SPECIFICUL ACTIVITATII SI PROCESELOR PSIHICE LA DIFERITE CATEGORII DE DEFICIENTI I.

HANDICAPUL DE INTELECT Obiectul de studiu al psihopedagogiei speciale include persoanele cu deficiente senzoriale, de limbaj, ale dezvoltarii fizice, locomotorii, dar si persoanele cu deficiente de intelect. Asociatia Americana de Psihiatrie defineste deficienta mentala ca fiind tulburare caracterizate printro functionare intelectuala semnificativ sub medie ( un QI de aproximativ 70 sau sub) cu debut inainte de 18 ani si prin deficite sau deteriorari concomitente in functionarea adaptativa.(DSM IV ) Clasificarea gradelor deficientei mentale: Deficienta mentala usoara : QI de la 55-55 pana la aproximativ 70; Deficienta mentala moderata: IQ de la 35-40 pana la 50-55; Deficienta mentala severa IQ de la 20-25 pana la 35-40; Deficienta mentala profunda QI sub 20 sau 25; Statisticiel OMS releva ca deficient mintala este intalnita la aproximativ 3-4% din populatia infantile, cu diferite grade de intensitate si variate forme de manifestare clinica. Ca o trasatura de specificitate a deficientului mintal putem aminti caracterul limitat al zonei proximei dezvoltari, abordat de L.S Vagotski. Alaturi de acesta, Inhelder se refera la acelasi fenomen, adica o dezvoltare mintala inceata, neterminata, a deficientului mintal, numai ca Inhelder abordeaza fenomenul din perspective etapelor anterioare ale dezvoltarii ( trasatura denumita vascozitate genetica), iar Vagotski abordeaza fenomenul din perspective etapelor viitoare ale dezvoltarii (trasatura denumita zona proximei dezvoltari) La deficientul mintal zona proximei dezvoltari e cu atat mai restransa cu cat gradul de deficienta este mai mare. Vagotski releva faptul ca copilul normal prezinta o zona a proximei dezvoltari larga, eficienta si dinamica, in schimb deficientul mintal este caracterizat printr-o zona a proximei dezvoltari limitata, lipsta de dinamism si mai putin eficienta. S-a remarcat faptul ca deficintul mintal atunci cand se afla in impas, cand nu poate rezolva singur o sarcina el nu solicita ajutorul din proprie initiative, iar daca i se ofera nu stie intotdeauna cum sa foloseasca acest sprijin acordat. De asemnea aceste personae nu simt nevoia unui feed-back, ele implicandu-se in activitati in mod mecanic si stereotip. Deficientul mintal prezinta o incapacitate de a face pasi fermi in zona proximei dezvoltari si prezinta o dezvoltare mintala incetinita, neterminata. Scolarii cu handicap de intelect sesizeaza si retin mai usor elementele ce contrasteaza intre ele. In cazul acestora, deosebit de nocivi sunt stimulii foarte puternici ca de exemlu muzica stridenta, zgomotul specific unor hale industriale sau a aeroporturilor , de care trebuie tinut cont in amplasarea institutiilor scolare si in organizarea timpului liber al copiilor, dar si in orientarea spre anumite profesii a adolescentilor si tinerilor. La deficientii de intelect la care interactiunea si dinamica proceselor corticale(excitatia si inhibitia) este dereglata, interactiunea functionala dintre organele de simt este stanjenita si vor aparea consecinte negative asupra activitatii senzoriale. Actul perceptive este afectat datorita dereglarii in planul limbajaului si in cel al psiho-motricitatii. Perceptia la copii cu deficienta de intelect se remarca ca avand un caracter fragmentar, incomplet, limitat si avand o saracie a imaginilor mintale primare. Aceste caracteristici sunt consecinta unei activitati perceptive lente, rigide, dezorganizate, precum si a sensibilitatii scazute, a dificultatilor de analiza si sinteza, pe care le intampina copii respectivi.

Perceptiile sunt diferentiate vag si insuficient de specific, fapt ce determina aparitia unor confuzii in actul perceptiv. Perceptia se caracterizeaza de asemenea printr-un volum limitat si o accentuata nediferentiere a celor percepute, aflate in stransa legatura cu lipsa lor de activism si caracterul incetinit al actului senzorial perceptive. Aceste particularitati ale senzatiilor si perceptiilor influenteaza eficienta actului invatarii, de aceea materialele expuse in fata elevului trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: dimensiuni potrivite, timp si ritm de expunere corespunzator, dublu fata de cel necesar copilului fara deficienta, indicate verbale, clar si colorit adecvat. Reprezentarile lacunare ale deficientului de intelect constituie un suport instabil pentru formarea cognitiei superioare si pentru intreaga activitate de cunoastere. Cele mai putin acesibile reprezentari pentru scolarii deficienti mintali sunt reprezentarile construite, datorita implicarii imaginatiei. Caracteristici ale reprezentarilor deficentului mintal: caracter ingust si unilateral, adica saracia bagajului de reprezantari slaba diferentiere dintre reprezentarile de aceeasi categorie (reprezentari simple, complexe si construite) asemanatoare intre ele. rigiditatea reprezentarilor, lipsa lor de dinamism, de flexibilitate, insuficienta corelare cu experienta deformarea sau pierderea treptata a reprezentarilor formate reproducerea in desene, cu mare greutate si inexactitati a pozitiei, marimei si formei obiectelor desenate caracter lacunar, chiar fragmentar al desenelor executate tendinta de pierdere rapida a noilor imagini mentale Gandirea este principal parghie psihica, prin care individul uman realizeaza mai mult sau mai putin eficient adaptarea la conditiile de mediu, intr-un proces ciclic, continuu. Deficientul mintal stagneaza in evolutia sa, ramane la nivelul treptelor intermedire, fara a putea atinge nivelul gandirii formale. Copilul cu deficienta mintala face pasi marunti, lenti si ezitanti in evolutia sa intelectuala, de fapt a intregii sale vieti psihice. Este prezenta o tulburare complexa a dezvoltarii inteligentei la acesti copii, inclusiv a dinamicii dezvoltarii si a manifestarii gandirii lor, caracterizata prin numeroase inegalitati si oscilatii si concretizata intr-o evolutie incetinita, greoaie, inconsistenta si neterminata. O alta trasatura a gandirii o reprezinta inertia proceselor gandirii. Simptomul central al sindromului oligofrenic, dupa Pevzner consta in dificultati accentuate de abstractizare si generalizare datorita diminuarii capacitatii de analiza si sinteza. Una dintre cele manifestari ale acestui simntom central consta in concretismul excesiv al gandirii, in incapacitatea accentuate a deficientului mintal de a se desprinde de concret, de a face generaalizari si de a verbaliza propria experienta. Alte caracteristici ale gandirii deficientilor mintal; spirit de observatie scazut, insuficienta curiozitate prin slaba manifestare a interesului cognitiv, influentand negativ intreaga activitate cognitiva, inclusiv cea de invatare scolara. O alta caracteristica importanta o reprezinta inconsegventa gandirii (lipsa de coerenta) prin pierderea accelerata a capacitatii de concentrare si efort. La deficientul mintal intalnim lentoarea operatiilor mentale, dar si practic concretizate in numeroase stereotipii prezente in comportament si in vorbire, in repetarea fara discernamant a unor sablone verbale insusite mecanic, in saracia exemplificarilor originale, in dificultatile accentuate de aplicare in practica si de transfer a achizitiilor anterioare, in lipsa de initiativa manifestata in activitatile de invatare. In depozitul mnezic al scolarilor exista atat fragmente de informatii invechite si contradictorii cu elemente cognitive mai noi, ceea ce ingreuneaza posibilitatile de rezolvare a sarcinilor primate in activitatea la clasa.
