PRACTICA TESTAMENTARĂ - jurisprundență română 1862-2002

PRACTICÃ TESTAMENTARÃ ISBN 973 - 8378 - 21 - 4 Copyright © 2003 Editura ROSETTI Practicã testamentarã Dr. Mircea Dan Bocºan Toate drepturile sunt rezervate Editurii ROSETTI. Drepturile de distribuþie aparþin în exclusivitate Editurii ROSETTI. Editori: Marian Florescu Cristian Dumitrescu Redactori: Marian Florescu ªtefan Naubauer Tehnoredactor: Carmen Dumitrescu Editura ROSETTI: Bucureºti, str. Ion Brezoianu, nr. 9, ap. 6, sector 5 Redacþie :
314.77.81 Distribuþie :
314.77.82, 0723.17.91.73 dr. Mircea Dan Bocºan Practicã testamentarã – jurisprudenþã românã 1865-2002 – Ediþia a II-a Bucureºti, 2003 PREFAÞà la ediþia a II-a Epuizarea în câteva luni a primei ediþii ne-a semnalat buna primire de care a avut parte lucrarea noastrã. Acest fapt ne-a încurajat sã o revedem critic ºi sã o completãm, venind astfel în întâmpinarea observaþiilor ºi sugestiilor ce ne-au fost adresate. Ca urmare: - am mai inclus câteva hotãrâri, identificate în ultima vreme. Una din criticile recepþionate a vizat vechimea majoritãþii speþelor din culegere. Am subliniat ºi în Prefaþa primei ediþii faptul cã am asociat douã criterii în efectuarea selecþiei: criteriul calitativ ºi cel al relevanþei tematice. Aplicarea acestora a fãcut ca, din pãcate, sã nu putem reþine decât prea puþine speþe din jurisprudenþa ultimilor 10-15 ani. Culegerile de practicã judiciarã ale curþilor de apel nu publicã decât (prea lapidare ºi uneori deficitare) rezumate; or scopul ce ni l-am propus a fost de a urmãri cât mai in extenso litigiile, pentru a oferi cititorului o imagine cât mai fidelã ºi un model de argumentaþie. În plus, atragem încã o datã atenþia asupra stabilitãþii materiei succesiunilor – ceea ce pãstreazã în actualitate chiar ºi hotãrâri pronunþate în urmã cu peste un veac. – am revizuit unele greºeli ºi inadvertenþe strecurate în prima ediþie ºi am actualizat observaþiile noastre – acolo unde a fost cazul; – pentru modul în care a fost structuratã ºi în care poate fi consultatã lucrarea, trimitem la Prefaþa primei ediþii, inclusã în continuare. Nu am operat vreo schimbare în aceastã privinþã. Sperãm ca ºi a doua ediþie sã satisfacã exigenþele cititorilor ºi mulþumim celor care, cu sugestii ºi critici, ne-au ajutat substanþial la întocmirea ei. Cluj-Napoca, 8 noiembrie 2002 Autorul PREFAÞà la ediþia I Lucrarea d-lui Mircea Dan Bocºan, reprezentant al „noului val” în ºtiinþa juridicã româneascã, este o sintezã a celor mai reprezentative hotãrâri judecãtoreºti în materia testamentului – publicate în revistele de specialitate începând de la punerea în vigoare a Codului civil român ºi pânã în prezent. Unele dintre hotãrâri sunt însoþite de adnotãri ale autorilor contemporani acestora sau, acolo unde este cazul, de observaþii ale autorului culegerii de faþã, care aduc informaþiile necesare la zi. „Practica testamentarã – jurisprudenþã românã 1865-2001” vede lumina tiparului într-un moment în care, mai mult poate ca oricând, învãþãmântul nostru juridic resimte nevoia sincronizãrii la pulsul vieþii sociale reale. Beneficiind de o reglementare mai stabilã, materia testamentelor se poate baza ºi astãzi pe argumentele pe care ºi-au fundamentat soluþiile instanþele de-a lungul timpului. Pierdute în paginile îngãlbenite de vreme ale revistelor de specialitate, unele uitate sau ignorate de juriºtii contemporani, acestea (argumentele) meritau sã fie scoase la luminã ºi puse în valoare. Autorul culegerii, d-l. Mircea Dan Bocºan, este preocupat de trecut (dovadã teza sa de doctorat intitulatã „Testamentul – Evoluþia succesiunii testamentare în dreptul roman”, Lumina lex, 2000) pentru a lumina prezentul (dovadã studiile, articolele ºi adnotãrile consacrate problemelor actuale de drept civil, publicate în revistele de specialitate). Pasionat deopotrivã de istorie dar ºi de dreptul pozitiv actual în materia testamentului, el a gãsit rãgazul ºi concentrarea necesare realizãrii unei opere altruiste ºi generoase de punere în valoare a unor bijuterii ale ºtiinþei dreptului civil, cãrora, aidoma vinului vechi, timpul nu le-a alterat calitãþile. Jurisprudenþa „dupã ureche” fãrã studiul doctrinei este un nonsens, cãci, mai devreme sau mai târziu, cade în imprevizibil ºi arbitrar, iar doctrina fãrã cercetarea atentã a jurisprudenþei este un exerciþiu sterp ºi inutil. Este vorba aºadar de douã pãrþi indivizibile ale unui întreg – Dreptul civil. Repetarea pânã la saþietate a câtorva principii în culegerile de practicã judiciarã recentã publicate la noi ºi sãrãcia argumentãrii acestora (indiferent de nivelul instanþei) este un simptom clar al unei boli grave a gândirii noastre juridice, care nu mai poate fi toleratã. Hotãrârile judecãtoreºti, ca instrumente de aplicare a dreptului, sunt importante atât prin soluþiile pronunþate – ce tranºeazã litigiile într-un fel sau altul, cât, mai cu seamã, prin darul de a convinge raþional cã sunt corecte ºi imparþiale, stingând durabil conflictele ºi reglând astfel viaþa socialã. Dreptul civil este fãrã îndoialã o artã, iar deciziile jurisprudenþiale bine chibzuite sunt, în definitiv, operele care o ilustreazã cel mai bine. Spre deosebire de alte arte însã, care se adreseazã unui cerc mai larg sau mai restrâns de iniþiaþi, dreptul civil se adreseazã într-un fel sau altul organismului social în ansamblul sãu, iar societãþile civilizate moderne, în rândul cãrora vrem cu ardoare sã ne situãm, nu se pot lipsi de aceastã ars aequi et boni. Secretele (resorturile intime) ale acestei arte nu pot fi deprinse fãrã studiul atent al jurisprudenþei semnificative într-un domeniu sau altul. Prin prezenta culegere, materia testamentelor a dobândit un instrument de bazã în acest sens. Adresatã în primul rând studenþilor facultãþilor de drept, poate fi deosebit de utilã ºi practicienilor (judecãtori, notari, avocaþi etc.) confruntaþi în activitatea lor cotidianã cu probleme de genul celor ilustrate prin aceastã lucrare. Sperãm ca aceastã culegere sã fie doar un început, ce va fi urmat de alte lucrãri similare. Cluj-Napoca 15 ianuarie 2002 prof.dr. Dan CHIRICà ARGUMENT Culegerea tematicã de faþã doreºte sã vinã în ajutorul pregãtirii studenþilor ºi al documentãrii practicienilor. Noutatea ei constã în faptul cã opereazã o selecþie a celor mai semnificative litigii în materie, apãrute în jurisprudenþa românã de la 1865 pânã astãzi. Reperele dupã care ne-am ghidat sunt urmãtoarele: 1. Paleta problematicã a fiecãrei speþe sã fie cât mai bogatã. Studentul va putea mai lesne fixa ºi aprofunda noþiunile teoretice în momentul în care le va vizualiza în interacþiunea acestora. Dupã cum pictorul îºi studiazã modelul din diverse unghiuri ºi sub diferite incidenþe ale luminii, în mod similar studentul este bine sã vizualizeze noþiunile în varii ipostaze. Ca urmare, unele probleme se pot regãsi în mai multe speþe. Lecturând deciziile, se va observa cã de fapt repetarea se localizeazã numai la nivelul cuvintelor-cheie: situaþia concretã este mereu alta. În ceea ce îl priveºte pe practician, el va gãsi în culegere precedente jurisprudenþiale de valoare, ce pot constitui mostre de argumentaþie ºi motivare. 2. Am însoþit, în alegerile fãcute, criteriul relevanþei tematice cu cel al eleganþei stilului; prin urmare, am cãutat sã supunem atenþiei acele litigii care au beneficiat ºi de adnotãri ale unor juriºti de seamã. Studentul va fi astfel confruntat cu modele de exprimare, care îi vor stimula gândirea juridicã ºi îl vor ajuta în însuºirea vocabularului de specialitate. Practicianul va întâlni pledoarii ale maeºtrilor barei, soluþii redactate de magistraþi cu experienþã ºi adnotãri bazate pe documentaþii serioase. 3. Acþiunea noastrã se vrea una de recuperare a unei experienþe civiliste de o valoare inestimabilã. Mereu tânãrul nostru cod a strâns în jurul sãu zestrea unui efort intelectual, care o lungã perioadã de timp nu a putut fi valorificat decât în manierã indirectã ºi serios trunchiatã. Ziarele ºi revistele juridice vechi, ce l-au consemnat, sunt greu accesibile studenþilor; practicienii nu au – în mod obiectiv – rãgazul necesar pentru a le consulta ºi nici bibliotecile nu deþin exemplare complete ºi la discreþie. Nu am avea decât de pierdut dacã praful uitãrii s-ar depune pe rezultatele acestor strãdanii. Concomitent, speþele selectate se situeazã în actualitate. Materia succesiunilor în general, a testamentului în particular, este puþin expusã seismelor legislative de conjuncturã; relativa ei stabilitate ne-a permis sã gãsim numeroase jurisprudenþe ce îºi pãstreazã interesul ºi la început de secol XXI. 4. Am observat cã mulþi studenþi se limiteazã la memorarea unor soluþii aplicate la situaþii standard; o micã schimbare a datelor iniþiale îi conduce la eroare. Am optat de aceea pentru o înfãþiºare (pe cât posibil) in extenso a hotãrârilor. În acest fel, expunerea detaliatã a stãrii de fapt ºi a considerentelor de drept oferã rãgazul necesar perceperii ºi aprofundãrii noþiunilor teoretice; lectura rezumatelor de practicã judiciarã credem cã trebuie sã intervinã abia ulterior, pentru a ajuta la fixarea cunoºtinþelor. Lucrarea noastrã intenþioneazã sã îºi asume (ºi) un rol propedeutic. Am încercat sã decantãm crema practicii (ºi adnotãrilor doctrinare) româneºti în materie, pentru a furniza studentului un model de cum trebuie abordatã o problemã de drept civil. Dupã ce îºi va apropria sensul noþiunilor, dupã ce va dobândi o dexteritate în mânuirea lor, va dispune cu siguranþã de independenþa ºi supleþea unei gândiri critice. 5. În fine, ne-am strãduit sã oferim hotãrâri extrase din cât mai numeroase publicaþii, în intenþia de a sugera varietatea posibilitãþilor de documentare juridicã existente în România. Sperãm, nu în ultimul rând, cã frumuseþea expunerilor ºi eleganþa argumentelor va stimula curiozitatea cititorului ºi îl va face sã meargã direct la sursã pentru a parcurge ºi alte materiale. Referitor la metoda urmatã, ne-am permis uneori sã aducem la zi exprimarea unor hotãrâri ºi adnotãri mai vechi, acordând-o cu normele gramaticale contemporane. Ne-a preocupat însã pãstrarea stilului autorilor – mai ales cã mireasma vremurilor trecute face de multe ori mai agreabilã lectura. Unele hotãrâri 8 Mircea Dan BOCªAN trimit la norme juridice abrogate; am efectuat în fiecare caz cuvenitele precizãri clarificatoare. Am reformulat – unde am crezut necesar – cuvintele-cheie. În fine, completãrile ºi intervenþiile noastre pe textele originale sunt marcate cu
, ,  etc. ºi se regãsesc la finele fiecãrei speþe. Pentru consultarea culegerii, cititorul trebuie sã apeleze la tabla alfabeticã pe materii (Anexa I) sau/ ºi la cea a textelor citate (Anexa II). Speþele sunt aºezate în ordine cronologicã, dar repetãm: intenþia noastrã a fost de a scoate la ivealã cele mai semnificative rezolvãri jurisprudenþiale, pe cât posibil în forma lor originalã – nu de a disloca tematic (în genul „speþa ºi problema”) sau didactic (în ordinea de tratare a manualelor universitare) problemele respective. În încheiere, sperãm cã lucrarea noastrã va fi un instrument de lucru util pentru studenþii facultãþilor de drept; dacã ºi practicienii o vor gãsi folositoare, autorul va fi mai mult decât rãsplãtit. Cluj-Napoca, ianuarie 2002 Autorul Lista de abrevieri al. art. BCAp. Bul. C.Ap. C.civ. C.civ.fr. CD C.fam. c.j. C.pr.civ. Cas. Cass. Cas. SU civ. col.civ. coord. Cur.Jud. D DH DL DP dec. Decr. Dr. ed. FHI fr. Gaz.Pal. I.D.R. it. JN Jur.Gen. Jur.Rom. L LP M.of. PR PS RRD S sqq. sent. sp. SUBB t. TS Trib. Trib.jud. Trib.reg. urm. v. vol. = aliniat(-ul) = articol(-ul) = revista „Buletinul Curþilor de Apel” = „Buletinul deciziunilor Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie” = Curtea de Apel … = Codul civil = Codul civil francez = „Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem” = Codul familiei = cartea de judecatã nr. … = Codul de procedurã civilã = Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie românã = Curtea de Casaþie francezã = Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie românã, Secþiuni Unite = secþia civilã = colegiul civil = coordonator … = ziarul „Curierul judiciar” = revista „ Dalloz. Le Recueil” = revista „Dalloz hébdomadaire” = Decretul-Lege nr. … = revista „Dalloz périodique” = decizia nr. … = Decretul nr. … = ziarul, respectiv revista ”Dreptul” = ediþia = revista „Forum historiae iuris” = francez(ã) = revista „Gazette du Palais” = Înalt Decret Regal = italian(ã) = revista „Justiþia Nouã” = revista „Jurisprudenþa Generalã” = revista „Jurisprudenþa Românã” = Legea nr. … = revista „Legalitatea Populara” = Monitorul oficial al României = revista „Pandectele Române” = revista „Pandectele Sãptãmânale” = „Revista românã de drept” = revista „Recueil Sirey” = et sequens = sentinþa nr. … = speþa nr. … = revista „Studia Universitatis Babeº-Bolyai, series Iurisprudentia” = tomul = Tribunalul Suprem = Tribunalul = Tribunalul judeþean (judeþului)… = Tribunalul regional … = ºi urmãtoarea (urmãtoarele) = a se vedea = volumul Bibliografie generalã pentru problemele ce vor fi expuse: Bibliografia de mai jos nu este una exhaustivã. Am socotit inutil, þinând seama de obiectivul ce ni l-am fixat în „Argument”, sã încãrcãm lista – astfel cã am reþinut numai titlurile mai cunoscute ºi relativ accesibile. Trimiteri mai detaliate pot fi gãsite în lucrãrile indicate mai jos, precum ºi în cele din cuprinsul notelor ce acompaniazã hotãrârile judecãtoreºti redate în culegere. a) Tratate, monografii, cursuri (titlurile sunt însoþite de abrevierile ce vor fi folosite pe parcursul lucrãrii) A l e x … D. Alexandresco, Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român…, ed. a 2-a, Socec, Bucureºti, vol. IV.1 (1913) ºi IV.2 (1914) C a n t a c u z i n o … M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Craiova, 1921 (sau ed. a 2-a, apãrutã sub titlul Curs de drept civil, Ramuri, Craiova, f.a.) G.A. … H. Capitant, Les grands arrêts de la jurisprudence civile, vol. I, Dalloz, Paris, 2000 C h i r i c ã … D. Chiricã, Drept civil. Succesiuni, Lumina lex, Bucureºti, 1996 ºi 1999 C h i r i c ã – mss. … D. Chiricã, Drept civil. Succesiuni ºi testamente, manuscris, 2002 D e a k … Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Actami, Bucureºti, 1999 E l i e s c u … M. Eliescu, Moºtenirea ºi devoluþiunea ei în dreptul RSR, Academiei, Bucureºti, 1966 G r i m a l d i … M. Grimaldi, Droit civil. Les libéralités, Litec, Paris, 2000 HRB … C. Hamangiu, I. Rosetti-Bãlãnescu, Al. Bãicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, ed. D. Rãdescu, All, Bucureºti, 1998 P l a s t a r a … G. Plastara, Curs de drept civil român, vol. III, Cartea Româneascã, Bucureºti, f.a. RC … H. Rolland, M-F. Callu, Droit des libéralités, Ellipses, Paris, 2000 RB … I. Rosetti-Bãlãnescu, Al. Bãicoianu, Drept civil român. Studiu de doctrinã ºi de jurisprudenþã, vol. III, Socec, Bucureºti, 1948 TL … Fr. Terré, Y. Lequette, Droit civil. Les succesions. Les libéralités, Dalloz, Paris, 1997 b) Culegeri de practicã judiciarã C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, Socec, Bucureºti, vol. II, VI, VII M. Mureºan, J, Kocsis, Praxis – Succesiuni, Cordial lex, Cluj-Napoca, 1996 C. Toader, Exerciþii practice pentru dreptul civil: contracte speciale; succesiuni, Actami, Bucureºti, 1996 C. Turianu, Cr. Turianu, Moºtenirea ºi împãrþeala ei. Practicã judiciarã adnotatã, ªansa, Bucureºti,1998 c) Periodice „Buletinul Curþilor de Apel”, Bucureºti, 1924-1940 „Buletinul deciziunilor Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a României”, Bucureºti, 1862-1946 „Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem”, Bucureºti, 1952-1988 „Dalloz. Le Recueil”, Paris, 1825 sqq. „Dreptul” (ziarul), Bucureºti, 1871-1916 ºi 1918-1943 „Dreptul” (revista), Bucureºti, 1990 sqq. „Curierul judiciar”, Bucureºti, 1892-1916 ºi 1919-1948 „Juris-Classeur périodique. Ed. G. La semaine juridique”, Paris, 1926 sqq. „Jurisprudenþa generalã”, Bucureºti, 1923-1946 „Jurisprudenþa Românã” 1912-1940 „Justiþia nouã”, Bucureºti, 1948-1966 „Legalitatea Popularã”, 1948-1962 „Pandectele Române”, Bucureºti, 1921-1948 ºi 2000 sqq. „Revista românã de drept”, Bucureºti, 1967-1989 „Revue critique de jurisprudence belge”, Bruxelles, 1947 sqq. „Revue trimestrielle de droit civil”, Paris, 1902 sqq. „Rivista trimestriale di diritto civile”, Padova, 1955 sqq. „Studia Universitatis Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1955 sqq. ATENÞIE! Comparaþi cu Observaþia aferentã! 1 Succesiunea Iordache Ciupagea TESTAMENT – Legat sub condiþie de a nu „zãlogi ºi vinde” lucrul legat – Legat de uzufruct – Legat al plinei proprietãþi – Dacã existã substituþie fideicomisarã – Art. 803 C.civ. Trib. Ilfov II, sent.civ. 1783/ 1 decembrie 1880 Obligaþia impusã unui legatar – prin testamentul care-l instituie în aceastã calitate – de a nu „zãlogi ºi vinde” lucrul legat, „spre a rãmâne din copil în copil”, nu conþine o substituþie prohibitã în sensul art. 803 C.civ., deoarece legatarul rãmâne stãpân sã dispunã de lucrul legat prin orice alt mod de înstrãinare. No. 1783. – Dna Ana Þuiculescu a fãcut opoziþie contra sentinþei Nr. 1314, din 1880, prin care i s-a respins, ca nesusþinutã, acþiunea intentatã contra fiicei sale Paulina Capeleanu ºi a soþului sãu Gr. Capeleanu, acþiune care tindea la anularea testamentului lãsat de rãposatul Iordache Ciupagea, sau, cel puþin, sã se recunoascã judecãtoreºte cã Ioan Þuiculescu n-a avut decât un simplu drept de uzufruct asupra caselor din suburbia Dobroteasa ºi asupra moºiei Popeasca-Ciupagea, ºi, în consecinþã, d-na Paulina Capeleanu sã fie obligatã a restitui posesia ºi proprietatea caselor ºi a moºiei, fãcând toate rezervele pentru veniturile ilegal percepute pânã în momentul introducerii instanþei etc. La înfãþiºarea ce a avut loc, s-a prezentat oponenta în persoanã, asistatã de dl. avocat C. Boerescu, iar defendorii prin dnii avocaþi C. Dissescu ºi N. Fleva. TRIBUNALUL, Având în vedere acþiunea d-nei Ana Þuiculescu, de a se anula, faþã cu fiica sa Paulina, testamentul rãposatului Iordache Ciupagea, sau, cel puþin, sã se recunoascã cã Ioan Þuiculescu n-a avut decât un simplu drept de uzufruct asupra caselor din suburbia Dobroteasa ºi a moºiei Popeasca-Ciupagea, ºi, în consecinþã, sã restituie posesia ºi proprietatea caselor ºi a moºiei, fãcând toate rezervele pentru veniturile ilegal percepute ºi pentru pagubele sãvârºite la pãdure ºi altele, asemenea pentru porþiunea reclamantei rezervatã în patrimoniul tatãlui sãu Iordache Ciupagea, la caz când s-ar respinge acþiunea. Având în vedere concluziile ambelor pãrþi; Având în vedere cã reclamanta susþine cã, prin testamentele din 1856 ºi 1863, pãrintele sãu legitim Iordache Ciupagea a legat fiului d-sale Ioan Þuiculescu numai uzufructul moºiei Popeasca-Ciupagea, din judeþul Vlaºca, ºi al caselor din suburbia Dobroteasa deducând aceasta din termenii legatului cuprins în art. 9 din testament cã „nu le poate nici zãlogi, nici vinde, pentru ca sã rãmânã din copil în copil” ºi din comparaþia art. 9 cu art. 10, 11 ºi 12, în care se cuprind alte legate unde se vede intenþia testatorului clar cã leagã plina proprietate; cã în cazul când s-ar crede cã s-a legat plina proprietate, atunci este o substituþie prevãzutã de art. 803 C.civ., care nu este permisã, ºi dispoziþia cautã prin urmare a fi socotit ca neavenitã. Considerând cã din cuprinsul art. 9 din testament reiese mai întâi cã ideea principalã a testatorului, a fost de a institui un legatar de sex bãrbãtesc care sã înlocuiascã pe rãposatul sãu fiu Ioan Þuiculescu, sã-i poarte el ºi urmaºii lui numele de Ciupagea; cã desemnând de legatar pe nepotul sãu de fatã Ioan Þuiculescu, unicul de sex bãrbãtesc în familie, spre a-l alipi mai mult de numele de Ciupagea ce urma sã poarte, îi lasã moºia Popeasca-Ciupagea ºi casele din suburbia Dobroteasa; cã a fost preocupat de aceastã idee, reiese din contextul ambelor testamente, deoarece legatul lui Ioan Þuiculescu este cel principal ºi mai important decât toate; cã testatorul a cãutat sã interzicã a zãlogi ºi a vinde în scopul cã prin aceste mijloace de înstrãinare legatarii n-ar fi putut impune 12 Mircea Dan BOCªAN vânzãtorului condiþia de a purta numele de Ciupagea, pe când prin celelalte mijloace de înstrãinare, cum de exemplu ar fi donarea sau testarea, putea impune condiþiile ce i-ar fi convenit; cã astfel fiind, nici nu poate fi vorba de a i se fi legat uzufructul. Considerând cã dacã am presupune cã testatorul n-a fost preocupat de ideea enunþatã mai sus urmeazã oare a se conchide cã vorbele „nu poate zãlogi, nu poate vinde, pentru ca sã rãmânã din copil în copil” trebuiesc înþelese cã lui Ioan Þuiculescu nu i s-a legat decât uzufructul celor imobile? Nu; mai întâi cã zãlogirea ºi vinderea sunt numai moduri speciale de înstrãinare ºi astfel putea sã le facã donaþie, putea sã le schimbe, putea sã le dea dotã oricui; ºi al doilea, condiþia de a rãmâne din copil în copil este un deziderat, un sfat pãrintesc, care este facultativ de a executa sau nu. Considerând cã din compararea termenilor folosiþi de testator în art. 9, cu acei din art. 10, 11 ºi 12, pe care reclamanta îi recunoaºte ca conþinând legate de plinã proprietate, nu existã absolut nici o diferenþã nici în literã nici în sens; aºa, art. 9: „Las toate acestea pentru îmbunãtãþirea soartei orfelinei” etc.; art. 11: „Le las pentru mãritiºul nepoatei Polixenia” etc. Considerând cã dacã testatorul ar fi avut în minte a lega uzufructul, apoi s-ar fi exprimat ca în art. 12 din testament, la fine: „sã se bucure de rodul moºiei ºi al casei”, termeni care exprimã exact ideea de uzufruct. Considerând cã lui Þuiculescu legându-i se partea cea mai importantã din avere, testatorul i-a impus ºi sarcinile cele mai grele, însã cu condiþia ca sã le achite cu din venitul moºiei, ºi aceasta foarte logic pentru testator, deoarece dacã l-ar fi obligat a le achita cu fondul însuºi, atunci i-ar fi dat cu o mânã ºi i-ar fi luat cu alta; cã din contrã aceastã dispoziþie confirmã ºi mai mult interpretarea în sensul plinei proprietãþi decât de uzufruct; cã, pe lângã toate acestea, reclamanta, cu ocazia trimiterii în posesie a Dnei Paulina Capeleanu, a susþinut atât înaintea Tribunalului Ilfov, secþ. I civilã, cât ºi la Curtea de apel din Bucureºti, cã legatul e relativ la plina proprietate, despre care Curtea, într-un considerent al hotãrârii sale, confirmã aceastã concluzie în parte; cã, astfel fiind, primul motiv este nefondat. Considerând deci cã adevãrata interpretare a legatului fiind în sensul plinei proprietãþi, urmeazã a se ºti care este sensul condiþiei de a nu zãlogi ºi vinde ºi sã rãmânã din copil în copil, dacã constituie o substituþie prohibitã. Considerând cã primul element substanþial al unei substituþii fideicomisare este sarcina sau obligaþia juridicã pentru întâiul succesor de a conserva plina proprietate ºi a o transmite la moarte-i celui de-al doilea succesor nãscut sau conceput. Considerând cã obligaþia juridicã de a conserva cuprinde în sine interzicerea absolutã a oricãrui mod de a înstrãina. Considerând cã, în speþã, fiind vorba de vânzare ºi de zãlogire, legatarul este stãpân absolut a dispune dupã celelalte moduri, cã deºi de condiþia de a nu vinde ºi zãlogi este ataºatã altã condiþie „sã rãmânã din copil în copil” aceasta nu înseamnã cã testatorul a desemnat succesori în al doilea rând, care constituie ordinea succesivã în substituþiile prohibite, ci, pur ºi simplu, el a exprimat dorinþa succesiunii naturale ºi legale; cã, în sfârºit, dacã chiar aceastã dispoziþie ar prezenta un dubiu, în interesul circulaþiei la comerþ a bunurilor, nicãieri adaosul: Potius intelligendi actus sunt, ut valeant quam ut pereant, nu ºi-ar gãsi mai bine aplicarea ca în cazul de faþã. Pentru aceste motive, respinge opoziþia fãcutã de Ana Þuiculescu contra sentinþei Nr. 1314, din 1880. Respinge acþiunea intentatã de Ana Þuiculescu contra Paulinei Capeleanu. Semnaþi: C. Fortunatu, C. Tãtãranu. OPINIE SEPARATÃ: Subsemnatul Constantin G. Ionescu, membru, nu mã unesc cu opinia majoritãþii Tribunalului, pentru urmãtoarele considerente: Având în vedere acþiunea intentatã de Ana Þuiculescu, prin care cere ca fiica sa Paulina Capeleanu sã fie condamnatã a-i restitui proprietatea caselor din suburbia Dobroteasa ºi a moºiei Popeasca-Ciupagea; – Având în vedere cã, prin sentinþa acestui Trib. Nr. 1314, din 1880, acea acþiune s-a respins ca nesusþinutã; – Având în vedere opoziþia fãcutã de Ana Þuiculescu contra Practicã testamentarã 13 acelei sentinþe; – Având în vedere cã acea opoziþie este admisibilã fiind datã în termen legal; – Având în vedere cã moºia Popeasca-Ciupagea ºi casele din suburbia Dobroteasa, care au fost ale rãposatului Iordache Ciupagea, tatãl reclamantei, au fost lãsate de acesta lui Ioan Þuiculescu, astãzi decedat, care Þuiculescu, la moartea sa, a fost moºtenit de o parte de sora sa Paulina Capeleanu ºi pentru alta de reclamanta Ana Þuiculescu, mama decedatului Ioan Þuiculescu; – Considerând cã obiectul acþiunii de faþã este ca Ana Þuiculescu sã fie recunoscutã de Tribunal ca singurã proprietarã a ziselor case ºi moºie, ºi sã se ordone Paulinei Capeleanu sã-i restituie acele case ºi moºie; – Având în vedere cã mijlocul pe care reclamanta susþine pretenþia sa este cã testamentul prin care imobilele în chestiune au fost lãsate de Iordache Ciupagea lui Ioan Þuiculescu nu poate conþine decât sau legatul uzufructului acelor imobile sau al plinei lor proprietãþi; cã, dacã conþine legatul plinei proprietãþi, acel legat este nul pentru cã conþine o substituþie prohibitã; cã dacã conþine legatul uzufructului acelor imobile, acum dupã moartea uzufructuarului Ioan Þuiculescu, acel uzufruct stingându-se prin consolidare se reîntoarce împreunã cu nuda proprietate la reclamanta Ana Þuiculescu, singura moºtenitoare legitimã a testatorului Iordache Ciupagea, ºi astfel acele imobile în ambele cazuri trebuie sã fie restituite reclamantei; – Având în vedere cã mijlocul de apãrare al pârâtei Paulina Capeleanu a consistat întru a susþine cã prin testamentul lui Iordache Ciupagea s-a legat lui Ioan Þuiculescu plina proprietate a acelor imobile, iar nu numai uzufructul lor ºi cã acest legat nu conþine nici o substituþie prohibitã, adãugând cã nici nu se mai poate susþine astãzi ideea cã acel testament ar conþine în favoarea lui Ioan Þuiculescu un legat de uzufruct, deoarece aceastã chestiune este definitiv judecatã prin decizia onor. Curþii de Apel din Bucureºti, secþ. I, Nr. 317 din 1878, prin unul din considerentele cãreia s-a decis cã acel legat are de obiect plina proprietate a acelor imobile; – Având în vedere cã din testamentul lui Iordache Ciupagea, cu data de 30 august 1856, se vede, la art. 9, cã testatorul, dupã ce dã numele sãu de Ciupagea lui Ioan Þuiculescu, apoi adaugã: „Îi las dupã moartea mea ºi moºia Popeasca, din judeþul Vlaºca, ºi casa mea din mahalaua Dobroteasa, ºi biblioteca mea, precum ºi ceasornicul meu de aur cu lanþul lui, însã cu condiþiile urmãtoare: 1. cã el nu are voie nici a zãlogi nici a vinde nici moºia nici casa, ci vor rãmânea din copil în copil atât pentru hrana casei lui ºi a copiilor lui ºi pentru locuinþa în case, ca sã nu umble cu chirie din casã în casã; 2. din venitul moºiei se îndatoreºte a da... (urmeazã oarecare legate particulare); 3. pentru un zapis de 1400 de galbeni cu nume deschis ºi altul de 800 galbeni tot cu nume deschis ce sunt dator afarã, va vinde în tãiere pãdurea Dumbrava ºi va plãti datoria aceasta; 4. fiindcã moºia i-o las cu toate acaretele dupã dânsa ºi casa dupã dânsa, fiind oarecum mobilatã ºi cu douã grãdini, se îndatoreazã ca sã se þinã totdeauna în bunã stare atât casa ºi grãdinile”; – Având în vedere cã din aceastã dispoziþie se vede în mod categoric cã testatorul a dãruit pe deplin ºi pentru totdeauna nepotului sãu Ioan Þuiculescu numele Ciupagea precum ºi toatã armãtura ºi biblioteca sa, ºi ceasornicul sãu de aur cu lanþul sãu, ºi acestea fãrã nici o condiþie, ºi ca sã devinã legatarul plin ºi definitiv proprietar al lor, iar moºia Popeasca precum ºi casele din Dobroteasa nu i le-a lãsat decât sub patru condiþii care restrâng dreptul legatarului asupra obiectului legat ºi care totodatã servesc a indica natura drepturilor ce testatorul a înþeles sã conceadã legatarului asupra obiectului legat; – Având în vedere cã prima condiþie sub care s-a fãcut acest legat este cã legatarul nu are voie nici a vinde nici a zãlogi imobilele legate ºi care nu erau destinate decât sã serveascã familiei legatarului pentru hranã ºi locuinþã; – Considerând cã prin urmare lui Ioan Þuiculescu nu i se lãsase asupra caselor decât dreptul de a le locui „ca sã nu umble cu chirie din casã în casã”, dupã cum zice testamentul, cu alte cuvinte cã el nu avea asupra caselor decât dreptul de a se folosi de fructele lor; cã, asemenea, asupra moºiei dupã testament el nu avea decât dreptul de a se folosi de fructele sale naturale ºi civile, fãrã a o putea vinde sau zãlogi, ceea ce în termenii de atunci însemna fãrã a putea legatarul sã atace proprietatea imobilelor ce i se legau, ci numai a se folosi de acele imobile ºi a le percepe fructele, ceea ce înseamnã cã nu i s-a legat întreaga proprietate a acelor imobile, ci acea proprietate, deducto iure abutendi, adicã rãmânând legatarului numai ius utendi et fruendi; Considerând cã din a patra condiþie impusã de testator legatarului, se vede cã Iordache Ciupagea, când a lãsat lui Ioan Þuiculescu moºia Popeasca cu casele ce se aflã pe dânsa mobilate ºi având douã grãdini, l-a îndatorat sã þinã în bunã stare atât casa cât ºi grãdinile, ceea ce nu este altceva decât obligaþia de a 14 Mircea Dan BOCªAN se bucura de obiectul legat salva rerum natura; – Considerând cã acela care n-are asupra unui obiect ius abutendi, adicã dreptul de a dispune de acel obiect oricum ar voi, ci numai pe acela de a se bucura de obiectul legat ºi a-i percepe fructele fãrã a-i schimba natura ºi destinaþia, nu are asupra acelui obiect decât ius utendi atque fruendi salva rerum natura, ceea ce nu este nimic mai mult decât un simplu drept de uzufruct astfel dupã cum s-a definit uzufructul încã din dreptul roman ºi cum se defineºte ºi azi; – Având în vedere cã din inspecþia celorlalte condiþii impuse de Ciupagea legatarului sãu Ioan Þuiculescu prin art. 9 din testamentul de la 1856, se dovedeºte pânã la evidenþã cã el nu a dat legatarului dreptul decât la venitul imobilelor legate fãrã a ataca câtuºi de puþin nuda lor proprietate, deoarece: 1. prin a doua condiþie ce i-a impus, l-a obligat sã serveascã oarecare mici legate particulare, însã aceste legate îl obligã sã le plãteascã din venitul moºiei, ceea ce era evident în spiritul testatorului care nu înþelegea cã lasã lui Ioan Þuiculescu decât venitul acelor imobile iar nu plina lor proprietate; cã 2. asemenea prin a treia condiþie, când obligã pe legatar sã plãteascã douã înscrise de datorii ale sale în valoare de 2200 galbeni, testatorul se explicã iarãºi de teamã de confuzie ºi impune legatarului obligaþia ca plata celor 2200 galbeni sã nu o facã din fondul averii legate ci anume din produsul tãierii pãdurii Dumbrava, pe care bineînþeles nu o putea vinde legatarul decât în tãiere iar nu în plinã proprietate, pentru cã nici el nu o avea în plinã proprietate; – Având în vedere cã din toate aceste dispoziþii se vede destul de clar cã testatorul Iordache Ciupagea nu a avut intenþia de a lãsa legatarului Ioan Þuiculescu zisele imobile decât pentru a se folosi de dânsele ºi a le percepe fructele fãrã însã a le putea ataca fondul acelor imobile; – Considerând cã, prin urmare, devine ºi mai evident cã Iordache Ciupagea nu a lãsat lui Ioan Þuiculescu acele imobile decât în uzufruct, iar nuda proprietate a acelor imobile a lãsat-o descendenþilor acestui Ioan Þuiculescu; – Considerând cã pârâta Paulina Capeleanu nu poate invoca cu succes decizia Curþii de Apel din Bucureºti, secþ. I, Nr. 317 din 1878, spre a susþine cã este lucru judecat cã imobilele în chestiune au fost lãsate lui Ioan Þuiculescu în plinã proprietate, ºi aceasta pentru douã motive: 1. cã acea decizie a fost dat într-un proces asupra proprietãþii cum e cel de faþã ºi este imposibil a se invoca autoritatea lucrului judecat, nefiind identitate de obiect între ambele procese, mai cu seamã cã este constant în drept cã hotãrârea asupra posesoriului nu poate face lucru judecat spre a tranºa petitoriul, ºi 2. cã dacã acea decizie recunoaºte cã zisele imobile au fost lãsate de Ciupagea lui Þuiculescu în plinã proprietate, aceastã recunoaºtere nu figureazã în dispozitivul acestei decizii, ci numai în motivele ei, or, considerentele unei hotãrâri nu formeazã niciodatã lucru judecat; autoritatea lucrului judecat nu o posedã decât dispozitivul hotãrârilor rãmase definitive; – Având în vedere cã, din momentul ce Ioan Þuiculescu a încetat din viaþã fãrã nici un copil, legatul nudei proprietãþi a devenit caduc ºi, prin urmare, acea nudã proprietate a trecut la erezii legitimi ai testatorului Ciupagea, adicã la fiicã-sa Ana Þuiculescu; – Având în vedere cã, astãzi, uzufructul acelor imobile este stins prin decesul uzufructuarului ºi este consolidat cu nuda proprietate ce se aflã asupra capului reclamantei, care prin urmare rãmâne acum singurã plinã proprietarã a caselor din suburbia Dobroteasa ºi a moºiei Popeasca din districtul Vlaºca; – Având în vedere cã, prin urmare, acþiunea în revendicaþia acelor imobile intentatã de Ana Þuiculescu contra Paulinei Capeleanu, care a fost pusã de justiþie în posesia acelor imobile, este admisibilã. Pentru aceste considerente, subsemnatul sunt de opinie sã se admitã acþiunea intentatã de Ana Þuiculescu contra Paulinei Capeleanu ºi sã se condamne Paulina Capeleanu sã restituie reclamantei moºia Popeasca ºi casa din suburbia Dobroteasa. Semnat: C. Ionescu (sentinþã publicatã în Dr. 1880.213) OBSERVAÞIE: Într-un alt litigiu, instanþa de fond arãta: „Dacã clauzele unui testament sunt obscure ºi dau loc la îndoieli asupra sensului lor, ele trebuie interpretate, cãutându-se voinþa testatoarei ºi adoptându-se sensul care dã un efect testamentului, iar nu acela care l-ar anula, fiindcã e de regulã în aceastã materie cã dispozantul trebuie socotit cã a voit sã facã o dispoziþie valabilã, iar nu una ilicitã sau nulã, ºi ca atare iluzorie. Practicã testamentarã 15 Astfel, din termenii unui testament în care se prevede cã la moartea testatoarei averea sa mobilã ºi moºia sã treacã în stãpânirea soþului, acesta profitã de dânsa cât va fi în viaþã, iar dupã moartea lui toatã averea sã se împartã între douã nepoate ale testatoarei, prin aceastã dispoziþie testatoarea a voit sã înþeleagã cã lasã, din momentul deschiderii succesiunii nuda proprietate a averii nepoatelor sale, cu condiþia ca averea sã nu se împartã decât la moartea soþului uzufructuar; aceastã regulã de interpretare prevãzutã expres de legiuitor în art. 978 C.civ., nu e nici un motiv sã nu se aplice ºi la dispoziþiile testamentare”1 . Instanþa de apel a reþinut în aceeaºi cauzã: „Dacã într-adevãr, atât în limbajul juridic, cât ºi în limbajul uzual, cuvintele de „stãpân” ºi „stãpânire” înseamnã adeseori proprietate ºi proprietar, nu e mai puþin adevãrat cã aceste cuvinte se aplicã de multe ori ºi la drepturi mult mai restrânse, precum la posesiunea, fie cu titlu de proprietar sau cu titlu precar, fie chiar la o simplã detenþiune. […] Obligaþia impusã eredelui instituit de a pãstra ºi remite, caracter esenþial al oricãrei substituþiuni fideicomisare, trebuie exprimatã, desigur, nu în termeni sacramentali, dar sã reiasã în mod virtual ºi neîndoielnic din clauzele testamentului, pentru cã dacã atunci când o îndoialã existã asupra interpretãrii intenþiei testatorului, nu e un motiv suficient care sã valideze testamentul, cu atât mai puþin e un motiv de anulare”2 . Comparând cu speþa nr. 1, observãm cã practica dinaintea primului rãzboi mondial recurgea la o interpretare de acest gen tocmai pentru a evita incidenþa art. 803 C.civ. ºi a menþine testamentele. Recurgerea menþionatã era prudentã, pentru a nu intra în conflict cu regulile de interpretare ale actelor juridice civile: „Orice clauzã testamentarã conceputã în termeni clari ºi preciºi ºi necontrazisã prin alte clauze din testament trebuie luatã aºa precum e, chiar dacã ar fi nulã ºi fãrã efect. Preceptul tras din art. 978 C.civ. nu-ºi poate avea aplicaþiune decât atunci când termenii literali ai testamentului sunt susceptibili de douã interpretãri, iar nicidecum când nu e loc la nici o interpretare. Aºadar, dispoziþia testamentarã prin care se instituie doi legatari în plinã proprietate asupra aceluiaºi obiect, cu obligaþie pentru dânºii de a conserva ºi transmite acel obiect, constituie o substituþie fideicomisarã opritã de lege, iar judecãtorii fondului n-au dreptul prin interpretare sã-i dea un alt caracter contrariu termenilor în care e conceputã aceastã dispoziþie”3 . V. ºi comentariile de la speþa nr. 21 legate de atenuarea aplicãrii art. 803 C.civ. (Puricescu, Paºalega, Titulescu), respectiv adnotarea de la speþa nr. 29. 2 Succesiunea Orãscu - hotãrârea instanþei de fond - decizia pronunþatã în apel, cu opinie separatã
hotãrârea instanþei de fond TESTAMENT – Revocare prin testament posterior – Acþiune în revendicare a unui legat particular, bazatã pe caducitatea legatului – Cerere de sechestru judiciar – Respingere – Art. 920 C.civ. Trib. Ilfov I, sent. 81/ 28 ianuarie 1881 Un testament posterior revocã un testament anterior în toate dispoziþiile ce-i sunt contrare. 1 Trib. Ilfov III, sent.civ. 758/ 16 noiembrie 1910, Cur.Jud. 1911.274. C.Ap. Bucureºti IV, dec. din 1 iunie 1911, Cur.Jud. 1912.246. 3 Cas. I, dec. 377/ 25 noiembrie 1892, Bul. 1892.994. 2 16 Mircea Dan BOCªAN O dispoziþie testamentarã numai atunci se poate considera ca ºi condiþionalã, când condiþia afecteazã însãºi substanþa legatului, adicã atunci când testatorul subordoneazã transmisibilitatea legatului la împlinirea unui eveniment viitor. S-a prezentat pentru reclamanþi d. avocat Eug. Stãtescu, ºi pentru defendori dnii avocaþi G. Vernescu ºi B. Brãtianu. Fotoliul ministerului public ocupat de dl. procuror Paladi. TRIBUNALUL, deliberând: Asupra acþiunii intentatã de doamnele Olga Gigârtu, Zoe Mandrea ºi Ana nãscutã Bãlcescu, prin procuratorul lor N. Mandrea, în contra Dlor Anton Gugiu, minorii Berlescu, Chiriþã Marinovici ºi alþi deþinãtori ºi succesori ai averii rãmasã de la defunctele Alexandrina Nicolaid Orãscu ºi de la fiica acesteia Cleopatra, nãscutã Gugiu, prin care revendicã, în calitate de nepoate de fii ºi erezi ai rãposatei Mariþa Orãscu, moºiile Tãmaºi din districtul Ilfov ºi Boºari-Orãscu din districtul Dâmboviþa, cerând ºi un sechestru judiciar pânã la rezolvarea acestui proces. Având în vedere actele ºi concluziile scrise depuse de ambele pãrþi ºi Ascultând concluziile ministerului public; Considerând cã, în fapt, reclamantele au dovedit prin actele prezentate: 1. cã sunt nepoate legitime ale defunctei Maria Orãscu ºi lãsate de aceasta legatare universale prin testamentul autentic din 10 noiembrie 1871; 2. cã defuncta Maria Orãscu a fost lãsatã legatarã universalã de soþul ei cel de al doilea, Constantin Orãscu, decedat la 5 septembrie 1875, prin testamentul sãu autentic din 3 noiembrie 1871 ºi acela olograf din 31 martie 1872; cã, prin urmare, reclamantele au dreptul atât la universalitatea bunurilor defunctei Maria Orãscu, cât ºi la universalitatea bunurilor transmise acesteia prin testamentele lui C. Orãscu; cã, din aceste bunuri fãceau parte ºi moºiile Tãmaºi ºi Boºari, pe care le revendicã reclamantele, fapt care nu s-a contestat de pãrþile adverse. Având însã în vedere cã, prin testamentul olograf din 7 martie 1873, posterior testamentelor invocate de reclamante, defunctul Constantin Orãscu a dispus de aceste douã moºii în favoarea nepoatei sale Cleopatra Gugiu; cã, astfel fiind, dupã art. 920 C. civ., testamentele anterioare, încât priveºte aceste douã moºii se gãsesc revocate. Considerând cã reclamantele pretind cã legatul acesta a devenit caduc, pentru cã prin testamentul din 1873, Constantin Orãscu lasã aceste moºii ca sã se dea nepoatei sale Cleopatra Gugiu la mãritiºul ei; – cã astfel dar acest legat ar fi condiþional; – cã Cleopatra Gugiu murind înainte de a se mãrita, legatul a devenit caduc, conform art. 925 C.civ. Considerând cã o dispoziþie testamentarã, atunci se poate considera ca fiind condiþionalã, când condiþia afecteazã însãºi substanþa legatului, adicã atunci când testatorul subordoneazã transmisibilitatea legatului la împlinirea unui eveniment viitor; cã aceastã voinþã a testatorului de a suspenda transmiterea proprietãþii legatului pânã la împlinirea evenimentului, trebuie sã fie sau expresã sau sã reiasã într-un mod neîndoios, neechivoc din însãºi natura dispoziþiei testamentului (vezi Demolombe, Vol. V, Donations et Testaments, § 310, pag. 279); cã, prin urmare, totul se reduce a se ºti care a fost voinþa testatorului. Considerând cã, din dispoziþia cuprinsã în testamentul din 1873: „moºia mea Tãmaºi din districtul Ilfov ºi Boºari-Orãºti din districtul Dâmboviþa, ce le am moºtenire de la pãrinþii mei, le las, dupã încetarea mea din viaþã, strãnepoatei mele Cleopatra nãscutã Ioan Gugiu a i se da la mãritiº”, ºi mai departe: „iar la mãritiº i se va constitui ca dotã”, nu rezultã nicidecum cã Constantin Orãscu a înþeles a subordona transmiterea acestui legat la faptul cã nepoata sa Cleopatra se va mãrita, ci a pus acesta ca un termen de plata legatului, cãci deºi vorbeºte de mãritiºul ei, aceasta este numai pentru a arãta întrebuinþarea ce voieºte el sã se dea legatului, iar nicicum pentru a subordona legatul la împlinirea acestui fapt; cã, din contrã, totul dovedeºte cã el a înþeles a transmite acest legat din momentul morþii sale: 1. pentru cã Orãscu zice în testamentul sãu cã dupã încetarea lui din viaþã lasã aceste moºii Cleopatrei, va sã zicã cã aceasta a devenit proprietarã din momentul morþii lui; 2. pentru cã rezervã venitul acestor moºii pentru soþia sa cât va trãi, fapt care putea sã nu concorde cu mãritiºul fetei; cã, deci, Cleopatra avea dreptul la venit chiar înainte de a se mãrita, în caz când soþia Practicã testamentarã 17 testatorului ar fi murit înainte de mãritiºul ei; 3. pentru cã voinþa testatorului a fost ca aceste moºii sã rãmânã în neamul sãu; el dispune de toatã averea dobânditã de dânsul, iar moºiile Tãmaºi ºi Boºari declarã cã le are moºtenire de la pãrinþii sãi ºi le lasã nepoatei sale Cleopatra; cã, cu atât mai mult nu se poate considera ca ºi condiþional acel legat, ci cu termen, cu cât este de principiu cã în testamente ceea ce predominã este voinþa testatorului de a conferi o liberalitate, testamentul fiind un act gratuit; cã prin urmare dispoziþiile lui trebuiesc interpretate potius ut valeant quam ut pereant. Considerând de asemenea cã ºi cererea de sechestru judiciar, Tribunalul o gãseºte nefondatã, cãci pe lângã cã reclamantele nu au obþinut câºtig de cauzã în acþiunea de revendicare, dar încã nu existã nici un pericol pentru dânsele, deoarece înºiºi erezii defunctelor Orãscu ºi Gugiu recunoscuþi de Curtea de apel au stipulat prin convenþiile ce au încheiat de a nu se înstrãina aceste douã moºii pânã la rezolvarea procesului de faþã; cã pericol cu atât mai mult nu poate fi, cu cât erezii nu au dobândit nici chiar punerea în posesie asupra averii în chestiune; cã, astfel fiind, Tribunalul, apreciind, ºi în faþa dispoziþiilor art. 1632 C.civ., nu gãseºte cazul a lua o asemenea mãsurã asigurãtoare. Pentru aceste motive, în neunire cu ministerul public, respinge acþiunea intentatã de Olga Gigârtu ºi alþii contra erezilor defunctelor Alexandrina Orãscu ºi Cleopatra Gugiu, ca nefondatã. Semnaþi: Al. Costescu, A. Marghiloman. (sentinþã publicatã în Dr. 1881.197)
decizia pronunþatã în apel, cu opinie separatã LEGATE – Testament – Determinarea caracterului legatelor – Se face dupã intenþia testatorului – Modalitate – Termen viitor ºi incert – Art. 924 ºi 926 C.civ. C.Ap. Bucureºti II, dec. 24/ 27 ianuarie 1883 Caracterul unor legate cuprinse într-un testament se determinã dupã intenþia ce a avut dispunãtorul când le-a constituit. Nr. 24. – Dnele Olga Gigârtu, Zoe Mandrea ºi Ana Bãlcescu azi Culce, prin procuratorul lor N. Mandrea, au interpretat apel contra sentinþei Tribunalului Ilfov, secþiunea I, cu Nr. 81, din 1881, în procesul ce au cu N. Chiriþã Marinescu, Anton Gugiu ºi alþii. S-au prezentat apelantele prin dnii avocaþi T. Maiorescu ºi M. Korne ºi defendorii prin dnii avocaþi P. Grãdiºteanu, G. Vernescu, B. Brãtianu ºi I. Ralian, fotoliul Ministerului public fiind ocupat de dl. procuror de secþiune M. Zenide. Curtea, deliberând: Având în vedere cã D. N. Mandrea, ca procurator al apelantelor, a acþionat pe moºtenitorii defunctelor Alexandrina Nicolaide ºi Cleopatra Gugiu la Tribunalul Ilfov spre a fi obligate sã delase în deplina proprietate a reclamantelor moºiile Tãmaºii din districtul Ilfov ºi Boºarii din Dâmboviþa, ºi totodatã a se condamna la restituirea veniturilor acestor moºii de la anul 1873 de când le deþin fãrã cauzã. Având în vedere cã pretenþia reclamantelor se bazeazã pe faptul cã defunctul C. Orãscu prin trei testamente, unul autentic din anul 1871 ºi celelalte douã olografe din 1872 ºi 1873, lasã universalitatea averii soþiei sale Mariþa, mama reclamantelor, decedatã, ºi cã deºi C. Orãscu prin ultimul sãu testament din anul 1873, martie 7, lasã aceste douã moºii revendicate strãnepoatei sale de sorã Cleopatra Gugiu în locul a una mia galbeni lãsaþi ei prin cele douã testamente din anii 1871 ºi 1872, acest legat fiind condiþional, a i se constitui dotã la mãritiº, ºi deoarece legatara Cleopatra Gugiu a murit înaintea îndeplinirii condiþiei, legatul a devenit caduc ºi cautã a intra în patrimoniul legatarei universale Mariþa Orãscu, reprezentatã astãzi de reclamante, conform art. 924 C.civ. 18 Mircea Dan BOCªAN Considerând cã, atât dupã jurisprudenþã cât ºi dupã doctrinã, judecãtorul fondului cautã a aprecia dacã intenþia testatorului a fost a lãsa un legat depinzând de o condiþie oarecare, sau dacã legatul este lãsat dupã încetarea din viaþã a testatorului fixându-i-se un termen de predare. Având în vedere cã testatorul C. Orãscu, prin ultimul sãu testament din anul 1873, martie 7, la art. 6 dispune în modul urmãtor: „Moºia mea Tãmaºii ºi Boºarii, ce le am moºtenite de la pãrinþii mei, le las dupã încetarea mea din viaþã strãnepoatei mele Cleopatra Gugiu, a i se da la mãritiº, iar acea una mia galbeni, ce-i prevãzusem în notatul testament, sã nu i se dea, însã pe cât va trãi consoarta mea va dispune de venitul lor, iar la mãritiº i se va constitui ca dotã; iar cealaltã avere a mea miºcãtoare ºi nemiºcãtoare, tot ce se va gãsi dupã moartea mea, o las consoartei mele Mariþa a o stãpâni absolut.” La începutul testamentului, testatorul s-a exprimat în termenii urmãtori: „În anul 1871 am fãcut un alt testament legalizat, prin care fiindcã pentru iertarea pãcatelor mele nu am lãsat nimic a se face milostenii ºi alte faceri de bine, revoc cu acesta acel testament ºi dispun printr-acesta, care este ultima mea voinþã...” Considerând cã din termenii: „Moºia mea Tãmaºii ºi Boºarii, le las strãnepoatei mele dupã încetarea mea din viaþã”, reiese într-un mod manifest cã intenþia testatorului a fost a le lãsa îndatã dupã încetarea sa din viaþã în patrimoniul strãnepoatei sale, rezervând uzufructul soþiei sale; asemenea din termenii „ce l-am moºtenit de la pãrinþi” rezultã cã voinþa sa a fost ca moºiile moºtenite sã rãmânã la rudele lui de sânge, dupã cum era tradiþia ºi uzul ca cãminul sã rãmânã la rude, aceasta se vede ºi din cãinþa ce aratã în ultimul sãu testament. Considerând cã din dorinþa arãtatã de dânsul, sã i se dea la mãritiº, nu rezultã cã mãritiºul a fost o condiþie sine qua non a legatului, deoarece fata fiind în vârstã de numai ºapte ani, nu este probabil nici logic a presupune cã testatorului i-a fost teamã cã fata se va destina la celibat ºi cã scopul legatului a fost a o constrânge a se cãsãtori. Considerând cã termenii „a i se constitui dotã la mãritiº” nu pot fi invocaþi în favoarea reclamantelor, deoarece nu reiese câtuºi de puþin cã testatorul a însãrcinat pe soþia sa a-i constitui dota; din contrã, reiese într-un mod evident cã constituirea dotei a fost lãsatã la cei în drept, adicã ori fata de va fi majorã, ori epitropul ei. Considerând cã din susþinerea testamentului ºi din toatã economia lui nu reiese cã în intenþia testatorului a fost cã, dacã nu se va mãrita Cleopatra Gugiu, aceste legate sã rãmânã soþiei sale. Considerând cã din termenii expreºi ºi preciºi ai testatorului se constatã într-un mod indubitabil cã testamentul anterior este revocat. Considerând cã, din toate aceste circumstanþe, din dezbaterile urmate înaintea Curþii ºi mai cu seamã din textul testamentului, Curtea ºi-a format pe deplin convingerea cã legatul este cu termen, iar nu condiþional, ºi, astfel fiind, moºiile Tãmaºii ºi Boºarii au trecut în patrimoniul Cleopatrei Gugiu din momentul încetãrii din viaþã a uzufructuarei Mariþa Orãscu, în conformitate cu dispoziþiile art. 926 C.civ. În privinþa venitului cerut de apelante: Considerând cã, o datã ce cererea de revendicare a moºiilor în chestiune este respinsã ca nefondatã, virtualmente cautã a se respinge ºi cererea de venit. Pentru aceste motive, în majoritate, ºi în unire cu concluziile Dlui procuror, respinge apelul etc. Semnaþi: Al. Filiti, D. Cuculi, Al. Stoicescu. OPINIE SEPARATÃ: Având în vedere pretenþia apelantelor Zoe Mandrea, Olga Gigârtu ºi Ana Culcer, tinzând a li se recunoaºte dreptul lor de proprietate asupra moºiilor Tãmaºii ºi Boºarii, pe motiv cã aceste moºii le revin cu drept de moºtenire ab intestato de la bunica lor Mariþa Orãscu, care însãºi le moºtenise ca legatarã universalã a soþului sãu Costache Orãscu, mort în 1873. Având în vedere testamentul olograf al defunctului Constantin Orãscu din 1873, martie 7, prin care defunctul, revocând alte douã testamente anterioare, instituie pe soþia sa Mariþa legatarã universalã, lãsând ºi diferite legate particulare. Având în vedere în special art. 7 al acelui testament, care articol decide soluþia litigiului ºi care conþine cele urmãtoare: „Moºiile Tãmaºii ºi Boºarii, ce le am moºtenire de la pãrinþii mei, le las dupã Practicã testamentarã 19 încetarea mea din viaþã strãnepoatei mele Cleopatra nãscutã Gugiu, a i se da la mãritiº, iar acei 1000 galbeni prevãzuþi în testamentul anterior sã nu i se dea; însã, pe cât va trãi consoarta mea, va dispune de venitul lor arendându-le, fãrã a se amesteca nimeni întru nimic, iar la mãritiº i le va constitui ca dotã; iar cealaltã a mea avere miºcãtoare ºi nemiºcãtoare, toatã ce se va gãsi la moartea mea, o las consoartei mele Mariþa a o stãpâni ca stãpânã absolutã fãcând cu dânsa ce va voi”. Considerând cã din cele ce preced ºi din contextul întregului testament, ceea ce rezultã mai lãmurit, fiind date principiile juridice, este cã Costache Orãscu, prin ultima sa voinþã þinând sã rãsplãteascã îngrijirile ºi iubirea ce în timp de treizeci ºi patru ani a primit zilnic de la soþia lui, a instituit-o legatarã universalã, dorind însã în acelaºi timp ca strãnepoata sa Cleopatra Gugiu sã primeascã la mãritiºul ei moºiile Tãmaºii ºi Boºarii ca dar nupþial, în amintirea unchiului sãu. A avut însã grijã defunctul de a exclude pe mama Cleopatrei chiar de la uzufructul acelor moºii, uzufruct ce i-ar fi revenit de drept pentru un timp oarecare, dacã legatul Cleopatrei ar fi fost pur ºi simplu. Cu alte cuvinte, testatorul din averea sa legatã soþiei sale abstrage douã moºii pe care le lasã sub o modalitate oarecare strãnepoatei sale Cleopatra. Considerând cã Cleopatra Gugiu a murit asasinatã înainte chiar de a fi nubilã; cã, în aceastã situaþie, totul se reduce la chestiunea de a se ºti dacã testatorul a voit a face Cleopatrei Gugiu un legat condiþional sau un legat cu termen. Considerând cã testatorul, dispunând cã acele douã moºii sã fie constituite ca dotã Cleopatrei la mãritiºul ei, a subordonat virtualmente existenþa acelui legat la realizarea unui eveniment viitor ºi incert, unui moment al viitorului care putea sosi la o epocã mai mult sau mai puþin îndepãrtatã, dar care putea sã nu soseascã deloc, cum s-a ºi întâmplat în realitate. Considerând cã mãritiºul unei fete nu poate fi considerat ca un termen, adicã ca un eveniment viitor ºi cert, care nu suspendã decât executarea legatului, deoarece mãritiºul, din diferite cauze, putea sã nu se întâmple niciodatã; cã, chiar de am considera mãritiºul legatarei ca un termen, el nu poate fi decât termen incert, ºi atunci încã legatul a devenit caduc prin moartea Cleopatrei înainte de mãritiº, conform principiului dies incertus conditionem in testamentum facit, regulã de drept care decurge din natura chiar a legatului, care totdeauna e presupus fãcut în favoarea legatarului însuºi, iar nicidecum în favoarea erezilor legatarului, cã, astfel fiind, ceea ce rezultã mai logic din testamentul olograf din 1873 este cã defunctul a voit sã instituie pur ºi simplu pe soþie legatarã universalã peste toatã averea lui, exceptând însã moºiile Tãmaºii ºi Boºarii, al cãror uzufruct îl lasã pur ºi simplu tot soþiei, însã a cãror nudã proprietate o lasã strãnepoatei sale Cleopatra Gugiu sub condiþia suspensivã a mãritiºului ei; prin urmare, pânã la acel mãritiº nuda proprietate aparþine tot vãduvei Mariþa Orãscu sub condiþia rezolutorie a mãritiºului menþionat, cãci, dacã nuda proprietate, a acelor moºii ar fi intrat în patrimoniul Cleopatra Gugiu încã de la moartea lui Constantin Orãscu, n-ar mai avea nici un sens expresiile prin care testatorul însãrcineazã pe legatara sa universalã sã constituie acele moºii ca dotã Cleopatrei la mãritiºul acesteia. Considerând cã expresiile: „las dupã moartea mea”, din testament, nu fac decât sã excludã ideea unei donaþii între vii, ºi nu pot rezolva chestiunea dacã legatul e condiþional sau cu termen. Considerând cã, prin moartea legatarei înainte chiar de a deveni nubilã, realizarea condiþiei legatului devenind imposibilã, legatul particular a devenit caduc conform art. 925 C.civ. ºi, prin urmare, de la moartea Cleopatrei Gugiu proprietatea moºiilor Tãmaºii ºi Boºari s-a fixat definitiv în patrimoniul Mariþei Orãscu (sau al erezilor ei). Considerând cã, deºi intimaþii pretind cã, chiar caduc fiind legatul, cele douã moºii însã le aparþin ca moºtenitori ab intestato ai lui Constantin Orãscu; însã nici acest argument nu e întemeiat, deoarece defunctul Orãscu, instituind pe vãduva sa legatarã universalã, a exclus prin aceasta chiar deschiderea succesiunii ab intestato a erezilor nerezervatari: prin urmare, Mariþa Orãscu având vocaþia eventualã a întregii ereditãþi, ea singurã a profitat de caducitatea legatului particular, care nu era decât un element detaºat din ereditate (delibatio haereditatis). Considerând cã argumentul intimaþilor bazat pe predarea acelor douã moºii, fãcutã de bunã voie încã de la 1873 de cãtre tutorele apelantelor legatarei Cleopatra Gugiu, nu are nici o valoare juridicã, deoarece un fapt de rea administrare a unui tutore (oricare i-ar fi fost mobilul), neconstituind un mod 20 Mircea Dan BOCªAN legal de transferare a proprietãþii, n-a putut expropria pe apelante, nici a le modifica patrimoniul lor în privinþa celor douã imobile în chestiune. Considerând cã dacã s-ar pune chestiunea pentru care din pãrþile litigante de astãzi defunctul ar fi avut mai multã afecþiune, adicã, în privinþa acelor douã moºii, pe cine ar fi preferat el între descendentele soþiei sale ºi între rudele colaterale ale strãnepoatei sale, nimeni nu poate rãspunde cu siguranþã. Prin urmare, obiectul litigiului trebuie rezolvat dupã principiile juridice, fiind date expresiile de care s-a servit testatorul ºi cãutând intenþia defunctului în momentul alcãtuirii testamentului. Pentru aceste motive, neputându-se uni cu decizia colegilor noºtri, suntem de opinie se infirma sentinþa Tribunalului ºi a se recunoaºte apelantelor dreptul de proprietate asupra moºiilor Tãmaºii ºi Boºarii. Semnaþi: G. D. Economu, Gr. Petroniu. (decizie publicatã în Dr. 1883.305) OBSERVAÞIE: Asupra speþei mai sus redate ºi a problemei termenului incert în materie testamentarã, se pot consulta: A l e x IV.2, p. 301-303; RB, p. 543 nr. 1381; D e a k, p. 250 nr. 151. O soluþie similarã este cea datã de Cas. I, dec. din 22 februarie 1915, Jur.Rom. 1915, nr. 585. 