Acea varà renun]`rii

ROSEANNE HUNTER Acea var` a renun]`rii Traducerea [i adaptarea \n limba român` de BRÂNDU[A CARMEN BORZA. ALCRIS Capitolul 1 Perdita Craig se plimba pe c`rarea ce ducea spre acas`. P`rul ei lung, blond [i m`t`sos flutura \n vânt. Purta o pereche de pantaloni scur]i, ro[ii, care abia-i acopereau fesele. Pacea câmpiilor Sussex-ului nu era tulburat` decât de muzica radioului portabil pe care-l ducea pe um`r. Privea cu aten]ie buburuza de pe degetul mâinii stângi. Buburuzele aduceau noroc. Dac` reu[ea s` ajung` cu ea pân` acas`, putea s`-[i pun` o dorin]`. Arunc` un „bun` ziua” indiferent vicarului scandalizat, care trecu pe lâng` ea f`cându-[i cruce [i morm`ind: „Nu poate fi asta fiica lui James Craig!” Nimeni [i nimic n-o mai putea sup`ra pe Perdita. Era liber`! Gata cu [coala! Nu mai era obligat` s` suporte cacaoa cu lapte, sau privirile t`ioase ale sorei Teresa, atunci când \[i d`dea unghiile cu oj`, ori ale sorei Berenice, atunci când chicotea cu colegele. |n fine, era liber`! Liber` ca pas`rea cerului! Trei luni minunate o a[teptau. Acum putea s` fac` orice-i dorea inima – s` se plimbe pe câmpii, s`-[i viziteze vechii prieteni, s` lucreze la proiecte secrete... 6 ROSEANNE HUNTER Zâmbetul de pe buze \i \nghe]` când observ` o ma[in` str`in` \n fa]a por]ii casei Celandine. Se \ncrunt` privind prin geamul coborât, din partea [oferului. Nu era nimic \n`untru decât un ziar \mp`turit, aruncat la \ntâmplare pe scaunul tapi]at cu piele, [i o pereche de ochelari pe bord. Ciudat. Olivia n-o anun]ase c` a[tepta musafiri. Perdita se strâmb` la ma[ina de un alb str`lucitor [i se \ndrept` spre poart`. Mai bine ar fi ales intrarea din spate, ca s` se poat` \mbr`ca mai decent \nainte s` dea ochii cu vizitatorii. |nchise repede radioul [i trase cu urechea la orice zgomot ar fi putut veni de pe terasa unde-[i primea de obicei mama ei vitreg` musafirii. Nu auzi nimic. A[a c` se strecur` \n camera ei de la etaj. Curiozitatea o m`cina. Apuc` \n grab` o rochie din [ifonier [i se gândi c` sigur era vorba de un b`rbat. Poate era Hugo! Hugo cel cu barba neagr` [i sprâncenele stufoase. |l cunoscuse vara trecut` [i apari]ia lui o \ngrozise. Olivia râsese de ea [i-i spusese: – |n figura lui sinistr` st` tot [armul, draga mea. De fapt, Hugo e un bonom. Mama ei vitreg` [i b`rbatul acela p`reau c` se plac. Livvie pomenise de câteva ori despre el \n scrisorile pe care i le trimitea la internat, apoi totul r`m`sese \n cea]`. Poate c` Hugo plecase \n State. Tocmai \[i scotea pantalonii scur]i de sub rochie, când, pe geamul deschis, Perdita auzi voci. Olivia era \mpreun` cu un b`rbat! Se aflau \n patio [i probabil \[i preparau ceva de b`ut, dup` clinchetul linguri]ei \n pahar. Se aplec` pe fereastr` cu grij`, dar nu reu[i s` vad`, din cauza acoperi[ului, decât um`rul Oliviei. Ce spunea? C` renun]` la responsabilit`]i? |n câteva luni? Perdita f`cu ochii mari. Vorbeau despre ea. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 7 Un nor alb acoperi soarele [i o adiere rece intr` \n camera ei. Dar Perdita nu observ`. |ncerca s` prind` cât mai mult din conversa]ia lor. Nu obi[nuia s` trag` cu urechea, dar dac` era via]a ei \n joc... Acum Livvie râdea. – A[tept ocazia asta de mult, spunea ea. Trebuie s` profit. La urma urmei, a venit timpul s` m` gândesc [i la viitorul meu. Dar, evident, n-o pot lua [i pe Perdita cu mine. Lui Hugo nu i-ar conveni. {i nici mie. Doar [tii la câte am renun]at de când tat`l ei a l`sat testamentul acela. Uneori m` \ntreb dac` a meritat. – Pentru tine, sau pentru Perdita? \ntreb` rece necunoscutul. – Hai, nu \ncepe. Nimeni nu m` poate acuza c` nu mi-am f`cut datoria fa]` de fiica mea vitreg`. – Nu cred c` Perdita a fost o povar`... – Pentru Dumnezeu... te rog, Blake, trebuie s` m` aju]i, de dragul timpurilor trecute. Nu pot s-o iau la Grand Vedas. Vreau s-o las aici, \n Anglia. Ce pot s` fac? – Las-o balt`. ~sta-i sfatul meu. – Blake! Blake? Blake [i mai cum? Perdita nu-[i amintea nici un b`rbat cu acest nume. {i unde pleca Livvie? La Grand Vedas? {i Hugo? Doar nu... se c`s`toreau? – Livvie, nici dac` m-ai pl`ti cu aur n-a[ face pe d`daca pe lâng` o adolescent`, o var` \ntreag`. Dac` era b`iat, era altceva, dar a[a... nu. Nu! Hot`rât, nu! – Dar nu mai e o adolescent`, Blake, e aproape major`.... – Nu-mi pas`. N-o iau pe insula mea. |n plus, sunt foarte ocupat. – N-o s` te deranjeze, Blake, \]i promit. Oare? Perditei \i pl`cea vocea acelui Blake, dar \nc` nu-l v`zuse la fa]`. 8 ROSEANNE HUNTER – {tii cât de mult \i place de tine? – Mie? se mir` Perdita \n [oapt`. – Da, continu` Olivia, ]i-a devorat practic toate c`r]ile. C`r]ile? Ce mincinoas`. Despre cine vorbea Olivia? – Femeile aduc necazuri. – Deci ]i-e team` c` nu-i vei face fa]`? Trebuia s`-mi dau seama de când ]i-am cerut s` m` aju]i. – Cine spune c` mi-e team`? – Atunci ce motiv ai s` m` refuzi? Serios, nu [tiu cine a scos bazaconia asta cum c` b`rba]ii sunt mai curajo[i decât femeile. |n fine, dac` ]i-e team` nici nu are rost s` mai st`m de vorb`. Poate aranjez eu cumva s` stea cu vreo coleg`, sau ceva de genul `sta. – Te gr`be[ti atât de tare s`-l prinzi pe Hugo Amlyn? – Dac` se poate. Blake... ]i-aminte[ti ultima diminea]` pe care am petrecut-o la m`n`stirea Woodleigh? – |nainte de...? – Atunci când te-ai decis s`-i spui unchiului t`u ce poate s` fac` cu banii [i mo[tenirea Woodleigh. – De ce? Deja a trecut mult timp de atunci. – Nu te mai gânde[ti din când \n când la vremurile acelea? – De ce? N-a mai r`mas nimic de spus. Voiam s`-mi tr`iesc via]a f`r` s` dau nim`nui socoteal` [i \n special lui. Mi-am câ[tigat cinstit independen]a [i n-o regret. Apropo, [tii c` unchiul meu s-a rec`s`torit? – Nu se poate! Când [i cu cine? – Cu o v`duv` tân`r`. Sper s` tr`iasc` ferici]i pân` la adânci b`trâne]i. – {tiu c` vorbe[ti serios. – Sigur c` da. Nu mi-am dorit niciodat` mo[tenirea aceea. Oricum, au trecut treisprezece ani de atunci. Aveam dou`zeci de ani. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 9 – Mai [tii cum te sim]eai \n diminea]a aceea? – Pu]in sup`rat pentru c` unchiul meu nu te \nghi]ea. – Da, avea planuri mai bune pentru nepotul lui. |i c`dea rangul dac` tu te \ncurcai cu o secretar` de optsprezece ani. Da’ eram grozav`, recunoa[te. – Recunosc. {i ai pus mâna pe [eful t`u, un an mai târziu. Ai f`cut o treab` bun`. Perdita nu cuno[tea povestea aceea. Probabil c` Olivia fusese \ndr`gostit` de acel Blake, iar unchiul lui dezaprobase rela]ia lor. De ce oare? Perdita se \ncrunt`. Olivia nu fusese o mam` vitreg` rea. Iar tat`l ei o iubise. {i Olivia \l iubise pe tat`l ei. Atunci? Nu-[i mai amintea nimic despre mama ei natural`, care murise când ea avea doar câteva luni. Olivia fusese singura autoritate feminin` pe care o cunoscuse. {i cel mai mult apreciase la ea c` niciodat` nu-[i asumase prerogativele de mam` natural`. Olivia se purtase cu Perdita precum cu o prieten`. |ntotdeauna \i fusese un aliat de n`dejde. De fiecare dat` când dorise s` plece la vreo petrecere, Olivia \i luase partea \n fa]a tat`lui ei. Ca \n urm` cu trei ani. Perdita zâmbi. Dac` tat`l ei ar fi [tiut, ar fi \nnebunit. Se anun]ase o petrecere tr`snet, cu b`ie]i [i fete, iar Olivia fusese aceea care-l convinsese pe tat`l ei s-o lase s` se duc`. Perdita \[i aminti cu triste]e c` apoi, la scurt timp dup` petrecerea aceea, tat`l ei murise. De atunci, Perdita [i Olivia deveniser` din ce \n ce mai apropiate. Poate [i datorit` vârstei. Nu era o diferen]` mare \ntre ele. Perdita se \ncrunt`. Nu \n]elegea ce voia s` spun` acel domn Blake. Cum adic` Olivia „f`cuse o treab` bun`”? Se c`s`torise cu tat`l ei din interes? – Blake, te \ntreb cum te-ai sim]it atunci, continu` Olivia din patio, când ai fost liber s` faci ce vrei cu via]a ta. 10 ROSEANNE HUNTER – |mi amintesc foarte bine cum m-am sim]it. – Deci \]i dai seama cum m` simt eu acum. Când am auzit c` te-ai \ntors \n Anglia, mi-am dat seama c` tu e[ti solu]ia problemelor mele. Nu pot s-o las pe Perdita f`r` nici un sprijin. Vreau s` [tiu c` e \n siguran]`. {i cu tine, va fi. – De unde [tii? {i ce, are nevoie de siguran]`? E \n pericol? Perdita auzi un scaun scâr]âind pe pardoseala de marmur` [i ceva c`zu pe jos. Olivia scoase un ]ip`t u[or [i spuse: – Las`, nu-i nimic. Ideea e c` Perdita are nevoie de o mic` vacan]` ca s`-[i \ncarce bateriile pentru luna noiembrie. Nici n-ai idee cât de solicitant` din punct de vedere psihic e via]a la internat. Insulele Bahamas ar fi locul ideal pentru ea ca s` se relaxeze, mai ales c` are pasiunea scrisului. Dar am fost o proast` s` cred c` m-ai putea \n]elege. Dumnezeu s-o ajute pe femeia pe care o vei lua de so]ie. Desigur, dac` va fi cazul, pentru c` tu ]ii prea mult la independen]a ta ca s` te gânde[ti la c`s`torie. – N-am venit aici ca s` ne cert`m, Livvie, dar vreau s`-]i amintesc faptul c` nici tu nu e[ti departe de mine. Doar c` ai o memorie teribil de scurt`. – Las-o balt`. |mi pare r`u c` ]i-am r`pit timpul. Mai vrei s` bei ceva \nainte de plecare? – Nu, mul]umesc. Când ai de gând s` pleci? – N-o s` plec. Nu \nc`, spuse ea amar, datorit` ]ie! – {i Perdita? \ntreb` el ignorând r`spunsul. – Ce-i cu ea? O s` plec`m \mpreun`, undeva, \n vacan]a asta. Dup` ce fac alte planuri. Poate g`sesc o slujb` undeva, pân`-n octombrie. Asta trebuie s` fac mai \ntâi. – S` munci]i? Voi dou`? – Ce s` facem? Banii n-o s` ne ajung` o ve[nicie. – Dar credeam c`... ACEA VAR~ A RENUN}~RII 11 – Ai crezut gre[it. James mi-a l`sat o sum` frumu[ic`, e drept. Dar majoritatea banilor erau investi]i \n ac]iuni la Karlbergsen Minerals, [i [tii bine ce s-a \ntâmplat cu ei. Perdita se \ng`lbeni. Despre ce vorbea Olivia? Ce voia s` spun`? S`r`ciser`? Din cauza asta voia ea s` se c`s`toreasc` cu Hugo? |[i \ncheie gr`bit` nasturii rochiei, cu gândul s` afle cât mai repede ce se petrecea. Trebuia s-o \ntrebe pe Olivia despre situa]ia lor. M`car dac`-ar pleca acel Blake mai repede! Din p`cate, discu]ia p`rea s` nu se mai sfâr[easc`. Doar c` cei doi se mutaser` \ntr-un loc din care Perdita putea s`-i vad` mai bine. Olivia era \mbr`cat` \ntr-o rochie roz-aprins, care contrasta cu verdele plantelor din curte. P`rul negru [i lung [i-l prinsese \ntr-o coad` de cal. Acel domn Blake st`tea cu spatele [i Perdita nu putea s`-l vad` bine. De sub costumul u[or de var`, putea s`-[i dea seama c` avea umerii largi. {i era \nalt cam de un metru nou`zeci. Perdita [tia c` Olivia avea aproape un metru optzeci, iar b`rbatul acela o dep`[ea cu un cap. – Bine, spuse Blake punând prietene[te o mân` pe um`rul Oliviei, n-o s` m` r`zgândesc. Perdita se ascunse dup` perdea, cu inima b`tându-i nebune[te. {tia c` tot ea era principalul subiect al discu]iei. Deci cei doi ajunseser` la o \n]elegere. Dar \n leg`tur` cu ce? Cu slujba despre care vorbise Olivia? Sau Blake acceptase s-o ia sub aripa lui \n timpul vacan]ei? Cum \ndr`zneau s` decid` asupra viitorului ei f`r` ca m`car s-o consulte? |i venea s` strige la ei de acolo, de sus, unde se afla, dar instinctul de conservare o f`cu s` amu]easc`. – O s` ajung la Stafford mar]ea viitoare, spuse Blake, dar... – Mar]i! Dar n-am timp s` fac toate preg`tirile pân` atunci. Perdita are nevoie de haine noi... 12 ROSEANNE HUNTER – Atunci de ce s` ne gr`bim? Am crezut c` pân` pe cincisprezece... – Plec pe cincisprezece. {i Perdita o s` c`l`toreasc` \mpreun` cu tine. Nu pot s-o las singur`... – Oh, nu! Acum \mi ceri prea mult. Nu-mi pas` când mi-o trimi]i, dar scute[te-m` de un zbor transatlantic \mpreun` cu o adolescent` c`reia probabil \i va fi r`u tot drumul. |n plus, \n seara \n care voi ajunge acolo, am aranjat o \ntâlnire romantic` la mine acas`, a[a c`... |mi pare r`u. – Perdita n-o s`-]i fac` probleme, te asigur. Cât despre \ntâlnirea romantic`, po]i s-o stabile[ti \n alt` parte. Apropo, despre cine e vorba? Cunosc persoana? – Vezi-]i de treburile tale. – N-o s`-]i fac probleme, fii lini[tit, râse Olivia. Iar Perdita... are deja [aptesprezece ani! – Cu atât mai r`u! Nu-i nici adolescent`, nici femeie. – E o dulce. Cât timp o la[i s` viseze, n-ai de ce s`-]i faci probleme. Recunosc, e foarte inocent` pentru vârsta ei – ceea ce nu-i de mirare, luând \n considerare [coala la care \nva]`. Nici acum nu [tiu de ce a insistat tat`l ei s-o dea la o [coala demodat` ca Primrose Chase. |ntr-o zi, când am \ntrebat conducerea \n ce m`sur` le \nva]` pe fete despre via]a sexual` – stare]a cu care am stat de vorb` aproape a le[inat. „Doamn` Craig, mi-a spus ea, noi \nv`]`m fetele biologia, dar nu \ncuraj`m depravarea!”. N-am \nr`znit s-o mai \ntreb ce voia s` spun` când se referea la depravare. – Sper c` nu te a[tep]i s-o \nv`] eu ce \nseamn` via]a, chicoti Blake. – Fii lini[tit, nu-i plac b`ie]ii. Spune despre ei c` sunt imaturi [i \nc`p`]âna]i. Ea se simte cu zece ani mai mare decât cei de vârsta ei. Tot ce-[i dore[te de la via]` e s` viseze cu ochii deschi[i [i s` scrie câte-n lun` [i-n stele. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 13 – Hmm, interesant pentru o fat` de vârsta ei. |n fine, trebuie s` plec. Am o conferin]` la ora trei. Pa! Blake o s`rut` pe Olivia pe obraz [i se \ndrept` spre poart`. Perdita nu reu[i s`-i vad` fa]a lui Blake nici de data asta. Liliacul bogat care str`juia poarta \i umbrise figura. Olivia \l urm`ri cu privirea pân` când ma[ina lui disp`ru \ntr-un nor de praf. Apoi se \ntoarse spre cas` cu un zâmbet plin de nostalgie pe chip. Perdita pufni sup`rat`. Cum \ndr`znea Olivia s`-i programeze viitorul f`r` ca m`car s-o consulte? {i cu cine!? Cu un str`in! Cel mai impertinent b`rbat pe care-l v`zuse Perdita \n via]a ei. O lu` la fug` pe scara interioar` din lemn masiv de stejar, [i cu privirile \mp`ienjenite de lacrimi, v`zând-o pe Olivia, se opri \n loc b`tând din picior. – Ce e, draga mea? \ntreb` Livvie \ngrijorat`. Nu [tiam c` te-ai \ntors. S-a \ntâmplat ceva? Perdita se \neca de furie [i nu reu[i decât s` scoat` ni[te sunete incoerente. Olivia se apropie de ea cu inten]ia de a o lua \n bra]e, a[a cum f`cea de obicei, dar Perdita o respinse violent [i ie[i alergând din cas`. Capitolul 2 – Nu plec nic`ieri! O s` m` angajez aici, oriunde, dar nu m` duc cu el! – Draga mea, lini[te[te-te [i fii \n]eleg`toare. Deocamdat` n-avem nevoie de bani, [i dac` e[ti fat` cuminte [i m` ascul]i, nici nu vom fi nevoite s` ne angaj`m. Hai, ai pu]in` r`bdare ca s`-]i explic cum se cuvine toat` situa]ia. Perdita \ncepu s` plâng` [i mai tare. – Dumnezeule! exclam` Olivia. Nici nu [tii câte griji mi-am f`cut din cauza ta. Te-am c`utat pe la to]i vecinii, dar nimeni nu te v`zuse. N-ai mâncat nimic de asear`. Azi diminea]` ai plecat pe câmp \nainte de micul dejun, [i acum ai s`rit [i peste masa de prânz. Cred c` e[ti \nfometat`. Asta se \ntâmpla câteva ore bune mai târziu. Perdita se plimbase – sau mai bine zis gonise – câ]iva kilometri prin p`dure \ncercând s`-[i fac` ordine-n gânduri. Când se decisese s` se \ntoarc` acas` [i d`duse cu ochii de mama ei vitreg`, se sim]ise din nou tr`dat`, dar [i pu]in ru[inat` de reac]ia pe care o avusese. – |mi pare r`u, morm`i ea, dar nici nu-]i dai seama cum m-am sim]it când v-am auzit – f`r` s` vreau – discutând despre mine pe la spatele meu. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 15 – Nu [tiam c` te \ntorsese[i acas`, se justific` Olivia. – Mi-am dat seama, spuse Perdita luând un sandvi[ \mbietor de pe platoul pe care i-l preg`tise mama ei vitreg`. S` [tii c` vorbesc serios. Pot s` m` descurc [i singur`, dac` vrei s` pleci. Nu trebuie s` te sim]i responsabil` pentru mine. Sincer, Hugo m` dezgust`, dar dac` ]ie-]i place, treaba ta. Nu vreau s` crezi c`-]i stau \n cale. Dar nu m` da pe mâna acelui... Nici numele nu reu[i s` i-l pronun]e, atât de \ngrozit` era de perspectiva de a sta \mpreun` cu acel b`rbat. – Draga mea, Blake Hadwyn nu e o brut`, crede-m`. E... – Dar tu cu gura ta l-ai caracterizat \n felul acesta. Când pomeneai despre posibilitatea de a se c`s`tori [i... |n fine, nu mai [tiu cum te-ai exprimat, dar a[a ai l`sat s` se \n]eleag`. – Draga mea, nu mai vorbi cu gura plin`, râse Olivia privindu-[i cu drag fiica vitreg`. Când ai de gând s` te maturizezi? – Când o s`-mi oferi ocazia, replic` Perdita. Numai p`rin]ii sunt vinova]i de comportamentul imatur al adolescen]ilor, pentru c` refuz` s`-i trateze ca pe ni[te oameni \n toat` firea. L-am iubit pe tata foarte mult, \nc`-l mai iubesc [i-i simt lipsa, dar niciodat` nu mi-a pl`cut c` nu-[i d`dea seama de capacit`]ile mele intelectuale. |nc` de la doisprezece ani mi-am dorit s` discut serios cu el despre tot felul de lucruri care m` interesau, dar când \ncepeam s` intr`m \ntr-o disput`, \[i amintea brusc c` eu sunt copilul [i el e adultul. |n fa]a argumentului `sta nu mai aveam replic`. De ce nu m` ia niciodat` nimeni \n serios? – O s` te ia. Când vei mai cre[te pu]in intelectual [i emo]ional, spuse Olivia \ntinzându-i o cea[c` cu ceai. Când o s` ajungi la vârsta mea o s`-]i dai seama c` femeile [i b`rba]ii \[i spun tot felul de lucruri pe care nu le cred cu adev`rat. E ca un joc. 16 ROSEANNE HUNTER – Trebuie s` recuno[ti c` acest... Blake nu e prea matur. A spus ni[te prostii mai mari decât el. – Glumea, draga mea, \[i ap`r` Olivia prietenul. – {tiu exact ce voia s` spun` domnul Blake cel Bolnav la Cap. |[i supralicita eul f`când glume de doi bani pe seama mea. O clip` Olivia r`mase f`r` cuvinte. Apoi se ridic` oftând de pe canapea [i se \ndrept` spre fereastr`. Soarele târziu al dup`amiezii \[i trimitea razele prin perdeaua diafan`, luminând p`rul \ntunecat al Oliviei. Perdita \[i privi cu coada ochiului mama vitreg`, dându-[i seama dintr-o dat` cât de tân`r` era. Câ]i ani avea? Dintr-o sclipire de memorie \i veni \n minte o secven]` de la vârsta de [ase ani, când tat`l ei o adusese pe Olivia pentru prima oar` acas`. Din prima clip` – poate din instinct sau din felul ei de a fi – tân`ra secretar` se ata[ase de Perdita. Apoi se \mprieteniser`. Olivia o rugase s`-i arate camera ei, \i pusese \ntreb`ri bine ticluite despre tot felul de intimit`]i [i reu[ise s`-i intre pe sub piele. Abia acum Perdita o vedea pe mama ei vitreg` \n adev`rata ei lumin`. Olivia era o femeie de[teapt`, subtil` [i probabil mult mai matur` decât p`rea. Zâmbi amintindu-[i c` \ntr-o zi \[i \ntrebase tat`l ce vârst` are Olivia, iar el \i [optise la ureche c` asemenea \ntreb`ri nu se pun niciodat`. De atunci, Perdita nu mai pusese acea \ntrebare [i nimeni nu-i divulgase secretul. Blake spusese c` secretara de optsprezece ani se c`s`torise cu [eful ei un an mai târziu. De atunci trecuser`... Calculul \i fu \ntrerupt de mama sa vitreg`, care spuse ferm: – Ascult`, uit` toat` conversa]ia aceea nefericit` [i las`-m` s`-]i explic cum st` treaba. Cred c`-]i dai seama c` planul meu e singura solu]ie a problemei. Dac` nu, o s` te ascult s` v`d cu ce idee po]i veni. }i se pare corect? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 17 – Te ascult, spuse Perdita \ncruci[ându-[i r`bd`toare picioarele pe canapea. – M-ai auzit spunând ceva despre bani. Ei, trebuie s` [tii c` problema banilor ar trebui s` ne preocupe. {tii c` tat`l t`u, care a fost un om calculat, a f`cut un testament destul de strict. – {tiu c` pot s` m` folosesc de bani la vârsta de dou`zeci de ani. Nu [tiu de ce nu la optsprezece... – Ca s` nu faci prostia s` te m`ri]i cu primul b`iat interesat care-]i suce[te min]ile. {i am fost de acord cu tat`l t`u \n privin]a asta. Pân` la dou`zeci de ani, eu sunt aceea care trebuie s`-]i asigure sprijinul material. – Blocul de apartamente din ora[, ca [i casa asta, n-am voie s` le vând, recit` Perdita plictisit`. Dac` am rezultate bune la Primrose Chase pot s`-mi aleg singur` universitatea. Tu trebuie s` ai grij` de mine [i s` nu te rec`s`tore[ti pân` nu \mplinesc optsprezece ani. Dac` o faci, \]i pierzi dreptul la mo[tenire. Corect? – Exact. Doar c` cei de la Karlbergsen Minerals au f`cut-o de oaie – ac]iunile lor au sc`zut la jum`tate. Curatorul Drybones [i-a ales un broker prost, care n-a prev`zut aceast` c`dere [i n-a vândut la timp. Tu nu vei avea de suferit, dar eu, da. Tu te vei c`s`tori \ntr-o zi, \n ciuda p`rerii tale proaste despre b`rba]i. Dar eu? Voi r`mâne singur`. |]i imaginezi cât de greu \mi va fi? – Nu m-am gândit niciodat` la asta, recunoscu Perdita dup` un moment de gândire. Ai dreptate. Eu s-ar putea s` m` c`s`toresc \ntr-o zi. – Eu am deja treizeci [i unu de ani. Nu e normal s` m` gândesc [i la viitorul meu? Mâine-poimâine m` trezesc o femeie de patruzeci de ani. {i acum am ocazia s`-mi asigur lini[tea b`trâne]ii. Poate fi ultimul meu tren. – Ce ai de gând s` faci? – S` fac o investi]ie. 18 ROSEANNE HUNTER – |ntr-un club de noapte? – Nu chiar, zâmbi Olivia. Un complex hotelier cu cazinouri, restaurante, un parc de distrac]ii... Hugo mi-a promis c` vine mâine s` cineze \mpreun` cu noi. L-am rugat s` aduc` [i ni[te bor[uri, s`-]i ar`t`m despre ce e vorba. Hugo a intrat \ntr-un consor]iu al oamenilor de afaceri americani care investesc \ntr-o sta]iune a milionarilor, Silver Cay. El e foarte entuziasmat de proiect [i vrea s` m` bage [i pe mine \n afacere. Asta \nseamn` c` voi fi obligat` s` m` duc cu el peste tot. Oricum, el are experien]` \n domeniul afacerilor. – Nu vreau s`-]i stau \n cale, Livvie, dar nici tu nu m` obliga pe mine s` stau cu Blake Hadwyn. De ce nu pot s` r`mân aici? O s` m` descurc singur`. – Nu. Vei veni cu mine, spuse Olivia ferm. Din p`cate nu putem sta \mpreun`. Dar mai \ncolo vom construi o vil` pe insul`, asta dac` nu... N-are importan]`. Gânde[te-te cum ar fi s` ne mut`m acolo! Ierni c`lduroase, veri blânde... Minunat! – Crezi? – Sigur c` da! {i de asta vreau s` profit de [ansa pe care o am. Nu-]i dai seama cât de bine va fi? Tu vei sta \mpreun` cu Blake, pe insul`, [i eu la câ]iva kilometri dep`rtare. E altceva s` ne [tim aproape. – {i tu unde vei sta? – Eu [i Hugo vom sta \n vila unor prieteni – deocamdat` singura locuin]` din sta]iunea Silver Cay. Dar, dup` cum ]i-am spus, din p`cate nu te pot lua cu mine. – De ce nu? – A[a! – {i Blake Hadwyn unde st`? – La câ]iva kilometri de sta]iune, pe o insul`. A cump`rat-o \ntr-un moment foarte bun, la un pre] derizoriu. Acum ACEA VAR~ A RENUN}~RII 19 terenurile din zon` sunt exorbitant de scumpe. La \nceput el \[i petrecea vacan]ele acolo, dar dup` ce a devenit bogat [i faimos [i-a construit o vil` superb` [i a cump`rat p`mântul. Acolo st` aproape tot timpul anului. – Cu ce se ocup`? – Surpriz`... zâmbi Olivia. – Spune-mi! – E scriitor. – Hmm. N-am auzit de el. – Poate ai auzit de Krayle Berenger. – Cine??? Krayle Berenger care scrie pentru editura Saxon Steele? – El [i nimeni altul. {tiam c` o s` sari \n sus. Dar s` nu spui la nimeni. Identitatea lui e secret`. Acum \n]elegi de ce solu]ia asta mi se pare ideal`? Nu [tiu cât o s` te mai ]in` pasiunea scrisului, dar el ar putea s`-]i fie \ndrum`torul ideal. Mi-a promis c` te va ajuta. Nu e minunat, draga mea? – Nu [tiu, spuse Perdita gânditoare. Nu vreau s` scriu despre lucruri puerile, spionaj [i alte prostii, a[a cum face el. Vreau s` devin o scriitoare serioas`. – {tiu, dar e aproape acela[i lucru. Ideea e c` el are experien]`, [i-a câ[tigat faima, are ce s` te \nve]e. {i poate aprecia calitatea scrierilor tale. {i de ce spui c` scrie lucruri puerile? Arheologia subacvatic` mi se pare un domeniu fascinant, nu crezi? Trebuie s` fii expert ca s` te \ncume]i s` dezvol]i un asemenea subiect. De[i nu voia s` recunoasc`, Perdita devenea din ce \n ce mai interesat`. – De ce nu mi-ai spus pân` acum c`-l cuno[ti? – Nu mi-a trecut prin minte. Nu l-am mai v`zut pe Blake de ani de zile. Acum o s`pt`mân` s-a \ntors \n ]ar` [i mi-a povestit 20 ROSEANNE HUNTER despre averea pe care a f`cut-o la Saxon Steele, de[i, dup` cum tot el spune, epoca romanelor de spionaj a cam trecut. – I-ai spus c` i-am citit toate c`r]ile, o acuz` Perdita. – E, l-am min]it pu]in ca s` am o mai mare putere de convingere. Ca [i tine, nici el nu era prea \ncântat de idee, spuse ea sec. Olivia t`cu o vreme, apoi spuse: – Nu mai vreau s` ne cert`m pe tema asta. Ai face bine s` te hot`r`[ti ce ai de gând s` faci pân` mâine, când va veni Hugo. {i s` pui mâna s` cite[ti m`car una din c`r]ile lui Blake, ca s` nu m` faci de râs. – S` nu te fac de râs! pufni Perdita ie[ind din camer`. Oricum, a doua zi de diminea]`, sub pretextul cump`r`rii unor caiete, Perdita se duse \n ora[ [i nu se opri decât la bibliotec`. Era imposibil s` nu g`seasc` vreo carte a lui Krayle Berenger. {i g`si. Un singur exemplar, [i acela extrem de uzat din cauza \mprumuturilor dese. Extrase cartea cu grij` din raft [i se duse cu ea la bibliotecar`. Aceasta, v`zând volumul, surâse: – Foarte bun` alegere, domni[oar`. Este vorba despre o comoar` galic` scufundat` pe coasta insulei Barbados. Când se \ntoarse acas`, n-o g`si pe Olivia. A[a c`-[i turn` un pahar cu lapte, \[i f`cu un sandvi[, le puse pe o tav`, [i ie[i pe teras`. Se a[ez` pe un [ezlong la soare [i \ncepu s` r`sfoiasc` plictisit` volumul. Perditei \i pl`cea s` citeasc` [i avea o vitez` incredibil`. Totodat` remarca u[or abilit`]ile sau inabilita]ile scriitorice[ti ale autorilor. Trei ore mai târziu, Olivia se \ntoarse de la treburile ei [i o g`si pe fiica sa vitreg` stând pe teras`, absorbit` de citirea unei c`r]i. – Perdita, ce faci?! exclam` ea oripilat`. – Citesc, spuse calm fata. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 21 – Laptele! – Da, r`spunse ea absent, am uitat s`-l beau. Cred c` s-a \nc`lzit la soare. – Nu asta, uite ce ai \n pahar! – Ce am, praf? \ntreb` Perdita \ntorcând ultima pagin` a c`r]ii. Nu-i nimic. Cât e ceasul? – E[ti imposibil`! Tu [i c`r]ile tale! Când pui mâna pe una, n-o mai la[i. E ora cinci, trebuie s` preg`tim cina. Dar nu conteaz` cât e ceasul. |n laptele t`u plute[te o musc`. Sper c` n-ai b`ut din el! Perdita termin` de citit cartea [i privi indiferent spre pahar. – Ah, da, spuse ea lini[tit. O s`-l arunc. – Ce citeai? Perdita acoperi titlul [i autorul cu palmele, dar Olivia observ` coperta, cu care era familiarizat`. – Ha, ha! Te-am prins! {i ce dac` cite[ti c`r]ile lui Blake? Chiar te-am sf`tuit s-o faci. Nu-i a[a c` scrie bine? – Nu scrie r`u, \ncerc` Perdita s` fac` pe indiferenta. Nu e un original, dar te ]ine \n tensiune. – M` bucur c`-]i place. O s`-i spun [i lui. Va fi \ncântat. – Abordeaz` profesional subiectul, dar tot bolnav la cap mi se pare. P`cat c` nu pot s`-i comunic personal opinia mea despre el. Olivia se hot`r\ s` treac` peste remarc` [i spuse cu glas dulce: – Draga mea, nu vrei s` preg`te[ti tu sosul pentru salat`? |ntotdeauna \]i iese delicios. – Dup` ce sp`l vasele. }i-am promis c` o s` fac curat pân` te \ntorci [i... uite! N-am avut timp de nimic. La ce or` vine Hugo? – Pe la [apte. Dar, dup` câte-l cunosc, e posibil s` apar` cu un sfert de or` mai devreme. Hai, la treab`! Se duser` la buc`t`rie [i Olivia \ncepu s` scoat` cump`r`turile pe mas`. Perdita sp`l` vasele, cur`]` cartofii noi, 22 ROSEANNE HUNTER \i puse la fiert, apoi f`cu sosul pentru salat`. |n timp ce Olivia preg`tea celelalte feluri de mâncare, ea f`cu un du[, se \mbr`c` \ntr-o rochie elegant`, [i umplu cada cu ap` fierbinte pentru mama ei vitreg`. – |mi place cum ]i-ai f`cut p`rul, [opti Olivia când soneria anun]` sosirea lui Hugo. Nu uita s`-]i dai jos [or]ul. Perdita alerg` la buc`t`rie [i aranj` carofii \ntr-un castron, puse untul deasupra [i pres`r` ni[te m`rar t`iat m`runt. Apoi puse castronul \n cuptorul cald [i arunc` o privire asupra fripturii. Salata era preparat`, totul p`rea \n ordine pentru o cin` perfect`. Pu]in mai devreme aranjase \mpreun` cu Olivia masa din sufragerie. Peste fa]a de mas` din damasc alb a[ezaser` farfuriile de por]elan, tacâmurile argintate, trei lumân`ri albastre [i o vaz` mic` cu flori de câmp... Prepar` repede fri[ca pentru desert, turn` cafeaua \n cafetier` [i se preg`ti s`-[i fac` intrarea \n camera de zi, acolo unde Olivia \l primise pe Hugo. Pe hol mai arunc` o privire \n oglind`. Coafura sofisticat` pe care o \nv`]ase de la o coleg` de [coal`, Sara, o f`cea s` arate mai \n vârst`. Dar nu conta cum ar`ta, ci faptul c` avea degetele \ndemânatice ca ale Sarei. Cât de norocoas` era Sara! {tia exact ce avea s` fac` \n via]`. Voia s` studieze medicina. Era atât de calculat`! Niciodat` nu avea emo]ii \naintea examenelor pentru c` era mereu bine preg`tit`. {i mai [tia ceva – b`ie]ii n-aveau ce s` caute \n via]a ei pân` ce nu-[i termina studiile. B`rba]ii [i distrac]iile distrugeau viitorul fetelor care voiau s`-[i fac` o carier`... Dar cine putea s` ]in` dragostea departe? Sau s-o programeze? Era un joc al sor]ii. Venea pe nea[teptate, stârnind reac]ii ciudate tocmai din partea celor care aveau disponibilit`]i suflete[ti mai mici... [i tot pe nea[tepatate disp`rea. Logica [i previzibilul n-aveau ce c`uta \n dragoste. P`rerea Sarei era c` niciodat` nu trebuia s`-i ar`]i unui b`rbat c` e[ti disponibil`. Iar ACEA VAR~ A RENUN}~RII 23 dac` f`ceai gre[eala s` te la[i purtat` de sentiment, trebuia s`-]i asumi r`spunderea [i s` fii convins` c` viitorul [i cariera ta se duceau pe apa sâmbetei. Femeile erau cele mai vulnerabile. A[a c` Sara o sf`tuise s` evite b`rba]ii pân` \n momentul \n care cariera ei lua un curs stabil. Abia atunci o femeie era liber` s` se \ndr`gosteasc`, [i sigur` c` n-avea ce s` mai ri[te dac` o f`cea. Da. Teoria p`rea de bun-sim]. Dar Perdita presim]ea c` atunci când dragostea avea s` apar` \n via]a ei, nu putea s` fie chiar atât de u[or s` pun` \n practic` sfaturile Sarei. {i ce te f`ceai dac` o prietenie cu un b`rbat se transforma \n dragoste? Ce, era imposibil? Sara nu luase \n calcul posibilitatea asta. Dup` acea introspec]ie, Perdita reveni cu picioarele pe p`mânt. Se privi \ncrez`toare \n ochi [i-[i spuse c` totul va fi bine. Apoi \[i mai aranj` o bucl`, [i \nainte s` se hot`rasc` s` intre \n camera de zi, \l observ` prin oglind` pe b`rbatul acela b`rbos cu sprâncene groase analizând-o din cap pân`-n picioare. – Nu-mi vine s` cred! exclam` Hugo Amlyn dând cu ochii de ea. Asta nu e Perdita! Apoi se apropie de ea, o lu` de umeri [i o r`suci. – Minunat! ad`ug` el de data asta cu voce [optit`. Spune-mi c` nu e[ti tu! – Ba chiar eu sunt! spuse Perdita contrariat`, desprinzându-se din strânsoarea acelor mâini acelea mari [i insistente. Bun` seara, domnule Amlyn. Un fior de dezgust \i str`b`tu [ira spin`rii. Perdita \l surprinsese pe Hugo privind-o de la spate cu... poft`! Dup` ce dep`[i cu greu momentul, ad`ug`: – O c`uta]i pe Olivia? – Am adus o sticl` cu vin [i am uitat s-o iau din ma[in`, rânji el fluturându-i cheile pe sub nas. Fii bun` [i adu-l tu. Pe bancheta din spate am adus [i un cadou. Special pentru tine. 24 ROSEANNE HUNTER F`r` s` mai comenteze, Perdita \i smulse cheile din mân` [i alerg` afar`, la aer. Sim]ea c` b`rbatul acela scârbos \i luase tot oxigenul. Auzise cazuri despre fete tinere asaltate cu aluzii sexuale de b`rba]i \n vârst`. Dar nu crezuse c` i se va \ntâmpla chiar ei a[a ceva. De când \l v`zuse prima oar` pe Hugo, Perditei nu-i pl`cuse de el. Ce v`zuse oare Livvie la... omul acela? Cum putea s`-l g`seasc`... fermec`tor?! Descuie portiera [i c`ut` pe bancheta din spate. G`si sticla cu vin [i o cutie enorm` \mpachetat` \ntr-o hârtie argintie, ]ip`toare. – Ce e acolo? \ntreb` Olivia f`cându-[i apari]ia maiestuos \n pragul u[ii de la intrare. – M-am gândit c`-i va face pl`cere fiicei tale, spuse Hugo din spatele ei. Nu prea m` pricep s` fac cadouri fetelor de vârsta ei. Intrar` to]i trei \n cas` [i Perdita desf`cu pachetul sub privirile curioase ale Oliviei [i cele superioare ale lui Hugo. – O pisic` din plu[?! pufni Perdita ab]inându-se cu greu s` nu par` nepoliticoas`. – Nu e dulce? [opti \ncântat` Livvie. Po]i s` dormi cu ea \n pat. Uite, are o fundi]` albastr` care se asorteaz` perfect cu a[ternuturile [i c`m`[ile tale de noapte. Oh, nu! Olivia nu trebuia s`-i fac` asta! – Voi, femeile, trebuie s` \mp`r]i]i totul? \ntreb` insinuant Hugo. – Totul cu excep]ia b`rba]ilor, zâmbi Perdita dulce. – Pisica aceasta este mascota noastr`, explic` Hugo cu superioritate, ignorând remarca Perditei. Fetele pe care le vom angaja pe post de gazde vor purta pe fa]` câte o masc`. Nu puteam s` le costum`m \n iepura[i, a[a c` ne-am gândit la pisicu]e. Cele blonde vor purta o masc` reprezentând figura unei pisici de angora albe, iar cele brunete, figura unei pisici siameze. