ELABORAREA METODIC Nr 9

TEMA: Edentaia total i aspectele cmpului protetic. Amprentarea preliminar i

confecionarea modelului preliminar. Confecionarea lingurilor individuale.

NTREBRI DE CONTROL

1. Etiologia edentaiei totale.

Edentatia totala e entitatea clinic ce se caracterizeaz prin absena tuturor unitilor

dento-parodontale de pe unul sau ambele maxilare, nsoit de perturbarea
consecutiv a funciilor eseniale ale sistemului orofacial: masticaie, fonaie,
fizionomie, automeninere cu elementele sale de autoaprare, autostimulare,
autoreglare, la care se adaug cele patru procese nervoase: stereognoza, topognoza,
proiecia i percepia.
Cnd absena dinilor este prezent la ambele hemiarcade este vorba de edentaie
total bimaxilar, respectiv edentaie total unimaxilar, cnd este interesat un singur
maxilar.
ETIOLOGIE
Lipsa congenital a tuturor mugurilor dentari se numete anodonie total, acest fapt
atrgnd dup sine insuficienta dezvoltare a oaselor maxilare, ceea ce va ngreuna
mult protezarea ulterioar
Edentaia total este urmarea unor:
complicaii ale cariei dentare, urmat de extracie
boli parodontale, cu afectarea parodoniului profund, ducnd n final la
mobilitatea dintelui
procese infecioase endoosoase
traumatisme dento-maxilare
afeciuni tumorale care n urma rezeciei osoase duc la pierderea dinilor
implantai
iatrogenii din protetica dentar (legate de concept, etape clinico-tehnice)
nevralgii trigeminale, cnd sunt extrai nejustificat anumii dini
boala de focar

2. Cmpul protetic edentat total, noiune, elementele componente, caracteristica.

Campul protetic edentat total este reprezentat de tesutul osos al maxilarelor si
fibromucoasa supraiacenta, impreuna acestea formeaza baza organica pentru sprijinul
protezelor totale.

Campul protetic la maxila este reprezentat de:

Bolta palatina;
Tuberozitatile maxilare;
Fibromucoasa.
Apofiza alveolara inalta si lata ofera posibilitati favorabile de sprijin si stabilizare a
protezei totale, iar micsorarea ei treptata in volum duce la atrofia tesutului osos, scade
si gradul de mentinere a protezei.
Tuberozitatile maxilare pot fi comparate cu o prelungire a apofizei alveolare care
formeaza proeminente osoase in zona posterioara. Au functie in mentinerea si
stabilizarea protezei superioare. Daca aceste formatiuni sunt pronuntate, au versante
paralele intre ele, atunci favorizeaza retentivitatea protezei si invers, daca au un volum
redus sau sunt caracterizate prin absenta oricarui relief, reprezinta un factor negativ in
stabilizarea protezelor totale.
Bolta palatina are forme diverse de la pacient la pacient, cu valori protetice in sens
pozitiv sau negativ, dependenta de forma si inaltimea apofizei alveolare si a
tuberozitatilor maxilare. La nivelul suturii mediene a boltei palatine in unele situatii
clinice poate fi evidentiat torusul palatin, gaura incisiva. Prezenta torusului palatin
influenteaza negativ in mentinerea PT (astfel el va foliat).
Fibromucoasa este divizata in fibromucoasa fixa si mobila. La trecerea fibromucoasei
fixe in cea mobila exista o zona de trecere numita fibromucoasa pasiv mobila sau
neutra. Ea are o latime de 1-3 mm si se localizeaza de-a lungul fundului sac vestibular.
Aceasta zona favorizeaza fenomenul de succiune.

Suprafata de sprijin a maxilei variaza de la 18-40cm 2. Apofiza alveolara edentata este

supusa atrofiei si in sectiune capata o forma variata.
Atrofia progresiva centripeta a apofizei alveolare duce la o variabilitate de forme:
Simetrica sau asimetrica
Regulata sau denivelata
Uniforma sau atipica.
Campul protetic mandibular este reprezentat de:
Tuberculii piriformi;
Torusul mandibular;

 Liniile oblica interna si externa;

