FINANȚAREA ANTREPRENORIATului

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4

TEMA: FINANȚAREA ACTIVITĂȚII DE ANTREPRENORIAT

1.Sursele de finanțare a antreprenoriatului


2.Conținutul și formele de capital
3.Componentele și particularitățile pieții financiare
4.Caracteristica și importanța rapoartelor financiare ale firmei

1.Sursele de finanțare a antreprenoriatului


Investițiile reprezintă cheltuielile de cumpărare și modernizare a resurselor de capital folosite pentru
producerea bunurilor și serviciilor.
Piețele financiare (de capital) reprezintă locul de desfășurare a tranzacțiilor între persoanele care fac
economii și cele care solicită împrumuturi și sunt dispuse să plătească pentru folosirea banilor.
1.Decizia de a economisi renunțarea la consum obținerea profiturilor

2.Economiile se depozitează în Instituțiile bancare (Băncile Comerciale) Piețele Financiare

Fig. 8-1. Piețe financiare (p.65) persoanele ce economisesc (capital)


Componentele Piețele Financiare: întreprinderile care cumpără resursele de capital
Creditul bancar sau Împrumuturi (TS sau TL)
Credit - împrumut care permite oanenilor să beneficieze de bunuri și servicii înainte de a
achita integral prețul acestora.
Creditor – persoană sau instituție care oferă mijloace bănești (bani) cu împrumut unei altei
persoane fizice sau juridice.
Debit – datoria unei persoane fizice sau juridice față de persoanele creditoare.
Debitor – persoană fizică sau juridică care primește de la o altă persoană, bunuri economice
sau mijloace bănești (bani), avînd obligația să le restituie (ramburseze) la o dată
stabilită (scadență) împreună cu costul acestora (dobîndă).
Credit comercial - contul în care clienții își trec cumpărăturile, pentru a le plăti ulterior.
Costul creditului: Pentru determinarea costului creditului se calculează rata dobânzii bancare, care
reprezintă partea din profit ce o cedează întreprinzătorul băncii pentru folosirea creditului. Nivelul dobânzii
bancare diferă în funcţie de cererea si oferta de credit, destinata creditului, termenul de scadență etc., pentru
calcularea lui se foloseşte următoarea relaţie: D = (C x Rd x T)/(360 x 100) ;unde: D - mărimea dobânzii; C -
suma creditului; Rd - dobânda bancara, %; T - numărul de zile efective de creditare.

Împrumuturi pe Termen Scurt (TS) - se rambursează pînă la 1 an de zile; - utilizat pentru


salariile angajaților, procurarea materiilor prime și producției.
Împrumuturi pe Termen Lung (TL) – se rambursează după 1 an și mai mult timp.

1
Obligațiunea reprezintă o hîrtie de valoare care exprimă un angajamet al firmei sau al statului de a
rambursa la termen, în favoarea deținătorului, costul nimnal al obligațiunii și o recompensă stabilită. Astfel,
persoanele ce cumpără obligațiuni din economii, acordă împrumuturi firmelor sau statului pentru recompensa sub
formă de dobîndă.
(Supotul de curs) Sursele de finanțare:
I.Creditul bancar (Împrumuturile)
II. Leasingul
III.Factoringul
IV. Finanțarea din partea statului

2.Conținutul și formele de capital


Capitalul propriu se constituie din capitalul statutar și profitul nedistribuit.
Capital statutar este egal cu suma valorii nominale a acțiunilor emise de către S.A.
Acțiuni hîrtii de valoare,ce acordă dreptul la o cotă din patrimoniul întreprinderii.
Acțiunile pot fi:
1.acțiuni simple acordă posesorului dreptul de vot la Adunarea generală a acționarilor, în
timpul alegerii consiliului de administrație;
2.acțiuni preferențiale nu oferă dreptul de vot, dar atestă dreptul deținătorilor de a primi
dividende fixe (în % din valoarea nominală) și cota din patrimonial în
cazul lichidării întreprinderii.
Economiile firmelor = sursă de finanțare = cu amortizarea
Amortizarea constituie suma de bani destinată pentru recuperarea treptată a cheltuielilor
suportate prin achiziționarea resurselor de capital (unelte, mașini, utilaje, alte capitaluri),
care se uzează în timp.
Profitul întreprinderii rep. partea din venit ce rămîne după achitarea tuturor costurilor, inclusiv a amortizării.
Profitul întreprinderii:
1.firmele plătesc impozitul pe venit Statului;
2.S.A. plătesc o parte din profituri acționarilor sub formă de dividente;
3. o parte din profit se economisește – Profit nedistribuit – pentru investiții și dezvoltare.