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 25 – {i cele ro[cate? \ntreb` Perdita uimit` de ideea aceea stupid`. – |nc` nu ne-am gândit la ro[cate, recunoscu Hugo contrariat. Cred c` pe cele ro[cate le vom angaja la departamentul de publicitate. Vor fi \mbr`cate \n ro[u [i vor purta pelerine argintii. – {i dac`-i tr`sne[te vreunui bo[orog idiot s`-i cear` unei milionare excentrice care poart` pelerin` argintie, un foc? \ntreb` Perdita amuzat`. – Doamne fere[te! La ce-]i st` ]ie mintea, domni[oar` frumoas`! Sper`m s` nu avem necazuri de genul acesta. Ah! Am uitat ceva. Pot s` dau un telefon? – Te rog, spuse binevoitoare Olivia. E \n hol. Dup` ce Hugo \nchise u[a \n urma lui, Olivia [opti: – |ncearc` s` te por]i civilizat, Perdita! Crezi c` el e atât de prost \ncât s` nu-[i dea seama c`-]i ba]i joc de el? – E mai r`u decât \mi aminteam eu. Livvie, sper c` nu ai gânduri prea mari cu el. – |n afaceri nu-]i alegi partenerii dup` cum arat`. Apropo, te-a[ ruga s` ne la[i s` discut`m \ntre patru ochi dup` cin`. Trebuie s` mai stabilim ni[te detalii. S` nu crezi c` \ncerc s` scap de tine. {tii, draga mea, e[ti cam sensibil`. – Nu-]i face probleme din cauza mea. Po]i s` stai cu el toat` noaptea, dac`-]i face pl`cere, vorbesc serios. Eu o s` sp`l vasele [i o s` m` duc s` m` culc. Ea de fapt voia s` scape cât mai repede de aten]iile lui Hugo. Ar fi s`rit [i peste cin`, dac` ar fi fost dup` ea. – Vai, Perdita, e[ti o dulce. Gata acuma, taci c` vine. Dup` ce terminar` de mâncat, Hugo l`ud` buc`t`reasa [i apoi continuar` discu]ia \n salon, cu o cafea [i un coniac \n fa]`. – Eu trebuie s` m` retrag, spuse Perdita imediat dup` ce Hugo \[i aprinse un trabuc. 26 ROSEANNE HUNTER – Bine, draga mea, s` te \ntorci repede, spuse Hugo privind-o pe sub sprâncenele acelea enorme. Pe naiba! Perdita zâmbi politicos, mai mult de dragul Oliviei, [i se f`cu nev`zut`. Dup` ce termin` de sp`lat vasele se duse \n camera ei [i se b`g` \n pat, cu cartea lui Blake \n mân`. Olivia o strig` la un moment dat [i Perdita stinse repede veioza. R`mase mult timp pe \ntuneric pref`cându-se c` doarme, dar atent` la orice zgomot. Apoi, \ntr-un târziu, auzi motorul ma[inii lui Hugo pornind [i aprinse u[urat` veioza. O g`si pe Olivia stând \n salon, privind \n lumina becurilor culoarea rubinie a unui Martini. – Ce faci? Credeam c` dormi de mult, spuse Olivia ridicându-se de pe sofa. – Nu... Citeam. – Nu m-ai auzit când te-am strigat? – Mi s-a p`rut mie... Credeam c` râzi. N-am vrut s` v` deranjez. Olivia \mpinse vârful limbii \n obrazul drept, privind-o dintr-o parte. N-o credea. – N-are importan]`, spuse ea \n cele din urm`, v`zând c` Perdita nu cedeaz` [i o prive[te cu inocen]`. Slav` Domnului, am aranjat totul! Hugo mi-a dat un avans din primul salariu. – Bravo ]ie! M` bucur. Cred c` ai avut un succes r`sun`tor! – Chiar a[a! {i am ve[ti bune pentru tine. – Pentru mine? – Hugo mi-a spus c` n-am nici un motiv s` nu te iau cu mine. A spus c` o s` vorbeasc` el cu familia Derwin – cei la care vom sta. Au foarte multe camere, avem unde s` st`m cu to]ii. {i le place s` fac` petreceri cu lume mult`... O s` ne distr`m. A[a c` putem s` uit`m de Blake. O s` petreci o vacan]` super. Nu e minunat? – Stai pu]in, spuse Perdita ame]it` de \ntors`tura lucrurilor. Deci vom sta \n vila familiei Derwin? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 27 – Da. Locul pe care se va construi sta]iunea a apar]inut lui Jeff Derwin. Dar l-a vândut pe o sum` rezonabil` companiei la care e ac]ionar Hugo, [i a intrat [i el \n afacere. – {i Hugo va sta cu noi \n aceea[i vil`? – Da. Vom sta to]i trei acolo, pân` când vor fi gata apartamentele noastre, adic` vreo dou`, trei luni. De asta se gr`be[te Hugo s` ajung` acolo, ca s` demareze cât mai repede proiectul. – |n]eleg, spuse Perdita \ncruntându-se. |mi pare r`u, dar nu vreau s` stau cu voi. – Poftim??? De ce, r`sf`]at` mic` ce e[ti?! De ce? Trebuia s` m` descotorosesc de tine mai de mult! Câte fete n-ar s`ri \n sus de bucurie dac` li s-ar oferi ocazia asta! S` locuie[ti \ntr-o sta]iune de lux! Nu-]i dai seama câ]i b`rba]i boga]i ai putea s` cuno[ti acolo? Nu \n]elegi? \ncerc` Olivia s` se lini[teasc`. Fac asta pentru mine, dar [i pentru tine. A[ vrea s` te v`d c`s`torindu-te cu un b`rbat care s`-]i ofere luxul pe care a vrut tat`l t`u s`-l ai. Dar tu nu faci decât s` dai cu piciorul norocului! – Parc` spuneai c` nu pot sta cu voi. De ce te-ai r`zgândit? – Eu? Hugo mi-a f`cut propunerea. – Te m`ri]i cu Hugo? \ntreb` deodat` Perdita privind-o pe sub sprâncene. – Poate. Ai ceva \mpotriv`? – E oribil! O s` regre]i pasul `sta. Vai, Livvie! strig` ea s`rindu-i \n bra]e. N-ai observat c`-mi f`cea ochi dulci? De asta nu pot s`-l suf`r. E libidinos! |l ur`sc, mi-e scârb` de el! – Poftim?! }i s-a p`rut, spuse rece Olivia. Dac` n-a[ fi [tiut cât de \nchistat` e [coala aia la care \nve]i, a[ fi râs cu gura pân` la urechi. Dar po]i s` m` crezi pe cuvânt – n-ai de ce s` te temi de Hugo. |n primul rând pentru c` n-ar avea timp de tine, [i-n al doilea rând pentru c` a[ fi eu acolo. 28 ROSEANNE HUNTER – A[ vrea s` nu te mai \ntâlne[ti niciodat` cu Hugo... – Nici gând! spuse Olivia ferm. Ascult`-m` bine! Dac` nu m` duc acum dup` Hugo, s-ar putea s` nu mai prind niciodat` o ocazie ca asta. E[ti prea tân`r` ca s` m` \n]elegi, dar crede-m`, \ntr-o zi o s`-mi dai dreptate. Vreau s`-mi asigur viitorul. Trebuie s` mi-l asigur. Eu n-am [ansa ta, anii t`i. Sunt o mul]ime de femei mai tinere [i mai frumoase decât mine care abia a[teapt` s` pun` mâna pe Hugo. Am aproape treizeci [i doi de ani, Perdita. |n câ]iva ani \mi trece tinere]ea. Deodat` Perdita o v`zu pe Olivia \mb`trânit`. Acum p`rea obosit`, trist` [i f`r` speran]`. |ntinse mâna [i-i mângâie tandru umerii l`sa]i. – {tiu, Livvie, te \n]eleg. {tiu c`-mi vrei binele [i ai dreptul s`-]i asiguri viitorul, dac` asta te face fericit`. N-am vrut s` par o r`sf`]at` ne\n]eleg`toare. – Via]a e ciudat` uneori, spuse Olivia cu resemnare. Dar hai s` uit`m asta pân` mâine. O s` ne descurc`m noi cumva. Apoi, oftând adânc, se ridic` \n picioare [i se duse s` verifice dac` \ncuiase toate ferestrele, u[ile [i dac` nu uitase s` lase lumina de afar` aprins`. – Ce faci? \ntreb` ea dup` ce se \ntoarse. Te culci aici? – Nu... m` gândeam. Las`, nu-i nimic. M-am r`zgândit. – |n leg`tur` cu Hugo? \ntreb` Olivia plin` de speran]`. – Nu. Niciodat` n-o s`-mi schimb p`rerea despre el. Dar n-o s`-]i mai ]in lec]ii de moral`. Po]i s` faci ce vrei. Du-te dup` el. Sper s` nu-]i fac` via]a un co[mar. – {i tu unde vrei s` stai? – Trebuie s` aleg \ntre dou` rele. Voi sta pe insul`, \mpreun` cu Blake Hadwyn. Capitolul 3 Pân` la urm` lucrurile ie[iser` a[a cum \[i pl`nuise Olivia la \nceput. A[a c` nu mai \ncerc` s-o conving` pe fiica ei vitreg` s` stea \mpreun` cu ea [i Hugo. Bine c` acceptase s` convie]iuasc`, pentru scurt timp, e drept, \mpreun` cu Blake. Perdita \ntr-adev`r alesese \ntre dou` rele varianta cea mai pu]in rea. |n nici un caz n-ar fi acceptat s` stea sub acela[i acoperi[ cu Hugo Amlyn. |i p`rea r`u pentru Olivia c` ajunsese s` fac` compromisul de a tr`i cu un b`rbat libidinos doar pentru bani. Perdita n-ar fi avut lini[te dac` ar fi locuit \n aceea[i cas` cu acel b`rbat. Nu voia s-o supere pe Livvie, a[a c` mai bine accepta s` stea \mpreun` cu Blake. |i va ar`ta ea lui! Trebuia s`-i dea o lec]ie pentru vorbele urâte pe care le aruncase pe seama ei, f`r` ca m`car s-o cunoasc`. |[i \nchipuia c` având doar optsprezece ani trebuia neap`rat s` fie o adolescent` r`sf`]at` [i greu de suportat. Ei, Blake Hadwyn avea s` simt` pe pielea lui cât de greu de suportat era Perdita când voia. A[a c` \n urm`toarele s`pt`mâni, \n timp ce Olivia \i cump`r` haine noi [i termin` de rezolvat toate treburile, ea \[i f`cu temele temeinic. |n primul rând c`ut` un atlas geografic [i descoperi c` Grand Vegas era situat \ntre Bahamas [i Silver Cay. 30 ROSEANNE HUNTER Principala ]int` era Iruna, o insul` insignifiant` pe care o descoperi pe hart` cu ajutorul lupei. Iruna era situat` la câ]iva kilometri de ]`rmul sudic al Grand Vedas-ului. Deci acolo \[i ducea traiul [i crea faimosul scriitor Krayle Berenger. Ce bine ar fi fost dac` Blake s-ar fi comportat ca un om normal! Perditei i-ar fi f`cut pl`cere s` discute cu el despre tehnicile de scriere, domeniu \n care Blake avea experien]`. Dar din p`cate situa]ia nu st`tea pe roze. |narmat` cu rezultatele cercet`rilor, Perdita f`cu o vizit` unei agen]ii de turism, unde consult` un tân`r angajat. Totul merse ca pe roate, mai bine decât anticipase ea. Se p`rea c` avea sor]i de izbând` [i asta \i \nt`rea \ncrederea \n sine [i \n planul s`u. |ntr-o zi, un telefon nea[teptat de la Hugo le puse pe amândou` pe jar. Evenimentele se precipitaser` [i \n dou`zeci [i patru de ore Olivia trebuia s`-[i fac` rezerv`ri la primul zbor, ori risca s` se trezeasc` f`r` slujb` – Crezi c` po]i s` te descurci singur`, aici? \ntreb` aceasta \ngrijorat`. – Sigur, nu-]i face probleme din cauza mea, o lini[ti Perdita. Du-te la Londra. O s`-]i fac eu bagajele [i ]i le trimit mâine. De acolo po]i pleca direct spre America. – Nu uita s`-l pl`te[ti pe l`ptar... spuse Olivia \ncercând s` nu uite vreun am`nunt, [i... s` opre[ti apa de la robinetul din pivni]`. Mai am cincizeci de lire pe cartea de credit. Nu-mi place s` r`mân cu datoriile nepl`tite. Ah! Po]i s` returnezi tu cartea doamnei Charter? Nu [tiu ce mi-a mai r`mas de f`cut, dar dac`-]i mai aminte[ti ceva, te rog s` m` salvezi tu, bine, draga mea? – O s` m` asigur c` totul va fi bine, spuse Perdita. Pleac` lini[tit`. – Vrei s`-i faci tu o vizit` domnului Drybones? – O.K.! ACEA VAR~ A RENUN}~RII 31 – {i trebuie s`-l mai suni pe Blake ca s`-l anun]i data sosirii tale. N-am apucat s-o mai fac [i pe asta, fir-ar s` fie! – Nu-i nimic. Altceva? – Nu [tiu... E[ti sigur` c` te vei descurca singur`? – Normal! oft` Perdita exagerat. Ne vedem pe zece. Mai sunt opt zile pân` atunci. {i pleac` odat`, vrei s` \ncep s`-mi fac probleme din cauza ta? Uite, a venit taxiul. – Ne vedem mâine, la blocul de locuin]e, da? Olivia \[i \mbr`]i[` fiica vitreg` [i alerg` spre taxi. Perdita r`mase \n fa]a por]ii, f`cându-i semn cu mân` pân` ce acesta disp`ru. Un sentiment cople[itor de libertate aproape o sufoc`. Intr` \n cas` adunând pe rând lucrurile aruncate de Olivia \n graba plec`rii. Acum, se p`rea c` primul pas al m`re]ului ei plan putea fi dat uit`rii. Lucrurile nu se puteau aranja mai bine. Acum, dup` ce o asigurase pe Olivia c` avea s` se descurce singur`, Perdita era liber` s`-[i pun` \n practic` planul. * * * Sosi [i ziua marelui zbor transatlantic. Perditei nu i se f`cu r`u a[a cum pronosticase \nfumuratul de Blake. Dimpotriv`. Se sim]i minunat \n compania vecinului ei de scaun, un tân`r teuton pe nume Gunther Hammond. Acesta, când afl` c` ea avea de gând s` fac` o escal` de dou`zeci [i patru de ore \n insulele Bermude, se oferi s`-i ]in` companie. 32 ROSEANNE HUNTER Zborul de [apte ore i se p`ru floare la ureche Perditei. Se distr` foarte bine \n compania tân`rului acela fermec`tor care p`rea c` f`cuse o pasiune pentru ea. La fel de bine se distr` [i \n Bermude. Gunther o duse la el acas` [i o prezent` p`rin]ilor lui, care-[i petreceau vacan]a de var` acolo. Apoi se plimbar` pe insul` \ntr-un jeep, vizitând toate obiectivele turistice. Gunther cuno[tea bine insula [i mai ales [tia ce anume bucura mai mult o femeie. Astfel, o duse pe Perdita la o parfumerie, un adev`rat rai olfactiv. Petrecur` o or` acolo, Perdita mirosind diverse parfumuri [i Gunther bucurându-se s-o vad` fericit`. El pl`ti unul din parfumurile care-i pl`ceau Perditei [i i-l d`rui ceremonios. – Pentru mine? \ntreb` ea uimit`. – Da, spuse el solemn, [i te rog s` nu refuzi. – Nici nu visam s` primesc un cadou atât de... spuse ea mirosind capacul sticlu]ei elegante. Ce surpriz` minunat`! Nu trebuia s` fii atât de generos... adic`, se corect` ea dându-[i seama c` se dovedea lipsit` de tact, abia m-ai cunoscut [i... Dac` o s` continui s` faci asemenea cadouri fiec`rei necunoscute, o s` ajungi la sap` de lemn. – Dar tu nu e[ti o necunoscut`, spuse el calm, [i pe de alt` parte am \ncercat s` m` recompensez fa]` de tine. Compania ta mi-a \nseninat ziua [i a transformat un zbor plictisitor \ntr-o aventur` romantic`. – |]i mul]umesc... – {i nu ajung eu la sap` de lemn chiar a[a de u[or. – Sper c` nu. Gunther! exclam` ea ar`tându-i ni[te arcade acoperite cu trandafiri ag`]`tori. Ce sunt astea? – Se numesc „por]ile lunii”. Fac parte din decorul obi[nuit al insulelor Bermude. Exist` [i o legend` legat` de ele. Se spune c` dac` doi \ndr`gosti]i trec pe sub o astfel de arcad` ]inându-se de mân`, toate dorin]ele li se pot \ndeplini. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 33 – Ce interesant, spuse Perdita gânditor. – Vrei s` trecem [i noi pe sub ele? – Nu... Poate se sup`r` proprietarii. – Ai dreptate. {i cred c` e prea devreme ca s` putem spune c` avem dreptul s-o facem. – A[a e, spuse Perdita privind vis`toare peisajul exotic. Petrecuse cea mai frumoas` zi din via]a ei [i se sim]ea mai liber` ca oricând. Dar \[i aminti c` trebuia s`-i trimit` o telegram` lui Blake Hadwyn. Se duser` \mpreun` la cea mai apropiat` po[t` [i \n timp ce Perdita compunea mesajul, Gunther citea peste um`rul ei. – Trebuia s`-mi spui! zise el privind uimit textul. Nu te-a[ mai fi obosit atâta cu drumurile. Nu \n]eleg. E[ti bolnav`? Nu pari. Sau e[ti \n convalescen]`? – Nu... spuse ea sim]ind impulsul irezistibil de a-i m`rturisi tot planul ei. |i povestise lui Gunther doar c` trebuia s` ajung` la Grand Vedas, unde avea s`-[i petreac` restul vacan]ei, \n compania unui prieten bun. Urma s` se \ntoarc` \n noiembrie, ca s` se \nscrie la universitate. Reticen]a o f`cuse s` se ab]in` s`-i spun` despre planurile mamei sale vitrege [i propriile ambi]ii de a ajunge o mare scriitoare. – E o glum`, continu` ea. Ar trebui s`-]i povestesc prea multe ca s` \n]elegi despre ce e vorba. – Dar cui i-o trimi]i? – Unui prieten de familie. – Aha! f`cu Gunther f`r` s` \n]eleag` o iot`, dar zâmbind \n]eleg`tor. |n seara aceea cin` \mpreun` cu Gunther [i p`rin]ii lui. Afl` c` ei voiau s` se retrag` pe acea insul`, iar fiul lor avea s` con- 34 ROSEANNE HUNTER duc` afacerea lor din Europa. Povestindu-[i diverse \ntâmpl`ri din via]a, descoperir` c` domnul Hammond \l cunoscuse odat` pe tat`l Perditei, la o conferin]` din Geneva. Mai târziu dans` \mpreun` cu Gunther sub cerul \nstelat, \ntrebându-se ce p`rere [i-ar fi f`cut Sara despre ea dac` ar fi putut s-o vad` \n acea ipostaz`. Trecuser` trei s`pt`mâni de când se \ncheiase anul [colar, iar ea flirta cu un tân`r om de afaceri neam], undeva pe o insul`, peste ocean. Sara probabil ar fi sf`tuit-o s` nu se lase p`c`lit` de [oaptele tandre ale unui b`rbat necunoscut, mai ales dac` se afla sub influen]a vinului. Ce bine ar fi fost s` poat` r`mâne mai mult acolo! Dar pe lâng` sfaturile Sarei, care nu-i d`deau pace, mai era ceva – umbra lui Blake Hadwyn. De[i nu-l cunoscuse personal, [i nu-i p`sa ce gândea el despre ea, trebuia s` ]in` cont de Olivia care-[i pusese obrazul pentru ea. A doua zi de diminea]` Gunther o \nso]i pân` la avion. Perditei \i p`rea r`u s`-[i ia la revedere de la tân`rul acela fermec`tor. – |nainte s` m` \ntorc \n Europa, \]i voi face o vizit` \n Grand Vedas, \i promise Gunther. De[i Perdita nu-l prea credea, totu[i \i zâmbi prietenos [i-i spuse: – Te a[tept cu pl`cere. Se s`rutar` \nainte s` se despart`, iar Perdita chiar se sim]i pu]in \ndr`gostit` de el. |n fond era primul b`rbat adev`rat cu care se s`rutase vreodat` [i primul care o pl`cuse a[a cum era, f`r` s` [tie prea multe despre ea. Urm`toarea escal` urma s-o fac` \n Caraibe. Dup` un zbor u[or desupra oceanului, Perdita se caz` la un hotel \n Nassau, Bahamas, pentru o noapte. Dup` ce-[i f`cu datoria [i trimise dou` telegrame – una adresat` Oliviei [i cealalt` lui Blake – se hot`r\ s` profite de peisajul exotic [i s` viziteze \mprejurimile. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 35 Pa[ii o purtar` prin locuri incredibil de frumoase. Perdita se sim]ea minunat [i savura din plin libertatea pe care o avea. Sc`pase de [coal`. Sc`pase de Olivia. Sc`pase de Gunther – indiferent cât de fermec`tor era el. Dar r`m`sese Blake Hadwyn. Se plimb` prin port, pe str`du]ele \ntortocheate, [i privi vitrinele magazinelor. Nassau era plin de contraste. |n spatele hotelurilor luxoase erau zeci de cocioabe, portul era plin de iahturi de lux, printre care pluteau b`rcile primitive ale localnicilor, pe str`zile comerciale g`seai buticuri pline de haine apar]inând unor firme celebre, la pre]uri exorbitante, al`turi de magazine \n care localnicii \[i vindeau produsele manufacturate. Perdita nu rezist` impulsului [i-[i cump`r` tot felul de lucruri inutile care o fermecar` din prima clip`. Spre sear`, cu mâinile \nc`rcate de saco[e, se \ndrept` spre hotel gândindu-se cu pl`cere la un du[ rece [i o b`utur` r`coritoare cu ghea]` mult`. |n seara aceea, cinând singur`, dar mul]umit`, \ntr-un col] al terasei restaurantului, \[i d`du seama câte aspecte ale vie]ii putea s` descopere. O via]` de om nu-i ajungea ca s` le afle pe toate. Dup` ce mânc` pân` nu mai putu s` se ridice de la mas`, ceva o f`cu s`-[i schimbe starea de beatitudine \n care intrase \n ultimele patruzeci [i opt de ore. Nu-[i d`du seama ce provocase acea schimbare. Muzica era aceea[i, cerul era plin de stele [i prevestea o zi \nsorit`, parfumul aerului era la fel de seduc`tor... |[i privi ceasul de la mân`. Era nou` [i jum`tate. Se \ntreb` ce altceva putea s` mai fac` \n seara aceea. Dar picioarele o dureau [i refuzau s-o mai poarte cine [tie pe unde. Privi \n jur [i remarc` indignat` [ase cupluri de tineri care se gigiuleau ca ni[te porumbei. |ntoarse privirea pe jum`tate scârbit`, pe jum`tate \ntristat`. Ce se petrecea cu ea? Avea chef de o aventur`? Oftând se ridic` de la mas` [i se \ndrept` spre camera ei. Dup` ce se schimb` \n c`ma[a de noapte, se urc` \n vârful patu- 36 ROSEANNE HUNTER lui cu caietul de noti]e \n bra]e [i cu un stilou \n mân`. Trebuia s` consemneze fiecare \ntâmplare prin care trecuse. Nu se [tia niciodat` când va avea nevoie de acel material. Abia \n diminea]a urm`toare f`cu o descoperire \ngrozitoare – \[i pierduse geanta! La \nceput se str`dui din r`sputeri s` nu intre \n panic`. Rememor` cu febrilitate momentele zilei precedente. {i-[i aminti. Dup` ce str`b`tuse toate str`du]ele comerciale, se oprise s` se odihneasc` pe o banc`. |[i pusese geanta al`turi [i când plecase uitase s-o mai ia. Doamne, ce proast` fusese! Nu avea rost s` se mai \ntoarc` la locul cu pricina. Era convins` c` geanta disp`ruse de mult. Bine c` nu-[i luase pa[aportul cu ea. Nenorocirea era c` toate cecurile ei de c`l`torie se aflau \n acea geant`. Era prizonier` \n Caraibe, f`r` un ban \n buzunar. {i nici m`car hotelul nu apucase s` [i-l pl`teasc`. Urm`toarele ore fur` extrem de nepl`cute. |i povesti directorului hotelului cele \ntâmplate, iar acesta o ascult` politicos, dar rece. – Poate dac`-mi permite]i s` dau un telefon la poli]ie... propuse ea. – V` rog, spuse directorul, dar v-a[ sf`tui s` nu v` face]i prea mari speran]e. Bine\n]eles c` cei de la poli]ie promiser` s` fac` totul ca s-o ajute, dar n-o \ncurajar` s` spere c`-[i va recupera banii. Ce s` fac` acum? Era disperat`. Apoi \i veni o alt` idee. Ce proast` era! Nu trebuia decât s-o sune pe Livvie. Olivia va fi furioas`, cu siguran]`, dar era singura persoan` care putea s-o ajute. Dup` ce-i explic` directorului hotelului varianta, acesta fu reticent. – V` rog s` trimite]i mesajul. Sunt sigur` c` mama mea vitreg` m` va ajuta. A[a voi putea s`-mi pl`tesc camera [i toate serviciile de care am beneficiat, inclusiv costul telefoanelor. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 37 – Bine, oft` directorul. Dar v` rog, domni[oar` Craig, nu p`r`si]i hotelul. Niciodat` nu petrecuse o diminea]` atât de lung`. Sosi [i ora prânzului, dar ei nu-i mai era foame. Se a[ez` pe un [ezlong pe terasa hotelului [i a[tept` cu \ncordare un r`spuns de la Olivia. R`spunsul veni. Dar nu era prea \ncurajator. „Regret`m, dar doamna Craig nu e aici. Reveni]i. Domnul Derwin.” Ce \nsemna asta? – Nu \n]eleg! strig` cu disperare Perdita. Trebuia s` fie acolo, la Silver Cay. Asta e tot ce a]i aflat? – Nici eu nu \n]eleg, domni[oar` Craig. Dumneavoastr` trebuie s` reveni]i, sau vor reveni ei? – Nu [tiu, spuse ea neajutorat` izbucnind \n plâns. – Nu v` l`sa]i cople[it`, domni[oar` Craig, spuse directorul. Am mai trecut prin situa]ii de genul acesta. Dar \n]elege]i-ne [i pe noi, nu putem s` v` l`s`m s` pleca]i. – Dac` voiam s` plec f`r` s` pl`tesc, o f`ceam pe furi[. Dar am venit [i v-am explicat situa]ia. Mi-am pierdut to]i banii [i m` simt efectiv dep`[it`. Sunt urm`rit` de ghinion, nu vede]i? – N-ave]i idee unde s-o mai c`uta]i pe mama dumneavoastr` vitreg`? – Nu. Doar dac`... n-a plecat la New York \mpreun` cu Hugo Amlyn. – {i domnul Derwin nu v` poate ajuta? – Nici m`car nu-l cunosc. Acolo trebuia s` ajung` mama mea vitreg` \mpreun` cu Hugo Amlyn. Eu trebuia s` ajung la Grand Vedas. Dar mi-am schimbat planurile. – {i unde vre]i s` ajunge]i acum? – Pe insula Iruna, la un... prieten de familie. – {i presupun c` acum... dori]i s`-l contact`m pe acest prieten... spuse rece directorul. 38 ROSEANNE HUNTER – Nu! El nu m-ar \n]elege. Nu i-a[ putea cere niciodat`... bani! – Atunci a[tepta]i, spuse directorul privind-o contrariat. Dar cât s` a[tepte? La nesfâr[it? Acel Derwin nu \ncercase s-o ajute. O l`sase s` r`mân` acolo, singur`, cu o factur` frumu[ic` de pl`tit. {i dac` pân` se l`sa seara nu primea nici un mesaj? Oare directotul hotelului o mai l`sa s` stea \n camer`? Dac` o alunga pe plaj`? {i ce avea s` m`nânce? Se \ntreb` ce putea vinde. La mân` avea un ceas din aur de la tat`l ei. Numai gândul de a se desp`r]i de acel cadou nepre]uit, cu valoare sentimental`, o f`cea s` se cutremure. Dar putea s`-l lase drept garan]ie. Directorul cel nesuferit respinse ideea de a-i lua ceasul drept garan]ie [i-i spuse s`-[i fac` bagajele. Asta era! Dar n-o d`du afar`. Camera ei fusese \nchiriat` de altcineva. O mutar` la un alt etaj, \ntr-o c`m`ru]` minuscul`. Apoi o anun]ar` c` cina avea s` fie servit` la ora [apte. Bine c` n-o \nfometau. Dar Perditei \i pierise toat` pofta de mâncare. Se culc` târziu, rugându-se s` primeasc` un mesaj de la Livvie. Rug`ciunile ei \[i f`cur` efectul repede. La ora [ase diminea]a, o menajer` o trezi [i-i spuse s` se duc` repede \n biroul domnului director Curzon. Asta era! Primise banii! Se ridic` repede din pat, se sp`l` pe fa]` [i se \mbr`c` \n mai pu]in de cinci minute. Nici o clip` nu-i trecu prin minte c` \ntre orele [apte seara [i zece diminea]a nu se efectuau tranzac]ii bancare. Str`b`tu coridoarele lungi \n fug` [i aproape d`du buzna \n biroul directorului. – Am venit, domnule Curzon! Au sosit banii? B`rbatul care st`tea cu spatele la u[` se \ntoarse \ncet spre ea. Nu era domnul Curzon. Era un necunoscut care zâmbea acru [i superior. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 39 – Domni[oara Craig? – Da, dar... Vocea aceea \i amintea de cineva... cunoscut. – Nu ne-am cunoscut pân` acum, spuse b`rbatul. Eu sunt Blake Hadwyn. Unde ]i-e bagajul? – Nu l-am f`cut. Credeam c`... Nu \n]eleg. Nu v` a[teptam... – Via]a e plin` de surprize, o \ntrerupse el. Dac` e[ti gata, putem pleca. Poate c` tu ai timp de pierdut, dar eu nu. Unde-]i sunt bagajele? – Nu mi le-am f`cut! strig` ea u[urat`, dar enervat` de aerul lui de superioritate. Nu [tiu ce c`uta]i aici, domnule Hadwyn, dar eu nu pot pleca pân` nu-mi trimite mama mea vitreg` bani. |n caz c` nu [tia]i, trebuie s`-mi achit nota de plat` de la hotel. – Hotelul e pl`tit. Ascult`, domni[oar` Craig. {tiu c` erai pe cale s` [tergi putina. Nici pe mine nu m` \ncânt` prezen]a ta, dar hai s` ne facem via]a mai u[oar`. Avionul spre Vedas pleac` \n patruzeci [i cinci de minute [i n-am de gând s`-l pierd. Ai de gând s` vii cu mine, sau te las aici, pe mâna lor? – Dar nici m`car n-am apucat s` m`nânc. {i nu m-am sp`lat. Nu mi-am... – V`d, o \ntrerupse el apucând-o de un bra] [i \mpingând-o afar` din birou. Ai la dispozi]ie un sfert de or`. Nu te a[tept mai mult. Din nefericire mama ta vitreg` se afl` \nc` la New York [i nu cred c` familia Derwin e interesat` s` te ajute. Faci cum vrei... Treisprezece minute. O clip` Perdita \i arunc` o privire ucig`toare, apoi \[i d`du seama c` Blake Hadwyn nu glumea. Livvie era la New York, familia Derwin nu d`dea doi bani pe ea... |[i \ncle[t` pumnii [i-i veni s` urle de neputin]`. Trebuia s` se gr`beasc`. Nu avea alternativ`. Capitolul 4 Prima zi petrecut` \mpreun` cu Blake Hadwyn \i oferi Perditei tabloul sinistru al urm`toarelor luni. Planul ei se dusese de râp` [i se vedea nevoit` s`-l urmeze pe scriitorul acela misogin [i plin de aere. Dup` ce-[i f`cu \n grab` bagajul, nu mai apuc` s` fac` un du[ pentru c` Blake n`v`li \n camer` peste ea [i-i spuse c`-i a[teapt` taxiul. |n drum spre aeroport, Perdita \ncerc` s`-l \nduplece. – N-am mâncat nimic de asear`. – Nici eu. Tot micul meu dejun a constat \ntr-o cafea amar`, spuse el sec. – |n cât timp ajungem acolo? – |n nou`zeci de minute. |n avion Perdita sim]i c` exlodeaz` de furie. |i venea s` arunce cu ceva \n capul acelui \nfumurat. Cum \ndr`znea s` se comporte cu ea a[a? |l privi cu dispre] cum se ridic` de pe scaun [i pleac`. Probabil se ducea la toalet`. Sau cine [tie unde. Oricum, pe ea n-o interesa. Din partea ei putea [i s` se arunce din avion. Lu` o revist` din buzunarul scaunului din fa]` [i \ncerc` s` citeasc`, dar nu reu[i s` \n]eleag` nimic. Blake Hadwyn o scosese r`u din s`rite. