Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1/ 3
Factori mutageni
Efecte mutagene
Mutaţiile genice pot fi spontane sau induse. Primul tip, mutaţiile spontane este determinat de factori necunoscuţi, imposibil de definit sau obiectivat de observator. Al doilea tip, mutaţiile induse sunt produse prin acţiunea unor factori cunoscuţi cum ar fi, fizici, chimici, biologici. Mutaţiile spontane- ar putea fi determinate de radioactivitatea naturala ca, razele cosmice, radioactivitatea terestră permanentă, iradierea internă. După Frezel, 1971 mutaţiile spontane ar reprezenta 1,5% din totalul mutaţiilor înregistrate la om. Există evident variaţii regionale- geografice determinate de soluri cu radioactivitate sporită sau de altitudine înaltă, deci cantitate mai mare de raze cosmice. Logic ar fi ca frecvenţa unor afecţiuni ereditare să difere de la o localitate la alta, în corelaţie cu valoarea iradierii locale. Până în prezent, această deducţie n-a fost verificată prin cercetările efectuate, dar bunul simţ ne arată că efectul iradierii naturale trebuie să fie minim, căci altfel în cursul istoriei unele regiuni cu iradiere crescută ar fi devenit ‚celebre’, prin abundenţa patologiei congenitale şi genetice.
O problemă în studiu rămâne creşterea radioactivităţii ambiante, determinată eventual de
activităţi umane ca cele din centralele nucleare, extracţie de minereu radioactiv, explozii nucleare. Această problema se face cu doze mici care generează o creştere slabă dar reală a frecvenţei bolilor dominante (Dutrillaux, 1975). Mutaţiile induse sunt determinate de factori- agenţi mutageni care au capacitatea de a produce mutaţii cu o frecvenţă superioară mutaţiilor spontane. Factorii mutageni la om sunt fizici cum ar fi radiaţii ionizante, chimici cum ar fi agenţii alchilanţi, biologici probabil virusuri. Efectul mutagen al iradierii experimentale a fost demonstrat în 1927 de H.J.Muller ce a luat premiul Nobel în 1946 la Drosophila. El a studiat si a stabilit urmatoarele concluzii:
- numarul de mutaţii induse este direct proporţional cu doza de iradiere aplicată;
- radiaţiile ionizante produc mutaţii chiar în doze mici, căci nu există un prag la acţiunea lor mutagenă; - efectul radiaţiilor este cumulativ, indiferent de distribuţia lor în timp, ceea ce contează este doza totală primită, totuşi s-a observat că iradierea cronică are efect de 2- 3 ori mai mic ca iradierea acută.
Omul este expus iradierii artificiale în acţiunile de radiodiagnostic, în industria nucleară sau în urma diferitelor accidente. Orice procedură radiodiagnostică sau terapeitică este teoretic mutagenă. Practic, lucrul este valabil pentru iradierile importante. In evaluarea riscului genetic la diferite radiaţii trebuie să se ţină cont de ,doza de dublare, adică valoarea de iradiere dincolo de care proporţia mutaţiilor spontane se dublează. Este obligatoriu să asigurăm o protecţie perfectă a individului şi mediului faţă de radiaţii şi să evităm orice iradiere excesivă. Efectul mutagen al substanţelor chimice a fost descoperit în timpul celui de-al doilea război mondial, de o echipă de geneticieni englezi care au demonstrat acţiunea mutagenă a iperitei. (substanţă toxică cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimica în primul război mondial în oraşul Ypres).
De atunci numărul cercetărilor ca şi al substanţelor chimice cunoscute a crescut enorm. In
fiecare an se sintetizează 30 000 de substanţe noi, din care cel puţin 15 sunt sigur mutagene. C.Maximilian în 1975 spunea că ,omul este expus în prezent la acţiunea a circa jumătate de milion de substanţe chimice si trăin într-un mediu mutagen’. Din fericire, la om nu s-au putut demonstra efecte certe mutagene decât pentru un număr mic de substanţe. Substanţele chimice mutagene pot fi grupate în două categorii: - substanţe ce interferează sinteza ADN; - substanţe ce alterează structura ADN.
Sunt unele substanţe mutagene a căror actiune nu a putut fi stabilită. In prezent sântem ,înarmaţi, cu o metodologie adecvată pentru testarea prealabilă a efectului posibil mutagen al oricărui produs nou sintetizat de industria chimică. Apariţia mutaţiilor genice la om poate fi influenţată de vârsta părinţilor. Cu cât părinţii sunt mai în vârstă cu atât riscul de a acumula mutaţii şi a le transmite copiilor este mare.
