Brăila
Etimologie
Origine necunoscută.
Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spanioli, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Este meționat ca Brayla în 1368 într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii.
Pronunție
- AFI: /brə'i.la/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Brăila | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Brăila | invariabil |
| Articulat | Brăila | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Brăilei | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
Cuvinte derivate
Traduceri
|
|