2

C. Paunescu si I Musu sunt de parere ca imaginatia la toate formele de nedezvoltare cognitive este saraca, reproductiva, intensitatea ei fiind invers prooportionala cu gradul de gravitate, uneori pana la absenta totala. Creatiile reproductive ale scolarilor cu deficient de intelect sunt sarace, repetitive, lacunare si stereotipe. Visele din timpul somnului, ca manifestare a imaginatiei pasive, sunt si ele extreme de sarace, continutul lor fiind in stransa legatura cu situatiile cotidiene traite recent si cu persoanele din imediata apropiere. Acesti copii prezinta o capacitate redusa de a-si imagina o realitate descrisa verbal sau prezentata cu ajutorul altor mijloace simbolice, nu pot intelege subtextul sau mesajul indirect al unor texte citite si nu inteleg sensul figurat al unor expresii. O alta trasatura fundamentala a imaginatiei este creativitatea. Scolarii cu handicap de intelect sunt puternic dezavantajati deoarece sub aspect atitudinal, comportamentul lor inclusiv cel creativ este puternic marcat de inertia patologica si vascozitatea mintala. Si in privinta aptitudinilor aceste persoane sunt dezavantajate din cauza profilului lor psihologic puternic heterocronic. Memoria la om este o premisa a vietii constiente si, totodata, un produs al celorlalte functii si procese cu care interactioneaza strans. Memoria se coreleaza cu limbajul, cu constiinta de sine si cu gandirea abstracta, fiind dependenta de starea functiei semiotice si de gradul intarzierii instrumentale a fiecarui individ. Dupa Vagotski particularitatile memoriei la copilul cu deficient mintala sunt urmatoarele: ritmul incetinit de insusire a noilor informatii instabilitatea pastrarii informatiei inexactitatea reproducerii Aceste prticularitati sunt datorate incapacitatii copiilor cu deficienta mintala de a prelucra materialul de memorat, adica de a-l supune unui process de analiza, triere, clasificare, transfer si aplicare la conditii noi. Eficienta memorieiei la acesti copii este diminuata si de tendinta acestora de a reduce actul invatarii la o asimilare activa de informatii insuficient legate intre ele si nu de prelucrare activa a lor intr-un proces autentic. Factorii care faciliteaza memoria de invatare atat la copilul normal cat si la cel cu deficienta mintala sunt: interesul, activismul adica invatarea prin rezolvarea de situatii-problema si afctivizarea. Caracterul conservarii informatiei este dependent de caracterul voluntar sau involuntar al memoriei. In situatia de invatare scolara mai productiva este memoria voluntara, insa aceasta este mai solicitanta si mai obositoare indeosebi pentru cei cu handicap mintal. La acesti copii memoria nu dobandeste un caracter suficient de voluntara, acestia nerecurgand la procesele de fixare intentionata, ei nefiind capabil sa isi organizeze materialul nici in momentul fixari si nici in cel al reproducerii. Explicatiile exclusive verbale fara suport intuitiv duc la pierderea interesului si la mentinerea in depozitul mnezic a unei informatii lacunare, inexact. Memoria copiilor cu deficienta mintala, ca si gandirea acestora, sunt dominate de inertie patologica si vascozitate, cu repercursiuni negative asupra realizarii transferului, adica a utilizarii propriilor cunostinte in situatii noi. La acesti copii moria mecanica este o capacitate mai bine pastrata, iar volumul materialului retinut prin acest tip de memorie este mai mare, comparativ cu eficienta memoriei logice, insa datorita uitarii chiar si eficienta memoriei mecanice este relativ redusa. O alta caracteristica a memoriei, dar care se regaseste indeosebi la cei cu deficienta severa este hipermnezia mecanica, ca de exemplu capacitatea de a reproduce un sir de numere sau texte intr-o limba straina fara a le intelege sensul.
