Sari la conținut

Eugène Delacroix

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eugène Delacroix
Date personale
Născut[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Charenton-Républicain, Seine, Franța[9] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Paris, Al Doilea Imperiu Francez[9][10] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise[11]
tombeau d'Eugène Delacroix[*][[tombeau d'Eugène Delacroix |​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
PărințiCharles-François Delacroix[*][[Charles-François Delacroix (diplomat francez)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCharles-Henri Delacroix[*][[Charles-Henri Delacroix (French general (1779-1845))|​]]
Henriette de Verninac[*][[Henriette de Verninac (French politician's daughter)|​]][12] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[13][14] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
diarist[*]​
litograf[*]​
fotograf
desenator[*]​
muralist[*]​
architectural draftsperson[*][[architectural draftsperson (drafter of technical drawings of buildings)|​]]
pastelist[*]​
artist vizual[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiAlger[9]
Oran[9]
Nohant-Vic[9]
Paris[9]
Maroc[9]
Algeciras[9]
Sevilla[9]
Londra[9] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[15][16] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Lycée Louis-le-Grand, lycée Pierre-Corneille de Rouen[*][[lycée Pierre-Corneille de Rouen (public school in Rouen, France)|​]]  Modificați la Wikidata
PregătirePierre-Narcisse Guérin  Modificați la Wikidata
Profesor pentruJoseph Guichard[*]​, Charles Cournault[*][[Charles Cournault (pictor francez)|​]], Étienne-François Haro[*][[Étienne-François Haro (pictor francez)|​]], Pierre Grivolas[*][[Pierre Grivolas (pictor francez)|​]], Maurice Sand[*][[Maurice Sand (French illustrator and writer (1823-1889))|​]][1], Gustave Lassalle-Bordes[*][[Gustave Lassalle-Bordes (pictor francez)|​]], Charles Jean Richardot[*][[Charles Jean Richardot |​]][2]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăromantism[3]  Modificați la Wikidata
Opere importantePui de tigru jucându-se cu mama sa[*]​, Libertatea conducând poporul, Captivitatea în Babilon[*]​, Măcelul din Chios  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ (din )
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ (din )
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ (din )  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ferdinand Victor Eugène Delacroix (n. , Charenton-Républicain, Seine, Franța – d. , Paris, Al Doilea Imperiu Francez) a fost un important pictor francez din perioada romantismului, precursor și afiliat timpuriu al impresionismului și unul din precursorii și teoreticienii divizionismului.

Viața

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în localitatea Charenton Saint-Maurice, de lângă Paris.

În 1805 moare tatăl artistului, Charles Delacroix, prefect de Bordeaux. Familia se mută la Paris. Micul Eugène începe studiile la Liceul Imperial. Primește o aleasă educație în spirit clasic – Homer, Dante, Byron, Diderot, Montesquieu, Montaigne- face scrimă și continuă studiile muzicale.

În anul 1814, Eugène își pierde și mama - moartea ei duce la destrămarea rapidă a familiei Delacroix. La cei 16 ani ai săi, Eugène se mută în casa surorii și a cumnatului său.

Se îndrăgostește de camerista Elisabeth Salter, de origine engleză. Pentru a-i putea scrie, pictorul învață limba engleză, lucru care-i va permite mai târziu să-i citească pe Shakespeare și pe Byron în original. Delacroix este, cu siguranță, nestatornic în sentimente. În anul 1822, o cunoaște pe iubita prietenului său apropiat, Soulier.

Cel mai adesea, modelele pe care le are îi devin și iubite. Fermecător și sclipitor, Delacroix place femeilor.

Grație prietenilor săi Charles Nodier (1780-1844) și Victor Hugo (1802-1885), leagă prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (1802-1870), Théophile Gautier (1811-1872) și Alphonse de Lamartine (1790-1869); îi cunoaște pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) și pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869).

În 1822 expune la Salon primul său tablou: Dante și Vergiliu în Infern.

În 1832 călătorește în Maroc. Vizitează Andaluzia, unde studiază pictura spaniolă.

Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primăria Parisului. Pictează și biserici pariziene: Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. În ianuarie 1857 a fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase.

Natura a avut pentru Delacroix o mare însemnătate; adesea își vizitează prietenii care locuiau la sat. Îndeosebi, îi apreciază pe scriitoarea George Sand (1804-1876) și pe Frederic Chopin (1810-1849), pe care îi vizitează la Nohant, în Franța centrală. Acolo lucrează la studii portretistice și florale. Începând cu anul 1844, Delacroix închiriază o casa în Champrosay, la sud de Paris. Acolo îl așteaptă Jenny Le Guillou, "slujnica lui cu inimă mare", care îl va însoți pe pictor până la moarte.

În primăvara anului 1863, o febră mare îl țintuiește pe artist la pat. Moare pe 13 august iar funeraliile au avut loc pe 17 august, în biserica Saint-Germain-des-Près.

Picturi

[modificare | modificare sursă]

Delacroix și contemporanii săi

[modificare | modificare sursă]

Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres (1780-1867) nu-și poate opri un strigăt : "Iată-l și pe lup la stână!". Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influență dăunătoare.