Fibromucoasa.
Tuberculii piriformi reprezinta formatiunea fibromucoasei retromolare bilaterale fiind
situati in triunghiul retromolar, si intrecand limita distala a bazei protezei.
Torusul mandibular este localizat in dreptul premolarilor, bilateral, deasupra liniei oblice
interne si reprezinta o proeminenta osoasa de forma rotunda. In cazul in care este
exprimat impiedica tratamentul protetic. Aceasta zona permanent este traumatizata de
marginea protezei, implicand corijari multiple.
Linia oblica interna apare ca o proeminenta ascutita si dureroasa la presiuni. La acest
nivel are loc insertia muschiului milohioidian si constrictorului superior al faringelui si
astfel delimiteaza marginile posteroinferioare ale protezei.
Linia oblica externa reprezinta locul de insertie a muschiului buccinator. Uneori atrofia
apofizei alveolare se reflecta si asupra acestei linii. In caz de o atrofie pronuntata, cand
nivelul apofizei alveolare se gaseste la nivelul orificiului mentonier, la compresia bazei
protezei pot aparea dureri.
Mandibula are o suprafata de sprijin de 6-12 cm 2. Atrofia apofizei alveolare mandibulare
este mai accentuata decit a apofizei maxilare.

Stratul fibromucos sufera si el schimbari in urma extractiei dintilor. Aceste modificari

sunt exprimate in forma de atrofie a fibromucoasei, caracterul si gradul careia depind de
maladiile generale, locale, de varsta, de perioada de vreme parcursa din momentul
instalarii edentatiei pana cand pacientul se adreseaza la medic.
Gradul de aderenta a fibromucoasei de os este diferit si depinde de variabilitatea
stratului submucos. Pe torusul palatinal, tuberozitatile maxilare si apofiza alveolara se
poate intalni des o fibromucoasa puternic aderenta, din cauza tesutului submucos
redus, cu o vascularizare slaba si o sensibilitate dureroasa la palpare. In locurile unde
fibromucoasa imobila are un strat submucos mai abundent, ea are proprietatea de a fi
comprimata in directie verticala, avand deci insusiri de rezilienta, calitate favorabila
pentru tratamentul protetic. Gradul de rezilienta a fibromucoasei determina calitatea
campului protetic si individualizeaza utilizarea materialelor si a tehnicilor de amprentare.
E Gavrilov considera ca rezilienta mucoasei depinde mai mult de numarul de vase
sangvine ale fibromucoasei. Insusirea vaselor sangvine de a se deserta si umple cu
sange duce la micsorarea sau sporirea volumului fibromucoasei, numit sistem de
tampon. S-a contatat ca fibromucoasa care acopera apofiza alveolara si o parte a
palatului dur pe linia de sutura sagitala are putine vase sangvine si de aceea insusiri de
tampon practic nu are, pe cand cea din zona dintre baza apofizei alveolare si linia de
sutura sagitala dispune de o retea destul de deasa a vaselor, densitatea carora se
mareste in directie distala spre linia A, unde concomitent se evidentiaza si insusirile de
tampon ale tesutului fibromucos.
3. Aspectul apofizelor alveolare n edentaia total, caracteristica dup Schroder
i Koller.
Dupa Schroder se deosebesc 3 tipuri de atrofii alveolare maxilare:
Tipul I
Prezenta unei apofize alveolare pronuntate, semiovale, care uniform este acoperita
cu o mucoasa normala depasind cu mult nivelul boltii palatine.

 Are tuberozitatile bine exprimate

Torusul palatin mai putin exprimat sau in lipsa.
Plica trecatoare si locul de insertie a muschilor se gasesc la distanta destul de
mare de la suprafata apofizei alveolare.
Este cel mai favorabil pt tratament protetic, deoarece formatiunile anatomice sunt
destul de exprimate si nu impiedica fixarea protezei.

Tipul II
Prezenta unei apofizei alveolare late, din cauza atrofiei medii depasind putin nivelul
boltii palatine.
Tuberozitatile maxialare sunt mai putin exprimate.
Plica trecatoare si locul de insertie a muschilor se gasesc mai aproape de suprafata
apofizei alveolare comparativ cu tipul I.
Conditii bune de tratament protetic, insa contractia brusca a muschilor in unele
cazuri poate duce la esec.

