Tema 4.

Limitarea propagării incendiilor. Încăpere tampon. Tambur deschis.

Perete, planșeu rezistent la foc

LIMITAREA PROPAGARII FOCULUI SI A FUMULUI

Dispoziții generale
Elementele de construcții, pereți și planșee utilizate pentru limitarea propagării incendiilor și
a efectelor acestora, precum și a exploziilor, sunt de tipul:
- antifoc (AF);
- rezistente la foc (RF);
- rezistente la explozie (RE);
- etanșe la foc (EF).
Protecția golurilor funcționale din aceste elemente de construcții, se realizează, după caz, cu
uși, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburi deschiși, alcătuite și dimensionate conform
normativului P 118/1999.
În funcție de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spațiile pe care le desparte,de
regulă, pereții trebuie să reziste la foc conform tabel 2.4.2., dacă prevederile normativului nu
stabilesc alte condiții.
Tabel 2.4.2.

Densitatea sarcinii termice (q) (MJ/m2) Rezistenta la foc minima admisa (ore, minute)
< 210 30 minute
210 - 420 1 ora
421 - 630 2 ore
631 - 840 3 ore
841 - 1260 4 ore (3 ore)*
1261- 1680 5 ore (3 ore)*
1681 - 2940 6 ore (3 ore)*
> 2940 7 ore (3 ore)*
NOTA: *) Valoarea din paranteze se aplica in toate cazurile în care se prevăd instalații automate de
stingere a incendiilor.
Elemente antifoc și protecția golurilor din acestea (AF)
Pereti antifoc
Pereții antifoc se executa din materiale C0 (CA1), astfel amplasați, alcătuiți și dimensionați
încât să reziste la efectele incendiilor din compartimentele de incendiu pe care le separă.
Pereții antifoc trebuie să îndeplinească în caz de incendiu funcția de compartimentare,
păstrându-și stabilitatea, rezistenta mecanică și capacitatea de izolare termică pe timpul normat, în
funcție de densitatea sarcinii termice conform tabelului 2.4.2, dar cel puțin 3 ore.
În clădirile parter și în cazurile precizate în normativ, compartimentarea antifoc se poate
realiza prin pereți C0 (CA1) care asigură numai rezistență la foc prevăzută la art. 2.4.2.
În construcțiile cu structuri din beton armat sau metalice, pereții antifoc pot fi înglobați direct
în aceste structuri, care vor fi astfel executate sau protejate încât să aibă rezistență la foc cel puțin
egală cu cea necesară pentru pereții antifoc respectivi.
Pereții antifoc care separă, pe anumite porțiuni ale lor, spații cu pericol de explozie, trebuie
să îndeplinească pe aceste porțiuni și condițiile prevăzute pentru pereții rezistenți la explozie.
Nu se admite încastrarea în pereții antifoc a planșeelor sau a elementelor constructive care au
rezistența la foc mai mică de 2 ore, permițându-se numai rezemarea acestora (liberă sau articulată).

