În perioada şcolarit ii s-au diferen iat şcolaritatea mic , între 6(7) ani si 10(11) ani , şcolaritatea mijlocie între 10(11)ani si 14(15) ani şi şcolaritatea mare între 14(15) ani şi 18(19) ani. Elaborarea noului curriculum trebuie s respecte tipul de gândire concret specific şcolarit ii mici, s se adapteze gândirii concret-abstracte specific şcolarit ii mijlocii şi tipului de gândire abstract specific şcolarit ii mari.Din punct de vedere afectiv noul curriculum are rolul de a dezvolta sensibilitatea specifica fiecarei vârste de a 66 contribui la creşterea stabilit ii afective în perioada preadolescen ei, de a stimula configurarea propriei identit i în perioada adolescen ei. Deprinderile, priceperile şi abilitatile specifice fiecarei vârste sunt rezultatul selec iei şi organiz rii celui mai eficient curriculum, cu caracter practic-aplicativ, f r ca acesta s fie rupt de aspectele sale teoretice. Formarea şi dezvoltarea tr s turilor de voin si caracter reprezinta o categorie de obiective neglijate de scoala româneasca actuala ,considerate realizate in mod implicit ,prin intermediul celorlalte obiective.Aceast conceptie a condus la efectele pe care le-am constatat: lipsa de initiativa, de rezistenta la efort si stress , dificultatile de adaptare la schimbare a subiectilor educationali si a absolventilor scolii românesti.Pentru a contracara acete efecte negative este absolut necesar ca scoala româneasca sa-si propuna in mod explicit obiective volitiv-caraceriale,sa le dimensioneze corespunzator vârstei si posibilitatilor subiectilor educationali,sa le urmareasca in mod sistematic si sa le evalueze corespunzator. 3.Reflectarea dinamicii valorilor socio-culturale specifice unei societati deschise si democratice. O societate deschisa este o societate de tip capitalist in care au loc schimburi pe toate planurile :economic, politic, social, cultural si educational potrivit legitatilor comunicarii libere, dupa mecanismele autoreglarii, ca un adevarat sistem deschis.Dar pentru ca o societate sa devina cu adevarat deschisa este necesar ca ea sa functioneze normal in asa fel incât subsistemele sale sa intre in interactiune unele cu altele si sa se armonizeze in intregul sistemului. Societatea româneasca de tip comunist a fost una ditre cele mai inchise societati posibile dictatoriala, dirijata de la centru in care mecanismele autoreglarii erau puternic dereglate.Ca urmare rasturnarea societatii comuniste a avut un caracter stringent fiind realizata printr-o revolutie violenta .Dar daca revolutia are menirea de a schimba brusc orânduirea de stat, o alta organizare societala nu se produce printr-o miscare de tip revolutionar ci printr.un proces de reform de lung durat .Aceasta reforma are drept coloana vertebrala un nou sistem de valori ,specific noii societati. O SOCIETATE DESCHISA SI DEMOCRATICA are in centrul atentiei sale valorile participarii individuale ci creative la edificarea sa, a majoritatii membrilor societatii ,valorile initiativei economice, ale pietii de capital, ale eficientei si competitivitatii, ale bunastarii şi performantei, ale schimbului eficient intre subsistemele sale.Rolul educatiei si scolii este de a raspunde cerintelor sociale, de a pregati, califica si profesionaliza personalul pentru o noua economie, pentru o noua societate. 4.Noul curriculum trebuie sa stimuleze dezvoltarea unei gândiri critice si creative. Daca societatea comunista si implicit scoala comunista au stimulat si chiar au impus dezvoltarea unei gândiri pasiviste, de supunere si subordonare societatea noua de tip capitalist trebuie sa stimuleze devoltarea unei gândiri critice si creative capabila sa transforme si sa perfectioneze continuu intr-o circularitate permnenta societatea. Gândirea critica si creativa se realizeaza cu ajutorul tuturor componentelor curriculumului:obiective, continuturi, strategii didactice si educationale.Continuturile educationale interdisciplinare si transdisciplinare sunt cele care stimuleaza dezvoltarea operatiilor mintale necesare compararii cunostintelor, selectarii aspectelor esentiale de cele neesentiale, intelegerii legitatilor specifice unui domeniu sau comune unor domenii diferite de cunoastere si actiune.Strategiile didactice de tip democratic, activparticipative bazate pe conversatia euristica, pe dezbatere, problematizare, ludice sunt capabile sa dezvolte structurile mintale cognitive de transformare, prelucrare si redare originala a informatiei.Gândirea critica si creativa reprezinta un obiectiv complex al 67 noului curriculum care este in strânsa legatura cu formarea unei personalitati puternice, creative ,deschise catre nou si perfomanta. 