Balaur
Balaur
Balaur
Balaur pe insula Sentosa
Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui
șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o
întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifică trei tipuri de balauri
în mitologia românească [1]:
de apă - cel care trăiește în fântâna satului și care este ucis de Busuioc sau de Sfântul Gheorghe.
de uscat - trăiește prin prăpăstii prin "țara armenească" și făurește "piatra scumpă"
de văzduh - alăturați norilor de furtună și controlați de câte un solomonar
În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia
cuvântului dacă o căutăm în limba greacă (drákon "cel ce te fixează cu privirea") ar defini o ființă imaginară un
amestec de șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete, care scuipă foc.
Cuprins
1Balaur în mitologia și cultura europeană
2Etimologia numelui
3Caracteristici fizice
4Apariția balaurilor
5Legenda Sf. Gheorghe și balaurul
6Lupta dintre bine și rău
7Note
8Surse
9Legături externe
"Lindwurm" in Klagenfurt
Templul Hui-an (Taiwan), având capete de dragoni (aducători de noroc în cultura chineză)
Steagul Wales
Daca o căutam in limba greaca, etimologia cuvântului ( drakon "cel ce te fixează cu privirea" ) ar defini o ființa
imaginara, o combinație intre șarpe, crocodil si leu, o ființa cu unul sau mai multe capete care scuipa foc.
Balaurii sunt de mai multe feluri. Unii sunt monstruoși, au de la 2 pana la 9 capete fiecare cu cate o limba de foc, cu
gheare lungi și puternice și o coada pe măsura monstruozității lor și uneori chiar și aripi. Unii dintre aceștia aveau un
aspect cu totul diferit. La aceștia din urma, corpul este asemănător cu al șerpilor. El este acoperit cu solzi roșii,
verzui sau galbeni. După alte povestiri balaurii ar fi fost pe jumătate oameni, jumătate șarpe cu solzi de peste. În
Munții Apuseni se crede ca are capul unui cal și corpul unui șarpe, iar in alte zone romanești, are capul unui taur.
După cum afirma Elena Niculita-Voronca, poporul roman este de părere ca balaurul se face din șarpe, cu condiția ca
timp de 7-12ani acesta sa nu fi fost văzut de nimeni si sa nu fi muscat pe nimeni. Atunci el este înzestrat cu picioare
și aripi. Când iese din pădure, copacii se dau în laturi, iar balaurul se ridica în nori. Are capacitatea de a înghiți și un
copil și are solzi de peste de mărimea unei palme.
În mitologie și în genurile literare înrudite sunt istorisiri cu lupte cu balauri, ca de exemplu: În Orientul Apropiat,
perioada antică:
Ninurta care învinge un balaur veninos (un amestec de leu și șarpe)
Lupta lui Baal cu marea
Lupta zeului hitit Teshub cu Illuyanka
Marduk împotriva lui Tiamat
În mitologia greacă și romană:
Apollo împotriva lui Python
Hercule împotriva Hydrei
Zeus împotriva lui Typhon
În mitologia Egiptului antic:
Ra împotriva lui Apophis
În mitologia scandinavă:
Beowulf împotriva balaurului care scuipă foc
Siegfried împotriva lui Fafnir (Cântecul Nibelungilor)
Thor împotriva lui Jormungandr (Ragnarök)
În creștinism:
Lupta raiului contra iadului[necesită citare]
Legenda Sfântului Gheorghe care ucide balaurul
În folclorul vlahilor din Serbia:
Sfântul Ilie contra lui Satana, "mama dracilor"[2]
Sfântul Ilie contra "jâdanilor" (evreilor)[3]
În literatura modernă:
Túrin împotriva lui Glaurung (cartea Silmarillion a lui J. R. R. Tolkien)