seamă

română

Din maghiară szám.

Declinarea substantivului seamă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	seamă	semi
Articulat	seama	semile
Genitiv-Dativ	semii	semilor
Vocativ	seamă	semilor

însemnătate, importanță; vază, faimă.
fel, gen; soi.
rost, rânduială.
socoteală, calcul; cont.
număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva.
O seamă de învățați.
(în legătură cu noțiuni temporale) interval, perioadă (nehotărâtă).
Așa trăia de o seamă de vreme.

De bună seamă = desigur, fără îndoială.
Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi.
A-și da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe.
A lua seama (sau seamă) =
- a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent.
- a supraveghea.
- a observa ceva, a remarca.
- a înțelege, a se lămuri.
(pop.) A-și lua seama = a se răzgândi.
Pe seama (cuiva) =
- în folosul sau în interesul (cuiva).
- în sarcina (cuiva), asupra (cuiva).
A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva.
A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva).
A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în considerație, a avea în vedere pe cineva (sau ceva).
(loc.adj.) De seamă = important, însemnat; cu trecere.
(loc.adj. și adv.) Fără număr și fără seamă = (care este) în număr mare; mult.
Peste seamă = peste măsură, exagerat.

De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva
A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze
A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva)
A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide
A ști seama = a cunoaște situația unui lucru