5.Noul curriculum trebuie sa-i ajute pe elevi sa-si descopere disponibilitatile si sa le valorifice la maximum in folosul lor si al societatii. Atunci când cunostintele nu sunt date gata prelucrate de catre professor, când educatii sunt considerati subiecti ai educatiei, fiind implicati in descoperirea cunostintelor impreuna cu profesorul, când sunt orientati, sustinuti si monitorizati permanent de catre acesta îsi pot descoperi mai usor propriile disponibilitati, pe care sa le valorifice la maximum.Pentru aceasta elevul trebuie sa fie in centrul atentiei, scoala trebuie sa fie centrata pe elev, sa nu fie rupta de viata si de realitate.Diferentierea rolurilor profesorului se face in strânsa legatura cu diferentierea metodelor de lucru, a mijloacelor folosite, dar si cu participarea din ce in ce mai activa a elevilor la autocunoasterea lor, la descoperirea aptitudinilor si capacitatilor proprii la dezvoltarea intereselor si aspiratiilor. II DIMENSIUNILE DE NOUTATE ALE CURRICULUM-ULUI NATIONAL Consiliul National pentru curriculum a identificat si elaborat 7dimensiuni de noutate ale curriculum-ului national.Acestea sunt : 1.Plasarea invatarii ca proces in centrul demersului scolar; 2.Orientarea invatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin folosirea strategiilor participative in activitatea didactica; 3.Diferentierea ofertei de invatare pentru fiecare elev; 4.Adaptarea continuturilor invatarii la realitatea contemporana, la preocuparile, interesele si aptitudinile elevului; 5.Introducerea unor noi modalitati de selectie si organizare a continuturilor care sa asigure invatarea potrivit principiului NU MULT CI BINE. 6.Realizarea unor parcursuri scolare individualizate, motivante pentru elevi, orientate spre noutate si spre împlinire personala. 7.Responsabilizarea agentilor educationali. 1. PLASAREA INVATARII IN CENTRUL DEMERSULUI SCOLAR Reforma curriculara este centrata pe elev si pe invatare nu pe profesor si pe predare.Aceasta nu inseamna ruperea predarii de invatare ci deplasarea accentului de pe actiunea profesorului de predare pe cea a elevului de asimilare a cunostintelor ,de intelegere a acestora ,de formare a priceperilor si abilitatilor, de dezvoltare a capacitatilor si a atitudinilor superioare.Conceptul de invatare trebuie repus in drepturile sale si valorificat la maxim Învatarea nu înseamna memorarea de cunostinte prin repetare mecanica si reproducerea lor in aceiasi forma ,invatarea implica procesul de transformare a informatiilor in cunostinte, prin interiorizarea lor, prin trecerea de pe plan extern pe plan intern devenind din cunostinte pentru altii cunostinte pentru sine. De asemenea învatarea nu se desfasoara doar pe plan cognitiv ci pe toate celelalte planuri:afectiv, volitiv, caracterial, comporamental.Aceste semnificatii diverse ale învatarii pot fi aplicate în procesul educational prin determinarea clara a obiectivelor afective ,volitiv-caracteriale,si comportamentale ale educatiei.Obiectivele afective se refera la modelarea afectivitatii subiectilor educationali, la stapânirea emotiilor, la dezvoltarea sentimentelor superioare, la dezvoltarea pasiunilor pentru stiinta, tehnica, cultura in general.Obievtivele volitiv-caracteriale se refera la formarea si dezvoltarea aclor structuri volitive care sa-l ajute pe subiectul educational sa depaseaca 68 dificultatile, sa-l ajute sa faca effort, sa-i dezvolte trasaturile de caracter puternice, echlibrate, umaniste. Obiectivele comportamentale se refera la formarea si dezvoltarea deprinderilor, a priceperilor, a abilitatilor, a comportamentului in general, eficient, matur si echilibrat.Toate aceste tipuri de învatare se realizeaza prin tehnici, metode si procedee diferite, aplicate în situatii diferite de invatare, in mod diferentiat in functie de subiectii educationali carora li se adreseaza.Daca invatarea cognitiva a fost predominanta pâna in prezent atât ca obiectiv, cât si ca tip de invatare, celelalte tipuri de invatare au fost neglijate.Învatarea afectiva, volitiv-caracteriala, comportamentala reprezinta tipuri de învatare pe baza de model ,dezvoltate cu ajutorul conversatiei, a dezbaterii, a convingerii, a problematizarii, a jocului de rol in general a metodelor activparticipative. 