3 Succesiunea Elena Zâmboviceanu TESTAMENT – Act testamentar netranscris – Opozabilitatea lui achizitorilor posteriori – Erede aparent – Vânzãrile consimþite de dânºii – Nevaliditatea lor – Îmbunãtãþiri fãcute de cumpãrãtorul de bunã credinþã – Despãgubirea sa – Expertizã – Art. 722 C.pr.civ. – Art. 1801 C.civ. 1 C.Ap. Bucureºti I, dec. din 28 ianuarie 1881 1. Numai actele între vii translative de proprietate sunt supuse la transcripþiune; actele testamentare, deºi netranscrise, sunt opozabile terþilor achizitori. 2. Înstrãinãrile fãcute de eredele aparent cãtre o persoanã chiar de bunã credinþã nu sunt opozabile adevãraþilor proprietari. Achizitorul însã are dreptul de a fi despãgubit de îmbunãtãþirile aduse imobilului revendicat. S-au prezentat dna Elena Dimulescu, asistatã de d. avocat Dem. C. Popescu ºi dna Dumitrana Pancu, asistatã de d. G. Tãtãranu. CURTEA, deliberând: Având în vedere apelul introdus de Elena G. Dimulescu contra sentinþei Tribunalului Ilfov, secþia I civilã, Nr.73, din 1880, prin care tinde a se reforma sus-zisa sentinþã, pe motiv cã greºit s-a recunoscut adversarei sale Dumitrana Pancu un drept de proprietate asupra jumãtãþii imobilului din Capitalã, Calea Dudeºti nr. 76, cumpãrat de D-na Elena G. Dimulescu prin act autentificat de Tribunal de la C. G.Zâmboviceanu, deoarece: 1. Dumitrana Pancu nu ºi-a înscris la timp titlul sãu de proprietate asupra acelui imobil pentru a pune pe apelantã în poziþia de a cunoaºte împrejurãrile ºi de a o feri , în buna ei credinþã, de a cumpãra imobilul în chestiune. 2. Vânzãtorul C.G. Zâmboviceanu trecea drept un erede aparent, astfel încât actele fãcute de dânsul cu cel de-al treilea rãmânã bune ºi valabile. 3. Apelanta a fãcut îmbunãtãþiri care au ridicat în mod considerabil valoarea imobilului în litigiu. Practicã testamentarã 21 Având în vedere cã din actele prezentate de pãrþi ºi din dezbateri rezultã cã intimata Dumitrana Pancu a avut o fatã Elena, care a fost cãsãtoritã cu C.G.Zâmboviceanu; Elena Zâmboviceanu încetând din viaþã, averea sa, în special casele din strada Dudeºti, a trecut asupra copilului, care la rândul sãu, murind puþin dupã aceasta, a fost moºtenit de tatãl sãu C.G.Zâmboviceanu. Inainte de a muri, Elena Zâmboviceanu a fãcut un testament prin care lasã jumãtate din casele în chestiune mamei sale Dumitrana Pancu. Acest testament a fost reþinut de d. C.G.Zâmboviceanu, care a continuat a se folosi de totalitatea acestor case. Prin luna mai 1878, C.G.Zâmboviceanu a vândut casele respective apelantei Elena G. Dimulescu prin act autentificat de Tribunalul Ilfov, secþia III. In aceeaºi lunã ºi an, Dumitrana Pancu, prin douã petiþiuni succesive a reclamat cãtre tribunal a nu încuviinþa înstrãinarea acelui imobil deoarece are ºi dânsa o parte indivizã pentru jumãtate dintr-însul. Considerând cã articolul 1801 C.civ. ºi art. 722 C.pr.civ., care vorbesc despre transcripþiunea actelor translative de proprietate în registrele Tribunalului, nu se referã decât la actele care transmit acea proprietate între vii, cã argumentul prin analogie dedus din art. 1 din legea belgianã nu poate avea valoare în cauzã. Nimeni pânã acuma nu s-a gândit a da articolelor sus menþionate interpretarea ce voieºte a le da apelanta. Considerând cã în ceea ce priveºte argumentul tras din calitatea de erede aparent a lui C.G.Zâmboviceanu, el nu este mai fondat decât cel precedent, cã dupã regulile cele mai elementare de drept, nimeni nu poate transmite altuia alte drepturi decât acele ce el însuºi le are asupra unui lucru; cã nici un text de lege nu acordã eredelui aparent dreptul de a dispune, ca un deplin proprietar, de lucrul pe care le îl deþine; cã el nu poate dobândi deplina proprietate a acelui lucru decât prin prescripþie; cã, pânã atunci, actele de înstrãinare fãcute de dânsul nu pot fi opozabile adevãratului proprietar; cã în speþã, Dumitrana Pancu, adevãrata proprietarã pe jumãtate din imobilul din strada Dudeºti, ºi-a exercitat dreptul sãu de revendicare pe partea sa vândutã de eredele aparent C.G. Zâmboviceanu înainte ca prescripþia sã se fi împlinit; cã Elena G. Dimulescu, cumpãrãtoarea caselor în litigiu se poate prevala de buna sa credinþã, deoarece, dacã ar fi fost mai prudentã s-ar fi putut informa cã C.G. Zâmboviceanu nu avea un drept exclusiv asupra caselor vândute de dânsul, mai ales în urma petiþiunilor adresate Tribunalului de Dumitrana Pancu; cã, în orice mod chiar echitatea nu poate fi invocatã cu succes de Elena Dimulescu în favoarea sa, deoarece este chestiune de echitate superioarã ca pierderea lucrului sã nu fie suferitã de proprietar, ci de cumpãrãtor care este liber sã nu cumpere, cã astfel fiind apelul Elenei Dimulescu în privinþa dreptului de proprietate pe jumãtatea imobilului din strada Dudeºti este nefondat. Considerând însã cã dânsa afirmã cã a fãcut îmbunãtãþiri asupra acelui imobil , nu este just ca adversara sa sã profite fãrã drept, cã, constatându-se valoare acelor îmbunãtãþiri, urmeazã ca ea sã fie despãgubitã cu ceea ce ea a cheltuit pentru a le face. Pentru aceste motive, se recunoaºte d-nei Dumitrana Pancu dreptul de proprietate asupra jumãtãþii imobilului din strada Dudeºti nr. 76, ºi se încuviinþeazã a se face prin d. supleant al curþii o cercetare la faþa locului, prin martori ºi experþi, pentru a se constata care a fost starea caselor în momentul cumpãrãrii lor de cãtre Elena Dimulescu ºi ce valoare au dobândit prin îmbunãtãþirile ce s-au fãcut de sus numita, etc. OPINIE SEPARATÃ: Pentru motivele ce se vor vedea, subsemnaþii suntem de acord a se declara valabilã vânzarea fãcutã de C.G.Zâmboviceanu cãtre Elena Dimulescu. Semnaþi: N. Predescu, Al. Filitis Este de regretat cã opinia minoritãþii nu s-a redactat pânã astãzi ºi de aceea nu putem avea plãcerea sã o publicãm. Ambele argumente invocate de partea apelantã, ca chestiuni de drept, sunt foarte delicate: pe de-o parte chestiunea de a se ºtii dacã actele testamentare translative de bunuri imobiliare nu sunt supuse la transcripþiune, mai ales când art.722 C.pr.civ. ºi art.1801 C.civ. nu fac nici o deosebire, ºi când legea francezã ºi cea belgianã prevãd expres numai actele între vii, ºi pe de altã parte, chestiunea, atât de controversatã în doctrinã ºi jurisprudenþã, a înstrãinãrilor fãcute de erezii aparenþi. (decizie publicatã în Dr. 1881.383) 22 Mircea Dan BOCªAN OBSERVAÞIE: 1 Art. 1801 C.civ. ºi-a încetat aplicarea prin incidenþa art. 72 al. 2 L. 7/1996 a cadastrului ºi publicitãþii imobiliare. Art. 722 C.pr.civ. cuprindea în 1881 lista actelor juridice supuse transcrierii; în cursul modificãrilor legislative ulterioare, a fost renumerotat ca art. 711 ºi apoi ºi-a încetat aplicarea, ca urmare a art. 104 din titlul VI al L. 99/1999 ºi art. 72 al. 2 al L. 7/1996. 4 Succesiunea gen. Slãniceanu TESTAMENT – Rezervã de a dispune în favoarea altor rude – Validitate a testamentului – Art. 802 ºi 824 C.civ. – Nefacere a unui alt testament – Profitã legatarului universal – Clauza „dacã va voi” legatarul sã dea altor rude – Nu este obligatorie – Legat particular – Nulitatea lui nu atrage nulitatea celui universal – Substituþie prohibitã – Condiþiile existenþei sale ACÞIUNE – Lipsã de interes - Inadmisibilitate C.Ap. Bucureºti II, dec. 96/ 23 mai 1887 1. Clauza prin care testatorul, dupã ce instituie un legatar universal, declarã cã-ºi rezervã a dispune în favoarea unor moºtenitori de sânge, nu atrage nulitatea testamentului. O asemenea rezervã însã devine eficace ºi restrânge legatul universal numai dacã este formulatã într-un testament regulat fãcut; în lipsa lui, legatul universal nu suferã nici o descreºtere. 2. Sarcina impusã legatarului universal de a da colateralilor testatorului dacã va voi, nu constituie nici o obligaþie pentru legatarul universal, prin urmare nici un drept în favoarea colateralilor. 3. Nulitatea unui legat particular nu atrage nulitatea legatului universal. 4. Nu se poate invoca nulitatea unui testament pentru substituþie, dacã acest testament nu cuprinde douã legate. 5. Nu existã acþiune fãrã interes, de aceea nu se poate cere nulitatea unei tranzacþii care constituie singurul titlu pentru deþinerea unei sume de bani. No. 96 – D. Matei Botez, personal ºi ca soþ al D-nei Alexandrina Botez, a fãcut apel contra sentinþei Tribunalului Ilfov, secþiunea IV, cu Nr. 199, din 1886, pronunþatã în procesul cu D-na Ecaterina Slãniceanu. S-au prezentat apelantul asistat de dnii avocaþi M.D. Korné, C. G. Disescu ºi Gr. Petroni, ºi intimata prin d-nii avocaþi C. Boerescu ºi N. Fleva. CURTEA, Având în vedere acþiunea dnei Alexandrina Botez, reprezentatã de soþul sãu M. Botez, contra d-nei Ecaterina Slãniceanu, detentoarea averii defunctului general Slãniceanu, prin care cere nulitatea testamentului acestui din urmã pe urmãtoarele motive: 1. cã testamentul este nul pentru vicii de formã; 2. cã conþine o substituþie prohibitã; 3. cã actul de tranzacþie intervenit între moºtenitorii de sânge ai defunctului ºi dna Slãniceanu, în ceea ce concerne dificultãþile ivite din acest testament, este nul, pentru motivul cã: a) nu se poate deroga prin convenþii particulare la legile care intereseazã ordinea publicã; b) pentru cã în momentul tranzacþiei nu se descoperise întreaga avere; c) pentru cã aceastã tranzacþie aduce atingere imuabilitãþii convenþiilor matrimoniale. ªi în adevãr, dna Botez constituindu-ºi în dotã toatã averea ei prezentã ºi viitoare, averea imobiliarã devine inalienabilã (presupunând cã defunctul Slãniceanu a lãsat în urmã avere imobiliarã) ºi aceastã tranzacþie constituind o alinare, atinge principiul inalienabilitãþii dotei constituite. Pe aceste motive, dna Botez cere a se declara deschisã succesiunea ab intestato, fãcându-se abstracþie ºi de testamentul defunctului ºi de actul de tranzacþie, ºi tinde astfel a face sã i se recunoascã dreptul la o pãtrime din întreaga succesiune. Practicã testamentarã 23 Având în vedere numãrul colateralilor lãsaþi de de cuius. Având în vedere cã generalul Slãniceanu înceteazã din viaþã la San Remo în ziua de 12 ianuarie 1885, ºi lasã în urmã-i patru colaterali (fraþi ºi surori) ºi un testament prin care instituie legatarã universalã pe soþia sa. Considerând cã, în ceea ce concerne forma exterioarã a acestui testament, el îndeplineºte condiþiile cerute de art. 859 C.civ., cãci, fiind vorba de un testament olograf, el este scris, datat ºi semnat de mâna testatorului. Considerând cã din litera ºi spiritul testamentului rezultã cã prin acest act defunctul instituie pe soþia sa ca legatarã universalã, atribuindu-i vocaþie la întreaga moºtenire, depãrtând în mod implicit pe rudele sale de sânge. Considerând cã o asemenea dispoziþie este valabilã, deoarece colateralii n-au drept la rezervã. O asemenea dispoziþie nefiind prohibitã de lege, nici contrarã ordinii publice sau bunelor moravuri, trebuie sã-ºi producã efectul sãu. 1 Considerând cã de cuius prin acel testament îºi rezervase dreptul de a dispune în urmã de unele din obiectele ce compuneau averea sa în folosul rudelor sale. Aceastã rezervã este neapãrat valabilã, cãci art. 824 C.civ., de la donaþii, nu se poate transplanta la testamente; dacã principiul irevocabilitãþii donaþiilor împiedicã asemenea clauze, când este vorba de testamente acest principiu nu-ºi mai are aplicaþia, cãci testamentele sunt esenþialmente revocabile (art. 802 C.civ.). Considerând însã cã testatorul n-a uzat de rezerva ce anunþase, ºi aceastã neexercitare a facultãþii rezervate profitã legatarului universal, care, având vocaþie la tot, universitas, dobândeºte întreaga succesiune, iure non decrescendi. Considerând cã de cuius, care îºi manifestase ideea de a restrânge legatul universal, nu o putea face decât era în forma testamentarã, adicã printr-un testament olograf, autentic sau mistic. Considerând însã cã a doua scrisoare a lui de cuius cãtre soþia sa, purtând data de 15 decembrie 1883, împreunã cu postscriptul sãu de 9 decembrie 1884, nefiind semnatã, intenþia lui rãmâne tot în stare de proiect, ca la epoca confecþionãrii testamentului. ªi, în adevãr, scrisoarea este semnatã numai de cuvântul „George”, deºi Slãniceanu obiºnuia a iscãli sub nume de familie; încât însã concerne postscriptul, nici chiar numele de „George” nu se gãseºte; astfel încât aceastã scrisoare neîndeplinind formele testamentelor, n-are virtutea de a revoca un testament valabil în formã. Considerând cã sarcina impusã legatarei de a da colateralilor testatorului „dacã va voi” constituie o obligaþie potestativã din partea debitoarei, condiþie care este distructivã de orice obligaþie: legatarii particulari n-au nici un titlu, nici un drept de a constrânge pe soþia defunctului. 2 Considerând însã cã nulitatea legatului particular nu atrage nulitatea legatului universal, cãci diferitele legate sunt independente unul de altul; în intenþia testatorului n-a fost ca sã facã inseparabil legatul universal de legatul particular; ba, din contrã, prevede cazul când vreo rudã s-ar încerca sã cearã nulitatea sau executarea legatului particular ºi dispune cã în cazul acesta moºtenitorii de sânge pierd orice drept. Considerând cã, în ceea ce priveºte condiþiile intrinseci ale testamentului, regula este cã nu este testament sau legat, dacã nu conþine o dispoziþie de bunuri. Or, în speþã, testamentul se mãrgineºte a da numai un consiliu în favoarea colateralilor sãi; deci acesta nu poate constitui un testament sau legat, pentru cã nu este nici o dispoziþie de bunuri. În ceea ce priveºte motivul cã testamentul ar conþine o substituþie fideicomisarã, este iarãºi neîntemeiat, cãci acest motiv presupune rezolvatã chestiunea de a ºti dacã colateralii sunt legatari; or, stabilindu-se cã ei nu sunt legatari, nici nu mai poate fi vorba de substituþie prohibitã; cãci unde ar fi sarcina de a conserva ºi remite, când remiterea nu este obligatorie, când colateralii n-au nici un titlu, în orice epocã, de a cere executarea acelui legat? Unde este ordo succesorum? Unde sunt doi legatari care deþin acelaºi lucru de la un autor comun, cãci am stabilit cã singura beneficiarã este soþia defunctului? Unde este dar grevatul ºi chematul? Nici una din condiþiile esenþiale constitutive ale substituþiilor fideicomisare nu se gãsesc în speþã, deºi ar fi fost destul sã lipseascã una singurã, ca sã nu putem izbi de nulitate o dispoziþie testamentarã, în baza principiului cã prin orice interpretare trebuie sã ajungem mai mult la validitate decât la nulitatea actului: potius ut valeat quam ut pereat. 24 Mircea Dan BOCªAN În ceea ce concerne nulitatea tranzacþiei intervenitã între pãrþile litigante asupra dificultãþilor testamentului. Considerând cã apelanta nu are interes a invoca aceastã nulitate, cã s-ar expune a restitui ceea ce a primit în virtutea acelei tranzacþii, cãci n-ar mai avea nici un titlu cu care ar reþine acei 14.000 lei, pe care i-a dat dna Slãniceanu ca executare a unei obligaþii morale. ªi astfel, nu mai este nevoie a mai discuta validitatea acelei tranzacþii, cãci fãrã interes nu este acþiune. Tot asemenea, în ceea ce priveºte obiecþia cã testamentul ar conþine legate în favoarea unor persoane incerte: din momentul ce am stabilit cã nu este nici o obligaþie în sarcina legatarei universale, nu poate sã mai existe creditor sau legatar particular, cãci o legãturã juridicã nu poate exista decât cel puþin între douã persoane. Or, din moment ce presupunem cã nu este nici o parte obligatã, cum mai poate fi un creditor? A pretinde cã este un legat în favoarea unor persoane incerte este a presupune ca demonstrat quod erat demonstrandum, este a comite o adevãratã petiþiune de principii. Aºadar dna Slãniceanu este singura moºtenitoare ºi proprietarã a averii lui de cuius, a die mortis, în virtutea testamentului defunctului ei soþ, lucru ce împiedicã cererea moºtenitorilor de sânge de a se declara deschisã succesiunea ab intestato. Pentru aceste motive, respinge apelul etc. (decizie publicatã în Dr. 1887.534) OBSERVAÞII: 1 Soþia supravieþuitoare nu era, în reglementarea Codului civil, moºtenitoare rezervatarã. 2 Art. 1010 C.civ. declarã nulã absolut obligaþia contractatã sub o condiþie suspensivã pur potestativã din partea debitorului; aceasta denotã – în materie convenþionalã – lipsa intenþiei subiectului pasiv de a se obliga juridic. Prin extensia acestei soluþii în materie testamentarã, instanþa a arãtat cã „sarcina impusã legatarei de a da colateralilor testatorului „dacã va voi” constituie o obligaþie potestativã din partea debitoarei, condiþie care este distructivã de orice obligaþie”. Soluþia ne pare corectã, nu ºi fundamentarea ei. Legatara universalã nu este în raporturi contractuale cu testatorul; ea nu consimte la încheierea unui contract în care, debitoare fiind, nu ºi-ar asuma de fapt vreo obligaþie. Pe de altã parte, voinþa juridicã se interpreteazã în sensul în care produce efecte, nu în cel al aneantizãrii acesteia. În concluzie, clauza respectivã nu este nulã, ci dã naºtere unui drept eventual al colateralilor, realizarea eventualitãþii fiind lãsatã de de cuius la libera alegere a moºtenitoarei instituite. Ca urmare, nu existã la data deschiderii succesiunii vreo obligaþie (juridicã) a legatarei în aceastã direcþie. 5 Succesiunea Maria Catargi - decizia de invalidare a testamentului - hotãrârea datã în procesul de partaj, adnotatã
decizia de invalidare a testamentului TESTAMENT – Persoanã incertã – Anulare a testamentului – Art. 802 C.civ. C.Ap. Craiova II, dec. 116/ 27 octombrie 1887 Pentru validitatea unui testament se cere imperios ca testatorul sã arate lãmurit atât bunurile de care voieºte a dispune cât ºi persoana în favoarea cãreia se face dispoziþia. Practicã testamentarã 25 Prin urmare, dacã din cuvintele întrebuinþate în redactarea unui testament ar rezulta o incertitudine asupra adevãratei persoane chemate a beneficia de un legat, testamentul nu este valabil ºi un asemenea legat trebuie anulat. Nr. 116. – S-a prezentat apelanta prin dd. avocaþi N. Fleva, P. Chiþu ºi I. Ath. Mitescu, ºi intimatul asistat de dd. avocaþi M. D. Korné, B. Brãtianu ºi N. Economu. CURTEA, Având în vedere apelul fãcut de Dna Graþia Callimachi Catargi ºi Eva Basili, nãscutã Catargi, contra sentinþei Tribunalului Iaºi, secþiunea IV, pronunþatã în ziua de 11 Octombrie 1884, prin care admite cererea Dlui Alexandru St. Catargi ºi anuleazã testamentul cu data de 12 Septembrie 1878, fãcut de rãposata Maria Catargi; Având în vedere cã acest proces a venit în cercetarea acestei Curþi în urma casãrii deciziei cu Nr. 95, din 1886 (1), a Curþii de apel din Galaþi, secþiunea I, dupã trimiterea Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie prin hotãrârea sa cu Nr. 393, din 1886; Având în vedere cã specia acestui proces consistã în cererea fãcutã la prima instanþã de D. Alex. St. Catargi contra Dlor Graþia Callimachi Catargi, soþia defunctului N.C. Catargi, ºi Eva Basili, fiica acestuia, pentru anularea testamentului cu data 12 Septembrie 1878 al rãposatei Maria Catargi, prin care numita defunctã lasã legatar universal pe nepotul sãu N.C. Catargi, acum încetat din viaþã; Având în vedere cã cererea reclamantului Alexandru St. Catargi, pentru anularea acestui testament, se întemeiazã pe motivul cã testamentul în chestiune ascunde în sine o dispoziþie secretã, prin care testatoarea dispune de bunurile sale în favoarea unei persoane incerte, nedeterminate ºi cu totul necunoscutã; Având în vedere întregul conþinut al testamentului enunþat mai sus; Considerând, în drept, cã testamentul este un act solemn de ultimã voinþã, prin care cel ce testeazã trebuie sã dispunã de bunurile sale numai dupã formele ºi în condiþiile prescrise de lege, ºi prin urmare orice dispoziþii contrarii prescripþiilor legii atrage dupã sine sfãrâmarea testamentului; Considerând cã condiþiile esenþiale pentru puterea legalã a unui testament sunt: 1) manifestarea clarã ºi precisã a voinþei testatorului capabil de a testa; 2) arãtarea bunurilor de care doreºte sã dispunã, ºi 3) indicarea într-un mod cert ºi bine determinat a unei persoane capabile în favoarea cãreia voieºte a testa; Considerând cã raþiunea legii, în edictarea acestor condiþii esenþiale, are în vedere moralitatea ºi ordinea publicã, pentru respectul cãrora prin dispoziþiile sale voieºte a închide calea fraudei, înºelãciunilor ºi trãdãrii precum ºi altor asemenea cauze ºi a depãrta cât se poate mai mult pe oamenii din poziþia în care s-ar gãsi constrânºi între interese ºi datorie, între tentaþii ºi conºtiinþã; Considerând, în fapt, cã testatoarea Maria Catargi, prin testamentul sãu cu data 12 septembrie 1878, când zice: „toatã averea mea miºcãtoare ºi nemiºcãtoare o las nepotului meu Nicolae Callimachi Catargi, fiul rãposatului meu frate logofãtul ªtefan Catargi, care mai demult cunoaºte voinþele mele ºi sunt încredinþatã cã le va pãzi”, nu exprimã într-un mod clar ºi precis adevãrata sa voinþã, ci lasã a se înþelege cã într-adevãr numita testatoare are o voinþã, pe care însã nu o aratã prin acest testament, mãrginindu-se numai a spune cã aceastã voinþã a sa este mai de mult cunoscutã defunctului N.C. Catargi, nepotul sãu, despre care este încredinþatã cã o va pãzi; Considerând ca din conþinutul acestei pãrþi a testamentului, care este partea cea mai principalã ºi mai esenþialã a acestui act, nu reiese nici voinþa clarã ºi precisã a testatoarei de a institui legatar universal pe nepotul sãu Nicolae Callimachi Catargi, nici nu se aratã persoana în favoarea cãreia numita testatoare a înþeles cã voieºte a testa, deoarece voinþa ei, dupã cum rezultã clar din conþinutul ºi înþelesul acestui text testamentar, este ascunsã ºi cunoscutã în secret numai de nepotul sãu N.C. Catargi, despre a cãrui aducere la îndeplinire din partea acestuia numai testatoarea este pe deplin încredinþatã; Considerând cã dacã într-adevãr testatoarea ar fi voit sã lase toatã averea sa numai nepotului sãu N.C. Catargi ºi dacã numai acesta ar fi fost într-adevãr intenþia ºi voinþa sa, dânsa n-ar mai fi 26 Mircea Dan BOCªAN avut nevoie sã adauge cuvintele: „care mai de mult cunoaºte voinþele mele ºi sunt încredinþatã cã le va pãzi, etc.”, pentru cã numai fãrã adãogirea acestor cuvinte s-ar fi putut înþelege clar ºi fãrã îndoialã cã lasã toatã averea sa nepotului sãu N.C. Catargi, ºi pe câtã vreme testatoarea nu s-a putut dispensa de aceste cuvinte pe care le-a menþinut ca necesare, pãstrându-le în testament ca o explicaþie indispensabilã a ocultelor sale voinþe încredinþate numai defunctului N.C. Catargi, rezultã evident cã dânsa a avut alte intenþii ºi alte voinþe pe care le-a încredinþat în secret defunctului sãu nepot N.C. Catargi; Considerând cã aceastã frazã scrisã în testamentul astãzi în discuþie ºi care sunã astfel: „care mai de mult cunoaºte voinþele mele ºi sunt încredinþatã cã le va pãzi”, nu este pusã în acest act decât numai pentru ca sã explice cauza ºi scopul ascuns pentru care testatoarea lasã toatã averea sa nepotului sãu N.C. Catargi; Având în vedere explicaþiile date de partea apelantã, cã adicã aceastã frazã se referã la celelalte legate particulare lãsate prin testament; Considerând însã cã acele legate particulare fiind bine determinate ºi impuse într-un mod clar ºi expres, rezultã evident cã în credinþa testatoarei nu putea rãmâne nici un fel de îndoialã despre executarea lor. Pentru a mai fi simþit trebuinþa de a se referi ºi la confienþa (încrederea – n.ns.) nepotului sãu, defunctul N.C. Catargi, cu atât mai mult cu cât aceastã frazã precede toate acele legate despre care e vorba, pe când, dacã s-ar referi la ele, ar fi trebuit sã le succeadã; Considerând cã, deºi se susþine de partea apelantã cã prin fraza: „care mai de mult cunoaºte voinþele mele ºi sunt încredinþatã cã le va pãzi”, testatoarea n-a putut înþelege altceva decât o dorinþã a sa lãsatã cu totul la facultatea legatarului universal, totuºi aceastã explicaþie precum ºi orice alte interpretãri s-ar mai da acestei fraze sunt cu totul contrarii cuvintelor clare din care ea se compune ºi adevãrul înþeles logic ºi natural ce reiese dintr-însele ºi care conving, fãrã umbrã de îndoialã, cã adevãrata voinþã a testatoarei este ascunsã ºi confiatã (încredinþatã – n.ns.) în secret numai nepotului sãu N.C. Catargi, ºi cã numai acesta cunoaºte atât voinþa testatoarei cât ºi persoana la care trebuie sã remitã averea defunctei; Considerând, pe lângã acestea, cã nici din fraza care zice, „mai înainte de a se folosi de averea ce-i las, nepotul meu va plãti din ea toate cheltuielile înmormântãrii mele ºi a grijilor creºtineºti care se obiºnuiesc etc.” Nu reiese cã testatoarea a înþeles ºi a voit sã lase legatar universal pe nepotul sãu N.C. Catargi, pentru cã, mai întâi de toate, aceastã frazã este aºa de secundarã în testament, încât ar fi putut prea bine sã nu existe, fãrã ca printr-acesta sã se aducã vreo vãtãmare înþelesului testamentului, ºi, aºa fiind, aceastã frazã nu poate în nici un mod sã ºteargã sau sã nimiceascã puterea frazei precedente unde se zice: „care mai demult cunoaºte voinþele mele ºi sunt încredinþatã cã le va pãzi” ºi care într-adevãr este fraza cea mai importantã din acest testament, pentru cã în ea se conþine adevãrata voinþã necunoscutã a testatoarei, dar cunoscutã ºi confiatã (încredinþatã – n.ns.) numai nepotului sãu N.C. Catargi; Considerând, pe lângã aceasta, cã testatoarea, pentru a þine ascunsã voinþa sa, confiatã (încredinþatã – n.ns.) numai nepotului sãu N.C. Catargi, ºi pentru a o ascunde ºi mai mult, ca sã fie consecventã cu aceastã idee, nu putea sã întrebuinþeze alte expresii decât cele puse în acea frazã, prin care nu se poate înþelege altceva decât cã dânsa lãsând într-un mod expres ºi bine determinat mai multe legate particulare, a însãrcinat pe nepotul sãu N.C. Catargi cu executarea lor, iar în ceea ce priveºte succesiunea universalã a bunurilor sale, aceastã parte principalã ºi esenþialã arãtatã prin testament, dar cunoscutã ºi confiatã (încredinþatã – n.ns.) defunctului N.C. Catargi, care de mai demult cunoaºte voinþele testatoarei ºi este încredinþatã cã le va pãzi; Considerând cã, în ceea ce priveºte argumentul pãrþii apelante, cã adicã prin somaþia Dlui Al. St. Catargi, adresatã Dlui N.C. Catargi, prin biroul portãreilor Tribunalului Iaºi, la 21 Aprilie 1882, s-a recunoscut defunctului N.C. Catargi calitatea de erede pe jumãtate din averea testatoarei, acest argument fiind cu totul lipsit de orice valoare juridicã, întrucât autorul somaþiei se plânge numai cã adevãrata voinþã a testatoarei nu este arãtatã prin testament ºi afarã de aceasta presupunerea din parte-i cã voinþa testatoarei dupã pãrerea sa a putut fi într-un sens sau în altul, aceasta nu poate da testamentului puterea care-i lipseºte; Practicã testamentarã 27 Pentru aceste motive, în majoritate, respinge apelul, etc. Semnaþi : Gr. Grãmãticescu, P. Sutescu, C. Vãlimãrescu. OPINIE SEPARATÃ: Având în vedere cã, dupã cum rezultã din sentinþa apelatã, Tribunalul a anulat testamentul Dnei Maria Catargi cu data de 12 septembrie 1878, sub motiv cã nu e desemnatã cu certitudine persoana cãreia a voit sã-i lase toatã averea sa miºcãtoare ºi nemiºcãtoare; cãci deºi dânsa prin testament zice cã toatã averea sa o lasã nepotului N. Callimachi Catargi, dar adaogã îndatã cã acesta de mult cunoaºte voinþele sale ºi este încredinþatã cã le va pãzi, ceea ce ar însemna cã acest nepot ar fi legatar universal numai în aparenþã, iar în realitate dânsul ar urma sã transmitã averea unei singure sau la mai multe alte persoane, dupã voinþele testatoarei cunoscute mai de mult acelui nepot al sãu; Având în vedere contextul întregului testamentului, cu data 12 Septembrie 1878, din care rezultã cã Dna Maria Catargi lasã toatã averea miºcãtoare ºi nemiºcãtoare nepotului sãu Nicolae Callimachi Catargi, fiul rãposatului sãu frate logofãtul ªtefan Catargi, care mai de mult cunoaºte voinþele sale ºi este încredinþatã cã le va pãzi; Considerând, în drept, cã ori de câte ori este vorba de interpretarea dispoziþiilor cuprinse într-un testament, observaþia riguroasã ce ni se impune este de a nu se anula nici o dispoziþie din testament decât atunci când s-a putut stabili în mod cert ºi evident cã este contrariu dispoziþiilor legii; era, în caz când vreo dispoziþie pare îndoioasã, spiritul legiuitorului, în interesul societãþii, pentru executarea ºi aplicarea testamentelor, este a se menþine totdeauna dispoziþiile testamentului a cãrui anulare se cere; Considerând asemenea cã, dupã dispoziþiile art. 982 C.civ., trebuie sã avem în vedere cuprinsul tuturor dispoziþiunilor din act deodatã, pentru a afla adevãratul înþeles al actului, ºi nu sã luãm fiecare dispoziþie în parte, cãci ar fi a ne duce la rezultate contrarii; Considerând cã interpretarea ce se dã testamentului de partea reclamantã, cã testatoarea ar fi dispus în favoarea unei persoane incerte ºi cã legatarul universal n-ar fi de cât o persoanã interpusã, aceastã interpretare se priveºte nefondatã, pentru cã dacã acesta ar fi adevãratul înþeles al acestor cuvinte, ce sens s-ar mai putea da frazei care zice: „mai înainte de a se folosi de averea ce-i las, nepotul meu va plãti toate cheltuielile înmormântãrii mele ºi a grijilor creºtineºti care se obiºnuiesc, precum ºi a plãti câteva legate singulare, etc.”, ceea ce denotã pânã la evidenþã cã testatoarea nu a înþeles a transmite bunurile sale decât nepotului sãu N. Callimachi Catargi, deoarece i se impune îndatorirea de a nu se folosi de aceste bunuri decât dupã ce mai întâi va satisface celelalte îndatoriri ºi, dacã riguros se þine a se da un sens cuvintelor „care cunoaºte mai de mult voinþele mele ºi sunt încredinþatã cã le va pãzi”, apoi aceste cuvinte urmeazã a fi combinate ºi luate împreunã cu celelalte dispoziþii ale testamentului care ne conduc la adevãratul sens, ce nu poate fi altul decât cã testatoarea, pe când trãia, i-a recomandat oarecare consilii (sfaturi – n.ns.) pentru o bunã administrare ºi sporire a averii în interesul ºi prestigiul familiei sale ºi chiar pentru executarea ad litteram a legatelor din testament; Considerând cã din însãºi somaþia adresatã de reclamantul Al. St. Catargi fratelui sãu N.C. Catargi, pe când trãia, rezultã cã dânsul avea cunoºtinþã cã adevãratul legatar al Dnei Maria Catargi era d. N.C. Catargi, pretinzând de la acesta jumãtate din averea testatã lui, sub motiv cã aceasta ar fi fost ºi voinþa testatoarei ºi cã prin urmare obiecþia de azi, cã d. N.C. Catargi ar fi fost o persoanã interpusã, nu-ºi poate avea locul, cu atât mai mult cã din contextul testamentului ºi din cele expuse mai sus s-a dovedit într-un mod cert cã defuncta Maria Catargi a lãsat legatar universal pe nepotul sãu N.C. Catargi, care sã se foloseascã de averea sa dupã îndeplinirea legatelor anume arãtate în testament; Pentru aceste motive, diferim de majoritatea Curþii ºi suntem de opiniune a se admite apelul, etc. Semnaþi : G. G. Bildirescu, C. D. Stefu. (decizie publicatã în Dr. 1887.699) 28 Mircea Dan BOCªAN
hotãrârea datã în procesul de partaj SUCCESIUNE – Testament – Legat universal – Nulitate faþã de unii din succesibili – Validitate faþã de alþii – Împãrþealã – Moºtenitor colateral. Sezinã legalã – Sezinã judecãtoreascã – Persoanã interpusã – Bunã-credinþã – Hotãrâri contradictorii – Moºtenitor putativ – Vânzare – Dacã trebuie sã înapoieze ce a primit (art. 653, 485, 486 ºi 996 C.civ.) Cas. I, dec. 142/29 martie 1900 1. O hotãrâre, care declarã nul un legat universal sub cuvânt de persoanã interpusã ºi hotãrãºte cã moºtenirea ab intestato este deschisã numai între pãrþile împricinate, nu poate avea ca efect de a exclude de la moºtenire alte rude în grad succesoral care n-au figurat la acea judecatã, puþin importã cã legatul universal s-a validat faþã cu aceste rude. 2. Un moºtenitor colateral nu poate sã reclame jumãtatea moºtenirii lui de cuius, ci trebuie sã fie mãrginit la a patra parte, dacã existã patru colaterali în grad succesibil, cu toate cã numai doi din ei au dobândit sezina judecãtoreascã (art. 653 C.civ.), iar ceilalþi doi încã nu. 3. O persoanã interpusã se poate considera ca fiind de bunã-credinþã ºi prin urmare ca fiind proprietarã a fructelor culese (art. 485 ºi 486 C.civ.), mai ales când existã hotãrâri contradictorii asupra punctului de a se ºti dacã ea este într-adevãr o persoanã interpusã. 4. Regula quantum locupletior factus est nu are înþelesul cã moºtenitorul putativ trebuie sã înapoieze, nu preþul lucrului vândut, ci valoarea lucrului, dacã a primit un preþ mai mic. Drepturile ºi datoriile moºtenitorului aparent sunt cârmuite la noi nu de dreptul roman, ci prin analogie de art. 996 C.civ. CURTEA, deliberând, Asupra recursului fãcut de Al.St. Catargi (A.C.), reprezentat azi prin moºtenitorii sãi Henri Catargi (H.C.), personal ºi ca tutore al copiilor defunctei Alisa ªuþu (A.ª.), Pavel Catargi (P.C.) ºi Elena ªuþu (E.ª.): Cu privire la primul motiv de casare: „Prin decizia Curþii din Craiova, nr. 116/1887, dupã a mea cerere s-a anulat în totul titlul lui Nicolae Calimaki Catargi (N.C.C.) de legatar universal al rãposatei Maria Catargi (M.C.) ºi succesiunea acesteia s-a declarat deschisã ab intestato. Pe baza acestei decizii, am cerut împãrþeala suszisei moºteniri între mine ºi erezii rãposatului N.C.C., singurii care, în calitate de nepoþi ai defunctei, obþinuserãm permisiunea justiþiei de a intra în posesiunea acestei moºteniri. Curtea restrânge la a patra parte vocaþia ereditarã, îndrituind pe moºtenitorii lui N.C.C. – Graþia Calimaki Catargi (G.C.C.) ºi Eva Basily (E.B.), sã reþinã douã pãtrimi din moºtenire, tot în puterea legatului anulat faþã cu mine, pe motiv cã doi alþi succesibili, anume Gheorghe ºi Oscar Catargi (G.C. ºi O.C.), care nu au fost puºi în posesiunea succesiunii, ar fi cãzut în pretenþia lor de a anula ºi ei legatul în chestiune. Cu modul acesta, Curtea recunoaºte ºi violeazã autoritatea lucrului judecat, care rezultã în favoarea mea din decizia Curþii din Craiova No. 116 din 1887, ºi întinde asuprã-mi, impunându-mi obligaþia de a respecta legatul ºi drepturi în aceastã moºtenire, obligaþie ºi drepturi consacrare contra ºi pentru alþii prin deciziile la care eu n-am participat, violând astfel relativitatea efectelor lucrului judecat. Denatureazã acþiunea mea, negând caracterul ºi efectul acþiunii în împãrþealã, ºi face o confuzie între efectele sezinei legale ºi sezinei judiciare.” Considerând cã reiese din hotãrârea supusã recursului cã în septembrie 1879, când a încetat din viaþã M.C., rudele d-sale colaterale cele de mai aproape care, în lipsã de document, ar fi venit la moºtenirea d-sale, erau C.C., A.C., O.C. ºi G.C.; Practicã testamentarã 29 Considerând cã instanþa de fond constatã mai departe cã testamentul mistic, prin care rãposata M.C. a rânduit legatar universal pe nepotul d-sale C.C., s-a anulat, prin hotãrârea Curþii din Craiova No. 117 din 1887, faþã de A.C., dar s-a menþinut, din contrã, prin hotãrârile Curþii din Galaþi nr. 164 ºi 192 din 1887, faþã de O.C. ºi G.C.; Considerând cã hotãrârea supusã recursului lãmureºte mai apoi cã numai A.C. ºi C.C., acesta de pe urmã reprezentat aici prin Doamnele G.C.C. ºi E.B. au cerut ºi dobândit sezina judecãtoreascã (art. 653 C.civ.) a moºtenirii de care e vorba, pe când, din contrã, d-nii O.C. ºi G.C. n-au cerut încã sezina; Considerând, adaugã instanþa de fond, cã, aºa fiind, A.C., prin acþiunea sa în împãrþealã introdusã în instanþã, a cerut sã i se recunoascã dreptul la 1/2 moºtenirii de mai sus, deºi existã 4 moºtenitori colaterali în grad succesibil, pe motiv cã colateralii care n-au încã sezina judecãtoreascã (art. 653 C.civ.) nu s-ar putea introduce în instanþa de împãrþealã; Considerând cã instanþa de fond a respins aceastã reclamaþie ca neîntemeiatã ºi a judecat, din contrã, cã A.C. are drept numai la a patra parte a moºtenirii, deoarece testamentul de mai sus fiind validat prin hotãrârile Curþii din Galaþi No. 164 ºi 192 din 1887, faþã de O.C. ºi G.C., urmarea ar fi cã C.C. (adicã urmaºii sãi), în folosul cãruia s-au pronunþat acele hotãrâri, ar fi subrogat astfel în drepturile acestora de pe urmã; Considerând cã recurenþii, urmaºii rãposatului A.C., se plâng cã, opunându-li-se cu chipul acesta hotãrârile de mai sus a Curþii de apel din Galaþi No. 164 ºi 192 din 1887, la care autorul dumnealor n-a luat parte, fiind date aceste hotãrâri numai faþã de d-nii O.C. ºi G.C., s-ar fi violat astfel principiul cã autoritatea lucrului judecat existã numai între aceleaºi pãrþi care au figurat în judecatã; Considerând însã cã, adevãrul cãutând, tocmai principiul cã o hotãrâre datã între alþii nu poate sã vatãme pe un al treilea, trebuie sã ne ducã în cazul de faþã la soluþia cã hotãrârea Curþii din Craiova No. 117 din 1887, care declarã deschisã moºtenirea ab intestato numai între C.C. ºi A.C., nu poate sã aibã ca efect excluderea de la moºtenire pe d-nii O.C. ºi G.C., care n-au luat parte la acea hotãrâre; Considerând, de bunã seamã, cã a zice cã moºtenitorii colaterali în grad succesibil, dacã n-au dobândit încã sezina judecãtoreascã (art. 653 C.civ.), n-au ce cãuta în instanþa de împãrþealã ºi trebuie deci sã fie înlãturaþi, ca ºi când n-ar exista, ar fi a se nesocoti principiile cele mai elementare de drept ºi de bun simþ; Considerând, în adevãr, cã reiese limpede ºi lãmurit din economia întreagã a legii noastre cã moºtenitorii colaterali au nevoie de sezina judecãtoreascã numai faþã de cel de al treilea, ºi pot, prin urmare, înainte chiar de a dobândi sezina, sã reclame moºtenirea faþã de ceilalþi moºtenitori; Considerând, aºadar, cã instanþa de fond, departe de a viola autoritatea lucrului judecat ºi de a face o confuzie între efectele sezinei legale ºi ale sezinei judecãtoreºti, din contrã, s-a conformat în totul ºi întru toate legii, introducând în instanþa de împãrþealã ºi pe d-nii A.C. (adicã urmaºii sãi) are drept numai la a patra parte a moºtenirii; Asupra celui de al doilea motiv de casare: „Curtea constatã în fapt cã eu devenisem proprietar în puterea legii prin dreptul de succesiune ºi – cu toate acestea – nu-mi acordã veniturile imobilului succesoral de la deschiderea succesiunii, sub cuvânt cã deþinãtorul N.C.C. ar fi dobândit aceste venituri în puterea art. 485 C.civ., pe când este constatat prin decizia Curþii din Craiova No. 116 din 1887 cã N.C.C. deþinea acest imobil fãrã titlu valid ºi licit ºi în deplinã cunoºtinþã cã nu le poseda ca proprietar, fapte pe care ºi Curtea din Iaºi le recunoaºte. Curtea dar a violat art. 650 combinat cu art. 483 C.civ. ºi aplicat greºit în speþã art. 485 ºi 486 C.civ. nesocotind în acelaºi timp autoritatea lucrului judecat, rezultând din decizia Curþii din Craiova No. 116 din 1887.” Considerând cã recurenþii se tânguiesc prin acest mijloc de casare cã instanþa de fond ar fi aplicat greºit art. 485 C.civ. ºi ar fi violat autoritatea lucrului judecat, presupunând cã C.C., care ºi-a însuºit moºtenirea de care e vorba în virtutea unui testament nul, era totuºi de bunã credinþã ºi condamnând prin urmare pe d-nele G.C. ºi E.V. sã restituie fructele, nu de la data moºtenirii, ci de la data reclamaþiei; 30 Mircea Dan BOCªAN Considerând însã cã hotãrârea Curþii de apel din Craiova cu No. 116 din 1887 s-a mãrginit a anula testamentul de mai sus ºi n-a declarat încolo, nici expres, nici implicit, cã C.C., legatarul universal, a cunoscut viciile testamentului adicã era de rea credinþã; Considerând, deosebit de aceasta, cã instanþa de fond constatã în fapt cã, faþã de tãcerea rudelor timp de patru ani dupã moartea testatoarei, ºi faþã cu hotãrârile Curþii de apel din Galaþi No. 164 ºi 192 din 1887, care au validat testamentul de mai sus, C.C. avea desigur un bun cuvânt de a se crede proprietar; Considerând prin urmare cã, hotãrând lucrul astfel, instanþa de fond, departe de a viola art. 483, 485, 486, 650 C.civ. ºi de a nu se þine seama de autoritatea lucrului judecat, din contrã, a fãcut o simplã apreciere de fapt, care scapã de cenzura Curþii de casaþie; Asupra recursului fãcut de d-nele G.C.C. ºi E.B.: I. „Curtea deºi recunoaºte cã vinderea moºiei Chiºãrei-Rediu-Aldei, fãcutã în anul 1881 de defunctul C.C. lui Gh. Sterian, este bunã ºi validã ºi deºi stabileºte în drept cã eredele putativ nu poate fi þinut a restitui decât ceea ce s-a înavuþit, totuºi obligã pe d-nele G.C.C. ºi E.B. a restitui d-lui A.C., nu a patra parte din preþul vânzãrii moºiei, ci o valoare mult mai mare, arbitratã de Curte. Judecând astfel, Curtea a dat o hotãrâre în contradicþie cu faptele ºi principiile stabilite de dânsa ºi violeazã principiul de drept cã eredele putativ nu este þinut a restitui ceea ce a primit.” II. „Curtea recunoaºte cã rãposatul Calimaki a vândut moºia ºi în virtutea dreptului ºi obligaþiei ce-i impunea testamentul pentru plata legãturilor (legatelor – n.n.) ºi sarcinilor succesorale; cã d-l A.C. a dat ºi asentimentul sãu tacit la aceastã vânzare, ºi totuºi ne obligã a-i restitui o sumã mai mare decât partea din preþ cuvenitã. Curtea a violat prin aceasta principiul cã cel ce lucreazã în virtutea ºi în limitele împuternicirii ce are, nu poate fi þinut decât de a da socotealã ºi a restitui ceea ce a primit”. Considerând cã instanþa de fond recunoaºte cã A.C. (adicã urmaºii sãi) este îndreptãþit a-ºi avea partea sa de moºtenire în bani, cu dobânda numai de la data reclamaþiei, dar adaugã cã acea parte în bani trebuie sã fie socotitã dupã valoarea actualã a moºiei, potrivit principiului in quantum locupletior fuit; Considerând, dezvoltã instanþa de fond, cã moºtenitorul aparent asemãnat acestui principiu, este þinut a înapoia celui în drept întreaga sumã de care s-a folosit, vasãzicã, nu preþul moºiei vândute (în cazul nostru 211.500 lei), ci echivalentul în bani al valorii de azi a moºiei înstrãinate (350.000 lei); Considerând însã cã adevãrul este, din contrã, cã, în dreptul roman, stãpânitorul de bunã credinþã nu era obligat nici mãcar la restituirea preþului lucrului vândut, dacã l-a risipit, adicã dacã reclamantul nu dovedea în fapt cã pârâtul se foloseºte încã de preþul primit pe care nu l-a cheltuit1 ; Considerând, deosebit de aceasta, cã însãºi instanþa de fond constatã cã actele moºtenitorilor aparenþi sunt cârmuite la noi, nu de dreptul roman, ci de art. 117, 726, 1557, 1607 codul civil, care regleazã aceastã materie; 1 Considerând, aºa fiind, cã reiese pânã la evidenþã din art. 117 ºi 1607 C.civ., cã moºtenitorul aparent, dacã este de bunã credinþã, ca în cazul de faþã, este dator sã restituie numai preþul primit cu dobândã de la data reclamaþiei, sau sã cedeze acþiunea sa contra cumpãrãtorului, dacã preþul n-ar fi fost plãtit; 1 Considerând, aºadar, cã instanþa de fond, judecând din contrã, cã moºtenitorul aparent, reprezentat aici prin d-nele G.C.C. ºi E.B., e dator sã restituie pãrþii potrivnice, nu a patra parte din preþul moºiei vândute cu dobândã de la data reclamaþiei, ci a patra a valorii actuale a moºiei înstrãinate, a nesocotit principiul cã moºtenitorul aparent de bunã credinþã nu e þinut sã restituie decât preþul primit. Pentru aceste motive, caseazã. 1 Ulpianus, Dig. V.3 de hered.pet. 20.6, 23 ºi 25.11. Practicã testamentarã 31 NOTÃ: În hotãrârea de mai sus a Curþii de casaþie gãsim regulile de urmat asupra mai multor întrebãri de drept foarte interesante, întrebãri pe care le vom discuta pe rând una câte una, ca sã nu ne pierdem, grãmãdindu-le la un loc, în forfota amãnuntelor, ca sã ajungem la o limpezime metodicã, oprindu-ne numai la punctele de cãpetenie ale pricinii. I. O hotãrâre – care rosteºte nulitatea unui legat universal ºi declarã deschisã moºtenirea ab intestato între pãrþile împricinate, care sunt rudele cele mai de aproape a lui de cuius – naºte ea puterea lucrului judecat cu urmarea de a îndepãrta de la moºtenire celelalte rude în grad succesibil, care n-au luat parte la acea judecatã, dar faþã de care acelaºi legat universal s-a întãrit prin o altã hotãrâre rãmasã definitivã? Iatã patru rude colaterale a lui de cuius în grad succesibil: A, B, C ºi D, rude care ar avea fiecare a patra parte în moºtenirea ab intestato, dacã n-ar exista un testament în folosul unuia din ei, a lui B, care e rânduit legatar universal, testament care exclude moºtenirea ab intestato. Aºa fiind, una din rudele nemulþumite cu aceastã reglare a lucrului, A, porneºte acþiune ºi dobândeºte o hotãrâre rãmasã definitivã, care constatã cã B, legatarul universal, e o persoanã interpusã, ºi hotãrãºte prin urmare cã legatul universal e nul ºi fãrã tãrie, fiind fãcut în frauda legii. Ce s-a întâmplat însã dupã aceasta? C ºi D, celelalte rude în grad succesibil, au apucat ºi ele calea judecãþii, au cerut ºi ele desfiinþarea testamentului de mai sus, pe motiv cã ar fi o persoanã interpusã, dar o hotãrâre rãmasã iarãºi definitivã a întãrit de data aceasta testamentului ºi a judecat cã B e un legatar universal serios. Ce încurcãturã! Între A ºi B este astfel deschisã moºtenirea ab intestato în urmarea hotãrârii de mai sus care a lipsit de efecte între dânºii legatul universal, iar între B, C ºi D nu poate sã fie nici o vorbã de moºtenirea ab intestato, acelaºi legat universal fiind validat între dânºii. A, vãzând aceasta ºi crezând cã hotãrârea datã între B, C ºi D, la care el n-a participat, îi poate folosi, a chemat în judecatã pe B ºi a reclamat jumãtatea moºtenirii, zicând cã cealaltã jumãtate se cuvine lui B, cu excluziunea lui C ºi D, care n-ar avea ce cãuta la împãrþirea moºtenirii, legatul universal fiind întãrit faþã cu dânºii. Ce are a face însã, i-a întâmpinat B, ce am câºtigat eu faþã de C ºi D nu poate sã-þi foloseascã þie, care eºti strãin acestei judecãþi, ºi deci existând, afarã de mine, încã doi moºtenitori (C ºi D), în dreptul cãrora aº putea zice cã sunt subrogat1 , partea ta în moºtenire nu poate sã fie decât o pãtrime. 2 Cum s-a dezlegat aceastã controversã? Instanþa de apel a dat în aceastã privinþã dreptate lui B în totul ºi întru toate, a adjudecat lui A numai a patra parte a moºtenirii, ºi a presupus (a presupune nu este a dispune) cã celelalte trei pãtrimi aparþin lui B, care ar fi subrogat în drepturile lui C ºi D. A însã, nemulþumit cu aceastã rezolvare, a fãcut recurs la Înalta Curte ºi a cerut casarea acestei hotãrâri, care ar recunoaºte lui B dreptul la celelalte trei pãtrimi în virtutea judecãþii urmatã între B, C ºi D, la care el (recurentul) n-a luat parte, cãlcând astfel principiul lucrului judecat. Ei bine, ºi apoi? Înalta Curte a recunoscut, dupã cum dovedeºte hotãrârea de mai sus, cã lucrul judecat între B, C ºi D nu se poate opune lui A, fiind res inter alios iudicata, dar a lãmurit în acelaºi timp cã instanþa de fond n-a violat deloc acest principiu, n-a vãtãmat adicã întru nimic drepturile lui A. Într-adevãr, hotãrârea supusã recursului l-a mãrginit pe A la a patra parte a moºtenirii, nu în puterea hotãrârii datã între B, C ºi D (res inter alios iudicata), ci în baza regulii generale de drept, care zice cã, dacã existã patru moºtenitori, fiecare are drept numai la a patra parte. Nici vorbã, o hotãrâre datã între alþii nu poate nici sã vatãme pe un al treilea, nici sã-i foloseascã, ºi hotãrârea, care a validat testamentul de mai sus numai între B, C ºi D, ar profita fãrã îndoialã lui 1 Nu poate însã sã existe, adevãrul cãutând, o asemenea subrogare. Autoritatea lucrului judecat nu are loc decât între aceleaºi pãrþi care au luat parte la judecatã.Maxima: si vinco vincentem te, a fortiori te vinco, trebuie aplicatã cum grano salis. A însã, cum vom vedea îndatã, a fost redus la a patra parte, în baza principiilor generale de drept, ºi nu din cauza lucrului judecat între alþii. Cf. Larombière, Théorie et pratique des obligations, vol. V, No. 135 ºi urm. 32 Mircea Dan BOCªAN A, care n-a figurat în aceastã judecatã, dacã i s-ar atribui jumãtatea moºtenirii, sub cuvânt cã testamentul a rãmas în picioare faþã cu C ºi D. Înalta Curte a hotãrât prin urmare cu drept cuvânt cã tocmai principiul cã o hotãrâre datã între alþii nu poate sã vateme pe un al treilea, ne duce în cazul de faþã la dezlegarea cã hotãrârea, care a desfiinþat testamentul numai între A ºi B, nu poate avea ca efect excluderea de la moºtenire (faþã cu A) pe C ºi D, care n-au luat parte la aceastã judecatã. II. Un colateral în grad succesibil poate el sã reclame jumãtatea moºtenirii, cu toate cã existã patru colaterali în grad succesibil, pe motiv cã numai doi au dobândit sezina judecãtoreascã (art. 653 C.civ.), iar ceilalþi doi încã nu? Înalta Curte rãspunde cã moºtenitorii colaterali au nevoie de sezina judecãtoreascã numai faþã cu cel de al treilea, iar nu ºi între dânºii, ºi cã prin urmare A nu are drept la jumãtatea moºtenirii, cu toate cã numai el ºi B au cãpãtat sezina judecãtoreascã, iar C ºi D încã nu. Douã cuvinte pentru lãmurirea lucrului. În dreptul francez, colateralii au de drept posesiunea (sezina) moºtenirii, fãrã sã le trebuiascã pentru acest sfârºit învoirea justiþiei, ca la noi, ºi problema noastrã se discutã, aºa fiind, de autorii francezi numai cu privire la succesorii neregulaþi, care trebuie sã cearã „l’envoi en possesion au tribunal” (art. 770 fr.)1 . 3 Naºte deci întrebarea: succesorii neregulaþi sunt ei þinuþi a cere autorizarea tribunalului în toate cazurile, adicã ºi în privinþa celorlalþi pretendenþi la moºtenire, sau numai faþã cu cel de al treilea, pe care sã nu îi poatã urmãri fãrã împuternicirea justiþiei? 3 „Les successeurs irréguliers, învaþã Aubry et Rau, peuvent prendre posession de l’hérédité de leur autorité privée, à l’égard des autres pretendans à l’hérédité; ils n’ont besoin de l’envoi en possession qu’à légard des tiers en ce sens qu’ils ne peuvent se prévaloir de leur qualité de successeurs universels qu’après avoir fait reconnaître cette qualité en justice”2 . Mourlon (în acelaºi înþeles Vallette ºi Demolombe) zice de asemenea ritos: „... le successeur irrégulier est, comme l’héritier légitime, ipso iure propriétaire, possesseur, créancier et débiteur, de toutes choses dont le défunt était propriétaire, possesseur, créancier ou débiteur, mais il ne peut ni poursuivre les débiteurs de la succesion, ni être poursuivi par les créanciers du defunt, tant qu’il n’a pas fait reconnaître son titre en justice” 3 . Hotãrârea Curþii noastre de casaþie s. I No. 142 din 29 martie 1900, pe care am publicat-o mai sus, consfinþeºte, dupã cum vedem, teoria acestor autori, zicând cã „moºtenitorii colaterali au nevoie de sezina judecãtoreascã numai faþã de cel de al treilea, ºi pot prin urmare, înainte chair de a dobândi sezina, sã reclame moºtenirea faþã de ceilalþi moºtenitori”. Reamintim cu acest prilej cã, Casaþia s. I, No. 40 din 18934 a judecat, de asemenea, cã „o acþiune în revendicare se poate exercita de moºtenitorii colaterali contra unui terþ stãpânitor al averii succesorale, fãrã a fi dator ca mai întâi sã cearã trimiterea lor în posesiune, conform art. 653 din codul civil”5 . 1 Art. 770 lipseºte din codul nostru. Quid iuris aºadar? Art. 653 al. 2 al codului nostru civil hotãrãºte cã... “ceilalþi moºtenitori intrã în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiþiei”; succesorii neregulaþi însã sunt succesori in bona ºi nu moºtenitori. Codul civil italian (art. 925 ºi 927) nu impune succesorilor neregulaþi (statul, soþia supravieþuitoare) sã cearã permisiunea justiþiei. D. Dim. Alexandresco, (Dreptul civil român, III, p. 292, text ºi nota 2) alunecã asupra acestei dificultãþi. Vezi C. Nacu, (Comparaþiune între codul civil român ºi codul Napoleon, asupra art. 681 român). D-sa zice cã formalitãþile cerute de art. 770 codul Napoléon, nu au loc în legea românã, dar cã cererea de punere în posesiune se face totuºi la tribunal. Dar tocmai publicitatea premergãtoare punerii în posesiune (art. 770 fr.) e lucru de cãpetenie în aceastã materie. k 2 Apud. Laurent, Droit civil français, t. IX, No. 249; Aubry ºi Rau au revenit însã asupra acestei pãreri în a patra ediþie a comentariului lor, t. VI, § 639, p. 704-705, text ºi nota 19. 3 Mourlon, Répétitions écrites sur le Code Napoléon, neuvième édition, 1873 t. II, p. 19-20. 4 Bul. 1893.37. 