1
Rezemarea grinzilor metalice pe pereți antifoc se realizează astfel încât grinda dilatată să nu dea
împingeri laterale în peretele antifoc.
Rosturile dintre pereții antifoc și planșee, stâlpi, acoperișuri și pereții exteriori ai construcției,
se etanșează cu materiale care să asigure o rezistență la foc de cel puțin 1 ½ ore.
Pereții antifoc trebuie să depășească planul exterior al acoperișurilor, luminatoarelor,
pereților din clasa de combustibilitate C3 sau C4 (CA2c,d), pe care îi intersectează, astfel:
- 0,60 m (măsurat pe verticală), față de orice astfel de element combustibil al acoperișurilor și
luminatoarelor aflate la mai puțin de 4,00 m distanță de peretele antifoc, inclusiv a acoperișurilor cu
suport din tablă și termoizolație și/sau hidroizolație necombustibile.
-0,30 m (măsurat pe orizontală) față de pereții exteriori și streșini din clasa de
combustibilitate C3 sau C4, respectiv (CA2 c,d).
Depășirea de către pereții antifoc a planului acoperișurilor cu învelitoare și termoizolație
executate din materiale combustibile montate pe placa din beton armat, precum și a acoperișurilor
executate în întregime din materiale C0 (CA1), nu este obligatorie.
Pereții rezistenți la foc cu rol de pereți antifoc prevăzuți la art. 2.4.5, trebuie să depășească
planul exterior al acoperișurilor, luminatoarelor, pereților, etc. combustibili pe care îi intersectează,
conform prevederilor stabilite pentru pereții antifoc.
Pe acoperișuri, pe o distanță de cel puțin 4,00 m în ambele părți ale peretelui antifoc sau
rezistent la foc, luminatoarele trebuie să fie din materiale C0 (CA1), fixe și cu geam armat (fără
ochiuri mobile).
Depășirea planului acoperișurilor, al streșinilor sau a pereților combustibili C3 sau C4
(CA2c,d), poate fi înlocuită prin fâșii C0 (CA1) de acoperiș, streașina sau respectiv de perete, cu
lățimea de cel puțin 6,00 m.
În cazul clădirilor cu înălțimi diferite, de regulă, pereții antifoc se prevăd la construcția cea
mai înaltă, pe toata înălțimea acesteia sau pe cel puțin 8,00 m înălțime față de construcția mai joasă.
Se admite prevederea pereților antifoc la construcția mai joasă dacă aceasta este astfel
alcătuită încât incendiul să nu se poată propaga prin depășirea peretelui antifoc. În acest sens, pe
distanța de 6,00 m de la construcția mai înaltă, porțiunea de clădire mai joasă trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
- acoperișul (terasa) să fie fără goluri, cu rezistența la foc de minimum 1ora și învelitoare C0
(CA1) sau protejată cu materiale C0 (CA1) (șapă de ciment slab armată, dale, pietriș, zgura, mortar
de perlit, etc);
- încăperile din porțiunea respectiva să fie prevăzute cu instalații automate de stingere a
incendiilor, atunci când densitatea sarcinii termice din interiorul lor depășește 840 MJ/mp.
Pereții antifoc se amplasează astfel încât să se evite posibilitățile de propagare a incendiului
dintr-un compartiment de incendiu în altul, prin golurile neprotejate din pereții exteriori, dispuse la
colțurile intrânde ale construcțiilor, sau prin incendierea unor construcții combustibile amplasate în
vecinătate.
În cazurile în care pereții antifoc sunt amplasați la colțurile intrânde ale clădirilor în forma de
L sau U, golurile din pereții exteriori adiacenți se dispun astfel încât distanța dintre ele să fie de cel
puțin 4,00 m. Atunci când se prevăd goluri funcționale în această porțiune, se consideră protejate
dacă sunt cu tâmplărie fixă C0 (CA1) și geam armat, ori cu elemente de închidere rezistente la foc 45
minute, prevăzute cu autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
Străpungerea pereților antifoc cu elemente metalice este admisă, dacă se iau măsuri împotriva
transmiterii căldurii prin conductibilitate (alegerea unor trasee judicioase, îndepărtarea materialelor
combustibile, protejarea locala a elementelor metalice, etc.). Golurile din jurul elementelor metalice
se vor realiza astfel încât să permită dilatarea libera a acestora și se etanșează cu materiale C0 … C2
(CA1 … CA2b), care să asigure o rezistență la foc de minimum 1 ½ ore.
Traversarea pereților antifoc de către conducte, canale de ventilare, conductoare și cabluri
electrice, este admisa numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