Tipul III
Apof.alveolara este disparuta.
Prezenta unei bolti palatine aproape plata.
Tuberozitatile maxilare sunt atrofiate esential.
Plica trecatoare si locul de insertie a frenumului buzei super si a muchilor se afla la
nivelul coamei apof.alvelare.
Tratament protetic este nefavorabil.

Dupa Kller se deosebesc 4 tipuri de atrofii alveolare mandibulare:

Tipul I
Apofiza alveolara prezinta o inaltime bine exprimata, egala pe toata intinderea,
resorbtia producindu-se intr-o mica masura.
Creasta apofizei alveolare este rotunjita si favorabila pentru baza protezei,
deoarece impiedica microexcursia protezei ce poate avea loc la miscarea
mandibulei.
Locul de insertie a muschilor si plica trecatoare a mucoasei sunt situate la o
distanta considerabila de virful apofizei alveolare.
Tratament protetic este cel mai favorabil.
Tipul II
Atrofia apofizei alveolare este uniforma pe toata intinderea, insa este destul de
avansata, afectind in unele cazuri si corpul mandibulei.
Procesul de resorbtie se accentueaza si ajunge la linia oblica interna si externa,
apofiza se transforma intr-o depresiune.
Apofiza alveolara in zona frontala deseori capata o forma ascutita, ce impiedica
protezarea.
Locul de insertie a muschilor este situat aproape pe marginea crestei.
Tratamentul protetic este foarte dificil. Deoarece lipsesc formatiuni anatomice
retentive, iar insertia fasciculelor musculare este aproape pe virful crestei alveolare,
ceea ce duce la miscarea protezei.
Tipul III
Apofiza alveolara este atrofiata esential in sens lateral si mai putin frontal, datorita
faptului ca dintii laterali au fost pierduti mai timpuriu decit cei frontali.
Tratamentul protetic este mai favorabil fiindca atrofia apofizei alveolare in zonele
laterale nu impiedica microexcursia protezei in plan transversal.
Zona de retentia este doar prezenta in regiunea frontala care impiedica miscarea
protezei in plan sagital in directia antero-posterioara.
Tipul IV
Atrofia apofizei alveolare este accentuata in zona frontala si putin exprimata in
regiunile laterale.

 Stabilizarea protezei este asigurata numai in directia transversala, pe cind in plan

sagital este foarte slaba datorita posibilitatii de alunecare a protezei inainte.

4. Fibromucoasa cmpului protetic edentat total, caracteristica formaiunilor

anatomice i dup Suplle, Gavrilov.
La maxila apofiza alveolare si bolta palatina este acoperita cu fibromucoasa imobila
(fixa), iar cea care tapeteaza plica trecatoare vestibulara si valul palatin este mobila. La
trecerea mucoasei imobile in mobila este situata fibromucoasa neutra sau pasiv mobila.

Pe torusul palatin, tuberozitatile maxilare si apofiza alveolara se poate intilni o

fibromucoasa puternic aderenta din cauza tesutului submucos redus, cu o vascularizare
slaba si o sensibilitate dureroasa la palpare.
In locurile unde fibromucoasa imobila are un strat submucos mai abudent, ea are
proprietatea de a fi comprimata in directie verticala, avind deci insusirea de rezilienta,
calitate favorabila pentru tratament protetic.

Dupa Supple, fibromucoasa se clasifica:

1. Fibromucoasa cu grosime si grad de rezilienta medii, amortizeaza socurile si
reduce deplasarea protezei.
2. Fibromucoasa atrofiata subtire cu grad de rezilienta mic, este inapta sa suporte
presiunile.
3. Fibromucoasa groasa cu grad mare de rezilienta care favorizeaza deplasarea
protezelor.
4. Fibromucoasa hipertrofica mobila care trebuie indepartata chirurgical pt a asigura
fixarea si stabilitatea PT.
E Gavrilov considera ca rezilienta mucoasei depinde mai mult de numarul vaselor
sangvine ale fibromucoasei. Insusirea vaselor sangvine de a se deserta si umple cu
singe duce la micsorarea sau sporirea volumului fibromucoasei, numita sistem de
tampon. Atfel fibromucoasa se clasifica:

1. Zonele tampon slab exprimata: este fibromucoasa care acopera apofiza

alveolara si o parte a palatului dur pe linia de sutura sagitala.
2. Zonele tampon mediu exprimata: este fibromucoasa dintre apofiza alveolara si
linia de sutura.
3. Zonele tampon exprimata accentuat: este fibromucoasa care se gaseste in
directia distala spre linia A
5. Proteza total elementele componente, caracteristica.
Proteza Totala este un corp fizic rigid si rezistent la actiunea presiunilor
masticatoare, utilizata in terapia edentatiei totale cu scopul restaurarii
arcadelor dentare si a functiilor dereglate ale sistemului stomatognat.