5 Dl. Dim. Alexandresco, Dreptul civil român, III, p. 230, nota 3 aprobã aceastã hotãrâre. Practicã testamentarã 33 Dacã însã chestiunea sezinei succesorilor neregulaþi a dezbinat cu toate astea, lucrul fiind încurcat, pe autorii francezi, este mai mult decât sigur cã nici unul din aceºti autori, dacã ar avea sã tãlmãceascã legea noastrã, nu s-ar gândi mãcar sã tãgãduiascã moºtenitorilor colaterali posesiunea provizorie ipso iure din momentul deschiderii moºtenirii1 . Cum ar putea ei, într-adevãr, nega evidenþa lucrului? Fraþii ºi surorile, dupã art. 672 al codului nostru civil, depãrteazã pe ascendenþi (afarã de tatã ºi mamã, v. art. 673 C.civ.) de la moºtenire; ascendenþii au însã sezina de drept, dar o sezinã provizorie, fiind supusã condiþiei de a se cere sancþiunea justiþiei. 3 Desigur, dacã am înþelege art. 653 cit. altfel, acest art. s-ar lovi fãrã îndoialã în cap cu art. 706 ºi 895 C.civ., creditorii mortului ar fi pãcãliþi, colateralii nu s-ar putea urmãri, neavând sezina, moºtenirea nu s-ar putea declara vacantã, existând moºtenitori cunoscuþi, ºi urmarea ar fi anarhia cea mai cumplitã! Cum! colateralii, ziceþi, nu au, dupã art. 653 cit., posesiunea provizorie a moºtenirii din ziua deschiderii succesiunii? Vã înºelaþi! Art. 706 C.civ. hotãrãºte, din contrã, ritos cã moºtenitorii legiuiþi, prin urmare ºi colateralii, rãspund de datoriile mortului din ziua deschiderii succesiunii2 . Reiese apoi cu aceeaºi evidenþã pipãitã din art. 895 C.civ., cã, în lipsã de moºtenitorii rezervatari ºi de legatari universali, moºtenitorii colaterali se pot trage în judecatã pentru plata legatelor din ziua morþii rãposatului, ºi nu din momentul sezinei judecãtoreºti. Nu trebuie deci dar, aºa fiind, sã ne oprim la analogia care existã între sezina succesorilor neregulaþi ºi sezina moºtenitorilor colaterali, cum face Înalta Curte, ci cautã, din contrã, sã ne pãtrundem de adevãrul învederat cã moºtenitorii colaterali, spre deosebire de succesorii neregulaþi, au posesiunea provizorie ºi condiþionalã a moºtenirii din ziua deschiderii succesiunii, nu numai în privinþa celorlalþi pretendenþi la moºtenire, dar ºi faþã cu cel de al treilea3 . III. Dacã s-a anulat un legat universal pentru cuvântul cã presupusul legatar universal e o persoanã interpusã, se poate zice cã aceastã persoanã s-a folosit cu bunã credinþã de fructele averii legate, ºi nu este deci þinutã a înapoia fructele percepute? Dupã art. 486 codul civil (550 fr.), aºa cum îl înþelege pãrerea domnitoare, posesorul este de bunã credinþã, când stãpâneºte, în puterea unui testament nul în fond sau în formã4 , ale cãrui cusururi nu le cunoaºte, dar buna sa credinþã nu îi foloseºte când viciul titlului sãu vine de la o infracþiune la o lege de ordine publicã 5 . Aºa, de exemplu, s-a hotãrât cã puþin importã buna credinþã a legatarului care stãpâneºte pe temeiul unui testament nul, ca fiind pãtat de substituþie: legatarul, cu toatã buna sa credinþã, trebuie sã fie condamnat la înapoierea fructelor culese în cursul folosinþei sale, oprirea substituþiilor fiind de ordine publicã 6 . Putem sã considerãm ca fiind de bunã credinþã persoanele interpuse, adicã persoanele care au fãcut frauda la lege? Laurent rãspunde cã de fapt ºi o persoanã interpusã poate sã fie de bunã Compar. C. Nacu, op.cit., asupra art. 653 C.civ. Cas. II, No. 28 din 24 febr. 1893 (Bul., p. 2112), a hotãrât prin urmare cu drept cuvânt, cã nu face nimic cã moºtenitorii colaterali n-au fost încã trimiºi în posesiune, ei pot sã fie totuºi urmãriþi, vãdit lucru fiind cã moºtenirea nu se poate declara vacantã dacã existã moºtenitori colaterali cunoscuþi, care n-au renunþat încã. V. însã, Cas. I, No. 301 din 11 octombrie 1889 (Bul., p. 827). 3 V. articolul meu “Moºtenitorii colaterali au posesiunea provizorie, etc.”, din Dreptul No. 19 din 1899, D. Dim. Alexandresco, cum am dovedit-o aici, bate câmpii în aceastã materie ºi se contrazice. 4 Laurent, op.cit., VI, No. 211, în fine, are însã o deosebitã socotinþã ºi crede cã, testamentele nule în formã fiind neexistente, nu sunt titluri ºi cã prin urmare posesorul nu se poate considera ca fiind de bunã credinþã. În acelaºi înþeles, Dim. Alexandresco (op.cit., II, p. 488, text ºi nota 2), care jurã in verba magistri. 5 V. Baudry-Lacantinèrie, Précis de droit civil, 1, No. 1270 în fine. Compar. Kohler, Gesammelte Aufsätze aus dem gemeinen und französischen Zivilrecht, p. 433 urm. 6 V. Rivière, Revue doctrinale des variations et des progres de la jurisprudence de la cour de cassation, 1862, p. 252 urm. No. 147. V. însã în înþeles opus Laurent, op.cit., VI, No. 219 în fine. 1 2 34 Mircea Dan BOCªAN credinþã: ea poate sã creadã cã un scop mai înalt, glasul lui Dumnezeu, o cauzã sfântã îi îndreptãþeºte purtarea1 . Buna credinþã a persoanei interpuse, adãugãm noi, cautã sã se recunoascã cu atât mai mult atunci când existã o îndoialã asupra chestiunii de a se ºti de avem de a face sau nu cu o persoanã interpusã, atunci adicã când o hotãrâre spune cã cutare este o persoanã interpusã, pe când o altã Curte decide, sub aceleaºi împrejurãri, contrariul. De aceea ºi zice Înalta Curte cã, faþã cu hotãrârile contradictorii, date asupra punctului de a se ºti dacã B este o persoanã interpusã sau un legatar universal serios, instanþa de fond a constatat cu drept cuvânt, în fapt, cã B nu cunoºtea cusururile titlului sãu, ºi era prin urmare de bunã credinþã, o constatare care scapã de cenzura Curþii de casaþie. IV. Dupã dreptul roman, moºtenitorul putativ de bunã credinã era þinut sã înapoieze, nu preþul lucrului vândut, ci valoarea adevãratã a lucrului, dacã a primit un preþ mai mic? Actele moºtenitorului aparent sunt cârmuite la noi de codul Iustinian, sau prin analogie de art. 996 C.civ.? Dupã L. 48, Dig. de hered. petit. V. 3, s-ar putea crede cã, la Romani, moºtenitorul putativ era obligat sã înapoieze, nu numai preþul lucrului vândut, ci valoarea adevãratã a lucrului (quod plus fuit inhereditate), dacã a primit un preþ mai mic2 , dupã principiul quantum locupletior factus est. Adevãrul însã este, din contrã, cã Iavolenus vorbeºte în L. 48, Dig. V. 3, de mai sus, de înstrãinarea ce o face moºtenitorul putativ, dupã ce s-a pornit acþiune în contrã-i, ºi nu de vânzarea ce a învoit-o el înaintea procesului ºi de bunã credinþã, vânzare care este cârmuitã de o altã regulã. L. 25.11, Dig. V.3, lãmureºte, în adevãr, înþelesul regulei quantum locupletior factus est limpede ºi lãmurit astfel: Consuluit senatus bonae fidei possessoribus, ne in toto damno adficiantur, sed in id duntaxat teneantur, in quo locupletiores facti sunt. Quemcunque igitur sumtum fecerint ex hereditate, si quid dilapidaverunt, perdiderunt, dum re sua se abuli putant, non praestabunt: nec si donaverint, locupletiores facti videbundur, etc. Înalta Curte se rosteºte în aceastã privinþã foarte bine astfel: „Considerând cã adevãrul este cã, în dreptul roman, stãpânitorul de bunã credinþã nu era îndatorat nici mãcar la restituirea preþului lucrului vândut, dacã l-a risipit, adicã dacã reclamantul nu dovedea în fapt cã pârâtul se foloseºte încã de preþul primit, pe care nu l-a cheltuit”3 . Vasãzicã, moºtenitorul putativ de bunã credinþã, nu numai cã nu era dator sã înapoieze valoarea adevãratã a lucrului vândut, dacã a primit un preþ mai mic, dar, ce e mai mult, nu trebuia sã restituie nici mãcar acest preþ mai mic, dacã l-a bãtut la tãlpi. Ce ne priveºte însã, la urma urmei, toatã chestiunea aceasta arheologicã? Tradiþia de mai sus nu mai are fiinþã: codul nostru civil a spulberat-o. Nici vorbã, rãspunderea moºtenitorului aparent de bunã credinþã4 , este cârmuitã la noi astãzi, nu de compilaþia iustinianã, ci prin analogie de art. 996 C.civ. Laurent, op.cit., IX, No. 543. V. Glück, Pandecten, VII, § 568 ºi 569, p. 562: “Für den wahren Wert, wenn er gleich weniger dafür gelöset hat”. Curtea de apel din Iaºi, din contrã, a tradus cuvintele quod plus fuit in hereditae greºit astfel: dupã valoarea actualã a lucrului în opoziþie cu valoarea ce o avea lucrul în momentul vinderii. 3 V. Glück, Pandecten, VIII, p. 558; Windscheid, Pandecten, III, § 612, text ºi nota 15; Aubry et Rau, Droit civil français, VI, § 616, p. 413, nota 17. V. ºi articolul meu din “Dreptul” No. 10 din 1891, p. 73, notã. 4 Este valabilã sau nu vânzarea, etc., fãcutã de moºtenitorul aparent? Ne vom ocupa de chestiunea aceasta în nota urmãtoare. Ce sã zicem însã în general de vânzarea lucrului altuia? Unii deduc din art. 1294 al codului nostru civil, care hotãrãºte cã, vânzarea este convenþia prin care vânzãtorul se obligã a transmite cumpãrãtorului proprietatea lucrului, cã vânzarea lucrului altuia este ºi la noi nulã, cu toatã lipsa art. 1599 cod Napoléon din codul nostru civil. Ce are a face însã? Vânzãtorul era îndatorat ºi în vechea Romã sã procure cumpãrãtorului proprietatea lucrului, ceea ce reiese, între altele, din L. 46, Dig. 19.1. (Vezi Kohler, Gesammelte Abhandlungen aus dem gemeinen und französichen Zivilrecht, p. 236-238) ºi ºtiut este totuºi cã la Romani validitatea vânzãrii lucrului altuia trecea drept un lucru mai presus de orice îndoialã: Rem alienam distrabere quem posse, nulla dubitatio est, nam emtio est et venditio; sed res emtori auferri potest (L. 28, Dig. de contrah. emt. 18.1). Vezi asupra aceste 1 2 Practicã testamentarã 35 Laurent lãmureºte lucrul acesta astfel: „Si le possesseur de l’hérédité est de bonne foi, il ne doit rien au delà du prix. Sur ce point nous avons un argument par analogie dans l’art. 1380 (996 român), aux termes duquel celui qui a reçu de bonne foi une chose qui ne lui est pas due ne doit restituer que le prix de la vente” 1 . Alexandru DEGRÉ (decizie ºi adnotare publicate în Dr. 1900.353) OBSERVAÞII: 1 Art. 117 C.civ. prevedea: „Dacã absentul se iveºte sau dacã existenþa lui este doveditã, chiar ºi dupã punerea în stãpânirea definitivã, el îºi va primi averea în starea în care se va gãsi, precum ºi preþul lucrurilor înstrãinate din ea, sau cele cumpãrate cu preþul averii celei vândute, fãrã a putea urmãri acea avere, dacã va fi trecutã la o a treia persoanã”. A fost abrogat implicit prin L. 173/1941 pentru declararea morþii prezumate a celor dispãruþi ºi expres prin Decr. 339/1948 pentru declararea morþii prezumate a celor dispãruþi cu ocazia rãzboiului, în afara zonei interioare. 2 Succesiunea Mariei Catargi a cunoscut o adevãratã odisee, din care am spicuit aici numai douã hotãrâri – mai relevante pentru culegerea noastrã. Pentru cei interesaþi, date privind „ostilitãþile” generate de aceastã moºtenire pot fi regãsite în: Trib. Iaºi I, sent. din 11 oct. 1884, Dr. 1884.703; C.Ap. Galaþi, dec. 366/1886, Dr. 75/1886.598; C.Ap. Iaºi I, dec. 88/ 1885, Dr. 1885.531; id., dec. 209/1887, Dr. 1888.167; Cas. I, dec. 361/1885, Dr. 67/1885.22. 3 Clasificarea instituitã de Codul civil în succesori regulaþi ºi neregulaþi (art. 652, 653, 659-663 ºi 677-684 – multe din ele abrogate azi) este de origine romanã. Noþiunea de „succesor regulat” era sinonimã cu cea de „moºtenitor (legitim)”, desemnând rudele de sânge – continuatorii persoanei defunctului. Succesorii neregulaþi erau statul ºi soþul supravieþuitor, cãrora Degré apreciazã drept impropriu sã li se atribuie numele de „moºtenitori”. Deosebirile constau în chemarea ultimilor numai la activul ereditãþii ºi în faptul cã nu au de drept sezina (art. 653 C.civ.) 2 . S-a observat însã cã „aceastã distincþiune chestiuni, articolul meu: Vânzarea de lucruri strãine, din “Dreptul” No. 21 din 1875. D. Dim. Alexandresco s-a luat întâi þi întâi (méfiez vous de la première impression, c’est la bonne) dupã mine ºi a recunoscut cã vânzarea lucrului altuia este valabilã între pãrþi. (V. Dreptul civil român, III, p. 503, nota 2, ºi IV, p. 182 ºi 226), dar în t. V al comentariului D-sale, p. 131, D-sa ºi-a luat de seamã ºi a pus înainte ex tripode, cã vânzarea lucrului altuia e nulã între pãrþi, fãrã a-ºi da mãcar osteneala a ne arãta de ce ºi-a schimbat pãrerea. Hotãrârea Curþii de casaþie din 1900, pe care o invocã D-sa acum (V. Préface, p. XXIV, nota 1, apud Du mariage, etc., par C. N. Busdugan), hotãrãºte numai cã vânzarea lucrului altuia se poate ratifica, fãrã a se ocupa ex professo de chestiunea noastrã. 1 Laurent, op.cit., t. IX, No. 534. V. ºi § 2021 al codului civil german. Are însã sau nu tãrie vânzarea, etc., fãcutã de moºtenitorul aparent? Jurisprudenþa rãspunde cã da. V. în acelaºi înþeles Aubry et Rau, op.cit., t. VI, § 616 p. 437 ºi urm., nota 32. Înºiºi apãrãtorii pãrerii potrivnice recunosc cã teoria lor se loveºte în cap cu necesitãþile vieþii practice (Vezi Baudry-Lacantinèrie, op.cit., I, No. 393 in medio). Folosul practic însã este ºi trebuie sã fie lucrul de cãpetenie, ºi nu logica cea lunaticã sau logicismul (V. articolul meu: Tradiþia dreptului ºi jargonul juridic, din “Dreptul” No. 5 din 1900). D. Dim. Alexandresco, care a ghicit în vol. III, p. 503, nota 2, cã vânzarea lucrului altuia este valabilã, ne spune în acelaºi volum, p. 684, contrazicându-se, cã înstrãinãrile imobiliare consimþite de moºtenitorul aparent, sunt absolut nule. D-sa adaugã cã Merlin s-a încercat a susþine validitatea înstrãinãrilor învoite de cãtre moºtenitorul aparent, întemeindu-se pe L. 25 § 17, Dig. V.3, însã Duranton ar fi dovedit cu prisosinþã contrariul (p. 685, notã). Mi se pare însã cã pravilistul nostru se înºalã ºi de rândul acesta cu prisosinþã (V. Glück, Pandecten, VII, p. 560, text ºi nota 84 ºi Windscheid, Pandecten, III, § 612, text ºi nota 15). Acþiunea în revendicare în contra terþiului dobânditor era în tot cazul exclusã, dacã acesta de pe urmã avea o acþiune în evicþiune în contra moºtenitorului putativ de bunã credinþã ºi neîmbogãþit. Vezi Arndts, im Rechtslexikon, V0 hereditatis petitio, p. 229. În cât priveºte în fine principiile de legislaþie comparatã, vezi § 824 cod. austriac ºi §§ 892-893 ºi 2366 ale codului civil german. Vezi ºi Rentz, Die zweite Lesung des Entwurfs eines bürgerlichen Gesetzbuchs, II, p. 326-327. 2 A l e x, vol. III.2 (1912), p. 44 nota 1 in fine; HRB, vol. III, p. 249 nr. 575 bis; E l i e s c u, p. 136 pct. C, cu rezerva cã explicaþia datã de cãtre ultimul autor ni se pare neconcludentã. 36 Mircea Dan BOCªAN […] e mai mult doctrinarã decât realã prin faptul cã prin beneficiul de inventar ºi moºtenitorii au putinþa de a împiedica absorbþia patrimoniului autorului în patrimoniile lor proprii în ce priveºte obligaþiunea la plata datoriilor”1 . Pe de altã parte, „legiuitorul nostru nu acordã sezina tuturor moºtenitorilor legitimi, cum o acordã art. 724 C.civ.fr., ci restrânge aceastã posesiune de drept ºi nu o acordã decât moºtenitorilor în linie directã, adicã descendenþilor ºi ascendenþilor (art. 653)”2 . De asemenea, în urma modificãrilor legislative, însezinarea nu mai este de competenþa instanþei, ci – principial – de cea a notarului public (art. 68, 78, 83 ºi 85 L. 36/1995)3 . 6 Testamentul Ioan Oteteliºanu – Procesul Oteteliºanu-Kalinderu - textul testamentului - hotãrârile date în fond ºi în apel - concluziile puse de procurorul general în faþa instanþei de recurs - decizia datã în recurs
textul testamentului DIATÃ 1 Voiesc ca dupã încetarea mea din viaþã sã se urmeze cu averea mea precum jos urmeazã: 1) Las soþiei mele Elena nãscutã Filipescu toatã averea mea miºcãtoare, bani, efecte valori, scule, mobile, creanþe ºi orice s-ar gãsi. 2) Las pe soþia mea uzufructuarã generalã pe toatã averea mea nemiºcãtoare cu dispensã formalã de garanþie. Va putea prin urmare D-ei sã arendeze fãrã licitaþie, sã transigeze chiar; va putea asemenea sã vândã de bunã-voie ºi chiar fãrã licitaþie, casa mea din Bucureºti cu tot locul ºi grãdina ei, asemeni ºi casa cu grãdina ºi locul de la Mãgurele, cu banii prinºi dupã aceste vinderi se va stinge datoria cãtre creditul funciar. Soþia mea va respecta dreptul de uzufruct pe moºia Oteteliºu ºi dreptul de abitaþiune pe casa din curtea fostului meu hotel concedate fostei mele soþii Safta Câmpineanu ºi fiindcã hotelul este vândut, soþia mea Elena va servi acei 300 galb. pe an chiria D-ei Balº, cumpãrãtoarea hotelului, pânã la încetarea din viaþã a fostei mele soþii Safta Câmpineanu. 3) Doresc ºi rog pe soþia mea sã ia ca povãþuitori pe DD. Ioan I. Câmpineanu ºi Ioan L. Calinderu; iar aceºti D-ni mai târziu vor deveni Administratorii fondului pentru care jos se va dispune. 4) Dupã încetarea din viaþã a soþiei mele, întreaga mea avere va servi la facerea unui Institut de fete românce, cãrora li se va da o creºtere ºi educaþie de mame de familie, fãrã pretenþie sau lux; prisosul ce va rãmânea dupã bugetul anului se va capitaliza spre a se da zestre acestor fete, care nu va fi nici mai mult nici mai puþin decât douã sute galbeni uneia, No. 200#. 5) Programul de studiu pe bazele arãtate de mine ºi repartiþia veniturilor în cheltuieli anuale ºi în fond pentru zestre se vor face de administratorii numiþi de mine. 6) Administratorii numiþi de mine vor fi în drept sã numeascã la rândul lor pe alþii, ca astfel sã se perpetueze acest drept de administraþie prin delegaþiile succesive. 7) În cazul în care s-ar susþine ºi admite de orice persoane interesate, cã legatul averii mele imobile, pe care-l fac acestui Institut, care se va crea, este nul, fie pentru cã este fãcut unui stabiliment care nu va avea în fapt o existenþã materialã în momentul încetãrii mele din viaþã, fie pentru orice altã nulitate s-ar putea invoca în contra acestei dispoziþii a înfiinþãrii aºezãmântului mai sus arãtat, în 1 C a n t a c u z i n o, p. 215 nr. 364 in fine. R a r i n c e s c u, p. 138 nr. 78 in fine. 3 V. ºi detaliile oferite de D e a k, p. 529 nota 22. 2 Practicã testamentarã 37 asemenea caz, zic, legatul în întregul sãu va fi privit ca fãcut direct Dlui Ioan L. Calinderu, cu îndatorire ºi rugãciune ce-i fac de a îndeplini în întreg dispoziþiile mele sus arãtate în privinþa înfiinþãrii stabilimentului. 8) În cazul în care s-a întâmpla, fereascã D-zeu ca soþia mea sã înceteze din viaþã înaintea mea, atunci averea mea mobiliarã ce-i lãsasem în plinã proprietate va reveni tot aºezãmântului, de care sus s-a vorbit sau D. Ioan L. Calinderu, cu aceleaºi îndatoriri de mai sus. 9) ªi cel de pe urmã, rog pe prea iubita mea soþie sã mã ierte de tot ce-i voi fi greºit în acest lung interval de vieþuire între noi, totodatã, o rog, dacã veniturile se vor mai mãri ºi cheltuielile se vor împuþina, precum sunt încredinþat, sau dacã nu va mai avea trebuinþe de scule ºi parte din argintãrie, sã le vândã ºi sã înceapã singurã cu ajutorul celor mai sus numiþi acest stabiliment, care va fi ºi o distracþie pentru d-ei ºi o mulþumire sufletului meu. Aceasta însã nu este o îndatorire ci numai o rugãciune. Este bineînþeles cã dreptul de delegaþie îl vor avea D-lor Ioan I. Câmpineanu ºi Ioan Lazãr Calinderu, imediat din momentul încetãrii mele din viaþã, ca astfel Dlor vor avea facultatea pentru a se putea cu modul acesta perpetua dreptul de administraþie, mai sus arãtat de a transmite dupã încetarea mea din viaþã dreptul de administrare la persoanele, în care vor avea încredere; acest drept se înþelege cã va fi exercitat de fiecare în ceea ce priveºte persoana sa. Asemenea dreptul eventual la moºtenirea mea al D-lui Ioan Lazãr Calinderu; ce i-l dau prin acest testament va trece în patrimoniul sãu în momentul încetãrii mele din viaþã, cu rugãminte, ca atât dânsul, cât ºi orice moºtenitor al sãu, sã execute cele de mai sus în privinþa fondãrii Institutului. Orice alt testament anterior este nul în întregul sãu. Fãcut în Bucureºti, astãzi nouãsprezece martie No. 19, 1876. (Semnat) Ioan Oteteliºanu GREFA TRIBUNALULUI ILFOV SECÞIA I CIVILÃ Aceatã copie fiind conformã cu originalul testament olograf al defunctului Ioan Oteteliºanu depus de D-na Elena Oteteliºanu prin Dl. G. C. Filipescu pe lângã petiþia înregistratã la No. ........din 15 mai 1876, ºi a cãrui citire ºi constatare a stãrii materiale s-a fãcut prin procesul verbal înregistrat la No. 4663, din 15 mai 1876, se legalizeazã. (Semnat) Grefier Niculescu
sentinþa pronunþatã în fond TESTAMENT – Legat universal – Persoanã moralã inexistentã încã – Capacitate de a primi o donaþie sau un legat – Persoanã fizicã capabilã de a primi obligaþia de a transmite – Validitate – Art. 888 C.civ. Trib. Ilfov I, sent.civ. din 27 mai 1889 1. Pentru validitatea unei donaþii sau a unui legat se cere ca beneficiarul sã fi avut existenþã în momentul facerii donaþiei sau al morþii testatorului. Aceastã regulã fiind generalã, se aplicã atât la persoanele fizice cât ºi la cele morale. Prin urmare, nu este valabil legatul fãcut în profitul unei persoane morale inexistentã nici de fapt nici de drept în momentul morþii testatorului, ºi aceastã incapacitate de a primi nu poate fi ridicatã nici chiar în urma unei recunoaºteri legale posterioarã morþii lui de cuius. 2. Este valabilã dispoziþia testamentarã, cu titlu de legat universal, fãcutã unei persoane capabile, cu îndatorire ca toate bunurile sã le transmitã unei instituþii ce are a se crea, cãci într-un asemenea caz instituþia nu þine drepturile sale de la testator ci numai de la legatarul instituit. 38 Mircea Dan BOCªAN TRIBUNALUL, Având în vedere acþiunea intentatã de moºtenitorii legitimi ai decedatului Ioan Oteteliºanu cum ºi cererile de intervenþie fãcute în acest proces ºi admise în principiu de Tribunal, contra Dlui Ioan L. Kalinderu spre a fi condamnat sã le lase în plinã proprietate cu ale ei venituri întreaga avere a defunctului Ioan Oteteliºanu, în posesia cãreia a fost trimis de Tribunal în virtutea testamentului defunctului din 19 mai 1876 ºi pe care Dlor îl considerã cu desãvârºire nul. Având în vedere cã defunctul Ioan Oteteliºanu prin testamentul sãu olograf din 19 martie 1876, dupã ce a lãsat soþiei sale întreaga sa avere miºcãtoare ºi uzufructul întregii sale averi imobiliare, dispuse urmãtoarele literalmente reproduse: „4. Dupã încetarea din viaþã a soþiei mele întreaga mea avere va servi la facerea unu institut de fete române cãrora li se va da o creºtere ºi educaþie de bune mame de familie fãrã pretenþii sau lux; prisosul ce va rãmâne dupã bugetul anului se va capitaliza spre a se da zestre acelor fete, care nu va fi nici mai mult nici mai puþin decât câte 200 galbeni uneia”; aratã apoi cã programa studiilor se va face de administratorii ce va numi care ºi ei la rândul lor vor fi în drept a numi pe alþii”, ºi: „7. În cazul în care s-a susþine ºi admite de orice persoane interesate cã legatul averii mele imobile pe care-l fac acestui institut, care se va crea, este nul, fie pentru cã este fãcut unui stabiliment care nu va avea în fapt o existenþã materialã în momentul încetãrii mele din viaþã, fie pentru orice altã nulitate s-ar putea invoca contra acestei dispoziþii a înfiinþãrii aºezãmântului mai sus arãtat, în asemenea caz, zic, legatul în întregul sãu va fi privit ca fãcut direct D-lui Ioan L. Kalinderu, cu îndatorire ºi rugãciune ce-i fac de a îndeplini în întreg dispoziþiile mele sus arãtate în privinþa înfiinþãrii stabilimentului”; ºi în fine, dupã ce aratã cã lasã ca administratori ai aºezãmântului pe D. Ioan I. Câmpineanu ºi Ioan L. Kalinderu cu dreptul de delegaþie, mai prevede în ultimul paragraf de la art. 9 al testamentului: „Asemenea dreptul eventual la moºtenirea mea al Dlui Ioan L. Kalinderu, ce i l-am dat prin acest testament, va trece în patrimoniul sãu în momentul încetãrii mele din viaþã, cu rugãminte cã atât dânsul cât ºi orice moºtenitor al sãu sã execute cele de mai sus în privinþa fondãrii institutului”. Considerând cã din expusul testament rezultã în mod precis cã defunctul Ioan Oteteliºanu, animat de sentimente generoase ºi patriotice, nelãsând erezi rezervatari2 ºi prin urmare liber de a dispune cum va voi de avutul sãu, a voit, prin excluderea de la succesiune a tuturor rudelor sale de sânge, ca averea sa sã fie întrebuinþatã, dupã încetarea uzufructului soþiei sale, la înfiinþarea unui institut de fete române sãrace pentru creºterea, educaþia ºi înzestrarea lor la mãritiº; cã pentru acest scop a recurs la douã dispoziþii testamentare, una principalã, prin care afecta direct bunurile sale acestei proiectate fundaþii, ºi alta subsidiarã prin care, în cazul când vreo dificultate juridicã s-ar opune la validitatea dispoziþiei fãcutã în aceastã formã, instituie pe D. Ioan L. Kalinderu legatarul sãu universal cu sarcina de a crea aceastã fundaþie. Având în vedere cã reclamanþii cer nulitatea acestui testament pe motivele urmãtoare: 1. cã legatul este fãcut în favoarea unei persoane civile inexistente; 2. cã D. Ioan L. Kalinderu nu este un legatar universal serios, ci o persoanã interpusã spre a transmite averea unei persoane incapabile; 3. cã acest legat fãcut Dlui Ioan L. Kalinderu n-are obiect ºi are ºi o cauzã ilicitã. Asupra primei dispoziþii testamentare: Considerând cã, dupã principiile esenþiale ale dreptului public modern, fãrã o lege expresã nu se poate contesta persoanelor modul întrebuinþãrii vieþii lor ºi dreptul de a se asocia între ei pe baza unor idei ºi aspiraþii comune fãrã a lovi în libertatea individualã, nici a se contesta cetãþenilor întrebuinþarea ce fac de bunurile lor, afectându-le serviciul unei opere sau întreprinderi ce voiesc, fãrã a lovi în libertatea proprietãþii; cã dreptul public al þãrii noastre nu numai nu opreºte ºi nici n-a oprit vreo datã crearea unor asemenea fundaþii prin voinþa particularã, dar din contrã le-a vãzut totdeauna cu favoare. Considerând însã cã dupã legislaþia noastrã atât fundaþiile care consistã într-o afectaþiune de bunuri pentru un scop perpetuu, cât ºi corporaþiile, în care personalitatea civilã consistã într-o agregaþie de persoane sau asociaþii, nu pot exista ca persoane civile capabile de drepturi ºi obligaþii decât numai când autoritatea publicã le-a recunoscut legalmente existenþa, existenþa de fapt neputându-le atribui niciodatã personalitatea juridicã. Practicã testamentarã 39 Considerând cã dupã dispoziþiile art. 808 C.civ. principala condiþie ca o persoanã sã poatã primi o donaþie sau legat este sã fie conceputã în momentul facerii donaþiei sau morþii testatorului; cã acest articol fiind general ºi neexistând nici o raþiune de a distinge, se aplicã atât persoanelor fizice cât ºi celor civile, ºi cã aceastã incapacitate a persoanelor civile nu poate fi ridicatã nici printr-o recunoaºtere legalã posterioarã epocii când gratificatul trebuia a exista pentru a fi capabil sã primeascã, cãci ele ca ºi persoanele fizice numai personalitatea le face apte de a primi o liberalitate. Considerând, în speþã, cã din prima dispoziþie a testamentului defunctului Ioan Oteteliºanu rezultã cã legatul este lãsat unei instituþii care ar urma sã se înfiinþeze, unei persoane morale care n-a avut ºi n-are nici de fapt o existenþã necum o recunoaºtere legalã, care sã o investeascã cu o personalitate juridicã în momentul morþii lui de cuius; cã astfel fiind, aceastã primã dispoziþie testamentarã fãcutã în favoarea institutului proiectat este nulã. Asupra secundei dispoziþii testamentare: Considerând cã dispoziþiile de ultimã voinþã care au necesitate de interpretare trebuiesc a fi interpretate dupã intenþia prezumatã a testatorului, intenþia care trebuie a fi cãutatã în totalitatea clauzelor testamentului, avându-se în vedere obiceiurile, limbajul, poziþia personalã ºi raporturile testatorului cu rudele ºi legatarul (art. 977 ºi 982 C.civ.); cele concepute în termeni clari ºi preciºi ºi care n-ar prezenta în combinarea lor cu celelalte clauze din testament contradicþii de naturã a face incertã sau îndoielnicã voinþa testatorului, trebuiesc a fi luate astfel cum sunt specificate. Considerând cã defunctul Oteteliºanu, prevãzând cazul în care dispoziþia fãcutã direct fundaþiei ar fi nulã, zice: „în asemenea caz legatul în întregul sãu va fi privit ca fãcut direct Dlui Ioan L. Kalinderu, cu îndatorire ºi rugãciunea ce-i fac de a îndeplini în întreg dispoziþiile mele sus arãtate în privinþa înfiinþãrii stabilimentului”, ºi apoi mai jos adaugã: „dreptul eventual la moºtenirea mea al Dlui Ioan L. Kalinderu, ce îl dau prin acest testament, va trece în patrimoniul sãu în momentul încetãrii mele din viaþã, cu rugãminte ca atât dânsul, cât ºi orice moºtenitor al sãu, sã execute cele de mai sus în privinþa fondãrii institutului”; or, din aceste dispoziþii reiese într-un mod evident cã bunurile succesiunii sunt transmise Dlui Ioan L. Kalinderu ºi succesorilor sãi cu depline puteri de a aviza la execuþia voinþelor defunctului, dupã cum timpul ºi împrejurãrile vor cere. Considerând cã din dispoziþiile art. 888 C.civ. rezultã cã legatul universal este acela care are de obiect universalitatea bunurilor ce testatorul va lãsa la moartea sa ºi cã acest legat se determinã nu dupã întinderea emolumentului efectiv ci dupã vocaþia eventualã la totalitatea patrimoniului; cã astfel fiind, chiar când legatarul n-ar primi nimic din succesiune, totuºi el poate fi considerat ca legatar universal când vocaþia sa i-ar da drept ca, în cazul de nulitate sau caducitate a celorlalte legate, aceastã nulitate sau caducitate sã-i profite lui. Considerând, în speþã, cã din sus-arãtatele dispoziþii testamentare rezultã cã bunurile defunctului Ioan Oteteliºanu încã din momentul încetãrii sale din viaþã au intrat în patrimoniul legatarului Ioan L. Kalinderu, unde sunt destinate a rãmâne ºi vor rãmâne pânã când le va afecta stabilimentului ce este însãrcinat de a crea; cã cu toate cã bunurile sunt afectate la o întrebuinþare determinatã, totuºi legatarul este ºi rãmâne reprezentantul defunctului, ºi el singur are titlu ºi calitatea de a exercita toate acþiunile dependente de succesiune; cã prin urmare, din acestea rezultã cã legatul nu este lipsit de obiect ºi cã din împrejurarea cã D. Ioan L. Kalinderu nu ar fi adevãratul beneficiar legatului, fiind obligat a-l întrebuinþa în întregul lui la fondarea institutului în chestiune, nu se poate deduce cã el nu este un legatar real ºi serios. Considerând cã precum legatele fãcute cu îndatorire de a înfiinþa un aºezãmânt având existenþa sa proprie se pot fãrã îndoialã face persoanelor morale deja existente ºi recunoscute de legiuitor, tot asemenea dispoziþia testamentarã prin care se instituie o persoanã fizicã capabilã cu îndatorire de a transmite tot sau parte din bunuri unei fundaþii ce va crea ºi când va fi recunoscutã, este juridicã ºi licitã, cãci liberalitatea nu se adreseazã neantului ºi are ca cauzã legitimã crearea unui stabiliment ce legea permite de a fi recunoscut; legatul în acest caz nu este fãcut stabilimentului, ci este numai sarcina unei liberalitãþi fãcute persoanei instituite. Considerând cã dintr-o asemenea dispoziþie testamentarã nu poate reieºi nici o interpunere de persoane, cãci, pentru a fi interpunere de persoane, trebuie evident sã fie un legatar real posibil ºi cã 40 Mircea Dan BOCªAN acest legatar sã fie incapabil, ori, în cazul nostru liberalitatea nu este adresatã fundaþiei, cãci ea nu existã ci urmeazã a se crea. Considerând cele expuse rezultã cã în speþã dispoziþia testamentarã fãcutã de defunctul Ioan Oteteliºanu în persoana Dlui Ioan L. Kalinderu, persoanã capabilã de a primi cu îndatorire ca toate bunurile sã le transmitã institutului de fete, când se va crea ºi când va fi recunoscut, nu contravine dispoziþiilor art. 808 C.civ., cãci stabilimentul nu þine drepturile sale de la testator ci de la legatarul instituit. Considerând cã perpetuitatea ºi inalienabilitatea sunt în natura persoanelor civile ºi cã dacã aceasta ar fi contrarie ordinii publice ar fi a se împiedica orice fundaþie ca ºi orice corporaþie; apoi, chiar dacã ar fi exact aceasta, dânsa n-ar putea întru nimic folosi reclamanþilor, cãci condiþiile contrarii legilor sunt presupuse ca nescrise fãrã a atinge validitatea legatului. Cu toate acestea, dupã dreptul public al nostru, perpetuitatea institutului în speþã nu poate atinge ordinea publicã, cãci autoritatea care nu conferã personalitatea civilã decât când interesul public o cere, conservã dreptul de a o revoca când interesul public ar cere-o; asemenea nici condiþiile particulare prescrise pentru administraþia acestui institut nu pot atinge ordinea publicã, cãci ele nu pun obstacol controlului ce autoritatea competentã exercitã asupra stabilimentelor publice; cã astfel fiind, din aceste dispoziþii testamentare reiese cu certitudine cã legatul este fãcut Dlui Ioan L. Kalinderu iar nu institutului, care nu existã; cã dânsul nu este un executor testamentar sau o persoanã interpusã; ºi cã astfel aceastã dispoziþie testamentarã nu contravine dispoziþiilor art. 812 C.civ.. Din cele expuse rezultã cã prin dispoziþia subsidiarã a testamentului D. Ioan L. Kalinderu este instituit în mod real ºi serios legatar universal cu sarcina de a fonda institutul de fete prevãzut de testator; cã aceastã dispoziþie este valabilã ºi cã prin urmare urmeazã a fi executatã. Pentru aceste motive, respinge acþiunea. (sentinþã publicatã în Dr. 1889.366)
decizia pronunþatã în apel TESTAMENT – Legat universal – Persoanã moralã inexistentã – Dacã poate primi o donaþie sau un legat – Persoanã fizicã capabilã de a primi – Obligaþiune de a transmite unei persoane morale încã inexistentã – Art. 808 C.civ. – Persoanã interpusã – Când nu se poate lega printr-o persoanã interpusã LEGAT UNIVERSAL – Vocaþie la bunurile moºtenirii – Care este caracterul legatului universal SUBSTITUÞIE FIDEICOMISARà – Lipsa obligaþiei de a conserva bunurile – Dacã dispoziþia constituie o substituþie fideicomisarã C.Ap. Bucureºti II, dec. 199/ 26 noiembrie 1890 1. Pentru ca o persoanã fizicã sau civilã sã poatã fi capabilã a primi, fie prin donaþie fie prin testament, se cere a fi conceputã în momentul donaþiei – când este vorba de donaþii între vii, sau în momentul morþii testatorului – când este vorba de un legat. 2. Este valabilã dispoziþia testamentarã cu titlu de legat universal, fãcutã unei persoane capabile, cu îndatorire ca toate bunurile sã le transmitã unei instituþiuni ce nu este încã creatã, nefiind nici ilicitã, nici contrarã ordinii publice. 3. Legatul universal se caracterizeazã nu dupã întinderea emolumentului sãu, ci dupã vocaþia ce are legatarul la bunurile moºtenirii. 4. Nu este o substituþie fideicomisarã când legatarul nu este obligat prin testament a conserva bunurile ºi a le remite. 5. Nu se poate vorbi de un legat printr-o persoanã interpusã, decât atunci când persoana care este chematã a beneficia în definitiv va fi o persoanã incapabilã sau incertã. Practicã testamentarã 41 Nr. 199. – Dlor Al. Oteteliºanu, Elena Grãdiºteanu, Ana Caragea ºi alþii au fãcut apel contra sentinþei Tribunalului judeþului Ilfov, secþiunea I, cu Nr. 297 din 1889 datã între Dlor ºi D. Ion L. Kalinderu. S-au presentat apelanþii prin Dnii avocaþi B. Brãtianu, B. M. Misir, G. Danielopolu, C. G. Disescu, P. Grãdiºteanu, M. D. Kornea, Em. M. Porumbaru, ºi D. Ionescu, ºi intimatul asistat de Dnii avocaþi I. N. Lahovari, Eug. Stãtescu, M. Ferechide, N. Fleva ºi N. Basilescu. CURTEA, Având în vedere cã din faptele ºi documentele cauzei rezultã cã: Ion Oteteliºanu murind, fãrã moºtenitori rezervatari, în anul 1876, a lãsat soþiei sale, prin testamentul sãu olograf din 19 Martie acelaºi an, toatã averea mobiliarã ºi uzufructul bunurilor sale imobiliare; cã prin acelaºi testament dânsul a dispus ca, dupã încetarea din viaþã a soþiei sale întreaga avere coprinsã în succesiunea sa sã rãmânã afectatã la înfiinþarea unui institut destinat pentru creºterea ºi educaþia fetelor române; cã prisosul ce va rãmâne dupã bugetul anului sã se capitalizeze ºi sã serveascã ca fond, din care sã se dea zestre câte 200 galbeni la mãritiº fiecãreia din acele fete; cã desemnând ca administratori ai acestui institut pe Dnii Ion Câmpineanu ºi Ion Kalinderu, le-a conferit drept de a institui la rândul lor pe alþi administratori, ca astfel prin delegaþiuni succesive sã se poatã perpetua dreptul de administraþiune al acestei fundaþiuni; cã subsidiar, în cazul când s-ar admite cã aceastã dispoziþie din testamentul sãu n-ar fi valabilã, Ion Oteteliºanu a institut pe Ion Kalinderu, ca legatar al întregii averi lãsate în folosul institutului, însãrcinându-l ºi rugând pe dânsul ºi pe orice moºtenitor al sãu de a executa întru toate ultima sa voinþã privitoare la fundaþiunea acelui institut; cã în anul 1888, îndatã dupã încetarea din viaþã e Elenei Oteteliºanu, Tribunalul de Ilfov, prin încheierea sa cu Nr. 6496 din 1888, constatând cã institutul de fete române despre care se face menþiune în testamentul lui Oteteliºanu, n-are o existenþã de fapt ºi nu e recunoscut ca o persoanã moralã, a respins cererea persoanelor chemate a-l administra de a fi puse în posesiunea legatului universal lãsat de defunctul Oteteliºanu în favoarea acelui institut: cã pe de altã parte Ion Kalinderu, fiind recunoscut cã are, în virtutea aceluiaºi testament o vocaþie la întreaga avere a defunctului Oteteliºanu, a fost pus în posesiunea acestei averi în calitate de legatar universal; cã în urmã moºtenitorii colaterali ai lui Oteteliºanu, cari sunt apelanþii de astãzi, au chemat în judecatã pe Ion Kalinderu, cerând sã le delase în plinã proprietate, cu al ei venit, întreaga avere a defunctului Oteteliºanu, în posesiunea cãreia a fost trimis, pe motiv cã testamentul acestuia din anul 1876 ar fi nul; Având în vedere cã apelanþii opun intimatului mai multe mijloace de nulitate a testamentului susþinând; a) cã dispoziþia prin care Oteteliºanu afecta în primul rând toatã averea sa la crearea unui institut de fete române este nulã, cãci acest legat universal este fãcut în favoarea unei peroane morale inexistente în momentul morþii testatorului; b) cã dispoziþia subsidiarã prin care în caz când s-ar anula legatul fãcut direct institutului, sã instituie legatar al aceleaºi averi Ion Kalinderu, cu sarcina de a funda institutul, este asemenea nulã, pentru cã testatorul a fãcut indirect, în frauda legii, ceea ce nu-i era permis sã facã într-un mod direct; ca Kalinderu n-ar fi un adevãrat legatar neputânduse folosi de nici o parte din bunurile defunctului; cã el ar fi un simplu executor testamentar, sau o persoanã interpusã, însãrcinatã cu misiunea de a primi bunurile lui Oteteliºanu, ºi de a le transmite unei alte persoane incapabile de a le primi, adicã institutului; cã de ar fi chiar în realitate un legatar, legatul lãsat în favoarea sa nu ar putea fi valabil având o cauzã ilicitã, sau fiind supus la o sarcinã ilicitã, sau contrarie ordinii publice. În ce priveºte validitatea legatului lãsat în favoarea institutului; Având în vedere cã Ion Oteteliºanu însufleþit de dorinþa de a forma bune mame, a dispus printr-o clauzã clarã ºi expresã din testamentul sãu, cã dupã moartea sa ºi a soþiei sale, toatã averea sa sã rãmânã afectatã la înfiinþarea unui institut, unde fete române sã poatã primi o creºtere ºi educaþie simplã, fãrã obiceiuri de lux; Cã dupã ce arãtã în trãsuri generale pe ce bazã sã se creeze dupã moartea sa acel institut ºi cum sã se constituie din prisosul veniturilor anuale un fond din care sã se înzestreze fetele la mãritiº, dându-se fiecãreia câte 200 galbeni, apoi el desemneazã ca administratori ai acestei fondaþiuni pe 42 Mircea Dan BOCªAN Dnii I. Câmpineanu ºi I. Kalinderu, cu dreptul de a institui la rândul lor pe alþi administratori, ca astfel sã se poatã perpetua administraþiunea acestui aºezãmânt de utilitate publicã; Având în vedere cã dupã principiul stabilit prin art. 808 C.civ., pentru ca o persoanã sã fie capabilã de a primi o donaþie între vii, sau un legat, se cere ca principalã condiþie sã existe sau sã fie cel puþin conceputã în momentul donaþiei, dacã este vorba de o dispoziþie între vii, sau în momentul morþii testatorului, dacã este vorba de un legat; Având în vedere cã acest principiu fiind general, se aplicã atât persoanelor fizice cât ºi celor civile, de unde rezultã cã o persoanã civilã, care nu are o existenþã legalã în momentul donaþiei sau al morþii testatorului, este incapabilã de a primi darul sau legatul fãcut în favoarea sa; Cã aºa fiind, pe câtã vreme reiese clar din menþionatul testament cã defunctul Oteteliºanu a lãsat întreaga sa avere unui institut de educaþiune, care urma sã se înfiinþeze dupã moartea sa, apoi Tribunalul departe de a viola vreo dispoziþie a legii a fãcut o justã aplicaþiune a art. 808 C.civ., recunoscând prin hotãrârea supusã apelului cã acest legat este nul din cauza incapacitãþii de a-l primi a beneficiarului care nu avea nici o existenþã în momentul morþii testatorului; În ce privesc validitatea legatului lãsat lui Ioan Kalinderu: Având în vedere cã în interpretarea ori cãrei dispoziþii testamentare trebuie a se cãuta intenþiunea testatorului; Cã din contextul întregului testament se manifestã într-un mod neîndoelnic ideea cã Ioan Oteteliºanu, voind a fonda ºi a înzestra un institut pentru educaþiune de fete române dânsul exprimã aceastã a sa voinþã sub douã forme: el face mai întâi direct acelui institut un legat de întreaga sa avere, numind persoanele cari vor avea a-l administra; având apoi îndoialã asupra validitãþii acestui legat, el instituie subsidiar, în caz când s-ar admite nulitatea sa, pe Ioan Kalinderu legatar al aceleaºi averi, cu îndatorire ºi rugãciune de a aduce la îndeplinire în întregul ei dispoziþia sa privitoare la fondaþiunea institutului; Considerând cã din punctul de vedere juridic dispoziþia sa, fãcutã sub aceastã a doua formã, este valabilã; Cã art. 808 C.civ. nu se opune la validitatea ei pe cât timp Ioan Kalinderu fiind o persoanã capabilã de a primi bunurile ce i s-au transmis, proprietatea lor nu va rãmâne în suspensie pânã la înfiinþarea institutului, iarã dupã ce va avea o existenþã legalã institutul le va primi de la legatarul instituit; Având în vedere cã Ioan Oteteliºanu zicând în termeni clari ºi preciºi, ce se gãsesc scriºi în testamentul sãu, cã dã lui Kalinderu un drept eventual la moºtenirea sa ºi cã acest drept va trece în patrimoniul sãu îndatã dupã încetarea sa din viaþã, aratã cã intenþia sa a fost de a-l investi cu proprietatea bunurilor, de a-l face prin urmare sã fie continuator juridic al persoanei sale din punctul de vedere al patrimoniului, iarã nu de a-l însãrcina numai cu misiunea de executor testamentar, chemat a veghea la îndeplinirea dispoziþiilor sale testamentare; Cã având în profitul sãu o vocaþie eventualã la universalitatea bunurilor succesiunii întrucât testatorul îi lasã nu numai toate imobilele sale grevate de uzufructul soþiei, dar ºi universalitatea mobilelor, în caz când soþia sa ar muri înaintea lui, este incontestabil cã Ioan Kalinderu este un legatar universal; Cã el nu pierde aceastã calitate chiar dacã îndeplinirea sarcinii ce are de executat, va face ca el sã nu poatã trage nici un folos din legatul ce i s-a lãsat, cãci legatul universal se caracterizeazã nu dupã întinderea emolumentului, ci dupã vocaþia, ce are legatarul în bunurile moºtenirii; Având în vedere cã, pentru a dovedi cã legatul fãcut lui Ioan Kalinderu este nul, apelanþii aleagã cã testatorul, voind a eluda legea, a ales o cale pieziºã ºi a fãcut indirect sub o altã formã ceea ce nu-i era permis sã facã într-un mod direct; Având în vedere cã aceastã argumentaþie este cu desãvârºire inexactã, deoarece mijlocul indirect, la care a recurs testatorul, pentru a ajunge la acelaºi scop, este foarte legal, cãci instituirea unui legatar universal cu sarcinã nu este prohibitã de lege. Sarcina în sine, care a fost ºi cauza legatului, impusã lui Ioan Kalinderu, de a funda dânsul institutul proiectat, nu este ilicitã, nici contrarie ordinii publice; nu este ilicitã cãci învãþãmântul este liber ºi libertatea sa este garantatã de Constituþie, Practicã testamentarã 43 întrucât exerciþiul ei nu ar atinge bunele moravuri sau ordinea publicã; nu este contrarie ordinii publice, cãci testatorul nu a obligat câtuºi de puþin pe legatarul sãu de a organiza institutul într-un mod, care ar contraveni vreunei legi de ordine publicã; el a afectat toatã averea sa la fundarea ºi întreþinerea institutului, dar n-a dispus prin testamentul sãu cã imobilele vor fi inalienabile, de unde rezultã cã nici substituþie fideicomisarã, prohibitã de lege, nu poate sã existe, lipsind sarcina pentru instituit de a conserva spre a remite; perpetuitatea afectãrii bunurilor, care este de esenþa oricãrei fundaþiuni, fãrã clauza inalienabilitãþii, nu este contrarie ordinii publice; Având în vedere cã, afarã de acestea, apelanþii susþin cã Ioan Kalinderu ar fi un legatar fictiv, o persoanã interpusã de testator, spre a primi bunurile succesiunii ºi a le transmite unei persoane morale incapabile, legatarul real, ºi invocã interpunerea ca motiv de nulitate a legatului ce i s-a lãsat; Având în vedere cã interpunerea de persoane atunci numai este o cauzã de nulitate a donaþiei sau a legatului, când persoana chematã a primi în realitate darul sau legatul prin intermediul celei interpuse este sau un incapabil, în care caz interpunerea este un mijloc de a frauda legea, sau un necunoscut, în care caz este imposibil a se verifica capacitatea persoanei ascunse, care ar putea fi un incapabil; Având în vedere cã în speþã nu poate fi vorba de o persoanã interpusã, cãci Ioan Kalinderu este singur instituit legatar de testator ºi investit cu aceastã calitate cu proprietatea bunurilor succesiuni; nu rezultã din testament cã ar exista un alt legatar ascuns sau incapabil, care ar fi în realitate adevãratul instituit. Sarcina impusã lui Ioan Kalinderu, de a fonda institutul, fiind valabilã ºi obligatorie, precum s-a arãtat mai sus, el este þinut a o aduce la îndeplinire; institutul fondat nu va primi bunurile de la testator, ci de la legatar, dupã ce personalitatea sa civilã va fi legalmente recunoscutã; Cã aºa fiind ºi acest motiv de nulitate a legatarului cu sarcinã, lãsat lui Ioan Kalinderu, este nefondat; Cã în faþa celor ce preced în zadar apelanþii au încercat a susþine cã sarcina legatului ar fi imposibilã de executat în caz când Statul n-ar recunoaºte personalitatea civilã a institutului, recunoaºtere pentru a cãrei obþinere testatorul n-a pus de altmintrelea nici o obligaþiune legatarului sãu, sau cã i-ar lipsi sancþiunea coercitivã, în caz de deces al legatarului înainte de a îndeplini sarcina, fiindcã moºtenitorii acestuia nu ar fi obligaþi dupã testament la îndeplinirea ei, deoarece ºi într-un caz ºi într-altul Curtea nu poate fi chematã a statua acum asupra unor fapte necunoscute ºi cari ar putea îndreptãþi pe apelanþi a se prevala de dânsele, atunci când se vor îndeplini. Pentru aceste motive respinge apelul. Semnaþi: D. Cuculi, G. Constantinescu, A. Eustaþiu. (decizie publicatã în Dr. 1891.90)
