Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
Fabula Cuiul de Tudor Arghezi
CUIUL
Într-o vreme, la-nceput
Și-ntr-un leat nemaiștiut, Care, nu pot să însemn, Casele erau de lemn Și ulucile de scînduri, Ca și azi, întinse rînduri, Puse strîmb și cap în cap Și proptite cu proțap. Dar zburau cu fiecare Vînt mai tare, Case, garduri și pătule ; Și în timpurile toate Grijile erau destule. Le-adunai împrăștiate Și-ncepea din nou și iar Truda muncii în zadar, Ca să scoli din clătinare Iarăș doagele-n picioare Și din nou să le anini Cu te miri ce rădăcini.
Năzdrăvan, cum altul nu-i,
Un băiat al nimănui Născoci, atunci, un cui. Și l-a scos și arătat. Cuiul nou o săptămînă A umblat din mînă-n mînă.
A fost strîns și pipăit,
Pus pe limbă, mirosit, Niciun om nu înțelege Cuiul țeapăn cum să lege, Fără funii și curele, Scîndurile între ele. Năzdrăvanul și golanul Îl înfipse cu ciocanul. Zice unul : - ,,Dragul meu, Așa cui făceam și eu, Poate chiar mai dichisit, Însă, vezi, nu m-am gîndit”.