UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE

POLITEHNICA BUCUREȘTI
CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI
PSIHOLOGIE
PROGRAMUL DE STUDII: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Mijloace de învățământ utilizate în predarea-învățarea istoriei

la clasa a IV-a

CÂMPULUNG
2023
Cuprins
1 Introducere........................................................................................................... 3
2 Clasificarea mijloacelor de învățământ................................................................ 3
3 Funcțiile mijloacelor de învățământ..................................................................... 4
4 Eficienţa mijloacelor de învăţământ în procesul de predare-învăţare................. 6
5 Exemple de mijloace de învățământ..................................................................... 6
6 Bibliografie .......................................................................................................... 8

2
 Mijloace de învățământ utilizate în predarea-învățarea istoriei la clasa a IV-a

Introducere
Termenul de mijloc de învăţământ desemnează resursele materiale
concepute şi realizate pentru activitatea de predare-învăţare-evaluare, pe care
profesorul le utilizează pentru a facilita perceperea, înţelegerea, fixarea şi consolidarea
cunoştinţelor şi abilităţilor practice. Mijloacele de învăţământ pentru studiul istoriei
reprezintă un ansamblu de resurse şi instrumente materiale şi tehnice folosite de
profesori în predare şi de elev în învăţare, pentru realizarea obiectivelor stabilite de
programele şcolare la acest obiect de învăţământ. Mijloacele de învăţământ, prin
potenţialul pedagogic, presupun principii care le asigură funcţii speciale în raport cu rolul
dominant în activitatea didactică. Principiile au în vedere activizarea procesului de
cunoaştere, prin solicitarea memoriei şi a interesului pentru problemele prezentate.

Clasificarea mijloacelor de învățământ

Există mai multe clasificări ale mijloacelor de învăţământ, după rolul pe care îl au în
activitatea didactică sau după natura lor.
După rolul pe care îl au în activitatea didactică se împart în:
-mijloace de învăţământ pentru comunicare;
-mijloace de învăţământ pentru investigaţie;
-mijloace de învăţământ pentru exersare şi formare de deprinderi profesionale;
-mijloace de învăţământ pentru raţionalizarea timpului orei de istorie;
-mijloace de învăţământ pentru evaluare.
În esenţă, acestea au în vedere interdependenţele pe care le creează în actul didactic, prin
funcţiile didactice îndeplinite.
După natura lor, există mijloace de învăţământ: obiectuale, scrise, audiovizuale, de
asemenea, machete, mulaje, tablă magnetică.
- Mijloacele scrise sunt elaborate de profesori, de elevi, de instituţii specializate,
dezvoltând activitatea individuală sau de grup prin: texte,cărţi, manuale, planşe, tablouri,
albume, dicţionare etc.
- Mijloacele audio-vizuale cuprind un ansamblu de materiale, care stochează o

3
informaţie (în cazul nostru o informaţie istorică), şi de echipamente tehnice care redau
imagini şi sunete pentru o recepţionare individuală sau colectivă, pe cale vizuală, auditivă,
sau pe ambele căi concomitent. Este foarte important ca profesorul de istorie să
cunoască potenţialul didactic al mijloacelor de învăţământ şi tehnicile de acţionare a
mijloacelor audio-vizuale. Valoarea pedagogică este dată de eficienţa lor în realizarea
obiectivelor pedagogice. Mijloacele audio-vizuale au o forţă de comunicare şi demonstrare
deosebită,operaţionează procesele gândirii, realizează în esenţă un învăţământ formativ.
Mijloacele audio-vizuale se împart în:
1. Mijloace tehnice vizuale: epiproiectorul pentru suporturi opace, fotografii,scheme, desene,
epidiascopul pentru diapozitive şi diafilme,aspectomatul şidiastorul pentru proiecţia
diapozitivelor, aparatul de filmat,retroproiectorul pentru folii transparente, video-
documentarul pentru citit microfilme (în cazul datelor istorice microfilmate),
videocasetofonul, copact-discul.
2. Mijloace tehnice auditive: casetofonul, magnetofonul, radioul, pickup-ul pentru discuri,
hard-discul pentru calculatorul electronic.

Funcțiile mijloacelor de învățământ

 Funcţia de comunicare a informaţiilor istorice.
Mijloacele de învăţământ folosite în predarea-învăţarea conţinuturilor istorice transmit
informaţii despre fapte, fenomene istorice, evenimente,evoluţii, concepte, noţiuni etc. Cu
ajutorul lor, elevii asimilează mai uşor cunoştinţele istorice şi îşi consolidează sistemul de
noţiuni,concepte, judecăţi despre cauzele evenimentelor istorice, evoluţia lor, consecinţe.
Dintre mijloacele de comunicare a informaţiei istorice, menţionăm mijloacele
audio-vizuale care asigură, în proporţie de 30-60%, reţinerea mesajului vizual, cu o
diferenţiere cuprinsă între 20% pentru mesajele vizuale şi 30% pentru mesajele auditive.
Pentru unele mijloace de învăţământ, cum sunt documentele istorice, fotografiile,
atlasele, manualul, tabla, creta,schema la tablă, nu există studii în ceea ce priveşte
calitatea receptării mesajului. Experienţa didactică consemnează importanţa acestora, cu
avantaje şi dezavantaje.Pentru comunicarea informaţiei istorice pot fi folosite
diapozitive, diafilme, foi transparente, benzi magnetice, discuri, montajeaudio-vizuale, casete
video, filme didactice, emisiuni TV. Prin intermediul mijloacelor de comunicare a
informaţiei, elevii obţin informaţii corecte, deoarece cu ajutorul acestora profesorul prezintă
situaţii problemă, studii de caz etc, care pot fi analizate în clasă.