concluziile Dlui Procuror General G. Filitti, în procesul succesiunii Oteteliºanu Decedatul Ion Oteteliºanu, prin testamentul sãu din 1876, a lãsat toate averea sa imobilã pentru crearea unui institut de creºtere ºi educaþie de fete românce; ºi în subsidiar, prevãzând eventualitatea anulãrii acestei dispoziþii, a lãsat toatã aceastã avere lui Ion Kalinderu, cu sarcina ºi rugãciunea de a face el institutul în chestiune. Moºtenitorii de sânge ai Oteteliºanului, au intentat lui Ion Kalinderu acþiunea de faþã prin care cer ca justiþia sã anuleze în totul testamentul, ca conþinând dispoziþii contrare legii, ºi prin urmare sã oblige pe Kalinderu a le restitui averea în chestiune. Curtea de apel, ca ºi Tribunalul, a anulat partea întâia a testamentului relativã la legatul lãsat direct institutului de creat, dar a validat partea a doua subsidiarã, ºi a recunoscut pe Ion Kalinderu de legatar universal al lui Ion Oteteliºanu. În contra deciziei curþii de apel s-a fãcut recursul de faþã. Recurenþii ziceau cã dispoziþia testamentului privitor pe Ion Kalinderu, are de obiect a frauda legea, cãci ceea ce nu putea defunctul sã facã în mod direct, fiindu-i acesta prohibit de lege, s-a încercat sã facã în mod indirect. 44 Mircea Dan BOCªAN Ca sã dovedeascã recurenþii aceastã alegaþie, au pretins cã îndatã ce conform doctrinei ºi jurisprudenþei bazate pe art. 808 C.civ., dispoziþia cuprinsã în § IV din testament este nulã, pentru cã prin autoritatea privatã nu se poate crea o persoanã moralã, ºi prin urmare legatul ce se adreseazã unei fiinþe inexistente este inexistent, apoi din contextul testamentului reiese cã Ion Kalinderu nu este decât o persoanã interpusã pentru a transmite legatul unei persoane incapabile de a primi, ceea ce scria ºi mãrturisea cã nu putea face pe cale directã. Legatul ce pretinde Kalinderu n-are obiect, pentru cã scria defunctului are a se bucura de uzufructul averii imobile pe tot timpul cât va trãi, de unde rezultã cã, pânã la încetarea sa din viaþã, nuda proprietate nu putea sta decât pe capul moºtenitorilor de sânge, ºi aceasta pentru cã rolul lui Kalinderu nu putea sã înceapã decât dupã moartea soþiei lui Oteteliºanu. În al doilea rând, legatul este nul pentru cã are o cauzã ilicitã, ºi aceastã chestiune este importantã, cãci, în tezã generalã, legatul este o derogare la ordinea succesiunilor stabilite de lege, trebuie deci un motiv juridic puternic ca sã motiveze o asemenea derogare. Or în speþã cauza legatului fãcut lui Kalinderu este indicatã de însuºi Oteteliºanu, cãci zice cã legatul în întregul sãu va fi privit ca fãcut directamente lui Kalinderu, cu îndatorire ºi rugãciune de a îndeplini în întreg dispoziþiile mai sus arãtate în privinþa înfiinþãrii aºezãmântului, ceea ce revine a zice cã testatorul, spre a ajunge la scopul sãu de a se realiza dupã moartea sa dispoziþia relativã la institut, a ocolit prohibiþia art. 808 prin legatul lãsat lui Kalinderu sarcinã. Dar sarcina pusã lui Kalinderu fiind o liberalitate în profitul unei a treia persoane, aceastã a treia persoanã deþine liberalitatea de la testator, ºi fiindcã institutul era inexistent la moartea lui Oteteliºanu, el nu poate invoca nici un drept, ºi sarcina este caducã, ºi cade în profitul legatarului universal; ºi pentru cã Kalinderu nu este un legatar universal serios, c numai aparent, apoi sarcina cade în profitul moºtenitorilor. Cã Kalinderu nu este un legatar universal serios, zic moºtenitorii, aceasta rezultã, în mod neîndoielnic, dintr-o sãnãtoasã interpretare a testamentului. Curtea, anulând, precum am spus deja, partea I a testamentului, conform art. 808 C.civ., menþine dispoziþia subsidiarã ºi zice cã din termenii testamentului rezultã cã Oteteliºanu, temându-se ca legatul lãsat institutului sã nu fie valabil, a instituit legatar universal al averii sale pe Ion Kalinderu, cu sarcina ºi rugãciunea de a înfiinþa institutul, cã aceastã dispoziþie nu este contrarie art. 808 C.civ., pe cât timp Kalinderu fiind o persoanã capabilã de a primi bunurile ce i s-au lãsat, proprietatea lor va aparþine lui pânã la înfiinþarea institutului, care le va primi de la legatarul instituit prin testament. Cã de oare ce Oteteliºanu zice, în termeni clari ºi preciºi prin testamentul sãu, cã dã lui Kalinderu un drept eventual la moºtenirea sa, ºi cã acest drept va trece în patrimoniul sãu îndatã dupã încetarea lui din viaþã, apoi intenþia lui a fost de a face pe Kalinderu sã continue persoana lui juridicã în ceea ce priveºte patrimoniul nu era de a-l însãrcina numai cu misiunea de executor testamentar. Cã Kalinderu este un legatar universal al Oteteliºanului rezultã, dupã Curte, ºi din faptul cã dupã testament Kalinderu are în profitul sãu o vocaþie la universalitatea bunurilor succesiunii, întrucât testatorul îi lasã nu numai toatã averea imobilã grevatã de uzufructul soþiei, dar ºi universalitatea mobilelor în cazul când soþia ar înceta din viaþã înaintea lui. Cã Kalinderu nu pierde calitatea de legatar universal chiar în cazul când prin îndeplinirea sarcinii, nu ar mai putea trage nici un folos din legat, cãci legatul universal se caracterizeazã nu dupã întinderea emolumentului, ci dupã vocaþia ce o are legatarul în bunurile moºtenirii. Cã instituirea unui legatar universal cu sarcinã nu este prohibitã de lege, sarcina impusã lui Kalinderu nu este ilicitã, cãci învãþãmântul este liber, întrucât nu ar atinge bunele moravuri sau ordinea publicã ºi nu este contrarie ordinii publice, cãci testatorul nu a însãrcinat pe legatarul sãu universal de a organiza un institut într-un mod care ar contraveni vreunei legi de ordine publicã. Cã, mai departe, testatorul nu a dispus ca imobilele sã fie inalienabile încât sã poatã exista vreo substituþie fideicomisarã prohibitã de lege. Cã nu se poate susþine nici cã Kalinderu este o persoanã interpusã, cãci el fiind legatarul universal al averii, institutul dupã ce se va înfiinþa ºi recunoaºte legalmente personalitatea sa civilã, va primi bunurile, nu de la testator, ci de la legatarul universal Kalinderu. Practicã testamentarã 45 Dupã naraþiunea ce am fãcut a tot ce s-a petrecut în acest proces, înaintea instanþelor de fond, sã examinãm la rândul nostru motivele de casare, care sunt în numãr de ºapte. Dar mai întâi sã mãrturisim cã toate aceste 7 motive în realitate se reduc la numãrul de douã, studiate ºi dezbãtute din toate punctele de vedere ce suferã materia. Astfel dar ca sã nu prelungim ºi mai mult dezbaterile prin examinarea în parte a fiecãruia din aceste motive, dezbateri obositoare, care au absorbit douã ºedinþe, ne vom permite a le grupa în douã categorii; în prima categorie vom aºeza motivele relative la chestiunea de a se ºti dacã din testamentul lui Oteteliºanu rezultã cã Ion L. Kalinderu este un legatar universal în sensul art. 888 C.civ.; în a doua categorie vom aºeza motivele relative la chestiunea de a se ºti dacã sarcina impusã legatarului Kalinderu este licitã sau nu. Primei categorii aparþin motivele I, III, IV ºi V care au urmãtoarea cuprindere: I. Greºitã calificare ºi prin urmare denaturare a clauzelor testamentare, întrucât Curtea afirmã cã testamentul defunctului I. Oteteliºanu constituie un legat universal în favoarea lui I. Kalinderu, pe când din contextul testamentului rezultã cã contrar afirmaþiei greºite a Curþii, D-sa nu are vocaþie la un ban mãcar din succesiune, nu este în realitate decât un executor testamentar sau un legatar aparent ori interpus. III. Violarea principiului de drept cã legatul având o falsã cauzã sau o cauzã ilicitã, este nul. Curtea stabileºte cã cauza legatului fãcut în subsidiar lui I. Kalinderu nu este liberalitatea, ci mijlocul de a ajunge la validitatea legatului fãcut în principal, legat recunoscut nul, ºi cu toate acestea, declarã valid acest legat subsidiar care sau nu are cauzã, sau are o cauzã ilicitã, aceea de a da unei persoane inexistente la moartea testatorului. IV. Curtea comite o omisiune esenþialã ºi o tãgadã de dreptate, refuzând a se pronunþa asupra nulitãþii legatului, provenind din imposibilitatea de a se executa sarcina în caz când statul ar refuza autorizaþia sau când pretinsul legatar universal ar înceta din viaþã înainte de a fi creat institutul. Este adevãrat cã cazul nu s-a ivit, dar ipoteza trebuia rezolvatã, de oare ce este un element constitutiv al validitãþii legatului universal, ca legatarul sã aibã în tot cazul o vocaþie la beneficiul legatului. V. Curtea comite o omisiune esenþialã ºi o gravã eroare de fapt, când nu se pronunþã asupra cazului în care, conform dorinþei expresã a testatorului, soþia sa ar fi înfiinþat institutul, ºi totuºi afirmã cã averea lui I. Oteteliºanu a intrat de la moartea acestuia în patrimoniul lui I. Kalinderu. Domnilor judecãtori, Curtea de apel zice cã în interpretarea oricãrei dispoziþii testamentare trebuie a se cãuta intenþia testatorului. Iar recurenþii prin concluziile scrise ºi comunicate nouã în broºurã la pag. 6, în fine, zic cã Kalinderu nu este un legatar universal serios ºi cã aceasta rezultã neîndoielnic dintr-o sãnãtoasã interpretare a testamentului. Lucrul dar s-ar reduce la o interpretare în fapt a dispoziþiilor testamentare. ªi în adevãr atât doctrina cât ºi jurisprudenþa sunt unanime a recunoaºte lucrul acesta. Iatã ce citim în Aubry et Rau: „Când termenii unui testament lasã oarecare îndoieli asupra obiectului sau întinderii legatului, trebuie, pentru dezlegarea dificultãþii sã se þinã seamã de intenþia probabilã a testatorului, ºi tribunalele se bucurã în privinþa aceasta de o putere suveranã de apreciere”1 . De asemenea citim în Maynz: „La interpretarea testamentelor trebuie sã se þinã seamã mai mult de intenþia probabilã a defunctului decât de forma incorectã prin care ºi-a manifestat voinþa”2 . Prin urmare am putea sã ne oprim aici ºi sã zicem cã acest recurs tinde a supune cenzurii Curþii de Casaþie aprecierile suverane ale judecãtorilor de fond, care aprecieri însã scapã de controlul sãu. Nu este, însã, mai puþin adevãrat cã jurisprudenþa în cele din urmã a revenit la noi ca ºi aiurea, ºi Curtea noastrã prin decizia recentã din 8 Octombrie trecut a zis cã atunci când legea a definit natura unui act ºi când de determinarea naturii unui asemenea act depinde dreptul reclamat, ºi când 1 2 Vol. VII, p. 470, ediþia IV. Vol. III, p. 333. 46 Mircea Dan BOCªAN natura însuºi a actului este dedusã în judecatã, interpretarea instanþelor de fond înceteazã de a fi suveranã. În speþa noastrã fiind dedusã în judecatã natura legatului lãsat lui Kalinderu ºi legea definind care sunt elementele constitutive ale diferitelor specii de legate, înalta curte poate exercita controlul sãu, cãci în asemenea caz este vorba nu numai de o chestiune de fapt, ci ºi de o chestiune de drept. Art. 888 C.civ. zice cã „legatul universal este dispoziþia prin care testatorul lasã dupã moarte-i la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale” va sã zicã caracterul, distinctiv al legatului universal este vocaþia la universalitatea bunurilor. Lucrul acesta nu se discutã nici în doctrinã nici în jurisprudenþã1 . Laurent în anteproiectul sãu de revizuire modificã art. 1003 corespunzãtor articolului nostru 888. ºi în noua redactare ce-i dã zice cã legatul universal este dispoziþia prin care testatorul dã la una sau mai multe persoane un drept eventual la universalitatea bunurilor ce va lãsa la moartea sa. Dl. G.P. Petrescu, distinsul Preºedinte al Curþii de apel din Bucureºti, în tratatul sãu despre testamente, zice de asemenea cã „o adevãratã ºi exactã definiþie care s-ar putea da legatului universal ar fi: atribuþia dreptului cel puþin eventual, fãcutã prin testament, a universalitãþii bunurilor testatorului”2 . În fine, decizia Curþii noastre citatã mai sus recunoaºte ca singur element constitutiv al legatului universal vocaþia eventualã la universalitatea bunurilor. „Considerând, zice Curtea, cã dupã definiþia datã de art. 888 C.civ. pentru ca un legat sã fie universal trebuie ca din termenii ºi cuprinsul testamentului sã rezulte pentru legatar vocaþia eventualã la întreaga avere ce testatorul ar putea lãsa la moartea sa”. Sã citim dar ºi testamentul lui Oteteliºanu ca sã vedem dacã din termenii lui rezultã cã Kalinderu este instituit legatar universal dupã cum pretinde Curtea de apel. În art. 7 din testamentul sãu Oteteliºanu zice: „cã în caz nulitate a dispoziþiei cuprinse în art. 4, legatul în întregul sãu va fi privit ca fãcut direct Dlui Ion L. Kalinderu cu îndatorire ºi rugãciune ce-i fac de-a îndeplini în întreg dispoziþiile mele sus arãtate în privinþa înfiinþãrii stabilimentului”. Iar în art. 8 prevãzând eventualitatea predecesului soþiei sale se exprimã astfel. „atunci averea mea mobiliarã ce-i lãsasem în plinã proprietate, va reveni tot aºezãmântului de care sus s-a vorbit, sau D-lui Ion L. Kalinderu cu aceleaºi îndatoriri de mai sus.” În fine în art. 9 Oteteliºanu adaugã: „Asemenea dreptul eventual la moºtenirea mea al Dlui Ion L. Kalinderu ce îl dau prin acest testament, va trece în patrimoniul sãu în momentul încetãrii mele din viaþã, cu rugãciune, ca atât dânsul cât ºi orice moºtenitor al sãu, sã execute cele de mai sus în privinþa fondãrii institutului.” Citite cu toatã atenþia dispoziþiile acestea ale testamentului ne duc fatalmente la concluzia cã Oteteliºanu a vrut ca dupã moartea sa, sã se facã cu avutul sãu un institut de fete române, ºi, spre a atinge acest scop a instituit prin testamentul sãu pe Ion Kalinderu de legatar universal al averii sale imobile cu sarcina fundãrii institutului de fete, ºtiind foarte bine cã Kalinderu, omul onest prin excelenþã, îndatã ce averea legatã va intra în patrimoniul sãu, nu numai cã nu va voi sã profite cât de puþin de dreptul ce-i dã testamentul, dar cã se va grãbi chiar a aduce la îndeplinire dorinþa lui manifestatã cu atâta stãruinþã prin douã testamente, primul din anul 1869 ºi cel din urmã din anul 1876. Legatul dar acesta fãcut în persoana lui Kalinderu este valabil, pentru cã Kalinderu este o persoanã capabilã de a primi un asemenea legat, fie chiar cu sarcinã, cãci legatul cu sarcinã nu este prohibit de lege, ºi este valabil când sarcina covârºeºte legatul, pentru cã încã o datã ceea ce caracterizeazã legatul universal, este dreptul eventual ce are legatarul la toate bunurile succesiunii. Se mai zicea în apel cã Kalinderu nu este decât un executor testamentar sau un legatar aparent or interpus. 1 2 A vedea Aubry et Rau, vol. VII, p. 464, Demolombe, vol. XXI, p. 467, Laurent, vol. XIII, No. 509. P. 283. Practicã testamentarã 47 ªi aceastã alegaþiune nu era fondatã, pentru cã am stabilit deja cã, în virtutea testamentului, Kalinderu a dobândit însãºi proprietatea averii lui Oteteliºanu, ceea ce nu s-ar fi putut petrece dacã era numai un executor testamentar. Niciodatã averea unei succesiuni nu poate intra în patrimoniul executorului testamentar. ªi nu este nici persoana interpusã, cãci el singur este instituit de testator ºi investit în aceastã calitate cu proprietatea bunurilor succesiunii. Institutul o datã fondat, va primi bunurile de la legatar, iar nicidecum de la testator, dupã cum foarte bine se rosteºte Curtea de apel. Dar, precum aþi putut vedea, Domnilor judecãtori, înaintea curþii de casaþie, cauzele de nulitate ale legatului, invocate în apel, s-au redus. În adevãr, recurenþii dezvoltând motivul I ºi III zic: I cã legatul este nul pentru cã trebuia sã se constate cã obiectul liberalitãþii a fost legatarul universal, ºi din testament rezultã cã Kalinderu este exclus de la întreaga folosinþã a obiectului legat prin efectul voinþei testatorului; 2 cã legatul mai este nul pentru cã are o cauzã ilicitã, sau falsã, ºi aceasta pentru cã cauza legatului nu poate fi decât liberalitatea, ºi Curtea stabileºte cã cauza legatului nu este liberalitatea, ci mijlocul de a ajunge la validitatea legatului fãcut în principal, legat recunoscut nul; contradicþia între considerentele Curþii este flagrantã. ªi din acest punct de vedere motivele nu sunt mai fondate. Cãci o datã ce am stabilit cã elementul esenþial ºi constitutiv al legatului universal este dreptul eventual la universalitatea bunurilor, adicã intrarea în patrimoniul legatarului la moartea testatorului a averii succesorale, ºi când Oteteliºanu, prin testamentul sãu, repetã în § 9 cuvintele: „Asemenea dreptul eventual la moºtenirea mea a Dlui Ion Lazãr Kalinderu, ce-l dau prin acest testament, va trece în patrimoniul sãu în momentul încetãrii mele din viaþã, cu rugãciune, ca atât dânsul cât ºi orice moºtenitor al sãu, sã execute cele de mai sus în privinþa fondãrii institutului”, este evident cã din termenii aceºtia rezultã în mod clar cã Kalinderu are vocaþie la universalitatea bunurilor, ºi cã aceastã vocaþie presupune o liberalitate din partea lui Oteteliºanu, fiind convins, o mai repetãm, cã Kalinderu nu va profita de aceastã liberalitate. Prin urmare, sã nu vorbim de folosinþã sau liberalitate, care deºi sunt presupuse, nu sunt un element constitutiv. Astfel, faptul cã în speþã legatarul universal nu va profita de folosinþa (motivul I) sau de liberalitatea legatului (motivul III), nu poate sã atragã nulitatea acestui legat, pentru cã, repetãm, nu perspectiva beneficiului este elementul constitutiv al legatului universal. Lucrul acesta este aºa de adevãrat, încât nu am avea decât sã ne referim la exemplul cu tabachera de 300 lei, ce-l gãsim în Dalloz, Vol. XVI, Nr. 3594, la cuvântul: Dispositions entre vifs et testamentaires. Dar iatã ce citim în Recueil général des lois et des arrèts de Sirey, volumul pe 1890, asupra jurisprudenþei recente din noiembrie 1888, a Curþii de casaþie din Franþa: „Il y a legs universel lorsqu’une disposition testamentaire contient vocation à l’universalité des biens composant la succession du testateur, alors même que le légataire universel est soumis à des charges et reçoit un mandat dont l’accomplissement doit absorber en totalité l’emolument de la disposition faite à son profit” – Cod. civ., art. 1003 (român 888). „La clause du testament, aux termes de laquelle tous les frais de la succession seront prélevés sur les biens de la succession, n’empêche pas que le légataire ne soit tenu des dettes, et ne soit par conséquent un légataire universel; le testateur peut valablement charger son légataire universel d’employer la valeur ou le revenu des biens à la fondation et à l’entretien d’une école dirigée par un instituteur chrètien; il n’y a pas là fidei-commis au profit de personnes incertaines”. ªi în notã se zice „Les deux arrêts de la Cour suprème et l’arrèt de la cour d’Angers que nous reproduisons, ont une grande importance doctrinale. Ils concourent à préciser la nature du legs universel, et ouvrir, pour réaliser des fondations, une voie utile et légale.” Astfel chiar, de ar exista între considerentele deciziei vreo contradicþie, decizia poate sta în picioare, pentru cã nu considerentele ci dispozitivul este adevãrata hotãrâre ºi pe câtã vreme considerentul care stabileºte cã Kalinderu este un adevãrat legatar universal este în concordanþã cu dispozitivul; critica ce s-ar aduce vreunui considerent care ar avea aparenþa unei contradicþii nu ar putea fi privitã decât ca o petiþie de redactare, ce nu ar putea atrage casarea deciziei. 48 Mircea Dan BOCªAN Când dar pe de o parte Curtea argumenteazã în modul arãtat, iar pe de alta când citim cu atenþie § 7, 8 ºi 9 din testament, putem serios susþine cã Curtea a interpretat în mod greºit dispoziþiile testamentului, în ceea ce priveºte chestiunea de drept? Cu alte cuvinte putem pretinde cã testamentul nu întruneºte în persoana lui Kalinderu elementul esenþial ºi constitutiv al legatarului universal, astfel dupã cum îl defineºte art. 888 C.civ.? Evident cã nu. Cãci nu trebuie sã uitãm cã în casaþie nu se judecã testamentul, ci se controleazã modul cum l-a judecat instanþa de fond, ºi dacã este adevãrat cã legatul este o derogare la ordinea succesiunilor, nu este mai puþin adevãrat cã omul având un drept netãgãduit de proprietate pe averea sa, el este liber de a dispune de aceastã avere în viaþã fiind, ºi are ºi dreptul de a prescrie ce are sã se facã cu dânsa dupã moartea sa. Domnul Petrescu, în opera citatã, la pagina 21 analizând diferitele opinii emise asupra fundamentului dreptului de a testa, zice cu mult cuvânt cã „în mijlocul atâtor opinii ºi discuþii intervenind legea care þinând cont ºi de natura ºi sentimentele omului, ºi de legãturile sângelui, ºi de ideile timpului, ºi de interesul societãþii, decide cã. cineva poate dispune de avutul sãu cum va voi, etc.”. Mijlocul prin care omul poate sã-ºi manifeste aceastã voinþã este testamentul, de aceea art. 802 C.civ. zice cã „testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune pentru timpul încetãrii sale din viaþã de tot sau parte din avutul sãu”. Aceasta, chiar când are moºtenitori rezervatari, cãci ºi atunci legea-i permite a dispune de o parte din averea sa, de cotitatea disponibilã, necum când el nu are moºtenitori rezervatari. Astfel dar motivele I ºi III sunt nefondate. Trecem repede asupra motivului IV, pentru cã întrucât se atinge de refuzul Statului de a da autorizaþia, partea aceasta a motivului ocupându-se de ideea ce se reproduce în motivul VII, o vom discuta deodatã cu ultimul motiv. Iar întrucât se atinge de cazul care nu s-a ivit ºi care are de obiect eventualitatea încetãrii din viaþã a legatarului înainte de a fi creat institutul, o datã ce Curtea de apel declarã prin decizia sa cã sarcina impusã lui Kalinderu este obligatorie ºi deci þinut a o aduce la îndeplinire, este evident cã aceastã obligaþie va trece ºi asupra moºtenitor lui I. Kalinderu, astfel cã nu avem nimic de adãugat pe lângã cele zise de apãrãtorii intimatului spre a conchide cã ºi acest motiv este nefondat. Prin motivul V recurenþii pretind cã Curtea de apel a comis o omisiune esenþialã ºi o eroare gravã de fapt când nu se pronunþã asupra cazului în care soþia ar fi înfiinþat institutul etc. Curtea de apel nu va avea nevoie sã se pronunþe asupra unui caz ce nu s-a ivit, ºi care cu moartea soþiei nici cã se mai putea ivi. Deci motivul este fãrã interes. Mai mult, partea testamentului prin care Oteteliºanu voieºte a crea o distracþie soþiei sale pe timpul vãduviei, se raportã la prima parte a testamentului care vorbeºte de legatul fãcut direct institutului. Iatã în adevãr ce zice Oteteliºanu în art. 9: „Totodatã, o rog, dacã veniturile se vor mai mãri ºi cheltuielile se vor împuþina, precum sunt încredinþat, sau dacã nu va mai avea trebuinþã de scule ºi parte din argintãrie sã le vândã ºi sã înceapã singurã, cu ajutorul celor mai sus numiþi, acest stabiliment”. Cine sunt aceºti mai sus numiþi ne spune art. 3 care sunã astfel: „Doresc ºi rog pe soþia mea sã ia ca povãþuitori pe Dnii Ion I. Câmpineanu ºi Ion L. Kalinderu, iar aceºti Dni mai târziu vor deveni administratorii fondului pentru care jos se va dispune”. Oteteleºeanca neîncepând singurã stabilimentul, ºi partea testamentului relativã la legatul fãcut direct institutului, anulându-se, s-au anulat ºi toate dispoziþiile relative la aceastã parte, ºi în asemenea caz ne aflãm numai în faþa legatarului universal pe capul cãruia a stat nuda proprietate a imobilelor din momentul încetãrii din viaþã a testatorului. Prin urmare, Curtea nu a comis nici omisiune esenþialã, nici gravã eroare de fapt. În categoria a doua intrã motivele II, VI ºi VII care au urmãtoarea cuprindere: II. Violarea principiului de drept, cã ceea ce nu se poate face direct, nu se poate face indirect. Curtea ca ºi Tribunalul, pe de o parte declarã cã legatul fãcut institutului de creat este nul în virtutea art. 808 C.civ. ca fiind fãcut unei persoane inexistente, iar pe de alta, recunoscând lui I. Kalinderu calitatea de legatar cu sarcinade a crea institutul, ajunge indirect la rezultatul pe care în prima linie-l respinge. Practicã testamentarã 49 VI. Curtea violeazã principiul de drept public cã numai legiuitorul poate crea persoane morale, recunoscând acest drept nu numai unui cetãþean în viaþã, dar ºi în facultatea de a-l transmite altuia dupã moarte. VII. Chiar dacã am admite cã I. Kalinderu este în adevãr un legatar universal ºi cã sarcina de a crea un institut este legalã, totuºi Curtea, recunoscând de valabilã aceastã sarcinã în condiþiile prevãzute prin testamentul rãposatului I. Oteteliºanu, violeazã art. 5 ºi 811 C.civ. Dreptul ce art. 811 conferã statutului este un drept absolut ºi de ordine publicã. Acest drept este fatalmente restrâns, împuþinat, când nu se exercitã faþã cu testatorul cãruia se poate impune schimbarea unor dispoziþii spre a obþine autorizaþia, ci faþã cu un legatar care nu are dreptul de a modifica dispoziþiile testamentului. Spre a ajunge la soluþia sa, Curtea comite ºi o întreitã eroare gravã de fapt, când afirmã cã bunurile care fac obiectul legatului nu sunt izbite de inalienabilitate ºi cã testatorul nu a impus perpetuitatea ºi un program al sãu institutului. Nu se poate tãgãdui, Domnilor judecãtori, cã dispoziþii care tind a face în mod indirect ceea ce legea prohibã este o violare la lege. Ilustrul procuror general Dupin zicea cu drept cuvânt cã o asemenea dispoziþie este exerciþiul unui drept care tinde sã facã tot ce nu este permis; este a face printr-un mijloc ascuns ceea ce nu s-ar putea face pe faþã, lucrul acesta s-a numit totdeauna a frauda ºi deci a viola legea. Nu este mai mult permis a ocoli legea decât a o viola pe faþã. Principiul acesta a fost aplicat cu toatã rigoarea în Franþa ºi în Belgia mai cu seamã din cauza congregaþiilor religioase; cãci iatã citim în anteproiectul de revizuire al codului civil de Laurent1 : „Si les communautés religieuses, car c’est surtout de celles là qu’il s’agit, n’ont pas d’existence civile, elles ne peuvent figurer dans aucun acte juridique; le néant ne saurait stipuler, promettre, acquérir, ni possèder; tous ces actes sont radicalment nuls; c’est l’expression de la Cour de cassation de France. Ce n’est pas assez dire; ils sont faits en fraude de la loi, car le but des communautés est de reconstituer la main morte abolie par les lois de la révolution dans un intérêt public”. Cu toate acestea ºi în þãrile acelea când e vorba de instituþii de utilitate publicã dificultatea dispare. Iatã în adevãr ce mai citim în Aubry et Rau: „Dispoziþiile în favoarea stabilimentelor nerecunoscute încã vor fi de asemenea valabile, dacã ele pot, dupã împrejurãrile speþei, sã fie considerate ca simple sarcini de legate fãcute unor persoane capabile”2 . Demolombe de asemenea zice: „Noi credem cã nimic nu se opune ca dispoziþia sã fie fãcutã pentru înfiinþarea unui stabiliment de utilitate publicã, a unei comunitãþi, a unui ospiciu, când aceastã dispoziþie poate fi consideratã ca fãcutã în profitul unei persoane morale deja existente, precum ar fi o comunã, un oficiu de binefacere, sau numai ca sarcina unei liberalitãþi fãcutã unui alt gratificat. În zadar s-ar opune atunci lipsa de autorizaþie legalã ºi lipsa de personalitate juridicã. Cãci tocmai dispoziþia, aºa precum o presupunem, nu se poate concepe decât dacã stabilimentul nu existã, deoarece scopul este de a-l fonda. De aceea nu el este direct obiectul acestei dispoziþii, din cauzã cã dispoziþia aceasta este fãcutã în profitul unei alte persoane morale, sau nu este ea însãºi decât o sarcinã a unei alte dispoziþii”3 . Tot în sensul acesta se rosteºte ºi Laurent: „Când cine va face o fundaþie, n-are desigur intenþia de a da unui stabiliment nerecunoscut, deoarece chestiunea este tocmai de a-l crea”4 . La noi însã, chestiunea este mult mai uºor de dezlegat. ªi mai întâi sã lãsãm de o parte doctrina ºi jurisprudenþa strãinã care a avut în vedere mai cu seamã congregaþiile religioase, cãci la noi nu numai cã faþã cu legea de secularizare a averilor mãnãstireºti, nu poate fi vorba de reconstituirea averii de mânã moartã, dar nici nu este vorba în procesul de faþã de aºa ceva. Vol. III, p. 246. Vol. VII, p. 25. 3 La Nr. 590 din Vol. XVIII. 4 În Vol. XI, p. 268. 1 2 50 Mircea Dan BOCªAN Sarcina legatului din testament în discuþie este crearea unui institut de utilitate publicã independent de Stat, judeþ ºi comunã. O asemenea sarcinã este ea licitã în þara noastrã sau nu? Iatã unde stã toatã chestiunea. Este netãgãduit cã în România dreptul particularilor de a înfiinþa aºezãminte de utilitate publicã, este un drept consuetudinar. Regulamentul organic, la secþiunea IV despre învãþãtura publicã, conþine dispoziþii care ne conduc la credinþa cã în dreptul nostru public vechi, aºezãmintele de utilitate publicã fondate de particulari, cu o administraþie independentã de Stat, judeþ ºi comunã, nu numai cã erau permise, dar ºi bine vãzute de legiuitor, cãci iatã ce citim la art. 369: „Epitropia învãþãturii publice, va chema mãrimea de suflet a cetãþenilor sãi, ca sã ajute aceste folositoare aºezãri prin hãrãziri de bani ºi legaturi, care vor sluji în creºterea veniturilor ºi în a asigura statornicirea ºi înaintãrile”; iar art. 370 adaugã: „Cât pentru epitropiile ce privesc la îngrijirea nevârstnicilor, se va urma dupã chipul de mai jos. De va fi epitropul orânduit prin diatã, sã urmeze dupã acea diatã”. Obiceiul acesta al pãmântului credem cã nu a fost desfiinþat prin legislaþia actualmente în vigoare. De aceastã opinie este ºi distinsul comentator al dreptului civil d. Dim. Alexandresco, care, în vol. I, pag. 127 al comentariului sãu, se exprimã astfel: „Nu trebuie însã sã confundãm aceastã ipotezã cu aceea în care un testator ar lãsa o sumã de bani pentru înfiinþarea unui stabiliment de utilitate publicã, dupã cum ar fi o ºcoalã bunã sau un spital, cãci asemenea liberalitate ar fi validã, cu toate cã stabilimentul n-ar fi avut fiinþã la moartea testatorului, rãmânând însã ca personalitatea acestui stabiliment sã fie recunoscutã prin un act posterior care ar autoriza primirea legatului. Fiecare particular are deci dreptul de fundaþie, în puterea unui vechi obicei al pãmântului, consacrat ºi în dreptul roman.” În sensul acesta este stabilitã ºi jurisprudenþa noastrã. A se vedea deciziile pronunþate în procesele Baºota, Biserica Icoana, Bisericile St. Ilie ºi Madona Dudu din Craiova, Spitalul Brâncovenesc etc. Eminentul jurisconsult Alexandru Degré, autorul articolului intitulat „Aºezãmintele de utilitate publicã instituite de particulari”, ºi publicat în ziarul Dreptul din 1885, zice cã, dacã dreptul acesta al particularilor de a crea institute de utilitate publicã, drept pe care dânsul l-a combãtut, dar pe care jurisprudenþa l-a validat, nu era în trecut o primejdie pentru Societate Românã, astãzi lucrul se schimbã cu totul. Primejdia se poate ivi, ºi spre a o înlãtura cere o lege care sã decreteze cã pe viitor nici o fundaþie nu are fiinþã fãrã o anume concesiune legislativã. Deºi suntem cu totul de pãrerea acestui jurisconsult ºi credem cã a sosit timpul ca legiuitorul sã ia în mânã aceastã importantã chestiune, totuºi cautã sã mãrturisim cã din cele expuse rezultã cã dreptul public ce ne guvernã încã de la 1865, nu numai cã nu a adus nici o jignire acestui obicei al þãrii, dar chiar l-a încurajat prin legea din 22 ianuarie 1883 pentru înfiinþarea Casei pentru ajutorul ºcolilor. ªi în adevãr cauza care a motivat legea aceasta a fost tocmai încurajarea donatorilor de a persista în solicitudinea lor pentru ºcoalã. Ideea aceasta rezultã clar din raportul pe care distinsul raportor al comitetului delegaþilor l-a prezentat Camerei Legiuitoare. Iatã cum începe acest raport, care este publicat în Monitorul oficial Nr. 36 din 14 decembrie 1882, p. 462. „Prezentul proiect de lege este relativ la înfiinþarea ºi organizarea unei case speciale pentru administrarea fondurilor ºcolare donate sau legate de persoane binefãcãtoare, iubitoare de þarã ºi de omenire, ºi pentru întrebuinþarea ziselor fonduri conform intenþiei fondatorilor” etc. ªi mai la vale adaugã: „Solicitudinea românilor pentru ºcoli a persistat astãzi aceeaºi ca în trecut, dar temerea de a se distrage fondurile de la destinaþia lor, paralizeazã în prezent cele mai bune sentimente”. Astfel dar rãmâne evident faptul cã Oteteliºanu prin partea subsidiarã a testamentului nu a ocolit legea spre a o frauda, ci a uzat de un drept ce i-l recunoºtea atât dreptul public vechi cât ºi cel nou, prin urmare sunt nefondate ºi motivele II ºi VI. Ultimul motiv, dupã cum am arãtat deja, este în strânsã legãturã cu motivul IV, cãci iarãºi este vorba de autorizaþia prevãzutã în art. 811 C.civ. Practicã testamentarã 51 În adevãr, recurenþii pretind cã Kalinderu ca legatar nu ar avea dreptul de a modifica dispoziþiile testamentului, cãci lui nu i s-ar putea impune schimbarea unor dispoziþii, cu care schimbare numai, statul ar putea da autorizarea. Mai întâi de toate, chiar dacã teoria aceasta ar fi adevãratã, nu vedem cum dreptul statului prevãzut în citatul art. 811 ar putea fi micºorat. Fundaþia sau va fi în condiþii de a putea obþine aceastã autorizaþie, ºi va obþine-o, sau nu va fi în asemenea condiþii ºi statul o va refuza. Dar teoria nu este adevãratã, pentru cuvântul cã legislaþia ce ne guvernã nu mai admite distincþia ce fãceau romanii între un moºtenitor ºi un legatar universal; astãzi aceleaºi avantaje are, ºi aceleaºi sarcini incumbã legatarului universal ca ºi moºtenitorului. Precum dar moºtenitorul, dacã Oteteliºanu ar fi avut unul ºi i-ar fi impus prin testament sarcina impusã lui Kalinderu, ar fi avut dreptul sã primeascã orice modificãri spre a obþine autorizaþia art. 811, de asemenea ºi Kalinderu ca legatar universal, are acelaºi drept. Dar nici nu este exact faptul cã condiþiile prevãzute prin testament sunt din acelea care ar contraveni dispoziþiilor din articolele 5 (ordinea publicã ºi bunele moravuri), ºi 811 C.civ. Ceea ce a dorit ºi voit Oteteliºanu este sã se înfiinþeze institutul, dar nu a impus ºi în care anume condiþii sã se înfiinþeze. El aratã numai bazele pe care voieºte sã se facã institutul ºi acele baze sunt urmãtoarele: 1) Institutul sã fie numai de fete românce, 2) creºterea ºi educaþia ce li se vor da sã fie de naturã a face din ele bune mame de familie, fãrã pretenþie sau lux, 3) prisosul bugetului anual se va capitaliza spre a se da zestre acelor fete câte 200 galbeni. Cu alte cuvinte Oteteliºanu a voit sã ridice femeia din starea josnicã în care se aflã, dupã cum ne o prezintã raportorul legii din 1883 despre care am vorbit deja; iatã în adevãr ce mai citim în raportul sãu: „Femeia mai cu seamã, mama, soþia, sora omului, ea care personificã familia, baza societãþilor umane, femeia a fost ºi este încã cu totul lipsitã de ºcoalã. La þarã femeia nu este egalã bãrbatului, ea zace zdrobitã sub o muncã disproporþionatã cu forþele sale, zdrobitã mai cu seamã de viciile soþului sãu ºi a fiilor sãi. La oraº poziþia femeii este încã în stare anormalã. Inferioritatea sa sub punctul de vedere al culturii îi face o poziþie stranie asupra cãreia mã voi abþine de a mã întinde cu aceastã ocazie; oricine simte însã cã femeia n-acceptã decât ºcoala pentru a deveni întru toate asociata bãrbatului etc.”. De program nu se ocupã deloc testatorul, cãci în art. 5 zice cã programul de studiu pe bazele arãtate se va face de administratorii numiþi de el, ºi partea aceasta a testamentului a fost anulatã. Apoi dacã lucrul stã astfel, este mult mai nimerit sã admirãm iubirea de þarã a Oteteliºanului ºi sã zicem cã bazele institutului este tot ce se poate concepe mai moral ºi mai folositor pentru societatea în mijlocul cãreia s-a nãscut un asemenea fondator, decât sã pretindem cã aceste baze pot zdruncina ordinea publicã sau scandaliza bunele moravuri. Deci dar ºi acest motiv nefiind fondat, conchidem la respingerea recursului. George FILITTI (concluzii publicate în Dr. 1892.193)
decizia pronunþatã în recurs LEGAT – Când este legatul universal – Art. 888 C.civ. – Instituþii de binefacere – Când se pot crea prin testament – Omisiune – Argumente invocate în instanþã – Nepronunþare asupra lor – Dacã constituie o omisiune esenþialã – Respingere Cas. I, dec.74/ 2 martie 1892 1. Este legatar universal acela care are vocaþie pentru întregul patrimoniu al defunctului, chiar dacã n-ar exista pentru dânsul nici un emolument. 2. Se pot crea prin testament instituþii ºi a se organiza de dispunãtor în vederea unor scopuri determinate ºi permise de lege. 52 Mircea Dan BOCªAN 3. Nu e omisiune esenþialã când instanþa de fond nu se pronunþã asupra unor argumente prezentate de pãrþi. Este destul ca dânsa sã examineze motivele de anulare invocate. Nr. 74. – Respinse, ca nefondate, recursurile fãcute de Al. Oteteliºanu, Ion Oteteliºanu, Elena Grãdiºteanu ºi alþii contra deciziei Curþii de apel din Bucureºti secþiunea II cu Nr. 199 din 1890, datã în procesul cu Ion I. Kalinderu. S-au ascultat: D.C.C. ªtefãnescu, Consilier al Curþii, în citirea raportului fãcut în cauzã; Dnii P. Grãdiºteanu, M.D. Korné, T.L. Maiorescu, B. Brãtianu, C.G. Dissescu, Em.M. Porumbaru, Dim. Geani ºi G. Danielopolu avocaþii recurenþilor, în dezvoltarea motivelor de casare; d-nii Eug. Stãtescu ºi I. N. Lahovari, avocaþii intimatului, în combateri. CURTEA, deliberând: „Asupra mijloacelor din ambele recursuri trase din nulitatea dispoziþiei testamentului lui Ion Oteteliºanu ºi în temeiul cãruia decizia atacatã declarã pe Ion Kalinderu legatar universal al averii testatorului cu sarcinã ca cu întreaga aceastã avere sã fundeze un institut de creºtere, educaþie ºi înzestrare de fete române”: Având în vedere cã acþiunea dedusã în judecata Curþii de Apel din Bucureºti constã în cererea rudelor colaterale ale rãposatului Ion Oteteliºanu de a se declara nul testamentul olograf al acestuia cu data de 19 aprilie 1876 prin care numitul dispune: ca dupã încetarea din viaþã a soþiei sale întreaga avere cuprinsã în succesiunea sa sã se afecteze la înfiinþarea unui institut de creºtere, educaþie ºi înzestrare de fete române sub administraþia lui Ion Câmpineanu ºi Ion Kalinderu, iarã în caz când s-ar admite cã aceastã dispoziþie n-ar fi valabilã legatul întregii averi sã fie privit ca fãcut direct lui Ion Kalinderu, cu sarcina ºi rugãciune ca acesta sã execute întru toate ultima sa voinþã privitoare la fundarea institutului; cã asupra acestei acþiuni pronunþându-se decizia atacatã, declarã nulã ºi fãrã efect, ca contrarie art. 808 C.civ., dispoziþia relativã la legatul fãcut direct institutului, iar în ce se atinge de aceea cuprinzând legatul direct lui Ion Kalinderu îl declarã valabil ºi respinge cererea erezilor ab intestato; cã aceºtia, atacând prin prezentul recurs partea deciziei curþii de apel care valideazã acest ultim legat tind, prin mijloacele lor de casare sus rezumate sã stabileascã cã acest legat e nul pentru cã prin el testatorul face indirect în frauda legii ceea ce nu putea face direct, cã Ion Kalinderu neputându-se folosi din nici o parte din bunurile defunctului nu e un adevãrat legatar ci un simplu executor testamentar sau o persoanã interpusã cu misiune de a transmite unei persoane incapabile; cã de ar fi un legatar real, legatul ar avea o cauzã ilicitã. Considerând cã din definiþia legii (art. 888 C.civ.), cã legatul universal e dispoziþia prin care testatorul lasã la moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale, rezultã cã pentru ca o persoanã sã poatã fi privitã juridic, ca legatarã universalã, se cere ca ea sã aibã vocaþie, sã fie adicã chematã, ca dupã încetarea din viaþã a testatorului ºi ca continuatoare juridicã a persoanei acestuia în ceea ce priveºte patrimoniul, sã vadã intrând în patrimoniul sãu, întreg patrimoniu al persoanei decedate; cã pe lângã aceastã intrare a averii testatorului în patrimoniul legatarului legea nemaicerând, ca condiþie a existenþei calitãþii de legatar, ca averea legatã sã ºi rãmânã în patrimoniul legatarului, se învedereazã cã profitul pecuniar al acestuia, emolumentul, cu toatã importanþa lui practicã din punctul de vedere al acceptãrii sau refuzului legatelor, nu a fost privit de lege ca condiþie esenþialã a validitãþii lor juridice; cã prin urmare, în dreptul nostru civil, o persoanã, cãreia testatorul transmite, ca un continuator al sãu juridic, întreg patrimoniul sãu, e în toatã puterea legalã a cuvântului un legatar universal supus, o datã legatul acceptat, tuturor drepturilor ºi îndatoririlor inerente acestei calitãþi, abstracþie fãcând de împrejurarea cã, în condiþiile în care e fãcut legatul, sarcina ar exclude a priori, orice idee de emolument. Cã aºa fiind, decizia atacatã nu violeazã legea, când declarã cã Ion Oteteliºanu a putut valabil institui pe Ion Kalinderu legatar universal al sãu cu sarcinã ca întreaga avere legatã sã o consacre institutului de care e vorba în testamentul sãu. Considerând cã pe cât e de exact în drept cã ceea ce legea opreºte a se face direct nu se poate face nici indirect, pe atât este ºi adevãrat cã ceea ce legea permite sã se facã se poate îndeplini prin orice mijloc, fie direct, fie indirect, cu condiþia subînþeleasã ca mijlocul întrebuinþat sã fie ºi el permis, cã aºa fiind nu se poate declara nul un legat care conþine ca sarcinã pentru legatar împlinirea unui fapt pe care însuºi testatorul l-ar fi putut sãvârºi în viaþã fãrã ca prin aceasta sã se aducã o Practicã testamentarã 53 arbitrarã atingere libertãþii de a testa; cã prin urmare dacã netãgãduit fiindcã ori ce persoanã poate, trãind sã facã a se da viaþã, fiinþã juridicã, unei instituþii permisã de lege, s-o organizeze ºi s-o înzestreze în condiþii de asemenea permise, legea nu se opune ca aceastã facultate, ca acest drept civil, sã se transmitã prin act de ultimã voinþã de la o persoanã la alta; cã în speþã curtea de apel privind cu drept cuvânt cã sarcina impusã de Oteteliºanu lui Kalinderu constã în a fonda ºi înzestra un institut de creºtere, educaþie ºi înzestrare de fete române, n-a violat legea validând legatul ºi din punctul de vedere al caracterului licit al sarcinii. Asupra celorlalte mijloace ce se mai cuprind în recurs. „Cã Curtea ar fi omis a se pronunþa asupra ipotezei imposibilitãþii de a se executa sarcina impusã legatarului în caz când Statul ar refuza autorizaþia cât ºi asupra ipotezei când soþia testatorului ar fi executat ea însãºi sarcina impusã legatarului. Cã Curtea consacrând validitatea sarcinii legatului ar fi restrâns dreptul Statului consacrat prin art. 5 ºi 811 C.civ. Cã Curtea violeazã principiul de drept public cã numai Statul poate crea persoane morale”. Considerând cã existenþa unui legat universal cu sarcinã, atârnând de condiþia capacitãþii legatarului ºi de aceea a naturii licite a sarcinii, Curtea de apel valideazã legatul recunoscând în speþã existenþa ambelor acestor condiþii ºi declarã pe legatar în drept ºi obligat prin testament, nu de a crea o persoanã moralã, ci de a face ca prin mijloacele legale ºi cu autorizaþia Statului sã se dea fiinþã juridicã aºezãmântului ce e chemat sã înzestreze. Cã spre a justifica soluþia datã litigiului ºi a face ca decizia sã se poatã menþine în drept ºi în fapt, Curtea nu era þinutã sã se pronunþe asupra tuturor argumentelor pe care recurenþii îºi sprijineau diferitele mijloace de nulitate ale testamentului, ci asupra mijloacelor numai, ceea ce-ºi face, combãtându-le pe toate; cã în speþã ea nu era þinutã sã se pronunþe asupra unor fapte ce e constatat cã n-au avut loc ºi din care recurenþii trãgeau argumente în sprijinirea nulitãþii sarcinii, pe care Curtea o declarã valabilã cu drept cuvânt. Cã dar ºi aceste mijloace sunt neîntemeiate. Pentru aceste motive, respinge etc. (decizie publicatã în Dr. 1892.199 ºi Bul. 1892.183)3 OBSERVAÞII: 1 A se vedea „Testamentu olografu alu repausatului I. Otteteleºanu, urmat de cel mistic care nu face alt de cât se confirme pe cel d’ântâiu”, Bucureºti, 1876. „Diatã” este termenul propriu vechiului drept românesc prin care se desemna testamentul. 2 În reglementarea Codului civil, soþul supravieþuitor nu era rezervatar. 3 Cauza reprodusã este de referinþã în jurisprudenþa noastrã; ea recunoaºte validitatea fundaþiilor testamentare – urmând astfel tradiþia vechiului drept românesc, venind în continuarea practicilor cotidiene ale epocii ºi, nu în ultimul rând, înfrângând nepotrivita ºi desueta ostilitate a codificãrii de inspiraþie francezã faþã de persoanele juridice în general, faþã de fundaþii în speþã. Soluþia datã în cauzã a fost un important precedent pentru consacrarea legislativã – prin art. 71 L. 21/1924 – a retroactivitãþii fundaþiilor înfiinþate prin testament (dispoziþia este preluatã în art. 19 al. 3 OG 26/2000). Pentru detalii, a se vedea: I. Kalinderu, Proces dintre moºtenitorii Otteteliºanu ºi D. Ioan Kalinderu – Consultaþii Beudant, Bufnoir, Colmet de Santerre …, Bucureºti, 1889; id., Consultaþii date de Guillouard, Carel ºi Jouen în afacerea moºtenitorilor Oteteliºanu contra Kalinderu, Bucureºti, 1889; P l a s t a r a, I, 589-590; HRB, III, nr. 1104 ºi 1108; M.D. Bocºan, Etude historique sur les fondations testamentaires en droit roumain, FHI (Berlin), 20 aprilie 2000. A se compara ºi cu: Cas. I, dec. 334/ 30 octombrie 1881, Bul. 1881.766; concluziile scrise prezentate de Take Ionescu, Al. Pherekyde ºi S. Rosental în procesul relativ la administrarea Bisericii Kreþulescu, redate în Nota de sub dec. 29/ 20 martie 1910 a C.Ap. Galaþi II, PR 1926.II.118 (coloana a II-a) – 120 (coloana a III-a). V. ºi speþa nr. 36. 54 Mircea Dan BOCªAN ATENÞIE! Sentinþã ºi opinie separatã cu probleme. Consultaþi Observaþiile! 7 Succesiunea Ioan Chinopse - textul testamentului - sentinþa pronunþatã în cauzã
textul testamentului TESTAMENT Subsemnatul Ioan Chinopse, domiciliat în oraºul Buzãu, strada Carol Nr. 9, în casele d-nei Maria Anton Reichel. Astãzi, 24 septembrie 1895, fiind sãnãtos ºi în virtutea facultãþilor mele mintale, ºi nesilit de nimeni, ci numai din propria mea voinþã ºi pentru buna regulã ca om muritor, mi-am fãcut Testamentul meu, prin care regulez cum are sã se urmeze cu averea mea dupã moartea mea. Averea mea azi constã: În ºaptezeci mii – Nr. 70.000 – lei numerar hârtie de bancã, depusã la Casa de depuneri ºi consemnaþiuni, în Bucureºti, cu recipisa Nr. 33.902, din 14 februarie 1895. Deto 50 bucãþi scrisuri funciare rurale de 5% venit, a 5000 lei fiecare bucatã, total valoare nominalã douãsutecincizeci mii lei, Nr. 250.000 lei Detto 10 bucãþi scrisuri funciare urbane de 5% venit, a 5000 lei fiecare bucatã, total valoare nominalã cincizeci mii lei, Nr. 50.000 lei, ambele depuse la Banca Naþionalã a României cu recipisa Nr. 2272, din 24 septembrie 1894. Deto 7 bucãþi scrisuri funciare urbane de 5% venit, a 5000 lei fiecare bucatã, tot valoare nominalã treizeciºi cinci mii lei, depuºi la Banca Naþionalã a României cu recipisa Nr. 2519, din 15 iunie 1895. Deto 29 bucãþi scrisuri funciare rurale de 5% venit, a 5000 lei fiecare bucatã, total valoare nominalã unasutã mii lei, Nr. 100.000 lei, împrumutate d-lui Temistocle Dimitriadi din Brãila, cu scrisoarea d-sale din 10/22 ianuarie 1895, de la care primesc cuponul exigibil, plus un procent de 21/ 2 l % anual. De la pãrinþi n-am moºtenit nici o avere. Deoarece, nu am fost niciodatã cãsãtorit în viaþa mea, ºi prin urmare nu am avut copii, ºi pãrinþii mei Scarlat Chinopse ºi Elena nãscutã Stamo, încetaþi din viaþã, rãmânând numai un frate, Nicolae, ºi trei surori, Maria, cãsãtoritã Mavrodin, Aneta vãduvã, ºi Irina, cãsãtoritã cu Iancu Curtovici, dintre care eu cel mai în vârstã, nãscut în anul 1837, septembrie 12, ºi prin urmare având libera dispoziþie a averii mele conform legii. Dispun, 1. Las spitalului judeþean din Buzãu, un fond de unasutã mii lei, Nr. 100.000 lei în scrisuri funciare rurale de 5% venit, valoare nominalã, de la care fond azi decurge un venit anual de 5000 lei, cu obligaþie ca, din acest venit, sã se întreþinã în acest spital atâtea paturi, corespunzãtoare cu venitul, care paturi vor purta inscripþia „întreþinut din fondul Jenico Ioan Chinopse”, iar fondul de la care decurge acest venit, va sta pentru totdeauna, adicã în perpetuu, la Banca Naþionalã a României în Bucureºti, unde azi chiar se gãsesc, iar spitalul va dispune numai de venit, precum am zis mai sus. Spitalul va lua venitul la fiecare examen, numai când cuponul a devenit exigibil. Spitalul va îngriji de numerele din fond ieºite la sorþi comunicând Bãncii numãrul ieºit la sorþi, ºi cerând totodatã înlocuirea lui cu un alt numãr tot de acelaºi fel, iar diferenþa de preschimbare în plus sau minus priveºte pe spital. 2. Las spitalului judeþean din Brãila un fond de cincizeci mii lei, No. 50.000 lei în scrisuri funciare rurale de 5% venit, valoare nominalã, de la care azi decurge un venit anual de 2500 lei, cu obligaþie ca ºi acest spitl din Brãila, în raport cu venitul din fond, va întreþine paturi în spital, cu dreptul ºi obligaþiile indicate mai sus spitalului de Buzãu. Ambele spitale vor fi reprezentate în parte de consiliul sãu judeþean respectiv. Practicã testamentarã 55 3. Cealaltã parte din averea mea, se va împãrþi în cinci No. 5 pãrþi egale, ºi las câte o parte fiecãruia, luând câte o parte fiecare din nepoþii mei ºi anume: Costicã, Jeni, Aurel ºi Virgiliu, Gheorghe, fii ai surorii mele Irina cãsãtoritã cu Iancu Curtovici, ºi Nicu, fiul surorii mele Anetta fãcut din cãsãtorie cu Costache Gheorghiu, de care acum e divorþatã. Aceste pãrþi de avere, vor sta tot la Banca Naþionalã a României în Bucureºti, sau Casa de Depuneri ºi Consemnaþiuni, pânã la ajungerea fiecãruia din numiþii nepoþi la majorat, atunci cei patru nepoþi ai surorii mele Irina, pot a-ºi lua fiecare partea lui de avere, iar fiul surorii mele Anetta, anume Nicu, va împãrþi partea sa de avere egal cu mama sa. Pãrinþii numiþilor copii, pot lua venitul de la partea fiecãrui copil, pânã la majorat, spre a îngriji de creºterea ºi educaþia lor. Nici unii alþii din moºtenitorii mei legitimi, nu au dreptul a ridica nici un ban din averea mea, decât numai aceia care au dreptul lãsat prin acest testament. Medicul-primar al spitalului, primarul comunei ºi prefectul judeþului respectiv, au dreptul ºi datoria a controla, ºi a aduce la îndeplinire legatele arãtate în acest testament, – relative la spital. Deci rog ºi ordon aºa sã se execute, cãci aºa e voinþa mea. Acest testament, l-am scris, subscris ºi datat de propria mea mânã, azi la 24 douãzeci ºi patru septembrie 1895 unamieoptsupenouãzeciºicinci în oraºul Buzãu, fãcând douã asemenea exemplare, întocmai, din care unul l-am depus la Banca Naþionalã a României, ºi al doilea la prefectura din Buzãu, toate puse în plicuri de pânzã ºi sigilate cu sigiliul meu. Anul una-mie-opt-sute-nouã-zeci ºi cinci, septembrie douã-zeci ºi patru. 1895, septembrie 24, Buzãu. (ss) Ion Chinopse Testamentul nr. 1 neprimindu-se la Banca Naþionalã, s-a depus la Casa de Depuneri spre conservare, cu recipisa Nr. 53693, din 5 octombrie 1895, Bucureºti, iar testamentul Nr. 2 depus la prefecturã, în Buzãu, cu recipisa Nr. 6.956, din 6 octombrie 1895, Buzãu, ambele recipise aflate în casã. (ss) Ion Chinopse (ss) Jude N. P. Jitianu, Irina Curtovici. Anette Chinopse, G. Panco pentru I. Curtovici. Preºedintele Tribunalului Buzãu Aceastã copie, fiind scoasã întocmai dupã originalul testament olograf, al defunctului Ion Chinopse, gãsit în casa sa ºi care se aflã în conservarea grefei acestui Tribunal, se certificã de noi, conform cererii fãcutã de d. N. Mavrodin, prin petiþia reg. la Nr. 19.482/97. Preºedintele, X. Andronescu. pentru conformitate, p. Grefier, C. I. Dumitrescu
sentinþa pronunþatã în cauzã TESTAMENT – Petiþie de ereditate – Legatar universal – Determinare – Art. 888 C.civ. Trib.jud. Buzãu, sent.civ. 97/ 27 februarie 1898 Chestiunea de a ºti dacã e vorba de un legat universal e o chestiune de fapt lãsatã la aprecierea judecãtorului. Aºa, se considerã ca legat universal liberalitatea fãcutã în profitul unor persoane, deºi de cuius face în testament enumerarea bunurilor aflate în patrimoniul sãu în momentul facerii testamentului, deºi mai târziu, în momentul deschiderii succesiunii, s-au gãsit în patrimoniu ºi alte bunuri, cãci acestea nu constituie o altã avere, ci numai un nou mod sub care se prezintã averea existentã ºi care s-a putut modifica din momentul facerii testamentului. 56 Mircea Dan BOCªAN D-nele Maria Mavrodin ºi Aneta Chinopse, ºi D. N. Chinopse, au cerut sã fie trimiºi în posesiunea averii rãmasã pe urma defunctului Ion Chinopse, în calitate de rude colaterale în gradul cel mai apropiat. De asemenea ºi D. I. Curtovici, în calitate de tutor al minorilor sãi copii, a cerut a fi trimis în posesiunea aceleiaºi averi, deoarece prin testamentul defunctului I. Chinopse, numiþii minori au fost instituiþi ca legatari universali; iar D. I. Curtovici ºi D-na Irina Curtovici, au cerut trimiterea în posesiune ca uzufructuari. S-a prezentat D-na Maria Mavrodin, asistatã de dl. avocat Emil Theodoru; minorii Curtovici, reprezentaþi prin dl avocat N. Fleva; D. I. Curtovici, asistat de dl. avocat Pancu; d-na Irina Curtovici asistatã de d. avocat M. Antonescu. TRIBUNALUL, Având în vedere petiþiile înregistrate la Nr. 16299 ºi 19704 din 1897 a D-nelor Maria Mavrodin ºi Aneta Chinopse ºi D. N. Chinopse, prin care cer a fi trimiºi în posesiunea averii defunctului lor frate I. Chinopse, decedat în ziuade 25 octombrie 1896 ºi a cãrui avere se gãseºte inventariatã în inventarele aflate la dosarul cauzei. Având în vedere cererea D-lui I. Curtovici, fãcutã în numele minorilor sãi fii, Costicã, Jeni, Virgiliu, Gheorghe ºi Aurel, în calitate de tutore legal al ziºilor minori, autorizat prin petiþia înregistratã la Nr. ... din ......... ºi în baza testamentului olograf în trei exemplare închis ºi sigilat, care s-a deschis faþã de pãrþile în cauzã în ziua de 1 decembrie înaintea Tribunalului. Considerând cã s-au fãcut pe de o parte de cãtre moºtenitorii de sânge, pretenþii prin care se cere conform art. 653 C.civ. de la justiþie punerea în posesiune asupra întregii averi rãmasã de la defunct; iar pe de altã parte, de cãtre I. Curtovici, în calitate de tutore al minorilor sãi fii ºi în baza testamentului olograf, prin care pretinde cã este instituit legatar universal, aºadar în speþã nu poate fi vorba de procedurã graþioasã, cãci fiecare dintre moºtenitori cerând pentru ei punerea în posesiune, sunt reciproc pãrþi ºi reclamanþi; cã o cerere de la Tribunal, dupã cum zice ºi D. Garsonnet în Procédure civile, t. VII, p. 207, numai atunci se face pe cale graþioasã, când nu este nici o altã parte pentru a se opune ºi reclamantul singur faþã de Tribunal face o cerere, ºi în speþã dacã unul sau altul din petiþionari ar avea calitate necontestatã de celãlalt de a fi trimis în posesiune. Considerând cã moºtenitorii de sânge nerezervatari (colaterali), numai atunci pot fi trimiºi în posesiune, când nu este instituit prin testament vreunul sau mai mulþi legatari universali, iar în caz contrar, acestea sau aceºtia urmeazã a fi puºi în posesiune, ºi astfel fiind, ne rãmâne sã examinãm dacã defunctul I. Chinopse, prin testamentul sãu olograf, a instituit pe minorii Costicã, Jeni, Aureliu, Virgiliu ºi Gheorghe ca legatari universali. Considerând cã, conform art. 888 C.civ., legatul universal este acea dispoziþie, prin care defunctul lasã dupã moarte la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale, deci este suficient pentru a avea calitatea de legatar universal de a avea vocaþia la totalitatea bunurilor defunctului, ºi nu este nevoie de termeni sacramentali pentru a exprima aceasta, ci aceasta sã reiasã din termenii testamentului. Considerând cã este o chestiune de fapt, chestiunea de a se ºti dacã este sau nu legat universal într-un testament ºi ca atare este cu totul lãsatã la aprecierea judecãtorilor de fapt, care pentru a interpreta testamentul ºi a afla prezumata voinþã a testatorului, trebuie sã o gãseascã din termenii chiar ai testamentului. Considerând cã, în fapt, testamentul începe prin urmãtoarea frazã. „Testamentul meu prin care regulez cum are sã se urmeze cu averea mea dupã moartea mea”. Apoi: „averea mea azi constã”: ºi începe enumerarea bunurilor aflate în patrimoniul sãu în momentul facerii testamentului, ºi dupã ce aratã rudele sale, din care rezultã cã nu are nici un erede rezervatar, zice: „Prin urmare, având libera dispoziþie a averii conform legii, dispun:”. Considerând cã deºi s-a gãsit pe lângã averea enumeratã în acest testament în efecte, la moartea lui I. Chinopse, un loc la Predeal ºi un altul la Ianca, afarã de alte obiecte mici mobile, precum: cai, trãsurã, maºini etc., dar acestea nu sunt o altã avere, ci numai un nou mod sub care se prezintã averea, care a putut creºte ºi schimba de formã din momentul facerii testamentului, acesta rezultã din însãºi fraza aceasta. „Averea mea azi constã” ºi apoi urmeazã, aceasta nu pentru a fixa averea asupra cãreia dispune prin testament, cãci în urmã adaugã: „prin urmare, având libera dispoziþie a averii mele conform legii”, frazã care se raporteazã la fraza din fruntea testamentului, care zice: „Las Practicã testamentarã 57 cum sã se urmeze cu averea mea dupã moartea mea”, ºi pentru a arãta unde s-ar urmãri de moºtenitori aceastã avere; mai mult încã, bunurile ºi efectele în momentul deschiderii testamentului au cu totul alte numere decât acele prevãzute în testament, ceea ce denotã cã I. Chinopse, în viaþã fiind, a schimbat atât efectele care ieºeau la sorþi, înlocuindu-le cu altele, cum ºi cu parte din ele a cumpãrat mobilele sus indicate, aºa cã nu se poate susþine cã efectele gãsite în momentul deschiderii succesiunii ar compune altã avere decât acea testatã. Considerând cã din contextul testamentului rezultã cã dupã ce se lasã douã legate, unul de 100.000 lei spitalului judeþean Buzãu, ºi celãlalt de 50.000 lei Spitalului din Brãila, legate particulare ºi necontestate de pãrþi, defunctul zice: „cealaltã parte din averea mea, se va împãrþi în cinci pãrþi egale, ºi las câte o parte egalã la fiecare nepot al meu, ºi anume: Costicã, Jeni, Aurel, Virgiliu ºi Gheorghe, copii ai surorii mele Irina Curtovici, ºi Nicu, fiul surorii mele Aneta, fãcut din cãsãtoria cu Costache Gheorghiu, de care acum e divorþatã”, aceasta constituie un legat universal, cãci termenul „din cealaltã parte din averea mea”, se referã la prima frazã din testament, unde zice: „las cum sã se urmeze dupã moartea mea cu averea mea”; aºadar, deducând legatele particulare fãcute spitalelor, aratã cã restul averii sã se împartã la nepoþii sãi, pe care îi considerã ca legatari universali, cãci lãsându-le conjunctiv tot ce rãmâne din avere, scoþându-se legatele particulare, tocmai aceasta dã caracterul legatului universal. Faptul cã se specificã cã fiecare din nepoþi va lua o a cincia parte, nu înseamnã cã le lasã disjunctiv numai câte o a cincia parte la fiecare, ci aratã în acelaºi timp ºi modul cum trebuie sã se urmeze cu împãrþeala. 1 De altminteri, jurisprudenþa ºi doctrina francezã sunt de aceeaºi pãrere. Ex.: „le surplus de ma fortune disponible sera partagé entre les sept filles de mon frère en portions égales” constituie un legat universal, iar nu un legat cu titlu universal1 . Considerând cã pe lângã aceste dispoziþii este un ultim aliniat în testament, care zice: „Nici unii alþii din moºtenitorii mei legitimi nu au dreptul a ridica nici un ban din averea mea decât numai acei care au dreptul lãsat prin testament”; din acest alineat rezultã clar intenþia testatorului de a înlãtura de la succesiune pe ceilalþi moºtenitori de sânge neprevãzuþi în testament, deducþiile ce se fac de erezii de sânge cã cuvântul „ridica” nu are un înþeles întins ºi cã se referã numai la banii depuºi ºi de care se vorbeºte în partea enumerativã a testamentului, iar nu de întreaga avere a testatorului, nu poate fi întemeiatã: !) pentru cã aceste sume ºi efecte pe care le determinase atât de bine prin testament nu mai era nevoie sã mai adauge cã nimeni nu le-ar putea ridica, ar fi fost un nonsens; 2) gãsim cã este lipsitã de temei discuþia asupra diferenþei etimologice între cuvântul ridica ºi lua, ce ar fi trebuit sã figureze dupã erezii de sânge în testament. Pentru aceste motive, în majoritate admite cererea de trimitere în posesiune fãcutã de D. I. Curtovici ºi Irina Curtovici etc. Semnaþi: X. Andronescu, Al. Geani. OPINIE SEPARATÃ: Difer de pãrerea onor. majoritãþi, deoarece prin testamentul sãu Ioan Chinopse n-a instituit nici un legatar universal. Caracterul legatelor minorilor Curtovici ºi al lui Nicu Gheorghiu, fiul Anetei Chinopse, fiind acela al unor legate particulare. Considerând cã în principiu intenþia testatorului se vãdeºte atât din termenii întrebuinþaþi în contextul testamentului cât ºi din dispoziþiile mai ales luate prin dânsul2 ; or, în speþã, testamentul neconþinând denumirea proprie ºi expresã de legatari universali, fapt de altminterea explicabil, întrucât de cuius nu a instituit pe nimeni, rãmâne ca din dispoziþiile testamentului sã învederez caracterul legatelor acolo cuprinse. Considerând cã în principiu caracterul distinctiv al legatului universal este vocaþia la universalitatea bunurilor testatorului3 . 1 Pand. fr., t. XXVI, Nr. 8322, Baudry-Lacantinerie, Donat. et Test., t. II, Nr. 2304; Laurent, vol. XVIII, Nr. 511. Dalloz XVI, Nr. 3572. 3 Laurent, vol. XVI, p. 509, Aubry et Rau, VII, p. 464; Demolombe 21, p. 467. 