2.ORIENTAREA INVATARII SPRE FORMAREA DE CAPACITATI SI ATITUDINI, PRIN FOLOSIREA STRATEGILOR PARTICIPATIVE IN ACTIVITATEA DIDACTICA. Învatamântul modern îsi pierde treptat caracterul reproductiv, orientat spre insusirea de cunostinte, devenind din ce in ce mai creativ si active, centrându-se pe dezvoltarea capacitatilor care sunt structuri complexe de cunostinte, aptitudini si abilitati dar si pe dezvoltarea atitudinilor superioare de receptivitate, de prelucrare personala si de redare originala a cunostintelor asimilate.Daca pâna in clasa a X-a reforma curriculara din invatamântul românesc sublinuaza necesitatea formularii clare a obiectivelor educationale si dezvoltarea capacitatilor subiectilor educationali , clasele mari de liceu sunt menite de a dezvolta competentele si performantele acestora adica structurile active, ale personalitatii, caracterizate prin eficienta si rezultate superioare. Teoria inteligentelor multiple elaborata de GARDNER sustine existenta unui mare numar de tipuri de inteligenta, in domenii noi cum ar fi : inteligenta muzicala, interpersonala, intrapersonala , naturista , deschizând calea spre alte noi tipuri de inteligenta in functie de domeniul de activitate respectiv.Teoriile actuale ale personalitatii arata ca omul fara calitati nu exista, fiecare persoana având anumite calitati in functie de interactiunea specifica dintre mostenirea sa genetica, mediul in care s-a dezvoltat si educatia sa.Ca urmare rolul educatiei si al scolii este de a identifica inclinatiile aptitudinale ale subiectilor educationali, de a stimula formarea structurilor complexe de personalitate bazate pe aceste aptitudini , de a orienta subiectii educationali catre acele domenii de activitate unde acestia pot obtine rezultate superioare si succese, potivit intereselor si aspiratiilor proprii. Pedagogia moderna a demonstrat eficienta tehnologiei educationale activ-participative pentru atingerea noilor obiective ale scolii moderne .Formarea capacitatilor, dezvoltarea competentelor si obtinerea de performante se pot realiza prin aplicarea metodelor cum ar fi conversatia euristica, problematizarea, demonstratia, jocul de rol, dezbaterea, prin tehnici complexe de stimulare a creativitatii individuale si de grup a subiectilor educationali.Orientarile pedagogice intuitioniste, pragmatiste, scolile pedagogice unite sub denumirea generica SA PORNIM DE LA COPIL au sustinut necesitatea aplicarii in invatamînt a principiului de descoprire a cunostintelor pornid de la actiunea concreta, traversând etapele reprezentarii, ale gândirii concrete si in final ajungând la gândirea abstracta in unitate cu limbajul abstract..Relatia intre concret si abstract in cunoastere se deplaseaza catre una sau alta dintre componente in functie de nivelul de vârsta si particularitatile individuale ale subiectilor educationali.Circularitatea actiune-gândire- 69 actiune este cea care explica in mod eficient formarea capacitatior, a abilitatilor si a atitudinilor complexe in procesul educational. 3.DIFERNTIEREA OFETEI DE INVATARE PENTRU FIECARE ELEV nu inseamna fragmentarea continuturilor educationale ci adaptarea acestora la particularitatile de vârsta si mai ales individuale ale subiectilor educationali.Din punct de vedere psihologic aceasta cerinta este sustinuta de dezvoltarea relativ inegala a subiectilor educationali de aceiasi vârsta, in functie de interactiunea concreta dintre ereditatea genetica, mediul de dezvoltare si educatia acestora.Aceasta configuratie particulara a personalitatii fiecarui elev trebuie sa fie in centrul procesului educational, prin cunoastere si actiune in asa fel incât structurile psihice ale copilului sa primeasca cele mai adecvate cunostinte pentru a se dezvolta, cele mai eficiente stimulari pentru a se orienta catre domeniul de activitate unde poate obtine cele mai bune rezultate. Diferentierea ofertei de invatare se poate realiza din punct de vedere pedagogic prin curriculum la decizia scolii, prin disciplinele optionale, prin intermediul manualelor alternative, cu ajutorul sarcinilor de lucru individualizate, a fiselor de lucru, a lucrului individual si pe grupe etc.Regiunile diferite de dezvoltare socio-economica, scoli diferite in ceea ce priveste profilul si specializarea lor, clase diferite in cadrul aceleiasi scoli asigura oferte diferite din punct de vedere educational. 4.ADAPTAREA CONTINUTURILOR INVATARII LA REALITATEA COTIDIANA, LA PREOCUPARILE, INTERESELE SI APTITUDINILE ELEVULUI. Educatia si scoala moderna trebuie sa coboare in realitatea concreta si imediata ,sa participe in agora sau piata publica la transformarea benefica a lumii si a societatii.Cercetarile psiho-pedgogice contemporane au aratat ca cea mai eficienta investitie a unei societati este investitia in educatie, in asa fel incât aceasta sa poata raspunde solicitarilor crescânde ale societatii,Daca societatea contemporana este o societate a cunoasterii si a actiunii eficiente scoala este chemata sa pregateasca viitorii profesionisti pentru cunoastere si actiune eficienta.Deoarece societatea ca sistem se dezvolta cu un oarecare avans fata de educatie si scoala este necesar ca subsistemul educational sa raspunda permanent solicitarilor societatii dar in acelasi timp sa si stimuleze dezvoltarea societatii ca intreg.In relatia societate -sistem educational trebuie sa avem permanent in vedere circularitatea dintre ele Interesele si aptitudinile elevilor trebuie dezvoltate in directia in care societatea are nevoie iar aceasta trebuie sa investeasca tot mai mult in dezvoltarea capacitatilor si atitudinilor superioare ale subiectilor educationali. 