4
  Funcţia de substituire
Această funcție constă în faptul că mijloacele de învăţământ substituie realitatea istorică într-
o manieră proprie. Prin imagini,modele etc.,asigură observarea în grup, oferă posibilitatea
elevului de a explora realitatea substituită, de a investiga spaţiul istoric, cauzele unor
evenimente.Mijloacele de comunicare audio-vizuale măresc curiozitatea reconstituiriiunor
evenimente istorice din trecut. Exemplu: filmele pe teme istorice, filmele de
arhivă,diapozitivele cu monumente istorice etc.
 Funcţia de motivare a învăţăturii (stimulatoare)
Constă în capacitatea mijloacelor de învăţământ dirijate de profesor de a provoca,dezvolta şi
stimula motivaţia învăţării. Cu ajutorul lor, profesorul de istorie reuşeşte să prezinte în mod
atrăgător, captivant, tema avută în dezbatere în procesul de predare-învăţare (lecţii).
Motivaţia învăţării temei „Arta Renaşterii” este stimulată prin diapozitive, albume despre
arta din această epocă. Prezentarea unei casete video despre piramide, construcţiile
megalitice et, dezvoltă curiozitatea, motivaţia învăţării, îndeamnă la cercetare şi studiu
individual, despre lumea antică.
 Funcţia formativă
Această funcție se valorifică în predarea-învăţarea istoriei prin capacitatea mijloacelor audio-
vizuale de a stimula analiza, sinteza, comparaţia.Un film didactic prezintă un eveniment
istoric, activează atenţia,curiozitatea,interesul de cunoaştere, formează convingeri despre
război,evenimente istorice, evoluţii statale etc.
 Funcţia estetică
Constă în faptul că, prin mijloace de învăţământ specifice, se dezvoltă capacitatea elevilor de
a aprecia, înţelege şi evalua esteticul realităţii obiective. Exemplu: evaluarea realităţii despre
monumente istorice.
 Funcţia ergonomică (funcţia de realizare a efortului în activitatea de predare-
învăţare)
Este capacitatea mijloacelor de învăţământ de a transmite un volum mare de informaţii într-
un timp scurt. Folosirea unor mijloace de învăţământ cât mai diversificate în activitatea la
clasă oferă profesorului de istorie cadrul necesar unor activităţi eficiente, cu valenţe
educative deosebite.
 Funcţia de evaluare a randamentului şcolar
Această funcție oferă posibilitatea profesorului de istorie de a obţine informaţii referitoare la
rezultatele instruirii,cunoştinţe stocate (ex.: pe calculator), capacităţi şi deprinderi dobândite

5
de elevi. Diapozitive cu imagini, mijloacele audio-vizuale pot crea în lecţii, sub
îndrumarea profesorului de istorie, situaţii-problemă, în care elevii sunt puşi să dentifice şi să
compare diferite evenimente istorice.

Eficienţa mijloacelor de învăţământ în procesul de predare-învăţare

Eficienţa mijloacelor de învăţământ în procesul de predare-învâţare depinde de calitatea lor,
de modul cum sunt integrate înlecţiile de istorie, în activitatea didactică.Eficienţa presupune:
-o selecţionare raţională a mijloacelor de învăţământ în obiectivele pedagogice;
-adaptarea riguroasă la sarcinile de învăţare;
- interdependenţele lor, condiţionarea reciprocă;
-stabilirea obiectivelor urmărite prin folosirea mijloacelor deînvăţământ;
-folosirea mijloacelor de învăţământ pentru crearea unor idei-ancoră ale activităţii educative;
-alegerea momentului folosirii mijlocului de învăţământ în succesiunea lecţiei pentru a forma
la elevi deprinderi practice, a crea motivaţia învăţării pentru dobândirea de noi cunoştinţe;
-folosirea lor pentru evaluarea unor cunoştinţe, deprinderi;
-o pregătire activă, complexă a profesorului de istorie, care începe înainte de activitatea
didactică şi continuă cu procesul de predare-învăţare şi se încheie cu stabilirea concluziilor
desprinse din evaluarea realizărilor obiectivelor stabilite pentru mijloacele audio-vizuale;
-direcţionarea activităţilor de instruire de către profesor, în unele cazuri chiar de elevi;
-folosirea judicioasă, echilibrată, în funcţie de obiectivele lecţiei,a mijloacelor audio-vizuale.
Metodologia integrării depinde de competenţa profesorului de istorie şi de particularităţile
de vârstă ale elevilor, de mijloacele didactice existente în şcoală.Mijloacele de învăţământ
asigură învăţarea la nivelul gândirii logice şi a reflecţiei, oferă posibilitatea de a descoperi
cauzele şi consecinţele, conexiunile şi interferenţele dintre date şi procesul istoric.Folosirea
mijloacelor de învăţământ lărgeşte câmpul de cunoştinţe al elevilor, de la
experimentele directe la cele abstracte.

