Sari la conținut

Dismas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Tâlharul cel bun)
Tâlharul pocăit
Date personale
Decedat33 d.Hr. Modificați la Wikidata
Ierusalim, Palestina romană⁠(d)[1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa cu moartea (răstignire) Modificați la Wikidata
Ocupațietâlhar[*] Modificați la Wikidata
Venerație
Canonizat, Isus din Nazaret
Sărbătoare25 martie
12 octombrie  Modificați la Wikidata
Sfinți

Dismas, cunoscut și sub numele de Tâlharul pocăit sau tâlharul cel bun, este unul dintre cei doi tâlhari nenumiți din relatarea lui Luca a răstignirii lui Isus din Noul Testament. Evanghelia după Luca îl descrie rugându-l pe Isus să-l pomenească atunci când va ajunge la împărăția sa. Celălalt, cunoscut ca tâlharul nepocăit, îl provoacă pe Isus să se salveze de pe cruce pentru a dovedi că el este Mesia.

El este venerat oficial în Biserica Catolică. Martirologiul Roman plasează pomenirea lui pe 25 martie, de Sărbătoarea Bunei Vestiri, datorită tradiției creștine străvechi[2] că Hristos (și tâlharul pocăit) au fost răstigniți și au murit exact în ziua aniversării întrupării lui Hristos.

Acestui tâlhar i se dă numele Dismas în Evanghelia lui Nicodim și el este cunoscut în mod tradițional în catolicism sub numele de Sfântul Dismas[3] (uneori Dysmas; în spaniolă și portugheză, Dimas). În alte tradiții creștine are alte nume:

Evanghelia după Luca

[modificare | modificare sursă]

Doi oameni au fost răstigniți în același timp cu Isus, unul la dreapta lui și altul la stânga lui (Matei 27:38; Marcu 15:27–28,32; Luca 23:33, Ioan 19:18), ceea ce Evanghelia după Marcu interpretează ca o împlinire a profeției din Cartea lui Isaia 53:12. Potrivit evangheliilor după Matei și, respectiv, Marcu, ambii tâlhari l-au batjocorit pe Isus (Matei 27:44; Marcu 15:32); cu toate acestea, Evanghelia după Luca menționează că:

Icoana ortodoxă rusă a Tâlharului cel bun în rai (Școala din Moscova, c. 1560)

„Adevărat ... astăzi ... în rai”

[modificare | modificare sursă]

Expresia tradusă „Adevărat grăiesc ție astăzi vei fi cu Mine în rai” în Luca 23:43 („Ἀμήν σοι λέγω σήμερον μετ 'ἐμοῦ ἔσῃ ἐν τῷ παραδείσῳ.” [8]) este contestată într-un număr mic de versiuni și comentarii. Manuscrisele grecești sunt fără punctuație, deci atribuirea adverbului „astăzi” verbului „a fi” în fraza „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai” (versiunea majoritară) sau verbului „a spune” în fraza „Adevărat grăiesc ție astăzi, vei fi cu Mine în rai” (versiunea minoritară), depinde de analiza convențiilor cu privire la topică în greaca comună. Majoritatea traducerilor antice ale Bibliei folosesc, de asemenea, versiunea majoritară și doar Evangheliile curetoniene în limba aramaică preiau versiunea minoritară.[9] Drept urmare, unele rugăciuni îl recunosc pe tâlharul cel bun ca fiind singura persoană confirmată ca sfânt - adică o persoană cunoscută că a ajuns în rai după moarte - de Biblie și de Isus însuși. Toma de Aquino a scris:

Tradiții creștine

[modificare | modificare sursă]

Doar Evanghelia după Luca îl descrie pe unul dintre tâlhari ca pocăindu-se, dar nu-i menționează numele.