2 58 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere ºi prescripþiile art. 888 C.civ., care defineºte legatul universal „dispoziþia prin care testatorul lasã dupã moarte-i la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale”. Având în vedere cã din aceastã definiþie reies douã condiþii esenþiale în cazul când sunt mai mulþi legatari universali: Sã li se lase universalitatea chiar eventualã a averii. Sã fie instituiþi conjunctiv. Considerând cã Ioan Chinopse nu lasã minorilor Curtovici universalitatea averii sale, deoarece la moarte-i s-a gãsit ºi altã avere în privinþa cãreia testatorul nu a dispus nimic, hotãrând numai doar despre acea menþionatã în testament. Cã dar dispoziþiile testamentare cautã sã învedereze cum cã Ioan Chinopse, în primul punct, n-a înþeles sã lase minorilor Curtovici ºi lui Nicu Gheorghiu averea ce se va gãsi la moartea sa, ci numai acea prevãzutã în testament, ºi în secundul punct cã minorii nu au vocaþia chiar eventualã la universalitatea bunurilor lui. Având în vedere în primul punct, cã în dispoziþiile testamentului sãu, Ioan Chinopse spune: „... mi-am fãcut testamentul meu prin care regulez cum are sã se urmeze cu averea mea dupã moartea mea. Averea mea azi constã etc.” Considerând cã din aceastã dispoziþie nu reiese cum cã testatorul a dispus cum are sã se urmeze cu averea ce se va gãsi dupã moartea sa, ci a dispus numai cum are sã se urmeze cu averea sa dupã moartea sa; or, odatã aceastã premisã pusã, la întrebarea. care avere? concluzia logicã, conform acestei premise stabilite, indicã rãspunsul: „averea mea care azi constã etc.”. Considerând cã pentru întemeierea acestei premise, singura în strânsã corelaþie cu celelalte dispoziþii ale testamentului ºi singura rezolvându-le, vine ºi dispoziþia: II. „Cealaltã parte din averea mea se va împãrþi în cinci pãrþi egale ºi las (adicã numai atâtea) câte o parte fiecãruia, luând câte o parte fiecare din nepoþii mei ºi anume, etc.” În adevãr, cuvintele „cealaltã parte din averea mea se va împãrþi în cinci pãrþi egale” nu se pot referi decât numai la averea menþionatã în testament, singura ce se putea împãrþi în 5 pãrþi egale, (locomobila cu batoza ei, trãsuri, hamuri etc. neputându-se împãrþi ºi nicidecum nu se pot referi la cealaltã avere aflatã dupã moartea testatorului, deoarece ar fi fost ilogic ca mai jos sã adauge dispoziþia, aceste pãrþi de avere vor sta tot (adicã deja sunt) la Banca Naþionalã a României în Bucureºti sau Casa de depuneri ºi consemnaþiuni pânã la ajungerea fiecãruia din nepoþi la majorat etc.”. Averea mobilã ºi imobilã aflatã dupã moarta sa nefiind consemnatã, iar cea imobilã neputându-se consemna. Cã adverbul de loc tot din propoziþia: „aceste pãrþi de avere vor sta tot la Bancã” etc., implicã noþiunea existenþei în prezent ºi indicã mai ales locul unde se aflã averea, or cum ulterior testamentului, Ioan Chinopse a cumpãrat ºi alte imobile, nu putea spune în momentul facerii testamentului cã „vor sta tot la Bancã etc.”, niºte pãrþi dintr-o avere ce nu exista, cã asemenea învedereazã premisa expusã ºi concluzia ei, cuvintele „a ridica” din fraza: „nici unii alþii din moºtenitorii mei legitimi nu au dreptul a ridica nici un ban din averea mea” etc., cãci expresia a ridica ar fi un nonsens în acea frazã, dacã testatorul nu s-ar fi gândit exclusiv numai la averea menþionatã prin testament, neputându-se ridica de la Bancã imobilele aflate la moartea sa ºi a 4-a parte din locul de la Ianca existând chiar în momentul facerii testamentului, cã expresia le am din propoziþia „a ridica nici un ban”, vãdeºte în mod hotãrâtor cum cã banii consemnaþi ºi nicidecum mobilele ºi imobilele aflate dupã moartea lui Chinopse, preocupau atunci spiritul testatorului. Cã dar nu se poate susþine, cum susþin apãrãtorii minorilor, cum cã prin propoziþia „nu au dreptul a ridica nici un ban” testatorul a înþeles cã celelalte rude nu vor lua nimic, în aceastã interpretare nici un ban fiind sinonim cu nimic, deoarece nu ar fi întrebuinþat expresia ridica, ci ar fi zis pur ºi simplu: nu vor lua nici un ban, sau nu vor lua nimic; afirmaþia lui a lua fiind mult mai mare decât aceea a lui a ridica, ºi deci în caz corespunzãtor ºi termenului generic a nu lãsa nimic, a nu moºteni nimic, a nu încasa nici un ban etc. Având în vedere cã accepþia verbului „a lua” este cu totul alta decât aceea a lui „a ridica” deºi izvorul lor filologic pare a fi acelaºi, ºi odatã demonstrat aceasta atunci este neîntemeiatã susþinerea Practicã testamentarã 59 apãrãtorilor minorilor, cum cã „a lua” este sinonim cu „a ridica”. În adevãr, „a lua” derivã de la latinul levare, de la care apoi s-a fãcut leuare ºi apoi luare; levo are compusul elevo înlocuit de multe ori cu erigo compusul lui rigo asemãnat întrucâtva cu subrigo, surigo ºi surgo; or aceste forme au perfectul în xi, erexi etc. iar participiul în erectum. De la aceastã vorbã prin diferite schimbãri provenite din situaþia geograficã în care s-au aflat romanii, în deosebire de români, sau de influenþa diferitelor popoare cu care au venit în contact, derivã verbul „ridic”, cã doar existã deosebire însemnatã între verbele „a lua” ºi „a ridica”, „a lua” implicând ideea de posesiune de luare, pentru sine, cu sine. Cã prin urmare verbul „ridic”, implicând ideea de smulgere, de despãrþire a obiectului de locul unde era, nu se poate întrebuinþa decât privitor la mobile, cu excepþie doar în ceea ce priveºte exemplul: „ridic o casã etc.”, pe când „a lua” se întrebuinþeazã aproape exclusiv numai la imobile; cã astfel fiind, în speþã nu poate fi admisibilã accepþiunea pe care o dau cuvântului „a ridica”, apãrãtorii minorilor Curtovici, nefiind manifest (cum susþin în concluzii) „cã defunctul a dispus de toatã averea ce a lãsat la moartea lui”. Având în vedere secundul punct ºi anume cã „minorii Curtovici nu au vocaþia eventualã la universalitatea averii lui Ion Chinopse”. Considerând cã pentru ca o persoanã sã poatã fi privitã juridic ca legatar universal, se cere ca sã aibã vocaþie, adicã sã fie chematã ca dupã încetarea din viaþã a testatorului ºi ca continuator al persoanei acestuia în ceea ce priveºte patrimoniul, sã vadã intrând în patrimoniul sãu întreg patrimoniul persoanei decedate, cã pe lângã aceastã intrare a averii testatorului în patrimoniul legatarului se învedereazã cã profitul pecuniar al acestuia, emolumentul cu toatã importanþa lui practicã din punctul de vedere al acceptãrii sau lepãdãrii legatelor, nu a fost privit de lege ca condiþie esenþialã a validitãþii lor juridice 1 . Considerând cã prin universalitate trebuie sã se înþeleagã patrimoniul în care se cuprind toate bunurile mobile ºi imobile corporale ºi incorporale, cunoscute ºi necunoscute, prezente ºi viitoare ale testatorului, astfel încât sã îmbrãþiºeze în masã nu numai averea ce îi aparþine în momentul confecþionãrii testamentului, dar ºi pe aceea ce ar putea-o dobândi în intervalul de timp de la acest moment pânã la moartea sa; de unde rezultã cã chiar legatarul care de fapt ar culege toate bunurile testatorului, încã poate sã nu fie legatar universal, dacã acele bunuri nu i-au fost transmise în mod universal, ci numai ca bunuri individual determinate. Considerând cã legatul tuturor bunurilor ce testatorul ar poseda în momentul facerii testamentului, nu este un legat universal, pentru cã în caz de ar dobândi testatorul alte bunuri, ele nu se vor cuveni legatarului ci moºtenitorului ab intestato; legatarul neavând deci în asemenea caz vocaþie la universalitatea bunurilor ce defunctul va lãsa la moartea sa, nu poate fi legatar universal, ci legatar în titlu universal 2 . Cã odatã stabilite aceste principii, sã vedem dacã în speþã Ioan Chinopse a hotãrât legatari universali pe minorii Curtovici. Având în vedere cã în afarã de averea menþionatã în testament, la moartea testatorului s-au mai gãsit douã locuri în comuna Predeal, un loc la Ianca, avere mobilã în casã trãsuri, locomobilã cu batozã, creanþe etc. (a se vedea inventarele aflate la dosar). Considerând cã de vreme ce aceastã avere nu a fost menþionatã în testament ºi întrucât am învederat cum cã testatorul n-a dispus nimic în privinþa ei, evident cã averea aceasta se va cuveni erezilor de sânge, continuatori persoanei defunctului. Având în vedere cã atunci este vocaþie la universalitatea bunurilor, când din termenii sau dispoziþiile testamentului reiese pentru legatarii instituiþi dreptul de a adãuga la partea lor lãsatã moºtenire legatele devenite caduce. Considerând cã regulile de interpretare a voinþei testatorului sunt acelea din materia obligaþiilor ºi dupã cum în convenþii interpretarea la caz de îndoialã trebuie fãcutã în interesul debitorului3 tot 1 Cas. I, dec. 74/1892; Baudry-Lacantinerie, II, 579; Laurent, XIII, 509, 505; Demolombe, XXI, 532, 535 etc. Cas., dec. 374/1891; A l e x IV.2, p. 508; Marcadé, IV, 98; Sirey II 428. 3 Dig. L. 17.9. 2 60 Mircea Dan BOCªAN aºa ºi în materie de testament, la caz de îndoialã, testamentul trebuie interpretat în contra legatarului ºi în favoarea moºtenitorului care este debitor al legatelor, adicã sã aplicãm în materie de testamente art. 983 C.civ. (in dubio pro hoerede respondendum heredi parcendum). Considerând cã dacã nu existã din contra nici o îndoialã asupra existenþei legatului, ci numai asupra întinderii sale, judecãtorii se vor pronunþa în favoarea moºtenitorului ºi în contra legatarului, în virtutea regulii de interpretare care voieºte ca la caz de îndoialã convenþia sã fie interpretatã în contra creditorului ºi în favoarea debitorului; semper in obscuris, quod minimum est, sequimur1 . În adevãr, societatea avându-ºi temelia întocmitã pe familie, legiuitorul s-a preocupat ca bunurile sã rãmânã familiei ºi prin excepþii numai îngãduie de a se testa în favoarea strãinilor, oricine înþelege sã se depãrteze de la sistemul legiuitorului trebuie sã-ºi manifeste într-un mod clar, neîndoielnic, voinþa, altfel se va aplica dreptul comun. Considerând cã odatã stabilite aceste principii, se învedereazã cã Ion Chinopse n-a lãsat minorilor Curtovici decât o a cincia parte din cealaltã avere, deoarece spune în mod clar „cum cã cealaltã parte din averea mea, se va împãrþi în cinci pãrþi, ºi las (nu mai mult) câte o parte (nu mai mult) fiecãruia din nepoþii mei etc.”; or, expresiile las câte, ºi luând, cum ºi felul construcþiei frazei, nu indicã cu toatã puterea evidenþa intenþiei testatorului de a nu lãsa minorilor mai mult decât o parte? Evident. Altfel nu se poate explica pentru ce ar fi spus cã împarte averea în cinci pãrþi, cã lasã câte o parte fiecãrui nepot, care nu va lua decât câte o parte. Cã dar minorii fiind legatari disjunctivi, murind unul sau refuzându-ºi legatul, partea lui nu va trece la ceilalþi, fiindcã acelora testatorul nu le-a lãsat decât numai a cincia parte. Cã dar, legatul caduc va trece la erezii de sânge, altfel minorii vor lua mai mult decât a cincia parte, ceea ce testatorul nu numai cã nu le-a lãsat, dar chiar a hotãrât cã nu vor lua decât atâta, cãci atâta le lasã. Considerând cã din cauza acestei dispoziþii cuprinsã în testament, minorii nu au vocaþia nici la legatele hotãrâte spitalelor, ºi în caz de caducitate a acestora, deoarece testatorul nu a înþeles sã lase minorilor decât a cincia parte; or, în aceastã eventualitate s-ar mai putea susþine cã legatele minorilor au caracterul legatelor universale? Având în vedere ºi dispoziþiile testamentului „nici unii alþii din moºtenitorii mei legitimi, nu au dreptul sã ridice nici un ban din averea mea decât numai aceia care au dreptul lãsat prin acest testament”. Considerând cã din aceastã clauzã nu se poate susþine cum cã Ion Chinopse a dat legatelor minorilor caracterul de legate universale, deoarece în acest caz, cele douã spitale având ºi ele dreptul lãsat prin testament, testatorul le-ar fi dat ºi acestora caracterul de legate universale, ceea ce netãgãduit este cã n-a fost intenþia sa. Cã dar, este neîntemeiatã afirmaþia apãrãtorilor minorilor, cum cã atunci când legatul unuia din minori ar deveni caduc ori din ce împrejurare, emolumentul lui trece la ceilalþi legatari ºi nu la moºtenitorii legitimi. Considerând cã singura intenþie ce se desluºeºte din clauza expusã, raportatã la celelalte dispoziþii ale testamentului testatorului, este aceea cã unica grijã a testatorului a fost ca erezii legitimi sã nu ridice nici un ban din banii consemnaþi ºi menþionaþi prin testament. Cã chiar dacã prin acea clauzã testatorul ar fi înþeles sã exheredeze pe moºtenitorii legitimi, totuºi aceastã exheredare nu-ºi are efectul, deoarece prin testament nu este instituit un legatar universal, singurul dupã lege care ar putea fi, în locul erezilor de sânge, continuatorul persoanei juridice a lui de cuius. 2 Cã dar, ºi aceastã ultimã clauzã nu împrumutã caracterul universal legatelor minorilor Curtovici. Având în vedere cã în lipsã de legatari universali, erezii de sânge au dreptul sã fie puºi în posesiunea întregii averi rãmasã dupã moartea lui Ion Chinopse, deoarece numai aceºtia au vocaþie 1 Dig. L.17.9; Pand. fr., II, 8171; Duranton, IX, 368, 369; Demolombe, XXI, 742; Aubry et Rau, VI, § 712 p. 142; Massé et Vergé, III, p. 255, 256, Laurent, IV, 163. Practicã testamentarã 61 la universalitatea succesiunii, ºi în consecinþã le incumbã ºi sarcina de a preda legatele instituite prin testament. În adevãr, la noi ca ºi la francezi, este recunoscut principiul ca sã se asigure ordinea ºi continuitatea succesiunii; or, acest principiu se învedereazã prin dispoziþia constantã de a se trimite în posesiune numai acela care are vocaþie la universalitatea bunurilor, fie el erede legitim, fie legatar universal, indiferent pentru legiuitor care din doi va fi continuatorul personalitãþii juridice a lui de cuius, destul numai ca succesiunea sã aibã un reprezentant la care sã se adreseze cei interesaþi, creditori, debitori sau legatari. 2 Considerând cã legiuitorul român a aºezat pe toþi erezii legitimi, afarã de ascendenþi, pe aceeaºi linie ca succesorii neregulaþi francezi, care n-au sezina (art. 724, 1011 ºi 1006 C.civ.fr.). 3 Având în vedere cã din dispoziþiile prevãzute în art. 891, 895 ºi 899 C.civ., rezultã cã legatarul trebuie sã obþinã predarea legatului sãu. Având în vedere cã aceastã predare nu trebuie sã fie confundatã nici cu dreptul de proprietate asupra lucrului, nici cu posesiunea bunurilor legate; cãci dacã am consulta ºi Codul Calimach anterior actualului, am gãsi în § 841, cã „legatarul dupã regulã câºtigã dupã sine ºi pentru moºtenitorii lui dreptul asupra legatului ºi dreptul proprietãþii asupra lucrului dãruit, îl poate câºtiga prin darea ºi luarea în stãpânirea sa”. Considerând cã atât din textul francez, cât ºi dupã dispoziþiile Codului nostru, reiese cã justiþia nu poate pune în posesiune decât numai pe aceia ce au dreptul la universalitatea averii succesorale, ceilalþi legatari cu titlu universal, particular ºi singular neputându-se adresa la justiþie direct pentru predare. Considerând cã, în speþã, averea ab intestato nu poate fi cerutã decât de moºtenitorii legitimi, deoarece în lipsã de legatari universali, moºtenitorii legitimi au vocaþie la universalitatea averii rãmasã dupã moartea lui Chinopse, ºi prin urmare ei cautã sã fie puºi în posesiune mai întâi, ceilalþi legatari urmând sã se adreseze lor pentru predarea legatelor instituite prin testament. Având în vedere cã este neîntemeiatã obiecþia apãrãtorilor, cum cã nu mai este nevoie ca legatarii instituiþi prin testament sã cearã de la erezii legitimi predarea legatelor lor, deoarece aceºtia n-au mãcar sezina, ºi cã, în acelaºi timp, dupã dispoziþiile art. 653 alin. II C.civ., ceilalþi moºtenitori intrând în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiþiei, minorii ce-au fãcut altceva decât cã s-au adresat justiþiei ca sã le permitã intrarea în posesiunea legatelor? Considerând cã din alineatul articolului citat, cuvântul moºtenitori nu cuprinde în el ºi pe erezii instituiþi de testatori, deoarece Codul român, considerând testamentul ca un act de dar prin ultimã voinþã, a aºezat testamentele în acelaºi titlu cu donaþiile, împãrtãºind în toate acea diviziune ca ºi Codul Napoleon, ºi prin aceasta stabilind cã testamentul nu poate institui decât legatari. 4 Cã în acelaºi timp, art. 653 este aºezat sub Titlul I, care trateazã despre succesiuni prin lege, adicã ab intestato. Cã succesiunea trece de drept de la de cuius la succesor, indiferent de forma acceptãrii sau de punerea în posesiune; mai reiese ºi din dispoziþiile prevãzute în art. 688, combinat cu art. 890, 898 ºi 899 alin. II, C.civ., dupã care legatarul, fie universal, fie cu titlu universal, fie cel particular, nu are dreptul la fructe decât din ziua cererii în judecatã sau a predãrii. Cã, în confirmarea pe deplin a acestora, doctrina recunoaºte constant, cum cã legatarul cu titlu universal sau particular trebuie sã obþinã predarea chiar de la succesorii care nu au sezine1 . Având în vedere ºi obiecþia apãrãtorilor minorilor, cum cã intenþia lui Chinopse de a le lãsa lor toatã averea, mai reiese ºi din împrejurarea cã relaþiile erau încordate între defunct ºi parte din erezii legitimi, cãrora nu le-a lãsat nimic. Considerând cã ultima voinþã a testatorului nu reiese ºi nici nu poate reieºi decât din cele cuprinse în testamentul sãu. Cã este constant principiul: qua testamentorum iura ipsa per se firma esse debeant. 1 Aubry et Rau, vol. VII; Demolombe, XI; Laurent, XIV. 62 Mircea Dan BOCªAN Cã din aceasta reiese cum cã din termenii testamentului, ºi afarã din ei (din scrisori, martori sau din oricare alte mijloace), judecãtorii urmeazã sã învedereze voinþa ºi intenþia unui testator1 . Cã dar, fãrã a fi tãgãduit drepturile minorilor la legatele instituite lor de cãtre Ion Chinopse, sunt de pãrere, pentru toate cele expuse, cã legatele lor nu au caracterul unor legate universale, ºi în consecinþã opinez ca sã li se respingã cererea ºi sã fie admisã aceea fãcutã de moºtenitorii legitimi, fãrã execuþie provizorie ºi dupã ce va achita taxa de înregistrare cuvenitã fiscului. (testament ºi sentinþã publicate în Dr. 1899.110) OBSERVAÞII: 1 Credem cã în speþã clauza respectivã nu poate fi înþeleasã decât ca instituind legatari cu titlu universal. 2 Autorul opiniei separate se cantoneazã (eronat) în trecut. Heredis institutio caput et fundamentum totius testamenti est, se spunea în vechiul drept roman2 . Aceastã maximã ºi-a pierdut treptat din importanþã în dreptul clasic ºi postclasic al Romei. S-a ajuns apoi, în codificãrile epocii moderne, ca validitatea testamentului sã nu mai fie condiþionatã de instituirea unui moºtenitor-continuator al persoanei defunctului; astãzi, titulatura secþ. III din Titlul II cap. V al codului civil este doar o relicvã, ce nu-ºi gãseºte corespondent în niciunul din articolele subsumate. Preocuparea magistratului autor al opiniei separate – de a invalida exheredarea rudelor de sânge negratificate, pentru a le menþine în calitate de succesori universali – ne apare astfel desuetã ºi fãrã suport legal. În plus, ignorã prevederile art. 681 C.civ., care reglementeazã vocaþia (universalã) a statului la succesiunile vacante. 3 Pentru distincþia dintre moºtenitorii neregulaþi ºi legatari, v. Observaþia
de la speþa nr. 5. 4 Este vorba aici de o maximã a vechiului drept francez, conform cãreia numai Dumnezeu face moºtenitori, omul face doar legatari. A fost formulatã sub influenþa creºtinismului, pe considerentul cã numai divinitatea poate fi creatoare. Distincþia terminologicã a fost pãstratã în Codul Napoléon, iar cea conceptualã i-a influenþat în multe privinþe dispoziþiile. (pentru detalii asupra acestui chestiuni, v. lucrãrile de drept civil francez indicate în „Bibliografia generalã”). 8 Succesiunea Smaranda Filiºianu TESTAMENT – Legat sub o modalitate sui generis Trib. Ilfov I, sent.civ. din 9 oct. 1899 Vãzând acþiunea intentatã de Maria Al. Filipescu prin petiþia înregistratã la No. 10599.99 contra lui Alexandru Lenº, pentru ca în calitate de legatar universal al defunctei Smaranda Filiºianu, sã fie obligat a-i transmite posesia ºi prin urmare a-i preda moºia Tatomireºti, precum ºi a-i libera în primire toate obiectele mobiliare ce pretinde cã i-au fost legate de defuncta Smaranda Filiºianu prin testamentul sãu, cerând pentru aceasta ºi execuþia provizorie. Vãzând ºi acþiunea reconvenþionalã intentatã de Al. Lenº contra d-nei Maria Filipescu, pentru a fi obligat: 1) sã-i plãteascã suma de 12.000 lei care ar reprezenta taxele de înregistrare cuvenite Statului, la legaturile a cãror predare o cere ºi pe care le-ar fi achitat d-sa în calitate de legatar universal conform art. 51 din legea timbrului ºi înregistrãrii; 2) pentru a fi obligatã sã sufere compensaþia între cea ce reclamã ºi ceea ce ar datora prin împrejurarea cã ar fi luat fãrã drept sume 1 2 Dalloz, XVI, 3493; Demolombe, XXI, 37; Laurent, XIII, 129. V. ºi Gaius II.229. Practicã testamentarã 63 din numerarul gãsit în ziua decesului Smarandii Filiºianu precum ºi pentru ce ar mai prisosi din cifra de 7000 lei ce pretinde cã i-a avansat pentru cheltuielile de înmormântare a testatoarei. În ce priveºte acþiunea principalã, Relativ la primul cap de cerere, predarea moºiei Tatomireºti. Vãzând testamentul olograf cu data de 22 mai 1896 al defunctei Smaranda Filiºianu. Vãzând dispoziþia din testament prin care Smaranda Filiºianu instituie de legatar universal al sãu, pe Alexandru Lenº în termenii urmãtori: „Institui legatar universal pe nepotul meu Alexandru Lenº, cãruia îi impun urmãtoarele sarcini, pe care le va îndeplini ºi executa ca o condiþie nedespãrþitã de acest legat. Nepotul meu Alexandru Lenº legatar universal al succesiunii mele, va afecta moºia Tatomireºti ipotecã la societatea Creditului funciar Rural din Bucureºti, împrumutând cu dreptul de legatar universal un capital de lei una sutã mii înscrisuri funciare, pe care le va primi de-a dreptul în mâinile sale, fãcând ºi iscãlind valid în puterea calitãþii sale de legatar universal, toate formalitãþile ºi toate actele cerute de legea ºi statutele creditului ºi primind întreg acest capital împrumutat, va plãti de preferinþã cheltuielile înmormântãrii mele, cheltuielile aducerii în cripta capelei a rãmãºiþelor membrilor familiei precum s-a zis mai sus ºi va achita datoria ipotecarã la Creditul Urban, existentã asupra casei din Bucureºti, Str. Piaþa-Amzei No. 12. restul scrisurilor dupã lichidarea sarcinilor determinate mai sus va fi întrebuinþat de legatarul meu universal pentru achitarea urmãtoarelor legaturi particulare ºi anume”; iar mai jos testamentul spune: „Legatarul universal dl. Al. Lenº, mai este îndatorat la îndeplinirea sarcinii ce-i impun, ca îndatã ce va afecta moºia Tatomireºti cãtre Creditul funciar pentru împrumutul de 100.000 lei scrisuri funciare ºi îndatã ce va primi în mâinile sale ca un legatar universal capitalul împrumutat, sã predea zisa moºie împreunã cu toate construcþiile, pãdurea ºi grãdina, împreunã cu tot mobilierul ce se va afla în casele de pe moºia Tatomireºti, iubitei mele nepoate d-rei Maria Alexandru Filipescu, cãreia i leg aceastã moºie Tatomireºti în stare afectatã cu ipotecã Creditului funciar rural, cãtre care rãmâne îndatoratã sã execute toate obligaþiile prevãzute în legea ºi statutele creditului, pânã la stingerea împrumutului”. Considerând cã ceea ce rezultã în mod neîndoios din testamentul defunctei Smaranda Filiºianu, este cã d-sa a instituit de legatar universal al sãu pe Alex. Lenº, dându-i astfel o vocaþie la universalitatea moºtenirii, cã totodatã defuncta a legat prin legat particular moºia Tatomireºti, nepoatei sale Maria Al. Filipescu, dar ea a supus acest legat unei modalitãþi, determinând cu precizie cum ºi când legatarul universal va fi obligat sã facã predarea legatului ºi anume numai dupã ce legatarul universal va fi fãcut în aceastã calitate demersurile necesare ºi va fi realizat un împrumut de 100.000 lei de la Societatea creditului funciar rural din Bucureºti, pentru ca cu suma împrumutatã sã poatã îndeplini o serie de sarcini ce defuncta îi impune prin testament ºi anume a face faþã cheltuielilor de înmormântare, a îngriji ca sã aducã, în criptele capelii, rãmãºiþele membrilor familiei ºi mai cu seamã a stinge prin achitare ipoteca care greveazã casa din Strada Piaþa Amzei No. 12. Considerând cã o asemenea dispoziþie testamentarã nu conþine nimic care sã fie contrar legilor, a ordinii publice sau a bunurilor moravuri, cã reclamanta nu dovedeºte azi cã s-a realizat modalitatea sub care i-a fost legatã moºia Tatomireºti, cã prin urmare cautã sã se respecte voinþa defunctei, care însãºi a regulat cum ºi când legatarul universal va fi obligat a-i preda legatul, cã astfel fiind, acþiunea sa din acest punct de vedere apare ca prematurã. În ce priveºte al doilea cap de cerere, Vãzând art. 4 al testamentului prin care defuncta Smaranda Filiºianu dispune în favoarea nepoatei sale Maria Filipescu, de tot mobilierul care se va afla în casa de pe moºia Tatomireºti, cã de asemenea prin art. 5 al testamentului sãu, Smaranda Filiºianu dispune tot în favoarea Mariei Filipescu, de tot mobilierul ºi obiectele din casa din strada Piaþa Amzei, 12, bineînþeles de acel mobilier ºi obiecte care i-au aparþinut în viaþã, cãci nu ar fi putut dispune ºi de mobilierulºi obiectele care gãsindu-se în casa din str. Piaþa Amzei, 12, aparþine însã lui Alex. Lenº, cu care locuia împreunã, obligând ºi pe Maria Filipescu, a da din acele obiecte ºi altor persoane. Vãzând art. 894 ºi urm. C.civ., art. 899 ºi urmãtorul C.civ. 64 Mircea Dan BOCªAN Considerând cã legatul mobilierului din casa de pe moºia Tatomireºti, precum ºi legatul mobilierului ºi a obiectelor proprietatea defunctei Smaranda Filiºianu, aflãtoare în casa din str. Piaþa Amzei, 12, nefiind un legat al unei fracþiuni de ereditate, a unei cote-pãrþi, nu poate constitui decât un legat particular. Considerând cã aceste legate particulare sunt pure ºi simple cã, legatarul universal opunându-se a face predarea acestor legate, justiþia cautã sã-l oblige a o face; cã obiecþia legatarului universal consistând în aceea cã în casa din str. Piaþa Amzei, 12, se gãsesc nu numai mobilier ºi obiecte de ale defunctei, ci ºi de ale sale proprii ºi cã prin urmare ar fi necesar mai întâi sã se facã o ventilaþie, nu poate fi þinutã pentru moment în seamã, aceastã chestiune putând fi ridicatã cu ocazia executãrii, iar nu astãzi când este chestiunea de a se recunoaºte în justiþie dreptul ce are legatarul particular, din cauzã cã legatarul universal s-a opus a-l recunoaºte ºi a preda legatul în mod amiabil. În ce priveºte cererea de execuþie provizorie, Vãzând art. 129 ºi 156 C.pr.civ. 1 Considerând cã cazurile în care execuþia provizorie se poate acorda nu sunt limitativ indicate în art. 129 C.pr.civ., cã ea poate fi acordatã în cazuri analoge ºi mai cu seamã când existã un titlu recunoscut dupã cum prevede art. 156 C.proc.civ. Considerând cã testamentul Smarandei Filiºianu, deºi olograf, este însã recunoscut de ambele pãrþi în litigiu, cã deci execuþia provizorie poate fi acordatã. În ce priveºte acþiunea reconvenþionalã Al. Lenº, contra Mariei Filipescu. Relativ la primul cap de cerere, Considerând cã dacã în adevãr Al. Lenº a achitat taxele de transmitere, conform art. 51 din legea timbrului la întreaga succesiune a defunctei Smaranda Filiºianu ºi dacã în consecinþã are dreptul de a repeta de la Maria Filipescu sumele ce urmeazã sã-i cadã în sarcina sa, pentru legatele sale particulare, aceastã chestiune nu poate fi însã ridicatã astãzi cu ocazia cererii fãcute de Maria Filipescu de a i se recunoaºte în justiþie dreptul ei de legatarã particularã, ci cu ocazia executãrii, cã, în afarã de acestea, legatarul universal nici nu a dovedit care ar fi taxele ce incumbã Mariei Filipescu, pentru legaturile sale particulare, ceea ce i-ar fi fost cu neputinþã de altminterea a face astãzi, mãrginindu-se a dovedi cã pentru transmiterea întregii succesiuni, a achitat ca taxe o sumã oarecare; cã de altminteri, dreptul legatarului universal care a achitat chiar taxele pentru transmiterea legaturilor particulare, este suficient garantat de art. 51 din legea timbrului ºi înregistrãrii, urmând a uza la timp de acest text de lege. În ce priveºte al doilea cap de cerere: Considerând cã reclamantul Al. Lenº nu a dovedit în instanþã cã Maria Filipescu, ar fi luat din averea de succesiune vreo sumã oarecare, cã dacã de cãtre Maria Filipescu se recunoaºte cã a primit de la Al. Lenº o sumã oarecare pentru a face faþã cheltuielilor de înmormântare, aceasta nu dovedeºte cã ar mai fi rãmas vreun prisos dupã întrebuinþarea sumei la scopul arãtat, cã de altminteri ºi aceastã chestiune nu ar fi putut fi ridicatã astãzi când este numai de a se recunoaºte în justiþie dreptul ei de legatarã particularã faþã de legatarul universal. Pentru aceste motive, redactate de dl. judecãtor M. Christea. În virtutea legii, Hotãrãºte: Admite în parte acþiunea intentatã de Maria Al. Filipescu în contra lui Alexandru Lenº prin petiþia înregistratã la Nr. 10599 din 1 aprilie 1899. Obligã pe Alexandru Lenº sã predea Mariei Al. Filipescu mobilierul ºi obiectele fãcând parte din succesiunea defunctei Smaranda Filiºianu ºi aflãtoare în casa din Bucureºti, strada Piaþa Amzei No. 12, conform art. 5 al testamentului Smarandei Filiºianu precum ºi tot mobilierul aflãtor în casele de pe moºia Tatomireºti, conform art. 4 al zisului testament. Acordã ºi execuþia provizorie. Respinge ca prematurã cererea relativã la predarea moºiei Tatomireºti, care face obiectul articolului 4 din testamentul Smarandei Filiºianu. Practicã testamentarã 65 Respinge ca nefondatã, acþiunea reconvenþionalã intentatã de Alexandru Lenº contra Mariei Al. Filipescu prin petiþia înregistratã la No. 19267 din 1 iulie 1899. Sentinþa se pronunþa se pronunþã cu dreptul de apel conform legii. Datã ºi cititã în ºedinþã publicã azi, nouã octombrie, 1899 în Bucureºti. (Semnaþi) M. Christea, R. P. Voinescu OPINIE SEPARATÃ: Subsemnatul cred cã acþiunea domniºoarei Maria Al. Filipescu este admisibilã ºi în ce priveºte cererea sa de trimitere în posesiune a moºiei Tatomireºti. În fapt, lucrurile stau astfel: doamna Smaranda Filiºianu, prin testamentul sãu, datat din 22 mai 1896, dupã ce instituie legatar universal pe domnul Alexandru Lenº, printre alte legaturi particulare, lasã ºi d-rei Maria Filipescu, moºia Tatomireºtii, cu sarcina de a plãtii 100.000 lei scrisuri funciare rurale, d-lui Alexandru Lenº. Neînþelegerea dintre pãrþi provine din împrejurarea cã la art. IV din acest testament, defuncta, îndatoreazã pe legatarul universal, de a efectua dânsul împrumutul la Societatea Creditului Funciar Rural, pentru a reþine acea sumã de 100.000 lei, de care este însãrcinat legatul particular fãcut d-ºoarei Filipescu. De aici douã interpretãri. D-l Alex Lenº, susþinând cã în speþã ar fi un legat cu termen ºi deci cã domniºoara Filipescu nu poate obþine trimiterea în posesiunea acestei moºii, pânã ce d-l Lenº, nu va efectua împrumutul la Societatea Creditului Funciar, cãtre care pretinde cã a fãcut deja toate demersurile pentru realizarea acestui împrumut. Domniºoara Filipescu, susþinând cã nu poate fi vorba de un legat cu termen, dar de un legat particular pur ºi simplu, ºi deci trebuie a fi trimisã în posesiune de pe acum, d-l Lenº având un drept de creanþã pentru 100.000 lei în scrisuri funciare rurale împotriva sa ºi nimic mai mult. Testamentele ca ºi obligaþiunile trebuiesc interpretate în sensul în care ele pot produce un efect juridic ºi practic. Din citirea întregului testament apare în mod foarte clar, cã voinþa testatorului a fost ca d-ºoara Filipescu sã devinã proprietara moºiei Tatomireºti cu toate construcþiile, pãdurea ºi grãdina de pe ea, ºi cu mobilierul ce se afla în casele acelei moºii, cu obligaþiune însã de a da 100.000 lei, în scrisuri funciare rurale, legatarului universal, Alex Lenº. Cã, dacã testatoarea a ignorat dispoziþiunile de lege care dau legatarului particular, un drept de proprietate asupra lucrului legat din momentul morþii testatorului ºi dacã din cauza aceasta, a crezut cã poate însãrcina pe legatarul universal sã realizeze dânsul împrumutul la creditul rural, aceasta nu schimbã întru nimic voinþa sa arãtatã mai sus ºi nu se poate deduce de aici cã testatorul a voit sã facã un legat sub modalitatea, ca Alexandru Lenº sã realizeze mai întâi împrumutul cãci dacã aceastã dorinþã exprimatã ar fi în adevãr o condiþiune sub care legatul a fost fãcut, atunci trebuie zis neapãrat cã legatul va fi caduc, dacã împrumutul, nu s-ar putea realiza la Societatea Creditului Rural (presupunând ca l-ar refuza pentru un motiv oarecare) ceea ce nici intimatul nu încearcã a susþine. În realitate, testatorul pentru a uºura d-ºoarei Filipescu plata sarcinii de 100.000 lei, a exprimat dorinþa sa ca sã se facã printr-un împrumut la Societatea Creditului Rural ºi, crezând cã-i înlesneºte si mai mult aceastã sarcinã a îndatorat pe Alex Lenº a îndeplini formalitãþile realizãrii împrumutului. Aceasta este atât de adevãrat încât d-ºoara Filipescu ar preda imediat 100.000 lei în scrisuri funciare rurale d-lui Alex Lenº, fãrã ca el sã mai efectueze împrumutul, aceasta n-ar mai avea nici un motiv pentru a nu preda legatul. Dorinþa exprimatã de testator ca împrumutul sã se facã într-un mod cât mai puþin pãgubitor pentru legatar este o dovadã de afecþiune cãtre ea ºi nu poate fi interpretatã ca o condiþiune de la care sã depindã validitatea acestui legat. Prin aceastã interpretare, este evident cã nu se suprimã absolut nimic din voinþa testatorului, care în primul loc a declarat cã lasã moºia Tatomireºti d-ºoarei Filipescu, ºi în al doilea loc, a impus acesteia sã plãteascã d-lui Alexandru Lenº 100.000 lei în scrisuri funciare rurale. Chiar dacã s-ar trimite d-ºoara Filipescu în posesiunea legatului sãu, d-nul Alex Lenº, are la dispoziþiunea sa toate mijloacele acordate de lege, spre a o constrânge la plata acestei sume, cãci încã o datã, raþiunea se opune la admiterea ideii, cum cã în mintea testatorului a existat un singur moment voinþa de a supune 66 Mircea Dan BOCªAN validitatea legatului d-ºoarei Filipescu condiþiei realizãrii sau nerealizãrii împrumutului la Creditul Funciar Rural. Fiind deci bine stabilit cã în specie e vorba numai de un legat particular pur ºi simplu, cu sarcina de a plãti o sumã de bani, (ceea ce constituie un drept de creanþã în favoarea d-lui Lenº, este evident cã nici societatea Creditului Funciar nu va putea satisface cererea de împrumut fãcutã de d-nul Alex Lenº) întrucât faþã cu dispoziþiile articolului 899 C.civ d-sa nu este proprietar al imobilului, ºi deci nu are calitatea de a realiza un asemenea împrumut. Astfel cã cererea d-lui Alex Lenº de a i se acorda un termen, potrivit timpului indispensabil pentru realizarea împrumutului, devine inutilã ºi ar putea constitui numai o strãgãnire zadarnicã a acestui proces, dacã s-ar admite. Pentru aceste motive Nu mã pot uni cu pãrerea exprimatã de majoritatea acestui tribunal, care a respins acest cap de cerere a d-ºoarei Filipescu, ca prematurã, ci din contrã cred cã trebuie admis de pe acum. (Semnat) Em. Miclescu NOTÃ: Speþa de care trateazã sentinþa tribunalului de Ilfov, secþia I, reprodusã mai sus, este o speþã foarte curioasã. Printr-un testament A instituie legatar universal al sãu pe B ºi legatar particular pentru o moºie pe C, obligând pe legatarul universal ca, mai înainte de a preda moºia lui C, sã o ipotecheze la Creditul Funciar Rural pentru suma de 100.000 lei, sã ia aceastã sumã spre a executa diferite sarcini impuse prin testament, ºi în urmã sã predea moºia lui C, grevatã de ipoteca de 100.000 lei, a cãrei platã la credit urmeazã sã o facã legatarul particular C. Chestiunea juridicã adusã în dezbaterea tribunalului de Ilfov, era aceasta: legatul particular al lui C, fãcut în condiþiile mai sus indicate, este el un legat condiþiona ori un legat cu termen sau e un legat pur ºi simplu? Majoritatea tribunalului, fãrã a admite cã obligaþiile mai sus arãtate impuse legatarului universal, ar constitui un termen sau o condiþie a legatului particular, dã acestor obligaþii caracterul unei modalitãþi sui generis ºi constatând cã ea nu este contrarie legilor nici bunelor moravuri ºi prin urmare cautã a se respecta voinþa testatorilor, recunoaºte acestei modalitãþi efecte analoage în parte efectelor termenului. Din punctul de vedere strict juridic, ar fi dificil a aduce critici serioase acestei soluþii date de tribunal, dar negreºit ea prezintã mari inconveniente practice. De ar fi un termen fix, s-ar putea ºti când cererea de predare a legatului particular al moºiei ar înceta de a mai fi prematurã; dar, aºa cum se prezintã speþa aceasta, cererea de predare a legatului ameninþã a fi veºnic prematurã, dacã societatea Creditului Funciar Rural ar refuza cererea de împrumut pentru un motiv sau pentru altul (de pildã pentru motivul cã legatarul universal, nefiind proprietar al moºiei, nu poate ipoteca, orice ar zice testamentul). În opinia separatã, se înlãturã toate acestea inconveniente practice, dându-se afacerii o soluþie, cãreia nu i se poate nimic reproºa din punctul de vedere juridic. Chestiunea devine o simplã chestie de apreciere sau o chestie de interpretare a testamentului. Totuºi, speþa fiind foarte neobiºnuitã, ni s-a pãrut interesant a o releva ºi am reprodus aici în întregime considerentele sentinþei ºi a opiniei separate, ambele foarte bine motivate. N.R. (sentinþã ºi adnotare publicatã în „Revista de Drept ºi Sociologie” 2/1899.(an II).214) OBSERVAÞIE: 1 Art. 156 C.pr.civ. (vechi) a fost desfiinþat prin reforma din 1900 ºi înglobat în art. 129 C.pr.civ. (vechi), referitor la execuþia provizorie. Nu insistãm cu alte detalii – discuþia depãºeºte problematica ce-o urmãrim; ne rezumãm sã precizãm cã execuþia vremelnicã este azi reglementatã în art. 270-280 C.pr.civ. Practicã testamentarã 9 67 Succesiunea C. Palama TESTAMENT – Condiþie de a nu se cãsãtori legatarul – Condiþii ilicite – Legat nul – Legat de uzufruct – Cui profitã nulitatea Cas. I, dec.civ. 338/ 9 octombrie 1900 […] 7) Condiþia de a nu se cãsãtori, impusã unui legatar, poate sã nu fie declaratã ilicitã ori de câte ori judecãtorul ar recunoaºte, fiind datã vârsta înaintatã a legatarului ºi celelalte circumstanþe luate în totul lor, cã testatorul n-a fost pornit de a lua aceastã mãsurã decât în interesul legatarului ºi pentru a-l proteja contra speculaþiilor la care ar putea fi expus din cauza chiar a acestei liberalitãþi. 8) Diferitele dispoziþii dintr-un testament putându-ºi produce efectul lor independent de validitatea sau nevaliditatea unora din ele, urmeazã cã clauza ilicitã ce ar conþine una din acele dispoziþii nu poate avea de efect anularea tuturor dispoziþiilor conþinute într-însul, ºi, deci, anularea întregului testament. O asemenea clauzã dintr-o dispoziþie testamentarã nu are efect decât în privinþa acelei dispoziþii. 9) Legatul nul profitã aceluia în sarcina cui cãdea achitarea lui sau în prejudiciul cãruia era fãcut. Astfel, nulitatea legatului de uzufruct profitã nudului proprietar, cãci în prejudiciul acestuia s-ar fi executat acel legat. CURTEA, […] Asupra motivului VII: „Exces de putere, omisiune esenþialã ºi violarea art. 5 C.civ. ºi 1008 acelaºi cod. Am invocat înaintea curþii nulitatea testamentului C. Palama ºi pe motivul cã conþine douã clauze ilicite ºi curtea nu se pronunþã asupra acestei nulitãþi, care fiind de ordine publicã, se poate invoca în orice stare a procesului”. Având în vedere cã cererea de a se pronunþa nulitatea testamentului pe motivul cã prohibiþia de a se remãrita, impusã soþiei sale de C. Palama prin testamentul sãu, constituie o clauzã ilicitã, curtea de apel declarã a nu o lua în consideraþie ºi a o discuta ca nefiind propusã la audienþã, astfel ca partea cealaltã sã o poatã discuta. Considerând cã condiþia de a nu se cãsãtori, impusã unui legatar, poate sã nu fie declaratã de ilicitã ori de câte ori judecãtorul ar recunoaºte, fiind datã vârsta înaintatã a legatarului ºi celelalte circumstanþe luate în totul lor, cã testatorul n-a fost pornit de a lua aceastã mãsurã decât în interesul legatarului ºi pentru a-l proteja contra speculaþiilor la care ar putea fi expus din cauza chiar a acelei liberalitãþi; de unde urmeazã cã nici judecãtorul fondului nu poate din oficiu privi o asemenea clauzã ca ilicitã, nici poate sã fie propusã ca motiv de casare când ea n-a fost supusã dezbaterilor instanþei de fond. Considerând, afarã de aceasta, cã diferitele dispoziþii dintr-un testament putându-ºi produce efectul lor, independent de validitatea sau nevaliditatea unora din ele, urmeazã cã clauza ilicitã ce ar conþine una din acele dispoziþii nu poate avea de efect anularea tuturor dispoziþiilor conþinute într-însul, ºi, deci, anularea întregului testament, ca o asemenea clauzã dintr-o dispoziþie testamentarã, n-are efect decât în privinþa acelei dispoziþii, ºi, deci, este fãrã interes pentru partea recurentã a se recunoaºte cã legatul uzufructului acelui imobil a fost fãcut sub o condiþie ilicitã, cãci chiar de s-ar admite cã clauza ilicitã ar anula acea dispoziþie, rezultatul ar fi cã legatul uzufructului acelui imobil fãcut soþiei sale ar fi nul. Considerând cã legatul nul profitã acelui în sarcina cui cãdea achitarea lui sau în prejudiciul cãruia era fãcut; de unde urmeazã cã nulitatea legatului de uzufruct profitã nudului proprietar, cãci în prejudiciul acestuia se executã acel legat, ºi, deci, nulitatea acelui legat neputând profita recurentei, motivul invocat urmeazã a fi respins ca fãrã interes. (decizie publicatã în Bul. 1900.1141) 68 Mircea Dan BOCªAN 10 Succesiunea Petcu TESTAMENTE – Legat – Legatar – Cum trebuie desemnat legatarul – Dacã trebuie desemnat cu certitudine – Dacã se poate lega unei persoane incerte – Simpla omisiune a numelui legatarului – Arãtarea legatarului în mod obscur sau echivoc – Dacã judecãtorii pot recurge, în asemenea caz, la elemente exterioare testamentului, spre a decide cu siguranþã cine este legatarul – Art. 803, 808, 809, 810, 891, 895 ºi 899 C.civ. – Condiþii puse legatarului de a nu înstrãina imobilul legat ºi de a nu se cãsãtori – Dacã aceste condiþii ilicite anuleazã liberalitatea sau se considerã ca nescrise – Diferenþa între Codul civil român ºi cel francez – Art. 475 ºi urm., 1008, 1247, 1248 C.civ.; art. 900 C.civ.fr.) 1 Trib.jud. Brãila II, sent.civ. 168/ 18 mai 1901 2 1. În principiu, desemnarea cu precizie a eredelui sau legatarului este o condiþie esenþialã pentru validitatea testamentului, cãci deºi legea nu spune cã persoanele incerte nu sunt capabile a primi un legat, totuºi legatul fiind o liberalitate, o speþã de donaþie, urmeazã cã precum o donaþie nu poate exista fãrã donatar bine determinat, tot astfel ºi un legat nu poate avea fiinþã pe câtã vreme beneficiarul nu este indicat cu certitudine. Afarã de aceasta, prin instituirea ca legatari a unor persoane incerte, s-ar eluda cu uºurinþã prescripþiile legii relative la dispoziþiile prohibite, precum ºi acele privitoare la persoanele incapabile de a primi liberalitãþi, ceea ce nu se poate admite. Simpla omisiune însã a numelui nu face ca legatul sã fie nul, când e vãdit cã testatorul a avut intenþia de a gratifica persoana pe care a desemnat-o în mod obscur sau echivoc, ºi, când din termenii testamentului se poate decide cu siguranþã cine este legatarul, iar în acest scop, judecata poate recurge, – în mod accesoriu – ºi la elemente exterioare testamentului, cãci deºi testamentul este un act solemn, care nu poate avea existenþa legalã dacã voinþa defunctului n-a fost exprimatã în formele prevãzute de lege, cu toate acestea, de câte ori o dispoziþie testamentarã satisface condiþiile de formã ºi este numai întunecoasã sau îndoielnicã, judecãtorii sunt autorizaþi sã interpreteze voinþa testatorului ºi sã coroboreze, prin probe externe, dovezile ce rezultã din însãºi substanþa testamentului, nu spre a cere sau modifica dispoziþiile ce el cuprinde, ci pentru le lãmuri ºi explica în scopul de a le da efectul dorit de testator. 2. Condiþiile puse legatarului de cãtre testator de a nu înstrãina bunul legat ºi de a nu se cãsãtori cãci dacã se va cãsãtori va pierde legatul pentru totdeauna, fiind contrare ordinii publice, ºi bunelor moravuri, sunt ilicite, ºi asemenea condiþii, dupã Codul civil român, anuleazã liberalitatea, legatul, cu deosebire de Codul civil francez unde asemenea condiþii, dupã art. 900, nu anuleazã liberalitatea, ci se considerã ca nescrise. Aceastã teorie admisã de Codul civil român, ca doctrinã juridicã ºi care nu a voit a reproduce dispoziþiile art. 900 C.civ.fr., este cu totul conformã principiilor generale de interpretare ºi se explicã uºor în raþiune, pe motivul cã în orice act juridic, condiþia sub care este el întocmit, constituie unul din elementele actului cu care formeazã un tot indivizibil ºi de care, în principiu, nu poate fi despãrþitã, fãrã a se scinda voinþa omului, ce i-a dat naºtere ºi a cãrui expresie este Pentru aceasta în Codul civil român, în lipsa excepþiei formale din art. 900 C.civ.fr., nu este admisibil a se anula dintr-o dispoziþie testamentarã condiþia ilicitã sau contrarie bunelor moravuri ºi a se menþine restul dispoziþiei, care în acest caz devine mai favorabilã pentru persoana gratificatã, cãci prin aceasta nu se mai executã voinþa întreagã a testatorului, ci o voinþã strãinã ce i s-a substituit ºi a scindat textul testamentului sãu. S-au ascultat: dl avocat Saita din partea reclamantei Sevastiþa Râmniceanu în dezvoltarea motivelor acþiunii sale. Pe dl. avocat I. Negulescu, din partea intimatei Irina Negulescu, ºi pe dl. avocat I. I. Berceanu din partea intimatelor Eufrosina Petcu ºi Aurelia Panã în combateri. Practicã testamentarã 69 TRIBUNALUL, Având în vedere acþiunea intentatã de Sevastiþa Râmniceanu personal ºi ca tutore a minorului sãu fiu Toma, contra moºtenitorilor defunctului Toma Petcu ºi anume: Ion I. Petcu, George I. Petcu, Toma I. Petcu, Traian I. Petcu, Octavian I. Petcu, Maria Budeanu, Irina Negulescu, Eufrosina I. Petcu ºi Aurelia Panã, pentru a fi obligaþi sã-i prea posesia imobilului din Bucureºti, str. Lipscani 27, lãsat ei ºi fiului sãu de defunctul Toma Petcu, prin testamentul sãu olograf din 10 noiembrie 1891 ºi în acelaºi timp sã mai fie obligaþi pârâþii ºi la restituirea fructelor menþionatului imobil, de la deschiderea succesiunii, plus dobânzi ºi cheltuieli de judecatã, ºi a se acorda execuþia provizorie a sentinþei. Având în vedere cã, din dezbateri ºi actele prezentate de pãrþi rezultã cã Toma Petcu încetând din viaþã la 28 ianuarie 1896, a instituit legatar universal asupra averii sale, pe fratele sãu Ion I. Petcu, care, în anul 1897, încetând ºi dânsul din viaþã, drepturile sale de erede testamentar al defunctului Toma Petcu au fost transmise copiilor sãi, pârâþii de astãzi; cã toþi aceºtia au cerut tribunalului trimiterea lor în posesia întregii averi rãmase de pe urma defunctului T. Petcu ºi tribunalul le-a admis cererea prin sentinþa No. 407 din 6 mai 1897, rãmasã definitivã; cã, în aceastã calitate de moºtenitori universali trimiºi în posesie ºi în lipsã de erezi rezervatari, pârâþii au fost chemaþi în judecatã de reclamantã personal ºi ca tutore a minorului sãu fiu Toma, spre a i se transmite – în conformitate cu dispoziþiile art. 891, 895 ºi 899 C.civ. – posesia legatului testat în favoarea lor de defunctul Toma Petcu; cã, în ºedinþa de la 15 iunie 1900, ºase dintre pârâþi ºi anume: Ion I. Petcu, George I. Petcu, Toma I. Petcu, Traian I. Petcu, Maria Budeanu ºi Octavian I. Petcu au recunoscut reclamantei ºi fiului sãu minor, dreptul în plinã ºi exclusivã proprietate asupra legatului prevãzut în testamentul defunctului Toma Petcu la No. 14, adicã asupra imobilului din Bucureºti, str. Lipscani, care face obiectul acelui legat, aºa cã, astãzi instanþa a rãmas angajatã numai faþã de pârâtele Irina Negulescu, Aurelia Panã ºi Eufrosina I. Petcu. Având în vedere cã, în susþinerea cererii sale, reclamanta a invocat testamentul olograf al defunctului Toma Petcu, cu data de 10 noiembrie 1891, prin care acesta la art. 14 dispune „las servitoarei ºi copilului sãu, acaretul meu din Bucureºti, str. Lipscani, în care locuiesc astãzi a se folosi de venitul lui în toatã viaþa lor; iar de fondul lui niciodatã sã nu aibã dreptul a se atinge sau a-l vinde, ºi în caz de se va mãrita, va pierde acest venit pentru totdeauna ºi va trece la nepoþii mei partea bãrbãteascã de la fratele meu Ion T. Petcu”. Având în vedere cã, reclamanta pentru a dovedi, cã persoanele gratificate prin menþionata dispoziþie, nu sunt altele decât ea ºi fiul sãu, a invocat mai întâi împrejurarea cã testatorul spune cã lasã servitoarei ºi fiului ei imobilul din strada Lipscani, unde locuiesc; iar din procesul verbal dresat cu ocazia inventarierii se constatã cã ea a fost gãsitã locuind în acel imobil. Cã, tot în acest sens, reclamanta exhibã o serie de scrisori ºi telegrame adresate ei în diferite timpuri de defuncþii Toma ºi Ion Petcu, tot la imobilul din strada Lipscani, ºi în fine, recunoaºterea sa de legatarã asupra acelui imobil atât de cãtre Ion Petcu, legatarul universal instituit de fratele sãu Toma Petcu, cât ºi de cei mai mulþi dintre pârâþi, în cursul acestei instanþe. Având în vedere cã, pârâtele opun nulitatea legatului pretins de reclamantã, pe motivul cã el este lãsat unor persoane incerte ºi legea opreºte de a se lua elemente, în afarã de testament, pentru determinarea individualitãþii acelor persoane. Considerând cã, în principiu, desemnarea cu precizie a eredelui sau legatarului este o condiþie esenþialã pentru validitatea testamentului; cãci deºi legea nu spune cã persoanele incerte nu sunt capabile a primi un legat, totuºi legatul fiind o liberalitate, o specie de donaþie, urmeazã cã, precum o donaþie nu poate exista fãrã donatar bine determinat, tot astfel ºi un legat nu poate avea fiinþã pe câtã vreme beneficiarul nu este indicat cu certitudine; cã, deosebit de aceasta prin instituirea, ca legatari a unor persoane incerte, s-ar eluda cu uºurinþã prescripþiile legi relative la dispoziþiile prohibite (art. 803 C.civ.), precum ºi acele privitoare la persoanele incapabile de a primi liberalitãþi (art. 808, 809, 810 C.civ.), ceea ce nu se poate admite. 70 Mircea Dan BOCªAN Considerând încã, cã simpla omisiune a numelui, nu face ca legatul sã fie nul, când e vãdit cã testatorul a avut intenþia de a gratifica persoana pe care a desemnat-o în mod obscur sau echivoc, ºi când din termenii testamentului se poate decide cu siguranþã cine este legatarul. Cã, în acest scop, nimic nu se opune de a recurge – în mod accesoriu – ºi la elemente exterioare testamentului, cãci deºi testamentul este un act solemn, care nu poate avea existenþa legalã, dacã voinþa defunctului n-a fost exprimatã în formele prevãzute de lege, cu toate acestea, de câte ori o dispoziþie testamentarã satisface condiþiile de formã ºi este numai întunecoasã sau îndoielnicã, judecãtorii sunt autorizaþi sã interpreteze voinþa testatorului ºi cã coroboreze prin probe externe dovezile ce rezultã din însãºi substanþa testamentului, nu spre a crea sau modifica dispoziþiile, ce el cuprinde, ci pentru a le lãmuri ºi explica, în scopul de a le da efectul dorit de testator. Considerând cã, în speþã, este adevãrat cã defunctul Toma Petcu nu aratã numele servitoarei, pe care voieºte a o gratifica prin art. 14 din testamentul sãu, dar dânsul indicã calea spre a se putea uºor stabili cine este legatarul, când zice cã, lasã servitoarei ºi copilului sãu casele din Bucureºti, unde locuiesc astãzi; cã ultimele cuvinte „unde locuiesc astãzi, nu trebuiesc interpretate în sensul cã testatorul s-ar fi referit la persoana sa, cãci cautã a se þine seama de împrejurarea cã, testamentul este fãcut la Brãila, – dupã cum se prevede într-însul, – aici unde testatorul ºi-a avut domiciliul ºi unde s-a deschis succesiunea, aºa cã atunci când spune cã lasã servitoarei ºi copilului sãu casa din Bucureºti, unde locuiesc astãzi, desigur s-a referit la persoana acestora, înþelegând a zice, cã le lasã casa unde locuiesc ei, – cãci dânsul se gãsea în acel moment la Brãila iar nu la Bucureºti, ºi prin urmare nu putea sã vorbeascã de casa unde locuia el în acel moment. Cã aceastã interpretare se confirmã prin faptul cã, în casa din Bucureºti prevãzutã la art. 14 din testament, cu mult înainte de facerea testamentului, ºi chiar ºi acum, locuieºte în adevãr o femeie cu copilul ei, care nu-i alta decât reclamanta de azi, fapt necontestat de pârâte ºi dovedit printr-o serie de telegrame ºi scrisori adresate ei tot acolo, în diferite timpuri, de defuncþii Toma ºi Ion Petcu. Cã, nu numai cã, n-a fost vorba de vreo altã femeie, care sã fi locuit casa în chestiune ºi sã fi pretins cã i s-a testat ei, dar cã în adevãr reclamanta ºi copilul sãu sunt persoanele pe care testatorul a voit sã le gratifice prin legatul de la art. 14, aceasta rezultã ºi din împrejurarea cã copilul reclamantei se gãseºte înscris în liceul Sf. Gheorghe din Bucureºti cu numele de Toma Petcu Râmniceanu, încã din timpul când Toma Petcu era în viaþã, – lucru ce se dovedeºte din mai multe chitanþe ºi buletine sãptãmânale eliberate de Direcþia acelei ºcoli ºi prezentate de reclamantã în instanþã. Cã aceastã împrejurare e în perfectã legãturã ºi nu face decât a explica faptul, ce însuºi testatorul lasã a se vedea, acela cã servitoarea de la art. 14, era în realitate o femeie, cu care dânsul trãia, având ºi un copil cu ea, cãci caracterizeazã situaþia aceasta prin corespondenþa ce întreþinea cu dânsa, – corespondenþã prezentatã de reclamantã, – prin importanþa legatului ce-i testeazã nu numai ei, dar ºi copilului, – faþã cu valoarea neînsemnatã a legatelor lãsate altor servitori, – ºi apoi prin chiar condiþia ce-i impune de a pierde legatul în caz de a se mãrita; cã, în fine, în favoarea reclamantei mai vine ºi recunoaºterea sa ºi a copilului sãu, ca legatari de cãtre defunctul I. Petcu, legatarul universal al lui Toma Petcu ºi autorul pârâtelor, ceea ce rezultã atât din faptul cã i-a tolerat a rãmâne în casa prevãzutã la art. 14 unde se gãseau în momentul morþii lui Toma Petcu, precum ºi din cãrþile poºtale cu datele de 1 septembrie 1896, 28 decembrie 1896 ºi 13 ianuarie 1897, prin care I. Petcu, scriind reclamantei în Bucureºti, se intereseazã de plata ºcolii copilului Toma, comunicându-i cã a însãrcinat pe un domn Stãnescu sã-i numere 450 lei în acel scop, ºi în acelaºi timp îi aratã în ce condiþii a închiriat prãvãlia casei de la art. 14 din testament, unde locuia dânsa, ceea ce evident nu se poate explica decât prin recunoaºterea tacitã, cã legatul în chestiune este lãsat reclamantei ºi copilului sãu, ºi în aceastã privinþã recunoaºterea sa este opozabilã pârâtelor, care figureazã în instanþã cu drepturile defunctului I. Petcu. Cã prin urmare, din toate acestea stabilindu-se pe deplin cã, legatarii de la art. 14 din testament sunt reclamanta ºi fiul sãu, susþinerea pârâtelor cã legatul ar fi lãsat unor persoane incerte ºi ca atare ar fi nul, rãmâne nefondatã. Având în vedere cã, pârâtele opun încã nulitatea legatului cerut de reclamantã pe motivul cã, ar cuprinde douã condiþii ilicite, aceea a inalienabilitãþii imobilului testat ºi ceea cã legatara sã nu se poatã cãsãtori. Practicã testamentarã 71 Considerând cã, în principiu, condiþia de inalienabilitate, având ca rezultat de a scoate din comerþ bunul testat, ea este contrarã legii fundamentale a economiei politice, care, în interesul bogãþiei publice, cere libera circulaþie a bunurilor. Cã, de aceea legiuitorul a privit în mod defavorabil ºi a interzis substituþiile fideicomisare, deoarece ele împiedicã pe actualul posesor de a dispune de bunul testat, ºi, tot din punctul de vedere al interesului general prohibã ca un imobil sã poatã deveni dotal, adicã inalienabil, în timpul cãsãtoriei, dacã principiul dotalitãþii nu se gãseºte înscris în contractul de cãsãtorie (art. 1247 C.civ.). 