De la Dante și Vergiliu în Infern - debutul artistic la Salon - până la ultimele sale tablouri, creația lui Delacroix este obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepția sa referitoare la arta de a picta, precum și tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacțiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările și-l acuză de "masacrarea mascată a picturii".

Artistului i se reproșează faptul că știe numai să schițeze. Se spune că este un diletant. De la început încă, Delacroix i se opune lui Ingres. Stilurile lor sunt complet diferite : pentru Ingres cel mai important este desenul, în timp ce autorul lui Dante și Vergiliu în Infern acordă atenție în special culorii și tensiunii pe care opera ar trebui s-o degajeze. Delacroix disprețuiește critica ; aprofundează acest univers al picturii în felul său propriu și nu acordă atenție normelor existente, care constrâng.

În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix își găsește deja câțiva apărători, în timp ce tânăra școală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberați de sub jugul convențiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspirație îi este proprie și lui Delacroix, care afirmă : "Nimeni și nimic nu mă împiedică să percep lucrurile așa cum vreau eu".

Izolarea artistului

[modificare | modificare sursă]

Prezentarea la Salon a Morții lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de șapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziții.

Baudelaire descrie astfel această situație: „Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere și mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulțumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură și unde pedanteria joacă domino? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor – evidentă, mare, strălucitoare.”

Victor Hugo scrisese: „Oare fluierăturile proștilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?”

Delacroix în muzeele lumii

[modificare | modificare sursă]
  • Franța
    • Bordeaux – Musée des Beaux-Arts
    • Lille - Musée des Beaux-Arts
    • Lyon – Musée des Beaux-Arts
    • Montpellier – Musée Fabre
    • Nantes – Musée des Beaux-Arts
    • Paris – Louvre, Musée Eugene Delacroix, Musée Orsay, Musée Carnavalet, Musée du Petit Palais, Bibliotheque National, Palatul Burbonilor, Palatul Luxembourg, Biserica Saint Suplice, Biserica Saint-Denis-du-Saint-Sacrement, Biserica Saint-Paul-Saint-Loise
    • Reims – Musée des Beaux-Arts
    • Rouen – Musée des Beaux-Arts
    • Toulouse – Musée des Augustins
    • Tours – Musée des Beaux-Arts
    • Versailles – Musée National du Palais de Versailles
  • Italia
    • Florența – Galleria degli Uffizi
  • Japonia
    • Tokyo – Muzeul National al Artelor Occidentale
  • Rusia
    • Sankt Petersburg – Ermitaj
  • Statele Unite
    • Baltimore – Walters Art Museum
    • Boston – Museum of Fine Arts
    • Chicago – The Art Institute of Chicago
    • Minneapolis – The Minneapolis Institute of Arts
    • New York – Metropolitan Museum of Arts, Brooklyn Museum
    • Washington – National Gallery of Art
  • Suedia
    • Stockholm – Nationalmuseum
  • Ungaria
    • Budapesta – Szepmuveszeti Muzeum

Galerie

[modificare | modificare sursă]
  • Portretul lui Delacroix (atribuit artistului)
    Portretul lui Delacroix (atribuit artistului)
  • African călare – desen (1823)
    African călare – desen (1823)
  • Odaliscă pe un divan - (1825)
    Odaliscă pe un divan - (1825)
  • Libertatea conducând poporul – ulei pe pânză - (octombrie - decembrie 1830)
    Libertatea conducând poporul – ulei pe pânză - (octombrie - decembrie 1830)
  • Marea la Dieppe – cărbune pe carton, 1852
    Marea la Dieppe – cărbune pe carton, 1852
  • Mormântul lui Delacroix din cimitirul Père-Lachaise din Paris
    Mormântul lui Delacroix din cimitirul Père-Lachaise din Paris

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://wepa.unima.org/en/maurice-sand/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://urresearch.rochester.edu/institutionalPublicationPublicView.action?institutionalItemId=3588  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.nga.gov/collection/artist-info.1221.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Eugène Delacroix, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Ferdinand-Victor-Eugène Delacroix, Gran Enciclopèdia Catalana 
  7. ^ a b Ferdinand Victor Eugène Delacroix (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  8. ^ a b Eugenio Delacroix, National Museum of Visual Arts, accesat în  
  9. ^ a b c d e f g h i j RKDartists 
  10. ^ „Eugène Delacroix”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ l'essentiel (în franceză), L'Humanité,  
  12. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  13. ^ LIBRIS, , accesat în  
  14. ^ Konstnärslistan (Nationalmuseum)[*][[Konstnärslistan (Nationalmuseum) (dataset of artists)|​]],   Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  15. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  16. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  17. ^ Muzeul K. H. Zambaccian

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Eugène Delacroix


v • d • m
Romantism
Cultură
Literatură
Muzică
Filozofie și
estetică
Arte vizuale
 « Iluminism
Realism » 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eugène_Delacroix&oldid=16395251