Proteza totala este alcatuita din:

Baza
Arcadele dentare cu dinti artificiali.
Baza este alcatuita din sei unite cu o placa palatinala la maxila, iar la
mandibula placa se confunda cu versantul lingual al seii.
Baza protezei acopera toata suprafata cimpului protetic transmitind
presiunile masticatoare substratului osos prin intermediul fibromucoasei
cimpului protetic.
Baza poate fi confectionata din:
Acrilat
Aliaje metalice (grosimea 0.4-0.6 mm prin stantare sau turnare, cu
aliaje: aur platinat sau aliaje CrCo)
! Majorarea rezistentei bazei acrilice este posibila si prin introducerea in
grosimea bazei a unei retele metalice rigide sau a fibrelor de sticla distribuite
sub forma de retea, marind astfel rezistenta la fracturare. In caz de exostoze
sau margini osoase ascutite baza in aceasta zona se confectioneaza din doua
straturi: dur si moale (baza cu captuseala).
Baza protezei prezinta 2 suprafete:
Interna: care se afla in contact cu fibromucoasa cimpului protetic, si
este caracterizata de un microrelief identic cu cel al fibromucoasei
Externa: orientata bucal, care se afla in contac cu limba si mucoasa
obrajilor avind un aspect lucios obtinut prin lustruire, ce favorizeaza
alunecarea tesuturilor moi ce vin in contact cu baza, nu produce leziuni
tesutului mucos si nu retentioneaza resturi alimentare.
Baza protezei acopera:
La maxila: palatul dur, apofiza alveolara, tuberozitatile si se termina in
regiunea liniei A. Grosimea de 1.5-2.5mm
La mandibula: in intregime apofiza alveolara, total sau partial tuberculii
piriformi. Grosimea de 1.5-2 mm. Grosimea bazei nu este uniforma.
Marginea orala este mai subtire, comparativ cu cea vestibulara si nu

depaseste linia oblica interna, in caz contrar din cauza miscarii protezei
de pe campul protetic pot aparea ulceratii ale mucoasei la acest nivel.
Arcada dentara artificiala formeaza suprafata functionala a protezei si este
formata din 14 dinti artificili confectionati din acrilat sau portelan fixati prin
legaturi pe cale chimica sau prin retentii mecanice.
Dintii artificiali sunt confectionati sub forma de garnituri; pe fiecare placuta a
garniturii sunt indicate: culoarea, forma si dimensiunea.

6. Etapele clinico-tehnice de confecionare ale protezei totale.

Etapele:
Clinic: amprentarea preliminara (anatomica)
Laborator realizarea modelului preliminar si confectionarea
individuale.

lingurii

Clinic amprentarea functionala (finala).

Laborator realizarea modelului de lucru (final) si confectionarea sabloanelor
cu bordurile de ocluzie.
Clinic determinarea relatiilor intermaxilare.
Laborator fixarea complexului model-sablon in ocluzor sau articulator si
realizarea arcadelor dentare.
Clinic proba machetei protezelor totale.
Laborator transformarea machetei in proteza, prelucrarea, slefuirea si
lustruirea.
Clinic aplicarea protezei pe cimpul protetic.
7. Amprentarea preliminar a cmpului protetic edentat total scopul, materiale
i utilaj necesar.
Amprentarea preliminara (anatomica) dupa examenul general si local al
pacientului se trece la amprentarea preliminara, numita si amprentare
primara, care reprezinta imaginea negativa a campului protetic.

Scopul amprentarii preliminare este obtinerea unui model de lucru pe care se

va confectiona lingura individuala. Prin urmare exactitatea confectionarii
lingurii individuale depinde de calitatea amprentei preliminare. Concomitent
amprenta preliminara permite determinarea profunzimii plicelor trecatoare
ale mucoasei, starea generala a campului protetic, pozitia si directia
insertiilor muscular si ligamentare care ulterior urmeaza sa fie eliberate.
Pentru atingerea acestor obiective este necesar sa acordam maximum de

atentie alegerii lingurii amprentare standard, materialului si tehnicii de

amprentare.