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 41 Când el se \ntoarse, Perdita remarc` faptul c` avea chipul destins. A[a p`rea mult mai uman. Ar`ta ca un om bun. Era chiar dr`gu]... Dar când Blake d`du cu ochii de ea, se \ntunec` la fa]`, ca [i cum [i-ar fi amintit de o obliga]ie nepl`cut`. Atunci Perdita se \nfurie din nou. |[i arunc` p`rul pe spate [i \ntoarse capul \n partea opus`, privind pe hublou. Atitudinea lui Blake Hadwyn nu prevestea nimic bun. Perdita nu mai scoase o vorb` pân` aterizar` pe aeroportul din Grand Vedas. De acolo \i lu` un taxi [i-i l`s` \n port. Blake se \ndrept` spre o barc` mare cu motor, foarte bine \ntre]inut`. |n mod normal, Perdita [i-ar fi exprimat admira]ia \n fa]a acelei ambarca]iuni. Dar acum era atât de sup`rat` pe acel b`rbat \ncât nici m`car nu privi prea mult barca. Se sui \n ea refuzând ajutorul lui Blake [i se trânti pe o b`ncu]`, dând ner`bd`toare din picioare. Privi oceanul albastru, \ntrebându-se unde se afla Silver Cay [i vila familiei Derwin, acolo unde st`tea Livvie. Dac` Blake Hadwyn ar fi fost mai uman, Perdita l-ar fi \ntrebat ca s`-[i satisfac` curiozitatea. Dar a[a? Prefera s` moar` f`r` s` afle r`spunsul numai s` nu vorbeasc` cu nesuferitul acela. Oricum, n-avea de gând s` stea prea mult prin preajma lui. Imediat ce avea o veste de la Livvie, se va duce dup` ea. Mai bine locuia sub acela[i acoperi[ cu Hugo decât cu Blake Hadwyn! Triste]ea o cuprinse pe nesim]ite. Toate visele ei se spulberaser`. Sperase \n secret s` ajung` pe acea insul` tropical` [i s`-[i finalizeze prima carte sub \ndrumarea unui scriitor bun. Dar \n realitate nici n-avea s` apuce s` se bronzeze prea bine. – O s` te arzi dac` stai acolo, o avertiz` Blake intrând pe nea[teptate \n vorb` cu ea. – Deocamdat` m` simt perfect, spuse ea rece. 42 ROSEANNE HUNTER – Poate, dar ai pielea atât de alb` \ncât o s` te faci ca racul \n zece minute. La noapte s-ar putea s` ai de suferit. – Mi-am luat crema de soare cu mine. – Unge-te sau vino aici, la umbr`. Perditei nu-i sc`p` tonul lui autoritar. {i \n ciuda atitudinii lui superioare, ea nu se mi[c` din loc, a[teptând s` mai treac` pu]in timp, ca s`-[i demonstreze independen]a. Dup` un minut se uit` la ceas, se ridic` \ncet [i porni agale spre cabin`, acolo unde-[i l`sase geanta \n care avea crema de soare. La ad`postul cabinei minuscule, cotrob`i prin geant`, scoase tubul [i \ncepu un proces laborios de ungere. Prefera s` stea singur` decât s` se [tie privit` de Blake Hadwyn. Dup` ce se unse bine cu crem` se piept`n` \ndelung, apoi se ruj` atent cu un ruj pe care-l cump`rase din Caraibe. |i pl`cuse nu numai culoarea ci [i mirosul frumos. Apoi \[i aminti de parfumul de la Gunther. Pulveriz` de dou` ori \n dreptul gâtului [i inspir` adânc. Acum se sim]ea mult mai bine. Se privi \n oglind` \ntrebându-se ce alte retu[uri s`-[i mai fac`. Desigur, nu avea nevoie de trucuri de \nfrumuse]are. Dar totu[i era o femeie \n devenire [i sim]ea nevoia s` se aranjeze. Alese un fard de pleoape oliv [i se d`du cu el din abunden]`. Hmmm. Rezultatul nu era mul]umitor. Dar asta din cauza lipsei de experien]` \n materie. Tot studiindu-[i chipul \n oglind`, sesiz` c` motorul b`rcii se oprise. Vru s` se ridice de pe sc`unelul pe care se a[ezase, dar se sperie. Blake Hadwyn o privea din u[`, zâmbind superior. Oare de cât timp se afla acolo? – Ce vrei? \ntreb` ea contrariat`. – |]i pierzi timpul, spuse lini[tit Blake. – Cum adic`? – Pe insul` n-o s`-]i aprecieze nimeni machiajul. Doar dac` nu ]i l-ai f`cut special pentru mine. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 43 – Eu m` \mbrac [i m` fardez numai pentru pl`cerea mea personal`! protest` ea. {i tu ai fi ultimul b`rbat de pe p`mânt pentru care m-a[ machia. – Hmmm, morm`i el mai mult pentru sine. M-a avertizat Olivia c` e[ti o bomb` cu ceas. – N-ar trebui s` fii afar` ca s` navighezi? \l lu` ea la \ntreb`ri schimbând subiectul. – Nu. Tocmai am ajuns la destina]ie. Trebuie s` coborâm. Dar n-o vom face pân` ce doamna nu va fi gata. Aici o prinsese. Perdita \[i arunc` la \ntâmplare plicul cu cosmetice \n geant`. Blake se apropie [i ea se ridic` \n picioare speriat`. Pe nea[teptate, el se aplec` [i-i lu` bagajele de la picioare. Apropierea lui \i luase tot aerul. Perdita se retrase cât putu mai \n spate, evitând orice contact cu el. Dar Blake n-o b`g` \n seam` [i ie[i pe punte. Perdita r`sufl` u[urat`. Ce-i venise? Doar nu crezuse c` Blake voia s`-i fac` ceva? Dându-[i p`rul pe spate ie[i demn din cabin`, moart` de curiozitate s` vad` paradisul exotic al lui Blake Hadwyn. {i \ntr-adev`r avu ce s` vad`. Vila era superb`. Avea acoperi[ul din ]igl` ro[ie. O arcad` din piatr` g`lbuie l`sa s` se \ntrevad` un patio [i o piscin` albastr`. Casa era \nconjurat` de o curte cu gazon, flori exotice [i palmieri la umbra c`rora se aflau scaune din r`chit` alb`. |n spatele cur]ii se \ntindeau colinele verzi ale Irunei. Vila se afla pe una dintre coline. Ca s` ajung` la plaja cu nisip alb trebuia s` coboare câteva zeci de trepte de piatr`. Deci acesta era locul de retragere al lui Blake Hadwyn, unde \[i scrisese el romanele. Paradisul acela ar fi putut s-o inspire [i pe ea. O umbr` \i c`zu pe fa]`. Blake se apropiase [i-i f`cea moroc`nos semn s`-l urmeze. Mda. Nici un paradis de pe fa]a p`mântului nu putea s` fie perfect. Oftând, Perdita se supuse. Ce putea s` fac`? 44 ROSEANNE HUNTER La cap`tul treptelor ap`ru un b`rbat tân`r, scund, cu tenul foarte bronzat, care purta o c`ma[` \nflorat` [i foarte colorat`. Acesta cobor\ \n grab` [i-l ajut` pe Blake s` care bagajele. Când o v`zu pe Perdita \i zâmbi larg, prietenos. Bine c` mai era cineva normal \n pustietatea aceea. – Mai ave]i [i alte bagaje, domnule? \ntreb` tân`rul. – Nu, doar astea, spuse Perdita. – Bine, arat`-i tu Perditei camera \n care va dormi, spuse el l`sând bagajele jos [i f`când stânga-mprejur. – Hei! strig` Perdita. Ce faci? – Plec. Mallory o s` aib` grij` de tine. M` \ntorc mai târziu, spuse el f`r` s`-i arunce m`car o privire. – Minunat! S` nu te obose[ti... – Poftim? \ntreb` tân`rul care r`spundea la numele de Mallory. – Nimic, zâmbi ea. Vorbeam singur`. Mereu e a[a urâcios? – Ei, zâmbi Mallory, o s` v` obi[nui]i cu [efu’. Are un sim] al umorului mai greu de \n]eles. – Mda. Eu nu cred c` o s`-l \n]eleg vreodat`. – Haide]i, veni]i dup` mine. O s` v` ar`t camera dumneavoastr` [i apoi v` voi face un ceai delicios. – N-o s` te refuz, spuse ea urmându-l \n patio. Vila era spa]ioas` [i r`coroas`. Aerul condi]ionat func]iona bine. Totul era decorat \n alb cu excep]ia mobilei de buc`t`rie care era albastr` cu galben, [i a barului la care se servea micul dejun, care era din o]el. La etaj, unde se aflau dormitoarele [i b`ile, culoarea predominant` era albastru. Perdita trebuia s` recunoasc` faptul c` Blake Hadwyn avea bun gust [i probabil apelase la ajutorul unui designer. Mai târziu, ea avea s` afle c` Blake proiectase singur casa [i tot el fusese acela care o decorase. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 45 – |n locul pe care e construit` vila a fost un bungalou, \i explic` Mallory. Dar era o d`r`p`n`tur` [i domnul Blake a fost nevoit s`-l d`râme. Aceasta e camera dumneavoastr`, domni[oar`. Dac` v` uita]i, fereastra v` ofer` o minunat` priveli[te spre mare. Perdita privi cu aten]ie \n jur. Deci aici avea s` doarm` ea \n urm`toarele luni, dac` nu pleca la Livvie. Dulapul care acoperea unul dintre cei patru pere]i era din lemn alb [i pe una dintre u[i era montat` o oglind`. Patul dublu era acoperit cu o cuvertur` albastr`. A[ternuturile care se \ntrez`reau de sub p`tur` erau bleu. Tot albastr` era [i mocheta pufoas` de pe podea. – V` place camera, domni[oar`? – Mda... putea s` nu exagereze cu atâta albastru... murmur` ea. – Poftim? – Spuneam c` prefer galbenul. – Oh... f`cu Mallory f`r` s` \n]eleag`. Ei, eu m` duc s` v` preg`teasc un ceai. Dac` mai dori]i ceva... – Nu, mul]umesc, zâmbi ea. Se \ndrept` spre fereastr` [i privi \ndelung valurile \nspumate care se sp`rgeau de ]`rm. |n larg nu se vedea nici m`car o ambarca]iune. Spre deosebire de Bermude, extrem de populate, Iruna p`rea p`r`sit`. Oftând, plec` de la fereastr` [i \ncepu s` se uite prin sertare. Se bucura c` avea suficient spa]iu cât s`-[i depoziteze toate nimicurile ei femeie[ti. |n timp ce despacheta se \ntreb` dac` Blake [i Mallory erau singurii locuitori ai insulei. Se opri de câteva ori ascultând atent s` prind` vreun zgomot. Dar nu auzi nimic. Perditei nu-i fusese niciodat` fric` de singur`tate, dar când sosi Mallory cu ceaiul, se bucur` s`-l vad`. Tân`rul plec` imediat [i ea r`mase din nou singur`. A[ez` tava cu ceai pe marginea noptierei [i gust` lichidul \nviorator. Lâng` ceainic Mallory \i mai pusese [i câteva 46 ROSEANNE HUNTER pr`jiturele \nchise la culoare [i foarte crocante. Perdita nu recunoscu imediat compozi]ia. Abia dup` ce termin` prima pr`jitur` sim]i aroma amestecat` de rom, ghimbir [i melas`. Pr`jiturile erau delicioase. Deci Mallory [tia s` g`teasc`. Le termin` pe toate foarte repede [i-[i privi ceasul de la mân`. Era \nc` devreme. Zece [i jum`tate. Parc` trecuser` zile \ntregi de când Blake Hadwyn venise \n diminea]a aceea s-o ia din Caraibe. Amintindu-[i acea \ntâmplare \ncepu s` scoat` restul hainelor [i s` le arunce la \ntâmplare \n dulap. A[a [tia Blake Hadwyn s` \ntâmpine o domni[oar`? Nu era deloc un cavaler. Noroc cu Mallory, altfel ar fi \nnebunit \n cinci minute \n Iruna. Sub imperiul furiei ie[i brusc din camer` [i cobor\ la parter. Mallory era la buc`t`rie [i preg`tea ceva de mâncare. Nu se opri [i trecu \n vitez` pe lâng` el mai departe. |n fa]a u[ii care d`dea \n patio avu un moment de ezitare. Apoi ie[i hot`rât, oprindu-se o clip` cu \ncântare \n fa]a fântânii arteziene din mijlocul piscinei albastre. Str`b`tu terasa \n vârful picioarelor \ndreptându-se spre aripa casei pe care nu i-o prezentase nimeni pân` atunci. De undeva, de la parter, printr-o u[` de sticl` deschis`, auzi zgomotul familiar al ma[inii de scris. Intr` tem`tor \n camer`. Era un birou imens, cu rafturi pe to]i pere]ii, pline cu c`r]i. |ntr-un col] al \nc`perii, cu spatele la ea, \n fa]a unui birou, st`tea Blake Hadwyn aplecat asupra ma[inii de scris. Perdita se opri speriat` \n loc, când, f`r` s` se \ntoarc` spre ea, Blake tun`: – Ce vrei, Mallory? – Nu e Mallory, sunt eu. Voiam s` stau de vorb` cu tine. Vreau s`... – N-am timp s` stau de vorb` cu tine acum. Sunt ocupat, nu vezi? Ce vrei? – Olivia n-avea nici un drept s`-]i povesteasc` despre mine, f`r` s` m` avertizeze \n prealabil. {i nu mi-a spus la ce s` m` a[tept din partea ta. M-a dezam`git profund felul \n care m-ai \ntâmpinat. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 47 – Dar cum te a[teptai s` te \ntâmpin, domni[oar` Craig? Cu covor ro[u la picioare? – Nu, spuse ea refuzând s` se simt` intimidat`. Dar m` a[teptam la un minimum de polite]e. {tiu c` nu sunt bine venit` [i \ncerc s`-mi fac prezen]a cât mai pu]in sim]it`. Dar pentru asta am nevoie de câteva informa]ii. Vreau s`-mi spui pe scurt care e rutina casei, ce pot vizita pe insul`, cine mai locuie[te aici... – Doar eu [i Mallory. – Dar cine face cur`]enie \n cas`, cine g`te[te, cine face aprovizionarea? – Mallory le face pe toate. Dup` p`rerea mea, mult mai bine decât orice femeie. Dac` ai ceva de obiectat, po]i s` treci la treab` [i s`-l \nlocuie[ti. N-ar fi o idee rea. Ai avea o preocupare. {tii, prezen]a femeilor prin preajma mea m` deranjeaz`. |n cel mai bun caz o accept ca distrac]ie. Privirile lui p`reau de o]el. |[i \ncruci[ase bra]ele la piept, dând greutate cuvintelor lui. – Te a[tep]i la polite]e, dar cum \mi dovede[ti c` o meri]i? \ntreb` el \ntorcându-se brusc [i luând ni[te hârtii de pe birou. Ce \nseamn` astea? Privind hârtiile, Perdita \[i d`du seama c` era vorba despre telegramele pe care i le trimisese ea. Pref`cându-se c` nu-[i aminte[te nimic, ridic` din umeri. – S`-]i \mprosp`tez memoria? \ntreb` el zâmbind cinic. Trimis din Hamilton, pe zece: „Ajuns \n Bermude. R`u de zbor. Recuperare. Sosit mâine. Perdita.” Trimis din Nassau, citi el mai departe, „Regret \ntârzierea. Recuperare dup` r`u de zbor, dar \nchis \n toalet`. Salvat` de un b`rbat ro[cat [i tratat` cu bomboane. Perdita.” Nu m` \ndoiesc c` dac` n-ai fi r`mas f`r` bani ]i-ai fi continuat periplul prin Caraibe [i mi-ai fi \mbog`]it colec]ia de telegrame stupide. Presupun c` ]i s-a p`rut amuzant s`-mi joci farsa asta. 48 ROSEANNE HUNTER – S` fiu sincer`, da, \l \nfrunt` ea. – B`nuiam eu. Sim]ul t`u al umorului e pueril, a[a cum m` a[teptam. Acum \n]eleg de ce mama ta vitreg` n-a vrut s` te ia cu ea la Silver Cay. Tu e[ti aceea care n-ai nici cea mai mic` no]iune de polite]e. A[a c` am tot dreptul s` te tratez ca pe un copil r`sf`]at ce e[ti. – Nu-i adev`rat! Tu ai \nceput! E numai vina ta! Da, te-am auzit \n ziua aceea \n care ai stat de vorb` cu Livvie. N-aveai nici un drept s` faci presupuneri nefondate pe seama mea. Dar ai f`cut-o pentru c` nu voiai s` fii deranjat. – Cei care trag cu urechea aud lucruri nepl`cute spuse pe seama lor. Asta s`-]i fie \nv`]`tur` de minte. Hai s` stabilim totul de la \nceput, ca s` nu mai ai dubii. Nu voiam s` vii aici, \n aceea[i m`sur` \n care nici tu nu voiai. Dar eu nu-mi \ncalc promisiunile, a[a c` vei sta cu mine pân` ce Olivia va fi capabil` s` te \ntre]in`. De \necat n-ai cum s` te \neci, decât dac` ai suficient` rezisten]` fizic` \ncât s` \no]i vreo trei kilometri, pân` acolo unde apa e destul de adânc` [i sunt vârtejuri. Plaja e separat` de restul insulei. Am blocat toate drumurile care existau când am cump`rat locul `sta. M-a costat o avere, e drept, dar a meritat... – Nu exist` drumuri? Adic` suntem complet izola]i? – Da... – {i cum faci aprovizionarea? – Cu barca. |n nordul insulei se afl` un mic ora[-port [i vreo dou`, trei magazine. Oamenii de aici, pu]ini la num`r, tr`iesc din agricultur` [i pescuit. Turismul n-a apucat s` se dezvolte \n Iruna [i m` bucur. |nc` mai exit` insule virgine \n Caraibe, dar \n câ]iva ani, nu vor mai fi, te asigur. {i asta e o mare problem`. – Slav` Domnului c` nu toat` lumea e atât de s`lbatic` precum e[ti tu, spuse ea uitând de momentele \n care ar fi dat orice pentru o clip` de solitudine. {i cred c` nimeni nu va dori s`-]i tulbure lini[tea [i singur`tatea, având \n vedere cât de dificil e[ti. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 49 – E o diferen]` \ntre a fi antisocial, s`lbatic, neadaptat, [i a prefera singur`tatea atunci când creezi. Dar tu e[ti \nc` un copil [i n-ai un discern`mânt atât de fin \ncât s` faci deosebirea \ntre cele dou` aspecte. Oricum, n-am timp de pierdut s`-]i explic cum st` treba. Deci, \noat`, cite[te, ascult` muzic`, f` ce vrei... Dac` ai vreo nel`murire \ntreab`-l pe Mallory. Te va ajuta. – Nu ]i-e team` s` nu stric ceva? – Po]i s`-l rogi pe Mallory s` te ia cu el \n zilele \n care face aprovizionarea, spuse Blake ignorând remarca. Dar n-ai voie s` conduci barca singur`, ai \n]eles? – Am \n]eles, domnule Blake, dar s` [tii c` eu nici m`car nu fac deosebirea \ntre cele dou` capete ale b`rcii, darmite s` m` \ncumet s-o conduc \n ape necunoscute. |n]eleg c` nu trebuie s` conduc o ambarca]iune de asemenea dimensiuni, care mai are [i motor. De asemenea \n]eleg c` sunt prizonier` aici, de[i n-a fost alegerea mea. – Nu fi ridicol`. Nu e[ti prizonier` a[a cum nici eu nu sunt. – Nu-i adev`rat. Tu ai ales s` tr`ie[ti pe insula asta. Dac` ar fi dup` mine a[ pleca la o mie de kilometri dep`rtare. A[ pleca oriunde, numai s` nu stau aici! strig` ea vehement. Perdita sim]i c` o las` puterile. Noaptea trecut` dormise foarte pu]in [i \n ziua aceea nu apucase s` se odihneasc`. Nu mai avea chef de ceart` a[a c` se \ntoarse cu spatele [i ie[i pe unde intrase. Nu putea ajunge la un consens cu Blake Hadwyn. Era r`u [i crud, nemilos. Doamne, cât \l ura! O mie de kilometri erau prea pu]ini. Voia s` plece la un milion de kilometri de arogan]a [i indiferen]a lui Blake Hadwyn. Ajuns` \n camera ei se trânti pe patul confortabil, fr`mântând nervos p`tura albastr` [i moale \ntre degete. Pentru nimic \n lume n-ar fi v`rsat o lacrim` din cauza lui Blake Hadwyn! Cât de u[or era s` fac` un jur`mânt [i cât de greu era s`-l ]in`! Capitolul 5 Primele zile \n insula Iruna [i le petrecu \n singur`tate. Era ciudat s` aib` un singur aliat \n tot acel paradis – pe Mallory. Perdita nu-[i v`zu gazda ne\nduplecat` dou` zile \ntregi. Nu credea c` doi oameni puteau tr`i sub acela[i acoperi[ f`r` s` se \ntâlneasc`. Dar Blake lucra, mânca [i dormea \n aripa de vest a casei, care era separat` de aripa de est, acolo unde locuia ea, de acel patio. – |i place s` fie singur, \i explic` Mallory, mai ales când se apropie de sfâr[itul unei c`r]i. E ner`bd`tor s`-[i a[tearn` pe hârtie ideile noii c`r]i. – {i care-s aceste idei? – Nu [tiu, ridic` Mallory din umeri. Dar pân` nu termin` cartea nu-l vom vedea prea des. – Mallory... – Da, domni[oar`. – M-am gândit... care e numele t`u? Mallory? – Da. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 51 – {i cum ]i se spune? – Mallory. – Mie nu mi-ar pl`cea s` fiu strigat` pe numele de familie. – Atunci spune]i-mi Tom. – Tom? Frumos nume. {i tu s`-mi spui Perdita. Nu-mi mai spune domni[oar`. E mai bine a[a. Colegii m` strigau la [coal` Perdy, dar ur`sc diminutivul `sta. – Pardita e un nume frumos. }i se potrive[te. – Mul]umesc. Spune-mi, Tom, dac` nu sunt prea indiscret`, de unde [tii s` g`te[ti atât de bine? – Am \nv`]at \n armat`. Am fost militar de carier`. M-am \nrolat la [aptesprezece ani [i m-am retras acum [ase ani. Imediat dup` aceea parc` nu-mi g`seam locul. Nu voiam s` r`mân \n armat` pân` la patruzeci de ani, dar nici nu [tiam ce s` fac. Voiam s`-mi deschid un mic restaurant, dar nu m` pricep la afaceri, povesti el sco]ând din frigider un castron cu \nghe]at` [i punându-i dou` cupe \ntr-un bol. Spune-mi când s` m` opresc. – Ajunge. O s` m` fac dubl` dac` vei continua s` m` hr`ne[ti a[a. {tii s` prepari feluri de mâncare delicioase, dar mi-e team` c` trebuie s` m` ab]in. A[a, ce spuneai? – Ei, \ntr-o zi am primit un mesaj de la un fost coleg de armat`, un colonel, care m-a \ntrebat dac` m-ar tenta ideea s` lucrez pentru prietenul lui, domnul Blake Hadwyn. Pe atunci el st`tea \ntr-un apartament \n Chelsea, iar femeia care avea grij` de casa lui tocmai se mutase \n West Country. |nc` de atunci pl`nuia s` se mute \n Iruna definitiv [i c`uta pe cineva dispus s` lucreze permanent pentru el. Colonelul mi-a spus c` e p`cat s`-mi irosesc talentul de buc`tar [i c` ar fi bine s` accept slujba. A[a c` m-am \ntâlnit cu domnul Hadwyn, am stat de vorb` cu el, [i 52 ROSEANNE HUNTER \ncepând din ziua urm`toare m-am mutat la el. De atunci suntem nedesp`r]i]i. Ne \n]elegem bine [i el este un adev`rat domn. N-a[ fi putut visa la ceva mai bun. Perdita \i zâmbi, dar nu foarte convins`. Avea \ndoieli \n ceea ce privea caracterul domnului Blake. Se ridic` \n picioare [i-[i puse farfuria \n chiuvet`. – Le sp`l eu, spuse ea. Nu-mi place s` le [terg, dar de sp`lat, pot s` le sp`l [i singur`. Tom \i zâmbi prietenos [i se ocup` de alte treburi. Dup` ce termin` de sp`lat vasele, Perdita se duse pe plaj`. Se bronza mai greu decât crezuse. Dac` st`tea prea mult la soare [i nu se ungea cu creme de protec]ie, putea s` se ard`. Pielea ei alb` suporta greu soarele tropical. Dar dup` ce mai trecu o s`pt`mân`, pielea Perditei c`p`t` o nuan]` aurie s`n`toas`. P`rul i se deschise [i mai mult la culoare. Supl` [i frumoas`, ar fi putut fi remarcat` [i de c`tre un orb. Dar Blake Hadwyn n-o remarc`. Era prea ocupat cu terminarea romanului la care lucra. |ntr-o zi, plictisindu-se de atâta plaj`, baie [i soare, se hot`r\ s` exploreze restul insulei. A[a cum \i spusese Blake, drumurile fuseser` blocate [i ei erau practic izola]i de nordul insulei. Dar Perdita nu se d`dea b`tut` u[or. Ajungând \n fa]a barierei construite din stânci alunecoase [i ascu]ite, \ncerc` s` se urce pe ele. Dar de fiecare dat` aluneca \napoi [i nu reu[ea decât s` se pricopseasc` cu câte o nou` zgârietur`. – Fir-ar s` fie! Tot ajung eu pe partea cealalt`! spuse ea cu n`duf. Naiba s` v` ia de stânci! Crede]i c` sunte]i mai tari decât mine? Un pesc`ru[ zbura deasupra m`rii, aproape de ]`rm, ]ipând, ca [i cum ar fi protestat auzindu-i \njur`turile. – Sigur, ]ipi! Ce-]i pas` ]ie? Tu po]i zbura. Nu e[ti prizonierul unui b`rbat nervos, autoritar [i s`lbatic! E atât de satisf`cut de ACEA VAR~ A RENUN}~RII 53 sine \nsu[i \ncât nu-i mai pas` de ceilal]i muritori, c`rora le vinde romane comerciale doar de dragul popularit`]ii. Dar ce, te \n]elegi cu el? E surd [i orb la tot ce vine din exterior. Cred c` e cel mai reprezentativ specimen al b`rbatului misogin. – Ce descriere fermec`toare, spuse o voce masculin` din spatele ei. Perdita nu observase c` Blake Hadwyn ie[ise din bârlogul lui. Inima \i tres`ri violent [i aproape scoase un ]ip`t de spaim`. – Presupun c` eu sunt subiectul elocin]ei tale. – {i dac` e[ti, ce? se ap`r` ea atacând. – Ai dreptate, ce? Atâta elocven]`... Nici nu-mi vine s` cred c` un c`p[or atât de dulce [i inocent poate avea asemenea gânduri necurate. – {tii ceva? Nu m` a[teptam s` apari tocmai aici. – S`-]i reamintesc faptul c` te afli pe plaja mea privat`? – E vina ta c` ai tras cu urechea, continu` ea. – Alt` justificare nu ]i-ai g`sit? – N-am nevoie de justific`ri, spuse ea cu buzele strânse, \ntorcându-se cu spatele la el. – Nu mai fi arogant`... – Am mai auzit asta, spuse ea \nfuriat` \ntorcându-se spre el, [i p`rerea mea e c` arogan]a nu e o caracteristic` exclusiv adolescentin`. – Domni[oar`, mi se pare c` \ntreci m`sura, spuse el amenin]ând-o ce degetul. |ntr-o zi s-ar putea s` nu te mai iert [i-o s`-]i trag o mam` de b`taie. – N-am nevoie s` m` ier]i tu! {i mai las`-m` \n pace! Du-te la c`r]ile tale [i d`-mi pace! – De fapt venisem dup` tine ca s`-]i spun c` te a[teapt` cineva... – Pe mine? 54 ROSEANNE HUNTER – Da, pe tine. Te surprinde? – Cine? – Nu ghice[ti? – Nu... Gunther? \ntreb` ea cu speran]` dup` o clip` de ezitare. – Gunther? Cine mai e [i `sta? – L-am cunoscut \n avion. |n fine, n-are importan]`. Cine m` a[teapt`? – Livvie. – Ah! strig` Perdita lovindu-se cu palma peste frunte. Uitasem... – Nu b`nuiai c` va veni dup` tine? – Nu... Ultima oar` [tiam c` e la New York. Perdita era plin` de resentimente. Trecuse mai bine de o s`pt`mân` de când Blake venise dup` ea la Nassau. Dac` n-ar fi fost el, Perdita, a[teptând ajutor din partea Oliviei, ar fi sp`lat [i acum vase prin vreun subsol de restaurant. – Abia ieri s-a \ntors de la New York, spuse Blake. – Aha... Hugo e cu ea? – Nu. A adus-o familia Derwin. Blake t`cu. Olivia se \ndrepta spre ei, de-a lungul plajei. Perdita nu-[i manifest` prea zgomotos entuziasmul la vederea ei. Blake [i Olivia f`cur` un schimb de priviri pe deasupra capul ei. – Cred c` a[tepta un tip pe nume Gunther, spuse Blake ridicând din umeri, ca [i cum Perdita n-ar fi fost de fa]`. – Nu a[teptam pe nimeni! replic` ea. Oricum, sunt sigur` c` Gunther e pe undeva prin Europa la ora asta. Ce face Hugo? – Se reface dup` o criz` de ulcer, spuse Olivia. Dar cine e acest Gunther? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 55 – Nu \n]elegi c` nu-l a[teptam pe el? E o simpl` cuno[tin]`. – Ei, chiar a[a de simpl` nu pare s` fie, coment` Blake. – E un adev`rat domn. N-am \ntâlnit de mult un b`rbat cu adev`rat politicos [i atent, spuse ea cu inten]ia de a-l viza pe Blake. A]i reu[it s` termina]i hotelul? – Cam \n dou` s`pt`mâni vom face inaugurarea... Cel pu]in a[a sper`m. Dumnezeu [tie când vom termina \n realitate. Dup` cum se desf`[oar` evenimentele e posibil s`-l termin`m \ntr-un an. Ce insul` minunat` ai, Blake! schimb` ea subiectul. – E paradisul meu, spuse Blake pe un ton indiferent. Apoi se \ndreptar` to]i trei spre cas`. Apropiindu-se de teras`, Perdita observ` doi oameni stând pe [ezlonguri. Prima reac]ie fu s` treac` pe lâng` ei cu indiferen]`. Dar Olivia o trase de mân` [i spuse pe un ton ciudat: – Perdy, vino s`-i cuno[ti pe prietenii mei minuna]i, Jeff [i Phyllida. Cum am ajuns la ei, \n Silver Cay, au insistat s` m` aduc` pe insul` ca s` m` asigur c` ai ajuns cu bine aici. Blake chicoti ironic, dar \[i ascunse reac]ia tu[ind. Perdita oft` u[or [i-i arunc` o privire ucig`toare, apoi se \ndrept` spre noii veni]i. Jeff Derwin era \nalt de vreo doi metri [i avea un corp de fotomodel. Se vedea c`-[i petrecea majoritatea timpului \ntr-o sal` de \ntre]inere fizic`. Avea p`rul blond deschis [i tenul bronzat frumos. Nici Phyllida nu era mai prejos. Avea cam un metru optzeci, era blond`, cu p`rul lung, [i era \mbr`cat` provocator. Amândoi p`reau sco[i din paginile unei reviste de mod`, dar erau la fel de fal[i. Phyllida privea tot timpul pe sub gene, cu pleoapele \ntredeschise, [i pe buze \i flutura \n permanen]` cu 56 ROSEANNE HUNTER zâmbet enigmatic. Jeff, care st`tea de vorb` mai mult cu Blake, se plimba de-a lungul terasei luând pozi]ii studiate care-i puneau \n valoare trupul. |n jum`tate de or` Perdita \ncepu s` ca[te plictisit` de discu]iile anoste pe care le purtau cei doi. O privi pe Olivia \ncercând s`-i comunice starea ei, dar aceasta p`rea foarte interesat` de subiect [i chiar pu]in... servil`. |n schimb Blake era la fel de plictisit ca [i Perdita [i probabil abia a[tepta s` se \ntoarc` la cartea lui. Perdita crezuse c` Jeff [i Phyllida erau c`s`tori]i, dar, când femeia o rug` s`-i spun` lui Jeff s`-i aduc` geanta din cabina iahtului [i Perdita se duse s`-l informeze pe b`rbat despre dorin]a „so]iei” lui, acesta \[i d`du capul pe spate [i râse \ndelung. – Dar ce-am spus? \ntreb` Perdita contrariat`. – Phyl e sora mea! spuse el pr`p`dindu-se de râs. Mda. Perdita nu g`sea nimic amuzant \n asta. De fapt nici Blake, pentru c` nu schi]` nici un zâmbet. |n schimb Olivia, care auzise totul, spuse enervat`: – Draga mea, de unde ]i-a venit ideea asta c` Phyllida e so]ia lui Jeff? – Nu [tiu... se bâlbâi Perdita. A[a am crezut... – {i eu am crezut la fel, interveni dintr-o dat` Blake, pe un ton indiferent. Nici mie nu mi-a spus nimeni c` sunte]i fra]i. Apoi ridic` frapiera [i-i spuse \n [oapt` Perditei: – Roag`-l pe Mallory s` ne mai aduc` ni[te ghea]`, vrei? Perdita profit` de ocazie [i alerg` spre buc`t`rie. Când se \ntoarse cu frapiera plin`, constat` c` cei patru uitaser` incidentul [i acum discutau despre o petrecere pe care cei doi fra]i voiau s-o organizeze \n acel sfâr[it de s`pt`mân`. Ceea ce mai remarc` Perdita cu surprindere fu privirea provocatoare pe care i-o arunca Phyllida lui Blake. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 57 – Trebuie s` vii, \i spuse ea cu o voce languroas` lui Blake, punându-i o mân` pe um`r. Te previn – nu te mai l`s`m s`-]i pierzi tinere]ea aici, \n singur`tate. Te s`lb`tice[ti, ce Dumnezeu! Nu-i a[a, Jeff? – Da, nu e normal, fu de acord fratele ei. – Dar are foarte mult de lucru. Nu st` degeaba! \i lu` ap`rarea cu vehemen]` Perdita. To]i trei o privir` cu surprindere, amu]i]i de umire. Blake fu acela care rupse t`cerea ce \ncepea s` devin` penibil`. – Perdita are dreptate, spuse el. – Dar tu e[ti scriitor, spuse Phyllida \ntorcându-se cu spatele la Perdita. Adic` scrii când vrei, nu tot timpul... – Crezi c` romanele se scriu singure?! \ntreb` Perdita pe un ton superior. – Simt c`-i vorba de o alian]` aici, spuse Jeff zâmbind. {i tu e[ti o mic` scriitoare \n devenire? – Nu-i vorba despre nici o alian]`, spuse Blake turnând \ntr-un pahar cocteilul dintr-un shaker. {i tu po]i s` scrii, dac` vrei. Cine mai bea margarita? – Noi nu, spuse Olivia. Trebuie s` plec`m. Ne a[teapt` Hugo. L-am l`sat \n compania Lisei, e drept. {i ce b`rbat se plictise[te lâng` o femeie ca Lisa Bronway? Dar nu e frumos din partea noastr` s`-l l`s`m s` ne a[tepte prea mult. – |mi promi]i c` vii la petrecere? \ntreb` Phyllida ridicându-se \n picioare. |mpreun` cu Perdita, desigur. – Nu pot s` promit nimic. S-ar putea s` nu fiu liber weekendul viitor. Dar pot s`-l rog pe Mallory s-o conduc` pe Perdita. Dac` vrea ea, spuse Blake ridicând dintr-o sprâncean`. Perdita se sim]i plin` de recuno[tin`. Nu credea c` avea s` se alieze vreodat` cu Blake Hadwyn. Dar, for]at` de \mprejur`ri, iat` c` o f`cuse [i pe asta! 58 ROSEANNE HUNTER Abia dup` ce plecar` cei trei, Perdita \[i d`du seama c` nu avusese ocazia s` vorbeasc` cu Olivia \ntre patru ochi. Dar nici Olivia nu-[i manifestase \n vreun fel dorin]a de a sta de vorb` cu fiica ei vitreg`. Perdita b`nuia c` Oliviei \i convenea situa]ia [i nu voia s` schimbe aranjamentele. O \n]elegea pe mama ei vitreg`, dar o sup`ra faptul c` n-o \ntrebase m`car dac` se sim]ea bine acolo. – Eu m` duc la Harbour Town, spuse Blake \n timp ce se \ndreptau spre cas`. Vrei s` vii [i tu cu mine? Perdita se uit` la el ca la un nebun [i scutur` din cap, refuzând. Blake ridic` indiferent din umeri [i intr` \n cas`. Perdita r`mase pe teras`, privind prostit` \n urma lui. Ce f`cuse? Tocmai refuzase o invita]ie formulat` politicos! |n cinci minute Blake ie[i din cas` cu un pachet \n mân` [i trecu pe lâng` ea f`r` s-o priveasc`, coborând treptele de piatr` \n grab`. Perditei nu-i venea s` cread` c` f`cuse o asemenea gre[eal` tactic`. Preocupat` de gândurile ei, nici nu auzise bine \ntrebarea lui [i refuzase \n virtutea iner]iei. Se obi[nuise s` refuze orice tentativ` de apropiere a lui Blake. Se \mp`caser` atât de bine \n dup`-amiaza aceea [i acum, ea stricase totul. Blake probabil se sup`rase pe ea, sau \[i \nchipuia c`-[i f`cuse iluzii \n privin]a ei. Cobor\ \n grab` sc`rile dup` el, dar Blake deja pornise barca. Ce s` fac`? S` strige dup` el s-o a[tepte? M`car dac` s-ar fi uitat \nspre ea! Ce proast` fusese! Porni spre gr`dina din saptele casei promi]ându-[i s` se poarte mai frumos cu Blake. |n fond, era la mila lui, st`tea pe insula lui, e drept, f`r` voia ei, dar \nc` ACEA VAR~ A RENUN}~RII 59 nu era major` ca s` poat` lua decizii de una singur`. Tot Blake fusese acela care o salvase dintr-o situa]ie limit`, pl`tind hotelul din Nassau [i luând-o cu el. Dac` ar fi fost la fel de nep`s`tor ca Livvie, nici nu s-ar fi gândit s` se duc` dup` ea. Perdita trebuia s`-i arate m`car un minimum de respect. Pe lâng` toate astea, Blake era mult mai mare decât ea [i-[i câ[tigase un nume \n literatur`. Avea dreptate când spunea c` se poart` ca un copil r`sf`]at. Perdita se sup`rase când \l auzise caracterizând-o astfel f`r` ca m`car s-o cunoasc`, dar nici nu \ncercase s`-i demonstreze contrariul. Dimpotriv`. Se purtase ca un copil r`sf`]at! Apoi, dup` ce aveau s` fac` un armisti]iu, Perdita putea s` se lini[teasc` [i s` \nceap` s` scrie. Vacan]a trecea... Ba chiar, cu timpul, poate deveneau prieteni [i vor purta discu]ii despre literatur`! Cu sufletul \mp`cat, având un plan de b`taie bine pus la punct, Perdita se \ntoarse acas`, f`cu un du[ [i se schimb`. Apoi \l c`ut` pe Mallory. |l g`si \n buc`t`rie. – Te-a cam ars soarele, remarc` acesta. – |mi place aici, la buc`t`rie, e r`coare. Când se \ntoarce domnul Blake? – Nu [tiu. Dar mâncarea e gata. Dac` ]i-e foame... – Nu. |l a[tept s` se \ntoarc`. Perdita ie[i din nou afar`, privind oceanul. Soarele se preg`tea s` apun` [i razele lui se reflectau ro[iatice \n albastrul oceanului. Privind vis`toare \n dep`rt`ri, Perdita nici nu-[i d`du seama când se f`cu noapte. Mallory veni dup` ea [i-i suger` c` ar fi bine s` nu-l mai a[tepte pe domnul Blake [i s` m`nânce. 