2
 - spațiile libere în jurul conductelor, cablurilor și conductoarelor electrice, etc., (inclusiv
cele pozate în canale), se închid cu materiale C0 (CA1), asigurându-se rezistența la foc egală cu cea
a peretelui;
- canalele de ventilare ce trec prin perete vor fi incombustibile, iar golul dintre perete și
acestea se etanșează cu materiale C0 (CA1), rezistente la foc cel puțin 1 ½ ore;
- trecerea conductelor și a canalelor de ventilare se realizează astfel încât să nu producă
dislocări ale unor porțiuni de perete datorită dilatării lor sub efectul creșterilor de temperatură;
- canalele de ventilare se prevăd cu sisteme de obturare, cu închidere automată în caz de
incendiu (clapete antifoc cu rezistenta la foc min. 1 ½ ore);
- se asigură evitarea aprinderii materialelor combustibile din vecinătatea canalelor de
ventilare și a conductelor metalice, datorită căldurii transmise prin conductibilitate (trasee
corespunzătoare, termoizolare, etc.).
Protecția golurilor din pereții antifoc
Pereții antifoc, de regulă, se realizează fără goluri. Practicarea unor goluri în acești pereți se
admite numai atunci când activitatea sau funcționalitatea impun prevederea lor (pentru circulație,
transport, supraveghere, etc.) și sunt protejate corespunzător prevederilor normativului.
Suprafața totală admisă de goluri nu trebuie să fie mai mare de 25 % din cea a peretelui
antifoc în care sunt practicate.
Golurile de circulație, transport, supraveghere, etc. din pereții antifoc și, după caz, planșee
antifoc, se protejează obligatoriu cu elemente corespunzătoare, care pot fi: uși, obloane,cortine,
încăperi tampon sau tamburi deschiși antifoc, realizate conform normativului (la planșee se utilizează
numai obloane sau chepenguri).
Uși, obloane, cortine antifoc
Golurile funcționale din pereții antifoc trebuie protejate cu uși antifoc, având rezistența la foc
1 ½ ore și echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, în
funcție de cerințele funcționale.
Ușile antifoc și sistemele lor de închidere, trebuie să îndeplinească condițiile din
reglementările tehnice specifice.
Obloanele antifoc și cortinele de siguranță antifoc, se alcătuiesc și realizează, în general,
similar cu ușile antifoc.
Încăperi tampon antifoc
În cazul când datorită unor condiții funcționale, protecția golurilor din pereții antifoc nu se
poate realiza prin uși, obloane sau cortine antifoc, golurile se pot proteja prin încăperi tampon
antifoc.
Pereții și planșeele încăperilor tampon antifoc trebuie să fie CO (CA1) și rezistenți la foc cel
puțin 1 oră.
Se recomandă ca amplasarea încăperilor tampon să se facă alipit peretelui antifoc și să fie
dispuse spre spațiile cu densitatea sarcinii termice mai mică.
În pereții încăperilor tampon se admite practicarea numai a golurilor strict necesare pentru
circulație. Pentru realizarea ventilării sau evacuării fumului din încăperile tampon se pot realiza
goluri în pereți sau planșee.
Golurile pentru circulație practicate în pereții încăperilor tampon antifoc, se protejează cu uși
rezistente la foc cel puțin 45 minute, prevăzute după caz, cu dispozitive de autoînchidere sau cu
închidere automată în caz de incendiu.
Tamburi deschiși antifoc
În cazuri excepționale, când datorită necesităților funcționale, protecția golurilor din pereții
antifoc nu se poate realiza cu uși, obloane, cortine sau încăperi tampon antifoc, pot fi prevăzuți
tamburi deschiși antifoc.

3
 Tamburii deschiși antifoc trebuie să aibă lățimea egală cu cea a golului protejat, iar lungimea
totală de minimum 4,00 m. Amplasarea lor poate fi făcută alipit peretelui antifoc sau în ambele părți
ale acestuia.
Pereții și planșeele tamburului deschis antifoc trebuie să fie realizați din materiale C0 (CA1),
fără goluri și cu rezistența la foc de minimum 1 oră.
În tamburii deschiși trebuie să se prevadă sprinklere sau drencere cu acționare automată în caz de
incendiu, amplasate câte unul la fiecare 1 m2 de suprafața orizontală a tamburului.
Planșee antifoc
Planșeele antifoc sunt elemente de construcție orizontale sau înclinate care delimitează
volume închise din construcții înalte și foarte înalte (compartimente de incendiu constituite din unul
până la trei niveluri succesive cu aria desfășurată prevăzută în normativ), sau separă funcțiuni cu
riscuri mari de incendiu.
Planșeele antifoc se realizează din materiale C0 (CA1), cu rezistența la foc minimum 2 ore și
fără goluri sau cu goluri strict funcționale, protejate conform normativului.
Elemente rezistente la foc și protecția golurilor (RF)
Pereți si protecția golurilor
Condițiile minime și de rezistență la foc pentru pereții rezistenți la foc, sunt stabilite în
prezentul normativ, precum și în reglementările tehnice de specialitate.
Pentru cazurile în care reglementările nu prevăd condiții speciale, combustibilitatea și
rezistența la foc a acestor pereți se stabilește prin documentația tehnico-economică în funcție de
gradul de rezistență la foc al construcției, densitatea sarcinii termice a încăperilor și rolul de separare
al pereților.
Golurile de circulație funcțională practicate în pereții rezistenți la foc se protejează
corespunzător condițiilor precizate în normativ și în reglementările tehnice de specialitate.
Planșee și protecția golurilor
Planșeele pot constitui elemente de întârziere a propagării incendiilor în interiorul unui
compartiment de incendiu, numai atunci când sunt rezistente la foc conform prevederilor
normativului și nu au goluri, sau dacă golurile practicate în ele sunt protejate cu elemente de
închidere corespunzătoare.
Condițiile privind combustibilitatea și rezistența la foc a planșeelor folosite pentru a separa
între ele spații cu funcțiuni importante și încăperi cu risc mare de incendiu, precum și ale planșeelor
care delimitează căi de evacuare, sunt cele prevăzute în normativ si în reglementări de specialitate.
Golurile funcționale din planșeele intermediare rezistente la foc, care constituie elemente de
întârziere a propagării focului, se protejează prin elemente rezistente la foc, prevăzute după caz, cu
dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
În cazuri justificate când nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protecția golurilor poate
fi asigurată numai prin prevederea pe conturul golului (sub planșeu), a unor ecrane C0 (CA1) și
perdele de apă cu intrare în funcțiune automată în caz de incendiu, sau alte sisteme de protecție
agrementate tehnic.
În clădirile cu pod, de gradul I…III de rezistență la foc golurile prevăzute în planșeele spre
pod se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute.
Separarea porțiunilor mansardate ale construcției, față de poduri ale acesteia se realizează cu
pereți C0 (CA1) rezistenți la foc minimum 2 ore, iar golurile de comunicare funcțională din aceștia
se protejează cu uși rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere
sau închidere automată în caz de incendiu.
Elemente rezistente la explozie și protecția golurilor (RE)
Elementele de separare față de restul construcției, a încăperilor cu pericol de explozie
(categoriile A (BE3a) si B (BE3b) de pericol de incendiu), vor fi C0 (CA1) și rezistente la explozie.