Utilajul si materiale necesare:

Lingura standard;
Material de amprentare:
materiale termoplastice indicate pentru campurile protetice dure;
ghips si alginate pentru campurile protetice moi

Cerinte catre amprenta preliminara:

1. sa fie redat fidel campul protetic;
2. marginile amprentei sa fie netede si sa corespunda formei plicei
trecatoare din partea vestibulara la ambele maxilare, iar la mandibula
si din partea linguala
In caz contrar amprenta preliminara avand marginile mai scurte sau mai
lungi va rezulta si un model corespunzator, in ambele cazuri fiind necesare
interventii suplimentare esentiale pentru corectarea lingurii individuale la
etapa clinica de adaptare.

8. Modelul preliminar scopul i metodica de confecionare.

Modelul preliminar: este copia fidela pozitiva a campului protetic, realizat cu
amprenta preliminara si se realizeaza cu scopul realizarii lingurii individuale
necesare pentru ca mai apoi sa se efectueze modelul functional pe care se
va realiza lucrarea protetica.
Metodica de confectionare: Se realizeaza din ghips simplu pe baza amprentei
primare sau preliminare si ulterior se pregateste prin foliere si
deretentivizare precum si izolare pentru ca sa se realizeze lingura
individuala.
Pentru aceasta se alege initial lingura standard, se scoate amprenta utilizand
materialul de amprentare potrivit, si pe baza acesteia se toarna modelul
preliminar.
Se recomanda ca modelul sa fie confectionat din ghips dur ce poseda
rezistenta si duritate corespunzatoare pentru urmatoarele etape.

Tehnica de confectionare a modelului:

Initial se prepara pasta de ghips de consistenta smantanoasa urmand
urmatorii pasi: in vas se toarna apa si apoi se toarna ghipsul pana la
saturare, astfel incat la suprafata apei se formeaza o movilita de ghips uscat,
aceasta se amesteca cu spatula formand o masa omogena.

Punem amprenta pe masuta vibratorie, pe portiunea cea mai proeminenta a

amprentei se prelinge pasta de ghips preparata. Se favorizeaza prin vibratii
patrunderea pastei pana la umplerea tuturor incluziunilor amprentei lasanduse liber 0,5 mm de la marginea libera a amprentei. Ulterior pe masa de lucru
se toarna o movilita de pasta de ghips (sau se utilizeaza conformator care se
umple cu ghips) si se aplica deasupra ei amprenta umpluta, astfel incat
partea posterioara a ei sa fie paralela cu masa de lucru si dimensiunea
soclului sa fie de 1,5- 2 cm, se netezeste, iar dupa priza amprenta se inlatura
si la soclator se fasoneaza soclul.

9. Linguri de amprentare standarde i individuale. Caracteristica.

Lingurile de amprentare cu ajutorul acestora se obtin amprente, reprezinta
un suport rigid, rezistent, nedeformabil pe care se depune materialul de
amprentare si se plaseaza pe campul protetic.

Lingurile amprentare sunt diverse dupa dimensiuni si forme, caracteristice

pentru maxila si mandibula.
Lingurile pentru obtinerea amprentei de pe maxila este compusa din baza,
care acopera palatul dur, versantul vestibular al apofizei alveolare si arcada
dentara. In partea anterioara e solidarizat manerul lingurii, care permite
manevrarea in timpul introducerii si indepartarea amprentei de pe campul
protetic. Manerul reprezinta un element de reper pentru asezarea simetrica a
lingurii cu material de amprentare pe campul protetic.

Lingurile mandibulare se deosebesc de cele maxilare prin:

a. Rascroirea bazei la crearea locului pentru limba
b. Prezenta bordurii linguale ce acopera versantul intern al apofizei
alveolare.

Sunt 2 tipuri de linguri:

a. Linguri standard
se cunosc si sub denumirea de linguri universale, confectionate industral,
variate ca dimensiuni, din materiale metalice si nemetalice. Se realizeaza
pentru fiecare maxilar cat si pentru realizarea concomitent a amprentei de
pe ambele maxilare in pozitii de intercuspidare maxima.

b. Linguri individuale
sunt confectionate in conditii clinice din materiale termoplastice sau in
conditii de laborator din acrilate auto si termopolimerizabile, adaptate prin
slefuire la dimensiunea campului protetic individual.

