toacă

Wikipedia

Wikipedia are un articol despre
toacă

română

Din a toca (derivat regresiv).

Declinarea substantivului toacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toacă	toace
Articulat	toaca	toacele
Genitiv-Dativ	toacei	toacelor
Vocativ	toacă	toacelor

placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; (p.ext.) sunetul produs de această bătaie.
placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere etc.
(pop.) timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică.
(art.) numele popular al constelației Pegas.

Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab
A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul
(pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecații) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul