Relatiile Intermaxilare Centrice. Fixarea Modelelor in Articulatoare
Relatiile Intermaxilare Centrice. Fixarea Modelelor in Articulatoare
Relatiile Intermaxilare Centrice. Fixarea Modelelor in Articulatoare
Elaborarea Nr.12
Relatiile intermaxilare
centrice.
Fixarea modelelor in
articulatoare
PLANUL LUCRĂRII
1. Discuţii la temă – 25 min.
2. Demonstrea modelelor cu şabloanele şi bordurile de ocluzie după determinarea o.c.
sau a relaţiilor intermaxilare centrice în dependenţă de situaţia clinică, simulatoarele,
metoda de ghipsare a modelelor în articulator şi ocluzor. – 15 min.
3. Lucrul practic al studenţilor: ghipsarea modelele în articulator sau ocluzor sau
articulator – 90 minute
4. Incheiere – 5 minute
ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Noţiunea „ocluzie”. Varietăţi.
2. Definiţie „ocluzie centrică”.
3. Definiţie „ relaţii intermaxilare centrice”.
4. Definiţie „poziţie de postură a mandibulei”. Metode de determinare.
5. Definiţie DVO. Metodele de determinare.
6. Caracteristica celor 3 situaţii clinice de determinare a o.c. sau a relaţiilor
intermaxilare centrice.
7. Varietăţi de ocluzii fiziologice şi patologice. Caracteristica.
8. Simulatoarele: Varietăţi şi principii puse la baza structurii. Componentele.
9. Principiile şi metodele de fixare a modelelor în simulatoare.
10. Argumentaţi necesitatea confecţionării şablonului cu borduri de ocluzie.
11.Limitele protezei la maxilă.
12.Limitele protezei la mandibulă.
13.Dimensiunile bordurilor de ocluzie la maxilă. Cerinţe către bordura de ocluzie.
14.Dimensiunile bordurilor de ocluzie la mandibulă. Cerinţe către bordura de ocluzie.
Varietati :
- centrica
- anterioara
- posterioara
- laterala dreapta
- laterala stinga
Ocluzia centrica : acest tip de ocluzie este considerat ca un raport statistic intre
arcadele dentare in plan vertical, transversal si sagittal cind avem un contact
dentodentar ( intercuspidian ) maximal , iar condilii articularii ai mandibulei in
timpul contractiei maximale bilaterale a muschilor mobilizatori sunt situati la baza
pantelor tuberculelor articulari . Aceasta situatie este cunoscuta si ca pozitie de
relatie centrica a mandibulei . Totodata este necesar de mentionat ca unii autori , si
in special Dawson , socoate ca orice raport dentodentar maximal poate fi
considerat ca ocluzie centrica , netinind cont de pozitia condililor articulari .
Studiile realizate in acest domeniu a dovedit ca ocluzi centrica nu in toate cazurile
coincide cu pozitia de relatie centrica a mandibulei . Astfel, s-a constatat ca numai
la 10 % din indivizi mandibular stabileste relatii de intercuspidare maxima in
relatie centrica sir amine fixata in pozitia respective fara sa se efectueze careva
deplasari. In 90% cazuri mandibula din ocluzia centrica se misca in plan sagittal
posterior cu 0,5 – 1,0 mm, realizind o intercuspidare maxima, deplasind astfel in
aceasta directie si condilii articulari .
*Ocluzie ortognata.
*Ocluzie dreapta (cap la cap).
*Ocluzie biprognata.
*Ocluzie opistognata.
- Ocluzie ortognata: acest tip de ocluzie se intilneste mai mult la rasa alba cca 80%
si poate fi considerate drept opcluzie ideala . A fost descrisa de Angle dupa aceiasi
parametric caracterizati mai sus (introducere) . Totodata este necesar de subliniat
ca pentru acest tip de ocluzie fiziologica sunt bine exprimate curbele ocluzale de
compensare ( sagitala si transversal) .
- Ocluzia dreapta ( cap-la-cap : este mai putin frecventa , se intilneste mai des la
eschimosi , acelasi raport ca ocluzia ortognata cu diferenta ca dintii din zona
frontal sunt in raport la marginea incisala. Mandibula poate sa se deplaseze fara
obstacol, in directive sagitala si transversal ( steriotip de masticatie frecator ) cee
ace duce la abraziune rapida .