3

Fidelitatea redusa a memoriei este un fenomen care se afla in legatura cu instabilitatea atentiei lor, dar si cu influentabilitatea, fenomen manifestat prin inexactitatea in reproducere. J.I Sif sublinia faptul ca pentru a consolida mai bine memoria elevilor cu deficienta mintala este necesar sa se varieze conditiile in care materialul este perceput si memorat, iar in procesul repetarii sa se puna in fata elevului sarcin diversificate. Dupa M. Golu motivatia transforma fiinta umana intr-un receptacul al influentei externe in subiect activ si receptiv cu un determinism intern propriu in alegerea si declansarea actiunilor si comportamentelor. La persoanele deficiente mintal trasaturile fundamentale ale motivatiei, activismul si selectivitatea sunt afectate, astfel pe fondul dereglarii excitatiei si inhibitiei cei mai multi dintre dm sunt fie hipoactivi, fie nestapaniti in reactiile lor comportamental-adaptative, adaptandu-se cu greutate la activitatile de grup ale celorlati. Copii cu o dezvoltare normala nu actioneaza niciodata sub imperiul unui singur motiv, ei avand o constelatie motivationala pt a actiona, pricipalele motive fiind cele fiziologice, iar motivatiile pentru invatare sunt cele psihologice(derivate),dar si cele sociale (dobandite), astfel daca se are in vedere un copil cu dificultati de invatare sau inteligenta liminara trebuie sa se puna accent pe formarea unei motivatii sociale pozitive pt ca aceasta estompeaza unele tulburari comportamentale. Motivatia este considerata cauza interna a comportamentului. Motivatia se manifesta prin intentiii, trebuinte, impulsuri, dar si prin interese si convingeri. Copilul cu dm nu este curios, preocuparile lui sunt puerile, iar interesele instabile, el nu pune intrebari, iar daca o face acestea nu au legatura cu subiectul discutat. Motivatia manifesta mai multe functi: 1. funnctia de activare interna este legata de trebuintele fiziologice; este relativ bine reprezentata si la dm, ea nefiind supusa autoreglajului prin control rational- influenteaza negativ comportamentul de satisfacere a trebuintelor; 2. functia de autoreglare a conduitei - este slab reprezentata la copii cu dm, fapt legat de lipsa lor de autocontrol, ei fiind incapabil de a-si stapani reactiile impulsive; Principalele structure motivationale sunt: a.Trebuintele sunt structure motivationale bazale. Clasificandu-se in: trebuinte primare: sunt inascute, fiind bine reprezentate la dm, mai putin la cei cu deficienta severa sau profunda. trebuintele secundare: sunt menite sa asigure integritatea psihica si sociala, ele se impart in: trebuinte materiale: de locuinta, de confort, etc trebuinte sociale: de comunicare, de colaborare, de integrare, etc. trebuinte spirituale: de cunoastere, etice, de realizare a propriei personalitati La persoanele cu dm dintre toate trebuintele secundare cel mai bine reprezentate sunt cele materiale, iar cele spirituale ocupa ultimul loc. Daca abordam piramida lui Maslow (1970) putem remarca urmatoarele tipuri de trebuinte: fiziologice, de securitate, trebuinte sociale, trebuinte ale Eului, de autorealizare, cognitive, estetice si trebuinte de concordanta, dintre toate aceste tipuiri cele care se manifesta la dm, uneori chiar exagerat, sunt trebuintele situate pe primele 3 sau 4 trepte. b.Motivele - reprezinta transpunerea in plan subiectiv ale starilor de necesitate ( a trebuintelor). In cazul persoanelor normale ele organizeaza actiunea de satisfacere a trebuintelor. In schimb- in ceea ce ii priveste pe dm motivele nu sunt mereu corect sustinute mental si afectiv, satsfacerea trebuintelor se realizeaza astfel cu dificultate. Datorita vascozitatii lor genetice nu au forta interioara de a se mobilize in vederea realizarii lor, dm caracterizandu-se si prin fuga de efort, ei nu isi constientizeaza nevoile, nu au obiective pe care sa le urmareasca, actiunea lor fiind haotica.
4

c.Interesele sunt orientari spre anumite domenii de preocupari si activitati, avand in structura lor elemente afective, cognitive si volitive. Interesele se clasifica dupa tipul de activitate pe care o desfasoara fiecare, ele pot fi profesionale, artistice, sportive si de loisir. In cazul persoanelor cu dm interesele prezinta inconsisteta , iar, pe acest fond, comportamentul lor este greu de prevazut si instabil. Tinca Cretu vorbeste despre motivatia pentru actiunea de invatare, aceasta poate fi extrinseca (surse din afara activitatii) si motivatie intrinseca (sursa acesteia se afla in activitatea insasi) , formula optima pentru procesul invatarii este imbinarea acestora. Daca se face referire la copii cu dm este de preferat ca motivatia sa fie extrinseca, mai