2
3.Componentele și particularitățile pieții financiare

Piața financiară cadru (loc) de întîlnire între nevoile de resursele bănești ale întreprinzătorilor și
disponibilitățile bănești (economiile) ale populației sau altor agenți economici;
rep. piața activelor financiare.
Piața financiară e compusă din:
1.piața acțiunilor;
2.piața ipotecară,
3 .piața obligațiunilor;
Piața financiară se mai clasifică în:
1.Piața primară sau piața noilor emisiuni a tilurilor de valoare: aici instituțiile financiare vînd noile acțiuni
ale întreprinderilor emitete (S.A.)
2.Piața secundară sau piața hîrtiilor de valoare: unde acțiunile după ce au fost emise, pot fi
cumpărate/vîndute de oameni.
! Media industrială Dow Jones indice ce se calculează în baza a 30 de companii înscrise la Bursa Titlurilor
de Valoare din New York; variația lui reflectă schimbările pe piața hîrtiilor de valoare.
Formula: Prețul total al acțiunilor / Divizor = Indicele Dpw Jones
Divizor – se constituie dintr-o serie de schimbări ce au loc pe piața de capital.
! Din ianuarie 2000 în RM calculează indicele CNVM-32 (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) –
un indice săptămînal similar cu Dow Jones , exprimat într-o valoare procentuală (%)
și care are la bază un eșantin de 32 de S.A. din țară.
“Taurii” - oamenii ce cumpără acțiuni, anticipînd o creștere considerabilă a prețurilor;
“Urșii” - oamenii ce vînd acțiunile, anticipînd că prețul acțiunilor se vor micșora.

1.Piața bursieră – cadru (loc) unde se realizează tranzacțiile de vînzare-cumpărare a hîrtiilor de valoare
cu ajutorul burselor organizate: Bursa de Valori din New York (NYSE),
Bursa Americană a Titlurilor de Valoare (AMEX).
2.Piața extrabursieră: o piață decentralizată și computerizată, cu dealearo diferiți, ce realizează tranzacțiile
de vînzare –cumpărare a acțiunilor. În SUA au loc în cadrul NASDAQ –
Asociația Națională a Dealerilor Titlurilor de Valoare cu Cotații Automatizate
(cuprinde peste 5000 companii, printer care Microsoft și Apple)

3
Dealeri: din engleză “la ghișeu”, istoric provenind de la faptul că acțiunile ca și alte produse se comercializau
la ghișee.

Piața obligațiunilor (piața secundară) – reprezintă cadrul unde se realizează procesul de vînzare-cumpărarr
a obligațiunilor, banii ajungînd de la oameni la deținătorii de obligațiuni, și nu la firmele
care le-au emis. Oamenii își pot revinde hîrtiile de valoare (obligațiunile) altor oameni.
Emitenții de noi obligațiuni sunt: Societățile comerciale (firmele) și Statul.
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) este un organ de stat responsabil pentru reglementarea
tranzacțiilor pe piața titlurilor de valoare și care are rolul de a preveni fraudele.
Prospectul emisiunii rep. o delcarație financiară a firmei, prezentată publicului la orice emisie nouă a titlurilor
de valoare.
Spor de capital – diferența de prețuri cînd cumpărăm/vindem acțiunile.
Fondurile de investiții: - concentrează sume mari de bani, cumpără acțiuni ale mai mulltor societăți pentru a
distribui riscul investițiilor;
-au diverse obiective, percep taxe diferite, variază ca performanță.

S-ar putea să vă placă și