Competențe specifice:

1. Definirea celulei ca obiect de

studiu al lumii vii;
2. Clasificarea și definirea
elementelor ce intră în alcătuirea celulei;
3. Rolul membranei celulare, citoplasmei și
nucleului. Celula. Structura celulei
Definiție. Celula este unitatea funcțională și morfofuncțională a organizării
materiei vii. Poate exista singură sau în grup constituind diferite țesuturi.
Forma celulelor depinde de funcția lor. Inițial toate au formă globuloasă, dar
ulterior pot deveni fusiforme, cubice, stelate, cilindrice, etc. Unele celule cum
sunt ovulul, celulele sangvine sau celulele cartilaginoase, își păstrează forma
globuloasă.
Dimensiunile celulelor variază în funcție de specializarea celulei, starea
fiziologică a organismului, condițiile mediului extern, vârstă, etc. Exemple:
hematia 7.5 µ, ovulul 150 – 200 µ, fibra musculară striată - 5 – 15 cm; media se
consideră 20 – 30 µ.
STRUCTURA CELULEI
În alcătuirea celulei, distingem trei părți componente principale: membrana
celulară (plasmalema), citoplasma și nucleul.
MEMBRANA CELULARĂ
Celulele sunt delimitate de o membrană celulară care este de natură
lipoproteică. Ultrastructura membranei celulare, stabilită prin microscopie
electronică, arată o structură trilaminată cu un strat extern, unul mijlociu și
unul intern, fiecare în grosime de 25 Å. Din punct de vedere biochimic, stratul
mijlociu este bimolecular lipidic (fosfolipide și colesterol), iar straturile intern și
extern sunt de natură proteică. La nivelul membranei celulare, s-a constatat
existența unor sisteme enzimatice cu rol activ în transportul substanțelor, cât și
existența unei încărcări electrice (potențial de membrană).
La unele celule, citoplasma prezintă diferențieri acoperite de plasmalemă.
Unele sunt temporare și neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocite), altele
permanente: microvilii (epiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tubilor renali),
cilii (epiteliul mucoasei traheei) sau desmozomii, care solidarizează celulele
epiteliale.
CITOPLASMA
Are o structură complexă, la nivelul ei desfășurându-se principalele funcții
vitale. Este un sistem coloidal complex, în care mediul de dispersie este apa, iar
faza dispersată este ansamblul de micele coloidale aflate în continuă mișcare
browniană. Citoplasma este alcătuită din structuri de aspect corpuscular,
filamentos sau membranos înglobate într-o matrice sau substanță
fundamentală numită hialoplasmă. Structurile citoplasmatice pot fi de două
feluri:
A. Structuri ce prezintă diferențieri ale citoplasmei cu anumite funcții
numite organite celulare și care sunt de două tipuri:
a. Organite generale (comune tuturor celulelor care îndeplinesc funcții
generale)
b. Organite specifice (specifice anumitor celule cu anumite funcții)
B. Structuri care sunt rezultatul unor procese celulare, numite incluziuni
citoplasmatice (materiale de depozit ca: lipide, glicogen, pigmenți, unele
săruri minerale, ș.a)
ORGANITE GENERALE
Organite Structură specifică Funcții
Reticulul Sistem canalicular dinamic care leagă Sistem circulator
endoplasmatic plasmalema de stratul extern al intracitoplasmatic
membranei nucleare. Se poate
fragmenta sau retracta formând
cisterne și vezicule
RE neted Rețea de citomembrane de aspect Rol important în
diferit în funcție de activitatea celulară. metabolismul
Abundent în celulele fibrele musculare glicogenului
striate, foliculului ovarian, celulele
corticosuprarenalei, etc.
RE rugos Formă diferențiată a RE. Pe suprafața Rol în sinteza de
peretelui extern prezintă mici particule proteine
de ribonucleoproteine – ribozomi.
Abundenți în limfocite, celulele
pancreatice și, în general, în celulele ce
produc proteine de secreție.
Ribozomii Organite bogate în nucleoproteine, de Rolul sintezei
(corpusculii lui forma unor granule ovale sau rotunde. proteice
Palade) Există ribozomi liberi în matricea
citoplasmatică și asociați
citomembranelor, formând
ergastoplasma. Abundent în celulele cu
sinteză de proteine și în faza de
creștere a celulelor.
Mitocondriile Formă ovală, rotundă cu un perete Sediul
având structură trilaminară energogenetic al
(lipoproteică). Prezintă un înveliș organismului.
extern, membrana externă, urmat de Respirație celulară
un interspațiu, iar apoi membrana
internă, plicaturată, formând creste
mitocondriale. Spre interior se găsește
matricea mitocondrială în care se află
sistemele enzimatice ce intervin în
ciclul Krebbs. Energia chimică produsă
este stocată în structurile macroergice
ale ATP sintetizat în mitocondrii
Complexul Sistem membranar format din micro și Transportul,
Golgi macrovezicule și din cisterne alungite modificarea
situat în apropierea nucleului, în zona posttraducere și
cea mai activă a citoplasmei. împachetarea
proteinelor de
secreție primite de
la RE.
Lizozomii Sunt corpusculi sferici răspândiți în Digerarea
întreaga hialoplasmă. Conțin enzime particulelor care
hidrolitice cu rol important în celulele pătrund în celule,
care fagocitează (leucocite, macrofage) precum și a
fragmentelor de
celulă sau țesut
(autoliză celulară)
Centrozomii În interchineză apare sub forma unor Diviziune celulară
corpusculi sferici situați în apropierea (lipsește în neuron
nucleului. Este format din doi centrioli care nu se divide)
orientați perpendicular unul pe celălalt
și înconjurați de o zonă de citoplasmă
hialină, vâscoasă (centrosferă). În
timpul diviziunii celulare dă naștere
asterului și a fusului de diviziune

