învăța

羅馬尼亞語

詞源

源自通俗拉丁語 *invitiāre，*vitiāre (“習慣，熟悉”) 的變體，或源自 in- + 拉丁語 vitium (“缺陷，瑕疵；惡，犯罪”)。對照阿羅馬尼亞語 anvets、nvets、anvitsari、伊斯特羅-羅馬尼亞語 ănmeţå、意大利語 avvezzare、invezzare、西班牙語 avezar、vezar、葡萄牙語 vezar、奧克語 envezar、古法語 envoisier、加泰羅尼亞語 avesar、阿爾巴尼亞語 mësoj。

發音

• 國際音標^(幫助): [ɨnvəˈtsa]

• 音頻：

  (檔案)

動詞

a învăța (第三人稱單數現在式 învață，過去分詞 învățat) 第一類變位

1. (及物、不及物) 學習
2. (及物) 教導

   a învăța ceva pe cineva

   教某人某事

3. (反身) 熟悉，習慣

   a se învăța cu ceva

   對某事逐漸習慣起來

   m-am învățat cu obiceiurile lui proaste

   我已經習慣了他那愚蠢的習慣

變位

    învăța 的變位 (第一類變位, 無中綴)

不定式			a învăța
動名詞			învățând
過去分詞			învățat
數		單數			複數
人稱		第一人稱	第二人稱	第三人稱	第一人稱	第二人稱	第三人稱
直陳式		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	現在時	învăț	înveți	învață	învățăm	învățați	învață
	過去進行時	învățam	învățai	învăța	învățam	învățați	învățau
	簡單完成時	învățai	învățași	învăță	învățarăm	învățarăți	învățară
	過去完成時	învățasem	învățaseși	învățase	învățaserăm	învățaserăți	învățaseră
虛擬式		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	現在時	să învăț	să înveți	să învețe	să învățăm	să învățați	să învețe
命令式		—	tu	—	—	voi	—
	肯定		învață			învățați
	否定		nu învăța			nu învățați

派生詞彙

• dezvăța
• învățare
• învățământ
• învățător
• învățătură