Cromozomii
Cromozomii
Cromozomii
Cromozomii sunt alcatuiti din cromatina, substanta fundamentala ce contine acizi nucleici si
proteine, lipide si poliglucide, ioni de calciu si magneziu.
ADN-ul nuclear reprezinta aproximativ 95% din totalitatea ADN-ului celular, si raspunde de stocarea
informatiei genetice si continuitatea ei de la o generatie la alta. Cantitatea constanta de ADN din fiecare
cromozom este supusa unei variatiuni ciclice, determinata de separarea cromatidelor in cadrul ciclului
celular. ADN-ul din care este constituita cromatina poate fi de doua feluri:
ADN cu corespondenta de codare si fara corespondenta de codare.
- ADN-ul cu corespondenta de codare este activ in procesul de transcriptie, putand fi de doua feluri :
a)
ADN nerepetitiv (unic) care contine gene active in procesul de sinteza a proteinelor celulare, ce
ADN repetitiv, corespunde genelor ce poarta mesajul genetic transcrierii ARN-r, ARN-t si ARN-m
b)
ARN-ul cromozomal se gaseste in cantitate diferita in celulele diferitelor organe, reprezentand cca. 10%
comparativ cu ADN.
Proteinele se prezinta sub forma de nucleoproteine si sunt: histon si nonhiston.
Histonele sau proteinele bazice sunt omogene, cu rol de reglare nespecific al activitatii genelor si rol
structural. Nonhistonele sunt foarte heterogene, cu rol enzimatic, structural si reglator specific a activitatii
genelor.
Cromozomi snt structuri cu o morfologie dinamic, aspectul lor modificndu-se pregnant i constant n
timpul ciclului celular. n echilibrul metafazic cromozomii ating maximum de spiralizare prezentnd o
morfologie tipic, ciclic repetabil, motiv pentru care plcile metafizice snt cele mai propice studierii
complementului cromozomial.
La marea majoritate a organismelor animale i vegetale, cromozomii obinuii (autozomi) prezint o serie de
detalii structurale ca centromer, constricie secundar, satelit .a., care faciliteaz caracterizarea i
individualizarea lor morfologic. Cromozomii unor organisme inferioare (de ex., unele alge) nu posed o
structur centromeric precis localizat i, ca urmare, n clasificarea lor se utilizeaz un singur criteriu,
lungimea total a cromozomului.
Centromerul
Este o regiune precis delimitat a cromozomului, cu structur i functii specifice. Apare in
morfologia extern a cromozomului ca o strangulaie, de unde i denumirea sa de constricie primar. Joac
un rol esenial n translocarea polar a cromozomului, ceea ce a sugerat denumirea de cinetocor. Prin
intermediul su cromozomul se inser pe filamentele contractile ale fusului de diviziune.
Marea majoritate a cromozomilor prezint un singur centromer i se numesc monocentrici. Exist ins
i cromozomi cu doi centromeri (dicentrici) sau mai muli centromeri distinci (policentrici) sau fr nici
unul (acentrici).
Indiferent de numrul lor, centromerii ocup o poziie fix pe fiecare cromozom, care se menine
constant de-a lungul generaiilor celulare.
Cromozomii monocentrici, in funcie de poziia centromerului, pot fi clasificai in urmtoarele tipuri
morfologice : metacentric, submetacentric, subtelocentric, acrocentric i telocentric.
Poziia centromerului este determinat cu ajutorul urmtoarelor relaii:
Exist
excepii
de
la
aceste
limite
anume:-
cromozomii
pitici
pui
eviden
celulele
glandelor
salivare
de
la
Drosophila
structurate identic, numite brae sau cromatide i unite printr-o zon mai ngust
numit constricie primar. La nivelul
cromozomilor
interfazici
interiorul
nucleului.
acestuia,alturi
de
centriolul
deja
amintit,
se
gsesc
doi
(microtubulii)
fusului
de
diviziune.
caracterelor
morfologice
(numr,
mrime,
form,poziia