ales la clasele mici, bazata pe incurajare, lauda si recompensa, ca apoi sa se treaca la o motivatie mixta, pentru a simti si ei placerea invatarii. Un ghid pentru dozarea efortului este teoria optimului motivational aceasta sustine ca pentru realizarea sarcinilor mai usoare este necesara o usoara supramotivare, pentru a evita abordarea superficiala a sarcinii, iar pentru sarcinile mai dificile este necesara o usoara submmotivivare. Pentru a obtine rezultate cat mai bune trebuie sa tinem cont de particularitatile fiecarui tip de deficienti, acestia au fost impartiti in trei categorii: Scolari cu handicap de intelect hiperactivi in privinta lor trebuie luate masuri in ceea ce priveste concentrarea atentiei si echilibrarea rectiilor; Hipoactivi trebuie sa fie initati in a se mobiliza si a participa activ la activitate; Indiferenti acestia trebuie mereu readusi in activitate prin intrebari suplimentare si sarcini individuale Dupa Tinca Cretu vointa este procesul psihic de reglaj superior prin intermediul mecanismelor verbale, constand in mobilizarea si concentrarea energiei psihonervoase in vederea biruirii obstacolelor si atingerea scopurilor stabilite coonstient anterior. In activitatea de invatare apare diverse dificultati ce trebuie invinse prin efort de vointa ceea ce implica continuitatea si complexitatea unor forme de reglaj voluntar (conditii interne si subiective ale invatarii) . Caracteristicile reglajului voluntary sunt: 1.Urmreste atingerea unor inte contient vizate de aceea trebuie ca obiectivele lectiei sa fie comunicate elevilor, in cazul copiilor cu dm acest lucru trebuie facut pe inelesul lor, pentru a-i mobiliza si condiiona 2.Reglajul voluntar presupune decizia i intenia celui vizat de a atinge un obiectiv stabilit acest lucru presupune implicarea activa a subiectului, constientizare, comezi i autocomenzi. 3.Reglajul voluntar presupune anticiparea mentala a desfaurarii activitaii proiectate este vorba de acceprorul aciunii (P. Anohin), fenomen care se afla la baza fead-back-ului. Posibilitatea de a efectu acte voluntare depinde de dezvoltarea reprezentarilor. Pentru realizarea scopului urmarit prin actul voluntar se nving obstacolele inerioare (tin de subiecii implicai) i obstacolele exterioare (in de condiiile materiale i ambientale). La copii cu dm actul voluntar este mai dificil de realizat deoarece ei au o slaba dezvoltare a funciei semiotice implicate in limbaj, gandire si imaginaie, dar si datorita fugii de efort si tendinei de a prelua hotarrile i a imita comportamentul altora ca manifestare a vascozitaii genetice (B. Inhelder). Actul voluntar presupune urmatoarele faze: actualizarea unor motive genereaza scopuri si obiective contientizarea motivelor presupune prefigurearea modului de a aciona, prevederea i evaluarea urmarilor posibile luarea hotrrilor urmate de executarrea lor cu raportare la motivele i scopurile propuse

n ceea ce l privete pe dm, acesta trebuie sprijinit pe parcursul acestor faze deoarece el nu prea tie ce vrea i nu are capacitatea de a prevede consecinele aciunilor sale. Daca nu este sprijinit aciunile sale vor fi urmate de eecuri, el pierzanu-i ncrederea in forele proprii, devenind influenabil n sens negative. Voina are urmatoarele caracteristci puterea voinei capacitatea de a depune effort voluntar intens, copii cu dm nu dispun de aceasta capacitae, ei se caracterizeaza prin slabiciunea voinei de aceea ei sunt inadaptai social, n plan familial, colar si professional. perseverena capacitatea de a urmari obiectivele stabilite pana la finalizare. La dm motivele care incita la aciune sunt slab conturate a. nici capacitatea de urmarire cu perseverena a sarcinii de ndeplinit nu este posibil. El nu prea tie ce vrea, fie uita pe parcursul activitaii, neputand sa prevada consecinele daca i ntrerupe activitatea, de aceea, pentru a reusi, este necesar sa fie dirijat din exterior, altfel va devia spre aciuni ntamplatoare n virtutea fugii de efort sau a tendinei spre facil. Unii autori sustin ca opusul perseverenei este ncpanarea, nsa au exista pareri care susin ca aceasta ncapaanare specifica dm- este o urmare a ineriei patologice, astfel el reia mecanic aceleai scheme greite de aciune, fara perspective de succes lasand impresia de ncapaanare. independena se caracterizeaz prin luarea de hotarri pe baza propriei chibzuine promptituudinea deciziei rapiditatea n deliberare Dm nu este chibzuit i nu poate fi hotart n luarea deciziilor, dnd dovada de pripeal, n esena este vorba de neputina volitiv el neputandu-se automatiza n direcia rezolvarii unor sarcini dificile pentru ei chiar daca sunt frecvente in viaa cotidiana sau activitatea colar.