- Ocluzie biprognata: ( protruzie fiziologica bimaxilara / prognatia fiziologica ) –
acelasi raport ca la ocluzia ortognata cu diferenta ca dintii din zona frontala la
ambele maxilare , impreuna cu apofizele alveolare , au o inclinatie in directie
vestibulara .
-Ocluzie opistognata : retruzie fiziologica bimaxilara , acelasi raport ca la ocluzia
ortognata cu diferenta ca dintii din zona frontal la ambele maxilare impreuna cu
apofizele alveolare au o inclinatie in directia orala .
-Ocluzia adinca: Daca dintii frontali superiori ii acopera pe cei inferiori mai mult
de 1/3 din dimensiunea lor vertical, iar marginele lor incizale vin in contact cu
tuberculii incesivilor superiori, este o cluzie adinca nepatologica, daca dintii
frontali superiori ii acopera pe cei inferiori pina la colet iar marginile incisivale,
contacteaza cu mucoasa – este patologica, in zona laterala poate fi un raport
normal sau dereglare.
-Ocluzia deschisa: Prezenta unui spatiu de inocluzie in directive vertical intre
dintii antagonisti, se poate intinde nu numai la dintii frontali dar si la cei laterali,
contactul poate fi pastrat numai pe ultimii dinti de pe arcada, spatiul de inocluzie
poate atinge 9-10 mm si mai mult, dintii laterali pot avea raporturi normale sau
dereglari.
-Ocluzia incrucisata: In zonele laterale observam angrenari inverse uni-sau
bilaterale ( dintii inferiori ii acopera pe cei superiori), linia mediana dintre incisivii
inferiori este deviate de linia mediana dintre incisivii superiori.
Ocluzoarele: sunt cele mai simple aparate utilizate in practica proteticii dentare ,
care emita miscarile mandibulei in plan vertical ( deschiderea si inchiderea ) .
Ocluzoarele sunt compuse din doua rame ( una inferioara si alta superioara )
articulate in jurul unui ax asemanator cu o balama si care pot fi mentinute la o
anumita distanta prin intermediul unui surub sau al unei tije metalice situata in sens
vertical . Rama inferioara a ocuzorului reprezinta schematic mandibula cu o
extremitate libera rotungita situate in plan orizontal , asemanatoare corpului
mandibulei si alta situate in plan vertical sub un unghi de 100-120 grade ,
asemanatoare ramurilor mandibulare . Extremitatea vertical este inzestrata cu ansa
pentru a putea fi unita cu rama superioara a ocluzorului care reprezinta pozitia
orizontala a maxilei . Intre extremitatile ramelor este plasat un surub cu o
contrapiulita , cu ajutorul careia se fixeaza si se mintine inaltimea necesara intre
brate .
Articulatoarele : aceste aparate imita miscarile mandibulei in toate planurile :
deschidere – inchidere, de propulsie , lateralitate ( stinga – dreapta ) si servesc la
pozitionarea modelelor in relatie centrica pentru refacerea morfologiei ocluzale
( montarea dintilor ) corespunzatoare activitatii functionale a sistemului
stomatognat . Sunt cunoscute diverse tipuri de articulatoare avind la baza conceptii
diferite :
1. Articulatoare anatomice medii : au la baza date medii antropometrice obtinute in
urma masurilor intre diferite repere osoase , articulare si dentare : extremitatile
posterioare ale ramie superioare imita condilii articulari , extremitatile superioare
ale tijelor vertical ale ramie nferioare imita tuberculul articular care are inclinare in
sens mezio distal 33 grade si oral vestibular de 17 grade ( unghiul Benett ) , tija
vertical care mentine distanta dintre cele doua rame , contine o tija orizontala
virful careia marcheaza punctul interincisiv , care unindu-se cu condilii articulari
formeaza triunghiul Bomwill .
2. Articulatoare adaptabile individual: permit sa se reproduca miscarile mandibulei
individual petru fiecare pacient dupa unele inregistrari prealabile effectuate de
catre medic , sunt articulatoarea cu inregistrare intrabucala , extrabucala si
intraextrabucala .