3 Cã, clauza de neînstrãinare este contrarã ordinii publice ºi pentru motivul cã restrânge capacitatea persoanelor, de a dispune în mod liber de bunurile lor, ceea ce singurã legea e în drept a face, iar aceasta în mod excepþional (art. 475 ºi urmãtorii ºi 1248 C.civ.). 3 Considerând cã, în ce priveºte condiþia de a nu se cãsãtori, ea este iarãºi contrarie ordinii publice, cãci atinge libertatea ºi dreptul natural de a se cãsãtori, punând pe legatar între înclinaþiile sale ºi interesul sãu, ceea ce este imoral ºi constituie o piedicã pentru libertate ºi un pericol pentru moravurile sale. Considerând cã, în speþã, dupã cum s-a arãtat, defunctul Toma Petcu lasã reclamantei ºi fiului sãu o casã a sa din Bucureºti „spre a se folosi de venitul ei în toatã viaþa lor, iar de fondul ei niciodatã sã nu aibã dreptul e a se atinge sau a-l vinde, ºi în caz când legatara s-ar mãrita sã piardã acest venit pentru totdeauna, urmând a trece la nepoþii sãi, partea bãrbãteascã de la fratele sãu Ion T. Petcu”. Cã, din analiza acestei dispoziþii rezultã cã, testatorul a lãsat legatarilor de la art. 14, nu numai uzufructul, dar ºi nuda proprietate a imobilului testat în favoarea lor, impunându-le însã condiþia de neînstrãinare a nudei proprietãþi. Cã, cu privire la chestiunea de a nu se cãsãtori, deºi testatorul nu subordoneazã în mod formal validitatea legatului acestei condiþii, totuºi sancþiunea ce prevede cã, în caz când legatara se va cãsãtori, va pierde legatul pentru totdeauna, implicã în sine în mod vãdit condiþia de a nu se cãsãtori. Cã, în adevãr, pentru a vedea dacã o dispoziþie testamentarã cuprinde o asemenea condiþie ilicitã, nu trebuie a se lua prea mult în seamã termenii testamentului, ci mai ales efectul ce poate exercita asupra legatarului dispoziþia testamentarã, ºi din moment ce ea jeneazã libertatea legatarului, urmeazã a o considera ca ilicitã. Cã, în speþã, nu poate fi îndoialã cã condiþia impusã legatarei, de a pierde legatul în caz de se va cãsãtori, este ilicitã, cãci, îi atinge libertatea ºi o forþeazã de a nu se cãsãtori, spre a nu pierde un legat de o valoare însemnatã faþã de starea în care se gãseºte. Considerând cã, stabilit fiind cã condiþiile de inalienabilitate ºi de a nu se cãsãtori, sunt contrare ordinii publice, precum ºi faptul cã legatul cerut de reclamantã este subordonat unor asemenea condiþii, urmeazã a examina, care e efectul, ce ele pot produce dacã adicã trebuie sã le privim ca nescrise, sau trebuie a se decide cã legatul însãºi este nul. Considerând cã în codul francez existã art. 900 dupã care, – prin derogare de la regula admisã în convenþii (art. 1008 C.civ.), – „Orice condiþie imposibilã, contrarã legilor sau bunelor moravuri, fãcând parte dintr-o donaþie sau testament, nu anuleazã liberalitatea, ci se considerã numai ca nescrisã”. Considerând cã, aceastã dispoziþie dictatã de ideile revoluþiei, contra acelora care nu recunoºteau noua organizare a statului, a fost – cu drept cuvânt – criticatã de cãtre întreaga doctrinã ºi privitã ca o extensie neinteligentã a principiilor din dreptul roman, pentru motivul cã, în timpii moderni, nu numai cã nu e o dezonoare de a muri fãrã testament, dar testamentul nici nu se bucurã de favoarea legiuitorului prin faptul cã-i impune multe formalitãþi sub pedeapsã de nulitate, ºi constituie o excepþie, faþã cu succesiune ab intestato, care e mai conformã cu natura lucrurilor ºi interesele societãþii ºi e consideratã ca regula dreptului comun. Cã, legiuitorul nostru, þinând seamã de criticile doctrinei franceze, ºi admiþând sistemul preconizat de ea, pe de o parte a eliminat din codul nostru art. 900, iar pe de altã parte, a completat art. 5 C.civ., adãugând cã „nu numai prin convenþii, dar ºi prin dispoziþii particulare, nu se poate deroga la legile, care intereseazã ordinea publicã ºi bunele moravuri”. Cã, nu poate fi îndoialã asupra intenþiei legiuitorului, de a fi voit sã înlãture diferenþa dintre actele cu titlu oneros ºi acele cu titlu gratuit, 72 Mircea Dan BOCªAN consacratã de codul francez, cu privire la efectul condiþiilor ilicite. Cãci suprimarea art. 900 ºi modificarea art. 5 – faþã cu criticile doctrinei franceze – ar rãmâne cu atât mai puþin explicabile, cu cât chiar în Codul Calimach existã o dispoziþie analogã aceleia din art. 900 (§ 900 C. Calimach), ºi este adevãrat cã, dacã legiuitorul modern ar fi admis acelaºi mod de a vedea ar fi menþinut acea dispoziþie, sau art. 900 Codul francez, care o cuprinde, dar înlãturând acest articol, a voit negreºit, sã se îndepãrteze de la sistemul acelor codice ºi sã intre în dreptul comun, asimilând efectele condiþiilor ilicite asupra liberalitãþilor cu efectele, ce produc aceleaºi condiþii asupra contractelor. Cã, nu se poate susþine, cã art. 900 ar fi fost eliminat ca inutil, cãci acest articol nu este aplicaþia, mai mult sau mai puþin depãrtatã, a unui principiu general prevãzut de alte texte de lege, ca astfel dispoziþia sa sã devinã inutilã, ci din contrã, consacrã o adevãratã excepþie la dreptul comun, ºi prin urmare el era indispensabil din moment ce se admitea acea excepþie. Cã astfel se explicã cã nimeni n-a criticat art. 900 din punctul de vedere al inutilitãþii lui, – dupã cum s-a întâmplat cu art. 901 ºi 902 iarãºi suprimate la noi – ci numai pentru motivul cã era o excepþie de la adevãratele principii, ºi intenþia legiuitorului de a-i fi suprimat pentru acest motiv, rezultã neîndoios ºi din împrejurarea cã, conducãtorul obiºnuit ºi de toatã lumea recunoscut, al acelor care au lucrat la întocmirea Codului nostru, Marcadé, susþine cã „ar trebui sã se suprime ideea chiar a art. 900 - care nu mai are raþiune în legile noastre, – pentru ca sã se punã atât donaþiile cât ºi testamentele sub imperiul adevãratelor principii”, – teorie care s-a admis la noi prin înlãturarea art. 900 ºi modificarea art. 5 C.civ. Considerând cã, aceastã teorie admisã de Codul nostru, ca doctrinã juridicã, este în totul conformã principiilor generale de interpretare ºi se explicã uºor în raþiune, pe motivul cã, în orice act juridic, condiþia sub care este el întocmit constituie unul din elementele actului, cu care formeazã un tot indivizibil ºi de care în principiu nu poate fi despãrþitã, fãrã a se scinda voinþa omului ce i-a dat naºtere ºi a cãrui expresie este. Cã de aceea la noi, în lipsa excepþiei formale din art. 900, nu e admisibil a se anula dintr-o dispoziþie testamentarã condiþia ilicitã sau contrarie bunelor moravuri ºi a se menþine restul dispoziþiei, care în acest caz devine mai favorabilã pentru persoana gratificatã, cãci prin aceasta nu se mai executã voinþa întreagã a testatorului, ci o voinþã strãinã, ce i s-a substituit ºi a scindat textul testamentului sãu. Cã nu se poate susþine, cã o clauzã ilicitã trebuie a fi privitã cã s-a strecurat fãrã voia testatorului în testamentul sãu, deoarece mai întotdeauna, ºi chiar în cazul de faþã testatorul a prevãzut sancþiunea clauzei, ce a impus legatarii, ceea ce-i imprimã voinþa ca dispoziþia sa sã fie executatã în totul ºi numai astfel cum a conceput-o dânsul. Cã, aceasta este atât de adevãrat, încât jurisprudenþa francezã ºi belgianã au cãutat cu toatã dispoziþia formalã a art. 900, sã suprime ideea ce el consacra, hotãrând, cã atunci când se stabileºte cã condiþia ilicitã este cauza determinantã a dispoziþiei, urmeazã a se anula însãºi dispoziþia, iar nu numai condiþia, dupã cum prevede menþionatul articol. Cã, obiecþia ce se aduce, cum cã ar exista deosebire între actele cu titlu oneros, unde responsabilitatea inserþiei unei condiþii ilicite incumbã ambelor pãrþi contractante, ºi dispoziþiile cu titlu gratuit, în care o asemenea condiþie nu poate fi imputatã decât dispunãtorului, aceastã obiecþie este nefondatã, cãci mai întâi la noi, ea nu este consacratã prin nici un text de lege ºi în definitiv aici nu e chestiunea de a se ºti dacã donatorul sau legatarul sunt de bunã credinþã ºi meritã indulgenþã, ci totul depinde de chestiunea, dacã voinþa testatorului poate fi scindatã ºi nu trebuie luatã în întregul ei, astfel cum dânsul ºi-a manifestat-o în mod clar, ceea ce este cu totul independent de faptul cã donatorul sau legatarul nu au luat parte la alcãtuirea actului, prin care sunt gratificaþi; de altminteri, în conflictul de drepturi intervenit între o rudã a testatorului, moºtenitorul sãu firesc ºi un legatar, care poate e strãin de testator, nu numai, cã, în general, nu s-ar justifica o interpretare binevoitoare pentru acest din urmã, dar din contrã, dacã îndoialã ar putea exista asupra intenþiei testatorului, apoi conform principiilor în materie de interpretare, ea trebuie sã decidã în favoarea celui ce se obligã, adicã a moºtenitorului, care este debitor al legatului. Cã, aceasta cu atât mai mult cã legatarul primind un legat cu condiþii ilicite, se va simþi mai întotdeauna obligat moralmente cãtre testator ºi ca o datorie de recunoºtinþã va executa în totul acele condiþii, înlãturând astfel dispoziþiile legii, care le prohibã. 3 Practicã testamentarã 73 Considerând cã este neîntemeiatã ºi obiecþia, cum cã art. 5 ar fi lipsit de sancþiune, cãci deºi acest articol nu spune în mod formal, care va fi soarta convenþiilor sau dispoziþiilor particulare, care derogã la ordinea publicã, totuºi din faptul cã el prohibã în mod absolut ºi imperativ orice dispoziþie cu clauze ilicite, din scopul ce urmãreºte, acela de a proteja interesele generale, rezultã neîndoios cã textul menþionatului articol, conþine în sine însuºi ºi în mod virtual sancþiunea nulitãþii; - (În consiliul legislativ Portalis afirmã acest lucru ca ceva care se înþelege de sine); – Cã a susþine contrariul, ar fi sã se creadã cã nici chiar condiþiile ilicite singure, independent de dispoziþia la care se referã, nu pot fi anulate în lipsa unei sancþiuni exprese, ºi sã se tolereze deci astfel de condiþii ceea ce evident este inadmisibil. Considerând în fine, cã din împrejurarea cã legea anuleazã în mod expres substituþiile fideicomisare (art. 803 C.civ.) nu se poate deduce cã, aceasta ar fi o dispoziþie excepþionalã în materie de testamente ºi cã deci, ca orice nulitate nu se poate întinde prin analogie ºi la alte cazuri, cãci dacã dispoziþia art. 803 C.civ. în Codul francez este o excepþie faþã de art. 900, la noi, acest din urmã articol fiind suprimat, – art. 803 nu a rãmas ºi nu poate constitui decât aplicaþia principiului general stabilit de legiuitor în art. 5 C.civ. Cã însãºi motivele, pe care se întemeiazã prohibiþiile legii referitoare la substituþiile fideicomisare, precum ºi anularea acestora în întregime, dovedesc cu prisosinþã cã art. 803 nu consacrã o excepþie, ci este o aplicaþie specialã a principiului din art. 5, care trebuie sã aibã aceeaºi sancþiune, ori de câte ori un testament se gãseºte viciat prin o cauzã ilicitã. În adevãr, unul din motivele pentru care substituþiile fideicomisare sunt prohibite, e ca bunurile substituite, cel puþin imobilele, sã nu fie scoase din comerþ în detrimentul interesului general, iar motivele prin care se justificã anularea substituþiilor în întregime, au fost de a nu se modifica voinþa testatorului, atribuind institutului o proprietate desãvârºitã în locul unei proprietãþi vremelnice oferitã de testator, ºi ca nu cumva instituitul sã respecte în totul voinþa testatorului, ca o datorie de recunoºtinþã ºi astfel prohibiþiile legii sã fie eludate. Cã, dupã cum s-a arãtat, în speþã, exact aceleaºi motive opunându-se la validitatea legatului testat reclamantei ºi fiului sãu, sub o condiþie de inalienabilitate, ºi pentru ea cu îndatorirea de a nu se cãsãtori, evident cã dispoziþiile art. 5 trebuie sã-ºi aibã aceeaºi sancþiune ºi sã provoace nu numai nulitatea acestor condiþii, ci ºi a dispoziþiei testamentare care depinde de ele. Având în vedere cã reclamanta, pentru a înlãtura motivele de nulitate ale legatului sãu, a opus recunoaºterea sa ºi a copilului sãu de legatari ºi confirmarea tacitã a acestui legat de cãtre Ion Petcu legatarul universal al defunctului Toma Petcu ºi autorul pârâtelor. Având în vedere cã, din împrejurãrile de fapt expuse, s-a stabilit în adevãr, cã defunctul I. Petcu a recunoscut cã reclamanta ºi fiul sãu sunt legatarii prevãzuþi în testament la art. 14 ºi prin modul cum s-a comportat a manifestat în mod vãdit intenþia sa, de a confirma testamentul în ce priveºte chestiunea cã dânºii sunt adevãraþii legatari. Cã din acest punct de vedere recunoaºterea ºi confirmaþia tacitã a lui I. Petcu a fost admisibilã a se opune pârâtelor, care figureazã în instanþã cu drepturile acesta, fiind vorba de o nulitate, ce se putea acoperi prin confirmãri. Cã în ce priveºte însã nulitatea legatului din cauza condiþiilor ilicite ce cuprinde, ea nu poate fi acoperitã prin confirmare de I. Petcu, deoarece e vorba de o nulitate de ordine publicã ºi care are un caracter de perpetuitate, aºa cã viciul, subzistând în momentul confirmãrii, a anulat ºi confirmarea. De altminterea nici nu s-a dovedit cã defunctul I. Petcu avea cunoºtinþã despre aceste vicii ºi cã ar fi avut intenþia de a renunþa la o acþiune în nulitatea legatului. Cã prin urmare, legatul pretins de reclamantã personal ºi ca tutore a minorului sãu fiu, fiind nul, cererea de trimitere în posesie urmeazã a fi respinsã ca nefondatã. Pentru aceste motive, redactate de dl Preºedinte G. V. Buzdugan; de acord cu concluziile d-lui substituit. Respinge ca nefondatã acþiunea intentatã de Sevastiþa Râmniceanu personal ºi ca tutore a minorului sãu copil Toma, contra d-nelor Irina I. Negulescu, Eufrosina I. Petcu ºi Aurelia P. Panã. NOTÃ: Primul punct, judecat prin aceastã frumoasã sentinþã, este relativ la legatul fãcut unei persoane incerte. O asemenea persoanã este, fãrã nici o îndoialã, incapabilã de a primi un legat, 74 Mircea Dan BOCªAN pentru cã nu se poate ca testatorul sã facã o liberalitate, fãrã a se ºti cui se adreseazã. Toatã dificultatea este numai de a se ºti ce trebuie sã se înþeleagã prin persoane incerte. Atât doctrina cât ºi jurisprudenþa sunt aproape unanime pentru a decide cã, prin persoane incerte, trebuie sã se înþeleagã toate acele a cãror individualitate nu este nici actualmente determinatã, nici susceptibilã de a fi determinatã, prin îndeplinirea unui eveniment anume arãtat în testament. Legat fãcut în folosul sãracilor unei comune, sau chiar în folosul sãracilor în genere, ori pentru binefacere, n-ar putea fi însã anulat pentru cã printr-însul s.ar gratifica niºte persoane incerte; cãci asemenea legat s-ar primi de comunã, în urma autorizãrii Guvernului (art. 811 C.civ.). De asemenea, legatul fãcut în folosul instrucþiei publice, nu va fi nul, ci va fi considerat fãcut Statului, pentru cã Statul are sarcinã de a crea ºi de a întreþine ºcolile publice. Prin urmare asemenea legat, se va primi de Ministerul cultelor ºi al instrucþiei publice, în urma autorizãrii Guvernului. Se poate face un legat în termeni generali rudelor sau slugilor, fãrã a se arãta anume pe care rude sau slugi testatorul a înþeles a gratifica. Dacã s-a zis: las legat rudelor mele, se înþelege rudelor celor mai de aproape (art. 827 cod Calimach, 682 Cod austriac). Dacã a lãsat cineva un legat slugilor sale, se înþelege numai acele ce se aflau în serviciu în vremea morþii testatorului (art. 828 C. Calimach, 683 C.civ. austriac). Tribunalul din Brãila zice foarte bine, în aceastã privinþã, cã simpla omisiune a numelui legatarului, nu face ca legatul sã fie nul, când este vãdit cã testatorul a avut intenþia de a gratifica persoana pe care a desemnat-o în mod obscur sau echivoc, ºi când în termenii testamentului se poate decide cu siguranþã cine este legatarul. „Diata numai atunci nu se þine în seamã, zice Andronachi Donici (cap. 35, § 26), când se va întâmpla sã nu fie arãtat numele moºtenitorului, ºi sã nu fie la putinþã a se înþelege pe cine s-a lãsat moºtenitor” 1 . Al doilea punct rezolvat de tribunal prin sentinþa mai sus reprodusã, este relativ la chestiunea de a se ºti dacã condiþia de a nu putea înstrãina bunul legat, precum ºi acea impusã legatarului de a nu se cãsãtori sunt sau nu ilicite. În ce priveºte condiþia impusã legatarului de a nu înstrãina bunul legat, nu mai încape îndoialã cã ea este ilicitã, de câte ori este impusã într-un mod absolut, fãrã nici o limitã sau restricþie, pentru cã asemenea inalienabilitate este contrarã principiilor de economie politicã care voiesc ca bunurile sã circule din mânã în mânã2 . Clauza de inalienabilitate ar fi ilicitã, dupã pãrerea noastrã, chiar dacã ea ar fi vremelnicã ºi ar avea de scop garantarea unui interes serios ºi legitim fie a depunãtorului, fie a unui al treilea, fie în fine a legatarului creeazã o incapacitate, ceea ce numai legiuitorul poate sã facã3 . Cât pentru condiþia relativã la cãsãtoria legatarului, trebuie sã facem urmãtoarea distincþie: Condiþia impusã legatarului de a se cãsãtori este generalmente recunoscutã ca validã, pentru cã cãsãtoria are un scop nobil ºi întemeiazã o familie nouã. „Legãturile familie, zice art. 63 din Codul Calimach (44 C. austriac), se alcãtuiesc prin cãsãtoria tocmealã, prin care douã persoane, partea bãrbãteascã ºi partea femeiascã, aratã cu un chip legiuit însoþire, cu dragoste, cu frica lui Dumnezeu, ºi cu cinste într-o tovãrãºie nedespãrþitã, de a naºte prunci, a-i creºte, a se ajuta între ei dupã putinþã, la toate întâmplãrile” Zachariae von Lingenthal, reproducând aceastã definiþie în Istoria sa a 1 Vezi pentru mai multe detalii asupra legatelor fãcute unor persoane incerte, t. IV al Comentariilor noastre, p. 53 urm. 2 Cpr. C.Ap. Bucureºti, Dr. din 1892, No. 27; din 1891, No. 17 ºi din 1881, No. 59. Trib. Prahova ºi Ilfov., Dr. din 1889, No. 38 ºi 82. Dr. din 1876, No. 29. Trib. Brãila ºi Paris, Dr. din 1883, No. 59 ºi Pand. Périod. 91. 2. 24. Cass. ºi C.Ap. Paris, D. P. 1897.1.51, Pand. Périod. 1899.1.219, S. 1893.2.26; Planiol, I, 1047, Répert. Sirey, Condition, 343 urm. ºi toþi autorii. 3 Vezi în acest sens, T. Huc, IV, 85, p. 113. Planiol, I, 1409. Trib. Tecuci, Dr. din 1896. No. 14 – Contra. Cass., Dr. din 1901, No. 60 ºi Pand. Périod. 1901.I.255 (decizie criticatã de noi în Cur.Jud. 72/1901 ºi în RDS 1901, No. 12). Practicã testamentarã 75 Dreptului privat greco-roman 1 , zice, cu drept cuvânt, cã ea este mult mai moralã decât acea pe care o dã Codul Caragea, care defineºte cãsãtoria: tocmeala unirii bãrbatului cu femeia spre facere de copil (partea III, cap. 16, § 1). ªi în adevãr, scopul cãsãtoriei nu este numai procrearea, sau, dupã cum se exprimã Canoanele bisericeºti, remediul spre potolirea poftelor trupeºti, ci cuprinde în sine o idee mult mai înaltã, ideea de sprijin ºi ajutorul ce soþii sunt datori a-ºi da unul altuia, pentru a putea duce împreunã greutãþile vieþii. De aceea, primul consul Bonaparte zicea, cu drept cuvânt, cã cãsãtoria este unirea sufletelor (l’union des ámes). Condiþia de a se cãsãtori, impusã legatarului, este deci ºi trebuie sã fie, în principiu, consideratã ca licitã2 . Numai condiþia de a se cãsãtori impusã unui cãlugãr ar fi ilicitã, pentru cã Canoanele îl opresc de a se cãsãtori3 . Ce trebuie sã decidem în privinþa condiþiei de a nu se cãsãtori, de non nubendo, si non nupserit? Asemenea condiþie era consideratã ca ilicitã la Romani 4 ºi în vechea noastrã legislaþie. „Însãrcinându-se moºtenitorul sau legatarul, zice art. 887 din Codul Calimach (700 C.civ. austriac), ca sã nu se însoþeascã când va veni în vârstã legiuitã, atunci aceastã condiþie se socoteºte ca nimic”. Astãzi, chestiunea este controversatã. Unii considerã asemenea clauzã ca ilicitã5 , iar alþii, între care ºi trib. din Brãila, ca contrarã bunelor moravuri, ºi cu drept cuvânt, dupã noi, pentru cã deºi celibatul nu este în sine imoral, totuºi morala ºi ordinea publicã nu pot tolera ca asemenea condiþie sã fie impusã unei persoane în contra voinþei sale 6 . Condiþia absolutã de a nu se cãsãtori ar fi însã, dupã pãrerea generalã, licitã, dacã acela cãruia ea ar fi fost impusã ar fi trecut vârsta de a se cãsãtori 7 . Am zis cã condiþia de a nu se cãsãtori ar fi ilicitã. Aceeaºi soartã va avea ºi condiþia de a nu se cãsãtori decât cu consimþãmântul unui al treilea 8 , arbitratu Titii9 , afarã de cazul când acest terþ ar fi tatãl sau mama legatarului10 . Este, în adevãr, de esenþa cãsãtoriei ca ea sã fie rezultatul liberei voinþe a pãrþilor, ne quod omnino nuptiis inpedimentum inferatur, dupã cum se exprimã legea romanã11 . Condiþia de a nu se cãsãtori înaintea unui timp oarecare, de exemplu înaintea vârstei de 30 sau 40 de ani, ar fi însã licitã, dacã timpul în care cãsãtoria ar fi opritã n-ar fi prea lung, cãci altfel oprirea ar fi indefinitã ºi ar fi ilicitã 12 , soluþie care era admisã ºi la romani13 . Tot ca licitã ar trebui sã fie consideratã, dupã unii, ºi condiþia de a se cãsãtori cu o anume persoanã determinatã14 , dacã, bineînþeles, aceastã persoanã ar fi onorabilã15 , ºi aceastã soluþie era, în adevãr, admis atât la romani16 , cât ºi în vechea noastrã legislaþie. „Însãrcinându-se cineva § 1, p. 3, nota 2. Demolombe, XVIII, 251. Larombière, II, art. 1172, 1173, No. 27. Troplong, Don et test., I, 243, 244 F. Herman, II, art. 900, No. 8 Aubry et Rau, VII, § 692, p. 692. Répert. Sirey, Condition, 224 urm. cas. fr. Sirey 32. 1. 44 – Contra, T. Huc, VI, 59. Laurent, XI, 495. Demante, IV, 16 bis VI. 3 Demolombe, XVIII, 251. 4 L. 22 ºi 79, § 4; L 72, § 5, Dig., De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1. 5 Chardon, Du dol et de la fraude, III, 597 urm. Favard de Langlade, Répert., Don entre vifs, S-a 1, § 2, No. 2. 6 Répert. Sirey, V0 Condition, 243 ºi autoritãþile citate acolo. T. Huc, VI, 59; C.Ap. Pau, S. 1874.2.312. 7 Demolombe, XVIII, 240. Troplong, op.cit., I, 237. – Vezi însã Laurent, XI, 496. 8 Vezi Répert. Sirey, V0 cit., 253, ºi autorii citaþi acolo. 9 L. 72.4. Dig., loco cit. 10 Demolombe, XVIII, 246. T. Huc, VI, 59, p. 90. Répert. Sirey, loc.cit., p. 256 urm. Cass., S. 1884.1.25, DP 1883.1.147. – Contra, Laurent, XI, 500. 11 L. 72, § 4, Dig., De condit. et demonstrationibus, 35. 1. 12 Répert. Sirey, Condition, 252, ºi autoritãþile citate acolo. 13 L. 72, § 5, Dig., loc.cit., 35, 1. 14 Vezi Répert. Sirey, Condition, 215, ºi autoritãþile citate acolo. 15 Condiþia impusã de a se cãsãtori cu o persoanã înfieratã printr-o condamnare penalã sau având moravuri rele, ar fi deci consideratã ca ilicitã (L. 63, § 1, dig., De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1). Cpr. Demolombe, XVIII. 255, Troplong, op.cit., I, 245, Répert., Sirey, Condition, 236. 16 Dig. XXXV.1.63.1 ºi 71.1. 1 2 76 Mircea Dan BOCªAN cu acest fel de condiþie, zice art. 884 din Codul Calimach (700, in fine C. austriac): dacã va lua soþie pe cutare, sau va lua soþ pe cutare, atunci de nu va voi sã se sãvârºeascã însoþirea persoana însãrcinatã cu aceastã condiþie, pierde dreptul sãu; iar nevrând sau murind cealaltã persoanã, atunci îl câºtigã”. Aceastã pãrere însã nu mai poate fi admisã astãzi, pentru cã ea constrânge voinþa legatarului, care nu mai este liberã. Persoana gratificatã fiind, în adevãr, pusã între interesul ºi înclinaþiile sale, va urma cele mai deseori interesul ºi va contracta o cãsãtorie care fatalmente o va conduce la imoralitate1 . Aceeaºi soluþie ar fi admisibilã în privinþa condiþiei de a se cãsãtori cu o persoanã aparþinând cutãrei clase sociale2 , sau cutare religii3 . Condiþia de a nu se cãsãtori de al doilea impusã unui vãduv sau unei vãduve, si uxor nuptui se pot mortem mariti non collocarerit4 , a dat ºi ea loc la oarecare dificultãþi. Jurisconsulþii romani declaraserã mai întâi asemenea clauzã de ilicitã, afarã de câteva excepþii introduse în favoarea copiilor5 . Sub Împãratul August, vãduvia nemaifiind consideratã ca demnã de favoare, legea Iulia miscella permite femeilor, cu toatã condiþia de vãduvie impusã de bãrbaþii lor, de a se recãsãtori în anul încetãrii lor din viaþã, jurând însã cã aceastã cãsãtorie nu are de scop decât naºtere de prunci6 . Jurãmântul prescris de aceastã lege nefiind însã decât o ocazie de sperjururi, Justinian îl abrogã prin L. 2, Cod. De indicta viduitate, etc. 6, 407 . Mai târziu însã, sub înrâurirea ideilor generoase ale Christianismului, acelaºi împãrat declarã ilicitã condiþia de vãduvie prin Nov. 22, capit. 43 ºi 44, soluþie care trecuse ºi în Codul Calimach; cãci iatã cum se exprimã vechiul legiuitor al Moldovei în partea finalã a art. 887 (700 C. austriac, in medio): „Însãrcinându-se vãduvoiul sau vãduva ca sã nu se însoþeascã, atunci are putere aceastã condiþie” 8 . Aºadar, sub Codul Calimach, era validã condiþia de vãduvie impusã femeii sau bãrbatului, cãci ceea ce este aplicabil unuia din soþi, este aplicabil ºi celuilalt: Idem namque est utinque (Nov. 22, capit. 44, ab initio). Ce trebuie sã decidem în legislaþia actualã? Condiþia absolutã de a nu se recãsãtori trebuie sã fie consideratã ca ilicitã, întocmai ca ºi condiþia de a nu se cãsãtori pentru prima oarã, cãci cãsãtoria fiind adevãrata bazã a moralitãþii ºi a familiei, a o împiedica, ar însemna a înlesni imoralitatea, puþin importã dacã oprirea de a se cãsãtori se adreseazã unei persoane care n-a fost niciodatã cãsãtoritã, sau unei persoane vãduve9 . Am terminat cu condiþiile relative la 1 Laurent, XI, 499. T. Huc. VI. 59. Taulier, Théorie raisonnée du Code civil, IV, p. 323; C. Basita. Répert. Dalloz. Disp. entre vifs, 136. 2 Art. 10 din Constituþie prevede, în adevãr, cã nu mai existã în Stat nici o deosebire de clasã. 3 Laurent, XI, 499, Marcadé, III, 484. – Contra, Demolombe, XVIII, 257, 258. Répert. Sirey, Condition, 238, ºi autorii citaþi acolo. 4 L. 1, Cod., De indicta viduitate, et lege Iulia Miscella tollenda 6, 40. 5 L. 62, § 2, Dig., De condit. et demonstrationibus, 35, 1. 6 În caz când cãsãtoria nu avea loc în anul întâi a vãduviei, condiþia de a nu se cãsãtori de al doilea subzista în toatã puterea sa, ºi femeia legatarã nu putea sã cearã sau sã pãstreze liberalitatea decât sub condiþia de a da cauþiune cã nu se va recãsãtori (cautia muciana). Legea Iulia Miscella ºi cauþiunea mucianã însã sunt abrogate de Iustinian atât în privinþa femeilor cât ºi a bãrbaþilor: Expressim sancimus non solum in foeminis sed etiam in masculis cessare. L. 3, Cod., loc.cit., 6, 40. 7 Ambiguitates legis Iuiae Miscellae generali lege toltentes, nullum concedimus fieri iuramentum secundum proedictam legem (L. 2, ab initio, Cod., loc.cit., 6. 40). 8 Este de observat cã Codul Calimach nu face nici o deosebire între vãduvul sau vãduva care are sau nu are copii; pe când în Codul Austriac (art. 700), se zice cã vãduvul sau vãduva care are unul sau mai mulþi copii (wenn sie ein oder mehrere Kinder hat) sunt singuri obligaþi de a îndeplini condiþia de a nu se cãsãtori. 9 Laurent, XI, 501. Taulier, op. cit., IV, p. 322. Pezzani, Empêchements au mariage. 135. – Contra, Cass., Pand. Périod. 1897.1.321; DP 1898.1.537; S. 1897.1.397; Dr. din 1897, No. 5; Répert. Sirey, Condition, 273 urm. ºi autoritãþile citate acolo. – Curtea din Caën a decis de asemenea cã condiþia de vãduvie impusã printr-o donaþie sau testament nu mai este în principiu nulã, ºi cã tribunalele sunt în drept a decide chestiunea în fapt, dupã împrejurãrile cauzei, DP 1895.2.269, S. 1895.2.279. Cpr. ºi Baudry, Le Courtois et Surville, Contrat de mariage, I, 31 (ed. a 2-a, 1901). Practicã testamentarã 77 cãsãtoria legatarului ºi ne-a mai rãmas de examinat ultimul punct judecat de tribunal, relativ la efectele condiþiilor ilicite asupra testamentului. O asemenea condiþie trebuie ea consideratã ca nescrisã, ca în Codul francez (art. 900) ºi în Codul Calimach (ar. 737, 887, 881 ºi 900)1 , sau întregul testament trebuie sã fie considerat ca nul? Tribunalul din Brãila, prin sentinþa de mai sus, ºi pentru motive foarte temeinice, admite în totul asupra acestei chestiuni modul nostru de a vedea, punând în principiu, aºa cum fãcuse ºi Curtea din Bucureºti2 , cã condiþia ilicitã trebuie sã anuleze însuºi testamentul, iar nu numai sã fie consideratã ca nescrisã, pentru cã altfel nu se poate da nici un sens atât eliminãrii art. 900 din Codul francez, cât ºi art. 5 din C.civ., care este altfel redactat decât în Codul francez. Nu vom insista însã mai mult asupra acestei chestiuni, pentru cã ea este destul de cunoscutã, ºi pentru cã ea a fost tratatã de noi în mai multe rânduri3 .3 Suntem însã mulþumiþi de a vedea pãrerea noastrã consacratã într-un mod aºa de strãlucit de Tribunalul din Brãila. Tribunalul, în adevãr, reproduce toate argumentele ce am invocat în sprijinirea sistemului ce am susþinut altã datã, dându-i o formã logicã ºi corectã, demnã de a fi imitatã ºi de alte tribunale. Dimitrie ALEXANDRESCO (sentinþã ºi adnotare publicate în Cur.Jud. 1901.607) OBSERVAÞII: 1 Art. 1247 C.civ. prevedea: „Nemiºcãtorul câºtigat în timpul cãsãtoriei prin bani dotali nu devine dotal dacã nu s-a stipulat în contractul de cãsãtorie asemenea întrebuinþare a banilor dotali”. Art. 1248 C.civ. statua principiul inalienabilitãþii imobilelor dotale: „Nici bãrbatul, nici femeia, nici amândoi împreunã nu pot, în timpul cãsãtoriei, a înstrãina nici a ipoteca imobilul dotal, afarã de cazurile prevãzute prin art. 1249”. Ambele texte au fost abrogate prin art. 49 Decr. 32/1954. 2 Sentinþa redatã a fost confirmatã în apel prin decizia 65/ 7 mai 1902 a C.Ap. Galaþi, Dr. 1902.564. 3 A se compara cu speþa nr. 22, pct. I.3) din concluziile puse în proces de cãtre pârât. V. ºi speþa nr. 11, cu Obs. 2. 11 Succesiunea Gr. Crupenschi TESTAMENT – Legate – Legea dupã care se apreciazã validitatea intrinsecã a unei dispoziþii testamentare – Condiþie ilicitã pusã într-o dispoziþie testamentarã – Efectul ei – Intenþie a testatorului – Ce trebuie sã examineze judecãtorii (Art. 802 ºi 1008 C.civ.) Cas. SU, dec.civ. 6/ 24 octombrie1902 1 Cpr. Cas. I, Bul. 1876.189. Vezi Dr. din 1892, No. 27 ºi din 1881, No. 59. Cpr. în acelaºi sens, Trib. Vaslui ºi Tecuci, Dr. din 1895, No. 74 ºi din 1896, No. 14; Trib. Prahova ºi Ilfov, Dr. din 1889, No. 38 ºi 82, Dr. din 1876, No. 29. Trib. Brãila, Dr. din 1883, No. 59; C.Ap. Iaºi, Dr. din 1900, No. 6. Idem. C. C. ªtefãnescu, Dr. din 1879, No. 12; D. Kebapci, Pr. civ., I, p. 288 urm.; G.P. Petrescu, Testamentele, etc., p. 356 urm. ºi 363; D. L. Neniþescu, Dr. din 1895, No. 20. – Vezi însã în sens contrar, C.Ap. Iaºi, Dr. din 1895, No. 82, ºi Cur.Jud. din 1901, No. 14, precum ºi deciziile citate de noi în acel numãr al “Curierului judiciar”, p. 110, nota 18. Idem, Alex. Degré, Dr. din 1884, No. 45; din 1890, No. 7 ºi din 1892, No. 38; C. Nacu, Elemente de drept privat român, II, p. 93, etc. 3 Vezi Dr. din 1892, No. 16 ºi 18, precum ºi adnotarea noastrã din Cur.Jud., anul 1901, No. 14. Mai vezi încã t. IV a Comentariilor noastre, p. 93 urm., t. VI, p. 40 urm., precum ºi tratatul nostru în limba francezã, p. 137 urm., pe care îl citeazã, în aceastã privinþã, ºi Marcel Planiol în însemnatul sãu tratat asupra Dreptului civil (Paris, 1901), III, p. 859, No. 3027. 2 78 Mircea Dan BOCªAN […] 2. Testamentul fiind un act revocabil, prin care testatorul dispune pentru timpul încetãrii sale din viaþã, rezultã cã acela în favoarea cãruia este fãcut testamentul, nu are dar un drept câºtigat, ci numai o speranþã cu totul precarã, deoarece în fiecare moment testamentul poate sã fie revocat. Aºadar, validitatea intrinsecã a dispoziþiilor testamentare trebuie sã fie apreciatã dupã legea în vigoare la momentul morþii testatorului, ºi, prin urmare, ºi condiþia pusã într-o dispoziþie testamentarã dacã este sau nu licitã. 3. Chestiunea de a se ºti dacã condiþia ilicitã, pusã într-o dispoziþie testamentarã, anuleazã legatul chiar sau trebuie privitã ca nescrisã, atârnã de intenþia ce testatorul a avut punând acea condiþie legatului sãu, ºi, pentru a stabili aceastã intenþie a testatorului, instanþele judecãtoreºti sunt datoare sã examineze, prin apropierea diferitelor dispoziþii din testament, care a fost cauza ce a determinat pe testator, scopul ce a avut ºi mobilul ce l-a împins de a face legatul conþinut în testamentul sãu. Aºa, dacã cauza, scopul ori mobilul testatorului a fost nu legatul, ci condiþia sub care acest legat a fost fãcut, atunci este învederat cã legatul ºi condiþia fãcând un singur tot ºi scopul acestui legat fiind ilicit, urmeazã ca atât condiþia cât ºi legatul sã fie anulate. Când, însã, din contra, din dispoziþia testamentului ar rezulta cã nu condiþia din legat a fost cauza determinatã, scopul ce a avut ºi mobilul ce a împins pe testator sã facã acel legat, a declara într-un asemenea caz cã condiþia ilicitã anuleazã însuºi legatul ºi a face astfel ca averea sã revinã moºtenitorilor sãi fireºti, când din conþinutul testamentului ar rezulta cã nu aceasta a fost voinþa sa, ar fi a nu se conforma voinþei testatorului, ci a o viola. CURTEA, Ascultând citirea raportului fãcut în cauzã de dl. Consilier Ch. Pherekyde; pe dl. Avocat M. Antonescu, în dezvoltarea motivelor de casare; pe d-nii avocaþi Take Ionescu ºi P. Missir, în combateri; Deliberând, […] Asupra motivelor VI ºi VII de casare: „VI. Curtea a denaturat testamentul lui Gr. Crupenschi ºi a comis un exces de putere când a considerat dispoziþia finalã din acest act ca o condiþie de care defunctul ar fi înþeles sã depindã validitatea testamentului; cãci din termenii clari ai acestei dispoziþii ºi din împrejurarea cã defunctul ºi-a menþinut testamentul ºi în urma legilor de secularizare, rezultã în mod manifest cã el nu a înþeles sã sancþioneze prin cãderea testamentului dorinþa sa ca Statul sã nu se amestece în averea lãsatã mãnãstirilor de defunct”.1 „VII. Chiar în ipoteza cã dispoziþia finalã a testamentului ar constitui o condiþie, Curtea a comis un exces de putere, a violat art. 802 C.civ. ºi a aplicat greºit art. 1008 C.civ., statuând cã condiþia pusã de Gr. Crupenschi în testament, ca Statul sã nu aibã nici un amestec în moºtenirea sa, n-ar fi contrarie principiilor anterioare legii secularizãrii; cãci aceastã chestiune trebuie judecatã dupã legea în vigoare în momentul morþii testatorului, când condiþia era, desigur, contrarã legii ºi, prin urmare, consideratã ca nescrisã”. Având în vedere cã Curtea de apel anuleazã legatul în care Statul, ca reprezentând mãnãstirea Neamþului, a intrat în stãpânire încã de la anul 1868, data morþii lui Grigore Crupenschi, pe motivul cã testatorul dispune în testamentul sãu ca Statul sã nu aibã nici un drept ºi nici un amestec în moºtenirea sa; Considerând cã o asemenea dispoziþie este contrarã unei legi de ordine publicã – legea din 1863 – în vigoare în momentul morþii testatorului; Considerând cã, în virtutea art. 802 C.civ., testamentul fiind un act revocabil, prin care testatorul dispune pentru timpul încetãrii sale din viaþã etc., rezultã cã acel în favoarea cui este fãcut testamentul nu are, dar, un drept câºtigat, ci numai o speranþã, cu totul precarã, deoarece în fiecare moment testamentul poate sã fie revocat; cã dar validitatea intrinsecã a dispoziþiilor testamentare trebuie sã fie apreciatã dupã legea în vigoare în momentul morþii testatorului ºi prin urmare ºi condiþia pusã într-o dispoziþie testamentarã dacã este sau nu licitã; Practicã testamentarã 79 Considerând cã astfel fiind, când Curtea de apel declarã cã condiþia de neamestec al Statului era licitã, dupã legea în vigoare, în momentul confecþionãrii testamentului, dã o greºitã interpretare sus-zisului art. 802; Considerând cã din momentul ce condiþia pusã legatului era ilicitã, chestiunea ce instanþele judecãtoreºti erau chemate a rezolva era aceea de a se ºti dacã condiþia ilicitã într-un legat anuleazã legatul chiar sau numai condiþia ilicitã este anulatã; Considerând cã legiuitorul care, în art. 1008 C.civ. declarã desfiinþatã chiar convenþia când ea este fãcutã sub o condiþie ilicitã, nu are nici o dispoziþie generalã cu privire la condiþia ilicitã dintr-un testament; cã din aceastã tãcere ºi în lipsa unui text formal nu se poate deduce voinþa legiuitorului de a aplica o regulã ce nu a edictat-o decât pentru convenþii ºi în materie de testament; cãci este de principiu cã nulitãþile create de legiuitor sunt de drept strict ºi dar nu se pot aplica la o altã materie decât la acea prevãzutã de lege; Considerând cã ceea ce dovedeºte ºi mai mult cã legiuitorul n-a înþeles a aplica ca regulã generalã principiul pus în citatul art. 1008 pentru convenþii ºi la dispoziþiile cu titlu gratuit, este cã atunci când a vrut a aplica acelaºi principiu ºi la aceste dispoziþii, a declarat aceasta într-un mod expres: aºa în art. 803 se declarã nulã dispoziþia care ar conþine o substituþie sau fideicomis, chiar în privinþa donatorului, a eredelui numit sau a legatarului; de unde urmeazã cã anularea dispoziþiei în întregul ei nu este regulã în materie de dispoziþii cu titlu gratuit; cãci, dacã aceasta ar fi fost regula, nu era nevoie de o declaraþie specialã pentru o categorie numai din asemenea dispoziþii; Considerând cã astfel fiind, tãcerea legiuitorului, în privinþa efectului ce trebuie sã aibã o condiþie ilicitã într-un testament, nu înseamnã altceva decât cã, în asemenea materie, chestiunea de a ºti dacã condiþia ilicitã anuleazã legatul chiar sau trebuie a fi privitã ca nescrisã, depinde de intenþia ce testatorul a avut punând acea condiþie legatului sãu; Considerând cã instanþele judecãtoreºti, pentru a stabili aceastã voinþã a testatorului, sunt datoare sã examineze, prin apropierea diferitelor dispoziþii din testament, care a fost cauza ce a determinat pe testator, scopul ce a avut ºi mobilul ce l-a împins de a face legatul conþinut în testamentul sãu; cã dacã cauza testatorului a fost nu legatul, dar condiþia sub care acest legat a fost fãcut, atunci este învederat cã legatul ºi condiþia fãcând un singur tot ºi scopul acestui legat fiind ilicit, urmeazã cã atât condiþia cât ºi legatul sã fie anulate; când însã, din contrã, din dispoziþiile testamentului ar rezulta cã nu condiþia din legat a fost cauza determinantã, scopul ce a avut ºi mobilul ce a împins pe testator sã facã acel legat, a declara ºi într-un asemenea caz cã condiþia ilicitã anuleazã legatul chiar ºi a face astfel ca averea sã revinã moºtenitorilor sãi fireºti, când din conþinutul testamentului ar rezulta cã nu aceasta a fost voinþa sa, ar fi a nu se conforma voinþei testatorului, ci a anula voinþa sa; Considerând cã astfel fiind, când Curtea de apel declarã condiþia din legat valabilã, în puterea legii în vigoare în momentul confecþionãrii testamentului, violeazã, dupã cum s-a zis, citatul art. 803 C.civ., precum de asemenea nu þine seamã de regulile dupã care instanþele judecãtoreºti sunt chemate a aprecia efectele condiþiei ilicite dintr-un testament, când anuleazã legatul fãrã a examina dacã din dispoziþiile testamentului rezultã cã testatorul a înþeles a subordona validitatea legatului condiþiei ilicite din testamentul sãu; 2 Cã dar ºi aceste motive sunt întemeiate. Pentru aceste motive: Caseazã, etc. (decizie publicatã în Bul. 1902.999) OBSERVAÞIE: 1 Este vorba de Legea de secularizare a averilor mãnãstireºti, din 17 decembrie 1863. 2 Pentru a observa evoluþia soluþiilor date în aceastã problemã, v. ºi speþele nr. 10, 21, 22 pct. I.3) din concluziile puse de pârât ºi 35, în adnotare. Pentru analiza sinteticã a soluþiilor, v. RB, III, p. 681-683. 80 Mircea Dan BOCªAN 12 Succesiunea Marghioala Procopie Cãnuºi TESTAMENT – Legatar particular – Legatar universal – Manopere dolozive – Complicitate – Anulare – Preot – Legat – Îngrijiri sufleteºti – Ultima boalã a testatoarei – Art. 810 C.civ. C.Ap. Bucureºti I, dec. 197/ 31 octombrie 1902 1. Dacã legatarul particular participã ca ºi complice la manoperele dolozive întrebuinþate de legatarul universal spre a capta voinþa testatoarei, sechestrând-o în casã ºi izolând-o de rude, legatul particular urmeazã a se anula ca ºi legatul universal pentru viciu de dol. 2. Preotul este incapabil de a primi un legat numai dacã a dat îngrijiri sufleteºti testatoarei în cursul ultimei boli din care a murit. No. 197. – Maria C. Preda, reprezentatã prin legatarii sãi C.G. Disesscu ºi Max Gaster, precum ºi de Atina Doxache ºi alþii, au fãcut apel contra sentinþei Tribunalului Ilfov sect. I cu No. 440 din 1895; intimatul Diaconul Dim. Protopopescu, asistat de D. avocat C. Marinescu. CURTEA, Având în vedere cã Tribunalul, prin sentinþa apelatã, anuleazã legatul particular fãcut de Marghioala Procopie Cãnuºi prin testamentul sãu din 12 mai 1884 în favoarea mãnãstiri Cotlomusio, pe cel universal în folosul arhimandritului Meletie Cotlomuºianu ºi admite ca valabil celelalte legate particulare, între care este ºi acela lãsat diaconului (acum preot) d. Protopopescu; Având în vedere cã tribunalul, bazat pe depoziþii de martori, constatã cã arhimandritul Meletie, cãlugãr grec de la muntele Athos, se introduce, înainte de anul 1884, în locuinþa bãtrânei Marghioala Procopie Cãnuºi, din Bucureºti, femeie cu avere destul de considerabilã, cãci avea case ºi diferite locuri întinse aici ºi moºie în jud. Râmnicu Vâlcea, etc. ºi prin manoperele sale dolosive, îi sugereazã ideea sã facã testament prin care sã-l instituie pe dânsul legatar universal, termen desigur neînþeles de testatoare, iar mãnãstirii Cotlomusio, de la muntele Athos, sã-i lege moºia Orleascã; cã pentru a izbuti sã o amãgeascã, a fãcut-o sã creadã cã el nu cere pentru dânsul nimic ºi cã totul este pentru biserica greceascã, pe care, prin minciuni ºi prin defãimarea bisericii româneºti, o prezenta acelei bãtrâne slabã de minte, din cauza vârstei ºi lesne încrezãtoare în cuvintele unei feþe bisericeºti, ca singura bisericã în stare sã dea credincioºilor mântuirea sufletului ºi împãrãþia cerului, pe când în realitate legatul fãcut în favoarea zisei mãnãstiri nefiind valabil, întreaga avere i-ar fi revenit lui, legatar universal; cã, pe aceste probe, tribunalul anuleazã legatele fãcute în profitul mãnãstirii Cotlomusio ºi al lui Meletie Cotlomusianu ºi declarã valabil legatul din acelaºi testament, lãsat diaconului D. Protopopescu, pe motiv cã nu se stabileºte participarea lui la uneltirile frauduloase ale lui Meletie; Considerând cã, de la început, din toatã cercetarea urmatã în aceastã cauzã, se vede limpede cã în mintea Marghioalei Procopie Cãnuºi, înainte de a cunoaºte pe Meletie, nu germinase ideea de a-ºi face testament ca sã despoaie familia de aceastã avere în folosul lui Meletie ºi a diaconului D. Protopopescu, strãini de familia sa; cã dacã deci este cert cã acest testament este inspirat de Meletie, pentru cã pânã atunci testatoarea nici nu ºtia poate cã existã pe lume o mãnãstire cu numele Cotlomusio, atunci desigur el trebuie sã fie ºi opera diaconului D. Protopopescu; Cã, într-adevãr, Meletie nu putea singur, fãrã ajutorul altora, sã se facã stãpân într-atâta pe voinþa aºa de oscilatorie a testatoarei, încât, chiar în lipsa sa de lângã dânsa, sã anihileze orice altã influenþã din partea rudelor, cu drept cuvânt alarmate de obþinerea acestui testament de cãtre Meletie, ce numai favorabil lor nu le putea fi; cã de aceea, Meletie s-a îngrijit sã aibã complici; cã aflând poate chiar de la Marghioala Procopie Cãnuºi cã a botezat pe D. Protopopescu ºi cã-i dã mijloacele necesare ca sã înveþe în seminar spre a deveni popã, a ºi pus ochii pe acest favorit al bãtrânei Cãnuºi, i-a fãcut cunoºtinþã, s-a înþeles lesne cu dânsul, ºi, drept recompensã a participãrii sale la Practicã testamentarã 81 manoperele întrebuinþate pentru facerea testamentului, l-a ºi trecut în testament cu legatul în chestiune, adicã ºi l-a asociat la întreprinderea sa; Considerând cã, dupã ce au surprins consimþãmântul testatoarei prin manoperele de care s-a vorbit mai sus la facerea testamentului, mai trebuia acum sã o fereascã de contactul cu rudele ºi prietenii, ca sã menþinã dispoziþiile din el neatinse; cã, în acest scop, ambii fãcând sã creascã în mod exagerat în inima testatoarei frica de rãufãcãtori, dar în realitate tinzând la izolarea ei, o hotãrâsc a primi pe D. Protopopescu sã locuiascã în casa ei ºi lângã ea; cã ast-fel, D. Protopopescu devine gardianul credincios al lui Meletie ºi înlãturã cu stãruinþã orice înrâurire pe lângã Marghioala P. Cãnuºi, ce ar fi vãtãmat interesele lor. Considerând cã, fãrã acest concert, era firesc cã cel dintâi care ar fi trebuit sã dea pe faþã uneltirile viclene ale lui Meletie, ar fi trebuit sã fie însuºi D. Protopopescu; cã el, prin situaþia sa de fin ºi iubit de Marghioala P. Cãnuºi, dupã cum însuºi susþine înaintea Curþii, uºor ar fi putut demasca pe Meletie ºi sã arate acelei bãtrâne adevãrul, pentru a nu testa în asemenea condiþii, sau, dacã testamentul era deja fãcut, sã-l revoce; cã, în fapt, nu numai cã nu a fãcut aceea ce datoria oricãrui om onest îi impunea, dar intimatul s-a pus cu totul la dispoziþia aceluia care, prin asemenea manopere culpabile, a înºelat-o ºi i-a surprins consimþãmântul la testamentul în chestiune, asistându-l ºi dându-i ajutor la toate aceste acte; Considerând cã încercarea intimatului de a combate aceste prezumþii grave ºi precise prin punerea înainte a lipsei de interes, bazat pe modicitatea legatului, este zadarnicã; cã preþul acestei cooperãri nu e numai legatul în chestiune, ci ºi alte foloase reale care au înavuþit pe intimat; cã mai întâi este sigur cã fãrã conlucrarea sa efectivã la toate manoperele dolosive sus specificate, ºi pentru a-i sugera testatoarei ideea acestui testament, ºi pentru a o menþine în aceiaºi stare sufleteascã pânã la moartea ei, Meletie, care cãpãtase atâta ascendent asupra voinþei testatoarei, cã nu fãcea nimic fãrã el, nu numai cã nu l-ar fi tolerat sã locuiascã sub acoperãmântul ei, dar nu i-ar fi lãsat nici un legat; cã, apoi, drept preþ al complicitãþii sale, de sigur tot de comun acord cu Meletie, au hotãrât pe Marghioala Procopie Cãnuºi cã, pentru un preþ derizoriu, 10.000 lei, sã vândã intimatului un loc pe care în urmã el a prins 68.000 lei (vezi interogatoriul intimatului luat la curte); cã alt profit asemenea important a fost cã tot împreunã au convins pe testatoare nu numai sã-i dea locuinþã în casa ei, dar i s-a procurat din averea testatoarei toate cele necesare subzistenþei sale, dându-i mâncare, etc., pânã la moartea testatoarei (vezi depoziþia martorului Nichifor); Cã, dar, participarea sa la manoperele prin care s-a surprins consimþãmântul testatoarei rezultã neîndoios din toate aceste prezumþii aºa de grave ºi precise, cã fac de crezut faptul alegat, complicitatea sa; Considerând cã, pe lângã aceste probe convingãtoare, o serie de martori întãresc credinþa, cã acest testament nu este fãcut din libera voinþã a testatoarei, ci este rezultatul manoperelor dolosive întrebuinþate de Meletie de convenienþã cu D. Protopopescu; cã astfel martorii, V. Stoenescu, Tinca Constantinescu, C. Popescu atestã cã D. Protopopescu avea locuinþã în casa testatoarei, la care nu putea pãtrunde nimeni, stând cu uºile zãvorâte; cã martorul M. Alexandrescu aratã cã, deºi avea interes sã se înþeleagã, în privinþa unei exproprieri cu Marghioala P. Cãnuºi, însã, dupã ce abia a putut sã intre în casa ei, a cãrei uºã era zãvorâtã, dânsa i-a rãspuns cã ea are omul ei, un om sfânt, din voile cãruia nu iese ºi numai cu acesta poate sã trateze; Considerând cã, prin aceste depoziþii, se stabileºte cã testatoarea era þinutã în casã, cu zãvorul la uºã, ca nimeni sã nu se apropie de ea; cã nu fãcea nici un act de administraþie sau dispoziþie a averii sale fãrã permisiunea ºi consimþãmântul lui Meletie; cã atunci când D. Protopopescu vedea toate acestea, cãci se petreceau sub ochii sãi, ºi când, din aceastã izolare ºi sechestrare, trãgea atâtea foloase, nu e de crezut cã el sã fi stat indiferent ºi sã nu participe la nici una din uneltirile lui Meletie, fiindcã ori cât de abil ar fi fost acest autor principal, trebuia sã fie ajutat de oameni devotaþi; cã, de altã parte, devotamentul trebuia rãsplãtit, cãci nici D. Protopopescu nu putea sã serveascã pe un cãlugãr strãin, pe care nu-l mai vãzuse, cum însuºi recunoaºte, ca sã se îmbogãþeascã în detrimentul rudelor testatoarei, fãrã nici un profit personal; 82 Mircea Dan BOCªAN Considerând cã o dovadã ºi mai directã o aflãm în depoziþia martorei Maria Chiriacescu, care aratã cã Meletie ajunsese prin manoperele sale dolosive, a face pe testatoare sã creadã cã e un sfânt, încât, de câte ori intra la ea în camerã, îi cãdea în genunchi, la picioare, ºi cã din cauza altor doi popi care ºedeau la ea, între care ºi D. Protopopescu, nimeni nu putea pãtrunde în locuinþa ei; cã în aceastã atmosferã rea, favorizatã ºi de intimat, i se exaltase sentimentul religios pânã la absurd, ºi credea cã o cutie de rahat, adusã de Meletie, conþinea Duh sfânt; iar alt martor atestã cã o fãcuse sã creadã cã niºte mânecuþe aduse tot de Meletie, sunt acelea ce le purtase Sf. Spiridon; cã dar, pe lângã uneltiri viclene, sechestrarea ºi izolarea de rude ºi de restul lumii, operatã de Meletie ºi D. Protopopescu, este probatã, Considerând cã tot din aceastã depoziþie mai rezultã cã iarãºi prin exaltarea sentimentului religios obþinutã ºi întrebuinþatã tot de Meletie ºi D. Protopopescu, care „o acaparaserã”, au fãcut-o sã înlãture pe rude de la moºtenire, spunându-i cã cã pentru îngrijirea sufletului, e bine ca cineva sã lase nu pe rude, ci biserica ºi nu biserica româneascã, „fiindcã aici nu mai sunt nici biserici, nici nimic”, dar biserica greceascã; cã pentru a pune ºi mai multã vrajbã între testatoare ºi rudele sale, a indus-o în eroare, ºi i-a mãrit temerea cã rudele cã rudele vor sã-i ia averea din mânã ºi sã o punã sub epitropie, prin care mijloace le-a înlãturat de la moºtenire, testând în favoarea lui Meletie ºi a complicelui sãu D. Protopopescu; Considerând cã independent de aceste prezumþii ºi depoziþii de martori, care pun în luminã participarea lui D. Protopopescu la uneltirile sus specificate ale lui Meletie, mai existã ºi mãrturisirea, cel puþin în parte, a intimatului, care dã pe faþã complicitatea sa; cã, în adevãr, la tribunal dânsul recunoaºte cã a fost depozitarul testamentului ºi cã fusese însãrcinat de Meletie ca sã-l vesteascã la muntele Athos când se va întâmpla sã moarã testatoarea; cã tot cu aceastã ocazie D. Protopopescu mai declarã cã nu ºtia de celelalte dispoziþii ale testamentului, adicã nu avea cunoºtinþã de legatele fãcute în folosul mãnãstirii ºi a lui Meletie; cã acest rãspuns ascunde adevãrul, cãci D. Protopopescu chiar de n-ar fi fost înzestrat cu inteligenþa de care se bucurã, tot ºi-ar fi putut face reflecþia cã Meletie are un interes în succesiunea testatoarei, de vreme ce þinea atâta sã vinã la moartea testatoarei din aºa locuri depãrtate; cã, prin urmare, avea deplinã cunoºtinþã de cele ce urziserã împreunã ºi alegaþia sa cã nu ºtia de celelalte dispoziþii ale testamentului e o silinþã deºartã de a întuneca adevãrul; Cã dacã intimatul tãgãduieºte aceia ce este demonstrat cã ºtia, cã trebuia sã ºtie, cauza este cã testamentul fiind fructul uneltirilor viclene întreprinse de Meletie în complicitate cu el, trebuia sã nege ºi evidenþa, crezând cã numai aºa îºi va scãpa legatul; Considerând cã, din toate acestea, se dobândeºte certitudinea cã între Meletie ºi D. Protopopescu a existat înþelegerea pentru obþinerea testamentului; cã numai conivenþa dintre ei explicã ºi neþãrmurita încredere a lui Meletie în intimat, încât sã permitã ca testatoarea sã-l facã ºi depozitarul testamentului; Considerând cã dovedit fiind participarea lui D. Protopopescu la toate uneltirile dolosive prin care s-au obþinut ºi prin care s-au menþinut nestrãmutat aceste dispoziþii de ultimã voinþã, învederat cã testamentul cu data sus menþionatã al Marghioalei Procopie Cãnuºi, relativ la legatul lui d. Protopopescu, nu este opera liberei voinþe a ei ºi deci catã a se declara nul; Considerând cã cererea de anulare a legatului ºi pe baza art. 810 C.civ. este nefondatã, cãci pentru aceasta, ar fi trebuit sã se dovedeascã cã testatoarea la 1884, data testamentului, a fost bolnavã, cã aceastã boalã a continuat pânã la moartea ei, cã a murit de acea boalã, ºi cã în cursul bolii, D. Protopopescu i-a dat îngrijiri sufleteºti, pe când, în fapt, apelanþii nici mãcar nu alegã cã testatoarea a fost bolnavã la epoca facerii testamentului. Semnaþi: At. C. Kivu, Sc. Popescu, V. Râmniceanu. OPINIE SEPARATÃ: Având în vedere cã pãrþile sunt de acord a recunoaºte cã nefiind nici o indivizibilitate între diferitele dispoziþii conþinute într-un testament, anularea legatului universal pentru viciu de captaþie ºi sugestie nu atrage de drept pe acea a legatelor particulare; cã în aceastã privinþã nu existã litigiu între pãrþi; Practicã testamentarã 83 Cã, prin urmare, spre a se putea cere ºi obþine anularea unor asemenea legate, trebuie a se articula ºi proba fapte personale legatarului particular, care sã fie de naturã a pune în evidenþã întrebuinþarea unor manopere dolosive din partea sa faþã de testator, sau cel puþin complicitatea lui în faptele imputate legatarului universal, care au provocat anularea legatului sãu; Având în vedere cã apelanþii în susþinerea acþiunii ºi a apelului lor, au invocat mai multe fapte din care ar reieºi cã intimatul diaconul Dimitrie Protopopescu, spre