5.INTRODUCEREA UNOR NOI MODALITATI DE SELECTIE SI DE ORGANIZARE A CONTINUTURILOR EDUCATIONALE POTRIVIT PRINCIPIULUI NU MULT CI BINE. Planurile de învatamânt si programele analitice din învatamântul românesc sunt considerate din punct de vedere cantitativ supraîncarcate având un exces de cunostinte, care de multe ori se repeta depasind nivelul admis al redundantei didactice.Excesul cantitativ al continuturilor educationale se explica prin caracterul monodisciplinar al acestora, prin dotarea tehnica deficitara a procesului educational care nu permite sustinerea cu tehnici, metode si procedee adecvate si moderne organizarea si desfasurarea eficienta a învatarii si educatiei.Ca urmare aspectele cantitative deficitare ale continuturilor educationale se reflecta in calitatea deficitara a acestor continuturi potivit relatiei legice intre cantitatea si calitatea continutului învatamântului.Cresterea eficientei cantitative si calitative a continuturilor 70 invatamântului se realizeaza nu prin reducerea volumului de cunostinte transmise ci prin aplicarea de noi metode de selectie, de organizare si desfasurare a procesului educational. Continuturile educationale pentru a fi eficiente trebuie sa parcurga mai multe etape in elaborarea lor:a.evaluarea continuturilor existente care consta in eliminarea continuturilor îmbatrânite, depasite, inadecvate atunci când apar dezacorduri evidente, intre vechile cunostinte si noile achizitii ale stiintei, tehnicii, culturii;b.inventarierea surselor generatoare de noi continuturi educationale cum ar fi evolutia stiintelor exacte, a tehnicii si tehnologiei, a stiintelor socio-umane, a culturii ,apiratiile tineretului, dezvoltarea sportului si turismului, cerecetarea pedagogica, problematica lumii conteporane,c.stabilirea criteriilor pentru selectionarea si organizarea continuturilor in lumina finalitatilor si obiectivelor educationale in acord cu principiile didactice si stiintifice;d.selectia si organizarea continuturilor in functie de obiectivele si de criteriile acceptate, de structurile invatamântului si de achizitiile stiintei educationale in forme modularizate, interdisciplinare, transdisciplinare . Toate etapele elaborarii continuturilor educationale trebuie sa se supuna principiului imbinarii eficiente intre cantitatea de cunostinte selectate si calitatea acestor cunostinte. 6.REALIZAREA DE PARCURSURI INDIVIDUALIZATE, MOTIVANTE PENTRU ELEVI, ORIENTATE SPRE INOVATIE SI SPRE ÎMPLINIRE PERSONALA. Aceasta dimensiune de noutate a curriculum-ului se poate realiza prin curriculum la decizia scolii, prin modularizarea continuturilor, prin noi obiective afectivatitudinale si volitiv-caracteriale ale procesului educational.Ea este imperios necesara datorita descentralizarii invatamântului, datorita cresterii rolului regiunii de dezvoltare, al scolii, al managerilor locali a partenerilor educationali.Elevul cu adevarat in centrul procesului educational este un subiect educational care in relatie cu partenerii sai educationali :profesori, parinti, colegi ,agentii economice este devotat educatiei capabil sa decida asupra celui mai bun parcurs individual de calificare si profesionalizare asumându-si efortul dar si riscul.ÎMBINAREA INOVATIEI SI A ÎMPLINIRII INDIVIDUALE sa poate realiza prin colaborarea intre metodologia creativa si obiectivele afectiv-atitudinale ale procesului educational.A învata pentru sine ,pentru propria persoana si personalitate, pentru a obtine o calificare si profesionalizare superioare si generatoare de satisfactii reprezinta coloana vertebrala a unui parcurs scolar motivant si individualizat. 6.RESPONSABILIZAREA AGENTILOR EDUCATIONALI Într-o noua societate de tip capitalist si într-o noua reforma curriculara vorbim nu numai despre agenti economici ci si despre agenti educationali Acest nou concept semnifica managementul propriu si gestiunea eficienta a tuturor resurselor :umane,financiare,materiale ,de timp etc de la nivelul unitatilor educationale locale:formale,non-formale si informale care se pot numi agenti educationali.Agentii educationali cum ar fi scoli de diferite nivele si profile,cluburi literare,case ale copiilor si tinerilor ,mass-media au rolul de a interactiona mai mult intre ele ,de a-si unifica actiunile sub directia unor finalitati educationale comune ,bazate pe pricipii economice moderne ca initiativa, inovatia,performanta in unitate cu principiile morale ca responsabilitatea,corectitudinea ,increderea in puterea de transformare a educatiei.Societatea româneasca are mai multa nevoie decât de orice de o noua ierarhie de valori cladita pe adevar,bine si frumos dar care sa nu repete triada antica ci sa fie aplicata realitatii actuale . 