60 ROSEANNE HUNTER Oftând, intr` resemnat` \n cas`, de[i nu-i era foame. Mânc` \ncet, abia atingându-se de salata delicioas` [i de friptura suculent`. Gust` din pr`jitura cu fri[c`, specialitatea lui Tom, doar ca s` nu-l supere. |nainte s` se ridice de la mas`, auzi prin geamurile deschise, de afar`, din lini[tea nop]ii, un zgomot de motor. Mallory se ridic` de la mas` [i porni spre u[a de la intrare. Perdita ciuli urechile. Auzi glasuri [i-l recunoscu pe Blake. Acesta ap`ru \n parg. P`rea preocupat de ceva. Nici n-o salut` [i se a[ez` la mas`. – Vre]i s` v` aduc un ceai? \ntreb` Mallory. – Da, te rog... Privindu-l pe Blake mâncând \n t`cere, Perditei i se f`cu foame. Termin` cu poft` pr`jitura cu fri[c` de care abia se atinsese mai devreme, gândindu-se cum s` abordeze problema. Dar creierul ei p`rea c` refuz` s` func]ioneze. Nu-[i mai amintea nici o fraz` din toate câte \[i compusese mai devreme \n minte, \n gr`din`. |n cele din urm`, Blake ridic` privirea din farfurie [i se uit` la ea cu r`ceal`. Atunci Perdita \[i pierdu cump`tul, se ridic` \n picioare [i uitând de toate planurile de \mp`care, strig`: – S` nu te obose[ti s`-mi vorbe[ti! Apoi porni cu hot`râre spre camera ei. Abia acolo \ncepu s` tremure incontrolabil. |[i f`cuse iluzii. Nu se putea \mp`ca cu Blake Hadwyn. Era inuman! Cum \ndr`znea s-o ignore a[a? Nici m`car n-o salutase. {i ea \l a[teptase ca o proast`, numai ca s` se \mpace cu el! Nu reu[i s`-[i mai re]in` lacrimile care \ncepur` s`-i curg` pe obraji. Trebuia s` fac` ceva, ca s` uite totul. Ceva care s-o ACEA VAR~ A RENUN}~RII 61 epuizeze fizic. Se dezbr`c` [i-[i puse costumul de baie, apoi porni drept spre piscin`. Corpurile de iluminat de pe teras` erau aprinse [i luminau piscina. Nu. Piscina era prea mic` pentru sup`rarea ei. Cobor\ treptele de piatr` [i alerg` spre plaj`. Nisipul fin \nc` mai p`stra c`ldura zilei toride care trecuse. F`r` s` se mai gândeasc` de dou` ori, Perdita se arunc` \n ap` [i spintec` valurile \nspumate. Era o \not`toare bun` [i nu-i era team` de ocean. Nu se lini[ti decât \n momentul \n care ie[i din conul de lumin` al casei. Noaptea era cald`, doar o briz` u[oar` \i r`corea bra]ele ude care ie[eau ritmic din ap`. Se sim]ea minunat \notând sub cerul plin de stele [i i se p`rea c`-[i recâ[tigase libertatea. Pentru câteva momente, Blake Hadwyn nu mai exist` pentru ea. Nimeni nu-i strica experien]a grozav` pe care o tr`ia. Dup` câteva minute se opri [i c`lcând apa se \ntoarse cu fa]a spre vila luminat` de pe malul abrupt. Dac` Blake stingea toate luminile [i ea nu se mai putea orienta? Râzând nervos, se hot`r\ totu[i s` se \ntoarc`. |nainte s` ajung` acolo unde apa era suficient de mic` \ncât s` poat` merge, temerile ei se adeverir`. Cu o clip` \nainte \nota sigur` pe sine, ca apoi s` intre \n panic`. Frica o sufoc`. Lacrimile i se amestecau cu apa s`rat`. Sim]ea c` nu mai are putere s` ajung` la ]`rm. Lovea cu disperare apa gândindu-se c` nimeni nu [tia unde se afl`. Dac` nu reu[ea s` ajung` la ]`rm? Se aventurase riscându-[i via]a. Dumnezeule! Oceanul devenise cel mai mare du[man al ei, tr`gând-o spre adâncuri. Nu, nu trebuia s` intre \n panic`. Deschise gura [i \ncerc` s` ]ipe dup` ajutor, dar un val de ap` s`rat` o \nec`. Ame]i [i sim]i cum o las` puterile... Oceanul câ[tiga... Un v`l de cea]` dens` i 62 ROSEANNE HUNTER se l`s` peste ochi... Nu mai putea s` lupte... Apa o \mpresura de pretutindeni prinzând-o ca-ntr-o capcan`... Oceanul o \nghi]ea \ncet, ca pe o ofrand`... O clip` doar p`rul \i mai pluti la suprafa]`, ca apoi [i acesta s` fie acoperit de valuri... Se stingea... Apoi ceva o trase cu violen]` din ghearele mor]ii. Ca prin vis se sim]i leg`nat` de valuri, apoi purtat` pe sus [i... Ceva o lovi cu putere \n piept. Tu[i, se \nec`, iar tu[i, apoi respir` \n voie. Nisipul cald \i mângâia pielea. Nu vedea, dar [tia c` se afl` pe plaj`. De undeva din dep`rtare, auzi un glas spunând: – Slav` Domnului! Dou` degete o apucar` de nas [i cineva, lipindu-[i buzele de ale ei, \i sufl` aer cald \n gur`. Perdita se lupt`, d`du din picioare, lovi cu mâinile. Apoi se sim]i eliberat`. Lumea \ncepu s` prind` contur \n jurul ei. Era salvat`. |nvinsese oceanul. Cineva o scosese din valurile care o \nghi]eau. Blake Hadwyn! Nu [tia de cât timp se afla acolo. Nu [tia cum descoperise Blake c` ea era s` se \nece. Nu mai conta motivul pentru care se dusese s` \noate noaptea \n ocean... Dou` bra]e puternice o ridicar` pe sus. Perdita \[i l`s` obrazul pe pieptul cald, care mirosea atât de frumos. Visa? Capitolul 6 Când Perdita deschise ochii din nou, de data asta perfect con[tient`, \[i d`du seama c` se afl` \n propriul ei pat. O lumin` de veghe st`tea aprins` pe noptier`, Tom Mallory o privea cu ochi \ngrijora]i [i spunea: – Draga mea, dac` bei asta, o s` te sim]i mult mai bine. Perdita \[i extrase cu greu mâna de sub p`tura albastr` cu care era acoperit`. Tremura. Mallory o ajut` s` bea o gur` de ceai. Era foarte gustos [i-i \nc`lzea sufletul, la fel ca grija pe care i-o ar`ta Tom. Dar mai era ceva... – Ce ai pus \n ceai? – Pu]in rom. Ajut`. – Dac` n-am murit \necat` o s` mor \mb`tat`. Acum \[i amintea totul. Momentele de groaz` prin care trecuse o f`cur` s` se cutremure. Fusese la un pas de moarte! – Tu m-ai salvat sau Blake? \ntreb` ea punându-[i mâinile la ochi. – {efu’. Eu \not lamentabil. Trebuie s` recunosc. Nu m` laud cu nici o diplom` de salvamar. 64 ROSEANNE HUNTER Da. A[a b`nuise [i ea. |i venea s` dispar` de acolo. Ultimul om din lume fa]` de care voia s` se simt` \ndatorat` era Blake Hadwyn. Tom Mallory observ` grimasa de pe fa]a ei [i o interpret` gre[it. – Nu-i nimic, draga mea, a trecut. Nu te mai gândi la asta. E[ti \n siguran]` acum. – Mai mult decât meri]i! interveni o voce t`ioas` care venea din dreptul u[ii. Perdita ridic` privirea [i-l v`zu pe Blake cu maxilarele \ncle[tate, purtând un prosop \nf`[urat \n jurul umerilor. Se apropie de ea [i cu o privire amenin]`toare, spuse: – Ce naiba te-a apucat s` te aventurezi noaptea \n ocean, proast` mic` ce e[ti? Mare noroc c` nu te-ai \necat! Dac` nu eram eu... – {tiu! \l \ntrerupse ea. Mi-ai salvat via]a. Voiam s`... – Imediat dup` mas`! N-ai aflat pân` acum c` nu e bine s` \no]i cu stomacul plin? Sau ]i-ai imaginat c` ]ie nu ]i se va \ntâmpla niciodat`? – {tiu. Mi-a fost r`u, dar... N-am mâncat mai nimic, nu-i a[a, Tom? – A[a e, domnule Blake. N-a vrut s` m`nânce când i-am preg`tit masa. Voia s` v` a[tepte s` v` \ntoarce]i [i dumneavoastr`. Abia am convins-o s` ia câteva \nghi]ituri. – I-ai spus despre curent? Tom o privi pe Perdita cu ochi care cereau iertare [i spuse cu capul \n p`mânt: – Da... – Atunci de ce?! izbucni Blake \ntorcându-se spre Perdita. De ce ]i-ai asumat proste[te un risc atât de mare? – Tom mi-a spus despre curent [i mi-a ar`tat \n ce parte poate s` apar`. Am \ncercat s` \not cât mai aproape de ]`rm, dar când ACEA VAR~ A RENUN}~RII 65 s-a stins lumina am intrat \n panic` [i nu mi-am mai dat seama pe unde m` aflu. Apoi m-am sim]it tras` de acel curent [i n-am mai reu[it s` lupt. |mi pare r`u... – Asemenea curente sunt foarte periculoase. Nici cei mai buni \not`tori nu pot ie[i \ntotdeauna din gheara lor. – Dar cum reu[esc s` scape cei care sunt prin[i involuntar de un asemenea curent? – E bine s` nu opui rezisten]`, s` inspiri adânc cât mai repede, s` te la[i purtat de curent spre fundul apei, ca apoi, când sim]i c` vârtejul te aduce spre suprafa]` s`-]i folose[ti toate puterile, [i cu vitez` s` ie[i... Cam asta ar fi ideea. Dar apar o serie de alte elemente neprev`zute – un val care-]i intr` pe gur` sau pe nas, oboseala, un cârcel... Sunt cazuri \n care curentul nu te mai aduce la suprafa]`, ci te târ`[te pur [i simplu pe la fundul apei spre larg. |n fine, nu e bine s` \nfrun]i oceanul. Ai \n]eles? – Nu prea... – Mda. Se pare c`-mi voi petrece urm`toarele s`pt`mâni dându-]i lec]ii de \not \mpotriva curen]ilor oceanici... Dar acum mai bine odihne[te-te. F`r` s`-i mai spun` noapte bun`, Blake ie[i din \nc`pere l`sând-o pe Perdita \n compania lui Mallory. – {tii c` te-am avertizat, draga mea, spuse Tom dup` câteva clipe de t`cere. N-a fost prea \n]elept din partea ta, trebuie s` recunoa[tem... – Dar a[ fi vrut s` fi fost tu acela! strig` Perdita f`r` s` se gândeasc` de dou` ori. – |n locul t`u??? – Nu, zise ea pe jum`tate plângând [i pe jum`tate râzând. Voiam s` spun c` mi-a[ fi dorit s` fi fost tu acela... care m-a salvat, [i nu... 66 ROSEANNE HUNTER – Nu mai conteaz`, spuse el b`tând-o u[or pe um`r, acum totul e bine. O s`-]i mai aduc o can` cu ceai fierbinte [i apoi o s` adormi ca un prunc [i o s` ui]i totul pân` mâine, bine? – Mul]umesc, Tom. Mul]umesc din suflet. Dar Blake n-avea de gând s-o lase s` uite atât de repede escapada care se putea termina tragic. A doua zi, când Perdita, \nc` palid`, cobor\ \n buc`t`rie, Blake tocmai \[i termina cafeaua de diminea]`. Mallory o \ntâmpin` zâmbitor [i-i puse grijuliu \n fa]` un platou mare plin cu fructe proaspete. Blake se ridic` \n picioare, \mp`turi ziarul pe care-l citea, [i f`r` ca m`car s`-i arunce o privire, \i spuse: – Te a[tept la mine \n birou, \ntr-o or`. Era un ordin, nu o rug`minte. Perdita \[i pierdu bursc pofta de mâncare. Se \ntoarse \n camera ei, \[i f`cu patul, apoi lu` un carnet de noti]e [i ie[i pe teras`. Dar trecu o or` [i nu reu[i s` scrie nici m`car un cuvânt. Unde fugise inspira]ia care nu-i d`dea pace pân` mai deun`zi? Era numai vina lui Blake Hadwyn! Cum s` reu[easc` s` se concentreze dac` el o chinuia tot timpul? Perdita se sim]ea ca [i cum ar fi stat pe o bomb` cu ceas. – Po]i s` la[i asta o clip`, spuse Blake din spatele ei luându-i carnetul din mâini. E[ti preg`tit`? – Da, dar d`-mi \napoi carnetul de noti]e. – }i-e team` s` nu-l citesc? Ce, te-a p`r`sit muza? \ntreb` el zâmbind ironic. – Nu v`d nimic de râs \n asta. – Ai dreptate. I se \ntâmpl` oric`rui scriitor din când \n când. Aruncându-i o privire ucig`toare, Perdita \i lu` carnetul de noti]e din mân` [i porni spre camera ei ca s`-l pun` \ntr-un loc sigur. Dup` ce-l ascunse bine, se gândi c` n-ar fi r`u s`-[i ia o pereche de ochelari de soare cu lentile negre. A[a ar fi putut ACEA VAR~ A RENUN}~RII 67 s`-l priveasc` direct pe Blake Hadwyn, f`r` s` se intimideze. Se \ntoarse pe teras` unde Blake, care o a[teptase r`bd`tor, spuse: – Hai s` facem o mic` plimbare. Perdita ridic` din umeri [i-l urm`. Se plimbar` de-a lugngul plajei pân` ce ajunser` la o bifurca]ie. Pe drumul din stânga Perdita mai fusese, atunci când \ncercase s` escaladeze mormanul de stânci alunecoase. Drumul din dreapta ducea spre vârful dealului, acolo de unde aveau o priveli[te superb` asupra vilei [i plajei. Blake se opri [i sprijinindu-[i un picior pe o stânc`, \i f`cu semn Perditei spre mare. – Acolo era s` te \neci tu ast`-noapte. Vezi linia aceea? Acolo, la fundul apei, se afl` un banc de nisip. Dup` el adâncimea oceanului scade cu cincisprezece metri, ceea ce e foarte mult. Ai costumul de baie pe tine? – Nu, spuse Perdita surprins`. – Atunci du-te repede [i pune-]i-l. Haide, repede! Perdita clipi [i-l privi cu ochi ne\ncrez`tori. Nu mai \n]elegea nimic. Apoi, dându-[i seama ce voia s`-i demonstreze Blake, spuse: – Nu. N-am de gând s` mai \not azi. Sunt... – S` nu te aud! Ascult`, strig` el punându-[i mâinile pe umerii ei [i scuturând-o bine, dac` nu vrei s` \nve]i cum s` scapi de curent, o s-o mai p`]e[ti [i alt` dat` [i s-ar putea s` nu mai fiu aici, ca s` te salvez. Crede-m`, \ntr-o zi \mi vei mul]umi. – E o supozi]ie ridicol`! – Nu fi cap p`trat! – Nu sunt, dar las`-m`-n pace! O s` m` descurc eu [i f`r` ajutorul t`u! – Ca ast`-noapte? – Ce faci acum, \mi sco]i ochii? 68 ROSEANNE HUNTER – Nu... – E[ti nedrept! – Via]a e nedreapt` uneori. Hai, du-te [i schimb`-te. Sau vrei s` te arunc \n ap` \mbr`cat`, a[a cum e[ti? Perdita \l privi zâmbind, dar col]urile buzelor i se l`sar` \n jos dându-[i seama c` Blake nu glumea. A[a c` se supuse. O lu` la fug` spre cas`. Ajunse \n camera ei cu respira]ia \ntret`iat`, se schimb` repede [i se \ntoarse \ntr-un suflet \n locul \n care o a[tepta Blake. Numai gândul de a intra din nou \n ap` o f`cea s` tremure de fric`. Era ca atunci când c`deai de pe cal. Dac` nu te urcai la loc imediat, nu mai puteai s` c`l`re[ti niciodat`. Sau ca atunci când aveai un accident de ma[in`. Singurul mijloc prin care putea s`-[i \nving` frica era s` intre \n ap` [i s` \noate. – Nici nu [tiu cum am ajuns exact \n locul acela ast`-noapte, spuse Perdita. Credeam c` m` \ndrept spre ]`rm. De fapt m` \ndep`rtam. Cred c` am \notat trei kilometri! – Trebuie s` fii \not`tor cu experien]` ca s` apreciezi distan]ele corect \n \ntuneric. Haide, vino cu mine. Blake \naint` pe limba de taluz \nalt care m`rginea plaja lui privat`. |n stânga lor era por]iunea de ocean pe care Perdita \ncepuse s-o cunoasc` destul de bine. Prin apa limpede, putea s` vad` dâmbul de nisip dup` care \ncepea bariera periculoas` cu vârtejuri. Pe partea dreapt` a taluzului era un golf \n care Perdita nu \notase niciodat`. Fundul oceanului nu p`rea prea adânc acolo [i nu se vedea nici urm` de dâmb de nisip. |n golful acela marea p`rea mai calm`. – Haide, vino mai repede, o strig` el ajungând deja la cap`tul taluzului. Perdita r`mase ]intuit` locului. Blake privea cu aten]ie apa c`utând parc` ceva. Brusc, ea \[i d`du seama ce voia Blake s` ACEA VAR~ A RENUN}~RII 69 fac`. Voia s-o arunce \n mijlocul vârtejului ca s-o \nve]e cum s` scape din el! F`r` s` se mai gândeasc` la consecin]e, Perdita privi \n urm`. Unde s` fug`? |napoi spre cas`? Nu. – Perdita! strig` Blake. Ce faci? Acum sau niciodat`. Trebuia s` fac` ceva. Omul `sta era nebun. Perdita se d`du doi pa[i \napoi, \[i lu` avânt [i plonj` \n mare. O clip` apa o \mpresur` umplându-i gura, nasul [i urechile. D`du cu disperare din mâini [i f`r` s` ias` imediat la suprafa]` \ncepu s` \noate cu for]` \n direc]ia opus` casei lui Blake. Nici m`car nu [tia unde voia s` ajung`. Avea un singur scop – s` fug` cât mai departe de Blake. Când ie[i la suprafa]` ca s` ia o gur` de aer mai auzi din dep`rtare strig`tele lui Blake, acoperite de fo[netul valurilor, chemând-o \napoi. Dar Perdita nu se mai uit` \n urm`. Trebuia s` \noate. Trebuia s` scape de Blake. Abia dup` ce \ncepu s` oboseasc` \ncetini, privi \napoi, [i se lini[ti. Nu-l mai vedea pe Blake. De fapt nu mai vedea pe nimeni. Era singur`... Un pesc`ru[ zbura deasupra capului ei ]ipând. Privi spre mal. Plaja era superb`. P`rea un col] din paradis. Parc` [i apa era mai cald` aici. Privi \n jos [i r`mase cu gura c`scat`. Sub picioarele ei, \n ap`, era un recif de corali ro[ii! O clip` uit` de Blake Hadwyn. |not` \ncet spre mal, con[tient` de oboseala care aproape o r`pusese. Se \ntinse pe nisipul cald [i fin uitând de sine. Curând adormi. Un vis ciudat \ncepu s` i se contureze \n somn. Se f`cea c` Blake Hadwyn o c`uta. Din vârful dealului, privind printr-un binoclu, scruta \mprejurimile. Dar nu d`dea nici un semn c` ar fi v`zut-o. Apoi Blake [i Mallory luar` barca [i o c`utar` de-a lungul malurilor insulei. Mallory se scufund` chiar [i cu tuburile de oxigen, c`utând-o pe fundul apei. 70 ROSEANNE HUNTER La un moment dat visul lu` o \ntors`tur` nea[teptat`. Ni[te oameni ciuda]i o \nconjuraser` [i discutau despre ea. Credeau c` e moart` [i \ncercau s-o \ngroape. – Nu! ]ip` ea \ncercând s` alunge co[marul. – Poate c` a luat somnifere. – Parc` ar fi o siren` cu picioare. – Mam`! d` din picioare ca un m`g`ru[! |n cele din urm` Perdita reu[i s` se trezeasc`. Cu greu \[i deschise pleoapele. Deasupra ei erau aplecate cinci capete grupate \n cerc. Unul avea barb` neagr`, unul avea fa]` de b`ie]el, unul avea o musta]` deas`, altul avea ochii \ntuneca]i [i sprâncenele unui indian. Ce-a de-a cincea fa]` apar]inea unei fete cu p`rul negru, care purta la gât un colier din scoici [i m`rgele de coral. – Nu-i b`ga \n seam`, i se adres` fata. Sunt nebuni. Eu m` numesc Zita. Tu cine e[ti? – |mi da]i voie? \ntreb` ea contrariat`, ridicându-se \n picioare [i f`cându-[i loc printre cei patru. Perdita m` cheam`. – Cât` gra]ie, spuse ironic b`rbatul cu musta]`. – Dac` noi am \ngropat-o \n nisip [i am murd`rit-o, cred c` tot noi trebuie s-o sp`l`m, spuse b`rbatul cu barb`. – Vai, nu, l`sa]i-m`! se scutur` ea din strânsoare. Cine sunte]i voi? {i cum a]i ajuns aici? – Am venit de dup` dealul acela, spuse b`rbosul privind-o surprins. Am vrut s` vedem ce g`sim aici. – N-am [tiut c` exist` o c`rare, spuse Perdita c`zând pe gânduri. Am c`utat [i eu un drum o dat`... {ti]i c` a]i intrat pe proprietatea cuiva? – Nu ne intereseaz`, spuse must`ciosul zâmbind. – Unde e c`rarea aceea? – Vrea s` ne dea papucii, constat` must`ciosul privindu-l pe b`rbos. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 71 – Nu te sup`ra pe Dex, interveni timid, pentru prima oar`, b`iatul cel blond. Haide, vino cu mine s`-]i ar`t. – {tii s` ajungi la Harbour Town? \ntreb` ea \nainte s` porneasc` dup` b`iat. – Sigur! Pân` acolo facem cam o jum`tate de or`... Dar de ce? – Nu conteaz`, spuse Perdita surescitat`. M` a[tep]i? M` \ntorc \n cinci minute. – Nici mai mult, nici mai pu]in, spuse b`rbosul trântindu-se pe nisip [i r`sucindu-[i o ]igar`. Putea s` evadeze! Gândurile ei ]ipau de bucurie \n timp ce alerga mâncând p`mântul. Ajunse la vil` imediat. Se strecur` \n patio [i alerg` \n camera ei. |[i puse la repezeal` sandalele, arunc` ni[te haine \n s`cule]ul de plaj` [i-[i lu` banii, apoi alerg` \napoi, f`r` s` observe c` nu era nimeni acas`. |i era team` ca cei cinci turi[ti ciuda]i cu care se \ntâlnise s` nu plece f`r` s-o mai a[tepte. Faptul c` Perdita \nv`]ase \ntr-o [coal` cu regim foarte sever o f`cuse mai rebel` \n adâncul sufletului ei, \n compara]ie cu alte fete de aceea[i vârst`. Dar totu[i, instinctul puternic de conservare o f`cea s`-[i pun` probleme \n privin]a lui Dex, b`rbosul. Când \l \ntrebase dac` poate s`-i spun` pe nume, acesta acceptase, spunând c` numele de familie \i repugn` pentru c` d` prea multe informa]ii despre o presoan`. Asta era un pic ciudat. Dac` avea de-a face cu ni[te infractori? Poteca secret` care o ducea pe plaja din golf era cam anevoioas`, dar Perdita ajunse la timp \n locul unde o a[teptau cei cinci. Pornir` la drum urcând un deal geam`n cu cel pe care se afla vila lui Blake, dar care se situa la nord-est de acesta. La \nceput, c`rarea fu foarte anevoioas`, dar apoi, când ajunser` pe un platou, drumul u[or ondulat deveni lin. Era o pl`cere s`-l str`ba]i [i 72 ROSEANNE HUNTER oferea o priveli[te minunat` asupra p`r]ii de nord a insulei, pe care Perdita doar [i-o imaginase pân` atunci. – E minunat, [opti ea \ncântat`. Mereu mi-a dorit s` pot ajunge aici. – {i cine te-a oprit? \ntreb` Dex. – N-am [tiut c` exist`. – {i cum ajungi tu \n ora[? \ntreb` Zita. – Eu? N-am fost niciodat` \n ora[. Proprietarul vilei unde locuiesc, ajunge cu barca cu motor. |n mai pu]in de jum`tate de or` de mers rapid, trecând pe lâng` planta]ii \ntinse, ajunser` pe drumul care ducea \n ora[. |ntre timp, Perdita afl` c` pe must`cios \l chema Tymon [i era mult mai tân`r decât p`rea. Tat`l lui voia ca el s` urmeze o facultate economic` pentru ca s` preia afacerea familiei, iar asta nu se potrivea cu ambi]ia lui de a deveni actor. Pe b`iatul cu figur` de indian \l chema Jem, iar pe pu[tiul cel blond \l chema Sherne. To]i cinci proveneau din familii cu situa]ie material` foarte bun`, dar aleseser` s` fug` de acas` pentru a tr`i o aventur`. Se stabiliser` de pu]in timp pe insula Iruna [i acum se ocupau cu diverse munci, ciudate pentru condi]ia lor familial`. Pove[tile lor erau amuzante, dar [i pu]in triste. To]i cinci erau ni[te ne\n]ele[i [i inadapta]i societ`]ii \nalte din care proveneau. Orele zburar` pe nesim]ite stând la o cafea pe plaja de lâng` port [i povestindu-[i vie]ile. – Dar povestea ta care e? o \ntreb` \n cele din urm` Zita. Ce cau]i aici? E[ti \n vacan]`? – Cam a[a ceva, ezit` Perdita. Nici mie nu-mi prea place societatea \n care se \nvârte[te mama mea vitreg`. Altfel, ne \n]elegem foarte bine, doar c` ea prefer` diamantele iar eu, pietrele de râu, dac` m` \n]elege]i. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 73 – S`raca fat` bogat`? zâmbi Zita. – Chiar a[a! Dar amândou` ne dorim so]i boga]i. De ce crede]i c` m` aflu aici? glumi Perdita. – Nu te uita la noi! râser` cei patru. – Poate c`-i place de Blake Hadwyn, spuse Zita serios. Cum arat`? – |l vad cam rar, spuse Perdita cu indiferen]`. {i sincer, \mi convine. Oricum, peste opt s`pt`mâni o s` scap de el. – {i apoi? \ntreb` Sherne. – Voi fi liber` s`-mi urmez planurile. – Vino cu noi! propuse Tymon ridicâdu-se \n picioare. – A[a, pur [i simplu? – De ce nu? Hai s` vedem lumea. Vei fi liber` s` faci ce vrei. Bucur`-te de via]` cât e[ti tân`r`. Cei trei b`ie]i fur` de acord cu propunerea, doar Zita p`rea cam nemul]umit` – O s` ne descurc`m cu dou` fete, spuse Dex. – O s` m` mai gândesc, spuse Perdita c`zând pe gânduri. – Cred c` prietena noastr` este la fel cum am fost [i noi – o prizonier` a societ`]ii \n care tr`ie[te, spuse Jem [i ridicându-se \n picioare scoase un strig`t de lupt` [i \ncepu s` ]op`ie imitând un dans tribal. |n timp ce Tymon b`tea ritmul cu palmele pe genunchi, Jem \[i d`du ochii peste cap [i improviz` o incanta]ie: – „Era odat` o fecioar` pe nume Perdita Craig. Voia s` evadeze dar... ea nu era prea convins`. {i iat` c`-ntr-o bun` zi, temnicerul uit` porti]a coliviei deschis`, Iar soarta pân` atunci potrivnic` \i surâse, {i ea-[i lu` zborul f`r` s` priveasc` \napoi. Asta e poveastea adev`rat` a... Perditei Craig...” 74 ROSEANNE HUNTER Jem izbucni \n râs [i nu mai reu[i s` continue poemul. – |mi pare r`u, ad`ug` el printre sughi]uri, dar Craig nu sun` deloc bine. – Haide, continu`! strigar` ceilal]i. – Nu sun` bine Craig! insist` Jem printre lacrimi de râs. – |ncearc` cu Rush, propuse Tymon. Rimeaz` cu ora[, cu trufa[, cu... papana[! – Nu, râse Jem, oricum, am terminat poemul. – Atunci cânt`-ne altceva. Te rug````m! Jem \ncepu s` fac` nazuri [i se l`s` greu convins, dar pân` la urm` le mai cânt` câteva melodii din folclorul local. Avea un repertoriu impresionant [i un talent pe m`sur`. Sângele lui indian \[i spunea cuvântul. Sherne le aduse ni[te b`uturi r`coritoare [i r`maser` pe plaj` cântând [i dansând pân` apuse soarele. Perdita \ncepuse s` se \ngrijoreze, dar nu voia s` le arate. |n cele din urm` se ridicar` to]i \n picioare, preg`tindu-se s` se \ntoarc` pe puntea ambarca]iunii pe care locuiau. – Ne vedem mâine? \ntreb` Sherne. – Poate, spuse Perdita deta[at. Trebuia s` se gr`beasc`. Dar abia dup` ce ie[i din ora[ \ncepu s` fug`. Noaptea se l`sa foarte repede [i pe câmp nu erau felinare. Doar stelele o puteau c`l`uzi. Drumul care la venire durase o jum`tate de or` \l str`b`tu acum, alergând, \ntr-un sfert de or`. Oare ce f`cea Blake? O a[tepta? O c`utase? Probabil c` avea s-o certe din nou, dar nu mai conta. Oricum, el fusese de vin`, pentru c` avea de gând s-o arunce \n mijlocul vârtejului. {i ea nu era nebun` s`-[i ri[te via]a aiurea. Când ajunse \n fa]a vilei se opri. Mallory aprinsese luminile, dar casa p`rea p`r`sit`. Nimeni n-o a[tepta \n prag [i ferestrele ACEA VAR~ A RENUN}~RII 75 vilei erau scufundate \n \ntuneric. Intr` [i bâjbâi prin \ntuneric c`utând comutatorul. Când reu[i s` aprind` luminile, auzi zgomotul motorului unei b`rci. Mallory [i Blake intrar` \n cas`, dar ea se b`gase repede sub du[. Nu-[i f`cu apari]ia pân` nu se machie [i se \mbr`c` cu aten]ie pentru a-l \nfrunta pe Blake la cin`. – Ce-ai p`]it la bra]? \ntreb` el \ncruntat f`r` s-o salute, f`când semn spre o zgârietur` lung` [i ro[ie. – Ah, nimic, m-am atins de un spin. – Sper c` nu te-ai zgâriat \n corali. Sunt foarte periculo[i. Po]i s` faci o infec]ie de toat` frumuse]ea. – Nu m-am zgâriat \n corali. Dup` ce Mallory puse masa, privindu-i \ngrijorat când pe unul, când pe cel`lalt, Blake deschise subiectul. – Ce-a fost teatrul de azi-diminea]`? Perdita era cât pe ce s`-i toarne \ntâmplarea cu cei cinci fugari, dar \[i d`du seama la timp c` ar fi f`cut o gre[eal` [i t`cu. – Te-am \ntrebat ceva. A[tept o explica]ie, spuse calm Blake. – Ce teatru? \ntreb` ea desf`când [ervetul de pânz` [i a[ezându-l cu grij` pe genunchi. – {tii bine. – Credeam c` ai \n]eles. – Am \n]eles c` te-ai speriat de moarte [i ai reac]ionat absurd. – Tu n-ai fi f`cut la fel? – Mi-e team` c` logica ta m` dep`[e[te. – Serios? Când ai de gând s` recuno[ti? – Ce s` recunosc? – Voiai s` m` obligi s` \not \mpotriva curentului! – Poftim??? – {tiam c` nu vei recunoa[te, spuse ea calm. Nu m` mir. – Ce naiba tot spui acolo? Cum s` te oblig s` faci a[a ceva?! 76 ROSEANNE HUNTER – Chiar a[a. Ai spus c`... – Am spus c` un \not`tor \n]elept nu se lupt` niciodat` cu vârtejurile. {i niciodat` nu \noat` noaptea \n ocean. – Adic` eu sunt o \not`toare imprudent`? – Nu po]i s`-mi spui c` e[ti \n]eleapt`. Mai ales c` ai putut s`-]i imaginezi c` te-a[ putea obliga s` \no]i \mpotriva curentului! Ce fel de om crezi c` sunt, pentru Dumnezeu!? – Nu [tiu, dar mie mi s-a p`rut c` vorbe[ti foarte serios. – Vorbeam serios, dar nu aveam de gând s` te supun unei asemenea torturi! |n timp ce Mallory aducea un castron mare cu salat`, cei doi se \nfruntar` \n t`cere cânt`rindu-[i vorbele unul celuilalt. – |mi pare foarte r`u, spuse Perdita afectat, dar ce voiai s`-mi \nchipui când te-am v`zut a[a de pornit? – Nu mai conteaz`, spuse Blake dând a lehamite din mân`. Bine c` n-ai p`]it nimic r`u. Perdita \[i puse salat` \n farfurie [i \ncerc` s`-l ignore pe Blake. Nu [tia ce s` mai cread`. Dac` el vorbise serios, atunci \nsemna c` ea se f`cuse de râs. – M-am \ngrijorat din cauza ta, azi. M` \ntrebam pe unde puteai s` ajungi. Mai ales c` ast`-noapte ai fost gata s` dai ortul popii. {tiam c` e[ti sl`bit`... – M-am descurcat, spuse ea dându-[i p`rul pe spate. Nu trebuie s`-]i faci griji din cauza mea. Vezi-]i de treburile tale [i-]i promit c` nici m`car n-o s`-mi sim]i prezen]a. De data asta Blake se enerv`. Tonul ei amar \l scosese din s`rite. Trânti paharul cu vin pe mas` [i ridicându-se \n picioare strig`: – Proast` mic` [i incon[tient` ce e[ti! Când ai de gând s` te maturizezi? Mâine-poimâine faci optsprezece ani [i n-ai nici cea mai mic` idee despre via]`! ACEA VAR~ A RENUN}~RII 77 Apoi deschise u[ile terasei [i lu` o gur` de aer proasp`t. – Mi-e team` c` imagina]ia ta m` dep`[e[te, continu` el dup` câteva momente de t`cere \n care \[i rec`p`t` calmul. Dar te voi l`sa \n pace, dac` asta te face fericit`. – Atunci \]i propun s`-]i exersezi imagina]ia ruginit`! strig` ea pe un ton t`ios. O s` fie mai u[or decât crezi! Fusese atât de fericit` \n ziua aceea. Cunoscuse ni[te tineri atât de interesan]i cu care se \n]elesese perfect, [i acum... Incredibil, dar sim]ea nevoia s` plâng`. De ce nu voia Blake s-o lase \n pace? Se ridic` de pe scaun [i se preg`ti s` plece, dar vocea lui o f`cu s` se opreasc`. – |mi pare r`u, dar pân` la sfâr[itul lunii trebuie s` termin cartea, [i din cauza asta... Unde pleci? – Deocamdat` nic`ieri, spuse ea cu glas sugrumat din cauza lacrimilor pe care se ab]inea s` le verse. Te ascult. – Ai pu]in` \ncredere \n mine [i-n imagina]ia mea. {tiu c` te-ai plictisit de moarte aici. N-ai unde s` te plimbi, ce s` faci, cu cine s` vorbe[ti, e normal. Am \ncercat s`-i explic asta mamei tale vitrege, dar ea n-a putut s` \n]eleag` cum se poate plictisi cineva pe o insul` a paradisului. Dar acum nu mai avem cum s` d`m \napoi. Stai aici [i \ndur`... Crede-m`, nu m` pricep s` distrez o [col`ri]`, [i nici m`car n-am timp... – De ce nu e[ti sincer [i nu spui c` nu te pricepi s-o faci? {i nu sunt o [col`ri]`! – Nu? pufni el amuzat. – Nu! strig` ea sim]ind cum \i fuge p`mântul de sub picioare. Termenul de [col`ri]` nu mi se potrive[te. Dup` descrierea ta ar \nsemna s` fiu un copil. Ori un copil te-ar urm`ri toat` ziua [i te-ar bate la cap s`-l distrezi. Iar eu n-am f`cut a[a ceva nici m`car o 78 ROSEANNE HUNTER clip`. M-am plâns eu de ceva? Nu! Tot ce ]i-am cerut a fost s` m` la[i \n pace [i nu s`-mi spui toat` ziua cât de proast` [i naiv` sunt! {i-]i mai spun c`... – |nceteaz`! strig` el. Din doi pa[i fu lâng` ea [i punându-[i mâinile pe umeri ei, \i spuse privind-o \n ochi: Bine, nu e[ti o [col`ri]`. Dar nu mai ]ipa a[a. Tom o s` cread` c` vreau s` te omor. E stupid s` te enervezi \n halul `sta. Perdita avea obrajii \nro[i]i, ochii \neca]i \n lacrimi de neputin]`, iar buzele \i tremurau. Privirea ei o tr`da. Era pierdut` [i vulnerabil`, dar \ncerca s` par` st`pân` pe situa]ie. – |mi pare r`u c` te-am sup`rat [i recunosc, sunt cam nervos [i nu reu[esc s`-mi aleg cuvintele potrivite. Dar trebuie s` recuno[ti [i tu, comportamentul t`u m-a condus spre asta. Hai, gânde[te-te mai bine. – Tu ai \nceput, morm`i ea tr`gându-[i nasul [i privind fix pieptul cu p`r \ntunecat al lui Blake, care se \ntrez`rea de sub marginea tricoului. – Bine, accept` el, am f`cut ni[te remarci nedrepte la adresa ta [i tu ai reac]ionat ca atare. |mi pare r`u. Te rog s` m` ier]i, dar vreau ca [i tu s` fii pu]in mai... pacifist`. Pentru c` nu putem locui sub acela[i acoperi[ \ntr-un r`zboi continuu. – Dar n-am vrut s` par r`zbun`toare. Voiam doar s`-mi pun \n practic` proiectul [i s` nu-]i stau \n cale. – |ncerc s` te \n]eleg. Continu`. – Nu râde de mine. Crede-m` pe cuvânt c` nu-]i purtam pic` la \nceput, min]i ea. – Bine, nu râd de tine. – Atunci facem un armisti]iu? – A[a ar fi cel mai bine, spuse el cu seriozitate. Problema e c` \n urm`toarele zile voi fi nevoit s` plec [i s`-l iau pe Tom cu mine. M-a[ sim]i mult mai lini[tit [tiindu-te \n siguran]`. Nu vreau s` mai \ncerci vreodat` s` faci lucruri nes`buite. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 79 – |n]eleg... – Recunoa[te c` ai vrut s` \no]i \mpotriva curentului \n noaptea aceea... – Nu! Voiam s` m` lini[tesc. Eram sup`rat` pe tine. {tiam de curent, dar fiind aprins` lumina de pe teras`, puteam s` v`d unde m` aflu [i [tiam cum s` ocolesc zona periculoas`. Când ai stins lumina, m-am pierdut. Cum s` te conving c` nu sunt naiv` [i nes`buit`? – O s` m` convingi \ncercând s` scapi de resentimentele cu care ai venit aici. Vreau s` ne comport`m unul cu cel`lalt m`car civilizat, dac` nu prietenos. – Sigur, asta vreau [i eu! Dar te-a[ ruga s` nu mai vorbe[ti cu mine pe un ton superior de [ef de trib. {i eu m` voi comporta ca o persoan` adult`. – Vai, Perdita, râse el aranjându-i p`rul cu un gest grijuliu, nu vreau s` te por]i ca o persoan` adult`. Vreau doar s` fii tu \ns`]i. Bem un pahar pentru asta? – Da, spuse ea u[urat`. Ie[ir` pe teras` [i se a[ezar` pe [ezlonguri, cu câte un pahar cu o b`utur` ciudat` \n mân`. Oceanul era lini[tit [i o briz` blând` le r`corea fe]ele \ncinse. – Ce e asta? \ntreb` Perdita ridicând paharul plin cu un lichid ro[u. – E o inven]ie de-a lui Mallory. A denumit-o Oh Cay. – E prima oar` când beau un cocteil cu alcool. |mi place. – O s` mai testezi multe lucruri pentru prima oar` \n via]` pe insula asta, micu]o. S` sper`m c` toate vor fi la fel de pl`cute. Pentru prima oar` de când venise pe insul`, Perdita se sim]ea relaxat`. Blake devenise mult mai uman. Aproape c`-i venea s`-i povesteasc` \ntâlnirea cu tinerii aceia dr`gu]i. Dar \[i aminti c` lui Blake nu-i pl`ceau fugarii [i t`cu. Pacea care se stabilise \ntre ei era prea pl`cut` ca s-o strice. Poate c` alt` dat`, avea s`-i povesteasc` [i acel episod. Capitolul 7 Perdita se trezi a doua zi de diminea]` [i admir` peisajul de la fereastra camerei sale \ntrebându-se dac` armisti]iul mai era valabil. |[i imaginase ea, sau Blake devenise mult mai amabil [i dispus la \mp`care? F`cu un du[, se \mbr`c` [i cobor\ \n buc`t`rie. Acolo nu g`si pe nimeni decât urmele unui mic dejun luat \n grab`. |[i turn` o cea[c` de cafea [i se a[ez` la bar. Tocmai terminase cafeaua când ap`ru Mallory. P`rea gr`bit [i agitat. – Iart`-m`, draga mea, c` am l`sat dezordinea asta \n buc`t`rie, spuse el. Imediat \]i fac o omlet` cu [unc` [i apoi termin de sp`lat vasele. – Nu-i nimic. Las` vasele. O s` te ajut s` le speli mai târziu. – Nu e nevoie, mul]umesc. Stai acolo lini[tit`. Trebuie s` m`nânci mai \ntâi. – Unde ai fost? – Se pare c` b`rcu]a noastr` a p`pat toat` benzina. I-am f`cut plinul. {efu’ trebuie s` se \ntâlneasc` cu cineva ca s` semneze un contract pentru o nou` carte. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 81 – Cu cineva? Femeie sau b`rbat? – O blond`, spuse Blake intrând \n buc`t`rie [i [tergându-[i mâinile murdare de ulei de motor cu o cârp`. O blond` \nalt`, sexy, cu picioare lungi [i cu o turm` de admiratori la dispozi]ie. Te intereseaz`? – Deloc! spuse Perdita sim]ind cum i se taie pofta de mâncare. Mallory chicoti iar Blake \[i a[ez` coatele pe bar [i o privi cu ochi amuza]i. – Poate \mi spune [i mie cineva care-i poanta, zise Perdita u[or contrariat`. – Dac` te-ai vedea \n oglind` ]i-ai da seama... – Nu \n]eleg, spuse Perdita \nro[indu-se. – }i-e team` s` nu-mi câ[tige cineva favorurile [i s`-]i pierzi locul \n ierarhie? – Ce, vine s` locuiasc` aici? \ntreb` ea c`zând \n capcan`. – Nu, micu]o, râse Blake, te tachinez doar. Dumnezeu [tie ce mi-ar face Hal dac` ar auzi cum l-am descris. Probabil mi-ar trage un [ut \n fund. – Despre cine vorbe[ti? – Despre prietenul meu, Hal Holborn. – Nu e femeie? – Nu, micu]o. E \nalt, e blond, e bine f`cut, iar fetele cad ca mu[tele când \l v`d. – {i el cum le trateaz`? – Cu indiferen]`. E nevoit s-o fac`, altfel nu mai scap` de ele. Sper c` n-o s` te \ndr`goste[ti de el, bine? – Nici o grij`. Cât st`? – Câteva zile, spuse el \ndreptându-se spre ie[ire. N-o s` ne vezi prea mult cât timp va sta aici. M` duc s` m` sp`l pe mâini. 82 ROSEANNE HUNTER – O s` pleca]i \n ora[? – Ce ora[? \ntreb` Blake oprindu-se \n u[`. – Unde vre]i s` pleca]i? \ntreb` Perdita evitând s`-i dea un r`spuns. – C`ut`m ceva, spuse el vag plecând. – S` m` anun]a]i [i pe mine când g`si]i ce c`uta]i, spuse Perdita mai mult pentru sine. Blake n-o min]ise. Hal Holborn era un b`rbat frumos, plin de sex-appeal [i cu siguran]` avea succes la femei. Dar nu era genul Perditei, a[a c` ea nu era sup`rat` c` cei doi aveau s` fie mai mult pleca]i. Blake sosise \nso]it de Hal \n acea zi pe la prânz, dar plecaser` imediat, f`r` s` mai dejuneze, spre Harbour Town, \mpreun` cu Mallory. |nainte s` se despart`, Hal rupse o floare [i i-o oferi solemn Perditei, spunându-i: – Frumu[ico, sper c` nu te superi c` te l`s`m singur`. – Nu, min]i Perdita gândindu-se c` Blake ar fi putut s-o ia [i pe ea. Sim]ea nevoia s-o vad` pe Livvie, s` mai stea de vorb` cu ea. Blake putea s` fac` un mic ocol de dragul armisti]iului lor. Cu barca cu motor ar fi f`cut vreo jum`tate de or` pân` la Silver Cay. Dar probabil nu-i venise ideea [i de aceea nu-i propusese s` vin` cu ei. |nainte s` coboare treptele, Blake o \ntreb` dac` voia s`-i aduc` ceva din ora[, iar asta \i sp`l` toate p`catele \n fa]a Perditei. – A[ avea nevoie de ni[te hârtie, pixuri [i creioane, o gum` de [tres... Cam atâta. – Vrei s` te apuci de scris? \ntreb` Blake gânditor. – Da. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 83 – Atunci uite cum facem, spuse el alergând spre aripa \n care locuia el. Se \ntoarse ducând \n bra]e o geant` diplomat din fibr` de carbon. O a[ez` pe masa de pe teras` [i când o deschise... – Surpriz`! strig` el descoperind o ma[in` de scris portabil`. – Vai, Blake, pentru mine? – Exclusiv. O s` vezi ce pl`cut e s` lucrezi aici. – Mul]umesc. Mallory [i Hal se urcaser` \n barc`, porniser` motorul [i-l strigau pe Blake s` vin` mai repede. – Vin imediat! strig` el. E[ti sigur` c` te descurci? – Da, spuse ea fericit`. Mul]umesc, Blake. Drum bun [i sper s` g`se[ti ce cau]i! Coborând sc`rile Blake \i f`cu un semn scurt \n semn c` „las`, n-are importan]`” [i ajungând pe ponton s`ri \n barc`. Perdita \i privi pân` disp`rur` [i apoi se a[ez` ner`bd`toare \n fa]a ma[inii de scris. Oft` fericit`, dându-[i capul pe spate. Era mult mai bine a[a, singur`, pe o insul` minunat`, \n fa]a unei ma[ini de scris – visul oric`rui scriitor. Deschise carnetul de noti]e [i privi \nsemn`rile pentru prima sa carte. Transcrise textul, la \nceput mai lent, apoi din ce \n ce mai repede. Se descurca foarte bine cu clapele literelor. {i era atât de absorbit` de noua „juc`rie” \ncât nici nu observ` c` nu mai era singur`. Din spatele ei cineva \i \ndes` sub nas un buchet de flori. – Bun`! spuse Sherne speriind-o de moarte. – Dumnezeule! s`ri Perdita de pe scaun. S` nu mai faci niciodat` a[a ceva! – Iart`-m`. Uite, ]i-am adus flori. – Mul]umesc, sunt foarte frumoase. Ce cau]i aici? – Am venit s` te lu`m la plimbare. 84 ROSEANNE HUNTER Zita [i Tymon st`teau mai la distan]`, privind-o pe Perdita dezaprobator. – Cum po]i s` lucrezi \ntr-o zi superb` ca asta? \ntreb` Tymon. Nu e normal. – „B`rbatul \ncerc` s` uite de sine. Scannerul \i detectase aura iar probele erau \ncurajatoare...” Ce naiba mai e [i prostia asta? \ntreb` Sherne aplecându-se peste um`rul ei. – Nu mai citi! N-am terminat-o. – Dar despre ce e vorba? – Secret. Nu-]i pot spune decât c` ac]iunea se petrece \n secolul dou`zeci [i unu. – E un science-fiction? \ntreb` Tymon. – E o viziune proprie a civiliza]iei tehnologice din secolul viitor, explic` afectat Perdita. – Nu crezi c` Orwell [i Wells ]i-au luat-o \nainte? \ntreb` Tymon. – Poate, dar repet – e o viziune proprie, spuse ea \nchizând ferm geanta. Unde sunt ceilal]i? – |[i fac siesta, spuse Tymon. Mam`, ce mi[to e aici! Perdita intr` \n buc`t`rie [i aduse o caraf` cu limonad` [i patru pahare pe o tav`. Sherne o ajut` s` toarne \n pahare. Era un b`iat bun [i lini[tit. Din acel cvintet original, Perditei \i pl`cea cel mai mult de el. |n timp ce discutau despre tot felul de nimicuri, Perdita se gândi c` i-ar fi pl`cut s` lege o prietenie mai strâns` cu Sherne, separat` de ceilal]i patru, ca s` afle cât mai multe despre el. I se p`rea c` atunci când se afla \n compania celorlal]i, Sherne se ferea s`-[i exprime punctul de vedere, pentru a nu intra \n conflict cu ei. {i de multe ori Perditei i se p`rea c` el avea ceva \n plus de spus, fa]` de prietenii lui, dar prefera s` tac` [i s`-[i p`streze opiniile pentru sine. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 85 Dup` o or` cei trei se hot`râr` s` plece [i-[i luar` la revedere de la Perdita \n stilul carcateristic, f`r` s` fac` prea mult caz. Perdita \i urm`ri cu privirile, invidiindu-i pentru libertatea pe care o aveau. La un moment dat o v`zu pe Zita \ndep`rtându-se de grup [i ]op`ind printre copaci. Ceilal]i o fug`rir`, o prinser` [i o r`sturnar` la p`mânt. Zita ]ip`, sc`p` din mâinile lor [i continuar` acea joac` pân` ce disp`rur` din raza vizual` a Perditei. Acum \n]elegea de ce Zitei nu-i convenea prea mult ca \n grupul lor s` mai intre o fat`. Ea, fiind singur` \ntre patru b`ie]i, fusese r`sf`]at`, protejat` [i ascultat`. Acum, dac` Perdita li se al`tura, Zita \[i sim]ea periclitat` autoritatea. Dar Perdita nu voia s` le strice prietenia. Oricum, [tia c` nu putea s`-i urmeze oriunde ar fi vrut ei s` plece. De exemplu, \n diminea]a aceea discutaser` despre posibilitatea de a pleca \n Jamaica. Dex venise cu ideea. Dar Tymon nu fusese de acord, din cauza banilor. Dac` aici se mai descurcau [i mai f`ceau rost de bani pentru mâncare [i b`utur`, \n Jamaica aveau s` moar` de foame. A[a c` Tymon se hot`râse s` trimit` o telegram` acas` [i s` cear` ni[te bani, sf`tuindu-i [i pe ceilal]i s` fac` la fel. Perditei i-ar fi pl`cut ca ei s` mai r`mân`. Era mult mai pl`cut s` [tie c` exit` cineva pe insula aceea care o \n]elege [i pe ea. Dar dac` voiau s` plece... ea nu putea s`-i urmeze. Blake, Hal [i Mallory se \ntoarser` pe la cinci. De când plecaser` prietenii ei aventurieri, Perdita nu se mai gândise decât la ei [i nu mai reu[ise s` scrie nici m`car un rând. Blake \i \ntinse dou` scrisori. – Ce-s astea? – Surpriz`! N-o s`-]i vin` s` crezi. Poli]ia din Nassau ]i-a g`sit asta, spuse el \ntinzându-i po[eta. – Dumnezeule, nu se poate! E a mea! Asta e! strig` ea ]op`ind de fericire. Cum au g`sit-o? 86 ROSEANNE HUNTER – O doamn` din Londra a trimis-o. Uite, \]i explic` \n scrisoare c` a g`sit-o abia dup` ce a ajuns acas`. |n ultima zi de vacan]` \n Nassau a fost la cump`r`turi. Nu [i-a dat seama c` avea \ntr-una din saco[e un obiect care nu-i apar]inea. {i-a \mpachetat bagajele [i a plecat. Abia la Londra a g`sit-o [i [i-a imaginat c` ]i-a luat-o din gre[eal`, \n nebunia cump`r`turilor. Ai avut un noroc fantastic. – Ah! Acum \mi amintesc. Eram \ntr-un magazin foarte aglomerat [i de team` s` nu mi se fure po[eta am b`gat-o \ntr-o saco[`. Credeam c` e a mea. Dar pe acolo cam toate saco[ele erau la fel. Nu mi-am dat seama... Doamne, ce noroc! – Ar fi frumos s`-i scrii femeii care ]i-a trimis po[eta [i s`-i mul]ume[ti. – Ai dreptate. {i cealalt` scrisoare de la cine e? \ntreb` ea privind plicul. – De la Olivia. Perdita citi rândurile laconice [i scrise la repezeal`. Olivia o informa c` Phyl [i Jeff d`deau o petrecere [i o a[teptau [i pe ea s` vin`. „Phyl [i Jeff au destule camere, dar dac` n-o s` ave]i loc – pentru c` vor veni treizeci de invita]i – pute]i s` dormi]i pe iaht sau \n gr`din`, \n hamac. Dar [tiu c` tu n-ai fi \n stare s` dormi \ntr-un hamac, iar Blake nici atât...” Perdita surâse. Cât de pu]in o cuno[tea Olivia! Cât de diferite erau ele dou`! Perditei i-ar fi pl`cut la nebunie s` doarm` \ntr-un hamac. Abia a[tepta s` se duc` la petrecere. Mai erau unsprezece zile pân` atunci. Cu ce s` se \mbrace? Trebuia s`... – Am avut musafiri? \ntreb` Blake privind paharele de pe mas`. – Musafiri? Blake, Olivia m` \ntreab` dac` mergem la petrecere. Hai s` mergem. O s` dormim \n hamacuri! |]i dai seama ce interesant? Niciodat` n-am... ACEA VAR~ A RENUN}~RII 87 – Perdita! Te-am \ntrebat ceva. – Ah, da, am uitat. – Cine te-a vizitat? Perdita \ncepu s`-i explice cât mai natural povestea \ntâlnirii ei cu ga[ca de fugari. Din nefericire Blake nu p`rea deloc mul]umit de explica]iile ei, iar Perdita sim]ea c`-[i pierde cump`tul. – Pân` la urm` ce te deranjeaz`? \ntreb` ea ie[indu-[i din fire. Ce r`u am mai f`cut de data asta? – Am cump`rat locul `sta ca s` fiu departe de lume, s` nu m` deranjeze nimeni. Credeam c` ai \n]eles. Nu vreau s`-mi pierd vremea p`zindu-mi teritoriul de aventurieri care n-au altceva mai bun de f`cut decât s`-mi tulbure lini[tea. Chiar nu reu[e[ti s` te sim]i bine decât atunci când intri \n tot felul de \ncurc`turi? Cine sunt infractorii `[tia, apropo? Ce [tii despre ei? – E[ti nedrept! Nu sunt infractori. Sunt ni[te tipi de treab`, care [tiu s` se distreze [i s`-[i tr`iasc` via]a, care nu mai suport` fi]ele societ`]ii „\nalte” \n care s-au n`scut. – Sunt genul de oameni de care se fere[te orice insul` mai mult sau mai pu]in turistic`, \]i spun eu, c` sunt mai b`trân [i [tiu. Nici Olivia [i nici tat`l t`u nu cred c` ar fi aprobat acest gen de prieteni \n preajma ta. – N-ai de unde s` [tii. Nici m`car nu-i cuno[ti. – Nici nu-mi doresc, spuse el b`gându-[i mâinile \n buzunare. Dar cred c` am auzit de ei. Mi-a povestit c`pitanul Carlton, comandantul portului Harbour Town, c` are probleme cu ni[te pu[ti care s-au stabilit de curând pe insul` [i care n-au de gând s` pl`teasc` ni[te facturi cam piperate. – O s` le pl`teasc`, le lu` ea ap`rarea proaspe]ilor ei prieteni, mai mult din spirit de ga[c`. Au r`mas f`r` bani, dar Tymon a trimis o telegram` acas` [i va primi destui bani cu care-[i vor pl`ti datoriile. 88 ROSEANNE HUNTER – De ce nu vor s` munceasc`, s`-[i pl`teasc` datoriile cinstit [i responsabil? – Dar muncesc! ]ip` Perdita \ncercând s` fie cât mai conving`toare. Au f`cut cele mai ciudate munci, având \n vedere condi]ia lor social`. Dar ]i-am spus, ei nu ]in cont de asta. Vor s` se simt` bine [i nu se consider` \njosi]i atunci când muncesc ca hamali sau m`tur`tori, sau când ajut` agricultorii... – Normal c` le vine u[or s` se joace de-a hamalii [i m`tur`torii când [tiu c` nu trebuie s`-[i fac` griji pentru ziua de mâine, c`ci au p`rin]ii bani s`-i ajute \n viitor. – Nu-i a[a! Vor libertate! Vor s` \nve]e ce e via]a, s` se bucure de ea cât sunt tineri. La b`trâne]e degeaba visezi la aventuri. De ce s` munce[ti o via]`, ca s` ai bani la b`trâne]e? Ce s` mai faci atunci cu banii? Focul tinere]ii se stinge. – Nici nu [tii ce vorbe[ti! Repe]i ni[te fraze pe care pun pariu c` le-ai auzit din gurile lor. Dac` nu \nva]` acum, cât sunt tineri, când o vor face, la b`trâne]e? Ce se va alege de ei dac` p`rin]ii lor vor ajunge la sap` de lemn, Doamne fere[te? Acum trebuie s` lupte s`-[i asigure viitorul. Sau se gândesc c` ei nu vor \mb`trâni niciodat`? Bine, vor libertate [i tu \i invidiezi c` o au, e evident. Dar ce \nseamn` libertatea? S` fugi de \nv`]`tur`? S` fugi de responsabilit`]i? Nimic nu e mai jalnic decât un hippiot de vârst` mijlocie, f`r` c`p`tâi, care \ncearc` s` se pretind` adolescent. Un astfel de om nu-[i va g`si niciodat` locul \n societate. Iat` pre]ul libert`]ii. {i asta mai e libertate? De la o vârst` devii prizonierul propriei lipse de maturitate. – Dac` to]i am gândi ca tine, societatea nostr` ar stagna. Oameni ca hippio]ii au schimbat modul de gândire al popoarelor, au revolu]ionat societ`]ile, au deschis por]i spre un alt mod de via]`. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 89 – Nu te contrazic, dar mi-e team` c` noii t`i prieteni nu au asemenea voca]ie. – Crezi c` e[ti mai bun decât ei, ca s`-i critici? Tu cu ce ai contribuit la \mbun`t`]irea societ`]ii \n care tr`im? Te-ai ascuns \n paradisul `sta steril [i ai refuzat s` mai iei contact cu lumea! O clip` Perdita se temu c` mersese prea departe. Blake o privi atât de fioros \ncât \i fu team` s` n-o loveasc`. – Gata, spuse el cât de calm putu, respirând greu. Din partea mea po]i s`-]i alegi orice prieteni consideri tu de cuviin]`. – Adic` pot s` m` \ntâlnesc cu ei f`r` s`-]i cer voie? – Da. Dar nu uita c` mai sunt [apte sau opt s`pt`mâni pân` când \mpline[ti optsprezece ani. Abia atunci \]i voi da voie s` te bagi \n orice orgie a libert`]ii \]i pofte[te inima. A[a c` nu \ntinde coarda prea tare. – Altfel? \l \nfrunt` ea. Ce faci? M` ba]i? – Nu, de[i tare m` m`nânc` palmele. O s` stau de vorb` cu c`pitanul Carlton. – De ce? – Pentru c` mi-e prieten bun [i abia a[teapt` s` scape de pierde-var` `[tia ai t`i! Blake se \ntoarse cu spatele la ea [i se \ndrept` spre Hal care tocmai ie[ise din cas` [i-i privea curios. Perdita abia remarc` faptul c` acesta o salutase. Cu Blake nu era de glumit. Nu min]ea [i nu se juca. Dac` vorbea cu c`pitanul Carlton, prietenii ei aveau s-o p`]easc`. Se \ncrunt` gânditoare. Blake era un nesuferit. Cum fusese atât de proast` \ncât s` cread` c` armisti]iul avea s` dureze? Capitolul 8 |n zilele ce urmar` Perdita alese o form` de protest convenabil` – t`cerea demonstrativ`. Astfel, diminea]a se \ntâlnea cu Blake la micul dejun, \l saluta scurt din cap, mânca \n grab`, dup` care \[i lua rucsacul cu câteva obiecte necesare, bani, [i pleca s` se \ntâlneasc` cu prietenii ei. Se \ntorcea \nainte de apusul soarelui, cina, [i se retr`gea \n camera ei. Blake nu-i comenta atitudinea, iar Perditei nici nu-i p`sa ce gândea el. Ga[ca o acceptase f`r` condi]ii. Dac` Perdita voia s` li se al`ture, era binevenit`, dac` se r`zgândea [i pleca, \[i luau la revedere f`r` s` fac` prea mult caz de asta. Astfel vedeau ei independen]a. |ntr-o zi, Perdita primi de la Olivia ni[te bani, [i aduna]i cu cei pe care-i mai avea \n po[eta recuperat`, putea s` se considere independent` financiar. Mânca \mpreun` cu ga[ca \n ora[, uneori f`cea cinste, ba chiar \i f`cea mici surprize Zitei pentru a-i câ[tiga prietenia. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 91 Dar dintre to]i, Perditei \i pl`cea cel mai mult de Sherne. El niciodat` nu f`cuse vreo remarc` r`ut`cioas` la adresa cuiva, era lini[tit [i p`rea cu capul pe umeri. |[i petreceau timpul lenevind pe ambarca]iunea lui Tymon, bând cantit`]i industriale de Coca-Cola [i colindând f`r` scop prin insul`. Aveau chiar [i propria lor plaj` cu palmieri [i stânci de pe care f`ceau concursuri de plonj`ri [i unde nimeni nu-i deranja. Se sim]eau bine, dar \ntr-o dup`-amiaz`, stând pe puntea Spindrift-ului [i ascultând baladele lui Jem, Perdita \ncepu s` se plictiseasc`. Ce f`cea oare Blake? Scria? Sau se distra pe undeva \mpreun` cu Hal? Niciodat` n-o invitase s` mearg` \mpreun` cu ei \n c`l`toriile lor [i se sim]ea pu]in exclus`. Oricum, pentru nimic \n lume nu l-ar fi \ntrebat pe Blake dac` poate s`-i \nso]easc` [i ea atunci când plecau cu barca cu motor. Un ]ip`t venit din cabina \n care intraser` mai devreme Zita cu Tymon o f`cu pe Perdita s` zâmbeasc`. Ce f`ceau ei acolo? Dragoste? To]i [tiau c` Zita [i Tymon erau \mpreun`. Dar educa]ia rigid` pe care o primise Perdita [i sfaturile \n]eleptei Sara o f`ceau s` dezaprobe acest gen de rela]ie. O femeie nu era bine s`-[i ofere trupul oric`rui b`rbat. Decât celui pe care-l iubea cu adev`rat. {i asta dup` c`s`torie. Sherne o trezi din visare f`cându-i semn. Perdita privi \n larg [i observ` un iaht superb, cum rar se vedea \n portul Harbour Town. Pe punte se vedeau doi oameni, dar Perdita nu le putea distinge figurile. Se gândi c` probabil erau fra]ii Derwin, dar parc` iahtul lor era mai mic decât acesta. – Maaam`! exclam` Sherne impresionat. Cine or fi milionarii `[tia? 92 ROSEANNE HUNTER – Sunt \n trecere, remarc` Dex. Mi-e team` c` nu ancoreaz` aici. – P`cat, spuse Jem oprindu-se din cântat, a[ fi vrut s` v`d frumuse]ea asta mai \ndeaproape. Dex profit` de neaten]ia Perditei [i-i trase de marginea elastic` a sutienului – obicei enervant pe care ea nu-l agrea. – Pun pariu c` nu te-ai da \n l`turi de la o combina]ie cu proprietarul, spuse el ferindu-se de palma Perditei care ripost` instantaneu. – Depinde de proprietar, spuse Perdita strâmbându-se la el [i frecându-[i locul \nro[it de ciupitur`. Se cam s`turase de glumele lui Dex [i lipsa de activitate creatoare a g`[tii. Nu f`ceau nimic constructiv. – Mâine plec`m de aici, spuse Tymon ie[ind din cabin` [i tr`gându-[i pantalonii. Vii cu noi? – Unde? \ntreb` Perdita. – O s` vezi... spuse Dex misterios. – Nu-mi plac \ntâlnirile cu b`rba]i necunoscu]i [i c`l`toriile cu destina]ie necunoscut`. – Hmmm, rânji Dex, domni[oar` drag`, nu cred c` ai avut vreodat` o \ntâlnire cu un b`rbat cunoscut sau necunoscut. – Nu [tiu dac` asta e treaba ta, spuse ea cu indiferen]`. – Plec`m spre Nassau, zise Dex privind \n soare culoarea rubinie a vinului din pahaul s`u. – Ce s`rb`tori]i? – Primirea banilor! – Primirea banilor mei, explic` Tymon. Mergem la cazinou. O s` tr`im intens o noapte. Vom \nvârti roata norocului! Vom \ntoarce c`r]ile! Vom arunca zarurile! Ei, ce p`rere ai, ne \nso]e[ti \n marea aventur`? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 93 – Nu-mi plac jocurile de noroc. – E[ti ciudat`, zise Dex strâmbându-se. – Trebuie s` plec, spuse ea ridicându-se \n picioare. – Te conduc eu, se oferi Sherne. Perdita accept` bucuroas` compania lui. Dex \ncepuse s`-[i manifeste un interes nepotrivit fa]` de ea. La fel [i Tymon. Iari Tymon era prietenul Zitei. Iar pe Dex nu-l pl`cea deloc. Perdita nu voia decât s` p`streze o rela]e de prietenie cu ei. Cu Sherne era altceva. El era apropiat de vârsta ei, era mai timid [i nu s-ar fi pretat la lucruri neserioase. – Nu te sup`ra pe mine, spuse Sherne luând-o de mân`, eu nu sunt ca ei. – Dar de ce s` m` sup`r pe tine? – Mi-am dat seama c` te-ai sup`rat pe Dex [i pe Tymon... Au cam exagerat. – Nu vreau s` m` implic. Vreau s` fiu liber`, m` \n]elegi? – Da, te \n]eleg. E[ti \nc` inocent`. Dar nu le-o lua \n nume de r`u. – Nu... {tii, m` gândeam c` ai fost cam t`cut ast`zi. S-a \ntâmplat ceva? – Nu chiar. – Ce te sup`r`? Sherne t`cu, \naintând cu privirile \n p`mânt. – Po]i s`-mi spui? Poate te pot ajuta... – Nu m` poate ajuta nimeni. – De unde [tii? Cere ajutorul [i poate ]i se va oferi. – N-am curajul s` cer nim`nui ajutorul. Ah, las-o balt`! Sunt un idiot. Hai s` uit`m discu]ia asta. – Te-ai certat cu ei? 94 ROSEANNE HUNTER – De unde [tii? Of, te rog, nu mai spune nim`nui despre discu]ia noastr`. – }i-e team` de ei? Sherne t`cu semnificativ. – Nu trebuie s` te temi de ei. – Ei, ce [tii tu... – Dac` nu-mi spui despre ce e vorba... – Bine, poate mi-e team`, recunoscu el. – De ce? – S` nu fiu luat \n râs. Nu sunt sigur pe mine. Nu [tiu ce s` fac... – Nu \n]eleg. Ce vrei s` faci? {tii, to]i avem probleme. Dar se rezolv`. – Ale mele n-au rezolvare. – Sherne, nimeni nu te oblig` s` stai cu ei dac` nu-]i convine ceva. – {i ce s` fac? Nu m` pot \ntoarce acas`. – Acas` la p`rin]ii t`i? – Da. – De ce? – De ce? râse el amar. Pentru c` nu m` mai vor \napoi. – A[a ]i-au spus??? – Tata mi-a spus c` nu-l mai intereseaz` ce fac. El se a[tepta s` fiu ca fratele meu, James. James e de[tept. Trece toate examenele f`r` s` se str`duiasc`. Eu le nu le iau oricât m-a[ str`dui. El e maleabil, niciodat` nu discut` hot`rârile tat`lui meu. {i ei nu \n]eleg c` eu sunt altfel. – Cu ce se ocup` tat`l t`u? – E avocat. La fel ca bunicul [i unchiul meu. Eu nu sunt \n stare s` continuu tradi]ia familiei. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 95 – Dar ce ]i-ar pl`cea s` faci? – S` fiu peisagist. – Peisagist? – Da. S` fac gr`dini, parcuri, chestii de genul `sta. – Interesant. Nu mi-a[ fi \nchipuit. – {tiu ce crezi. C` e o meserie de femei. Dar nu e a[a. Depinde de om, de imagina]ie. Casa noastr` e \nconjurat` de o curte foarte mare, de care numai eu am avut grij`. |ntotdeauna mi-a pl`cut gr`din`ritul, am [tiut ce, unde, când [i cum s` plantez. La doisprezece ani i-am f`cut mamei cadou de ziua ei o gr`din` victorian`. Nu m-a costat mult, dar mi-am pus tot sufletul [i imagina]ia la realizarea ei. {i mamei i-a pl`cut la nebunie. Numai acolo st` [i lucreaz`, cite[te, se relaxeaz`, \[i prime[te prietenele... Pentru Perdita o gr`din` nu era altceva decât o planta]ie de flori, copaci [i iarb`. Pentru Sherne, o gr`din` era format` din culori, forme, istorie, atmosfer`... Gr`dinile puteau fi victoriene, elisabetane, georgiene, formale, clasice, baroce, moderne, japoneze, italiene[ti, engleze[ti... Iar tat`l lui Sherne ridiculiza talentul fiului s`u. – Mi-am dat seama c` nu-l pot convinge niciodat` pe tat`l meu c` aceast` art` m` \mpline[te, continu` Sherne. Am suferit mult, am fost marginalizat, dat la o parte, batjocorit, n-ai de unde s` [tii cum m-am sim]it. Apoi l-am cunoscut pe Tymon. {i el \mpreun` cu ga[ca lui mi s-a p`rut r`spunsul la problemele mele. Pe atunci pl`nuiau s` ajung` \n Mediterana. A[a c` mi-am adunat economiile, i-am spus tat`lui meu ce am de gând s` fac – bine\n]eles c` n-a fost de acord – [i am plecat. 96 ROSEANNE HUNTER – Pur [i simplu? – Pur [i simplu. – {i apoi? – Apoi nimic. La \nceput a fost distractiv. Era o senza]ie formidabil` s` [tii c` e[ti liber s` faci ce vrei. Dar dup` câteva s`pt`mâni m-am \ntrebat cum se va sfâr[i toat` aventura. Nu cred c` sunt o persoan` instabil`. Deseori mi se face dor de cas`, dar cui s`-i spun asta? Oricum, nu pot face nimic. Nu mai am nici un ban. Câ[tigurile ocazionale le cheltuiesc pe distrac]ii [i mâncare. {i ne mai trebuie bani ca s` \ntre]inem ambarca]iunea. Dex [i Tymon au bani. Zita e femeia lui Tymon, a[a c` nici ea nu-[i pune problema banilor. Eu [i Jem suntem s`raci [i depindem de ei. Ajungând la câ]iva metri de vila lui Blake se oprir`. Perdita t`cu, gândindu-se cum s`-l ajute pe Sherne. Era un b`iat de treab` [i merita o soart` mai bun`. – Dar po]i s` renun]i la ei. Sunt sigur` c` dac` vrei cu adev`rat, po]i s`-]i g`se[ti o slujb` de peisagist, gr`dinar, \n fine, spune-i cum vrei. E drept, la \nceput s-ar putea s` te love[ti de tot felul de probleme, dar cu perseveren]` po]i ajunge departe. – Nu m` sperie munca, dar... asta \nseamn` s` m` rup de ei. – N-ai alt` solu]ie. Du-te \n Europa, pleac`, nu mai sta pe gânduri, nu te mai complace \n situa]ia asta [i nu-]i mai plânge de mil`. – Ai dreptate, spuse el cu privirile \n p`mânt. – Pleci cu ei mâine, nu-i a[a? – Da... – Bine, dar gânde[te-te la ce am vorbit. – O s` m` gândesc, dar promite-mi c` nu sufli o vorb` din ce am discutat... – |]i promit. Când ajunse acas`, Perdita \nc` se mai gândea la problema lui Sherne. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 97 – Te-ai distrat bine? \ntreb` Blake \ntâmpinând-o \n prag. – Super! zise ea cu entuziasm exagerat. Am fost invitat` \ntr-o excursie la Nassau. – Serios? – Pe cuvânt. Mâine. O s` fie interesant. – Sper c` n-ai de gând s` pleci! spuse el blocându-i intrarea. – Nu [tiu. M` mai gândesc. |mi dai voie? – Nu, micu]a mea, spuse el calm. Mai \ntâi st`m de vorb`. |mi datorezi ni[te explica]ii. – |n primul rând nu sunt micu]a ta, \n al doilea rând poate c` n-am chef s` stau acum de vorb` cu tine, [i-n al treilea rând nu-]i datorez nimic! – S` nu uit`m c` mai sunt cinci s`pt`mâni pân` când vei \mplini optsprezece ani. – M-ai \nnebunit cu asta! Fac ce vreau. Parc` a[a am convenit, de comun acord. – Faptul c` ]i-am dat libertatea s` te fâ]âi de colo-colo pe insul` nu \nseamn` c` trebuie s` ]i-o iei \n cap. – Oricum, n-am de gând s` plec nic`ieri, oft` ea. Nu-mi arunc banii aiurea pe o noapte la cazinou. Nu sunt genul `sta. Dar se pare c` n-ai \ncredere \n mine [i m` crezi \n stare de orice. – Sunt pl`cut surprins s` constat c` ai discern`mânt. Ah, vezi c` te-a c`utat cineva \n dup`-amiaza asta. – Serios? Cine? – Un domn pe nume Hammond. Herr Hammond. – Nu pot s` cred! f`cu ea ochii mari. – De ce? Credeai c` te-a uitat? – Vorbe[ti de Gunther, nu-i a[a? Nu te cred. – Treaba ta. Dar ]i-a l`sat un bilet. – Unde? 98 ROSEANNE HUNTER Blake \i f`cu loc s` treac` [i Perdita ]â[ni pe lâng` el spre camera de zi. – Pe m`su]a de cafea! strig` el. Perdita era cât pe ce s` se ciocneasc` de Mallory care ie[ea din buc`t`rie cu o tav` plin` cu pahare curate. Da! Pe m`su]a de cafea o a[tepta un bilet de la Gunther! Desf`cu tremurând de ner`bdare biletul [i citi dintr-o suflare: |mi pare r`u c` nu te-am g`sit acas`. Am fost \ntr-o excursie de pescuit [i trecând prin zon` m-am gândit s`-]i fac o vizit`, a[a cum ]i-am promis. S`pt`mâna asta m` \ntorc \n Europa. Timpul a zburat [i vacan]a asta s-a terminat mai repede ca niciodat`. Sper ca la \ntoarcere s` am un partener de drum la fel de pl`cut cum ai fost tu, meine kleine Englischer Liebling. Sper s` ne mai \ntâlnim. Auf Wiedersehen. Gunther. Perdita se trânti pe canapea dezam`git`. |i p`rea r`u c` pierduse \ntâlnirea cu Gunther. |[i aminti iahtul de lux pe care-l admirase \mpreun` cu ga[ca [i-[i d`du seama c` era al lui. Dac` ar fi [tiut! {i str`b`tuse atâta drum pentru ea! – S-a sfâr[it o prietenie minunat`? o tachin` Blake. – Ai citit biletul! ]ip` ea \nfuriat`. – Nu, micu]a mea, fii lini[tit`. Nu obi[nuiesc s` citesc scrisorile de dragoste ale altora. Am citit doar expresia fe]ei tale. E foarte gr`itoare. – Dar nu-i o scrisoare de dragoste! protest` ea. {i n-a l`sat nici o adres` la care s`-i r`spund... {tiai unde sunt! De ce nu i-ai spus unde s` m` caute? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 99 – Haide, nu fi rea. De unde s` [tiu pe unde-]i pierzi vremea? – Eram pe ambarca]iunea lui Tymon. {i i-am v`zut iahtul lui Gunther, dar nu mi-am dat seama... Of! – Hai, lini[te[te-te, o s`-]i treac`. De unde aveai s` [tii c` va veni s` te vad`? Doar nu era s` stai acas` [i s` a[tep]i un posibil musafir? Blake avea dreptate. Dar ar fi putut s`-i spun` lui Gunther unde s-o g`seasc`. N-o f`cuse special! – Cuno[ti limba german`? – Pu]in. – Meine \nseamn` a mea? – Da. – {i kleine ? – Micu], micu]`... – Hmmm, zâmbi Perdita cu satisfac]ie. Micu]a mea englezoaic`... Ce \nseamn` Liebling ? – Drag`, iubit`... Dar n-a[ lua prea \n serios vorbele lui... – Mda, fu ea de acord ridicând din umeri. Nu au nici un sens. Oricum nu-l voi mai vedea niciodat`. Capitolul 9 Spre surprinderea ei, dezam`girea legat` de ratarea \ntâlnirii cu Gunther nu dur` foarte mult. Episodul din Bermude fusese pl`cut dar scurt, [i instinctul \i spunea c` n-avea s`-i schimbe \n vreun fel viitorul. |n schimb problema lui Sherne continua s-o macine. Perditei nu-i pl`cea s` vad` pe cineva nefericit. |n s`pt`mâna aceea nu se mai \ntâlni cu ga[ca [i, când \ntr-o zi se duse pân` \n Harbour Town ca s` cumpere o rol` de film pentru aparatul ei de fotografiat, observ` c` ambarca]iunea lui Tymon nu sosise \n port. Deci nici ei nu se \ntorseser`. |napoindu-se acas` \l g`si doar pe Mallory. Blake lipsea, a[a c` \[i lu` carnetul de noti]e, un pix, [i porni pe plaj` \n c`utarea unui loc umbrit, unde s` poat` scrie \n lini[te. Voia s`-i scrie Sarei ca s`-i cear` sfatul \n leg`tur` cu problema lui Sherne. Dac`-i trimitea scrisoarea par avion avea s` primeasc` r`spunsul \n zece zile. Tocmai bine, pentru c` ga[ca se hot`râse s` plece din Harbour Town \n maximum dou` s`pt`mâni. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 101 Dar deschizând carne]elul g`si impresiile pe care le notase \n Nassau [i-[i aminti de aventurile prin care trecuse \n vacan]a aceea. Ar fi vrut s`-i descrie Sarei toate \ntâmpl`rile, cu lux de am`nunte, dar nu reu[ea s`-[i contureze o idee clar`. Mintea ei zbura de la Sherne la Blake, la Livvie [i Hugo [i apoi din nou la Sherne. Mai bine s-ar fi gândit la viitorul ei. |ntr-o lun` avea s` devin` major`, liber` s` fac` ce voia. Apoi trebuia s` se \nscrie la universitate... |[i aminti de tat`l ei, care dintotdeauna avusese ambi]ii mari cu ea, [i se \ntrist`. Cât de mult i se p`rea c` s` mai are pân` la \nceperea universit`]ii atunci când discutase cu tat`l ei subiectul acesta! {i cât de repede zburase timpul de atunci! Avea doisprezece ani [i tat`l ei \i spunea c` cel mai de pre] bun pe care i-l putea l`sa un p`rinte copilului s`u era educa]ia. {i avusese dreptate. Ce p`cat c` tat`l ei nu tr`ise s`-[i vad` copilul crescând. Chiar \[i dorea s` devin` profesoar` de limba englez`? |i pl`cea poezia, literatura, dar chiar voia s` se plafoneze \ntr-o munc` academic`? Doamne, de ce nu reu[ea s` se hot`rasc` odat`? Sara [tia de ani de zile ce voia s` devin`, Jane voia s` fie om de [tiin]`, Meg se hot`râse s` urmeze filozofia, iar Charlotte se \ndreptase spre design. Toate prietenele ei \[i aleseser` calea pe care aveau s-o urmeze. Surâse amintindu-[i c` la vârsta de [ase ani se hot`râse s` devin` ajutor de Mo[ Cr`ciun. Livvie obi[nuia s` spun` c` o femeie frumoas` n-avea nevoie de o carier`. De ce s` lupte pentru bani dac` oricum avea s`-[i g`seasc` un so] bogat care s`-i fac` toate poftele? Pentru Livvie, c`snicia era cariera adev`rat` a unei femei. Dar majoritatea pri- 102 ROSEANNE HUNTER etenelor ei aveau [i un so] [i o carier`. Bine, asta depindea foarte mult de so]. Perdita \[i imagin` cum ar fi fost s` aib` un so] [i un [ef ca Blake Hadwyn [i se cutremur`. Omul acela era un tiran \n persoan`. Perdita st`tea acolo de o jum`tate de or`, gândindu-se la problemele sale, [i nici nu-[i d`du seama c` la un moment dat \n fa]a ei se opriser` trei dintre cei cinci prieteni ai ei. – N-am mai v`zut o femeie atât de indiferent` la apropierea unor b`rba]i a[a de frumo[i, spuse Tymon scuturând cu \ngrijorare din cap. – Tipa asta e imun`, spuse Jem trântindu-se \n nisip lâng` ea. – Ah, v-a]i \ntors, spuse Perdita. – Da, spuse Sherne. Nu te intereseaz` ce am f`cut? – Spune, ce a]i f`cut? – Ne-am distrat super! Ar fi trebuit s` vii [i tu. Zita a câ[tigat dou` sute cincizeci de dolari. – De fapt doar ea a câ[tigat, spuse Tymon. A câ[tigat ce am pierdut noi. – Dar cred c` a]i p`strat bani pentru plecare, spuse Perdita ridicându-se \n genunchi. – Da. Mâine plec`m. – Mâine? A[a de repede? – O s` ne fie dor de tine, spuse Sherne zâmbitor. – Dar tocmai i-am scris unei prietene despre tine... \ncepu ea [i se opri la timp, \nainte ca Jem [i Tymon s`-i pun` \ntreb`ri. – Bucur`-te pentru noi, spuse Sherne. Vino cu noi \n ora[ ca s` s`rb`torim \mpreun` plecarea. – Ducem lips` de fete, trebuie s` ne aju]i. Ai costumul de baie pe tine? – Nu, dar... ACEA VAR~ A RENUN}~RII 103 – Po]i s` faci baie cu `[tia? \ntreb` Tymon tr`gând-o de pantalonii scur]i de pe ea. – I-a]i mâinile! ]ip` Perdita plesnindu-l peste bra]e. Inevitabil, joaca \ncepu. Tymon o trase din nou de pantaloni [i fugi \nspre malul oceanului. Perdita alerg` dup` el, dar Sherne o prinse pe la spate [i o ridic` \n aer. Jem privea de la distan]`, stând \ntins la umbr`, [i d`dea indica]ii. Perdita ]ip`, râse [i pân` la urm` reu[i s` scape, apoi fugi dup` Tymon. Acesta se feri [i \ncepu s-o stropeasc` cu ap` udând-o din cap pân`-n picoare. Sherne o prinse din nou [i strig` triumf`tor: – R`zbunare! – Pentru ce? – C` ai fugit. Cere-]i iertare. – Nu! – Ba da! – Ah! ]ip` ea când amândoi alunecar` [i c`zur` unul peste cel`lalt \n apa de la mal. – Au! I-a]i cotul din ochiul meu! ]ip` Sherne. – D`-te jos de pe mine! M` sufoci! râse ea zb`tându-se. Dar Sherne devenise serios. Se a[ezase deasupra ei [i prinsese \ncheieturile mâinilor deasupra capului, ]intuind-o pe nisipul ud. – Pace, ai câ[tigat! râse ea respirând greu. Sherne o privi ciudat [i aplecându-se asupra ei o s`rut`. – Hei, ce faci? \ncerc` ea s` se apere, uimit` de reac]ia lui nea[teptat`. Las`-m`! Dar Sherne o strângea din ce \n ce mai tare de \ncheieturi [i \ncerca s-o s`rute pe gur`. 104 ROSEANNE HUNTER – Sherne, te rog... [opti ea. Las`-m`... Dar el parc` nici n-o auzea. Gura lui fl`mând` \i devora gura l`sând-o f`r` respira]ie. – Las`-m`! strig` ea printre lacrimi. M` doare... Sherne n-o ascult`. Dar o umbr` se l`s` din senin peste ei. – Ai auzit ce ]i-a spus! Tonul \nghe]at \i imobiliz`. Sherne se sperie [i parc` trezindu-se dintr-un vis, se uit` la ea cu ochi deruta]i. Peste capul lui, Perdita \l v`zu pe Blake Hadwyn. Niciodat` nu-[i \nchipuise c` va fi fericit` s`-l vad`. Sherne se ridic` \n picioare [i, evitând s` se uite la ea, \i oferi mâna ajutând-o s` se ridice. Perdita abia observ` gestul lui, pentru c` fu \mpietrit` de privirea dezgustat` a lui Blake. – Prietenul t`u nu e prea manierat, observ` el ironic. Cred c` ar trebui s`-[i cear` iertare, \n caz c` n-a fost invitat s` te trateze a[a. – }i se pare c` l-am l`sat de bun`voie s`...? – Iart`-m`, morm`i Sherne. N-am vrut s`... – Ce e, Sherne, ai probleme? \ntreb` Tymon apropiindu-se de ei. Perdita \nghe]`. Atmosfera devenise tensionat`. Subcon[tientul \i dict` s` se apropie de Blake. – Cine e `sta? \ntreb` Tymon. – E temnicerul, fra]ilor, spuse Jem apropiindu-se de grup. – V` afla]i pe proprietatea mea [i v` cer s` pleca]i, spuse Blake calm. – Serios? {i dac` nu vrem? \ntreb` cu arogan]` Tymon. – Nu prea m` intereseaz` ce vre]i voi. Perdita, du-te acas`. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 105 – Nu, spuse ea \ncercând s` calmeze spiritele. Ei sunt prietenii mei [i au venit s`-[i ia r`mas bun. Tymon, Blake are dreptate, sunte]i pe o proprietate privat`... – Trebuia s`-mi dau seama, spuse Tymon dând a lehamite din mân`. Pu[toaica e sl`bu]`. Tataie, poate c` ai tr`it \n pe[ter`, dar afl` c` p`mântul nu apar]ine nim`nui. E un bun colectiv. Dac` am sc`pa de lipitori ca tine, lumea ar fi mai bun`. – Lumea ar fi mai bun` dac` am sc`pa de lichele ca voi, contraatac` Blake. Sunte]i ni[te parazi]i ai societ`]ii. Nu face]i nimic constructiv. – Te referi la tine? – Pentru Dumnezeu! ]ip` Perdita a[ezându-se \ntre ei. Nu v` mai certa]i. Amândoi ave]i dreptate. Blake lucreaz` pentru plaja asta [i pentru cas`, a[a cum [i tu, Tymon, munce[ti pentru barca ta. S` nu cumva s` v` lua]i la b`taie. M` auzi]i? – Nu m` bat cu b`ie]a[ii, spuse Blake scurt. – Nimeni n-o s` se bat`, spuse Perdita. Cearta s-a iscat \ntre mine [i Sherne. {i s-a terminat. Ne-am \mp`cat. Nu-i a[a, Sherne? \i ceru ea ajutorul, cu lacrimi \n ochi. M` bucur c` v-am cunoscut, b`ie]i. M-am sim]it minunat cu voi. Tymon, dac` nu te mai v`d, \]i urez mult noroc. Transmite-le [i Zitei [i lui Dex salut`rile mele. Jem, mul]umesc pentru poemul pe care mi l-ai dedicat. Sherne, r`mânem prieteni? Perdita \i \ntoarse pe fiecare cu spatele [i-i \mpinse u[or, b`tându-i camaradere[te pe spate. Apoi, f`r` s` se mai uite la Blake, se \ndrept` spre cas` culegându-[i din drum carnetul de noti]e [i pixul aruncate \n nisip. Nu se mai opri decât \n camera ei. Acolo se trânti pe pat [i \ncerc` s` se lini[teasc`. Emo]ii contradictorii o f`ceau s` 106 ROSEANNE HUNTER tremure. Dac` n-ar fi fost atât de proast` s` se sperie de Sherne! La urma urmei, ce \nsemna un s`rut? Doar nu-[i \nchipuia c` Sherne voia s-o violeze? Trebuia s`-l s`rute [i apoi s` râd`. Cât de u[or se putea strica o prietenie \ntre o fat` [i un b`iat! Se hot`r\ s` fac` un du[, apoi se schimb` pentru cin`. Dar tot nu se lini[ti complet. |[i d`du seama c` dac` n-ar fi intervenit la timp, cu siguran]` c` Tymon [i Blake s-ar fi luat la b`taie. F`r` \ndoial` c` Blake ar fi câ[tigat. Dar numai imaginea lui Tymon cu nasul plin de sânge o cutremura. Se \ntinse \n pat amintindu-[i de vorbele lui Blake – „...\n caz c` n-a fost invitat s` te trateze a[a... „Ce-[i \nchipuia? C` ini]iase un joc erotic pe care nu avusese curajul s`-l duc` pân` la cap`t? Dumnezeule, ce om! Nici nu putea s` mai dea ochii cu el \n seara aceea. {i parc` nici foame nu-i mai era. Deschise larg u[ile balconului [i privi orizontul purpuriu. Soarele apusese [i \n curând avea s` se lase \ntunericul. Casa era cufundat` \ntr-o lini[te ciudat`. Doar de afar` se auzea fo[netul valurilor [i ]ipetele unor pesc`ru[i. Oare ce f`cea Blake? O a[tepta s` coboare la cin`? De ce nu venea Mallory s-o invite la mas`? Oare Blake era sup`rat pe ea? Stând a[a, pe gânduri, observ` c` deja se \ntunecase. Aprinse veioza de pe noptier` [i \n câteva minute camera se umplu de fluturi de noapte. |ngrozit`, Perdita se ridic` \n picioare [i \ncerc` s`-i alunge cu un prosop. Dar ace[tia nu voiau s` plece. Zburau bezmetic \n jurul veiozei aprinse. {i erau din ce \n ce mai mul]i. Stinse veioza, dar sim]i aripile catifelate ale unui fluture atingându-i fa]a [i ]ipând \ngrozit` aprinse din nou lumina. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 107 – Ce faci aici? \ntreb` Blake n`v`lind peste ea \n camer`. – |ncerc s` scap de fluturii `[tia! – De ce ai deschis balconul? Nu ]i-a spus Mallory s` pui plasa de protec]ie dup` ce se \ntunec`? – Ba da, oft` ea exasperat`, dar am uitat! – Aprinde lumina de pe balcon, stinge-o pe asta [i \n cinci minute ai sc`pat de ei, o sf`tui el. Perdita \l ascult` [i a[tept` cu \ncordare efectul. – Uite! ]ip` ea. Mai e unul aici... Nu! Nu-l omor\! – Dac`-]i plac a[a de mult... – Nu-mi plac, dar nici nu vreau s`-i omori. Blake o privi \n semiobscuritate, cu ochi nemilo[i. – Mallory te a[teapt` cu masa \ntins`. – Nu mi-e foame. – Atunci de ce n-ai bunul-sim] s`-l anun]i c` nu vrei s` m`nânci? – O s`-l anun]... R`maser` \n t`cere câteva minnute, \nfruntâdu-se din priviri. Apoi Blake \ncepu s` zâmbeasc` enigmatic. Perdita se sim]i prost [i \ncepu s` se foiasc` pe pat. Se ridic` \n picioare [i c`ut` ceva prin sertare. – Tu vezi ce faci acolo? \ntreb` Blake ab]inându-se s` nu izbucneasc` \n râs. – Nu prea, dar... – Stai s` aprind lumina. Au ie[it to]i fluturii. – S` \nchizi u[a de la balcon mai \ntâi. – Mda, mul]umesc pentru sfat. – Blake? – Da, spune, zise el \nainte s` aprind` veioza. 108 ROSEANNE HUNTER – |]i mul]umesc... pentru tot. Blake f`cu semn scurt din cap [i \ncruci[ându-[i bra]ele la piept a[tept`. Perdita \l privi \ntreb`tor [i aprinse veioza. Lumina \i orbi câteva clipe [i Blake o stinse la loc. – E mai bine a[a. Las` lumina de pe balcon aprins`. Vreau s` st`m pu]in de vorb`. – Te ascult. – Cât de departe a mers rela]ia ta cu acest Sherne? – Rela]ia? \ntreb` ea luat` prin surprindere. Ce vrei s` spui? Suntem prieteni... amici... Nu am... – Nu mi s-a p`rut c` te-a tratat prea amical pe plaj`. – A fost o joac`. N-a \nsemnat nimic serios. Ne jucam \n ap`, ne alergam, [i... pur [i simplu s-a \ntâmplat. – A[a e \ntotdeauna. – Da! {i ar trebui s`-mi ceri iertare. Ai sugerat c` eu l-a[ fi invitat pe Sherne s` m` for]eze s`-l s`rut. Evident, a fost invers. – Da, tocmai asta e problema, spuse el apropiindu-se periculos de mult de Perdita. Speriat` [i intimidat`, ea f`cu doi pa[i \napoi [i se lovi de m`su]a de toalet`. |[i \ncle[t` degetele \n materialul sub]ire al rochiei de pe ea [i \ncepu s-o fr`mânte nervos. – Nu [tiu despre ce vorbe[ti, spuse ea. – {tiu. Tocmai la asta m` refer. Nu [tii ce-i via]a, Perdita. Cred c` mi-ai fost recunosc`toare c` am ap`rut la timp, de[i n-ai recunoa[te nici \n ruptul capului. – De ce? râse ea nervos. Crezi c` Sherne voia s` m` violeze? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 109 – Nu. Cred c` Sherne e mai \n]elept decât tine. – Nu crezi c` exagerezi? {tiu bine ce e via]a [i c` trebuie s` m` feresc de anumite lucruri. – Serios? M` \ndoiesc. – Sigur. A trecut vremea virginelor ignorante, s` [tii. {i instinctul e un barometru foarte exact. Cel pu]in al meu func]ioneaz` perfect. – Adic` te sim]i suficient de puternic` [i conving`toare ca s` po]i respinge singur` avansurile unui b`rbat? Vorbesc de un b`rbat adev`rat [i nu de un b`ie]el, cum e acel Sherne. – Sigur, spuse ea lini[tit, sim]ind c` discu]ia revine pe un teren sigur. Oricum, nu voi provoca niciodat` un b`rbat, [tiind c` nu pot merge pân` la cap`t. – Poate nu \n mod con[tient. Dar unii b`rba]i nu a[teapt` invita]ii speciale, zâmbi el. – {tiu, spuse ea \ntorcându-se spre oglind` [i periindu-[i viguros p`rul. {tii c` Hugo a \ncercat s`-mi fac` avansuri? – Serios? {i l-ai p`lmuit bine? – N-am recurs la m`suri chiar atât de radicale. L-am ]inut la distan]`. Sincer, Blake, nu trebuie s`-]i faci griji \n privin]a asta. Nu exagera cu responsabilitatea. – Uite, pune-]i asta, spuse el luând de pe m`su]a de toalet` un elastic roz cu o fund` mare. |i strânse p`rul \ntr-o coad` [i, atingându-i din gre[eal` ceafa, Perdita sim]i un fior str`b`tându-i [ira spin`rii. Atingerea aceea nea[teptat` [i deosebit de blând` o surprinse. – Am mâinile reci? \ntreb` el aranjându-i fundi]a. – Nu... sunt calde... 110 ROSEANNE HUNTER – Mai e [i problema acord`rii \ncrederii anumitor persoane, reveni el la subiectul ini]ial. – La ce te referi? – La ce am discutat mai devreme. – Bine, am \n]eles mesajul. Nu trebuia s` am \ncredere \n Sherne. – Nu, spuse Blake t`ios \ntorcând-o bursc cu fa]a spre el. Voiam s` spun asta... {i \nainte ca Perdita s`-[i dea seama ce se petrece, Blake o s`rut` ferm pe buze. O clip` uimirea o paraliz`. Apoi \ncerc` s` se fereasc` [i \ncepu s`-l loveasc` cu pumnii \n piept. Furia amestecat` cu team` [i o senza]ie ciudat`, s`lbatic`, o ame]iser`. Dintre to]i b`rba]ii pe care-i cunoscuse Perdita \n via]a ei, Blake Hadwyn ar fi fost ultimul om de la care s-ar fi a[teptat la una ca asta. Dup` câteva secunde de teroare, care i se p`rur` c` duraser` un veac, Perdita se sim]i liber`. Deschise ochii [i-l privi cu groaz` pe b`rbatul din fa]a ei. Ce mai fusese [i asta? Blake o privea amuzat. Buzele lui erau umede [i senzuale. O senza]ie ciudat` o cuprinse [i \nchise ochii \ncercând s`-[i dea seama ce simte cu adev`rat. Dar Blake \[i lipi din nou buzele de ale ei, de data asta cu o tandre]e infinit`. Perditei \i sc`p` un oftat u[or [i-[i d`du seama c`-[i dorea de mult s` experimenteze un s`rut adev`rat. – Blake, [opti ea când el o eliber` f`r` suflare. – Nu, spuse el scuturând din cap, cu privirile r`t`cite, [i trecându-[i degetele prin p`r. Nu trebuia... Nu m` ur\ pentru ce ]i-am f`cut... – Dar de ce ai f`cut-o? \ntreb` ea \n [oapt`, atingându-[i buzele \nfierbântate. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 111 – Tot n-ai \n]eles? Ascult`, spuse el scuturând-o de umeri, \n ziua de azi, orice fat` tân`r` trebuie s` [tie c` e o posibil` victim`, ]inta sexual` a unui nebun... Nu confunda ignoran]a cu inocen]a. |n dup`-amiaza asta ]i-a fost team`, dar nu [tiai de ce. Acum cred c` [tii... O clip` Perdita nu \n]elese nimic, apoi vorbele [i faptele lui Blake se a[ezar` singure ca piesele unui puzzle. O s`rutase special ca s`-i demonstreze ceva. {i ea \n loc s` \n]eleag` mesajul, c`zuse \n capcan`. Palma ei izbucni pe nea[teptate, lovind obrazul lui Blake cu putere. – Te ur`sc! ]ip` ea. E[ti josnic! Obrazul lui Blake se \nro[i, iar urmele degetelor ei \i l`sar` dungi albe. Dar el p`rea c` nici nu sim]ise. – {tiu, recunoscu el. Dac` te consoleaz` vreun pic, s` [tii c` m` consider un nemernic. Dar sper c` \ntr-o zi, dac` se va ivi ocazia, \mi vei mul]umi. Noapte bun`, Perdita. Blake se \ntoarse cu spatele [i ie[i brusc din camer`. Perdita \[i aminti mai târziu foarte vag ce f`cuse dup` aceea. Se piept`nase, se sp`lase pe din]i, se \mbr`case \ntr-o c`ma[` de noapte [i-i scrisese Sarei. Nu Sherne era acela care avea nevoie de sfaturile ei \n]elepte, ci chiar ea, Perdita. Pentru c` Blake Hadwyn trezise \n ea instinctul latent de femeie. Capitolul 10 Trecur` multe ore dup` acea \ntâmplare ciudat` pân` când Perdita c`zu \ntr-un somn greu. A doua zi se trezi târziu. Se frec` la ochi \ndelung \ntrebâdu-se de ce se sim]ea atât de r`u. Apoi \[i aminti. Dac` Mallory n-ar fi b`tut chiar \n momentul acela la u[a ei, probabil ar fi adormit la loc. Dar se v`zu nevoit` s` se ridice din pat ca s`-i deschid`. Noaptea trecut`, o team` inexplicabil` o \mpinsese s` \nchid` u[a cu cheia. – }i-am adus ceaiul, draga mea, spuse el intrând cu zâmbetul pe buze. – Mul]umesc, morm`i ea. – E o diminea]` minunat`, nu-i a[a? E p`cat s` stai \n cas`. Cum ai dormit? – A[a [i a[a. – {efu’ mi-a spus s` te las s` dormi [i s`-]i aduc eu mai târziu ceaiul \n camer`. }i-a fost r`u? – Nu, min]i ea, de[i sim]ea c` dac` ar fi mâncat ceva ar fi dat totul afar`. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 113 Tom deschise geamurile [i briza m`rii intr` \n camer` \nviorând-o. – Ast`zi am fost foarte matinali, spuse el. Asear` n-ai vrut s` m`nânci nimic. Cred c` mori de foame. Vrei s` cobori \n buc`t`rie, sau s`-]i aduc ceva de mâncare aici? – Tom, m` r`sfe]i peste m`sur`. Nu pot s` m`nânc, mul]umesc. – S` nu-mi spui c` ]ii cur` de sl`bire. – |n nici un caz! |nc` n-am nevoie, spuse ea dându-[i p`rul pe spate cu un gest cochet. – Sigur. Ar trebui s` mai pui câteva kilograme pe tine. Doamna Olivia o s` cread` c` te-am \nfometat. – |n nici un caz. M` ab]in cu greu s` nu devorez tot ce g`te[ti tu. – {efu’ m-a rugat s` te \ntreb dac` te sim]i bine. Ai dormit cam mult... – Spune-i... [efului, c` m` simt \n al nou`lea cer, exager` ea. – Perdita drag`, pari cam... – Iart`-m`, Tom, tu n-ai nici o vin`. Am o diminea]` proast`, atâta tot. – Te \n]eleg. Cui nu i se \ntâmpl`? Dar [tii cum trec eu peste o diminea]` ca asta? Spunându-mi c` mâine va fi mai bine. „Cu condi]ia ca [eful t`u s` nu-mi mai stea \n cale”, \[i spuse ea \n gând \n timp ce Mallory ie[ea din camer` \nchizând \ncet u[a \n urma lui. Acum ce s` fac`? S` coboare \n buc`t`rie? Numai când \[i amintea felul \n care o s`rutase Blake \i venea s` intre \n p`mânt de ru[ine. |i era ru[ine c`-i pl`cuse. La \nceput se speriase [i \ncercase s`-l resping`, dar inima \i dictase altceva. {i dac` st`tea bine s` se gândeasc`, nici Blake nu fusese imun. |[i pierduse pu]in capul. {i apoi se considerase un nemer- 114 ROSEANNE HUNTER nic pentru ceea ce f`cuse. G`sise o motivare pentru ie[irea lui – o f`cuse pentru binele ei. Ce prostie! O f`cuse pentru c` a[a sim]ise. Asta era! Pe la ora prânzului, când Perdita se hot`r\ s` se plimbe pu]in prin gr`din`, nu se \ntâlni cu Blake. Era tentat` s`-l \ntrebe pe Tom dac` „[efu’”plecase pe undeva. Dar v`zu barca cu motor ancorat` la mal [i se lini[ti. Blake nu era prea departe de cas`. Z`bovi o vreme \n patio ascultând clipocitul fântânii arteziene [i bucurându-se de pacea aceea care-i lini[tea nervii \ntin[i, apoi se duse \n buc`t`rie [i mânc` un sandvi[ preg`tit de Mallory. Ciudata nelini[te persist`, a[a c` se hot`r\ s` se duc` prin ora[. Spera s` se \ntâlneasc` cu ga[ca [i s` mai uite de griji. De[i Sherne o dezam`gise [i Tymon fusese cât pe ce s` se ia la b`taie cu Blake, Perdita voia s` se despart` frumos de ei. Poteca devenise din ce \n ce mai b`t`torit`. Constat` acest lucru cu un zâmbet pe buze. Blake nu-i spusese de la \nceput de existen]a acelui drum. Probabil se temuse s-o lase s` plece \n ora[ singur`. Oricum, nici el nu obi[nuia s-o foloseasc` [i prefera s` ajung` \n ora[ pe ap`. Când ajunse \n port descoperi cu dezam`gire c` „Spindrift” disp`ruse. Deci ga[ca plecase. Ar fi vrut s` se fi trezit mai devreme [i s`-i caute ca s`-[i ia serios la revedere de la ei. A[a, pentru c` ei plecaser` dup` o desp`r]ire nu tocmai amical`, Perdita avea un sentiment de lucru neterminat. Intr` \n cafeneaua \n care obi[nuia s`-[i piard` timpul \mpreun` cu ga[ca, comand` o Coca-Cola [i se a[ez` singur` la o mas`. – }i-au plecat prietenii, constat` cu simpatie barmanul. – Da. – Lucrurile s-au mai lini[tit prin ora[, acum, c` nu mai sunt ei. O s` fie plictisitor. Erau simpatici b`ie]ii aceia. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 115 – Da, spuse Perdita [i ie[i pe teras`. Nu avea chef s` fac` schimb de amabilit`]i cu nimeni. Dup` ce-[i termin` b`utura \mpinse sticla la o parte [i privi spre port. Un sentiment de singur`tate o cople[i pân` la lacrimi. – Au plecat, spuse o voce din spatele ei. – Blake? Ce cau]i aici? – M` plimbam. Vrei s` bei ceva? – Tocmai am terminat o Cola. – Mai bea una. – Bine, accept` ea cu indiferen]`. Blake se \ntoarse cu dou` sticle [i se a[ez` pe un scaun \n fa]a ei. B`ur` \ncet, \n t`cere, privind amândoi \n dep`rt`ri. Când terminar`, Blake \i propuse: – Vii cu mine, cu barca? – Nu, pot s` merg pe jos, singur`, spuse ea mai mult ca s`-[i demonstreze independen]a. – Mai bine nu. Perdita ridic` din umeri [i-l urm` \n port. C`l`toria se termin` repede [i dup` ce opri motorul [i ancor` barca, Blake o ajut` s` coboare. – Te-ai \ntors \n colivie, nu-i a[a? \ntreb` el citindu-i gândurile. – Ai ridicat un zid de stânci, dar ai uitat de potec`... – {tii c` zidul acela de stânci nu l-am ridicat special pentru tine? – B`nuiam. – Dar pun pariu c` n-ai idee de ce l-am construit. – De frica ho]ilor? – Ho]i pe insula asta? Nu sunt atât de absurd. – Atunci de teama indiscre]iei turi[tilor. – Nici m`car... Când m-am mutat aici aveam un vecin cu cinci capre. Desigur c` iarba de pe prietatea mea era mult mai verde 116 ROSEANNE HUNTER [i mai gras` decât pe a lui. {i nu puteam s` p`zesc toat` ziua caprele vecinului, a[a c` m-am hot`rât s` le opresc \ntr-un fel. – {i de ce n-ai blocat [i poteca de pe deal? – |ntre timp vecinul a plecat, eu i-am cump`rat curtea din spatele casei, de pe deal, dar n-am mai d`râmat gr`mezile de stânci care blocheaz` drumurile de pe plaj`. ~sta e marele mister. – Hmmm... – Tot nu e[ti convins`? Trebuie s` m` crezi pe cuvânt. Ah! De fapt am un martor – pe c`pitanul Carlton. Doar c` dac` aude de caprele fostului meu vecin s-ar putea s` fac` un atac de apoplexie. – De ce, i-au distrus [i lui gr`dina? – Da. Perdita zâmbi amuzat`. Era fericit` c` Blake \i povestise acea \ntâmplare. Asta o f`cea s` cread` c` el era dispus la \mp`care. – Vreau s` merg la petrecerea familiei Derwin, spuse ea dintr-o dat`, profitând de buna dispozi]ie a lui Blake. – Vrei s` mergi la ei? – Da, de ce nu? Vii [i tu? – M` mai gândesc. Adic`... vin. Da, vin sigur. S` stabilim de acum. Plec`m vineri, la ora patru, e bine? |n zilele care urmar` Blake se purt` cu ea ca un adev`rat domn. Probabil regreta felul \n care o tratase pân` atunci. Luau toate mesele \mpreun`, Blake o f`cea s` râd` povestindu-i diverse anecdote, ba chiar \ntr-o dup`-amiaz` o lu` \ntr-o mic` croazier` de-a lungul insulelor din \mprejurimi. Diminea]a \n care pornir` pe mare era perfect`. Cerul era albastru, limpede, f`r` nici un nor, apa era calm`, [i vântul adia u[or. Navigar` \ncet,bucurându-se de priveli[tile pe lâng` care treceau. Zona aceea era plin` de ACEA VAR~ A RENUN}~RII 117 insule mai mari sau mai mici [i fiecare avea legenda ei. Unele dintre ele nici m`car nu erau locuite, dar tot aveau o poveste. Pe la ora prânzului se oprir` pe o astfel de insul` p`r`sit`, dar incredibil de frumoas`. Perdita \ntreb` de ce nu era locuit` iar Blake \i r`spunse c` din cauza supersti]iilor. Se spunea c` odat`, demult, insula aceea fusese plin` de p`s`ri flamingo pe care localnicii le considerau divine. Dar \ntr-o zi lini[tea le fusese tulburat` de un c`pitan de vas care se hot`râse s` se stabileasc` \n acele locuri mirifice. El nu ]inea cont de credin]ele localnicilor [i chiar \ncepuse s` vâneze p`s`rile divine. Dar \ntr-o zi, f`r` explica]ie, p`s`rile flamingo au disp`rut pân` la una. Se p`rea c` se stabiliser` pe o alt` insul`. Localnicii au intrat \n doliu [i rând pe rând s-au mutat pe o insul` vecin`. La mai pu]in de un an de la dispari]ia p`s`rilor c`pitanul a murit de inim`. Atunci localnicii care mai r`m`seser` au plecat [i ei, cu credin]a c` un blestem groaznic al p`s`rilor divine avea s`-i omoare pe to]i. – Popula]ia din zona aceasta a lumii \nc` mai crede \n blesteme [i divinit`]i, explic` Blake. Dar e o insul` minunat` [i e p`cat s` nu dejun`m aici. N-o s` murim din caua unui popas. La \ntoarcere Tom suger` un alt traseu pentru a-i ar`ta Perditei „g`urile oceanului”. Aceast` zon` denumit` astfel avea o caracteristic` rar`. Dac` priveai \n ap` vedeai fundul oceanului care p`rea foarte aproape [i era plin de recifuri de corali colora]i, iar din loc \n loc acest tablou impresionant era \ntrerupt de ni[te g`uri negre. |n dreptul lor, apa clipocea la suprafa]` ca [i cum ar fi clocotit. – Astea sunt un fel de abisuri, explic` Tom, pr`p`stii \nguste [i foarte adânci. Iar de undeva de pe fundul oceanului izvor`sc ape termale. 