Augustin de Hipona nu-l numește pe tâlhar, dar se întreabă dacă nu ar fi posibil ca acesta să fi fost botezat la un moment dat.[13]

Cristos și tâlharul de Nikolai Ghe

Potrivit lui Ioan Gură de Aur, tâlharul a trăit în deșert și a jefuit sau a ucis pe oricine a fost suficient de ghinionist să-i treacă prin cale. Potrivit papei Grigore cel Mare, el „era vinovat de sânge, chiar și de sângele fratelui său” (fratricid).[10][11][12]

Tâlharului pocăit nenumit din Evanghelia după Luca i s-a atribuit mai târziu numele Dismas în Evanghelia lui Nicodim, care ar fi fost scrisă parțial în secolul al IV-lea. Numele „Dismas” a fost adaptat dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „apus” sau „moarte”.[3] Numele celuilalt tâlhar este menționat ca Gestas. În Viața tâlharului cel bun (Histoire Du Bon Larron, versiunea franceză 1868, versiunea engleză 1882) din Evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului, Augustin de Hipona afirmă că tâlharul i-ar fi spus copilului Isus: „O, cel mai binecuvântat dintre copii, dacă ar trebui vreodată să vină o vreme când voi râvni la Mila Ta, adu-ți aminte de mine și nu uita ziua de astăzi.”[10][11][12]

Anne Catherine Emmerich a văzut într-o viziune Sfânta Familie „epuizată și neputincioasă”; potrivit lui Augustin de Hipona și lui Petru Damiani, Sfânta Familie l-a întâlnit pe Dismas în aceste circumstanțe.[14] Papa Teofil al Alexandriei (385–412) a scris o Omilie cu privire la Răstignire și la Tâlharul cel Bun, care este o scriere clasică a literaturii copte.

În tradiția ortodoxă coptă, el este numit Demas.[4] Acesta este numele care i-a fost dat în Povestea lui Iosif din Arimateea.[5]

Biserica Catolică îl pomenește pe Tâlharul cel Bun în ziua de 25 martie. În Martirologiul Roman se află următorul text: „Comemorarea tâlharului cel sfânt din Ierusalim, care l-a mărturisit pe Cristos și a fost canonizat chiar de Isus[15] pe cruce în acel moment și a meritat să audă de la el: „Astăzi vei fi cu mine în rai.” O serie de orașe, inclusiv San Dimas, California, sunt numite după el. Există mai multe biserici parohiale numite după el, cum ar fi Biserica Tâlharului cel Bun din Kingston, Ontario, Canada - construită de condamnații de la Penitenciarul Kingston din apropiere, Biserica Sf. Dismas din Waukegan, Illinois, Biserica vetero-catolică Sf. Dismas din Coseley și Biserica Sf. Dismas, Tâlharul cel Bun, o biserică catolică de la unitatea de corecție Clinton din Dannemora, New York.

El este pomenit într-o rugăciune tradițională ortodoxă, înaintea împărtășaniei: „Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă pri­mește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturi­sin­du-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Îm­pă­răția Ta.”.[16]

O icoană care îl prezintă pe Hristos (în centru) care aduce Dismas (în stânga) în Rai: în dreapta se află Porțile Paradisului, păzite de un serafim (Mănăstirea Solovețki, secolul al XVII-lea).

În arta medievală, Sf. Dismas este reprezentat adesea ca însoțindu-l pe Iisus la Coborârea în iad, așa cum este relatat în 1 Petru:3:19–20 și în Crezul apostolic (deși niciun text nu îl menționează pe tâlhar).

În Biserica Ortodoxă, una dintre cântările din Vinerea Mare care amintește despre răstignirea Domnului și despre moartea lui pe Golgota se numește „a Tâlharului celui Bun” (sau „a Tâlharului înțelept”, în slavona bisericească: „Razboinika blagorazumnago”) și vorbește despre cum Hristos i-a dăruit lui Dismas Raiul.[17] Mai multe compoziții ale acestui imn[18] sunt folosite în Biserica Ortodoxă Rusă și formează unul dintre punctele culminante ale slujbei Utreniei din Vinerea Mare.

În piesa Așteptându-l pe Godot a lui Samuel Beckett, personajele principale Vladimir și Estragon discută pe scurt despre neconcordanțele dintre relatările celor patru evangheliști cu privire la cei doi tâlhari. Vladimir concluzionează că de vreme ce numai Luca spune că unul dintre cei doi a fost mântuit, „atunci cel de-al doilea trebuie să fi fost blestemat [...] de ce să-l crezi pe el, și nu pe ceilalți?”[19]

În cultura populară

[modificare | modificare sursă]

Tâlharul este menționat în muzica populară creștină, precum în melodia „Thief” din 1995 a trupei de rock creștin Third Day și în numele trupei de rock creștin Dizmas. El este, de asemenea, naratorul din cântecul controversat „Friday Morning” al lui Sydney Carter.[20]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^  Holweck, Frederick George (). „Feast of the Annunciation of the Blessed Virgin Mary”. În Herbermann, Charles. Catholic Encyclopedia. 1. New York: Robert Appleton Company. 
  3. ^ a b Lawrence Cunningham, A brief history of saints (2005), p. 32.
  4. ^ a b Gabra, Gawdat (). The A to Z of the Coptic Church. Lanham, MD: Scarecrow Press. p. 120. ISBN 9780810870574. 
  5. ^ a b Ehrman, Bart; Plese, Zlatko (). The Apocryphal Gospels: Texts and Translations. New York: Oxford University Press. p. 582. ISBN 9780199732104. a man named demas. 
  6. ^ Metzger, Bruce M.; Ehrman, Bart D. (). The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (ed. 4th). Oxford: Oxford University Press. p. 270. ISBN 978-019-516667-5. 
  7. ^ Renate Gerstenlauer, The Rakh Icon: Discovery of its True Identity, Legat Verlag, 2009 (ISBN: 978-3932942358). Citat pe „The Repentant Thief Who?”. Icons and their interpretation. . Accesat în . 
  8. ^ SBL Greek New Testament. Citat potrivit https://www.biblegateway.com/passage/?search=luke+23%3A43&version=SBLGNT
  9. ^ Metzger, Bruce M. (). A Textual Commentary on the Greek New Testament. Hendrickson Publishers Marketing, LLC. ISBN 978-1-59856-164-7. 
  10. ^ a b c The Life of The Good Thief, Msgr. Gaume, Loreto Publications, 1868 2003.
  11. ^ a b c Catholic Family News, aprilie 2006.
  12. ^ a b c Christian Order, aprilie 2007.
  13. ^ Stanley E. Porter, Anthony R. Cross, Dimensions of baptism: biblical and theological studies, 2002, p. 264: „It is interesting to notice, in this connection, that in his Retractions, Augustine wondered whether the thief might not in fact have been baptized at some earlier point (2.18).” („Este interesant de notat, în această privință, că în Confesiunile sale, Augustin s-a întrebat dacă tâlharul nu ar fi putut fi botezat la un moment dat anterior (2.18)”)
  14. ^ The Life of the Blessed Virgin Mary, from the Visions of Ven. Anne Catherine Emmerich, TAN Books, 1970.(No.2229)/(No.0107).
  15. ^ Clark, John (). „Canonized from the Cross: How St Dismas Shows it's Never Too Late..”. Seton Magazine (în engleză). Accesat în . 
  16. ^ „Common Prayers - Before and after Holy Communion”. oca.org. 
  17. ^ Textul imnului (tradus în engleză): „The Wise Thief didst Thou make worthy of Paradise in a single moment, O Lord. By the wood of thy Cross illumine me as well, and save me”
  18. ^ Una dintre cele mai cunoscute versiuni ale imnului este Pavel Chesnokov's Razboinika blagorazumnago (Tâlharul înțelept)
  19. ^ Beckett, Samuel. The Complete Dramatic Works. Faber & Faber. p. 15. 
  20. ^ Necrologul lui Sydney Carter în Daily Telegraph, 16 martie 2004

Legături externe

[modificare | modificare sursă]