DRUMUL I HANUL N Nuvela Moara Cu Noroc
DRUMUL I HANUL N Nuvela Moara Cu Noroc
DRUMUL I HANUL N Nuvela Moara Cu Noroc
Fișă de lucru
De la Ineu drumul de țară o ia printre păduri și peste țarini lăsând la dreapta și la stânga
satele așezate prin colțurile văilor. Timp de un ceas și jumătate drumul e bun; vine apoi un
pripor, pe care îl urci, și după ce ai coborât iar în vale, trebuie să faci popas, să adapi calul ori
vita din jug și să le mai lași timp de răsuflare, fiindcă drumul a fost cam greu, iară mai departe
locurile sunt rele.
Aici în vale e Moara cu noroc. Ori din care parte ar veni, drumețul se bucură când o
zărește din culmea dealului pleșuv, căci, venind dinspre locurile rele, ea îl vestește că a scăpat
norocos, iară mergând spre ele, la moară poate să găsească ori să aștepte alți drumeți, ca să nu
plece singur mai departe.
Și fiindcă aici se opresc toți drumeții, încetul cu încetul s-a făcut bătătură înaintea morii,
și oarecum pe nesimțite moara a încetat a mai măcina și s-a prefăcut în cârciumă și loc de
adăpost pentru tot drumețul obosit și mai ales pentru acela pe care noaptea-l apucă pe drum. În
cele din urmă, arândașul a zidit cârciuma la un loc mai potrivit, departe de câteva sute de pași de
la râuleț, iară moara a rămas părăsită, cu lopețile rupte și cu acoperământul ciuruit de vremurile
ce trecuseră peste dânsul. […]
Dacă aruncai privirea împrejur, la dreapta și la stânga, vedeai drumul de țară șerpuind
spre culme, iară la vale, de-a lungul râulețului, cât străbate ochiul, până la câmpia nesfârșită,
afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din jos pe podul de piatră, nu zăreai decât iarbă și
mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult; dar aici vederile sunt multe și
deosebite: de-a lungul râulețului se întind două șiruri de sălcii și de răchite, care se îndeasă
mereu, până se pierd în crângul din fundul văii; pe culmea dealului de la stânga, despre Ineu, se
ivește pe ici, pe colo marginea unei păduri de stejar, iară pe dealul de la dreapta stau răzlețe
rămășițele încă nestârpite ale unei alte păduri, cioate, rădăcini ieșite din pământ și, tocmai sus la
culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă
croncănind de la deal înspre câmpie;