71 DIMENSIUNILE DE NOUTATE ALE CURRICULUM-ULUI NATIONAL se refera la toate componentele procesului educational:a.predarea, b.învatarea, c.evaluarea. PREDAREA IN VIZIUNEA NOULUI CURRICULUM trebuie sa se orienteze si sa dezvolte urmatoarele elemente de noutate: 1.Predarea trebuie sa genereze si sa sustina motivatia elevilor pentru învatarea continua .Învatarea continua incepe odata cu inceperea procesului educational si nu la terminarea studiilor ea nefiind o invatare continuata.Aceasta intelegere a educatiei continue schimba conceptia clasica despre educatie, situînd elevul in centrul actiunilor modelatoare ale educatiei si motivatia sa.Daca pâna în acest moment personajul principal al procesului educational era profesorul reforma curriculara din România deplaseaza accentul de pe profesor pe elev, de pe predare pe invatare, de pe motivatia extrinseca pe cea intrinseca.Motivatia subiectilor educationali are un parcurs obiectiv de dezvoltare de la dimensiunea sa extrinseca spre cea intrinseca, elevul invata la inceput pentru parinti, pentru profesori, pentru a se integra intr-un alt tip de activitate decât cea familiala iar treptat învata pentru sine, pentru a se forma si dezvolta pentru a se califica si profesionaliza.Rolul educatiei si al scolii este de a sustine dezvoltarea motivatiei intrinseci cât mai repede, de a o considera principalul motor al modelarii personalitatii, de a deplasa accentul de pe invatare pe auto-invatare Cercetarile cu privire la educatie si motivatie au demonstrat necesitatea cresterii rolului motivatiei intrinseci in procesul educational.Dar pentru aceasta este necesar ca intregul proces educational sa fie reorientat catre invatarea continua sustinuta de motivatia intrinseca. 2. Oportunitati de invatare diverse . Procesul educational in viziunea noului curriculum trebuie sa ofere situatii de invatare diferite, sa provoace subiectul educational pentru a raspunde eficient unor stimuli educationali diferiti, sa devina beneficiarul unor tehnici, metode si procedee diverse de lucru .In acest fel elevul trebuie sa poata lucra individual, in grup sau cu toata clasa.Subiectul educational eficient este cel care poate sa receptioneze si sa prelucreze peronal stimulii cognitivi, afectivi si psiho-motori sau comportamentali .Noul curriculum îmbina in structura sa educatia formala, educatia non-formala si educatia informala din punct de vedere a cunostintelor teoretice si practice asimlate(in scoala, in afara scolii) ,din punct de vedere a situatiilor propriu-zise de invatare(in clasa, in excursie, la biblioteca, la muzeu, la o conferinta, la televizor, in familie) ,din punct de vedare a strategiei didactice si educationale: clasice si moderne, expozitive si participative ,verbale si non-verbale. 3. Descoperirea si dezvoltarea aptitudinilor si intereselor elevilor Noul curriculum nu mai este orientat spre transmiterea si însusirea cunostintelor in primul rând ci spre descoperirea si dezvoltarea aptitudinilor, capacitatilor,competentelor in unitate cu interesele, aspiratiile si idealul de viata al subiectilor educationali.Pentru ca acest obiectiv sa fie realizat este necesara perfectionarea pregatirii psihologice a profesorilor, dezvoltarea cercetarii psihopedagogice aplicative, cresterea caracterului interdisciplinar al pedagogiei.Psihologul scolar trebuie sa fie o prezenta mai activa in scoala , sa colaboreze mai eficient cu pedagogul scolar, cu profesorii de toate specialitatile, sa ia decizii comune in consiliul curricular cu privire la dezvoltarea si orientarea elevilor.Aplicarea metodologiei psihologice adecvate in diferite etape de dezvoltare ontogenetica a personalitatii, aplicarea tehnologiei de consiliere sustinuta pe toata perioada dezvoltarii subiectilor educationali sunt modalitati de realizare a acestui principiu al modelarii personalitatii prin intermediul noului curriculum. 