a face pe defuncta Marghioala Procopie Cãnuºi a-i lãsa acest legat, a ajutat pe legatarul universal Meletie Cotlomuºianu în actele sale de captaþie, sugestie ºi sechestrare a testatoarei; Considerând însã cã, mai întâi, nu se dovedeºte cu nimic cã acest legatar particular ar fi participat la faptele legatarului universal, care au avut de rezultat influenþarea voinþei testatoarei; cãci, în adevãr, nici un martor din cei ascultaþi la prima instanþã, nu afirmã cã au vãzut pe Diaconul Protopopescu întrebuinþând vreun mijloc oarecare în scop de a þine pe defuncta izolatã sau de a-ºi urî ºi depãrta rudele, cã nici unul din aceºti martori nu atestã cã intimatul a fost acela care a inspirat testatoarei ideile sale religioase ºi cã dânsul ar fi determinat-o împreunã cu legatarul universal a nu lãsa nimic rudelor sale, ci numai Mãnãstirii greceºti de la sfântul Munte; Cã dacã defuncta sta în casã totdeauna cu uºa încuiatã, martorii spun cã aceasta o fãcea de fricã, fiindcã fusese cãlcatã de hoþi; Cã dacã este adevãrat ºi necontestat cã acest legatar particular a ºezut în casa testatoarei pânã la moartea ei, cã el era diacon ºi cã a fost înþeles cu Meletie Cotlomuºanu ºi îi scria când testatoarea va muri, toate acestea însã nu sunt niºte fapte destul de grave ºi de puternice spre a face sã se nascã numai decât probabilitatea participãrii lui la opera de captaþie ºi sugestie, a legatarului universal, cum se pretinde; cã, din contrã, intimatul a adus în instanþã o serie de fapte precise, grave ºi concordante, din care se vede cã nu întrebuinþarea de manopere, ci iubirea ºi afecþiunea au determinat pe defuncta a-i lãsa acest legat, oricare ar fi fost mijloacele la care ar fi recurs Meletie Cotlomuºianu spre a deveni legatarul ei universal; Considerând, în adevãr, cã este cert cã Dimitrie Protopopescu a fost botezat de Marghioala Procopie Cãnuºi; cã dânsa i-a dat chiar numele mamei sale pe care o chema Dumitrula Racuti; cã dânsa l-a bãgat la seminar spre a-ºi face studiile; cã la 1884 când dânsa ºi-a fãcut testamentul el n-avea decât 25 ani; cã în urmã l-a fãcut diacon, l-a însurat ºi l-a þinut pe lângã dânsa în curte cu familia sa pânã la moarte; Cã, aºa fiind, prezumþiile invocate de apelanþi sunt, în orice caz, neutralizate de prezumþiile aduse de intimat, ºi ca atare n-au puterea de a face verosimilã complicitatea acestuia la manoperele legatarului universal pentru captaþia ºi sugestia testatoarei; Cã astfel, bine tribunalul a respins acþiunea în anulare a acestui legat particular; Pentru aceste motive ºi cele din decizia majoritãþii pentru ceilalþi apelanþi, suntem de acord cu majoritatea, afarã de legatul diaconului D. Protopopescu, în privinþa cãruia suntem de pãrere a se respinge toate apelurile ºi a se confirma sentinþa apelatã. Semnaþi: Al. D. Dobriceanu, N. Budiºteanu. (decizie publicatã în Dr. 1903.38) OBSERVAÞIE: Asupra captaþiei ºi sugestiei, v. studiul nostru intitulat „Consideraþii asupra dolului în materie de liberalitãþi”, Dr. 7/2001.79. Pentru o criticã a concluziilor noastre din acest studiu, v. C h i r i c ã – mss., p. 85 84 Mircea Dan BOCªAN 13 Succesiunea Constantin Catopol TESTAMENT OLOGRAF – Datã – Element esenþial – Datã greºitã sau incompletã – Neglijenþa testatorului – Îndreptare a erorii – Fixare a datei – Nulitate (nu) – Respingere (Art. 859 C.civ.) Cas. I, dec. 421/ 21 octombrie1905 Data fiind un element esenþial al testamentului olograf, lipsa ei atrage nulitatea testamentului. O datã greºitã sau incompletã nu este însã tot una cu lipsa de datã ºi nu poate avea întotdeauna drept consecinþã anularea testamentului. Astfel, dacã judecãtorii de fond constatã cã data testamentului este inexactã nu din cauza voinþei testatorului, ci numai din cauza nebãgãrii sale de seamã ºi dacã pe lângã aceasta se poate îndrepta eroarea ºi fixa în mod sigur data cu ajutorul dispoziþiilor din testament sau a altor fapte sau probe, chiar afarã din testament, dar care sunt în strânsã legãturã ºi dau înþelesul dispoziþiilor din testament, atunci nu mai este nici un motiv a se anula testamentul. No. 421. – Respingerea, ca nefondat, a recursului fãcut de Elena Catopol, contra deciziei Curþii de apel din Bucureºti cu No. 249, din 1904, datã în procesul cu Sofia Catopol. CURTEA, Ascultând pe dl. avocat Dumitrescu, în dezvoltarea motivului de casare, pe d-nii avocaþi Comºa ºi Popescu, în combateri. Deliberând, Asupra motivelor de casare: „Exces de putere, violarea, greºitã interpretare ºi aplicare a principiului pus în art. 859 C.civ. Data într-un testament olograf, scrisã de mâna testatorului, pe lângã certã ºi precisã, trebuie sã fie ºi adevãratã, adicã sã indice epoca (ziua, luna ºi anul) când testatorul a scris testamentul sãu. Nu este suficientã o datã oarecare ºi echivaleazã cu lipsa de datã ori de câte ori testamentul olograf nu conþine toate elementele datei, sau poartã o datã anterioarã sau posterioarã zilei când testamentul a fost scris de testator În speþã, fratele meu Constantin Catopol, cu ºtiinþã ºi voinþã ºi-a antedatat testamentul sãu ºi aceasta rezultã din însãºi dispoziþiile cuprinse în contextul acestui testament, astfel cã data falsã ºi eronatã, pusã cu ºtiinþã ºi voinþã de testator, nu mai poate fi rectificatã ºi face ca testamentul sã nu fie valabil. Pentru convingerea Înaltei Curþi, mã raportez la sentinþa tribunalului la care se referã ºi opinia unui Domn consilier al Curþii de apel”. Având în vedere decizia atacatã cu recurs, prin care Curtea de apel a respins acþiunea intentatã de recurenta Elena H. Catopol, în calitate de sorã ºi moºtenitoare legitimã care are de obiect anularea testamentului olograf, prin care defunctul a instituit legatarã universalã pe soþia sa Sofia; Având în vedere cã, motivul pe care se întemeiazã aceastã acþiune este cã data de 15 iulie 1877 arãtatã în testament, nu este exactã, cãci testamentul este fãcut posterior ºi cã testatorul, cu ºtiinþã ºi voinþã, ar fi antedatat testamentul, astfel cã aceastã antedatã, echivaleazã cu lipsa de datã care ar atrage nulitatea testamentului; Având în vedere cã, data fiind un element esenþial al testamentului olograf, testamentul este nul dacã nu este datat; Având în vedere însã, cã data greºitã sau incompletã nu este tot una cu lipsa de datã, cãci ea nu poate avea întotdeauna ca ºi consecinþã nulitatea testamentului; Cã, dacã se poate constata cã data este inexactã, nu din cauza voinþei testatorului, ci numai din cauza nebãgãrii sale de seamã, a întâmplãrii, ºi dacã pe lângã aceasta se poate îndrepta eroarea ºi fixa în mod sigur data cu ajutorul enunþãrilor sau dispoziþiilor din testament, numai atunci nu mai este nici un motiv ca sã se anuleze testamentul; Practicã testamentarã 85 Cã, în adevãr, în acest caz solemnitatea cerutã de lege este îndeplinitã, cãci în realitate data se stabileºte din testament chiar ºi nu din altã parte afarã din testament. Cã, pentru a aprecia însemnãtatea ºi înþelesul acelor dispoziþii din testament care servesc la rectificarea datei, se poate recurge la fapte ºi la probe afarã din testament pentru simplul motiv cã, ºi în acest caz, ceea ce servea ca bazã pentru restabilirea datei este în definitiv tot testamentul, iar nu acele fapte exterioare ºi strãine de testament; Având în vedere cã, Curtea de apel, prin decizia sa, s-a conformat acestor principii, cãci examinând diferitele dovezi produse de pãrþi a constatat în fapt mai întâi cã antedatarea testamentului nu este fãcutã cu ºtiinþã ºi voinþã, cum pretinde recurenta, ci este numai rezultatul inadvertenþei testatorului; Cã apoi, pentru a stabili cã adevãrata datã este 15 iulie 1897, Curtea de apel s-a întemeiat pe dispoziþiile din testament ºi pe faptul cã testatorul s-a cãsãtorit cu soþia sa în anul 1880, cum ºi pe faptul cã tocmai în anul 1887 luna septembrie, au fost terminate casele care prin testament sunt lãsate soþiei sale; Cã, instanþa de fond a putut sã se întemeieze pe acele fapte, întrucât ele sunt în strânsã legãturã ºi dau înþelesul dispoziþiilor din testament privitoare la acele case; Cã, dar Curtea, a interpretat bine ºi n-a violat art. 859 C.civ.; Cã, în fine, aprecierea elementelor care au fãcut convingerea Curþii pentru a fixa data de 15 iulie 1897, fiind suveranã, nu poate sã fie controlatã, prin urmare ºi din acest punct de vedere motivul de casare invocat este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. (decizie publicatã în Bul. 1905.1211) OBSERVAÞIE: A se compara cu speþa nr. 44. Mai recent s-a decis cã „în situaþia în care data unui testament olograf este eronatã, datoritã unei greºeli involuntare a testatorului, ea poate fi rectificatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã, pe baza unor elemente care rezultã din cuprinsul testamentului. Prin urmare, acþiunea în constatarea unei greºeli involuntare la datarea testamentului nu poate fi respinsã ca inadmisibilã” (C.Ap. Bucureºti III civ., dec. 102/ 7 februarie 1995, în Curtea de Apel Bucureºti. Culegere de practicã judiciarã civilã 1993-1998, AllBeck, Bucureºti, 1999, p. 93). 14 Succesiunea D. Stanovici TESTAMENT MISTIC – Testator – Neºtiinþa lui de a citi ºi scrie – Dacã poate testa sub aceastã formã – Art. 865 C.civ. – Testament mistic – Douã exemplare – Nereprezentarea unuia din ele – Dacã implicã voinþa testatorului de a revoca testamentul C.Ap. Craiova II, dec. din 11 noiembrie 1909 1. Din cuprinsul art. 865 C.civ., care dispune cã acei care nu ºtiu sau care nu pot citi ºi scrie nu pot face testament mistic, rezultã cã testamentul mistic va fi nul când cel ce a ales aceastã formã pentru a testa nu ºtie a citi ºi scrie. 2. Legea necerând douã exemplare pentru validitatea testamentului mistic, urmeazã cã numai cel rãmas la tribunal trebuie prezentat ºi are caracterul unui testament mistic, chiar ºi când testatorul a fãcut douã exemplare, iar cel de al doilea exemplar rãmas testatorului, deºi ar fi fost învestit cu actul de subscripþie pe plic, neînfãþiºarea lui nu poate proba decât pierderea lui, dar nicidecum distrugerea voluntarã a testamentului cu intenþie de revocare. 86 Mircea Dan BOCªAN CURTEA, Asupra apelului fãcut de Maria G. I. Boºnea, T. D. Stanovici ºi P. D. Stanovici, fiicã ºi fii defunctului D. Stanovici ºi ai sãi moºtenitori, contra sentinþei civile a Trib. Dolj secþ. II No. 108 din 1903: Având în vedere cã cererea are de obiect recunoaºterea dreptului preotului P. Iliescu ºi al lui I. Dobrescu la a patra parte din averea lãsatã de D. Stanovici la moartea sa ºi constatatã prin inventar. Considerând cã actul de subrogaþie e investit de formele cerute de art. 864; cã, prezentarea cãtre tribunal a testamentului într-un plic strâns ºi pecetluit, declaraþia testatorului cã în plic se aflã testamentul sãu, scris de un altul ºi subscris de el, unitatea de context se vãd a fi fost ºi ele îndeplinite; cã, totuºi, se invocã trei motive de nulitate: 1) lipsa iscãliturii testatorului pe testament, întrucât apelanþii nu recunosc subsemnãtura ca fiind a lui D. Stanovici; 2) necunoaºterea caracterelor latine de cãtre dânsul, ceea ce face cã el n-a putut citi cuprinderea actului scris de altã persoanã cu litere latine; 3) neprezentarea dinaintea Curþii a celor douã testamente înfãþiºate în douã plicuri tribunalului care a instrumentat. În privinþa primului motiv: Considerând cã reclamanþi par a renunþa la acest motiv prin aceea cã declarã prin avocatul lor a fi constatat prin expertizã de adevãratã semnãtura dupã testamentul defunctului D. Stanovici; cã, de nu ar exista renunþare, rezultatul ar fi acelaºi, întrucât Curtea constatã cã semnãtura este proprie a testatorului, bazându-se atât pe actele de comparaþie cât ºi pe expertizã. În privinþa celui de al doilea motiv: Considerând cã prin art. 865 C.civ. se dispune cã acei care nu ºtiu sau care nu pot citi ºi scrie, nu pot face testament în formã misticã; cã, de aici rezultã cã pentru a fi posibilã întrebuinþarea acestei forme, trebuie ca testatorul sã ºtie sã citeascã ºi sã scrie; cã, dacã nu ºtie sã citeascã, testamentul sãu va fi nul, dacã el a testat, cãci judecãtorul neavând menirea sã constate cã testatorul ºtie sã citeascã, precum o are pe aceea de a-ºi da seama cã el ºtie sã subsemneze, nu poate sã-l împiedice de a testa în aceastã formã pentru necunoaºterea citirii caracterelor cu care a fost scris de o altã persoanã testamentul, cum trebuia sã o facã pentru necunoaºterea de a semna. Considerând cã apelanþii susþin cã D. Stanovici care se vede iscãlit cu litere chirilice, nu cunoºtea literele latine cu care a fost scris testamentul de altã persoanã „avocatul S. Calotescu”, ºi deci nu a avut posibilitatea ca sã cunoascã prin propria sa citire cuprinsul testamentului. Considerând cã, în primul rând, legea nu cere ca iscãlitura sã fie în aceleaºi litere ca corpul testamentului; cã, pe de altã parte, iscãlitura cu un fel de litere nu implicã necesarmente cã alte litere sunt necunoscute persoanei iscãlite spre a iscãli, deoarece, acea persoanã ar putea ºti sã scrie ºi cu alte litere, ºi preferã literele întrebuinþate ca mai bine cunoscute; cã, cu atât mai mult cuvânt literele cu care e scrisã semnãtura nu sunt o prezumþie destul de tare cã alte litere sunt necunoscute spre a se citi; deci cel ce aleagã cã testatorul nu ºtia citi literele latine în care era scris testamentul cautã a dovedi cu alte probe aceastã alegaþie; cã, martorii intimaþilor din care rezultã cã D. Stanovici cunoºtea literele latine ºi putea sã le citeascã, inspirã mai multã încredere Curþii decât ai apelanþilor, mai cu seamã cã chiar unul din martorii acestora aratã cã testatorul ºtia sã citeascã litere nouã tipãrite, ceea ce face, din cauza asemãnãrii prea mari, a se crede cã a putut citi acele litere chiar scrise, dacã sunt scrise într-o formã regulatã; cã împrejurarea cã D. Stanovici s-a adresat unui avocat pentru a-i scrie testamentul e ºi ca o prezumþie puternicã cã el cunoºtea literele latine, întrucât e greu de admis cã acel avocat sã nu-i fi pus în vedere dispoziþiile art. 865 C.civ. ºi sã nu se fi recurs la un testament autentic, dacã testatorul n-ar fi ºtiut a citi cuprinsul dispoziþiei de ultimã voinþã, cã dar acest al doilea motiv e nefondat. În privinþa celui de al treilea motiv: Considerând cã legiuitorul nu obligã pe testatorul care prezintã un testament mistic judecãtorului care-l autentificã de a înfãþiºa mai multe exemplare; cã, unul singur e suficient; cã, dacã i se prezintã mai multe exemplare, el trebuie sã primeascã numai unul ºi numai de acela sã facã menþiune; cã, e Practicã testamentarã 87 exact cã tribunalul în actul de subscripþie, menþioneazã douã plicuri sigilate prezentate de D. Stanovici, dar negãsindu-se la tribunal douã plicuri, e cert cã celãlalt a fost ridicat de depunãtor ºi aceasta trebuie sã rezulte din dosarul Trib. Dolj II care a instrumentat, deºi pãrþile nu s-au îndeletnicit a administra aceastã probã; cã, cele douã plicuri n-au putut fi decât cele douã exemplare ale aceluiaºi testament, cãci pe de o parte aºa procedau în mod ilegal pãrþile ºi tribunalul câteodatã, iar pe de alta dacã testatorul a fãcut un singur testament, cum se aratã în actul de subscripþie, cele douã plicuri n-au putut fi douã testamente deosebite; cã, deci nu se poate zice cã ele trebuiesc preferate amândouã, deoarece unul a putut revoca pe celãlalt; cã, legea necerând douã exemplare pentru validitatea testamentului mistic, numai cel rãmas la tribunal trebuie prezentat ºi are caracterul unui testament mistic; cã, chiar de ar avea ºi exemplarul rãmas testatorului actul de subscripþie pe plic ºi s-ar crede cã ºi el are caracterul unui testament mistic, neînfãþiºarea lui probeazã pierderea lui, dar nu o distrugere voluntarã a testatorului cu intenþie de revocare, care distrugere de ar exista, ar lãsa sã subziste celãlalt exemplar, ceea ce ar face cel puþin dubioasã intenþia de revocare. Având în vedere ºi cererea intimaþilor de a fi obligaþi intimaþii la cheltuieli de judecatã, Curtea apreciind cheltuielile ce aceºtia au fãcut în proces, urmeazã a le acorda 300 lei, cheltuieli de judecatã. Pentru aceste motive, redactate de dl. consilier D. Mãinescu, în majoritate, respinge ca nefondat apelul. Semnaþi: C. Vãlimãrescu, Ath. Herãscu, M. Mãinescu. OPINIE SEPARATÃ: Difer de opinia majoritãþii, în ceea ce priveºte validitatea testamentului mistic al lui D. Stanovici, pentru urmãtoarele motive: Considerând cã e netãgãduit cã defunctul D. Stanovici nu ºtia sã scrie decât cu litere chirilice, iar testamentul sãu, în formã misticã, e scris de o altã persoanã, cu litere latine (caractere noi), fiind subsemnat numai de dânsul cu litere vechi; cã, de asemenea, e constant din observaþia fãcutã semnãturii dupã testament a lui D. Stanovici, precum ºi din diferite scrieri ale sale, aflate în dosarele primãriei comunei Musta, No. 7 ºi 8 din 1888 ºi No. 9 din 1889, cã scrierea chirilicã întrebuinþatã de D. Stanovici e din cea mai veche, care se uzita în timpul trecut, fiindcã întrebuinþeazã aºa zisele caturi la iscãliturã. Considerând cã, acestea fiind faptele procesului, rãmâne a se vedea dacã defunctul D. Stanovici, care nu ºtia a scrie cu litere noi, poate testa în formã misticã. Considerând cã, din dispoziþiile art. 865 C.civ., rezultã cã persoanele care nu pot citi ºi scrie, nu pot face testament în formã misticã, ºi motivele care au determinat pe legiuitor sã opreascã pe aceste persoane sã facã testamente în aceste forme sunt: cã ele nu pot ºi nu sunt în mãsurã a controla ceea ce se scrie de o altã persoanã, spre a vedea dacã se reproduce exact în testament voinþa lor. Considerând cã o persoanã care nu ºtie a citi ºi scrie decât cu litere chirilice, trebuie asimilatã cu aceea care nu poate citi ºi scrie, fiindcã pentru asemenea persoane, caracterele noii scrieri, dacã nu a învãþat a le citi ºi scrie, sunt absolut necunoscute ºi e întocmai ca acela care nu ºtie sã scrie ºi sã citeascã nici un fel de scriere. Cã, în adevãr, e posibil ca o asemenea persoanã care nu ºtie sã scrie ºi sã citeascã decât scrieri chirilice, sã înveþe în urmã a citi ºi scrie cu litere noi, faptul acesta însã trebuie sã fie fãrã nici o îndoialã stabilit ºi dovedit de partea care-l aleagã. Considerând, cã, în fapt, e stabilit cã D. Stanovici nu putea scrie cu litere latine, ºi aceasta rezultã din arãtãrile tuturor martorilor ascultaþi, atât ai apelanþilor cât ºi ai intimaþilor precum ºi din toate scrierile sale aflate în dosarele primãriei comunei Murta, aºa cã ar fi de opus faptul acesta pentru ca una din condiþiile prevãzute în art. 865 C.civ. existând, testamentul sã nu fie valabil, fiindcã legiuitorul român, spre deosebire de cel francez, cere ca cel care testeazã în formã misticã sã ºtie sã citeascã ºi sã scrie. 88 Mircea Dan BOCªAN Considerând însã, cã dacã s-ar susþine cã o persoanã care cunoaºte caracterele vechi ale scrierii, e de ajuns a citi literele latine precum ºi scrieri de mânã spre a putea testa în formã misticã, fãrã a putea scrie cu aceste caractere, cã toate acestea din arãtãrile martorilor propuºi de intimaþi spre a face aceastã dovadã, nu rezultã cã D. Stanovici a putut cel puþin citi litere noi de tipar ºi de mânã, fiindcã aceºti martori nu aratã fapte precise din care ar rezulta cunoºtinþa lor, citirea unei citaþii în care se pune ziua ºi anul în cifre care sunt aceleaºi ºi dupã scrierile vechi ºi cã s-a uitat pe un bilet fãrã a-l citi, nu pot face convingerea cã D. Stanovici a putut citi mai cu seamã scrieri de mânã, din contrã martorii apelanþilor precizeazã faptele, din care se vede cã nu ºtia sã citeascã litere noi, fiindcã pe unul l-a oprit de a mai scrie în registru, sau cu litere noi, sub cuvânt cã el nu poate citi, iar notarul comunei Musta unde a fost D. Stanovici preºedinte al comunei interimare, aratã cã el nu putea citi scriere de mânã nouã ºi încerca a citi litere de tipar, dar nu putea. Cã, pe arãtarea martorului Vasile Georgescu nu se poate pune ici un temei, cãci el afirmã cã defunctul D. Stanovici întrebuinþa în scrierea sa litere reformate ceea ce e inexact, cãci scrierea lui dupã cum se constatã din testament ºi din celelalte scrieri ale sale din dosarele primãriei Musta e fãcutã cu caractere vechi chirilice. Considerând cã din toate cele arãtate mai sus rezultã cã D. Stanovici nu putea citi scriere nouã, nici de tipar, nici de mânã, prin urmare nu putea testa în formã misticã ºi testamentul sãu nu e valabil. Pentru aceste motive, sunt de pãrere a se admite apelul d-lor P. D. Stanovici, T. D. Stanovici ºi Maria G. I. Bosnea, a se reforma sentinþa Tribunalului Dolj secþia II cu No. 108 din 19 februarie 1903, respingându-se ca nefondatã acþiunea preotului P. Iliescu ºi Ion G. Dobrescu fãcutã la prima instanþã. Semnat: Al. Radian. NOTÃ: Art. 978 din codul francez ºi art. 785 din codul italian (este vorba de vechiul cod civil italian, abrogat ºi înlocuit în 1942 – n.n. MDB) dispun cã acei care nu ºtiu sau nu pot sã citeascã nu pot testa în formã misticã. Art. 865 din codul nostru prescrie o garanþie mai mult, cerând ca testatorul sã ºtie nu numai a citi, ci ºi a scrie. Pentru a putea testa în formã misticã trebuie neapãrat a ºti a citi ºi a scrie1 . Acela care nu ºtie sã citeascã, nu poate deci testa în formã misticã, pentru cã deºi acest testament poate fi scris de altul (art. 864), totuºi testatorul trebuie sã se poatã asigura prin el însuºi cã acest testament, scris de altul, cuprinde în realitate dispoziþiile ultimei sale voinþe, ºi cã scriitorul n-ar scrie decât ceea ce voia testatorul, ceea ce acesta din urmã nu poate sã controleze decât prin citirea testamentului2 . O altã deosebire de la codul francez este cã testamentul mistic trebuie sã fie semnat de testator (art. 864), ceea ce codul francez iarãºi nu o cere (art. 977, eliminat din codul nostru). Precum vedem, legiuitorul nostru a luat mai multe garanþii decât acel francez, în privinþa testamentului mistic, pe care unele legiuiri strãine, precum este codul german, nici nu-l admit, pentru cã este foarte periculos, din cauzã cã adevãratul testament poate, cu înlesnire, sã fie înlocuit prin altul 3 . S.R. (decizie ºi adnotare publicate în Dr. 1910.558) 1 Cpr. Trib. Ilfov, Dr. 59/1892. Vezi A l e x IV.2 p. 455 (ed. I-a). 3 Vezi asupra acestui testament, care-ºi avea fiinþa ºi în vechile noastre legiuiri o decizie foarte importantã a Curþii din Bucureºti, publicatã în Dreptul din 1910, No. 17, ºi criticatã de dl profesor D. Alexandresco (redatã aici în speþa nr. 15 – n.ns.). 2 Practicã testamentarã 89 15 Succesiunea Sofia Bantaº-Willara TESTAMENT MISTIC – Act de subscriere – Pecetluire – Judecãtor care instrumenteazã – Prezentarea lui la domiciliul testatorului – Art. 864 C.civ. C.Ap. Bucureºti II, dec. 343/ 3 decembrie 1909 1. Formalitatea prescrisã de art. 864 C.civ., cu privire la facerea actului de subscriere de cãtre tribunal sau judecãtorul-delegat, nu poate fi înþeleasã în sensul cã actul de subscriere trebuie scris de judecãtorul care instrumenteazã. Scrierea actului poate fi fãcutã de grefier sau chiar de cãtre oricare alt scriitor al tribunalului, sub dictarea ºi controlul judecãtorului care instrumenteazã ºi care împreunã cu grefierul au subsemnat actul de subscriere, scopul legii fiind atins prin acesta. 2. Dispoziþia din ultimul alineat al art. 864 C.civ. nu poate fi privitã ca o derogaþiune la primul alineat al aceluiaºi articol, deoarece nu este nici o raþiune de a distinge, din punctul de vedere al pecetluirii testamentului, între cazul când testatorul se prezintã înaintea tribunalului ºi acela în care judecãtorul delegat se prezintã la domiciliul testatorului. No. 343. – Gabor Hutzky a fãcut opoziþie contra deciziei Curþii No. 255 din 1908, datã în proces cu Ecaterina Sc. Arion S-au ascultat: d-nii avocaþi N. Titulescu ºi D. Alexandresco, în dezvoltarea motivelor de opoziþie; d-nii avocaþi C. G. Dissescu ºi Max Gaster, în combateri. CURTEA, Asupra opoziþiei fãcutã de Gabor Hutzky în contra deciziunei acestei Curþi No. 255 din 1908: Având în vedere cã în discuþie este acþiunea pornitã de oponent la prima instanþã, în contra intimatei Ecat. Sc. Arion, prin care acþiune, astfel dupã cum a fost dezvoltatã înaintea Curþei în ºedinþa de la 3 Decembrie 1909, oponentul, în calitate de rudã ºi moºtenitor al defunctei Sofia Bantaº-Willara, cere anularea testamentului mistic fãcut de aceasta din urmã în ziua de 5 Noiembrie 1905 ºi prin care instituie ca legatarã universalã a întregii sale averi pe intimata Ecat. Sc. Arion, pentru urmãtoarele douã motive: 1) cã procesul-verbal de subscriere dupã testamentul mistic menþionat mai sus, nefiind scris conform art. 864 al. 6 C.civ., de judecãtorul delegat a merge în acest scop la locuinþa testatoarei ºi nici mãcar de grefierul sãu, fapt pe care oponentul pretinde a-l dovedi prin martori ºi o verificare de scripte pe care le cere în acest scop, – testamentul este nul ºi ca atare acþiunea oponentului întemeiatã; 2) cã pecetluirea testamentului nefiind fãcutã înaintea judecãtorului delegat, dupã cum prevede categoric art. 864 alin. 4 C.civ., în caz când, cum este în speþã, testatorul din cauzã de boalã este în imposibilitate fizicã de a se prezenta înaintea tribunalului, fapt care se constatã în însuºi actul de subscripþie fãcut de judecãtor, anularea testamentului mai ales pentru acest motiv se impune, ºi ca atare ºi din acest punct de vedere acþiunea oponentului fiind întemeiatã urmeazã sã fie admisã; Având în vedere cã tribunalul prin sentinþa apelatã a respins ca nesusþinutã aceastã acþiune. In ce priveºte primul motiv invocat de oponent: Având în vedere cã formalitatea prescrisã de art. 864 C.civ., cu privire la facerea actului de subscriere de cãtre tribunal sau judecãtorul delegat, nu poate fi înþeleasã în sensul cã actul de subscriere trebuie scris chiar de judecãtorul care instrumenteazã; cã scrierea actului poate fi fãcutã de grefier sau chiar de cãtre oricare alt scriitor al tribunalului, sub dictarea ºi controlul judecãtorului care instrumenteazã ºi care împreunã cu grefierul au semnat actul de subscriere, scopul legii fiind atins prin aceasta; Cã interpretarea datã de oponent este contrarie însuºi textul legii care prevede categoric cã „tribunalul sau judecãtorul va face actul de subscriere”, iar nu „va scrie”, ceea ce de altfel ar fi fost ºi inexplicabil pentru cazul anterior legii actuale de autentificare, când tribunalul însuºi fãcea actul de subscripþie; 90 Mircea Dan BOCªAN Cã, din contrã, interpretarea datã textului art. 864 C.civ., dupã care actul de subscriere poate fi scris ºi de altã persoanã decât de judecãtorul delegat sau grefierul care-l asistã, este conformã ºi cu ceea ce se întâmplã sub imperiul actualei legi, din 1 septembrie 1886, cu procesele-verbale de autentificare, care pot fi scrise de oricare altã persoanã ºi semnate numai de grefier ºi de judecãtorul care a instrumentat; cã, aº fiind, împrejurarea cã în speþã actul de subscriere a fost scris de altã persoanã decât judecãtorul sau grefierul care l-a asistat, nu poate atrage nulitatea testamentului, ºi ca atare proba cu martori ºi verificarea de scripte cerute de oponent în acest scop, sunt inutile ºi, în consecinþã, Curtea le respinge; Cã, dar, primul motiv invocat de oponent este neîntemeiat ºi urmeazã a fi respins. In ce priveºte al doilea motiv: Având în vedere cã art. 864 C.civ. prescriind formele în care se face un testament mistic, prevede douã ipostaze: aceea când testatorul se prezintã înaintea tribunalului în persoanã ºi aceea când neputându-se prezenta la tribunal, se delegã un judecãtor care sã se transporte la domiciliu spre ai lua declaraþia; cã textul sus citat dispune în prima sa parte, cã testamentul se va prezenta tribunalului sau strâns ºi sigilat gata, sau se va strânge ºi sigila înaintea tribunalului; cã aliniatul 4, prevãzând ipoteza când testatorul nu se poate prezenta înaintea tribunalului, prescrie cã în acest caz prezentarea testamentului, pecetluirea lui ºi declaraþia sus menþionatã, se vor face înaintea judecãtorului numit de tribunal pentru acest sfârºit; Considerând cã dispoziþia acestui din urmã aliniat al art. 864 C.civ., nu poate fi privitã ca o derogaþiune la primul aliniat din punctul de vedere al pecetluirii testamentului, care pecetluire, dupã cum pretinde oponentul ºi dupã cum ar reieºi din litera strictã a textului, ar trebui în acest caz sã fie fãcutã chiar înaintea judecãtorului delegat, fãrã posibilitatea, pentru testator, de a prezenta judecãtorului testamentul sãu pecetluit gata, ca în prima ipotezã prevãzutã de acest text; Considerând, într-adevãr, cã nu este nici o raþiune de a distinge din punct de vedere pur ºi simplu al pecetluirii testamentului, între cazul când testatorul se prezintã înaintea tribunalului ºi acela în care judecãtorul delegat se prezintã la domiciliul testatorului; cã, dacã într-adevãr legiuitorul ar fi introdus în textul art. 864 acest din urmã aliniat ca o derogaþiune la primul ºi acesta în scopul de a evita posibilitatea substituirii testamentului, care dupã cum pretinde oponentul, ar fi mai posibilã în caz de boalã a testatorului, atunci desigur logic ar fi fost ca ºi strângerea ºi introducerea în plic a testamentului, sã se facã tot în acelaºi moment, ºi înaintea judecãtorului, ceea ce însã textul articolului nu o cere ºi nici oponentul nu pretinde acest lucru; Cã, aºa fiind, reiese în mod învederat cã în acest din urmã aliniat legiuitorul spre a nu repeta aceleaºi cuvinte ca în primul aliniat ºi pentru a fi mai scurt s-a exprimat astfel, prezentarea testamentului, pecetluirea lui ºi declaraþia sus menþionatã, se vor face înaintea judecãtorului-delegat, voind prin aceasta a înþelege cã prezentarea testamentului strâns ºi sigilat sau strângerea ºi pecetluirea lui, precum ºi declaraþia sus menþionatã se vor face înaintea judecãtorului-delegat, fãrã ca prin aceasta sã fi voit a introduce vre-o derogaþiune la primul aliniat, derogaþiune care în raþiune nu ar putea fi cu nimic justificatã ºi al cãrei interes, de fapt, în speþã, ar fi anihilat prin aceia cã oponentul înaintea Curþii a recunoscut cã în cazul de faþã testamentul nu a fost substituit; Cã, aºa fiind, ºi cel de al doilea motiv este neîntemeiat ºi urmeazã a fi înlãturat; Având în vedere cã, în ce priveºte celelalte motive invocate prin acþiunea de la prima instanþã, cum este ºi acela privitor la anularea testamentului pentru captaþie, oponentul a declarat în ºedinþa Curþi de la 3 decembrie 1909, cã nu le mai susþine ºi în consecinþã ele urmeazã a fi înlãturate ca atare; Cã, aºa fiind, opoziþia ca ºi apelul este neîntemeiatã ºi urmeazã a fi respinsã. Pentru aceste motive, respinge. Semnaþi: I. E. Dobrescu, M. Gr. Ciocârdia, St. Miculescu, I Baºtea. OPINIE SEPARATÃ: Având în vedere cã oponentul Gabor Hutzky, prin acþiunea în discuþie, tinde la anularea testamentului mistic cu data de 5 noiembrie 1905, prin care Sofia Bantaº-Willara, azi decedatã, instituie cã legãturã universalã a întregii sale averi pe intimata Ecaterina Scarlat Practicã testamentarã 91 Arion, pe motiv, între altele, cã pecetluirea testamentului nu este fãcutã înaintea judecãtorului delegat a merge la locuinþa testatoarei care se gãsea bolnavã în acel moment, astfel dupã cum prevede categoric art. 864 alin. IV C.civ., pentru cazul când, cum este în speþã, testatorul este în imposibilitate fizicã de a se prezenta înaintea tribunalului; Considerând cã aliniatul al art. 864 C.civ. prevede categoric: „când testatorul din cauzã de boalã va fi în imposibilitate fizicã de a se prezenta înaintea tribunalului, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui ºi declaraþia sus menþionatã, se vor face înaintea judecãtorului numit de tribunal pentru acest sfârºit”; Cã dacã aliniatul II al aceluiaºi articol, legiuitorul prevãzând cazul când testatorul se prezintã singur înaintea tribunalului, dispune cã: „testatorul va prezenta tribunalului competent, testamentul strâns ºi pecetluit, precum s-a zis, sau îl va stânge ºi-l va pecetlui înaintea tribunalului” aceastã alternativã cu privire la modul pecetluirii testamentului, lãsate la facultatea ºi voinþa testatorului, este exclusã de însuºi legiuitorul în celãlalt caz când testatorul este în imposibilitate fizicã de a se prezenta înaintea tribunalului, de oarece, dupã cum s-a arãtat ºi mai sus, pentru acest din urmã caz, legiuitorul a prevãzut un aliniat ºi anume aliniatul IV, menþionat mai sus, care conþine o derogaþiune expresã ºi categoricã la celãlalt alineat ºi a cãrui raþiune nu se poate concepe, dacã într-adevãr legiuitorul nu ar fi voit ca modul pecetluirii testamentului se fie altul, în acest din urmã caz, decât acela prevãzut în aliniatul II; Considerând cã fiind vorba în speþã de o derogaþiune expresã ºi categoricã, prevãzutã înadins de legiuitor, dupã cum s-a arãtat ºi mai sus, ºi într-o materie sacramentalã ºi formalistã, cum este aceea privitoare la testament, unde legiuitorul, consacrând principiile din dreptul roman, face sã fie respectatã voinþa cuiva chiar dupã moarte, însã numai în anumite forme solemne, strict prevãzute de lege, nu se poate admite ca pe cale de interpretare, discutându-se raþiunea unei derogaþiuni exprese prevãzute de legiuitor, sã se ajungã la înlãturarea ei, cãci aceasta ar fi a legifera, iar nu a interpreta legea. Pentru aceste motive, sunt de pãrere a se admite opoziþia. Semnat, M. Vidraºcu. NOTÃ: Testamentul mistic, secret sau tãinuit, dupã cum îl numeºte art. 741 Codul Calimach, este acela pe care testatorul, care ºtie a citi ºi a scrie (art. 865), îl iscãleºte (art. 864), fie cã l-a scris el însuºi, fie cã l-a scris altul, ºi-l prezintã autoritãþii competente spre constatarea identitãþii sale. Testamentul mistic trebuie neapãrat sã fie iscãlit de testator. Aceasta rezultã nu numai din eliminarea art. 977 fr., care permite testamentul mistic neiscãlit de testator, dar ºi din termenii art.864, care prevede anume formalitatea iscãliturii. Testamentul mistic sau secret era cunoscut atât în vechile noastre legiuiri1 , cât ºi în dreptul roman 2 . Acest testament nu numai cã nu prezintã foloase serioase, dar încã este periculos: 1) pentru cã la redactarea lui adeseori intervine o mânã strãinã; ºi 2) pentru cã adevãratul testament poate uneori fi sustras ºi înlocuit prin altul. De aceea sunt legislaþii cari nu admit acest mod de a testa. Astfel sunt, de exemplu, codul german3 , codul civil elveþian, aplicabil de la 19124 , etc. 1 Vezi Codul Andr. Donici, capit. 35 § 12; art. 741 C. Calimach; art. 26, partea IV, capit. 3, C. Caragea, etc. L. 21, Pr. Cod., De testamentis, et quemadmodum testamenta ordinentur, 6, 23. Vezi ºi Harmenopol, 5, 1, De testamento hominum sui juris, § 21, unde se zice: „Secretum testamentum non admittitur, nisi sua illud subscriptione roboraverit. Unde nec mulieres nec illiterati secreto testantur”. 3 „Das mystische Testament des französischen Rechts ist dem B.G.B. unbekant”, zice un autor. Vezi Ernst Barre, Bürgelisches Gesetzbuch und Code civil, § 171, p. 267. 4 Iatã, în adevãr, cum se exprimã art. 498 din acest din urmã cod: „Testamentele pot fi fãcute, fie prin act public, fie în forma olografã, fie în forma oralã”. ªi art. 508 din acelaºi cod adaogã: „Testamentul verbal (mündlich) înceteazã de a fi valid atunci când au trecut 14 zile de când testatorul ºi-a redobândit libertatea de a întrebuinþa una din celelalte forme”. 2 92 Mircea Dan BOCªAN Cum se face testamentul mistic? Prima formalitate care nu prezintã nici o dificultate, consistã în scrierea ºi subsemnarea testamentului. Testatorul îl scrie el însuºi sau pune pe altul de-l scrie... vel cuius lib et alterius manu1, ºi-l iscãleºte, fãrã a avea nevoie de a-i pune data, cãci testamentul se considerã ca sãvârºit în ziua în care s-a fãcut actul de suprascriere2 . A doua formalitate consistã în strângerea, pecetluirea testamentului ºi prezentarea lui judecãtorului care instrumenteazã. Art. 846 face, în aceastã privinþã, urmãtoarea distincþie: 1. Când testatorul merge în persoanã la tribunal, el prezintã testamentul sãu strâns ºi pecetluit, sau îl strânge ºi pecetluieºte înaintea judecãtorului care instrumenteazã, aceasta fiind lãsat la facultatea sa, fãcând ºi declaraþia cerutã de art. 864. 2. Dacã, din cauzã de boalã, testatorul nu poate merge la tribunal, se delegã un judecãtor spre a merge la domiciliul sau reºedinþa sa ºi, în asemenea caz, prezentarea testamentului, pecetluirea ºi declaraþia prescrisã de lege se fac înaintea judecãtorului delegat; de unde rezultã cã, în caz de transportarea unui judecãtor la domiciliul sau reºedinþa testatorului, acest din urmã nu poate prezenta testamentul sãu strâns ºi pecetluit, ci trebuie sã-l strângã ºi sã-l pecetluiascã înaintea judecãtorului. Textul legii este, în adevãr, categoric, ºi nu putem zice aºa precum pe nedrept pretinde majoritatea Curþii ºi precum a decis altã datã ºi Curtea de casaþie3 , cã nu este nici o raþiune de a distinge între ambele ipoteze. Motivul pentru care legea cere ca, în caz de transportarea unui judecãtor la domiciliul testatorului, testamentul sã fie strâns ºi pecetluit înaintea acestuia din urmã, este cã, în asemenea caz, posibilitatea sustragerii adevãrului testament ºi înlocuirea lui prin altul, care nu este opera testatorului, este mai lesne de îndeplinit decât în cazul când testatorul merge însuºi cu testamentul sãu la tribunal, ºi, în orice caz, chiar dacã n-ar exista nici o raþiune care sã justifice precauþia pe care de astã datã o ia legiuitorul, textul este expres ºi nu poate sub nici un cuvânt fi înlãturat, fiindcã toate formele privitoare la testamente sunt prescrise sub pedeapsã de nulitate (art. 886). Testamentul fiind, în adevãr, un act solemn, nu poate sã aibã fiinþã legalã, de câte ori lipseºte una din formele solemne prescrise de lege. Aceasta este rigoarea principiilor, ºi a decide contrariul, nu mai însemneazã a interpreta legea, ci a o îndrepta ºi a legifera, ceea ce judecãtorul nu poate sã facã fãrã a comite un vãdit exces de putere. A treia formalitate privitoare la testamentul mistic este întocmirea actului de superscriere sau suprascriere, iar nu de subscripþie, dupã cum impropriu se exprimã legiuitorul nostru4 . Dupã art. 864, astfel cum a fost modificat prin legea asupra autentificãrii actelor, actul de superscriere se întocmeºte de însuºi judecãtorul care instrumenteazã fie în localul tribunalului, fie la domiciliul testatorului; ºi dovadã de aceasta este cã, în Franþa, unde instrumenteazã notarul, acesta însuºi trebuie sã scrie actul de superscriere, sub pedeapsã de nulitatea testamentului 5 . Cu toate acestea, Curtea admite, ºi de astã datã, intervenirea unei mâini strãine, ºi aceastã soluþie a fost consacratã ºi prin alte decizii anterioare6 . 1 L. 21, Pr., Cod, tit. cit., 6, 23. Art. 706 din codul spaniol cere, din contra, ca testamentul mistic sã fie datat, arãtându-se ºi locul unde el a fost fãcut. „El testamento cerrado podrá ser escrito por el testador, ó por otra persona á su ruego, en papel común, con expresión del lugar, dia, mes y ano en que se escribe”. 3 Bul. 1906, considerent de la pag. 656 ºi Dr. 20/1906. Vezi în acelaºi sens Trib. Dolj, Dr. 40/1905. 4 Textul francez întrebuinþeazã cuvântul subscription, pe care legiuitorul nostru din eroare îl traduce prin subscripþiune, cãci nu e vorba aci de subscrierea testamentului (subscriptio), ci de superscrierea lui (superscriptio) sau de iscãlirea lui pe din afarã, dupã cum se exprimã codul Caragea (art. 26, partea IV, capit.3), adicã pe plicul care cuprinde testamentul sau pe însuºi testamentul, însã pe partea lui dinafarã, formalitate care are de scop neschimbarea testamentului ºi neînlocuirea lui prin altul... ut exteriores scripturae fidem interiori servent, dupã cum se exprimã jurisconsultul Paul în Sentinþele sale (cartea V. tit. 25, § 5, in fine, Ad legem Corneliam testamentariam). Vezi Van Wetter, Cours élémentaire de droit romain, II, § 658, p. 392, care aratã foarte bine deosebirea ce existã între subscriptio ºi superscriptio. Vezi ºi Alex. Degré, Dr. 1875.271, nota 1. 5 Cpr. Laurent, XIII, 414; Demolombe, XXI, 384, etc. 6 Vezi Cas., Bul. 1906.906 ºi Cur.Jud. 49/1906. Idem, Trib. Dolj, Dr. 1905.319, etc. 2 Practicã testamentarã 93 Avem ferma convingere cã, la o analizã mai serioasã, Curtea de casaþie va fi cea dintâi a-ºi schimba jurisprudenþa sa, mai ales asupra punctului relativ la strângerea ºi pecetluirea testamentului. Lucrul, de altminteri, nu este fãrã precedent. Ar fi deci de dorit ca aceastã afacere sã meargã în secþii-unite, pentru cã acolo Curtea supremã sã-ºi zicã, cu autoritate, ultimul sãu cuvânt asupra unei chestiuni atât de importante. D. ALEXANDRESCO (decizie ºi adnotare publicate în Dr. 1910.136) 16 Succesiunea Ecaterina Bossie TESTAMENT OLOGRAF – Condiþii cerute pentru validitatea lui – Data testamentului – Captaþie ºi sugestie – Când ele pot fi cauzã de nulitate a testamentului – Neprecizarea faptelor sau prezumþiilor care constituie manoperele dolosive – Nedovedirea susþinerii cã persoana ce a testat nu ar fi avut plenitudinea facultãþilor – Revocarea unui testament anterior – Condiþii cerute pentru testamentul ce revocã pe cel anterior – Legatar universal – Dacã legea cere termeni sacramentali pentru instituirea unui legatar universal – Intenþia testatorului (Art. 859, 888 ºi 920 C.civ.) Trib.Putna II, sent.civ. 265/ 11 decembrie 1910 1. Dupã dispoziþiile art. 859 C.civ., pentru ca un testament olograf sã fie valabil, trebuie sã fie scris în întregime, datat ºi subsemnat de mâna testatorului, iar prin datã se înþelege anul, luna ºi ziua când el a fost fãcut. Prin urmare, instanþa de fond este în drept a respinge cererea pãrþilor de a se ordona o expertizã pentru a se verifica data unui testament când ea stabileºte în fapt cã testamentul este datat în regulã. 2. Atât doctrina cât ºi jurisprudenþa admit astãzi cã, captaþia ºi sugestia nu sunt o cauzã de nulitate a testamentului decât dacã prezintã caracterul dolului, adicã dacã se dovedeºte cã s-a întrebuinþat asupra testatorului mijloace viclene de naturã a-l determina sã testeze în favoarea cuiva ºi fãrã de care mijloace, el nu ar fi testat. Astfel, nu se poate anula un testament pentru motivul captaþiei ºi sugestiei când nu se precizeazã ºi nu se dovedesc faptele sau prezumþiile care constituie manoperele dolosive întrebuinþate de o anumitã persoanã pentru a smulge consimþãmântul. 3. Deºi este incontestabil cã acel ce nu se aflã în plenitudinea facultãþilor sale intelectuale e incapabil de a dispune prin testament dupã cum e incapabil de a contracta, acest fapt însã trebuie dovedit de cel care îl invocã. 4. Dupã art. 920 C.civ., un testament se poate revoca printr-un testament posterior, aceasta însã numai atunci când testamentul posterior are existenþã legalã. Prin urmare, dacã testamentul posterior nu este complet datat întrucât lipseºte luna ºi ziua, el nu poate revoca pe cel anterior. 5. Dupã dispoziþiile art. 888 C.civ., legatul universal este dispoziþia prin care testatorul lasã dupã moartea sa la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale. De aici rezultã cã, caracteristica legatului universal este vocaþia legatarului la universalitatea bunurilor care vor compune patrimoniul testatorului la moartea sa. Astfel, pentru a se recunoaºte unui legatar caracterul de universal nu se are în vedere ceea ce de fapt el va lua din averea testatorului, ci posibilitatea ce o are ca în caz eventual sã ia întreaga moºtenire, fie cã ar veni în concurs cu erezii rezervatari, fie cã existând ºi legatari particulari, legatele lor ar deveni caduce sau legatarii ar renunþa la ele. 6. Pentru instituirea unui legatar universal legea nu cere termeni sacramentali, ci e suficient ca testatorul sã-ºi manifeste clar intenþia sa de a da legatarului vocaþie la întreaga succesiune ºi 94 Mircea Dan BOCªAN aceastã intenþie trebuie interpretatã nu dupã sensul literal al testamentului, ci dupã intenþia prezumatã a testatorului; putându-se recurge ºi la probele externe strãine testamentului, care însã nu vor putea fi invocate decât în mod accesoriu atunci când aceastã voinþã va rezulta mai întâi în mod principal din înºiºi termenii testamentului. Tribunalul, […] Având în vedere cã prin aceastã acþiune se cere anularea testamentului olograf fãcut de Ecaterina Bossie în anul 1906 pentru urmãtoarele motive: 1. Testamentul e nul ca formã deoarece nu e complet datat; 2. Chiar dacã ar fi valabil în ce priveºte forma, el trebuie anulat deoarece nu e expresia voinþei libere a testatoarei, ci i-a fost smuls prin captaþie ºi sugestie; 3. Testatoarea nu se afla în deplinãtatea facultãþilor sale mintale; 4. Testamentul din 1906 a fost revocat prin acel din 1907; 5. Chiar dacã ar fi valabil, urmeazã sã se constate cã dânsa nu a a instituit pe dr. C. Bobulescu ca legatar universal, ci pur ºi simplu legatar particular, astfel cã restul averii de care ea nu a dispus prin testament, se cuvine reclamantelor rude de sânge ale defunctei, ca moºtenitoare ab intestato. În ce priveºte primul motiv: Considerând cã dupã dispoziþiile art. 859 C.civ., pentru ca testamentul olograf sã fie valabil, trebuie sã fie scris în întregime, datat ºi subsemnat de mâna testatorului; cã prin datã se înþelege anul, luna ºi ziua când el a fost fãcut ºi ea trebuie astfel scrisã ca sã se poatã distinge; cã, dacã data lipseºte cu totul, e incomplet fãcutã sau e incertã, testamentul e nul (art. 886 C.civ.). Având în vedere cã în speþã nu se contestã â scrierea ºi subscrierea testamentului precum ºi data sunt fãcute de mâna testatoarei E.B., s-a susþinut însã cã data nu e completã, cãci sub cifra 6 din 1906 a fost cifra 3 sau 8, luna e scrisã prescurtat, iar ziua lipseºte cu totul, cãci dupã cuvântul „octomb” urmeazã o literã „b” sau „i” ºi în nici un caz cifra 1. Având în vedere cã în ce priveºte anul când a fost fãcut testamentul se observã bine cã e 1906 ºi nu se poate admite nici un moment cã sub cifra 6 ar fi fost 3 sau 8, cãci nu se vede nici urmã de existenþa acestor cifre. Se observã oarecare nesiguranþã în scrierea cifrei 6, dupã cum se observã în multe din literele ºi cifrele testamentului, dar acest fapt se explica prin aceea cã testatoarea era femeie bãtrânã ºi ºtia puþinã carte; testamentul cuprinde ºi luna când E.B. la- fãcut, cãci dupã 1906 se vede cuvântul „octomb” ºi acest cuvânt pus imediat dupã dupã anul 1906 nu însemneazã altceva decât luna octombrie scris prescurtat; în fine, testamentul aratã ºi ziua când el a fost fãcut ºi anume în prima zi a lunii octombrie 1906 ºi aceasta reiese din faptul cã observându-se testamentul se vede cã ziua este exprimatã prin cifra 1 care e scrisã la oarecare distanþã de cuvântul prescurtat „octomb”, de care e despãrþitã ºi printr-un punct. Având în vedere cã reclamantele au susþinut cã ziua lipseºte din datã ºi cã semnul care urmeazã dupã cuvântul „octomb” cu punct deasupra ºi cu o micã codiþã în jos spre dreapta are aparenþa literelor „b” sau ”i”. Având în vedere cã aceastã susþinere e cu totul inexactã, cãci dacã ar fi litera „b”, nu se poate presupune decât cã e aceastã literã din cuvântul octombrie, însã faptul cã testatoarea scrie luna octombrie prin prescurtare: „octomb” ºi pune ºi punct, reiese cã ea a voit sã scrie luna prin prescurtare, ºi, fiind astfel, dupã punct nu mai putea sã scrie altã literã; dar, în orice caz, semnul care urmeazã dupã prescurtarea „octomb” nu e litera „b”, cãci nu are nici cea mai micã asemãnare cu aceastã literã; acel semn nu e nici litera „i”, cãci dacã testatoarea ar fi voit sã continue completarea numelui lunii ºi dupã punct, prima literã ce urma dupã „octomb” era „b”. Or, dupã cum s-a expus mai sus, acel semn nu e „b”; dacã am presupune cã testatoarea din greºealã a sãrit literele „b” ºi „re” ºi a fãcut litera „i” din silabele „brie”, trebuie sã se stabileascã cã acel semn e litera „i” ºi nu cifra 1; pentru a stabili acest lucru, reclamantele au susþinut cã acel semn e litera „i” deoarece are punctul deasupra ºi o codiþã în jos spre dreapta, pe când cifra 1 se scrie fãrã punct ºi fãrã codiþã. Mai întâi din faptul cã existã punctul deasupra nu se poate deduce cã nu ar fi cifra 1, cãci mulþi scriu aceastã cifrã cu punctul deasupra ei, iar din faptul cã se vede o micã codiþã în jos spre dreapta, iarãºi nu se poate trage concluzia cã avem litera „i”, cãci dupã cum s-a expus mai sus litera „i” nu are ce cãuta dupã prescurtarea „octomb”. Dar, în afarã de aceasta, observându-se testamentul defunctei, se vede cã ea Practicã testamentarã 95 fãcea cifra 1 când cu punct deasupra cum e la începutul testamentului, când cu codiþa în jos cum se observã în cifra 1 din anul 1906 ºi cum se vede de altfel ºi în celelalte 3 testamente scrise de dânsa; cã dar fiind astfel, din cele ce preced reiese cã dupã cuvântul „octomb” urmeazã cifra 1 care însemneazã deci prima zi a lunii octombrie. Având deci în vedere cã testamentul e complet datat ºi aceastã datã indicã cã el a fost fãcut la 1 octombrie 1906, iar aceastã datã se distinge bine ºi nu se poate susþine cã ar fi incertã. Cã din moment ce acest fapt se stabileºte cu certitudine, cererea reclamantelor de a se ordona o expertizã pentru ca sã se facã verificarea datei e inutilã ºi ca atare tribunalul o respinge. În ce priveºte al doilea motiv - cã testamentul nu e expresia voinþei libere a testatoarei, ci i-a fost smuls prin captaþie ºi sugestie: Considerând cã doctrina ºi jurisprudenþa admit astãzi cã captaþia ºi sugestia nu sunt o cauzã de nulitate a testamentului decât dacã prezintã caracterele dolului, adicã atunci când s-ar dovedi cã s-au întrebuinþat asupra testatorului mijloace viclene de naturã a-l determina sã testeze în favoarea cuiva ºi fãrã de care el nu ar fi testat, cãci numai în acest caz se poate zice cã el nu a avut voinþa liberã ºi valabil exprimatã. Considerând cã atunci când se invocã captaþia ºi sugestia ca cauzã de nulitate, partea trebuie sã precizeze faptele care constituie manoperele dolosive întrebuinþate pentru a smulge consimþãmântul ºi sã indice ºi persoana care a uzat de asemenea manopere. Având în vedere cã, în speþã, prin jurnalul nr. 1951/1910 s-a admis reclamantelor proba cu martori pentru a dovedi manoperele culpabile întrebuinþate de legatari pe lângã E.B cu ocazia facerii testamentului, fãrã ca ele sã precizeze încã de la început când au cerut o asemenea probã, în ce anume au constat acele manopere. Având în vedere cã tribunalul însã, prin jurnalul nr. 2729/1910 a considerat pe reclamante decãzute din dreptul de a se folosi de aceastã probã, pentru motivul cã deºi lista de martori s-a depus în termenul legal, însã nu s-a plãtit ºi taxa citaþiilor, conform art. 186 C.pr.civ. 1 Având în vedere cã reclamantele, nemaiputând dovedi înaintea tribunalului cu martori faptele care constituie captaþia ºi sugestia, au susþinut cã ele reies din prezumþii; considerând cã în drept oricând e admisibilã proba cu martori sunt admisibile ºi prezumþiile (art. 1203 C.civ.). Având în vedere cã reclamantele susþin cã manoperele viclene întrebuinþate asupra testatoarei ºi care au determinat sã se testeze în favoarea pârâþilor reies din urmãtoarele împrejurãri: în intervalul 1903 –1907, dânsa a fãcut 4 testamente în care a introdus diferite dispoziþii schimbând persoana legatarilor; primele douã testamente le-a anulat ea singurã rupându-le ºi tãindu-le cu cernealã, iar ultimul testament l-a datat incomplet, punând ca datã numai anul 1907 fãrã lunã ºi zi; cã din aceste împrejurãri ºi din faptul cã testatoarea era bolnavã ºi a murit de hemoragie cerebralã, reiese cã dânsa nu a avut voinþa liberã când a fãcut testamentul din 1906, ci cã s-au întrebuinþat asupra ei manopere dolosive care au determinat-o sã testeze în modul prevãzut în acel testament. Având în vedere cã, cu ocazia inventarierii rãmase de pe urma defunctei E.B. s-au gãsit la domiciliul ei într-un plic douã testamente rupte ºi tãiate cu cernealã, având fiecare douã date: 1 iunie 1903 ºi 4 iunie 1904. În aceste testamente, care de altfel pot fi considerate cã sunt unul singur fãcut în dublu exemplar deoarece conþin dispoziþii identice, dânsa lasã ca legatarã universalã pe d-na L.C., cãreia îi lasã un teren ºi o anumitã casã din Focºani, iar ca legatari particulari pe dr. C.B., dl. I.G., Ospiciul de bãtrâni din Bucureºti, I.P., d-na. M.D., d-na. P.D., º.a. Tot cu ocazia inventarierii, în alt plic s-au gãsit alte douã testamente, unul cu data de „1906 octomb. 1”, a cãrui anulare se cere prin prezenta acþiune, precum ºi altul datat „1907”, aproape identic. În primul, îi lasã doctorului C.B. casele din Focºani instituindu-l ºi legatar universal, iar ca legatari particulari se lasã 10.000 lei lui. E.G., 4.000 lei lui I.P. - servitoarea sa, aceeaºi sumã azilului „Vatra luminoasã”, 4.000 lei d-nei M.D., 2.ooo lei primãriei Focºani ºi 1500 lei pentru înmormântare; în acest testament, în josul semnãturii ºi datei se mai aflã dispoziþia „las d-nei P.D. 2.000 lei” ºi e semnatã tot de E.B, însã aceastã dispoziþie e nulã nefiind datatã; testamentul din 1907, care e nul pentru cã data nu e completã, e aproape identic cu cel din 1906, diferind prin aceea cã legatul de 2.000 lei lãsat d-nei P.D. e introdus chiar în corpul testamentului. 