ORGANITE SPECIFICE
Miofibrilele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.
Neurofibrilele sunt formațiuni diferențiate ale neuroplasmei celulei nervoase.
Corpusculii Nissl sunt echivalenți ai ergastoplasmei pentru celula nervoasă.
NUCLEUL
Este o parte constitutivă principală cu rolul de a coordona procesele biologice
fundamentale (conține materialul genetic, controlează metabolismul celular,
transmite informația genetică). Poziția lui în celulă poate fi centrală sau
excentrică (celulele adipoase, mucoase). Are de obicei forma celulei.
Numărul nucleilor. Majoritatea celulelor sunt monocariocite (un nucleu) dar
pot fi și excepții: celulele binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra
musculară striată), anucleate (hematia adultă).
Dimensiunile nucleilor pot fi între 3 – 20 µ corespunzând ciclului funcțional al
celulei și fiind în raport cu citoplasma de 1/3 – 1/4. Există și celule mari cu
nucleu mic (ovulul) sau celule mici cu nucleu mare (limfocite)
Structura nucleului cuprinde membrana nucleară, carioplasma și unul sau mai
mulți nucleoli. Membrana nucleară, poroasă este dublă, cu o structură
trilaminară, având la bază două foițe: una externă spre matricea citoplasmatică
ce prezintă ribozomi și se continuă citomembranele reticulului endoplasmatic,
alta internă aderentă miezului nuclear. Între cele două membrane există un
spațiu numit spațiu perinuclear ce conține un material amorf.
Sub membrană se află carioplasma cu aspect omogen; este o soluție coloidală
cu o fază de sol (cariolimfa) și alta de gel (cromatina nucleară). În interfază,
cromatina se prezintă sub forma unor filamente răsucite fixate de membrana
nucleară numite cromoneme. În timpul diviziunii celulare, cromonemele se
scurtează, se îngroașă luând aspectul de cromozomi, formați din două
filamente alăturate numite cromatide, legate într-un singur punct – centromer.
Biochimic, cromatina este formată din nucleoproteine (ADN legat de histone)
fiind sediul informației genetice.
În carioplasmă se află unul sau mai mulți nucleoli, cu rol important în sinteza
de ARN. Au forma unor corpusculi denși, rotunzi, ovalari, delimitați de o
condensare a cromatinei nucleare.
EXERCIȚII
1. Formulați o frază, alcătuită din două propoziții, în care să definiți celula, așa
cum apare ea, ca element al materiei vii.
2. Coloana din stânga cuprinde organitele comune din citoplasmă, iar cea din
dreapta unele dintre funcțiile acestora. Asociați organitele cu funcțiile
corespunzătoare:
1. ribozomi a. circulația intracitoplasmatică
2. mitocondriile b. sinteza proteică
3. reticulul endoplas- c. fosforilarea oxidativă cu eliberarea de energie
matic
4. Aparatul Golgi d. execreția unor substanțe celulare
5. lizozomii e. rol în diviziunea celulară
6. centrozomul f. digestie intracelulară.