72 4 .Formarea de comportamente si atitudini superioare Predarea noului curriculum se concentreaza mai mult pe obiectivele atitudinale si comportamentale decât vechiul curriculum .Aceasta înseamna formarea si dezvoltarea atitudinilor deschise , de receptivitate , de creativitate , de intelegere si toleranta fata de altul , antrenarea trasaturilor de caracter umaniste si echilibrate.Lumea mileniului III în care am intrat va fi o lume a relatiilor inter-umane armonioase sau nu va fi de loc putem parafraza o afirmatie înteleapta a lui Malraux.Dupa intreaga sa evolutie societatea umana trebuie sa înteleaga ca cel mai de pret capital este omul si nu masina iar relatiile inter-umane sunt cele care pot asigura evolutia sau disparitia omenirii. Dar aceste atitudini si comportamente superioare şi firesti trebuie formate de la cele mai mici vârste în procesul educational complex, edificat pe principiile unei morale sanatoase si echilibrate.Educatia are o misiune cu adevarat salvatoare a omului si a umanitatii , de a reface relatiile inter-umane, in functie de un nucleu mereu actual al moralitatii reprezentat de valorile general umane (adevar, bine, frumos). 5. Transferul de informatii si de competenta de la o disciplina la alta Noul curiculum valorifica notiunea de transfer din mai multe puncte de vedere:a.transferul de informatii de la stiinta, tehnologie, cultura la învatamânt ;b.transferul de cunostinte de la o disciplina la alta, c.transferul de capacitati, abilitati, competente de la o disciplina la alta; d.transferul de metode, tehnici, procedee de la o disciplina la alta; e.transferul de teme curriculare de la o disciplina de invatamânt la alta , f.transferul de obiective de la o disciplina la alta etc. Transferul de informatii reprezinta principala modalitate de constituire a curriculumului educational prin transformarea continutului informational al stiintei, tehnologiei ,culturii in cunostinte cuprinse în corpul disciplinelor de invatamânt.Daca informatiile din stiinta, tehnologie, cultura se caracterizeaza prin criterii specifice domeniilor respective de activitate , cunostintele sunt definite de criterii psiho-pedagogice în primul rând. 6.CONTEXTUL EDUCATIONAL SCOALA-VIATA Subiectul educational elev, student, adult face parte integranta dintr-un context educational mai larg decât scoala -context conturat de familie, cartier, oras, regiune de dezvoltare care îsi pune amprenta mai mult sau mai putin asupra dezvoltarii acestuia.Ca urmare scoala trebuie sa cunoasca prin reprezentantii ei contextul educational al elevilor, sa stabileasca pareneriatul educational cu factorii educativi semnificativi, pastrându-si rolul coordonator al acestei relatii.In procesul de invatamânt propriu-zis continuturile educationale transmise la lectie subiectilor educationali pentru a fi mai usor asimilate trebuie sa faca apel la experienta de viata a acestora , trebuie sa stimuleze adaptarea elevilor la mediul lor de viata si integrarea eficienta la viata profesionala si la viata in general.Scoala nu mai poate continua sa fie rupta de viata, ea trebuie sa devina mediul cel mai propice de pregatire pentru viata , locul unde elevul sa se simta confortabil , pentru a -si putea dezvolta potentialul la maxim . Pricipiile privind predarea care au fost prezentate pâna in prezent sunt in strânsa legatura cu pricipiile privind învatarea in noua reforma curriculara a invatamântului românesc. Cele mai importante principii privind invatarea sunt: 1.Elevii invata in stiluri si ritmuri diferite, 2.Învatarea presupune investigatii continuie, efort si auto-disciplina; 3.Învatarea dezvolta atitudini, capacitati si contribuie la însusirea de cunostinte, 4.Învatarea se produce prin studiul individual in relatie cu cel de la scoala, 5.Învatarea trebuie sa porneasca de la aspectele relevante pentru dezvoltarea elevului si pentru insertia sa socio-profesionala. 73 1. ELEVII INVATA IN STILURI SI RITMURI DIFERITE Stilul de invatare se formeaza in timp reprezentând sinteza unor factori diferiti cu privire la adaptarea capacitatilor subiectului educational la modalitatile diferite de actiune a stimulilor educationali..Acesta depinde de particularitatile individuale ale elevului ,de viteza sa de reactie, de ritmul sau de insusire a cunostintelor ,de specificul prelucrarii informatiilor ,de modalitatea proprie de redare a acestora.Ca urmare unii elevi invata mai bine in clasa, altii acasa,unii retin mai usor informatiile vizuale, altii pe cele auditive, sau psiho-motorii, actionale, unii elevi invata mai eficient individual, altii in grup etc.De aceea invatarea eficienta este cea care se adreseaza stilului propriu de invatare al elevului ,mai mult decât atât contribuie la formarea si devoltarea acestui stil ca un element al modelarii personalitatii acestuia. 2.