Exemple de mijloace de învățământ:

1. Mijloace obiectuale: obiectele arheologice (unelte de muncă, arme, monede şi
medalii, podoabe, ceramică), colecţionate de profesori sau elevi,sunt mijloace pentru
obţinerea unor informaţii referitoare la epoci,perioade, culturi arheologice. De
asemenea, diferite obiecte istorice,arme, hărţi de epocă, trebuie inventariate şi stocate în
cabinetul de istorie. Ele reprezintă realităţi istorice autentice şi intensifică motivaţia
pentru cunoaştere.

6
2. Mijloace grafice. Istoria conţine evenimente care trebuie încadrate în timp şi spaţiu.
Mijloacele grafice concretizează spaţiul istoric şi geografic,timpul istoric, detaliază şi
generalizează fenomene şi evenimente istorice. Reprezentările cartografice cu
conţinuturi istorice sunt expresii grafice ale analizelor istorice asupra unei ţări,
culturi,localităţi, evenimente istorice, aşezări umane. Hărţile, care prezintă spaţii
istorice, evenimente localizate geografic etc., sunt diferite și sunt realizate de edituri sau
confecţionate de profesori şi elevi. Simbolurile istorice dar şi geografice permit
interpretarea hărţilor istorice, cunoaşterea unor evoluţii şi procese istorice. Atlasele sunt
culegeri de hărţi, elaborate pe epoci, culturi,evenimente, ţări, tematici istorice. Ştiinţa
istorică a creat atlase care prezintă hărţi istorice şi geografice, dar şi imagini
reprezentativeale unor culturi, civilizaţii, cu comentarii şi imagini adecvate etc.(Exemplu:
Atlasul biblic, Atlasul lumii antice.)
3. Mijloace audio-vizuale. Epiproiectorul este utilizat pentru epiproiecte în condiţii de
camuflaj. Acesta proiectează prin reflexie (fotografii, modele,diagrame, scheme etc. ce
prezintă evenimente istorice, personaje,documente istorice, monumente istorice etc.).
Adaptarea distanţei de proiecţie este esenţială pentru claritatea imaginii. Imaginile sunt
stabilite în ordine, în funcţie de conţinuturile lecţiilor, fiind urmate de comentarii ale
elevilor sau profesorului. Imaginile expuse permit dialogul elev-elev, profesor-elev,
dezvoltând un spirit de cooperare în activitatea didactică. Proiecţia se face pe un ecran ferit
de lumină naturală în timpul derulării. Va fi plasat frontal, cu o înclinaţie de 20-30 grade spre
interiorul sălii de clasă. Epiproiectorul este folosit pentru dioproiecţie, adică proiecţie prin
transparenţă a documentelor şi imaginilor istorice. Dioproiecţia se realizează cu o gamă largă
de operaţii. Diostarul şi aspectomatul sunt alte aparate care necesită o pregătire a
profesorului în ceea ce priveşte funcţionarea şi folosirea lor. Casetofonul şi magnetofonul
redau sunete înregistrate iar profesorul foloseşte înregistrările pentru a aprofunda şi explica
evenimentele istorice. Elevii sunt învăţaţi cum să noteze ideile semnificative din conţinutul
audiat. Radioul poate fi utilizat pentru audierea de reportaje cu subiect istoric sau de
evenimente contemporane care devin istorice. Videocasetofonul, filmele didactice, artistice,
istorice, televiziunea au valenţe educative deosebite, dezvoltă capacitatea de
sinteză,permit sesizarea cauzelor unui eveniment istoric, elementele caracteristice ale
unei culturi sau civilizaţii iar colecţiile de diapozitive cuprind imagini despre istoria naţională
şi universală.

7
Bibliografie
1. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/204-207_9.pdf data 16.10.2023 0ra 22:30
2. https://www.academia.edu/5684084/102401596_didactica_istoriei_2012 data 16.10.2023
ora 23:10
3.https://www.academia.edu/7294695/METODICA_PRED%C4%82RII_ISTORIEI data
17.10.2023 ora 01:10
4. Cucoș, Constantin, (2014) Pedagogie Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Polirom,
Iași
5. Jinga, Ioan, Istrate, Elena, (2008), Manual de pedagogie Editura ALL, București
6. Păun, Ioan, (2007), Didactica Istoriei, Editura Corint, București