10. Particularitile modelrii din cear de baz a lingurilor individuale de

amprentare la maxil i mandibul la confecionarea prin tehnica de laborator.

Este utilizata ceara pentru modelarea machetei protezelor mobilizabile

(ceara de baza).
Tehnica realizarii lingurii individuale depinde de:

maxilarul la care se confectioneaza

prezenta (edentatie partiala) sau lipsa dintilor (edentatie totala)

La maxila:

Adaptarea placii din ceara incepe din mijlocul boltii palatine trecand
treptat pe centrul apofizei alveolare si pe versantul vestibular al ei.

La mandibula:

Adaptarea se face simultan, atat pe versantul lingual, cat si pe cel

vestibular al apofizei alveolare sau poate fi inceputa de pe versantul
lingual al campului protetic, trecand treptat pe cel vestibular.

In timpul modelarii placa de ceara poate fi de mai multe ori incalzita in caz
de pierdere a plasticitatii ei. Este necesar de-a nu admite subtierea placii ce
poate conduce la micsorarea rezistentei lingurii individuale.
Dupa adaptarea finala, sunt inlaturate prin taiere portiunile placii care
depasesc limitele trasate pe model, iar marginile se rotunjesc adaptand-o

astfel din nou la model. Astfel este confectionata baza lingurii individuale. La
fel din ceara se confectioneaza manerul (din ceara ramasa de la baza lingurii
individuale). Apoi manerul se lipeste de baza lingurii individuale,
corespunzator varfului apofizei alveolare pe linia mediosagitala. Manerul
poate fi confectionat si din sarma.
11. Particularitile de confecionare din acrilat autopolimerizabil a lingurilor
individuale de amprentare.
Pentru confectionarea lingurii din acrilat autopolimerizabil:

Modelul este pregatit ca si in cazul realizarii lingurilor din ceara, fiind

initial izolat cu substante folosite la izolarea tiparelor.
Dupa aceasta se pregateste intr-un godeu de sticla sau portelan
acrilatul autopolimerizabil dupa indicatiile in proportie de 2:1, se
amesteca cu spatula pentru a obtine o pasta omogena din care se
formeaza folii cu grosimea de 2-3 mm cu o forma si dimensiunile
corespunzatoare maxilei si mandibulei.
Pe marginile unei placi se lipesc benzi de ceara cu grosimea si latimea
de
2,5-3
mm
realizand
forma
modelului
cu
dimensiuni
corespunzatoare.
Intre benzile primei placi de sticla se introduce acrilatul in stare
plastica si se preseaza cu a doua placa.
Manerul lingurii se confectioneaza cu acelasi material, folosind
surplusurile de acrilat inlaturate.
Dupa polimerizarea definitiva, lingura e detasata de pe model si cu
ajutorul instrumentelor abrazive rotative se netezesc si se rotunjesc
marginile.
La indicatia medicului, baza lingurii se perforeaza, creand orificii de
1,5-2 mm la o distanta de 8-10 mm unul de altul (reprezinta canale de
evacuare a surplusului de material amprentar).

12. Particularitile de confecionare din acrilat termopolimerizabil a lingurilor

individuale de amprentare.

La inceput se modeleaza macheta lingurii din ceara, marginile

careia se lipesc de model.
Modelul impreuna cu macheta sau numai macheta se ambaleaza in
chiuveta, se realizeaza tiparul si se introduce in el acrilatul solicitat,
supunandu-l regimului termic de polimerizare.
Dupa dezambalare lingura se finiseaza mecanic.

Utilaj:
1. Model-fontom a cmpului protetic
2. Msu vibratoare,linguri amprentare.
3. Spirtiere,lifmotor
Instrumente:
1. Set de instrumente
2. Bisturiu,bol din cauciuc, spatul
3. Spatul de modelat
4. Instrumente abrazive
Materiale:
1.
2.
3.
4.

Cear lipicioas, cear de baz

Ghips,etanol
Acrilat autopolimerizabil.
Acrilat termopolimerizabil.