4
 Separarea încăperilor sau spațiilor cu pericol de explozie față de alte încăperi cu riscuri,
categorii de pericol sau destinații din clădire, inclusiv față de încăperile tampon, trebuie să se facă
prin pereți și planșee rezistente la explozie, alcătuite și realizate conform normativului.
Alcătuirea și dimensionarea pereților rezistenți la explozie se determina prin calcul astfel
încât aceștia să nu se prăbușească sub efectul suprapresiunii care se produce în încăperile respective,
funcție de suprafețele de decomprimare asigurate (ferestre, panouri, luminatoare, acoperișuri
zburătoare, trape, etc.).
Pereții rezistenți la explozie trebuie să împiedice și propagarea incendiului din spațiile
învecinate spre încăperile cu pericol de explozie, rezistența lor la foc fiind stabilită în funcție de
densitatea sarcinii termice a încăperilor respective.
Practicarea unor goluri în pereții rezistenți la explozie nu este admisă decât în cazuri
excepționale, impuse de necesități funcționale și numai dacă sunt protejate corespunzător
prevederilor din prezentul normativ.
Străpungerea pereților rezistenți la explozie de către conducte, conductori sau cabluri
electrice, se admite numai în cazuri de strictă necesitate funcțională, cu condiția respectării
prevederilor normativului.
Golurile de comunicare funcțională prevăzute în pereții rezistenți la explozie, se protejează
prin încăperi tampon antiex, și numai în cazuri excepționale justificate tehnic prin tamburi deschiși
antiex. Aceeași prevedere se aplică și pentru comunicarea între încăperi cu pericol de explozie, în
cazurile în care comunicarea directă ar prejudicia siguranța sau atunci când încăperile sunt situate în
compartimente de incendiu diferite.
Încăperile tampon și tamburii deschiși antiex prevăzuți în pereții rezistenți la explozie, se
realizează similar celor de la pereții antifoc, recomandându-se ca pereții și planșeele acestor încăperi
să fie amplasate spre spatiile mai puțin periculoase. Ușile încăperii tampon antiex vor avea asigurate
în afara de cerințele prevăzute la art. 2.4.28 și măsuri specifice de protecție astfel încât prin
manevrare să nu producă scântei capabile să inițieze aprinderea amestecurilor explozive respective.
La încăperile tampon și tamburii deschiși antiex ce separă spații în care se produc degajări de
gaze, vapori sau praf cu pericol de explozie, trebuie să se ia măsuri pentru ca în timpul exploatării
normale să se împiedice trecerea acestora dintr-o parte în cealaltă.
Pentru planșeele rezistente la explozie, se vor respecta prevederile referitoare la alcătuire,
dimensionare și celelalte condiții stabilite pentru pereții rezistenți la explozie.
Planșeele și elementele lor de susținere vor fi astfel dimensionate și realizate încât să nu fie
aruncate de suflul exploziei.
Elemente etanșe la foc (EF)
Elementele etanșe la foc (EF) se prevăd în cazurile, condițiile și în conformitate cu
normativul și reglementările de specialitate.
Pentru ca un element să fie considerat etanș, trebuie să îndeplinească condițiile normate de
etanșeitate stabilite în reglementările tehnice.