118 ROSEANNE HUNTER Imaginându-[i adâncimea la care putea s` ajung` un astfel de abis, Perdita se cutremur` amintindu-[i incidentul din acea noapte \n care fusese cât pe ce s` se \nece. Nimic nu tulbur` ziua aceea minunat`, doar c` spre sear`, ajungând acas`, Perdita f`cu o constatare. Blake fusese extrem de amabil cu ea, dar se ferise s-o ating` \n vreun fel, chiar [i \n treac`t. La un moment dat, Perdita se \mpiedicase [i fusese gatagata s` cad` \n nas. Se aflase lâng` Blake [i acesta nu se gr`bise s-o prind`. Se pref`cuse c` n-o observ`. O evita inten]ionat ? Se sim]ea vinovat din cauza acelui s`rut? De asta se purta oare atât de frumos cu ea? Nu. Nu voia s` se mai fr`mânte cu \ntreb`ri la care nu-[i putea r`spunde. Mai bine se gândea la petrecerea care avea s` vin`. Ziua de vineri sosi foarte repede [i Perdita tot nu [tia cu ce s` se \mbrace. Oare ce fel de oameni obi[nuiau fra]ii Derwin s` invite la petreceri? Vizualiz` \n gând garderoba cu care venise de acas` – dou` costume de baie, o rochie de plaj`, dou` perechi de pantaloni scur]i, o pereche de blugi, câteva tricouri, o rochi]` de zi, o jachet`, dou` perechi de espadrile [i dou` perechi de sandale. Cam sumar. Livvie \i spusese c` n-avea de ce s`-[i ia \n Iruna rochii de sear`, pentru c` n-avea unde s` le poarte. Avusese dreptate \ntr-un fel, dar nu prev`zuse ocazia unei petreceri pe continent. Totu[i Perdita \[i \mpachetase o rochie mai elegant`, din m`tase corai, dar care era de zi. {i-ar fi dorit o ]inut` mai elegant` pentru petrecere, o rochie str`lucitoare cu care s` poat` sta f`r` team` al`turi de mama ei vitreg` [i de Phyl Derwin. Se privi \n oglind` cu ochi critic, din cap pân`-n picoare. Era \mbr`cat` \ntr-o pereche de pantaloni scur]i, o c`ma[` legat` la mijloc, iar la gât \[i pusese o e[arf`. |[i strânse p`rul la ceaf`, se fard`, se parfum` [i... ACEA VAR~ A RENUN}~RII 119 – Perdy! Perdita \nchise repede bagajul pe care [i-l f`cuse mai devreme [i cobor\. – S` nu-mi mai spui Perdy, zise ea sim]indu-se r`nit` \n amorul propriu. – Bine. Atunci pot s`-]i spun Pongo? Zâmbetul lui r`ut`cios o aduse cu picioarele pe p`mânt. Perdita prefera un Blake sup`rat pe ea decât unul care f`cea glume pe seama ei. Se \ntoarse cu spatele la el [i nu-l mai b`g` \n seam`. Pornir` la drum [i ea se retrase cât mai departe de Blake, evitând s`-l priveasc`. Din când \n când \i mai arunca o privire cu coada ochiului, dar acesta nu se uita la ea ci era atent doar la drum. C`l`toria nu dur` foarte mult [i curând, \n fa]a lor ap`ru Grand Vedas. Vila fra]ilor Derwin se afla la cinci kilometri de port [i ar`ta cu totul altfel decât [i-o imaginase Perdita. Arhitectur` cubanist`, cu unghiuri ascu]ite, pere]i \nclina]i, albi, acoperi[ terasat, mult aluminiu, [i ferestre imense nu era pe gustul ei. Era prea ostentativ`, la fel ca piscina imens` [i gr`dina plin` de trandafiri [i gazonul perfect. Olivia, care-i a[teptase toat` diminea]a, le veni \n \ntâmpinare. – Draga mea, exclam` Livvie \mbr`]i[ându-[i fiica vitreg`, te-ai bronzat! Apoi se \ntinse [i-l s`rut` pe Blake. Jeff [i Phyl ap`rur` din spatele Oliviei, cu zâmbete largi pe buze. – Bine a]i venit, le spuse Phyl. Perdita, Lucy te va conduce \n camera ta. Te a[tept`m pe teras`, la bar. Perdita o urm` pe menajera care-i luase bagajele. Privind \n jur, observ` c` toat` casa p`rea un adev`rat muzeu de art` mo- 120 ROSEANNE HUNTER dern`. Pe lâng` asta, o mul]ime de servitori mi[unau \n jurul ei – unii duceau platouri cu gust`ri [i b`uturi pe teras`, al]ii f`ceau cur`]enie, al]ii udau florile. Fra]ii Derwin nu duceau lips` de nimic. |n timp ce Lucy \i despacheta bagajul, Perdita f`cu un du[ [i se schimb`. Gândurile \i zburau spre Livvie [i Blake. Se s`rutaser` pe gur`! Nu cumva...? {i dintr-o dat` \[i aminti c` ei doi fuseser` \mpreun` \n adolescen]`. Dar acum Livvie \l avea pe Hugo. Ce-i mai trebuia...? Hmmm. Numai amintindu-[i de acel personaj Perdita se \nfiora nepl`cut. Apropo, unde era Hugo? |n acel moment \n camera ei intr` Olivia. De[i era machiat` cu grij`, Perdita observ` c` mama ei vitreg` avea cearc`ne [i p`rea obosit`. – Livvie, s-a \ntâmplat ceva? \ntreb` fata \ngrijorat`. – Nu. De ce? Hai s` coborâm \n gr`din`. – Voiam s` te \ntreb... Unde e Hugo? – La New York. Vine mâine sear`. S-a dus la o agen]ie de fotomodele ca s` selec]ioneze fetele pentru postul de gazde. – Mda, pisicu]ele... se strâmb` Perdita. – S-a gândit s` aleag` fete de diferite na]ionalit`]i ca s` satisfac` toat` clientela. – S` satisfac`? |n ce sens? \ntreb` acru Perdita. – Vai, draga mea, la ce te gânde[ti? – |n fine, n-are importan]`. Cum merg lucr`rile la Silver Cay? – Excelent! exclam` cu entuziasm Livvie. Vom merge duminic` s` vizit`m sta]iunea. Acum hai s`-]i prezint musafirii. Perdita descoperi c` petrecerea fra]ilor Derwin func]iona dup` regula „fiecare face ce vrea”. Erau aproximativ [aiprezece invita]i, majoritatea de vârsta gazdelor, cu excep]ia unui domn ACEA VAR~ A RENUN}~RII 121 de [aizeci de ani [i a unei tinere de [aisprezece. Domnul cel \n vârst` era un filozof cu renume, iar tân`ra, de[i mai mic` cu doi ani decât Olivia, p`rea mult mai versat`. Nona venise la petrecere cu un scop – s`-l cucereasc` pe Jeff Derwin. Gazdele fiind mari amatoare de sport, \[i invitar` prietenii la partide epuizante de tenis pe terenul cu zgur` amenajat pe domeniul lor, apoi dansar`, f`cur` un concurs de schi nautic, [i iar dansar`, astfel \ncât, la dousprezece noaptea, Perdita se pr`bu[i epuizat` \n patul ei [i adormi instantaneu. A doua zi diminea]a, dup` micul dejun, re\ncepur` maratonul sportiv la care Perdita refuz` s` mai participe, din cauza febrei musculare. Blake r`mase [i el de o parte, dar n-o b`g` \n seam` ci discut` cu filozoful [i cu Olivia. Hugo sosi \n seara aceea, dar nu era singur. |l \nso]eau dou` frumuse]i statuare – o brunet` pe nume Lisa Bronway [i o blond` pe nume Jenny, cânt`rea]` \ntr-un club de noapte. La vederea lor, Perdita observ` c` Olivia se \ntunecase la fa]`. De Lisa Bronway, Perdita mai auzise, dar cealalt` femeie \i era complet necunoscut`. Oricum, aceasta, dup` ce analiz` fiecare invitat \n parte, se desprinse de bra]ul lui Hugo [i se \ndrept` spre Blake. Pusese ochii pe el. – N-am chef de agita]ie [i de lume mult` \n seara asta, spuse ea cu un glas senzual. Tu? – Credeam c` `sta e scopul unei petreceri, r`spunse Blake mucalit. – Scopul unei petreceri este preludiul unei aventuri. – Uneori... – Hai s` ne retragem. Cunosc un loc din care putem admira stelele, unde putem discuta despre efectul [ampaniei asupra unor oameni, despre dragoste... 122 ROSEANNE HUNTER – {i despre Einstein? – Nu cred, strâmb` Jenny din nas. Hai mai bine s` ne \mb`t`m. – Eu m` bazez pe o regul`, drag`. Niciodat` nu m` \mb`t cu necunoscute. – Dar eu nu sunt o necunoscut`, dragule. Jenny \i puse un pahar plin cu whisky \n mân` [i-l lu` de bra] privindu-l insistent \n ochi. Blake ridic` din umeri, d`du paharul peste cap [i cu un gest scurt deschise u[ile terasei, apoi disp`rur` amândoi \n \ntuneric. – A]i v`zut?! strig` o femeie pu]in ame]it` de b`utur`. Jenny a f`cut-o din nou. {tie ce vrea fata asta! Perdita decise c` \nc`perea devenise sufocant`. Ie[i neobservat` pe teras` [i se opri lâng` piscina iluminat`. Boxele de afar` erau t`cute acum [i doar din vil` se mai auzeau uneori frânturi de conversa]ie. R`mase acolo gândindu-se la Blake, Jenny, Olivia [i Hugo mult` vreme, pân` când o g`si Jeff, care o aduse \n cas`. Când intrar` nu-i observ` decât Nona care-i privea cu suspiciune. Jeff \i oferi un pahar cu b`utur` [i se duse s` discute cu prietenii lui. Perdita r`mase iar`[i singur`. Se \ntreb` unde erau Blake [i Jenny. Nu-i venea s` cread` c` un misogin cum era Blake acceptase atât de u[or s` se duc` cu o necunoscut` \ntr-un loc retras ca s` discute prostii. – Te sim]i bine? o \ntreb` Olivia speriind-o. – Da. Unde e Hugo? – Pe aici, pe undeva – nu m` intereseaz`. Unde e Blake? – Se las` sedus pe undeva, pe afar`, de o oarecare Lolita, cânt`rea]` \ntr-un club de noapte. – Draga mea, vorbe[te mai \ncet. – De ce? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 123 – Te-am rugat s`... |n acel moment, \n camer` intr` Hugo \nso]it de Lisa Bronway. P`reau s` se simt` bine \mpreun`. – Ce m-ai rugat? \ntreb` Perdita. – Nimic, nu conteaz`, spuse Olivia repede. S`-mi aminte[ti s`-]i dau mâine, \nainte s` pleci, ni[te bani de buzunar. Tocmai ]i-a sosit pensia. – Mda, mersi. Olivia? – Da, draga mea. – Te-a cerut Hugo de nevast`? – Nu \nc`. Deocamdat` suntem doar parteneri de afaceri. {[[. Taci c` vine. Hugo se apropie de ele [i o invit` pe Olivia la dans. Aceasta accept` [i Perdita r`mase din nou singur`. La un moment dat se apropie de ea un tân`r dr`gu], pe nume Alvin. O invit` la dans [i Perdita accept`. Abia pe ringul de dans ea \[i d`du seama c` Alvin era pu]in cam beat [i \ncurca celelalte perechi. De fiecare dat` când se ciocneau de cineva, Perdita zâmbea jenat` [i-[i cerea scuze. Apoi Alvin se duse la bar, se urc` cu picioarele pe t`blia metalic` [i strig`: – A sosit momentul cocteilului Molotov! Toat` lumea se opri din dans [i se \ntoarse cu fa]a spre el. Perdita st`tea lâng` bar [i b`tea din palme privind curioas` \n jur. Se p`rea c` Alvin voia s` dea un mic spectacol, gustat de cunoscu]i. Tân`rul, cu mi[c`ri nesigure, cobor\ de pe bar [i amestec` diverse b`uturi \ntr-un shaker, \n ritm de dans. Apoi cu mi[c`ri experte arunc` shakerul \n aer, \l prinse pe la spate, \l arunc` printre picioare, [i-n chiotele mul]imii turn` con]inutul \ntr-un pahar cu picior \nalt. 124 ROSEANNE HUNTER – Cine-l dore[te? B`rba]ii ridicar` mâinile \n aer [i strigar` care mai de care exprimându-[i dorin]a de a-l bea. – Nu! spuse Alvin. I-l voi oferi unei persoane speciale. Perdita, te rog. Speriat`, Perdita care urm`rise \ntâmplarea cu deta[are [i cu zâmbetul pe buze, dintr-o dat` se albi la fa]`. Privi paharul cu lichid verde [i refuz`. Dar invita]ii o aclamar` \ndemnând-o s` accepte. – N-o s` regre]i, spuse Alvin f`cându-i cu ochiul. – Hai, ia-l! strig` un altul. – Curaj! – Per-di-ta! Per-di-ta! Ea se v`zu nevoit` s` accepte paharul, dar lu` o \nghi]itur` mic` [i-i \ntinse paharul \napoi lui Alvin. – Pân` la fund! strigar` invita]ii. Numai de asta nu avea ea nevoie. S` fie obligat` s` bea un pahar \ntreg cu b`uturi alcoolice amestecate. Oricum, lichidul acela verde \i arsese gâtul. Ce s` fac`? – Pân` la fund! Per-di-ta! Per-di-ta! Apropie cu team` paharul de buze [i... cineva i-l lu` din mân`. Blake! – Aceast` adev`rat` oper` de art` trebuie licitat`! propuse Blake. Asisten]a era \n delir. Li se p`rea mult mai interesant jocul propus de Blake, a[a c` Perdita putea s` r`sufle u[urat`. – Cine-mi ofer` cinci dolari? – Eu! – Zece? – Aici! – Dou`zeci? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 125 – Eu! strig` Olivia. – Dou`zeci o dat`, dou`zeci de dou` ori.... B`trânul filozof strig`: – Cincizeci de dolari! – S-au oferit cincizeci de dolari pe un pahar cu cocteil Molotov. Cine d` mai mult? – O sut`! strig` Jeff. – O sut` cincizeci! strig` Alvin \n hohotele de râs ale invita]ilor. – O sut` cincizeci de dolari o dat`, o sut` cincizeci de dolari de dou` ori... Adjudecat! Domnule Alvin, sunte]i fericitul posesor al unui cocteil Molotov de prima mân`! Alvin ]op`i fericit, scoase din portofel o sut` cincizeci de dolari pe care-i oferi lui Blake [i lu` o gur` din b`utura ciudat`. Se strâmb` [i spuse: – Scot la licita]ie restul. Cocteilul `sta e o bomb`. M-am \ntrecut pe mine \nsumi. {i dac`-l beau pe tot o s` m` duce]i la spital. – Banii ace[tia vor fi dona]i Crucii Ro[ii! strig` Blake fluturând hârtiile prin aer. Invita]ii mai râser` un pic, apoi interestul li se \ndrept` spre altceva. Blake se apropie de Perdita [i-i spuse: – Cred c` mi-e[ti datoare. |mi oferi acest dans? – {i ce-o s` spun` p`s`rica ta cânt`toare? N-o s` se supere? Blake nu-i r`spunse, o strânse puternic de bra] [i aproape o târ\ dup` el pe teras`. Acolo erau doar dou` cupluri care dansau, dar care nu-i observar`, fiind transpu[i \ntr-o lume a lor. – Proast` mic` ce e[ti, [opti Blake apropiindu-[i buzele de urechea ei. Nu-]i dai seama c` glumele astea nu se termin` bine? Cineva care i-ar fi v`zut din afar`, [i-ar fi \nchipuit c` Blake \i [optea cu tenadre]e Perditei la ureche cine [tie ce vorbe de dragoste. 126 ROSEANNE HUNTER – Ce glume? – De ce ai intrat \n jocul lui Alvin? Erai cât pe ce s` bei „bomba” aia pe care ]i-a preparat-o. – Ba nu, protest` ea. – Eu am v`zut altceva. |]i dai seama ce-ai fi putut s` p`]e[ti? – M-a[ fi ales cu huiduieli, pentru c` n-aveam de gând s` beau cocteilul. – Dar dac` le-ai fi f`cut pe plac invita]ilor? {tii, oamenii `[tia sunt genul acela de bog`ta[i care au v`zut de toate [i pe care nu-i mai distreaz` decât glumele proaste f`cute pe seama altora. Ar fi râs cu gura pân` la urechi s` vad` o tân`r` inocent` beat` moart`. – Dac` ar fi fost chiar atât de grav, Livvie n-ar fi permis... – Livvie nu era de fa]`. Vorbele lui t`ioase contrastau cu felul \n care dansa. Perdita nu reu[i s` se mai ab]in` [i o lacrim` i se prelinse din col]ul ochiului. |ntoarse privirea [i spre bucuria ei muzica de opri. Nu putea g`si o scuz` mai bun` ca s` se desprind` din bra]ele lui Blake [i s` se retrag` \ntr-un col] \ntunecat al terasei. – Ai p`]it ceva? \ntreb` el \ncercând s-o \ntoarc` cu fa]a spre lumin`. – Nu, spuse ea r`gu[it. Ce fac? Schimb` muzica? – Probabil, spuse Blake [i observându-i obrajii umezi \i \ntinse o batist`. – Mul]umesc, spuse ea tr`gându-[i nasul. – Hai, las`. Nu-i nimic. Bine c` am venit la timp s` te salvez. – Sigur... Tu trebuie s` m` salvezi de fiecare dat`. A[ vrea... a[ vrea s` nu mai fii atât de furios pe mine tot timpul. – {tii, felul t`u de a fi m` for]eaz` s` m` \nfurii. – N-o fac inten]ionat. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 127 – |mi dau seama. Nici eu. Hai mai bine s` te conduc \n camera ta. Trebuie s` fii obosit`. Mai bine te culci. Petrecerea asta a \nceput s` m` oboseasc` [i pe mine. Apropo, plec`m mâine sear`. Se strecurar` printre invita]i [i Blake o conduse spre camera ei. |n fa]a u[ii se opri, o prinse de mân` [i privind-o \n ochi \i spuse: – Hai, fruntea sus. |ntr-o bun` zi \mi vei da dreptate. Nu mi-o lua \n nume de r`u. – Nu... – Somn u[or, micu]o. Perdita intr` \n camera ei [i dup` ce \nchise u[a se trânti \n pat. Dumnezeule! {i-ar fi dorit ca Blake s-o s`rute pe gur` din nou. Sau m`car pe obraz. {i s`-i spun` c` Jenny nu \nsemna nimic pentru el. Ce se petrecea cu ea? Stând \n \ntuneric [i imaginându-se \mpreun` cu Blake, \[i d`du seama c` se \ndr`gostise. Se \ndr`gostise de b`rbatul pe care nu putea s`-l aib` niciodat`. Pentru c` Blake Hadwyn nu-[i dorea o rela]ie serioas`. Mai ales cu o... pu[toaic`. Capitolul 11 Perdita \[i aminti excursia prin [antierul de la Silver Cay ca prin vis. Hugo \i plimbase pe invita]i printre structurile metalice, explicându-le toate detaliile. {antierul era un adev`rat furnicar. Echipe de muncitori care lucrau \n ture, dou`zeci [i patru, de ore din dou`zeci [i patru se gr`beau s` termine complexul pân` \n sezonul de vârf din decembrie. Din hotelul de dou` sute de apartamente de lux se auzeau zgomotele borma[inilor. Electricienii tr`geau cablurile electrice care aveau s` lumineze cazinoul. Al]ii lucrau la cele zece piscine care, dup` p`rerea Perditei, erau inutile pentru c` plaja se afla la o arunc`tur` de b`] de complex. Investi]ia fusese uria[`. Dar [i profitul avea s` fie pe m`sur`. Perdita se gândi ce-ar fi zis Tymon [i ga[ca dac` ar fi v`zut sta]iunea aceea. P`rerea lor era c` bog`]ia trebuia \mp`r]it` [i nu strâns` de un grup mic de oameni. Privindu-l pe Blake, Perdita \[i d`du seama c` [i el gândea la fel, dar din cu totul alte motive. El dezaproba trasnsformarea naturii \ntr-un loc de pelerinaj al bog`ta[ilor. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 129 Când se \ntoarser` acas`, Tom \i \ntâmpin` cu mâncarea cald`. – V-a]i sim]it bine? \ntreb` el. – Da, spuse Perdita f`r` prea mult entuziasm. Dar e mult mai pl`cut acas`. – E bine s` mai ie[i prin societate, s` mai stai de vorb` cu oamenii, spuse Blake. – Depinde de societate [i de oameni, r`spunse Perdita rupând o floare [i oferindu-i-o lui Tom. – Mul]umesc, draga mea. Perdita ar fi vrut s`-i ofere floarea lui Blake, dar se p`rea c` de fiecare dat` când st`tea de vorb` cu el sau când \l atingea \ntâmpl`tor, se \nro[ea [i tremura toat`. Nu mai r`spundea de reac]iile ei [i asta era grav. Putea s`-[i tr`deze sentimentele. |n zilele care urmar` cartea pe care o terminase Blake ie[i de sub tipar. El \ncepuse cercet`rile pentru o nou` carte, al c`rei subiect \l pasiona – aventurile pira]ilor din Caraibe. Fiind foarte ocupat, Perdita abia \l mai vedea. {i \ntr-un fel era mai bine a[a. Spera ca v`zându-l mai rar s` se lini[teasc`. Dar din p`cate efectul era contrar. Nop]ile \[i fr`mânta mintea cu \ntreb`ri, iar zilele abia se atingea de mâncare. |ntr-o sear`, cinând \mpreun` cu Blake, acesta \i spuse: – {tii c` am scos cartea de la Saxon Steel. N-ai vrea s-o cite[ti? M` intereseaz` [i p`rerea ta. – Bine. |n noaptea aceea Perdita nu se culc` pân` nu termin` cartea. |i pl`cu foarte mult, dar deja nu mai putea s` fie obiectiv`. Orice text scris de Blake pe care l-ar fi citit i s-ar fi p`rut genial. A doua zi, seara, când se \ntâlnir` la cin`, Perdita \i \napoie exemplarul, iar Blake \i spuse: 130 ROSEANNE HUNTER – Nu, p`streaz-o. O s`-]i scriu [i o dedica]ie pe ea. Dac` vrei, desigur. – Da, mi-ar pl`cea. – Cum ]i s-a p`rut? – Bun`, spuse ea cu nasul \n farfurie. – Dup` ton, n-a[ zice. Dar ai terminat-o \ntr-o zi, a[a c` te cred. Tu ai mai scris ceva? – Nu prea... N-am fost inspirat`. Dar dac` vrei s` cite[ti noti]ele pe care le am... – Dac`-mi dai voie, spuse el binevoitor. |n urm`toarele dou` zile Perdita nu avu curajul s` se duc` la el ca s`-i dea materialul. Dar \ntr-o diminea]`, uscându-se la soare dup` o baie \n mare, Blake ap`ru pe nea[teptate lâng` ea. – Acela e carnetul t`u de noti]e? \ntreb` el f`cându-i semn spre carnetul cu coper]i din piele, de care Perdita nu se desp`r]ea. – Da. – Supor]i critica? – Sigur! r`spunse ea cu entuziasm, fericit` c` momentul mult-a[teptat sosise f`r` ca ea s` fac` vreun efort \n acest sens. Blake se a[ez` lâng` ea [i cu sprâncenele \ncruntate r`sfoi \ncet carnetul. Perdita sim]ea c` lui Blake nu-i prea pl`cea ceea ce citea. Mu[cându-[i buzele a[tept` \n tensiune verdictul. – Trebuie s-o iei de la \nceput. – Cum adic`? Perdita se a[teptase la sugestii, reformul`ri sau p`reri personale asupra subiectului ales sau asupra tehnicii, \n nici un caz la o respingere atât de total`. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 131 – Abordarea subiectului e inconsistent`. Taci... las`-m` s` termin... Blake \i demont` rând pe rând toat` introducerea, demonstrându-i c` singura modalitate prin care ar fi avut o [ans` ca nuvela ei s` fie competitiv`, era s` rescrie totul de la \nceput. – Trebuie s` te decizi dac` vrei s` amuzi cititorul sau s`-l faci s` reflecteze. Trebuie s` fii talentat [i s` ai experien]` pentru a le face pe amândou`. Tu \ncerci pe de o parte s` faci specula]ii puerile asupra unui viitor ideologic [i filozofic, iar pe de alt` parte tratezi subiectul cu ironie. Nu e bine. E haotic. F`-]i ordine \n gânduri, hot`r`[te-te la un singur subiect, scrie zece nuvele \n diverse tipuri de abordare, dup` care revino la aceasta [i rescrie totul. – Aha... |n]eleg. Mul]umesc pentru... – Pentru c` ]i-am d`râmat speran]ele? S` nu te apuci s` faci foile astea buc`]ele. Disperarea nu duce nic`ieri. |nainte s` reu[esc s`-mi public primul roman, am scris trei care mi-au fost respinse [i pentru care pierdusem cinci ani. Dar n-am pierdut nimic, crede-m`. Am \nv`]at foarte multe. Doar c` eu am fost un autodidact. Tu ai talent. – Am talent? \ntreb` ea cu scepticism. – Da, dar deocamdat` te po]i asem`na cu copilul care a primit o cutie cu creioane colorate [i s-a apucat s` deseneze pe pere]i. Trebuie s` \nve]i s`-]i canalizezi talentul, s`-l educi. Ai [anse s` devii o mare scriitoare. Perdita \[i dorea lucrul `sta mai mult ca orice pe lume. |i venea s`-l \mbr`]i[eze pe Blake. |ntr-o singur` clip` \i d`ruise \ncrederea \n for]ele proprii. Acum se sim]ea capabil` s` scrie nu zece, ci dou`zeci de nuvele, \nainte s-o publice pe prima. Blake se ridic` \n picioare [i se \ndrept` spre cas`. Perditei \i venea s` alerge dup` el [i s`-i mul]umeasc` de o 132 ROSEANNE HUNTER mie de ori. Dar pe lâng` ambi]ia de a deveni o scriitoare cunoscut`, mai avea una – s`-l aib` pe Blake Hadwyn. Problema era c` \n ochii lui ea nu era o femeie, ci un copil cu ca[ la gur`. * * * Dup` ce termin` de mâncat, Perdita \l ajut` pe Tom s` spele vasele. – Ce-o s` v` face]i voi f`r` o femeie \n cas`, dup` ce o s` plec eu? – Ce am f`cut \nainte s` vii tu, draga mea, spuse Tom. – Blake n-are nici o prieten`? \ntreb` ea cu non[alan]`. – Prieten`...? Are mai multe. – |n]elegi ce vreau s` spun, insist` ea. – Ei, draga mea, asta ar trebui s`-l \ntrebi personal pe [efu’. – Hai, Tom, nu fi r`u! |]i dai seama c` nu mi-ar spune. Dar el nu se l`s` convins s`-i r`spund`, a[a c` Perdita \ncepu s`-[i fr`mânte mintea cu o nou` problem`. Dac` Blake avea o prieten`, a[a, ca Jenny, o femeie adev`rat`, hot`rât`, care [tia ce voia de la via]`? |n seara ceea se hot`r\ s` apar` sclipitoare la cin`. Voia s`-i ia ochii lui Blake. Pierdu o or` \ntreag` aranjându-se [i cobor\ cu o jum`tate de or` mai devreme. Nu mai avea r`bdare. Abia a[tepta s` vad` ce fa]` avea s` fac` Blake la vederea ei. Tom, când o v`zu, fluier` admirativ. – Maaam`, ce mai domni[oar`! Pentru cine te-ai g`tit a[a? – Pentru mine, min]i ea. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 133 – Cina e gata \n jum`tate de or`. – {tiu. A[tept pe canapea. |ntr-o jum`tate de or` ap`ru [i Blake. Dar n-o remarc` \n mod special. Se a[ezar` la mas` [i mâncar` \n t`cere. Oare ce se petrecea cu el? |l preocupa ceva? Probabil c` se gândea la cartea pe care o scria. Dup` mas` Blake ie[i pe teras` ca s`-[i bea cafeaua. N-o chem` [i pe Perdita s`-l \nso]easc`, dar ea totu[i \l urm`. Terasa era cufundat` \n \ntuneric. Blake aprinse ni[te lumân`ri aromate [i se a[ez` pe un fotoliu de r`chit` privind \n gol. Era clar preocupat de problemele lui [i n-avea chef de conversa]ie. Perdita \ncerc` s` nu-l deranjeze. Dar nici nu voia s` se retrag` \n camera ei. Oricum, [tia c` nu putea s` adoarm`. {i spera ca \n cele din urm` Blake s`-i remarce ]inuta [i machiajul. Tom aduse o tav` cu cafele [i o puse pe o m`su]`, \i arunc` o privire semnificativ` Perditei, cl`tin` din cap [i intr` \n cas`. Blake se ridic` \n picioare [i aprinse luminile. Perdita clipi des [i-[i puse mâna la ochi. – Te-am trezit? \ntreb` el. – Nu. – Vrei s` bei ceva? – Nu \nc`. Blake? – Da. – |mi pare r`u c` am fost o pacoste pentru tine la \nceput, când am venit. – Nu-i nimic, spuse el cu indiferen]`. – Vorbesc serios. M-am purtat copil`re[te. Mi-e ru[ine când \mi amintesc cum m-am purtat. 134 ROSEANNE HUNTER – {i mie. – Când m` gândesc c` era s` m` \nec! – M` bucur c` e[ti sincer`. – Niciodat` nu mi-a fost team` s`-mi recunosc gre[elile. – Te cred. Vrei s` te mai spovede[ti? – Nu, râse Perdita. Vrei s`-]i fac un Daiquiri? \ntreb` ea \ndreptându-se spre bar. {tiu exact cum \]i place. – Serios? – Da, spuse ea luând un pahar curat de pe suportul de deasupra barului. O m`sur` de Bacardi, o felie de l`mâie, o linguri]` de zah`r, dou`, trei cuburi de ghea]`. Le pun pe toate \ntr-un shaker [i... – S` nu le amesteci prea tare. – {tiu, zâmbi ea. Dup` ce turn` lichidul \n pahar, i-l oferi ceremonios. – Mul]umesc. – |]i place? – E perfect. Nu vrei [i tu unul? – Am voie? – Dac` ]i-a[ fi spus c` nu, m-ai fi ascultat? – Sigur c` da! spuse ea turnându-[i ap` mineral` \n pahar. – M` \ndoiesc. Cred c` te-a p`r`sit sinceritatea. – Ba nu. M-am cumin]it. – Serios? Chiar nu mai pui gura pe alcool? – N-am nevoie de un asemenea stimulent. Nu min]ea. Apropierea lui Blake era un stimulent mult mai puternic decât orice alcool din lume. – Tu nu te plictise[ti niciodat` aici, singur? \ntreb` ea. – Nu. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 135 R`spunsul sec o dezam`gi. |i pusese \ntrebarea aceea pentru a-[i da seama dac` are pe cineva. Acum el \nchisese subiectul. – De ce s` m` plictisesc? spuse el pe nea[teptate. |l am pe Mallory, prietenii din ora[... muncesc. {i cum m-a[ putea plictisi când te am pe tine \n preajm`? – Ce vrei s` \n]eleg din asta? – Ce vrei tu, zâmbi el enigmatic. Dumnezeule! Asta era o invita]ie. Oare cum ar fi reac]ionat Olivia, Phyl sau Jenny dac` ar fi fost \n locul ei? |n nici un caz n-ar fi t`cut ca proastele. Ar fi spus ceva provocator, senzual, o aluzie... Dar ea era prea sincer` [i impulsiv` ca s` recurg` la asemenea trucuri. – Nu pot \n]elege decât un singur lucru – c` atunci când m` voi \ntoarce acas` o s` te sim]i mai lini[tit, dar [i un pic... plictisit. – Lini[tea e o binecuvântare. – Blake, de ce e[ti r`u? – A[a ]i se pare c` sunt? – Da. Am \ncercat s` fac pace cu tine, mi-am cerut iertare, regret comportamentul meu de la \nceput... – La ce bun` atâta osteneal`? – Pentru c` nu vreau s`-]i las o impresie proast` [i gre[it`. – E[ti sigur` c` e... proast` [i gre[it`? – A[a ar fi, nu crezi? – Nu, nu cred. – Atunci ce vrei s` fac? \ntreb` ea buim`cit`, de r`spunsul lui ambiguu. – S` fii tu \ns`]i. 136 ROSEANNE HUNTER – Ce sens are? Nu m` placi a[a cum sunt. – N-am spus niciodat` asta. – Dup` reac]iile tale a[a mi-ai dat de \n]eles. – Am fost enervat, iritat, nervos, cum vrei, dar niciodat` n-am spus c` nu-mi place de tine, zise Blake apropiindu-se primejdios de mult de ea. – Nu? \l \nfrunt` ea. – La naiba! Cine m-a pus s` pornesc discu]ia asta? – Eu am pornit-o! Nu-]i dai seama c` e pentru prima oar` când por]i cu mine o discu]ie serioas`, ra]ional`? – Ra]ional`? – Da. – Tu crezi c` e[ti ra]ional`? – Chiar a[a! Iar tu e[ti \ngust la minte. – Explic`-mi. – Dragule, spuse ea zâmbind nep`s`tor, nu vezi c` \ncerc s` ajung la o \n]elegere cu tine? – Cum mi-ai spus??? – Dragule. Ce, te deranjeaz`? Livvie a[a \]i spune. {i Phyl. Pân` [i o str`in` ]i-a spus a[a. |mi interzici s`-]i spun „dragule”? – Cred c` nu faci diferen]a... – Dar cum vrei s`-]i spun? „Unchiul meu cel inteligent [i bun” sau „Protectorul meu viclean”? Pentru c` nici un om s`n`tos la cap nu [i-ar s`ruta nepoata sau protejata doar ca s-o \nve]e ce e via]a. Ar trebui s`-]i spun... – Ascult`! strig` el strângând-o de \ncheieturile mâinilor. N-am chef de jocuri cu feti]e. Sunt dou` lucruri pe care ard de ner`bdare s` le fac. Dar te sf`tuiesc s-o [tergi de aici \nainte s` m` pierd cu firea. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 137 – Adic` s` fug? \ntreb` ea privindu-l dintr-o parte cu \ndoial`. |n loc s` ascult predica? Eu nu m` joc. {i cred c` e[ti singura persoan` din lume care m` mai crede un copil... Blake o prinse \n bra]e, o \nvârti [i-i trase o palm` la fund. Reac]ia lui o l`s` cu gura c`scat`. – Ce naiba faci? Nemernicule! Cum \ndr`zne[ti? Ai dat \n mine! Luate-ar naiba! – Da. {i mul]ume[te Cerului c` m-am ab]inut. Dac` nu terminai cu flirtul `sta copil`resc, \]i ar`tam eu... – Ce-mi ar`tai? Ce? {i de unde [tii c` flirtam? Cum ai ajuns la concluzia asta stupid`? – Uite ce e, domni[oar`, spuse el f`r` s-o elibereze, dac` vrei s` fii s`rutat`, spune-mi. Nu te mai juca cu mine. Nemaiavând timp s` se apere, Perdita \nchise ochii [i-i primi s`rutul cu inima b`tându-i s`-i sparg` pieptul. Gura lui \i r`nea buzele [i-i luase toat` respira]ia. |ncet, ap`sarea deveni mai blând`, dar Blake n-o eliber`. – Dac` mai stai mult aici, o s` cre[ti mare mai repede decât te a[teptai. – Nu... [opti ea privindu-i buzele care se apropiau de ale ei. Las`-m` s` plec... De ce...? Nici nu auzir` zgomotul u[ilor care se deschiser` \n acel moment, atât de prin[i erau \n \ncle[tarea aceea. – Ce naiba se petrece aici? Perdita... Blake?! Olivia \i privea din prag cu gura c`scat`. Capitolul 12 Perdita n-o v`zuse niciodat` pe Olivia ie[ind \n lume f`r` machiaj. Pe lâng` asta, din e[arfa legat` \n grab` sub b`rbie, p`rul ei ie[ea ciufulit, iar peste umeri \[i aruncase la \ntâmplare o jachet`. Nu era stilul Oliviei s` ias` atât de neglijent din cas`. De obicei era foarte atent` la detalii. Dar Perdita abia observ` aceste am`nunte, atât de [ocat` era de apari]ia nea[teptat` a mamei sale vitrege. – Ce-ai p`]it? \ntreb` Olivia apropiindu-se de fiica ei vitreg`. Blake \i eliber` mâinile Perditei, iar ea se retrase doi pa[i \napoi. {tia c` Oliviei nu-i sc`pa nimic. Dar se lovi de m`su]a de sticl` [i o r`sturn`. Paharele sparte f`cur` un zgomot asurzitor. – Las`-le, spuse Blake v`zând c` Perdita se repezise s` strâng` cioburile de pe jos. Adu o m`tur` [i un f`ra[. – {i spal`-te pe fa]`! strig` Olivia \n urma ei. Ar`]i de parc` ai trecut prin r`zboi. Perdita profit` fericit` de ocazie. Se duse direct la baie [i se privi \n oglind`. Avea p`rul ciufulit, rujul i se \ntinsese \n jurul gurii, iar fardurile i se scurseser` de-a lungul obrajilor. D`du ACEA VAR~ A RENUN}~RII 139 drumul la ap` [i se sp`l` energic pe fa]`. |[i ud` din abunden]` p`rul, lu` m`tura [i f`ra[ul din debara [i abia apoi \ndr`zni s` se \ntoarc` pe teras`. – Am \notat, min]i Perdita m`turând cu aten]ie cioburile de pe jos. De asta ar`t a[a. – La ora asta? – Fiicei tale \i place la nebunie s` \noate la miezul nop]ii, explic` Blake. Doar c`... – Nu e miezul nop]ii, \l \ntrerupse ea. Apropo, tu ce cau]i aici, la ora asta, Livvie? – Asta-i primirea pe care mi-o faci? Mul]umesc. |mi pare r`u c` am venit neanun]at`, dar am fost nevoit`... Blake, trebuie s` vorbesc cu tine. – Bine, dar cum ai ajuns aici? \ntreb` el. – Am \nchiriat o barc`, spuse ea privind-o nelini[tit pe Perdita. Blake, putem sta de vorb`? – Da. Vrei s` r`mâi peste noapte? – Dac` se poate. Am trimis barca \napoi, oricum... Perdita \[i privi mama vitreg` cu \ngrijorare. N-avea la ea decât o po[et`. – Olivia, ce ai p`]it? \ntreb` ea. – Mi-am schimbat planurile. – Dar Hugo? – Te rog! i-o t`ie ea iritat` trântindu-se pe canapea. Pentru Dumnezeu, Perdita, du-te, usuc`-]i p`rul, \mbrac`-te decent... – Iart`-m`, dar nu m` a[teptam s` apari, spuse ea bosumflat`. – Olivia, hai s` mergem s` vorbim la mine \n birou, spuse Blake. Perdita, mama ta vitreg` va dormi \n camera de oaspe]i. Po]i s` te duci tu s`-i faci patul? Mallory lipse[te \n seara asta. A plecat \n ora[. 140 ROSEANNE HUNTER – Bine, fu ea de acord. Trecând prin hol, Perdita observ` bagajul Oliviei. Deci premeditase plecarea. Dar de ce ar`ta atât de r`u? {i de ce era atât de nervoas`? Olivia rareori ]ipa la ea din senin. Trebuia s` fie foarte sup`rat`. Dar de ce? {i ce voia s` discute cu Blake? |n timp ce urca sc`rile spre camera de oaspe]i \[i aminti de incidentul cu Blake. Nu voia s` se mai gândeasc` la el. Acum era mai important` problema mamei sale. Dup` ce f`cu patul din camera de oaspe]i se retrase \n camera ei [i-[i usc` p`rul cu un prosop. Se a[ez` pe pat [i a[tept` s-o cheme cineva. Cu urechile ciulite asculta orice zgomot venit de pe hol. Abia a[tepta s-o aud` pe Livvie venind. Dar trecu o jum`tate de or` [i i se f`cu somn. La urma urmei, ce-i p`sa ei? La naiba cu to]i! A doua zi de diminea]`, Perdita cobor\ s` ia micul dejun. Olivia era deja la mas` [i-[i sprijinea fa]a \n palme. P`rea foarte palid` [i trist`. – Sunt palid` pentru c` dup` treizeci de ani nu e bine s` mai abuzezi de soare, \i explic` Olivia. Phyl Derwin are deja riduri din cauza asta. {i nimic nu mi se pare mai oribil decât tenul care \ncepe s`-[i piard` bronzul. La \nceput arat` bine, dar dup` ce te \ntorci acas` dintr-o vacan]` petrecut` pe litoral pielea cap`t` o nuan]` g`lbuie oribil`. Apoi ap`ru Blake [i schimbar` subiectul. Olivia \ncepu s`-i laude insula [i-[i exprim` exagerat admira]ia fa]` de decora]ia casei. Dup` ce terminar` de mâncat Olivia \[i aprinse o ]igar` [i ie[i pe teras` \mpreun` cu Blake. Perdita auzi o frântur` de conversa]ie. Vorbea Blake. – O s` aranjez chiar acum s`-]i aduc` cineva toate bagajele. Sau m` voi duce personal s` ]i le iau. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 141 – Mul]umesc, spuse Olivia. – Ce aranja]i? Ce bagaje? \ntreb` Perdita n`v`lind peste ei pe teras`. – Bagajele mele. Nu le-am luat pe toate de la fra]ii Derwin, explic` cu calm Olivia. – Adic`... nu mai stai la ei? \ntreb` Perdita cu glas stins. – Da. Nu mai stau la ei, zise Olivia ferm. – De ce? Ce s-a \ntâmplat? Cum r`mâne cu Hugo? Cum o s` mai...? – N-o s` mai! Am renun]at la slujb`. – De ce?! – A[a! De ce renun]ase Livvie atât de u[or la visele ei de \mbog`]ire? Dup` ce-[i f`cuse atâtea planuri, dup` ce se luptase atâta s-o conving` s` stea la Blake, dup` ce... Dumnezeule! – Livvie... nu-l mai iube[ti pe Hugo? – Perdita! Uit`-te la tine! }i-ai v`rsat cafea pe tricou! Du-te [i spal`-te imediat! E[ti foarte neglijent`... – Bine, dar spune-mi ce s-a \ntâmplat, insist` ea frecându-[i pata de pe tricou. Hugo n-a mai vrut s`...? – Ascult`-m`, n-am chef s` discut acum despre asta. Nu-mi mai pune atâtea \ntreb`ri, spuse ea, [i punându-[i mâinile la ochi se \ntoarse cu spatele. Perditei i se f`cu mil` de mama ei vitreg`. Alerg` spre ea [i luând-o \n bra]e o s`rut` pe obraji [i-i [opti: – Hugo te-a p`r`sit, nu-i a[a? {tiam c` e un nemernic. Livvie, draga mea, \mi pare r`u. Nu fi sup`rat`, te rog. Pot s` te ajut cu ceva? – Nu, spuse Olivia printre lacrimi. – E vorba de acea Lisa? Ea ]i-a luat postul? Sau... pe Hugo? O s` se c`s`toreasc` cu el? 142 ROSEANNE HUNTER – Nu! strig` Olivia râzând, \ncercând s`-[i controleze furia. |nceteaz` cu interogatoriul `sta. Nu. Hugo nu m-a dat afar`. {i Lisa nu mi l-a luat pe Hugo [i nici nu se c`s`tore[te cu el. E vorba de altceva, dar nu pot s`-]i explic. N-o s` m` \n]elegi. – De unde [tii? – Nu conteaz`. Dac` vrei s` m` aju]i \ntr-adev`r, nu m` mai z`p`ci cu \ntreb`rile, nu mai trage tu concluzii, [i du-te [i f`-]i bagajele. – Bagajele? – Da. Plec`m acas`, spuse Olivia sec. – Acas`? repet` ea ame]it` de \ntors`tura pe care o luaser` evenimentele. – Nu putem s` r`mânem aici. – Nu, evident, \nt`ri Perdita sim]ind c` se pr`bu[e[te. Când plec`m? – Mâine. Sau poimâine. Cât mai repede. Imediat ce reu[e[te Blake s` ne fac` rezerv`rile la avion. – Blake... vine cu noi? – De ce s` vin`?! }i-ai pierdut min]ile? Fii ra]ional`! Draga mea, e destul c` sunt eu z`p`cit`... Perdita parc` tr`ia un vis urât. |n dou` zile trebuia s` plece acas`... definitiv... s` renun]e la tot... a[a, dintr-o dat`. Oft` adânc [i cu umerii pleca]i se \ndrept` spre u[`. – Unde pleci? \ntreb` Olivia. – S` fac bagajele. – A[a, da, foarte bine. Zilele urm`toare fur` un adev`rat co[mar. Olivia \i acaparase toat` aten]ia lui Blake. Perdita parc` nici nu mai exista pentru ei. Treceau pe lâng` ea ca [i cum n-ar fi v`zut-o, când \ncerca s` intre \n vorb` cu ei abia dac` o auzeau... Blake o duse pe Olivia \n Harbour Town [i cinar` \mpreun` cu c`pitanul Carlton, apoi ACEA VAR~ A RENUN}~RII 143 a doua zi f`cur` plaj` \mpreun`, \notar`, navigar` printre insulele din \mprejurimi... Dac` n-ar fi fost Tom, Perdita ar fi \nnebunit de plictiseal` [i sup`rare. Apoi totul se termin`. Blake le \nc`rc` bagajele \n barca cu motor, Mallory f`cu plinul, [i gata. Dup` o desp`r]ire scurt` se \mbarcar` [i pornir` spre Grand Vedas. Drumul dur` parc` mai pu]in ca de obicei. Ajun[i \n port, Blake chem` un taxi care-i l`s` la aeroport. |nainte s` se urce \n avion, se oprir` la un bar [i comandar` trei b`uturi r`coritoare. Asta era tot? Parc` mai deun`zi, \ntr-o diminea]` trist`, având o perspectiv` \ntunecat`, aterizase \mpreun` cu Blake \n Grand Vedas. Acum Perditei \i p`rea r`u c` se desp`r]ea de el. Iar Blake nici m`car n-o b`gase \n seama \n ultimele dou` zile. P`rerea ei era c` o evita special. Probabil c` \ncerca s`-i comunice c` rela]ia lor – dac` existase vreodat` una – se terminase. {i poate c` era mai bine a[a. Blake le \nso]i pân` la Nassau , dar \n avion se a[ez` lâng` Olivia. Perdita st`tea lâng` geam [i privea panorama f`r` s-o vad`. |[i pusese ochelarii de soare pe nas, ca nimeni s` nu-i vad` cearc`nele [i ochii plân[i. N-avea chef de explica]ii [i nu voia s`-i dea satisfac]ie lui Blake. Olivia era mai \n form` ca zilele trecute. |[i rec`p`tase buna dispozi]ie [i p`rea c` uitase cu totul de planurile ei n`ruite. Purta cu Blake discu]ii interminabile, râdeau \mpreun`, se strângeau din când \n când \n bra]e... Ciudat. Oare pasiunea lor veche ren`[tea? Dup` ce aterizar` la Nassau, Blake le \nso]i pân` la poarta care le ducea spre avionul cu destina]ia Londra. Olivia se topi \n \mbr`]i[area lui Blake, se s`rutar` [i se mângâiar` cu tandre]e la nesfâr[it. Perdita \ntoarse capul, refuzând s` se tortureze singur`. Acum totul \i era clar. Blake \nc` o mai iubea pe Olivia! 144 ROSEANNE HUNTER Când veni [i rândul ei, nu se obosi s`-[i scoat` mâinile din buzunare ca s`-i strâng` mâna lui Blake. Spuse doar pe un ton indiferent: – La revedere, Blake. {i mersi pentru g`zduire... – Cu pl`cere, r`spunse el la fel de indiferent. {i nu uita de sfatul meu... Blake se referise la scris. Perdita \i \ntoarse spatele f`r` s` mai spun` nimic. Oricum, nu mai avea chef de nimic. |n avion, Olivia descoperi c` vecinii ei de scaun erau ni[te cuno[tin]e vechi pe care nu le mai v`zuse de ani de zile. A[a c` tot drumul tr`nc`ni cu ei \ntrebându-i de unde vin, cum a fost acolo, dac` vor mai reveni, când, ce vor face când vor ajunge acas`, [i alte nimicuri de genul `sta. Perdita prefer` s` citeasc` ni[te reviste [i s` asculte muzic`. La Londra vremea era oribil`. Ploua [i b`tea un vânt rece. – Am auzit c` pân` ieri a fost soare, spuse unul din prietenii Oliviei. Am venit noi cu vremea urât`. Dup` ce Olivia \[i lu` la revedere de la prietenii ei, ie[ir` din aeroport, luar` un taxi [i se oprir` la blocul de apartamente. Vremea era prea urât` ca s` se duc` la casa Celandine. R`maser` \n ora[ câteva zile pân` când se \mbun`t`]i vremea. |ntre timp, zilele trecur` monoton. Perdita se sim]ea str`in` de Londra. Ora[ul nu-i mai era familiar. |n schimb Olivia se \ntâlnea cu tot felul de prieteni, vorbea la telefon ore \n [ir, \[i programa ore la cosmetician`, la coafez`, f`cea diverse cump`r`turi. Cu Perdita nu prea st`tea de vorb`. Probabil \i era team` ca ea s` nu deschid` subiectul dureros despre Hugo. Dup` vreo patru zile, când ap`ru prima raz` de soare, se duser` la casa de la ]ar` ca s` fac` preg`tirile de toamn`. Dup` trei zile de munc`, Perdita \ncepu s` se plictiseasc` [i gândurile ACEA VAR~ A RENUN}~RII 145 \ncepur` s`-i zboare din ce \n ce mai des la Blake. |i p`rea r`u c` nu p`strase nici o amintire palpabil` de la el. N-avea nici m`car o fotografie de-a lui. Luna august se apropia de sfâr[it iar Olivia \i amintea din ce \n ce mai des c` \n noiembrie avea de dat un examen serios [i trebuia s` se apuce de \nv`]at. Dar Perdita n-avea chef de nimic. Cu trei zile \nainte de examen se decise s`-i scrie lui Blake. Gândul acela o b`tuse de când se \ntorsese acas`, dar rezistase eroic tenta]iei. Acum cedase, gândindu-se c` avea o scuz` – \i scria ca s`-i mul]umeasc` mai serios pentru ospitalitate. La urma urmei, Blake \i salvase via]a. Cuvintele \i venir` foarte u[or [i dup` ce reciti scrisoarea \[i d`du seama c` n-avea \n ea nici o aluzie care putea fi interpretat`. Dup` ce trimise scrisoarea se sim]i mult mai bine, de[i nu spera ca el s`-i r`spund`. |n ajunul examenelor primi o scrisoare de la Sara care-i ura baft` [i o invita s` petreac` Craciunul \mpreun` cu ea la Edinburgh. P`rin]ii ei d`deau o petrecere \n cinstea fratelui ei mai mare, care-[i petrecuse doi ani \n estul Africii, ca medic al Crucii Ro[ii. Mânat` de un impuls irezistibil \i telefon` Sarei chiar \n seara aceea. {i gestul merit` banii – aproape tot m`run]i[ul ei de buzunar – pentru c` Perdita afl` un lucru senza]ional. Cerebrala Sara, care se angajase \n perioada vacan]ei, se \ndr`gostise de un coleg francez [i fusese la un pas s` renun]e la principiile ei s`n`toase de via]`. Perdita abia a[tepta Cr`ciunul. Voia [i ea s`-i povesteasc` Sarei despre Blake [i aventurile prin care trecuse. Dar brusc \[i aminti de Olivia. Trebuia s-o \ntrebe dac` era de acord cu plecarea ei de Cr`ciun. O sun` [i aceasta \i r`spunse: 146 ROSEANNE HUNTER – E ceva important, draga mea? Tocmai ie[eam \n ora[. – Nu e chiar atât de important. Termin repede. Voiam s`-]i spun c` am acceptat invita]ia Sarei la Edinburgh, de Cr`ciun. Nu te superi, nu-i a[a? – Cred c` m-ai anun]at prea târziu din moment ce-mi spui c` ai acceptat, zise Olivia rece. Nu, nu m` sup`r. E[ti major`, po]i s` faci orice vrei. Aproape orice vrei, corect` ea. – Iart`-m`, Livvie, am acceptat f`r` s` m` gândesc de dou` ori. {tii câte am pe cap – [coala, examenele... M-am bucurat atât de tare \ncât am uitat c` trebuie s` te \ntreb pe tine mai \ntâi. Iart`-m`, nu vreau s` te mai ]in la telefon. Ai spus c` trebuie s` pleci \n ora[. Ne vedem... – Stai pu]in, o \ntrerupse Olivia t`ios. Ai uitat s`-mi mai spui ceva. – Ce anume? – I-ai scris lui Blake! Perdita r`mase cu gura c`scat`. Nu-[i mai g`sea cuvintele. Cum aflase Olivia de scrisoare? – Perdita, mai e[ti acolo? – D... da. Dar de unde... [tii? I-am scris o dat`... un bilet scurt. Dar n-am... – |n fine, nu mai conteaz` acum. S` nu-i mai scrii. – N-aveam de gând s`-i mai scriu, oricum! se enerv` Perdita. I-am mul]umit doar pentru ospitalitate. – Pe lâng` alte câteva probleme m`runte. Eu trebuia s` m` ocup de asta... – }i-a spus! }i-a scris imediat ce a primit scrisoarea de la mine! – S`-mi scrie? Nici pomeneal`! Blake e aici! – Unde? |n Anglia? – Da. A sosit acum dou` zile. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 147 – N-am [tiut, [opti fata cu glas pierdut. Blake putea m`car s`-i dea un telefon, s`-i spun` c` a primit scrisoarea de la ea. Nu. El o pârâse repede Oliviei. Ce porc! – Perdita? – Da... V-a]i \ntâlnit? – Sigur c` da! L-am \ntâmpinat la aeroport. Ieri [i azi [i-a rezolvat afacerile. Dar mi-a promis c` mai st` câteva zile, aici, la Celandine. De fapt eu pe el \l a[tept acum s` vin`, s` m` ia \n ora[. Ne ducem s` cin`m la un restaurant. – La Celandine... murmur` Perdita f`r` s`-[i dea seama. |mpreun`... – Da, de ce nu?! Ai uitat c` \n urm` cu vreo zece ani trebuia s` ne c`s`torim? Probabil am fi f`cut-o dac` \mprejur`rile ar fi fost favorabile. – Da, \mi amintesc, spuse Perdita moroc`nos. – De fapt, cu cât m` gândesc mai mult, cu atât \mi dau seama c` nu-i o idee rea s` m` c`s`toresc cu el. E un b`rbat atr`g`tor, de[i ]ie nu ]i se pare a[a... Trebuie s` plec, Perdita. Tocmai a sunat la u[`. Ureaz`-mi noroc. – Da, [opti ea punând \ncet receptorul \n furc`. M`rturisirile Oliviei \i n`ruiser` toate speran]ele. Sigur, \[i d`duse [i ea seama c` \ntre Blake [i mama ei vitreg` mai era ceva, dar undeva \n adâncul sufletului sperase s` se \n[ele. Acum Blake venise la Londra ca s-o vad` pe Olivia. Iar ei nici m`car nu-i r`spunsese la scrisoare. {i nimeni \n afar` de Sara nu-i urase succes la examene. Capitolul 13 Examenul trecu atât de repede, \ncât Perdita abia \l sim]i. Mai multe emo]ii avusese \nainte \n timpul examenului decât dup`. De fapt nici nu era sigur` dac` avea s`-l treac`. Nimic nu mai conta decât acel sentiment continuu [i dureros de inutilitate. Celelalte colege a[teptau rezultatele cu \nfiorare; Perdita a[tepta cu ner`bdare Cr`ciunul. Mai erau [ase s`pt`mâni pân` atunci. Singura lumini]` de la cap`tul tunelului era \ntâlnirea cu Sara. Când ajunse \n sfâr[it acas`, la Londra, Blake plecase de mult. Era mai bine a[a. Nu [tia dac` ar fi suportat s`-l vad` pe b`rbatul pe care-l iubea \mpreun` cu mama ei vitreg`. Oricum, nu putea s`-i ierte gre[eala de a nu-i fi urat succes la examene. Olivia era ciudat de rezervat`. Nu p`rea dornic` s` deschid` subiectul rela]iei sale cu Blake. Dar Perdita o surprindea zâmbindu-[i din când \n când. Se p`rea c` era fericit`. Murea de curiozitate s` afle cât de multe \i povestise Blake Oliviei despre \ntâmpl`rile din Iruna. Oare-i spusese despre ga[c`? Sau c` o salvase de la \nec? Sau c` o s`rutase, \n dorin]a de a o \nv`]a ce e via]a? Dumnezeule! Gândul `sta o \nnebunea. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 149 Olivia \[i g`si o slujb` de recep]ioner` \ntr-un magazin de antichit`]i, a[a c` Perdita, spre u[urarea ei, n-o prea v`zu \n s`pt`mânile premerg`toare Cr`ciunului. |n ziua de dou`zeci \[i f`cu bagajul [i lu` primul tren spre Edinburgh. Sara o a[tepta la gar` [i cum o v`zu, Perdita se sim]i fericit` pentru prima oar` dup` mult timp. – Draga mea, ai sl`bit! exclam` prietena ei. Te-ai \ndr`gostit cumva? F`cându-[i loc printre c`l`tori spre ma[ina Sarei [i tot drumul spre casa ei, Perdita \i povesti cu sufletul la gur` \ntâmpl`rile prin care trecuse [i care o m`cinaser` atâta timp. – Stai s` ajungem acas` [i o s`-mi poveste[ti \n am`nunt totul, spuse Sara pe jum`tate atent` la drum. Ce nemernic! Serios, Perdita, p`rerea mea e c` Livvie a avut un tupeu fantastic s` te lase cu el doar ca s`-[i ating` ea scopurile. Dar fruntea sus! |n]elep]ii spun c` timpul le rezolv` pe toate. Au trecut aproape patru luni de atunci. Cred c` durerea cea mare s-a mai stins. – Crezi? – Sigur c` da! {i s` nu te prind c` vei l`sa \ntâmplarea asta nefericit` s`-]i strice s`rb`torile. Eu pentru nimic \n lume nu i-a[ da unui b`rbat satisfac]ia s` [tie c` suf`r din cauza lui. Chiar dac` el n-are cum s` afle. Dar cred c` b`nuie[te. A[a c` simte-te bine. Oricum, tinere]ea e de partea ta. {i mai [tiu pe cineva care te-ar putea ajuta. Persoana la care se referea Sara era Tim, un prieten de-al fratelui ei, David. David era \nso]it de logodnica lui, Muriel, iar Tim era singur. Casa familiei MacKenzie se afla la câ]iva kilometri de Edinburgh [i era un adev`rat c`min. Perdita prev`zu c` avea s` se simt` bine \n familia Sarei. Tat`l ei era un om de afaceri important din Edinburgh, un bonom \n stare s` lase orice doar 150 ROSEANNE HUNTER ca s` petreac` \mpreun` cu familia s`rb`torile de iarn`. Mama Sarei, doamna MacKenzie, era blând` [i prietenoas`, iar Perdita b`nui c` [tia ceva despre aventura prin care trecuse ea \n acea vacan]`. |n ajunul Cr`ciunului ninse [i tinerii ie[ir` s` se dea cu s`niile pe un derdelu[ fantastic de pe dealuri. Perdita nu mai fusese atât de fericit` de mult timp. |n seara aceea sosir` [i invita]ii, dou`zeci la num`r, printre care se afla [i domni[oara Leonora Ledbury, o prieten` de familie a so]ilor MacKenzie. Perdita era con[tient` de aten]iile pe care i le ar`ta Tim, dar nu se sim]ea atras` de el \n mod special. Prefera s` stea de vorb` cu domni[oara Ledbury. Aceasta era o femeie de vreo cincizeci de ani, simpatic`, de[teapt` [i foarte umblat` prin lume. Era o botanist` cu renume [i cuno[tea efectele terapeutice ale plantelor. {i mai avea o calitate – putea s` discute cu absolut oricine, indiferent de vârst`, temperament sau intelect. Scrisese trei tratate despre plante [i avea ambi]ia secret` de a scrie romane de groaz`. |n scurt timp câ[tig` prietenia Perditei. Sara era amuzat` de situa]ie, de[i recuno[tea c` domni[oara Ledbury era o dr`gu]`. Dar insista ca Perdita s` stea mai mult prin preajma lui Tim, sau m`car a lui Quin Spencer, care era inginer sau ceva de genul acesta. – |mi place de domni[oara Ledbury, spuse Perdita ferm. Tim e dr`gu], dar nu m`... – Nu te atrage? Dar ce p`rere ai de Quin? – M-a z`p`cit cu insisten]ele seara trecut`. Noroc c` m-a salvat domni[oara Ledbury. – Recunoa[te c` te sim]i \n siguran]` lâng` cineva care nu te atrage fizic. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 151 – Nu vreau s` m` implic \ntr-o leg`tur` sentimental` cu un b`rbat pe care [tiu c` nu-l voi mai vedea niciodat`, spuse Perdita privindu-[i serios prietena. – Nu e vorba de asta. N-ai auzit de expresia „cui pe cui se scoate”? Trebuie s`-]i plac` de un alt b`rbat ca s`-l ui]i pe Blake Hadwyn. Mda. U[or de zis dar greu de f`cut. Sara n-o \n]elegea, degeaba \ncerca ea s`-i explice. Zilele Cr`ciunului treceau repede, avea s` vin` Anul Nou, apoi prim`vara... vara... A[a se scurgea timpul. Perdita se retrase \n camera ei [i \ntinzându-se \n pat rememor` vacan]a care trecuse. Unde era Gunther acum? {i „Spindrift”... ga[ca... fra]ii Derwin... Mallory... Jenny... Blake... – Draga mea, strig` Sara b`tând la u[`, e[ti aici? – Da. – Te caut` Livvie la telefon. Perdita ie[i repede din camer` [i lovindu-se de lambriurile din lemn de pe hol se gr`bi s` coboare la parter. – Livvie! strig` ea \n receptor cu r`suflarea t`iat`. – Bun`, draga mea, spuse Olivia cu glas cald, Cr`ciun fericit. Cum ai petrecut? – Minunat, mul]umesc. Tu? – A fost o nebunie. Abia mi-am revenit. Dar... Tonul ei schimbat o \ngrijor` pe Perdita. – Ce e? \ntreb` ea cu nelini[te \n glas. Ce s-a \ntâmplat? – Am primit plicul cu rezultatele de la examen... – Când? – A doua zi dup` ce ai plecat. M-am hot`rât s`-l deschid. Dar n-am vrut s`-]i stric s`rb`torile... Perdita? – Da, r`spunse ea dup` un moment de t`cere, dându-[i seama c` ve[tile erau proaste. 152 ROSEANNE HUNTER – Te sim]i bine? – Da. – {tiu c` nu-]i dau o veste bun`, dar s` nu uit`m c` ai concurat pe dou`zeci de locuri \mpotriva a dou` sute de participan]i. Competi]ia a fost acerb`. De fapt te-ai descurcat foarte bine. Nu-]i mai lipseau decât câteva zecimi ca s` iei examenul. Po]i s` mai \ncerci [i la anul. – Nu, nu vreau! spuse Perdita cu hot`râre. {tiam c` nu voi lua examenul. Am sim]it... – Nu fi sup`rat`, draga mea. Nu merit`. O s` rezolv`m noi cumva. Când te \ntorci acas`? – Nu [tiu. Sara vrea s` r`mân pân` dup` Anul Nou. Te superi? – Deloc! Cred c`-]i va prinde bine o vacan]` prelungit`. {i s` nu disperi, nu e sfâr[itul lumii. Dup` ce terminar` conversa]ia, Perdita r`mase cu privirile \n gol. |i era ru[ine pentru gândurile rele pe care le avusese pentru de mama sa vitreg`. Livvie era o femeie de treab`. |i d`duse vestea cât mai delicat cu putin]`. |ncercase s-o protejeze. {i n-avea nici o obliga]ie. |n fond nu erau rude de sânge. Olivia ar fi putut s`-[i vad` de via]a ei. Dar numai dac` l-ar fi l`sat pe Blake \n pace! – Ce e, drag`? \ntreb` doamna Ledbury din spatele ei. Parc` ai v`zut o fantom`. Ai p`]it ceva? – Am c`zut la examenul pe care l-am dat la Cambridge. – Of, Doamne, spuse buna domni[oar` \mbr`]i[ând-o. |mi pare r`u. – Nu, a fost vina mea. Nu m-am concentrat suficient. M` gândeam la altceva. – Trebuia s` fii mai atent`. De examenul acesta depindea viitorul carierei tale. – {tiu, dar vede]i... ACEA VAR~ A RENUN}~RII 153 – {tii ceva? o \ntrerupse domni[oara Ledbury. Las`-m` s`-]i preg`tesc ni[te sandvi[uri. A[teapt`-m` \n salon. N-ar fi prudent s` te vad` toat` lumea a[a, [i s` \nceap` s`-]i pun` \ntreb`ri. Perdita o ascult` [i o a[tept` cuminte \n salon pe domni[oara aceea amabil`. Dup` cinci minute aceasta ap`ru cu o tav` plin` cu sandvi[uri [i un ibric cu cafea. |ntr-o or`, f`r` s` fie deranjate de nimeni, Perdita \i povesti \ntreaga istorie a vie]i ei. – De ce m-a]i l`sat s` vorbesc atâta? \ntreb` Perdita ru[inat`, dându-[i seama cât vorbise. – O s` m` r`zbun, fii f`r` grij`. O s`-]i povestesc [i eu via]a mea. |nc` o or` trecu, dar Perditei i se p`ru mult mai interesant de data asta. – Voi pleca \n Grecia la sfâr[itul lui ianuarie, spuse domni[oara. Voi zbura cu avionul pân` la Atena [i de acolo voi lua un vapor care m` va duce pe insule. Pân` atunci portocalii vor \nflori \n Rhodos. Prim`vara insulele sunt deosebit de interesante pentru un botanist. Apoi voi pleca spre Liban. Abia a[tept s` ajung acolo. Ochii Perditei str`lucir` de \ncântare imaginându-[i peisajele din locurile acelea complet necunoscute ei. – Ce-ar fi s` m` \nso]e[ti? \ntreb` dintr-o dat` domni[oara Ledbury. * * * 154 ROSEANNE HUNTER Când Leonora Ledbury \[i punea ceva \n cap, nimic n-o mai oprea. Pân` a doua zi reu[i s-o conving` pe Perdita c` singurul r`spuns la problemele lor era acea c`l`torie. Domni[oara avea nevoie de cineva care s` [tie s` scrie la ma[in`, dar [i s` cunoasc` destul de bine limba latin`. {i-i oferea \n schimb nu numai costul c`l`toriei, cazarea, mâncarea, dar [i ceva bani de buzunar. Afacerea p`rea profitabil` de ambele p`r]i. Imediat dup` aceea domni[oara Ledbury \i telefon` Oliviei ca s`-i cear` permisiunea s`-i invite fiica vitreg` \n acea c`l`torie, de[i Perdita \mplinise optsprezece ani [i, teoretic, putea s` ia decizia de una singur`. A treia zi dup` Anul Nou Perdita plec` acas`, fericit` c` avea planuri noi [i interesante pentru viitor. Când ajunse la Londra Olivia nu era acas`. {i, plictisindu-se, dup` ce-[i despachet` bagajele, descoperi ni[te c`r]i po[tale din Bahamas care-i erau adresate. Devor` cu \nfrigurare rândurile [i-[i d`du seama c` erau de la Mallory. Sperase s` fi fost Blake... Dar se bucura c` tân`rul \ngrijitor \i ducea dorul. {i era furioas` pe Olivia c` nu-i spusese la telefon c` primise c`r]i po[tale de la cineva. Perdita nu se mai gândea la examenul pe care-l pierduse. A[tepta cu emo]ie ziua plec`rii \n c`l`torie. Spera ca astfel s`-l uite mult mai u[or pe Blake. |n sfâr[it diminea]a zilei mult-a[teptate sosi. Olivia \i ur` drum bun [i, spre u[urarea Perditei, nu-i d`du prea multe sfaturi p`rinte[ti. |ncepuse s` aib` \ncredere \n discern`mântul ei. Ba, mai mult, Perditei i se p`ru c` Olivia era chiar bucuroas` s-o vad` plecând. Probabil c`-l a[tepta pe Blake. Perdita lu` trenul spre Halcombe, acolo unde \ntr-o cas` \n stil victorian, locuia domni[oara Ledbury. Spre dezam`girea Perditei, nu plecar` imediat. Domni[oara Ledbury mai avea câteva probleme de rezolvat. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 155 |n prima zi o rug` s`-i transcrie la ma[in` o list` interminabil` de obiecte indispensabile \n c`l`torie. A doua zi se plimb` prin ora[ \mpreun` cu gr`dinarul, Micke. Acesta trebuia s` fac` ni[te comisioane. Domni[oara Ledbury le promisese unor prieteni câ]iva buta[i de plante rare [i nu voia s` plece \nainte s`-[i onoreze promisiunile. |n a treia zi Perdita se duse la bibliotec`, cu o list` de c`r]i pe care trebuia s` le \mprumute \n vederea studiilor botanice. |n a patra zi domni[oara Ledbury \[i aminti c` trebuia s` fac` ordine \n pod ca s` doneze echipei locale de cerceta[i ni[te obiecte de care nu mai avea nevoie. Se p`rea c` ziua plec`rii se amâna la nesfâr[it. – Mâine ne vom stabili itinerariul, o anun]` \n sfâr[it domni[oara. Abia a[tept s` plec`m. De obicei c`l`toresc singur` [i obi[nuiesc s` \nchiriez o ma[in`. Tu [tii s` conduci? – Nu, din p`cate. – Nu-i nimic. M` descurc singur`. Am f`cut-o de atâtea ori... Mike, mi s-a p`rut c` a sunat cineva la u[`. – Vi s-a p`rut, spuse Mike \n timp ce uda cu aten]ie florile dintr-un ghiveci. – Bine. Unde r`m`sesem? Ah, da, la condus. }i-ar pl`cea s` \nve]i s` conduci? – Da. La nebunie! exclam` Perdita cu entuziasm. Firea vesel` a domni[oarei Ledbury era molipsitoare. – Atunci te voi \nv`]a eu... Dar \nchide]i u[a aia, m` trage curentul! strig` ea privind spre intrare. Perdita \ntoarse capul [i \nghe]`. |n pragul u[ii st`tea... Blake Hadwyn! Visa? |nnebunise? Blake nici n-o b`g` \n seam` [i apropiindu-se de domni[oara Ledbury o \mbr`]i[` cu c`ldur`. – Sper c` n-ai de gând s-o iei pe tân`ra aceasta \ntr-o c`l`torie nebuneasc` de-a ta prin Orientul Mijlociu. 156 ROSEANNE HUNTER – De ce nu? Dragul meu Blake, ce surpriz` mi-ai f`cut! Mi s-a p`rut mie c` am auzit c` ai sunat la u[`. Ai v`zut, Mike? – Am v`zut, domni[oar`, zâmbi gr`dinarul. |mi pare r`u. Dar [ti]i c` domnul Hadwyn are chei. – Leonora, e[ti convins` c` vrei s-o iei pe domni[oara Perdita \n c`l`toria asta? Nici m`car n-o cuno[ti. O s`-]i fac` zile grele, \]i spun eu, c` sunt p`]it. – Stai a[a! exclam` Perdita ridicându-se \n picioare. Cum \ndr`zne[ti s` vii aici [i s` ne spui nou` ce s` facem? Nu e treaba ta, nu te amesteca. – Ba este. Sau va fi. {i dac` Leonora ar [ti ce... – Cum \ndr`zne[ti? {i cu ce drept vii tu [i dai buzna aici? – Suntem prieteni, draga mea, surâse enigmatic Blake. – Sper c` r`mâi la cin`, spuse domni[oara Ledbury. – Depinde. – E[ti \n trecere? – Trebuie s` clarific ceva. Leonora, a[ vrea s` stau de vorb` cu Perdita, dac` nu te superi. – Cum s` m` sup`r? Dar s` v` fac un ceai. Domni[oara Ledbury se ridic` din fotoliu [i se \ndrept` spre buc`t`rie, f`cându-i cu ochiul Perditei. Ce mai \nsemna [i asta? – De ce ai venit aici? \ntreb` ea dup` câteva clipe chinuitoare de t`cere. – Pentru c` trebuia s` aflu ceva. – Ce anume? \ntreb` ea amar. – Cred c` [tii bine. – {tiu doar c` ai dat buzna \n casa asta [i ai \nceput s` m` vorbe[ti de r`u \n fa]a domni[oarei Ledbury. – Las-o pe domni[oara Ledbury. {i nu mai fi a[a ]epoas`. Vreau s` nu-]i mai ascunzi latura sentimenal`. Vreau s`-mi ar`]i ce sim]i cu adev`rat pentru mine. ACEA VAR~ A RENUN}~RII 157 – Latura sentimental`? De unde [ii tu c` am o asemenea latur`? {i ce crezi tu c` simt pentru tine? – Mi-ai demonstrat acum câteva luni. {i de atunci nu mai am lini[te. Cel mai mult m-a deranjat c` nu mi-ai trimis nici m`car o carte po[tal` de Cr`ciun. – Eu? Dar tu de ce nu mi-ai r`spuns la scrisoare? {i puteai s`-mi urezi baft` la examen când ai venit ast`-toamn` la Londra! – {tiu, [tiu. Am fost nesim]it. Dar am f`cut-o pentru c`... Dar o s` ajungem [i la asta. Am avut motive bine \ntemeiate. – Adic` ai descoperit c`-]i place de Olivia! De ce nu recuno[ti deschis? – |nc`p`]ânat` mic` [i proast` ce e[ti! Am \ncercat s` m` \nt`resc. Nu suportam ideea de a m` c`s`tori cu o pu[toaic` de optsprezece ani. {i n-am vrut s` recunosc cât de mult te iubeam. Nu [tiu ce m` f`ceam dac` nu-mi trimitea Olivia din când \n când informa]ii despre tine. Cred c` cedam mai repede. Dar când am aflat c` te preg`te[ti s` pleci \n Orientul Mijlociu... Trebuia s` te g`sesc! – Blake, [opti Perdita ame]it`, s` nu-mi spui c` asta e o alt` lec]ie de via]`... N-a[ mai suporta. El \ntinse \ncet mâna [i-i mângâie obrazul fin, zâmbind trist. – Crezi c` b`team atâta drum doar pentru asta? Perdita \ncepu s` tremure. – }i-e frig? \ntreb` el grijuliu sco]ându-[i haina de pe el [i punându-i-o pe umeri. E mai bine a[a? Perdita scutur` din cap nereu[ind s` scoat` nici un sunet. – {i ce e prostia aia cu Olivia? – Credeam c` o iube[ti... [opti ea. – Am iubit-o. Dar dup` ce s-a c`s`torit cu tat`l t`u mi-a devenit o prieten` bun` [i atât. De unde ]i-a venit ideea c` a[ fi \ndr`gostit de ea? 158 ROSEANNE HUNTER – Nu [tiu... Am observat c` de când a discutat cu tine \n seara aceea, \nainte s` plec`m de pe insul`, Olivia a devenit mult mai lini[tit`, fericit` chiar. {i nu m` \n]elege gre[it, vreau s` fie fericit`. Faptul c` a fost c`s`torit` cu tat`l meu nu m` face atât de egoist` \ncât s`-i cer s` nu se mai rec`s`toreasc` niciodat`. Dar de Hugo pur [i simplu nu-mi pl`cea. Sim]eam ceva... – Ai sim]it bine. Acum pot s`-]i spun adev`rul f`r` s` comit vreo indiscre]ie. Hugo nu e genul de b`rbat care s` se c`s`toreasc`. Dar din p`cate Livvie [i-a dat seama cam târziu ce fel de b`rbat este. Avea trei amante, nu una! – {tiam eu ce fel de om e Hugo! se strâmb` Perdita cu dezgust. {i i-am spus Oliviei, dar nu m-a ascultat. {tiam c` Hugo [i... – {i ce? – {i... Jenny, spuse Perdita mu[cându-[i buzele. – Care Jenny [i ce-i cu ea? – {tiam c` Jenny [i Hugo sunt aman]i. – Dar care Jenny? – Jenny, cânt`rea]a de la petrecerea fra]ilor Derwin. Imposibil s` nu-]i mai aminte[ti de ea. {tii câte nop]i n-am dormit imaginându-mi c` e prietena ta? – Prietena mea? Jenny era o târf`. – Dar de ce ai stat cu ea \n seara aceea? – Am stat cu ea pentru c` aveam un chef nebun s` fac dragoste cu tine, iar asta era imposibil. – Serios? \ntreb` Perdita nevenindu-i s`-[i cread` urechilor. – Da. Am preferat s` stau cu o târf` decât s` te... pâng`resc pe tine. – S` m`...? S` nu-mi spui c` te-ai culcat cu... – Sincer s` fiu... am vrut. Dar n-am putut. Dac`-]i aminte[ti bine, n-am stat prea mult cu ea. Când o s` \ncepi s` ai \ncredere \n mine, iubita mea? ACEA VAR~ A RENUN}~RII 159 Blake o strânse \n bra]e [i o s`rut` p`tima[. Perdita \[i pierdu capul. Doamne, dac` ar fi [tiut ea c` lucrurile aveau s` ia o asemenea \ntors`tur`... – Dar mai am o rug`minte, draga mea. Po]i s` renun]i la visele de carier`, la Livvie [i la c`l`toria cu domni[oara Ledbury? – Cum? De ce? – Am alte planuri pentru tine. Vreau s` te ajut s` devii o mare scriitoare. – Nu pot, Blake, i-am promis... Dac` m` rugai mai devreme... Trebuie s` plec`m poimâine. – |i voi spune chiar eu. O s` \n]eleag`. – E cam târziu. Nu, imposibil. Vai, Blake, de ce n-ai venit mai devreme? Ce-o s` ne facem? Domni[oara Ledbury n-o s` m` ierte niciodat`. – Ba da. E o femeie foarte de treab`. Ai \ncredere \n mine? Las`-m` s` discut eu cu ea. – Vorbe[ti serios? – Foarte serios. Acum, ca s` ne sp`l`m p`catele, o s-o facem fericit` anun]ând-o c` e prima persoan` care afl` c` ne vom c`s`tori. {i cred c` ar fi frumos din partea noastr` s-o invit`m la nunt`... Sfâr[it