ÎNVATAREA PRESUPUNE INVESTIGATII CONTINUE, EFORT SI AUTODISCIPLINA Învatarea eficienta si temeinica nu este un proces facil, care se realizeaza de la sine si in scurt timp -asa cum mai tind sa creada unii elevi.Timpul in care se produce invatarea nu este criteriul unic al invatarii inteligente.În scoala inca mai circula prejudecata potrivit careia cu cât un elev invata intr-un timp mai redus cu atât este mai inteligent.Criteriul timp trebuie corelat cu criteriile care se refera la produsele invatarii, la temeinicia si profunzimea învatarii.Învatarea eficienta, inteligenta si temeinica este un proces cu etape specifice, care presupune efort de receptare, de intelegere, de prelucrare , de memorare si redare personala a cunostintelor asimilate.Cu cît invastigatiile in procesul invatarii sunt mai personale, acasa sau la scoala cu atit invatarea este mai eficienta.Efortul in invatare nu se refera la dificultatea intelegerii unui material de invatat ci la profunzimea invatarii, la stabilirea de legaturi intre cunostinte, la realizarea de transferuri de invatare, la edificarea unor sisteme de cunostinte.Autodisciplina in invatare se formeaza tocmai prin depasirea dificultatilor intalnite, prin rezistenta intr-un proces indelungat de invatare, cu tipuri si forme diferite de invatare: cognitiva, afectiva, psiho-motorie, volitiv-caracteriala. 3.ÎNVATAREA DEZVOLTA ATITUDINI, CAPACITATI SI CONTRIBUIE LA INSUSIREA DE CUNOSTINTE. Asa cum s-a aratat pâna acum in pedagogia moderna s-a rasturnat piramida invatarii clasice care situa in virful ei insusirea de cunostinte, la nivel mediu formarea de capacitati si la baza piramidei dezvoltarea de atitudini.Pedagogia moderna situeaza in vîrful piramidei atitudinile, la mijlocul aceteia capacitatile iar la baza piramidei cunostintele.Daca subiectul educational isi va forma atitudinile corecte de receptivitate fata de nou, de prelucrare personala a cunostintelor, de auto-disciplina ,acesta isi va putea dezvolta aptitudinile si capacitatile necesare isi va putea insusi cunostintele necesare.Atitudinile au trecut pe primul plan in procesul invatarii deoarece ele sunt structuri psiho-comportamentale complexe, cu un puternic caracter volitiv, mobilizator, energetic, actional.Atitudinile fata de sine ,fata de altii, fata de activitate cele mai eficiente in procesul educational au elemente comune cum ar fi:deschiderea, intelegerea, generozitatea, altruismul, echilibrul, initiativa, responsabilitatea etc.Toate acetea contribuie la edificarea unui nou tip de caracter la subiectii educationali ,care va constitui baza dezvoltarii personalitatii sale, a calificarii si profesionalizarii ,a integrarii in activitatea social-utila. 4.INVATAREA SE PRODUCE PRIN STUDIU INDIVIDUAL Pedagogia moderna repune studiul individual la locul sau, fara a-l substitui studiului in clasa, la scoala sau universitate.Studiul individual are avantajele intiativei subietului educational, al efortului personal facut de acesta pentru gasirea materialului, 74 pentru citirea, intelegrea si evaluarea acestui material.Studiul individual trebuie corelat cu invatarea in clasa, sub coordonarea profesorului, dar el nu se confunda cu rezolvarea temelor pentru acasa.Studiul individual are diferite grade de libertate: de la lucrul individual in clasa, pîna la creatia originala sau chiar inventia.Toate acestea se pot realiza in procesul educational, prin folosirea in mod predominant a metodelor activ-participative de catre profesor, prin dezvoltarea metodologiei didactice creative, prin antrenarea stilurilor de conducere educationala autenticdemocratice. 5.INVATAREA TREBUIE SA PORNEASCA DE LA ASPECTELE RELEVANTE PENTRU DEZVOLTAREA ELEVULUI SI PENTRU INSERTIA SA PROFESIONALA. Dezvoltarea ontogenetica a personalitatii este asa cum a demonstrat psihologia dezvoltarii – stadiala, fiecare etapa având specificul ei .Procesul educational nu poate fi eficient decât daca respecta particularitatile de vârsta si individuale ale subiectilor educationali, daca stimuleaza acele trasaturi specifice fiecarei perioade de virsta ,daca se adapteaza nivelului si profilului scolar respectiv.Pedagogia moderna subliniaza necesitatea cunoasterii psiho-pedagogice a subiectilor educationali, a sustinerii lor permanente pentru descoperirea, dezvoltarea si maturizarea aptitudunilor proprii, a capacitatilor, a intereselor si aspiratiilor.In acest sens consilierea educationala are un rol deosebit pentru dezvoltarea personalitatii elevilor, pentru orientarea lor scolara si profesionala , pentru insertia lor profesionala. Reforma educationala nu poate fi completa daca nu se refera si la procesul evaluarii .Cele mai importante principii ale EVALUARII MODERNE sunt: 1.EVALUAREA IN CLASA; 2.VARIETATEA DE METODE; 3.EVALUAREA CA PROCES REGLATOR; 4.AUTOAPRECIEREA CORECTA SI IMBUNATATIREA PERFORMANTELOR. 1.Procesul de invatamânt modern se caracterizeaza prin cresterea interdependentelor intre predare invatare si evaluare.Pedagogia actuala subliniaza rolul stimulativ al evaluarii , realizata in clasa nu atât ca un proces de control al cunostintelor teoretice si practice ci ca unul diagnostic, de constatare a acumularilor realizate si mai mult decât atât prognostic de orientare a noilor achizitii .Evaluarea in clasa este parte integranta a procesului de predare-invatare-evaluare.Aceasta poate sa se realizeze la sfîrsitul fiecarei lectii, la finalul studierii fiecarui capitol, teme sau unitati de invatare.Rolul evaluarii in clasa este de a realiza feed-back-ul imediat, de a intari legaturile cu noile lectii, de a de a pregati subiectii educationali pentru intelegerea sistemica a procesului educational. 2.Cercetarea pedagogica a demonstrat in problematica tehnologiei didactice ca cea mai eficienta modalitate de aplicare a metodelor didactice si educationale este varietatea de metode, mijloace si tehnici in functie de vîrsta subiectilor educationali, de nivelul scolar,de filiera si profilul scolar si universitar.In acest fel este recomandata imbinarea metodelor clasice cu cele moderne, a celor expozitive cu cele activ-participative, a mijloacelor verbale cu cele imagistice, a lucrului frontal cu cel pe grupe si individual.In ceea ce priveste momentul realizari evaluarii este recomandata evaluarea la inceputul anului scolar/universitar pentru stabilirea nivelului de pregatire a subiectilor educationali ,pentru elaborarea obiectivelor educationale adaptate acestui nivel.De asemenea este necesara evaluarea pe parcursul procesului educational pentru a se constata progresul realizat de subiectii educationali si pentru a se corecta obiectivele initiale ,pentru a se adapta permanent continuturile ,metodele,mijloacele si formele de organizare si evaluare la noile situatii educationale.Evaluarea finala este 75 necesara,deoarece ea subliniaza caracterul sintetic al predarii-invatarii, evidentiaza anumite deficiente fundamentale care vor trebui corectate in urmatorul an sau semestru.Dupa criteriul formelor de evaluare pedagogia moderna recomanda imbinarea intre evaluarea orala, evaluarea scrisa si cea actionala, a priceperilor si deprinderilor formate de subiectii educationali. 3.Reforma educationala in procesul evaluarii subliniaza functia evaluarii ca proces reglator al intregului proces educational.Procesul educational si didactic nu are ca scop controlul achizitiilor teoretice si practice realizate, ci modelarea personalitatii prin intermediul acestor achizitii ,cresterea calitatii cunostintelor predate si assimilate,,trecerea treptata a educatiei in autoeducatie.Pentru realizarea permanenta a acestor obiective rolul reglator al evaluarii creste prin extinderea evaluarii la intregul proces educational: evaluarea predarii, a invatarii a evaluarii insesi. Privita sistemic evaluarea cea mai eficienta se realizeaza la toate componentele procesului educational : evaluarea obiectivelor, a continuturilor, a strategiei didactice intr-un proces permanent de reforma educationala. 4.La nivelul subiectului educational- care potrivit noii reforme educationale se afla in centrul procesului educational -scopul evaluarii moderne este formarea si dezvoltarea capacitatii subiectilor educationali de auto-apreciere corecta pentru sa se putea perfectiona mereu, pentru a -si dezvolta competentele si a ajunge la performante in domeniile in care sunt interesati.Imaginea de sine care reprezinta unul dintre motoarele modelarii personalitatii se formeaza si se dezvolta permanent prin intermediul evaluarii, interevaluarii si autoevaluarii corecte. In concluzia dezbaterii problematicii cu privire la reforma curriculara a procesului educational din România au fost identificate urmatoarele criterii de coerenta a curriculum-ului national: 1.Centrarea pe obiective ce urmaresc formarea de capacitati,competente si atituduni, 2.Statuarea explicita a unei paradigme didactice relevante la nivelul fiecarei discipline, 3.Asigurarea unui nivel mediu de generalitate si complexitate a obiectivelor si a standardelor de performanta; 4.Activitati de invatare centrate pe elev, 5.Selectarea unor continuturi semnificative din perspectiva psiho-pedagogica. BIBLIOGRAFIE 1.Cartea alb a Reformei înv mântului din România ,1995, M.I., Bucureşti, 2.Ionescu, Miron, 2000, Demersuri creative în predare şi înv are, Ed.Presa Universitar Clujean , Cluj-Napoca, 3.Stanciu, Mihai, 2002, Reforma con inuturilor educa ionale, Polirom, Iaşi 4.Tiron, Elena, 2005, Pedagogie-curs pentru studen i în format electronic, Iaşi 76 77