măsură

Vezi și : măsura

română

Din latină mensura.

Declinarea substantivului măsură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măsură	măsuri
Articulat	măsura	măsurile
Genitiv-Dativ	măsurii	măsurilor
Vocativ	măsură	măsurilor

(loc.adj. și adv.) După (sau pe) măsură = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite.
De (sau pe) o măsură = deopotrivă, la fel, egal.
(loc.adv.) În mare (sau în largă) măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult.
În mică măsură = într-o proporție neînsemnată.
În egală măsură = la fel, în mod egal.
(loc.prep.) După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu...
(loc.conj.) Pe măsură ce = cu cât.
În măsura în care... = numai atât cât...
(loc.vb.) A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecționării unor haine, ghete etc.
(loc.adv.) Cu aceeași măsură = în același fel.
(loc.adv.) Fără (de) măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv.
Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit.

A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură
A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop
A fi în măsură (să...) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva)
A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete; arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva
În măsura posibilului = atât cât va fi posibil

Din măsura.