96 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã din împrejurãrile arãtate de reclamante nu reiese deloc dovada captaþiei. Din faptul cã E.B. a anulat primele testamente rupându-le ºi tãindu-le cu cernealã, cã a fãcut apoi un altul în 1906 în care a introdus alte dispoziþii schimbând parte din legatari, cã în final, în 1907, a fãcut un testament aproape identic cu cel precedent ºi pe care l-a datat incomplet, nu se poate deduce cã s-au întrebuinþat asupra ei mijloace dolosive de naturã a-I împiedica voinþa. Dacã dânsa a anulat primele testamente ºi a fãcut apoi un altul în 1906, care e singurul valabil, faptul se explicã prin aceea cã în 1906 a gãsit de cuviinþã sã avantajeze pe alte persoane ºi era liberã sã facã acest lucru; iar dacã în 1907 a fãcut un alt testament pe care l-a datat incomplet, ºi acest fapt se explicã, cãci prin el a voit sã lase ºi lui P.D. un legat de 2.000 lei, iar ulterior a revenit, cãci nu a datat complet acest testament pentru a menþine valabil pe acel anterior din 1906. În fine, din faptul cã E.B. a fost câtva timp bolnavã ºi cã a murit de hemoragie cerebralã, nu se poate deduce existenþa captaþiei; dar, din modul cum e alcãtuit acest testament reiese din contra cã el e expresiunea voinþei libere a d-nei E.B. ºi nicidecum rezultatul unor manopere viclene. Într-adevãr, prin acest testament, ea se îngrijeºte de rudele ei cu care se gãsea în buni termeni, cum e dr. C.B., d-na M.D. ºi de E.G. pe care o numeºte „fina mea”. De asemenea, se îngrijeºte de cei cu care venea mai des în contact ºi care îi fãceau servicii, cum e I.P., servitoarea ei, cãreia îi lasã 4.000 lei cu condiþia de a îngriji ºi îngropa pe M., o altã servitoare mai bãtrânã; se preocupã ºi de nenorociþi ºi de sãraci, cãci lasã 4.000 lei azilului de orbi „Vatra luminoasã”, ºi, 2.000 lei primãriei Focºani cu obligaþia ca venitul unei mii sã-l împartã la sãraci, ºi, în fine, mai lasã 1.500 lei pentru înmormântarea ei. Având deci în vedere cã din cele expuse pânã acum reiese cu suficienþã cã din împrejurãrile arãtate de reclamante nu se poate deduce deloc exercitarea asupra lui E.B. de manopere viclene de naturã a-i altera voinþa. Cã deci ºi al doilea motiv de anulare a testamentului, bazat pe captaþie ºi sugestie e neîntemeiat. În ce priveºte motivul cã E.B. când a fãcut testamentul din 1906 nu se gãsea în deplinãtatea facultãþilor sale mintale: Considerând cã e incontestabil cã acel care nu se aflã în plenitudinea facultãþilor sale intelectuale e incapabil de a dispune prin testament dupã cum e ºi incapabil de a contracta, acest fapt trebuie însã dovedit de acel care îl susþine. Având în vedere însã cã în speþã nu s-a dovedit cu nimic cã E.B. se afla în asemenea stare la data de 1 octombrie 1906, când a fãcut testamentul; din faptul cã dânsa ar fi murit din cauza unei hemoragii cerebrale ºi ar fi fost bolnavã ºi mai înainte nu se poate deduce cã în acel moment ea se afla în astfel de stare ºi cã nu-ºi putea da seama de ceea ce fãcea. Din contra, dupã cum s-a expus mai sus, din modul cum e alcãtuit testamentul reiese cã dânsa se gãsea în deplinãtatea facultãþilor sale intelectuale. Cã, deci, ºi acest motiv e nefondat. În ce priveºte al 4-lea motiv: cã testamentul din 1906 fiind aproape identic cu acel din 1907 e revocat de acesta: Considerând cã, dupã art. 920 C.civ., un testament se poate revoca prin un testament posterior; e lesne de înþeles cã pentru ca testamentul posterior sã revoce pe cel anterior, el trebuie sã fie valabil, sã aibã existenþa legalã. Având în vedere cã, în speþã, testamentul din 1907 e cu desãvârºire nul, cãci e incomplet datat, lipsindu-i din datã luna ºi ziua, ºi, fiind astfel, e inadmisibil sã se pretindã cã el a revocat pe cel anterior din 1906. Cã adicã e inadmisibil ca un act nul ºi inexistent sã revoce un act perfect valabil. Cã, prin urmare, acest motiv e cu totul lipsit de temei. 2 În ce priveºte al 5-lea ºi ultimul motiv, cã dr. C.B. prin testament nu e instituit legatar universal ci particular ºi întrucât E.B. nu a dispus de toatã averea cãci a fãcut legate în valoare de 30.000 lei, pe când averea rãmasã pe urma ei se ridicã la suma de 57.054 lei, deci restul s-ar cuveni reclamantelor ca moºtenitoare ab intestato. Având în vedere testamentul fãcut de E.B. cu data de 1 octombrie 1906; având în vedere cã în acest testament dânsa se exprimã astfel în ce priveºte pe dr. C.B.: „Casele mele ce le am în Focºani le las nepotului meu dr. C.B. pe care îl las legatar universal”. Practicã testamentarã 97 Considerând cã, dupã dispoziþia art. 888 C.civ., legatul universal este dispoziþia prin care testatorul lasã dupã moarte la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale. Considerând cã din acest text de lege rezultã cã caracteristica legatului universal este vocaþiunea legatarului la universalitatea bunurilor care va compune patrimoniul testatorului la moartea sa; cã, pentru a se recunoaºte unui legatar caracterul de universal nu se are în vedere ceea ce el de fapt va lua din averea testatorului, ci posibilitatea ce o are ca în caz eventual sã ia întreaga moºtenire. Iar aceasta se poate întâmpla fie cã vine în concurs cu erezii rezervatari care pot sã moarã înaintea testatorului sau sã renunþe la succesiune dacã îi supravieþuiesc, fie cã existând ºi legatari particulari - sau legatele lor devin caduce, sau ei renunþã la ele. Iar în aceste cazuri dreptul legatarului universal nemaiîntâlnind obstacole, el va lua întreaga succesiune. Considerând cã pentru aceasta legea nu cere termeni sacramentali, ci e suficient ca testatorul sã-ºi manifeste clar intenþia sa de a da legatarului vocaþie la întreaga succesiune; cã dacã dispoziþia testamentarã e clarã ºi neîndoielnicã, judecãtorul o va lua aºa cum e fãcutã, nemaifiind nevoie de interpretare. Dacã, din contra, dispoziþia prezintã necesitatea de interpretare, ea trebuie interpretatã dupã intenþia prezumatã a testatorului, iar nu dupã sensul literal al termenilor (art. 977 ºi 982 C.civ.). în fine, când e necesitate de a se interpreta voinþa testatorului, se admite cã judecãtorul poate recurge ºi la probe externe strãine testamentului, pentru a corobora prin aceste probe dovezile trase din însãºi substanþa testamentului; aceste împrejurãri strãine însã nu vor putea fi invocate pentru a se cãuta ºi afla voinþa testatorului decât în mod accesoriu, atunci când aceastã voinþã va rezulta mai întâi în mod principal din înºiºi termenii testamentului (D. Alexandresco, vol. IV, p. 490 urm. (ed.I), Dalloz vol. XVI, nr. 3495). Având în vedere cã în speþã, când E.B. zice: „Casele mele ce le am în Focºani le las nepotului meu dr. C.B., pe care îl las legatar universal”, aratã fãrã îndoialã cã intenþia ei a fost sã dea vocaþie acestuia la întreaga succesiune, sã-l facã sã profite ºi de averea prin care nu a dispus prin testament, precum ºi de legatele particulare - în cazul în care vreunul din legatari nu le-ar primi. Având în vedere cã s-a susþinut de reclamante cã dr. C.B. nu a fost instituit decât legatar particular, întrucât i s-a lãsat un lucru determinat: casele din Focºani, iar dacã testatoarea îl numeºte legatar universal, aceasta se explicã prin faptul cã ea nu ºi-a dat seama de sensul acestor cuvinte pe care impropriu le-a întrebuinþat. Având în vedere cã aceastã susþinere e neîntemeiatã, cãci atunci când un testament conþine în termeni expreºi, cum e în speþã, instituirea unui legatar universal, aceastã dispoziþie nu poate fi distrusã decât prin efectul altor dispoziþii care sã arate în mod evident o voinþã contrarã sau incompatibilã cu un legat universal (Dalloz XVI, nr. 3597). Astfel, dacã E.B. fi zis: „Las pe nepotul meu dr. C.B. legatar universal asupra caselor mele din Focºani”, se înþelege cã acesta nu ar fi decât un legatar particular, iar testatoarea impropriu a întrebuinþat expresia de legatar universal; în speþã nu e astfel, cãci dupã ce îi lasã casele, mai adaugã cã îl instituie ºi legatarul ei universal. Având în vedere, pe lângã acestea, cã este foarte posibil ca un testator sã lase unei persoane un lucru anume determinat ºi sã-l instituie în acelaºi timp ºi legatarul sãu universal, cum a fãcut în speþã E.B.; dr. C.B. ar fi devenit proprietarul caselor ºi fãrã ca testatoarea sã i le fi lãsat anume, din moment ce l-a instituit legatar universal. Dar dacã ea a fãcut acest lucru, faptul se explicã probabil prin aceea cã intenþia ei a fost ca aceste case sã rãmânã doctorului C.B., el sã se foloseascã de ele, iar sarcinile moºteniri ºi legatele particulare sã le achite acesta, din numerarul aflat în succesiune ºi sã nu vândã casele pentru acest scop. Având în vedere cã s-a mai susþinut cã atunci când E.B. a înþeles sã facã o instituire de legat universal s-a servit de termeni care nu lãsau nici o îndoialã asupra intenþiei ei; astfel, în testamentul din 1 iunie 1903 ºi 4 iunie 1904 aratã: „casele mele din Focºani le las d-nei L.C. pe care o las legatarã universalã, iar de nu va ajunge sau prisosi va fi în grija d-nei L.C.” ºi de aici reiese neîndoielnic cã a instituit pe d-na C. legatarã universalã. Având în vedere însã cã de aici nu se poate trage concluzia cã în testamentul din anul 1906 dânsa a întrebuinþat relativ la dr. C.B. în mod impropriu expresia de legatar universal ci, din contra, se poate susþine cu succes cã E.B. avea acum perfectã cunoºtinþã de ceea ce înseamnã un legatar universal ºi a crezut inutil sã mai explice ºi în testamentul din 1906 98 Mircea Dan BOCªAN efectele unui asemenea legat; de altfel, d-na C., astfel cum a fost instituitã prin testamentele anterioare, ar fi fost legatarã universalã chiar fãrã acel adaus fãcut de testatoare. Având în vedere cã dacã E.B. n-ar fi cunoscut sensul expresiei legatar universal ar fi putut sã numeascã ºi pe celelalte persoane din testament cu denumirea de legatari universali, ceea ce nu a fãcut. Or ºi de aici se poate trage concluzia cã dacã numai pe dr. C.B. îl numeºte legatar universal, voinþa ei a fost sã creeze acestuia o situaþie mai avantajoasã decât celorlalþi; ea nu a înþeles sã restrângã numai la un singur imobil dreptul d-rului C.B. ci, din contra, cã intenþia ei a fost de a recunoaºte acestuia vocaþia la universalitatea patrimoniului ce se va gãsi la moartea sa. Având în vedere cã din moment ce intenþia testatoarei de a institui pe dr. C.B. legatarul ei universal reiese vãdit din însuºi testamentul - dupã cum s-a expus mai sus, atunci pentru interpretarea testamentului, în mod accesoriu, se poate recurge ºi la probe externe strãine testamentului. Iar atunci nu reiese oare ºi din probe externe intenþia ei de a crea o astfel de situaþie d-rului C.B. ºi de a nu lãsa nimic reclamantelor rude de sânge, vere primare ale ei? Având în vedere cã din dezbateri reiese cã E.B. a avut o afecþiune deosebitã pentru ruda ei dr. C.B., pe care îl numeºte în testament „nepotul meu” ºi care singurul dintre toþi membri familiei venea mai des în contact cu dânsa: deci ºi acest fapt explicã ipoteza cã intenþia ei a fost sã avantajeze mai mult pe acesta decât pe ceilalþi legatari. Având în vedere, în fine, cã în acest mod a fost interpretat testamentul defunctei de acest tribunal, când prin jurnalul nr. 5904/1909 a trimis pe dr. C.B. în posesiunea întregii averi, recunoscându-i calitatea de legatar universal. Având în vedere cã din cuprinsul testamentului ºi din fapte anterioare strãine testamentului reiese cu certitudine cã E.B. a avut intenþia sã nu lase nimic reclamantelor; mai întâi din dezbateri reiese cã dânsa se gãsea cu ele în termeni rãi, cã era certatã cu amândouã ºi din aceastã cauzã nici nu s-a gândit sã le lase ceva. Dacã ar fi avut intenþia sã le gratifice cu ceva, le-ar fi prevãzut în testament, cum a prevãzut dintre rudele ei pe dr. C.B. ºi pe M.D., sora reclamantelor; dânsa nu a fãcut acest lucru nici în testamentul din 1906, nici în cele anterioare ºi nici în acel din 1907 în care a prevãzut pe rudele ei cu care se gãsea în buni termeni, precum ºi pe acei strãini de orice rudenie cu dânsa. Fiind astfel, se mai poate susþine oare cã intenþia lui E.B. a fost ca averea de care ea nu a dispus prin testament sã o lase reclamantelor ca moºtenitoare ab intestato? Incontestabil cã nu, iar a decide altfel ar fi sã se interpreteze testamentul în contra voinþei testatoarei, ceea ce e inadmisibil; din contrã, din cele expuse pânã aici reiese cã voinþa ei a fost sã instituie pe dr. C.B. legatar universal, cu dreptul deci ºi la restul averii de care ea nu a dispus prin testament. Având în vedere cã fiind astfel, acþiunea de faþã e cu totul neîntemeiatã ºi ca atare urmeazã a fi respinsã; pentru aceste motive, tribunalul respinge acþiunea, etc. NOTÃ: În privinþa condiþiilor de validitate ale testamentului olograf, nu avem nici o observaþie de fãcut1 , ca ºi în privinþa punctului relativ la captaþie ºi sugestie2 . S-a decis, în privinþa captaþiei, cã judecãtorii fondului sunt suverani apreciatori în interpretarea probelor ce se aduc înaintea lor, aºa cã ei pot respinge, fãrã a comite un exces de putere, proba cu martori spre a dovedi captaþia ca motiv de anulare a unui testament, când ei ºi-au format convingerea din alte elemente supuse aprecierii lor cã n-au existat în speþã manopere dolosive3 . Aceastã din urmã decizie mai pune încã în principiu, cu privire la interpretarea unui testament, care formeazã punctul al 6-lea din sentinþa tribunalului Putna, cã aceastã interpretare este de atributul exclusiv al instanþelor de fond ºi, ca atare, scapã de sub controlul Curþii de casaþie4 . 1 Vezi în aceastã privinþã A l e x, IV.2, p. 413 urm. Vezi în privinþa captaþiei tomul sus citat, p. 21 urm. ºi autoritãþile citate acolo, adde, Trib. Ilfov ºi Suceava, în Cur.Jud. 63/1901 ºi Dr. 35/1910. 3 Cas.I, dec. 845/1906, Bul. 1906, p. 1959 ºi în Dr. 10/1907. 4 Vezi, în privinþa ragulilor de interpretare a unui testament, tom.IV suscitat, p. 490 urm. 2 Practicã testamentarã 99 S-a decis însã, în aceastã din urmã privinþã, cã dacã judecãtorii fondului sunt în drept a interpreta clauzele îndoielnice sau obscure ale unui testament, spre a determina sensul lor, acest drept înceteazã de a mai fi suveran atunci când, deºi din termenii testamentului rezultã în od clar care a fost voinþa testatorului ºi nu este loc la interpretare, totuºi judecãtorii fondului, sub cuvânt de interpretare, denatureazã ºi nesocotesc clauzele clare ºi neîndoielnice ale unui testament, înlocuindu-le cu altele, care contrazic voinþa expresã a testatorului 1 . Venim acum la punctul din sentinþa tribunalului Putna, privitor la legatul universal. Legatul universal este dispoziþia testamentarã prin care testatorul lasã eventual la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor ce le avea la moartea sa. Cuvântul eventual trebuie adãugat la textul legii, fiindcã ceea ce se are în vedere pentru a se ºti dacã legatul este sau nu universal, nu este rezultatul ce va produce acel legat, ci vocaþia legatarului. Ceea ce caracterizeazã deci legatul universal este vocaþia legatarului la universalitatea bunurilor ce vor compune patrimoniul testatorului la moartea sa2 . Nu este chiar nevoie de a se întrebuinþa cuvintele „legatar universal”, pentru cã, dupã cum foarte bine observã Curtea de casaþie din Franþa 3 , rânduirea unui legatar nu mai e azi supusã unor termeni sacramentali, sau unei formule determinate, precum era altãdatã la romani înainte de Iustinian, ci este suficient ca testatorul sã fi manifestat în mod clar ºi neîndoielnic intenþia sa de a transmite exclusiv persoanei gratificate universalitatea bunurilor ce el le va lãsa la moartea sa4 . De câte ori deci termenii testamentului vor lãsa o îndoialã oarecare asupra voinþei testatorului, de atâtea ori va interveni aprecierea judecãtorului, care va determina dacã persoana instituitã are sau nu vocaþie la universalitatea bunurilor defunctului. În cazul când legatarul, cel puþin eventual, are aceastã vocaþie, el va fi un legatar universal, iar în caz contrar, un legatar cu totul universal sau cu totul particular ori singular. Acestea am avut de spus asupra frumoasei sentinþe a tribunalului Putna, mai sus reprodusã. Dimitrie ALEXANDRESCO (sentinþã ºi adnotare publicate în Cur.Jud. 1911.698) OBSERVAÞII: 1 Art. 186 C.pr.civ. prevedea în anul 1911 : „Lista coprinzãtoare de numele, prenumele, profesiunea ºi locuinþa martorilor ce fiecare parte va voi a se asculta, se va depune la grefã cu trei zile cel puþin înaintea zilei însemnate pentru cercetarea cu martori. Fiecare parte va putea sã se opunã la ascultarea unui martor, care nu e înscris în acea listã, sau nu e arãtat lãmurit”. 2 Într-o cauzã, Casaþia a arãtat: „Vãzând cã art. 920 C.civ. dispune cã un testament nu poate fi revocat decât sau printr-un act legalizat de tribunalul competent (act autentificat de cãtre notarul public astãzi, cf. L. 36/1995 – n.ns.) sau printr-un testament posterior; Având în vedere cã numai un testament posterior fãcut cu toate solemnitãþile prescrise de lege are puterea de a revoca un testament anterior, cãci un testament posterior neformal este a se considera ca inexistent, atât în ce priveºte noile dispoziþii ce cuprinde, cât ºi în ceea ce priveºte clauza de revocare; 1 Cas.I, dec. 122/1910, Bul. 1910, p. 351 ºi Dr. 51/1910. Cpr. cu C.Ap.Bucureºti ºi Cas., Dr. 34/1889 ºi Dr. 77/1891; Cas.I, dec. 74/1892, Dr. 25/1892, p. 199 urm. ºi Bul. 1892, p. 183 urm. Aceastã din urmã decizie, pronunþatã în celebra afacere Oteteliºanu-Kalinderu, este tradusã într-o notã a profesorului Ch. Beudant, în DP 1893.2.4. Mai vezi ºi C.Ap. Galaþi, Dr. 47/1895; Trib.Ilfov, Cur.Jud. 4/1899 ºi Dr. 6 din acelaºi an. Cpr. Cass.fr., în S. 1900.1.264, etc. 3 D.P. 1852.1.136. 4 Cpr. C.Ap.Bucureºti, Dr. 75/1889, p. 604. 2 100 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã maxima utile per inutile non vitiatur nu se aplicã decât când diferite clauze ale aceluiaºi act se pot deosebi în mod logic unele de altele; cã clauza revocatorie cuprinsã într-un testament posterior, departe de a fi expresia unei voinþe independentã de noile dispoziþii testamentare, nu este – în cele mai multe cazuri – decât o clauzã de stil pe care testatorul a inserat-o, aºa zicând, mecaniceºte, fãrã sã aibã câtuºi de puþin în vedere a separa soarta clauzei de soarta noilor dispoziþii testamentare; Având în vedere cã art. 920, oferind testatorului alegerea între cele douã moduri de revocare prin act legalizat sau prin testament posterior, n-a înþeles ca un testament – nul ca testament – sã poatã fi valabil ca act legalizat, ci a înþeles cã testatorul e dator sã observe formele acelui din cele douã diferite moduri de revocare, pe care îl va alege1 , cãci clauza de revocare fiind adesea o clauzã banalã, cum s-a arãtat mai sus legiuitorul nu se putea gândi a confunda acele douã moduri de revocare, ºi a da astfel, fãrã nici o raþiune, o însemnãtate superioarã unei simple clauze de stil […]”2 (V. ºi speþa nr. 38). 17 Succesiunea Soltana Costandache TESTAMENT – Legat – Încetare a motivelor care l-au determinat – Caducitate Admisibilitate C.Ap. Iaºi I, dec.civ. din 30 aprilie 1916 Un testament nu poate fi valabil chiar dacã n-a fost revocat în mod expres, dar când au dispãrut împrejurãrile care au determinat acel testament. Aºadar, un legat poate fi considerat caduc atunci când au încetat motivele care l-au determinat. Având în vedere apelul lui Gheorghe Costandache în contra sentinþei Tribunalului Iaºi, secþia a II-a No. 391, din 12 noiembrie 1915, prin care este obligat sã lase lui Ion Hurjã averea de succesiune rãmasã de la Soltana Costandache, prevãzutã în testamentul autentificat de Tribunalul Iaºi s. III sub No. 2591 din 1897. Având în vedere cã Soltana Hurjã, prin testamentul autentic din aceiaºi zi, face o dispoziþie testamentarã identicã în favoarea soþiei sale, dispoziþie pe care mai târziu o revocã; cã Ion Hurjã intentând acþiune de divorþ în contra soþiei sale, Tribunalul Iaºi secþia I prin sentinþa No. 17 din 16 februarie 1911 pronunþã desfacerea cãsãtoriei; cã, dupã desfacerea cãsãtoriei, intervine între Ion Hurjã ºi fosta sa soþie Soltana Costandache, un act de împãrþealã prin care împart averea dobânditã în timpul cãsãtoriei. Având în vedere cã primul motiv invocat de apelant este cã legatul cuprins în testamentul defunctei Soltana Costandache este caduc prin încetarea motivelor care l-au determinat. Având în vedere cã, un testament nu poate fi valabil chiar dacã n-a fost revocat în mod expres, atunci când împrejurãrile care au determinat acel testament ºi de care este imposibil a-l separa, fãrã care n-ar avea, prin urmare, nici o raþiune de a fi, au încetat cu totul; cã atunci este evident, cã testatorul n-a putut sã persiste într-o voinþã care nu mai are nici o explicaþie; cã, trebuie cu necesitate de a se atribui uitãrii, neglijenþei sau ignoranþei, nerevocarea sau conservarea testamentului. 1 “Considerând cã simpla petiþie adrestã tribunalului ºi invocatã de recurent nu poate constitui acel act legalizat, prevãzut de menþionatul articol, în a cãrui putere numai se face revocarea testamentului, cu atât mai mult cã Curtea de fond constatã în fapt cã acea pretinsã petiþie a fost respinsã de tribunal ºi respingerea a fost comunicatã testatorului N. Ion fãrã ca acesta sã fi adresat vreo altã cerere în forma prescrisã de lege pânã la încetarea din viaþã” (Cas. I, dec. 360/1876, Bul 1876.477). 2 Cas. I, dec. 54/ 11 februarie 1881, Bul. 1881.87. Practicã testamentarã 101 Având în vedere cã, motivul determinant al testamentului a fost afecþiunea pe care o avea Soltana Costandache cãtre soþul sãu; motivul care evident nu mai putea sã subziste în urma desfacerii cãsãtoriei; cã actul de împãrþealã – fãcut în mod autentic – permite a se induce cu precizie cã Soltana Costandache nu putea sã atribuie nici o valoare testamentului; cã acel act implicã chiar revocarea legatului instituit în favoarea soþului sãu. Având în vedere cã, prin încetarea motivului care a determinat-o pe Soltana Costandache de a institui legatar pe soþul sãu, legatul a devenit caduc. Cã, aºa fiind, acþiunea introdusã de Ion Hurjã, la prima instanþã pe baza zisului testament, este neîntemeiatã etc. Pentru aceste motive, redactate de dl. consilier D. Volanschi, admite apelul etc. (ss) C. N. Buzdugan, D. Volanschi, Vesp. Erbiceanu, Eug. Bonachi. OPINIE SEPARATà Subsemnatul sunt de pãrere a se respinge apelul lui Gh. Costandache pentru motiv cã Soltana Costandache n-a revocat testamentul prin vreun act direct sau alt testament; cã cazurile de caducitate sunt anume prevãzute de lege (art. 924 ºi urm. C.civ.) ºi din împrejurarea cã o cãsãtorie dintre douã persoane se desface prin divorþ, nu urmeazã cã testamentul ce una din ele fãcuse în favoarea celeilalte sã devinã caduc, deoarece motivul ce determinã o donaþie sau un legat, este liberalitatea, ºi acest motiv poate sã persiste ºi dupã desfacerea cãsãtoriei; cã, dacã intenþia testatoarei ar fi fost ca soþul sã poatã moºteni numai în caz când cãsãtoria ar înceta prin moarte, nimic nu o împiedicã sã o spunã. Vãzând cã aceastã intenþie nu se poate presupune c-ar fi avut-o la facerea testamentului, din actele ce au urmat posterior desfacerii cãsãtoriei. O cãsãtorie se poate desface ºi foºtii soþi sã rãmânã în buni termeni cã soþul prin conduita cãruia s-a provocat divorþul sã aibã remuºcãri ºi cã sentimentele de afecþiune din timpul cãsãtoriei sã nu fie stinse cu desãvârºire, ºi testatoarea sã rãmânã hotãrâtã a menþine dispoziþia ce a fãcut în favoarea soþului pãrãsit; cã, dupã desfacerea cãsãtoriei, foºtii soþi îºi împart avutul comun printr-o bunã înþelegere, fãrã cea mai micã urmã de resentiment ºi, acestei împrejurãri nu i se atribuie urmãri ce n-au fost în intenþia pãrþilor de a le avea. Cã, de la desfacerea cãsãtoriei a trecut mai mult timp; cã testatoarea avea rude de aproape cu care se pretinde însã cã nu era în buni termeni; cã, în tot acel interval, cu nimic nu s-a dovedit cã dânsa ºi-ar fi manifestat sub vreo formã oarecare regretul în privinþa testamentului ce fãcuse în favoarea fostului sãu soþ ºi nici dorinþa de a testa în favoarea altcuiva, deºi se spune cã s-ar fi fãcut demersuri în acest sens pe lângã ea. (ss) D. Grigorovici NOTÃ: Vezi în sensul majoritãþii curþii, Laurent, XIV, 292 ºi autorii citaþi în suplimentul lui Laurent, IV, p. 296, 297 – Contra: T. Huc, VI, 391. Vezi D. Alexandresco, tom. IV, partea a II-a, p. 438 ºi 474 (ed. a 2-a). (decizie ºi notã publicate în „Justiþia” (Iaºi) 9/1916.275) OBSERVAÞIE: În acelaºi sens, v. Cas. I, dec. 64/ 20 ianuarie 1930, Jur.Gen. 1931.1006.825. Comparaþi cu speþele nr. 22 (motivul II pct. 3) din concluziile scrise ale reclamantului) ºi nr. 41 cu Observaþia aferentã. 102 Mircea Dan BOCªAN 18 Succesiunea Maria Grãdiºteanu LEGAT DE UZUFRUCT – Legat cu titlu particular – Uzufructuar universal – Uzufructuar cu titlu universal – Uzufructuar cu titlu particular – Contribuþia la plata datoriilor testatorului Trib. Ilfov I, sent.civ. 697/ 24 septembrie 1920 1. Legatul unui uzufruct, fie chiar ºi asupra unei universalitãþi de bunuri sau a unei fracþiuni dintr-o universalitate de bunuri, este un legat cu titlu particular, fiindcã beneficiarul unui asemenea legat, având numai folosinþa bunurilor legate, prin aceasta n-are vocaþie la universalitatea, în plinã proprietate, a bunurilor testatorului, nici la o cotã parte din aceastã universalitate, ca sã fie un legatar universal sau cu titlu universal. ªi, nefiind nici una nici alta, conform art. 888 ºi 894 C.civ. este un legatar particular. 2. Legatarii cu titlu particular, conform art. 909 ºi 775 C.civ., nici nu plãtesc datoriile unei succesiuni, nici nu contribuie la plata lor. 3. Legatarii de uzufruct, deºi legatari particulari, totuºi, dintr-un spirit de echitate al legiuitorului, sunt obligaþi sã contribuie la plata datoriilor succesiunii. ªi, pentru a se ºti care anume ºi în ce proporþie, legiuitorul prin art. 551 ºi 552 C.civ., le-a aplicat ºi lor clasificarea tripartitã de la legate, împãrþindu-i în: uzufructuari universali, uzufructuari cu titlu universal ºi uzufructuari cu titlu particular, prevãzând apoi cã uzufructuarii universali ºi cei cu titlu universal, întrucât se bucurã de veniturile totalitãþii patrimoniului sau a unei fracþiuni din totalitate, sunt obligaþi sã plãteascã dobânzile datoriilor succesiunii ºi nudul proprietar capitalul; iar uzufructuarii cu titlu particular, care n-au folosinþa decât asupra unui bun determinat din succesiune, nu plãtesc nimic, nudul proprietar trebuind sã plãteascã tot. 4. Uzufructuarul universal ºi cel cu titlu universal, care a plãtit ºi capitalul ºi dobânzile datoriilor defunctului, este în drept, conform art. 552 C.civ., sã cearã de la nudul proprietar restituirea capitalului plãtit; dar numai la sfârºitul uzufructului ºi fãrã nici o dobândã. 5. Deºi anuitãþile unei datorii ipotecare, plãtibilã în termene lungi ºi prin amortizare, cum de pildã sunt împrumuturile de la Creditele funciare, sunt o sarcinã care apasã numai asupra veniturilor fondului, ºi nu ºi asupra fondului, ºi ar urma ca în caz de constituire de uzufruct al unui asemenea fond ipotecat, sã fie plãtite numai de uzufructuar care încaseazã toate veniturile, ºi nu ºi de nudul proprietar, care, tot timpul duratei uzufructului nu încaseazã nimic, totuºi, în lipsa unei dispoziþii de lege care sã consacre cã aceste anuitãþi sunt o sarcinã realã care apasã numai asupra veniturilor, nu se poate zice, fãrã sã se calce dispoziþiile contrare ale art. 551 ºi 559 C.civ., cã uzufructuarul particular al unui asemenea fond, e obligat sã suporte singur, tot timpul uzufructului sãu, plata acestor anuitãþi, capital ºi procente, pentru motivul cã el e acela care încaseazã toate veniturile. TRIBUNALUL, Asupra acþiunii civile intentate de Petre Grãdiºteanu, cu petiþia înreg. la No. 16920 în contra minorei Elenuþa C. Negrea reprezentatã prin Corneliu Negrea, administratorul sãu legal, ºi Societãþii creditului funciar român din Bucureºti, prin reprezentantul sãu legal. Având în vedere actele din dosarul pricinii, susþinerile pãrþilor ºi concluziile lor scrise. Având în vedere cã din toate acestea în fapt se constatã urmãtoarele. În iunie 1910, încetând din viaþã Maria P. Grãdiºteanu, la deschiderea succesiunii ei, se gãseºte un testament olograf, prin care ea dispunea cã, dupã moartea sa, averea ei mobilã, ºi moºia Balaciu de jos, din jud. Ialomiþa sã treacã în stãpânirea soþului sãu Petre Grãdiºteanu profitând acesta de ea cât va fi în viaþã iar dupã încetarea lui din viaþã, jumãtate din aceastã avere împreunã cu casele de pe moºie, dependinþele acestor case, magaziile, parcul ºi pãdurea de sãlcii din faþa caselor sã rãmânã nepoatei sale Lulu Bratu, iar cealaltã jumãtate minorei Elenuþa C. Negrea, pârâta de astãzi. Practicã testamentarã 103 Elena Al. Durma ºi Alexandrina Piteºteanu, moºtenitoarele de sânge ale Mariei Grãdiºteanu, crezând cã sus-zisul testament este nul pentru motivul cã ar cuprinde o substituþie fideicomisarã deoarece aceeaºi avere ce se lãsase de cãtre defunctã nepoatelor sale Lulu Bratu ºi Elenuþa Negra tot acea avere se lãsase în prim rând ºi lui Petre Grãdiºteanu cu obligaþie pentru el – ca erede instituit – de a o transmite la moartea sa nepoatelor substituite, plecând zic de la aceastã credinþã, au fãcut înaintea Trib. Ilfov s. III c. c. proces de anulare a testamentului împotriva moºtenitorilor testamentari: Petre Grãdiºteanu, Lulu Bratu ºi Elenuþa Negrea. Trib. Ilfov s. III c. c., ºi apoi Curtea de Apel din Bucureºti s. IV, prin sentinþa ºi decizia No. 758/ 1910 ºi No. 1103/1911 confirmatã de Înalta Curte de Casaþie cu decizia No. 445/1911, au gãsit acþiunea aceasta neîntemeiatã, deoarece interpretând textul testamentului ºi intenþia testatoarei, ºi punându-le alãturi de condiþiile cerute de art. 803 C.civ. pentru substituþiile fideicomisare prohibite de lege, au ajuns la concluzia cã ceea ce s-a lãsat lui Petre Grãdiºteanu de cãtre defuncta lui soþie, e un legat de uzufruct, iar ceea ce s-a lãsat nepoatelor sale e un legat de nudã proprietate, ºi cum prin art. 805 C.civ. sunt permise dispoziþiile testamentare prin care se lasã uzufructul unei persoane ºi nuda proprietate altei persoane, au respins ca nefondatã cererea de anulare a testamentului. Stabilit fiind cã Petre Grãdiºteanu este uzufructuarul averii lãsatã de decedata lui soþie, iar nepoatele acesteia nude proprietare, în aceastã calitate Petre Grãdiºteanu a stãpânit toatã averea rãmasã pe urma defunctei sale soþii, de la încetarea sa din viaþã ºi pânã astãzi, încasând toate veniturile. ªi pentru a se stabili ce anume avere a rãmas de la sus-zisa defunctã ºi a se îndeplini totodatã ºi cerinþele art. 540 C.civ. inventariindu-se aceastã avere de cãtre judecãtorul de ocol Ciochina, pentru averea din comuna Balaciu, ºi de cãtre magistratul stagiar al Trib. Ilfov s. II c. c. pentru averea din Bucureºti – din inventarele încheiate de aceºti doi judecãtori, se constatã cã în comuna Balaciu a rãmas numai avere imobilã, compusã din moºia Balaciu, douã rânduri de case ºi o magazie, iar în Bucureºti, pe str. Dionisie No. 38, dupã declaraþia lui P. Grãdiºteanu, a rãmas numai avere mobilã, compusã din câteva obiecte de toaletã, pe care Petre Grãdiºteanu a spus cã le-a dat de pomanã. Din aceastã avere moºia Balaciu era ipotecatã de cãtre defunctã la Creditul funciar român din Bucureºti, pentru suma de 169.000 lei. Fãcându-se situaþia acestei datorii la 1 iulie 1910, data deschiderii succesiunii, s-a constatat dupã cum rezultã din certificatul liberat pentru aceasta de cãtre Credit, cã defuncta achitase Creditului, dn aceastã datorie suma de 2.574,61 lei, ºi cã la moartea ei mai avea de platã suma de 139.425,39 lei capital ºi suma de 918,51 lei rate întârziate pe 1909 ºi 1910. Petre Grãdiºteanu, ca unul ce se folosea de veniturile acestei moºii, spre a evita desigur o urmãrire silitã a acestor venituri din partea Creditului a plãtit Creditului atât ratele aflate întârziate la moartea soþiei sale, cât ºi ratele urmãtoare, ºi a continuat sã se comporte astfel pânã la 1 ianuarie 1920, achitând Creditului dupã cum se constatã din certificatul aflat la dosar, suma de 55.970,58 lei, rate curente ceea ce dimpreunã cu ratele întârziate, plãtite de dânsul, face în total suma de 64.989,04 lei. La 1 ianuarie 1920, Petre Grãdiºteanu, pe deoparte înceteazã orice platã la Credit, iar pe de alta socotind cã nu el ca uzufructuar trebuie sã plãteascã datoriile ipotecare ale moºiei, ci legatarele cãrora li s-a lãsat nuda proprietate, a pornit acþiunea de faþã în contra uneia din cele douã legatare minora Elenuþa C. Negrea cerându-i sã-i restituie, ca nudã proprietarã pe jumãtate din moºie, jumãtate din suma de mai sus cu dobânzi legale, pentru suma de 9018,51 lei, rate întârziate de la 1 ianuarie 1910 data achitãrii lor de cãtre dânsul; iar pentru suma de 55.970,53 lei, rate curente, de la data scadenþei fiecãrei rate. În afarã de asta mai pretinde de la sus-zisa minorã, ca sã-i restituie tot ca nudã proprietarã pe jumãtate din moºie ºi jumãtate din suma de 11.389,17 lei, încasatã de Credit de la Casa împroprietãrii în contul ratelor întârziate, ºi care nu e altceva decât arenda exigibilã la 1 noiembrie 1919, vãrsatã de Casa împroprietãririi pentru terenul expropriat, arendã ce i se cuvine lui ca uzufructuar; ºi, în 104 Mircea Dan BOCªAN plus, ca pe viitor sã fie obligatã minora sã plãteascã ea Creditului funciar, ratele întârziate ºi cele ce vor mai deveni exigibile, rezervându-ºi dreptul la daune, în caz când minora nu-ºi va îndeplini aceastã obligaþie. Prin acþiune mai chemase în judecatã cu el ºi Creditul funciar român cerând ca sã fie obligat acesta sã ridice poprirea de pe suma de 11.389,17 lei, depusã de Casa împroprietãrii ca arendã pentru terenul expropriat, spunând cã preþul porþiunii expropriate îi acoperã cu mult creanþa, dar reclamantul, în ºedinþa de la 28 aprilie 1920, ºi azi prin ultimele concluzii, ºi-a modificat acþiunea renunþând la acest capãt de cerere. Având în vedere cã reclamantul, restrângându-ºi astfel acþiunea numai împotriva minorei Elenuþa Negrea astãzi în susþinerea acþiunii sale a invocat urmãtoarele: Legatul unui uzufruct, fie chiar ºi asupra unei universalitãþi de bunuri, sau a unei fracþiuni dintr-o universalitate de bunuri este un legat particular fiindcã beneficiarul unui asemenea legat, având numai folosinþa bunurilor legate ºi nu ºi nuda lor proprietate, prin aceasta n-are vocaþie la universalitatea, în plinã proprietate, a bunurilor testatorului nici la o cotã parte din aceastã universalitate, ca sã fie un legatar universal sau cu titlu universal; ºi atunci, nefiind nici legatar universal, nici legatar cu titlu universal, conform art. 888 ºi 894 C.civ. este legatar particular, fiindcã dupã dispoziþiile acestor douã texte, legatar particular este acela care nu e nici universal, nici cu titlu universal. ªi, întrucât – spune reclamantul – legatul lãsat lui de cãtre defuncta sa soþie s-a stabilit judecãtoreºte ºi contradictoriu cu pârâta de astãzi, cã e un legat de uzufruct, urmeazã cã el, ca beneficiar al acestui legat e un legatar particular. Fiind un legatar particular, dupã dispoziþiile art. 775 ºi 909 C.civ., el nu e obligat nici sã plãteascã datoriile succesiunii, nici sã contribuie la plata lor. ªi întrucât el, spre a nu fi urmãrit de Creditul funciar, care avea o creanþã ipotecarã asupra bunului lãsat lui în uzufruct ºi spre a se putea folosi netulburat de veniturile acestui bun, a plãtit o parte din aceastã creanþã, este în drept astãzi sã cearã de la pârâtã – obligatã ca proprietarã a bunului ipotecat sã plãteascã aceastã datorie – ca sã-i restituie ceea ce el a plãtit fãrã sã datoreze ºi de care pârâta a profitat. În ce priveºte obligaþia impusã de art. 552 C.civ. uzufructuarului universal ºi cu titlu universal de a contribui împreunã cu proprietarul la plata dobânzilor datoriilor defunctului, reclamantul susþine cã aceastã obligaþie se referã numai la dobânzile datoriilor ce greveazã bunurile uzufructului sãu ºi nu la dobânzile datoriilor succesiunii întregi, fiindcã aceastã obligaþie îºi are sorgintea într-o idee de echitate, spre deosebire de ceea ce e la legate, unde e consecinþa ideii de continuitate a persoanei defunctului în persoana legatarilor universali ºi cu titlu universal. Or, lui i s-a lãsat prin testament, uzufructul întregii averi mobile ceea ce în drept conform art. 894 C.civ. constituie un legat de uzufruct cu titlu universal, ºi uzufructul moºiei Balaciu, ceea ce în drept conform art. 888 ºi 894 C.civ. se cheamã legat de uzufruct cu titlu particular. ªi atunci, ca uzufructuar cu titlu universal al averii mobile, conform art. 552 C.civ. va fi þinut sã plãteascã dobânzile datoriilor ce greveazã aceastã avere, iar ca uzufructuar cu titlu particular al moºiei Balaciu, conform art. 551 C.civ. nu e obligat sã plãteascã nimic din datoriile acestei moºii. ªi cum averea mobilã lãsatã lui de cãtre defuncta sa soþie – în ipotezã spune reclamantul, cã i s-ar fi lãsat o asemenea avere – nu a rãmas grevatã de nici o datorie, urmeazã cã el nu e dator sã plãteascã nici o datorie de a defunctei sale soþii – datoria moºiei Balaciu, asupra cãrei el are un uzufruct particular, nefiind dator sã o plãteascã întrucât potrivit art. 551 C.civ., uzufructuarii cu titlu particular nu sunt obligaþi sã plãteascã datoriile fondului supus uzufructului lor. Dânsul însã de fapt a plãtit Creditului funciar o parte din datoria ipotecarã ce greveazã moºia Balaciu, ºi cum, conform art. 551 C.civ. nu era obligat sã facã aceasta, astãzi cere ca pârâta proprietarã a acestei moºii, sã-i restituie ceea ce a plãtit art. 551 C.civ. prevãzând categoric cã uzufructuarul cu titlu particular, de va fi silit sã plãteascã datoria ipotecarã ce greveazã fondul supus uzufructului sãu, are acþiune de restituire a sumelor plãtite în contra proprietarului. ªi cum cã a fost Practicã testamentarã 105 silit sã plãteascã aceastã datorie, asta, spune reclamantul, se dovedeºte cu chitanþele de platã ºi cu interogatorul creditului, din care se vede cã plata s-a fãcut silit ºi pentru erezii defunctei Maria Grãdiºteanu. Aceastã argumentare, spune reclamantul, o face pentru cazul când s-ar zice cã pe urma defunctei sale soþii a rãmas avere mobilã. Cum însã, din inventarul ºi procesul verbal de inventariere, dresate de judecãtorul de ocol Ciochina: din procesul verbal al magistratului stagiar de pe lângã Trib. Ilfov s. II c.c. ºi din cererea pârâtei de a fi trimisã în posesia averii rãmasã pe urma defunctei Maria Grãdiºteanu, în care ea însãºi afirmã cã n-a rãmas avere mobilã de la sus-zisa defunctã, – cum din toate aceste acte, spune reclamantul, se vede cã de la Maria Grãdiºteanu n-a rãmas avere mobilã, urmeazã cã el nu poate fi considerat ca uzufructuar cu titlu universal al acestei averi, care de fapt nici n-a existat, ºi atunci, rãmâne numai uzufructuar cu titlu particular al moºiei Balaciu, ºi în aceastã calitate, spune cã nu e þinut sã plãteascã datoriile sau dobânzile datoriilor ce greveazã aceastã moºie, ºi cum el le-a achitat, trebuie astãzi sã-i fie restituite. În consecinþã, reclamantul a cerut admiterea acþiunii sale, aºa cum a fost modificatã în ºedinþa de la 28 aprilie 1920, ºi cum a dezvoltat-o astãzi prin ultimele sale concluzii, cu cheltuieli de judecatã. Având în vedere cã pârâta, minora Elenuþa Negrea, prin reprezentantul sãu legal, a susþinut cã acþiunea reclamantului este nefondatã, fiindcã legatul lãsat acestuia de cãtre defuncta lui soþie, este un legat de uzufruct universal, întrucât atunci când ea a spus în testament cã-i lasã toatã averea mobilã ºi moºia Balaciu, spre a profita de dânsa cât va fi în viaþã, prin aceasta a înþeles sã-l instituie pe soþul sãu, uzufructuar universal asupra întregii sale averi, deoarece ea, în afarã de averea legatã, nu mai avea nici o altã avere; cã, chiar ºi reclamantul a înþeles sã se comporta ca uzufructuar universal, odatã ce timp de zece ani de zile, de la moartea soþiei sale ºi pânã astãzi, a plãtit Creditului funciar ratele datoriei ce greveazã moºia lãsatã lui în uzufruct, ceea ce constituie din partea lui o achiesare tacitã, ºi odatã ce a luat ºi a dispus ca ºi un legatar universal, de toatã averea mobilã, ce o persoanã de poziþia socialã a fostei sale soþii, trebuie sã fi avut; cã reclamantul, fiind dar un uzufructuar universal, el este obligat sã plãteascã toate datoriile succesiunii, întrucât uzufructuarii universali sunt identificaþi în drept cu legatarii universali, ºi deci, conform art. 775 ºi 893 c. civ, supuºi ca ºi aceºtia, la plata tuturor datoriilor succesiunii; cã aºa fiind, – zice pârâta – dacã reclamantul a plãtit Creditului funciar o parte din datoria ipotecarã de care e grevatã moºia Balaciu, supusã uzufructului sãu, a plãtit ceea ce era dator sã plãteascã, ºi nu-i poate cere ei sã-i restituie. Cã – susþine pârâta – chiar dacã prin absurd, reclamantul ar fi considerat ca uzufructuar singular, el tot n-are acþiune în contra ei, pentru restituirea sumelor plãtite, întâi fiindcã dupã art. 551 C.civ. el trebuie sã dovedeascã cã a plãtit silit, ceea ce, spune pârâta n-a dovedit; ºi apoi, fiindcã dupã art. 993 ºi 1092 C.civ. el trebuie sã dovedeascã cã a plãtit din eroare, ceea ce iarãºi spune pârâta, nici dânsul nu susþine. Cã – mai adaugã pârâta – mai sunt ºi alte douã consideraþii, pentru care acþiunea reclamantului este nefondat: întâi, fiindcã testatoarea n-a obligat-o expres prin testament, ca sã predea reclamantului lucrul legat fãrã ipoteca existentã în momentul facerii testamentului, ºi atunci ea, conform art. 905 C.civ., spune cã nu e þinutã a-i libera lucrul legat de aceastã sarcinã; ºi apoi, fiindcã dupã legea Creditului funciar ºi dupã principiile elementare ale împrumuturilor cu termene lungi, plãtibile în anuitãþi, veniturile moºiei legate, în timpul vieþii testatoarei, erau afectate la plata anuitãþilor, ºi dacã veniturile aveau aceastã destinaþie pe când trãia testatoarea, aceeaºi destinaþie trebuie sã o aibã ºi astãzi, dupã moartea ei, când ea le-a legat soþului sãu, fiindcã, în lipsa unei dispoziþii contrare, incontestabil cã intenþia ei a fost sã le lege cu aceastã sarcinã, mai ales cã ºtia cã nepoata sa Elenuþa Negrea era sãracã ºi cã n-ar fi avut de unde sã-i plãteascã datoriile, decât doar vânzând moºia, ceea ce desigur n-a fost în intenþia ei. Cã aºa fiind – spune pârâta – oricum s-ar pune chestiunea, acþiunea reclamantului este nefondatã, ºi în consecinþã ea a cerut respingerea ei cu cheltuieli de judecatã. 106 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã acestea fiind susþinerile pãrþilor, dacã luãm ca lucru stabilit judecãtoreºte – nefiind contestat nici de cãtre pãrþi – cã legatul lãsat de Maria Grãdiºteanu soþului sãu, este un legat de uzufruct, atunci chestiunea de drept, care trebuie lãmuritã în prealabil, este aceea dacã un legat de uzufruct, fie chiar ºi asupra unei universalitãþi de bunuri sau asupra unei câtimi dintr-o universalitate de bunuri, este un legat universal, cu titlu universal, sau întotdeauna e un legat particular. Având în vedere cã dupã art. 888 ºi 894 C.civ., legat universal e acela care poartã asupra universalitãþii bunurilor succesiunii; legat cu titlu universal e acela care are de obiect o fracþie dintr-o succesiune, sau toate imobilele, sau toate mobilele, sau o fracþiune din imobile, sau o fracþiune din mobile; iar legat particular e orice alt legat, care nu e nici universal, nici cu titlu universal. Cã, aºa fiind, urmeazã cã legatar universal sau cu titlu universal nu e decât acela care are vocaþie la universalitatea în proprietate, a bunurilor testatorului, sau la o fracþiune dintr-o astfel de universalitate ºi atunci, legatarul unui uzufruct, fie chiar ºi asupra tuturor bunurilor unei succesiuni, sau asupra unei fracþiuni din aceste bunuri, întotdeauna e un legatar particular, fiindcã el are numai folosinþa acestor bunuri, deci un obiect particular ºi determinat, ºi niciodatã ºi nuda lor proprietate. Având în vedere cã legatarii de uzufruct fiind întotdeauna legatari particulari, ar urma ca ei sã nu fie þinuþi niciodatã sã plãteascã datoriile succesiunii, fiindcã, dupã art. 909 ºi 775 C.civ., legatarii cu titlu particular, nici nu plãtesc datoriile unei succesiuni, nici nu contribuie la plata lor. Considerând însã cã legiuitorul a gãsit cã ar fi nedrept ca uzufructuarul, pe tot timpul duratei uzufructului, sã încaseze toate veniturile ºi sã nu plãteascã nimic din datorii, iar nudul proprietar, care nu încaseazã nimic, sã plãteascã tot; ºi atunci, dintr-un larg spirit de echitate, derogând de la principiul de drept, cã numai succesorii universali ºi cu titlu universal – oarecum continuatorii persoanei defunctului – sunt obligaþi sã plãteascã datoriile succesiunii a prevãzut prin art. 550-552 C.civ., de sub titlul referitor la obligaþiile uzufructuarului, cã ºi uzufructuarii – care în drept nu sunt decât niºte succesori cu titlu particular – sã fie obligaþi sã contribuie la plata datoriilor succesiunii; dar, fiindcã ei nu beneficiazã decât de veniturile bunurilor, i-a obligat sã plãteascã numai dobânzile acestor datorii, considerându-le ca un corelativ al veniturilor ce le încaseazã ei; iar capitalul datoriilor, l-a lãsat sã-l plãteascã nudul proprietar, privindu-l ca o sarcinã a însãºi proprietãþii fondului. ªi încã ceva: n-a obligat la aceastã platã – a dobânzilor datoriilor – pe toþi uzufructuarii fãrã distincþie, ci aplicându-le ºi lor clasificaþia tripartitã de la legate, i-a împãrþit ºi pe ei în trei categorii: uzufructuarii universali, cu titlu universal ºi particular, înþelegând, prin analogie cu ceea ce e la legate, cã uzufructuar universal este acela al cãrui drept de uzufruct poartã asupra universalitãþii bunurilor testatorului; uzufructuar cu titlu universal, acela al cãrui drept de uzufruct are de obiect o fracþiune din aceastã universalitate, sau toate imobilele, sau toate mobilele, sau o fracþiune din imobile, sau o fracþiune din mobile; iar uzufructuar cu titlu particular, acela al cãrui drept de uzufruct poartã asupra unuia sau mai multor obiecte determinate. ªi aplicând acestor trei feluri de legatari uzufructuari, principiile de drept, dupã care numai achizitorii cu titlu gratuit, universali ºi cu titlu universal, sunt obligaþi sã plãteascã datoriile autorului lor, iar achizitorii cu titlu particular, sunt scutiþi – aplicându-le, zic, ºi lor aceste principii, legiuitorul a prevãzut prin art. 552 C.civ., cã uzufructuarii universali ºi cu titlu universal, care se bucurã de veniturile totalitãþii patrimoniului sau a unei fracþiuni din totalitate, sunt obligaþi sã plãteascã dobânzile datoriilor testatorului; iar prin art. 551 C.civ. cã uzufructuarii cu titlu particular, care n-au folosinþa decât asupra unui bun determinat, nu plãtesc nimic. Având în vedere cã stabilind care sunt legatarii – uzufructuari, care contribuie la plata datoriilor testatorului, ºi mãsura în care ei sunt obligaþi sã contribuie, rãmâne acum sã vedem, Petre Grãdiºteanu, în calitatea lui de beneficiar al legatului de uzufruct ce i s-a lãsat prin testament de cãtre defuncta lui soþie ce fel de legatar-uzufructuar este, e un legatar-uzufructuar-universal, cu titlu universal sau e un legatar-uzufructuar cu titlu particular? Având în vedere cã textul din testament, referitor la chestiunea ce ne intereseazã, e redactat astfel: „subsemnata... dispun ca dupã încetarea mea din viaþã, averea mea mobilã ºi moºia Balaciul de jos, jud. Ialomiþa sã treacã în stãpânirea prea iubitului meu soþ Petre Grãdiºteanu, profitând de dânsa cât va fi în viaþã, iar dupã încetarea lui din viaþã, toatã aceastã avere se va împãrþi în douã pãrþi Practicã testamentarã 107 egale...” arãtându-se apoi, cã jumãtate din aceastã avere împreunã cu casele de pe moºie, dependinþele acestor case, magaziile, parcul ºi pãdurea de sãlcii, o lasã nepoatei sale Lulu Bratu, iar cealaltã jumãtate, nepoatei sale Elenuþa Negrea, pârâtele de astãzi. Având în vedere cã din felul cum e redactat testamentul ºi din faptul cã defuncta Maria Grãdiºteanu n-are altã avere decât averea de care a dispus prin el – lucru necontestat de pãrþi –, din aceste douã fapte, rezultã cã intenþia ei, atunci când ºi-a fãcut testamentul a fost ca, prin acest testament, sã lase soþului sãu folosinþa întregului sãu patrimoniu, sã-i instituie adicã uzufructuar-universal pe toatã averea sa mobilã ºi imobilã, dupã cum imediat mai jos prin acelaºi testament, nuda proprietate a aceleiaºi întregi averi, o lãsa pe din douã, nepoatelor sale, instituindu-le astfel legatare cu titlu universal. Cã faptul cã testatoarea în loc sã zicã: „averea mea mobilã ºi imobilã sã treacã în folosinþa prea iubitului meu soþ” – caz în care netãgãduit cã ar fi fost un legat de uzufruct universal – a zis: „averea mea mobilã ºi moºia Bulaciu”, aceasta nu ne poate îndreptãþi pe noi sã zicem fãrã sã rãstãlmãcim intenþia ei, cã din moment ce ea a determinat averea imobilã, ar fi înþeles sã nu lase soþului ei folosinþã a universalitãþii patrimoniului sãu, dat fiind cã aceastã precizare a averii imobile ea a fãcut-o, nu ca sã rãsfrângã aceastã universalitate, ci ca un el de a se exprima, gândindu-se desigur cã, întrucât toatã averea ei imobilã consta numai din moºia Balaciu, ori ar fi zis: „averea mea imobilã”, ori ar fi zis „moºia Balaciu”, ar fi fost acelaºi lucru întrucât exprima aceeaºi idee; aºa cã ea lãsând soþului sãu moºia Balaciu recte toatã averea ei imobilã ºi mai lãsându-i ºi toatã averea mobilã – despre care reclamantul nu poate zice cã n-a existat, fiindcã el însuºi a declarat cã a dat-o de pomanã – prin aceasta ea i-a lãsat uzufructul totalitãþii patrimoniului sãu succesoral; l-a instituit cu alte cuvinte legatar-uzufructuar universal al tuturor bunurilor sale. Cã, o dovadã în plus cã aceasta a fost intenþia ei, mai este ºi faptul cã ea, imediat dupã ce a arãtat în testament cui lasã uzufructul întregii sale averi, când a urmat ca sã dispunã ºi de nuda proprietate a acestei averi a spus: „iar dupã încetarea lui din viaþã, toatã aceastã avere se va împãrþi în douã pãrþi egale”; ori, cuvintele toatã aceastã avere socotim cã aratã în mod suficient ºi neîndoielnic cã intenþia ei a fost sã o lase în uzufruct soþului sãu, pe tot timpul cât va fi în viaþã ºi atunci ea lãsând soþului sãu – reclamantul de azi – uzufructul întregii averi mobilã ºi imobilã acesta nu poate fi denumit în drept cu alt nume, decât cu acela de legatar-uzufructuar universal. Cã nu se poate zice, cum susþine reclamantul, cã el, ca beneficiar al testamentului soþiei sale, e ºi legatar cu titlu universal ºi legatar cu titlu particular, ºi anume, cã ar fi legatar cu titlu universal pentru averea mobilã, ºi ar fi legatar cu titlu particular pentru moºia Balaciu –, ºi nu se poate zice acest lucru fiindcã o dispoziþie testamentarã lãsatã în favoarea cuiva, nu poate fi interpretatã ºi denumitã în drept decât, din trei una: sau ca un legat universal, sau ca un legat cu titlu universal, sau ca un legat cu titlu particular întrucât ar fi un nonsens ca aceeaºi dispoziþie testamentarã sã se zicã, cã e deodatã ºi legat universal ºi legat cu titlu universal; sau cã e ºi legat cu titlu universal ºi legat cu titlu particular; sau cã e legat cu titlu universal ºi legat cu titlu particular; sau cã e ºi legat universal ºi legat cu titlu particular; sau în sfârºit cã e de toate trei la un loc; aºa cã, prin consecinþã beneficiarul unei atare dispoziþii, nu poate fi botezat în drept, decât sau ca legatar universal, sau ca legatar cu titlu universal, sau ca legatar cu titlu particular, dupã cum i se va fi lãsat întreg patrimoniul, o fracþiune din patrimoniu, sau un obiect determinat. ªi cum în speþã, am vãzut cã reclamantului i s-a lãsat prin testament toatã averea mobilã ºi imobilã ce defuncta lui soþie o avea la moartea ei, înseamnã cã el nu poate fi considerat decât ca legatar-uzufructuar universal. Având în vedere cã el fiind uzufructuar universal al averii decedatei lui soþii conform celor stabilite mai sus, e obligat sã contribuie cu nudele proprietare ale acestei averi, la plata datoriilor testatoarei, ºi anume, nudele proprietare sunt þinute sã plãteascã capitalul acestor datorii, iar el dobânzile. Având în vedere cã art. 552 C.civ. prevede cã, dacã uzufructuarul universal a plãtit el, ºi capitalul ºi dobânzile, atunci dânsul, la sfârºitul uzufructului, este în drept sã cearã de la nudul proprietar ca sã-i restituie capitalul, fãrã nici o dobândã însã. 108 Mircea Dan BOCªAN Cã întrucât în speþã, reclamantul Petre Grãdiºteanu a plãtit Creditului funciar anuitãþile datoriei ipotecare ce greveazã moºia Balaciu, ºi cum aceste anuitãþi se ºtie cã reprezintã ºi capitalul ºi procente datorate, urmeazã cã el, conform celor stabilite mai sus, nu poate cere de la pârâta Elenuþa Negrea, nuda proprietarã pe jumãtate din sus zisa moºie, ca sã-i restituie partea de dobândã, cuprinsã în ratele achitate de dânsul, dar este în drept, nu astãzi însã, ci la sfârºitul uzufructului, sã cearã sã-i restituie, parte de capital, cuprinsã în aceste rate, fãrã nici o dobândã. Cã aºa fiind, urmeazã cã acþiunea lui, în ce priveºte restituirea dobânzilor e nefondatã, iar în ce priveºte restituirea capitalului e prematurã, ºi deci trebuie a fi respinsã ca atare. Având în vedere cã faþã de aceastã soluþie datã procesului – soluþie întemeiatã pe textele art. 551 ºi 552 de la materia uzufructului – rezultã cã susþinerea pârâtei, cã anuitãþile unei datorii ipotecare plãtibilã în termene lungi ºi prin amortizare, sunt o sarcinã care apasã numai asupra veniturilor fondului, ºi nu ºi asupra fondului, ºi deci trebuie plãtite numai de cel care încaseazã veniturile, ºi nu ºi de nudul proprietar – aceastã susþinere e nefondatã în drept, fiindcã în toatã condica civilã nu existã o singurã dispoziþie în privinþa acestui fel de împrumuturi, ºi nicãieri nu se prevede cã anuitãþile unor asemenea împrumuturi ar constitui o sarcinã numai a veniturilor fondului grevat, aºa cã în lipsa unei atare dispoziþii, o soluþie în sensul susþinerilor pârâtei, ar fi o încãlcare a textelor art. 551, 552 C.civ. de la uzufruct, deºi poate cã o asemenea soluþie ar fi echitabilã, fiindcã de fapt anuitãþile împrumuturilor de la Creditele funciare, sunt o sarcinã cu care proprietarul ºi-a diminuat pe viitor ºi pentru un timp determinat, veniturile imobilului sãu, aºa cã poate cã ar fi echitabil, ca ºi în caz de transmitere prin uzufruct a acestor venituri, ele încã sã rãmânã exclusiv afectate la plata anuitãþilor, considerându-se aceste anuitãþi, ca un fel de sarcinã realã a lor. Cum însã, o dispoziþie în acest sens nu se gãseºte la legiuirea noastrã civilã, o asemenea soluþie – deºi poate echitabilã – nu-ºi poate avea loc, faþã de dispoziþiile contrarii din art. 551 ºi 552 C.civ. NOTÃ: Hotãrârea datã de Tribunal este bine argumentatã, dar soluþia datã uneia din chestiunile supuse judecãþii sale este susceptibilã de discuþie, în sistemul legii noastre. În ce priveºte chestiunea de a se ºti care este natura juridicã a legatului de uzufruct când are de obiect totalitatea sau o cotã parte din patrimoniul testatorului, Tribunalul admite, în conformitate cu opinia dominantã în doctrinã, consfinþitã de majoritatea instanþelor de fond în Franþa ºi la noi, cã un asemenea legat este cu titlu particular; în adevãr, se admite în genere cã criteriul dupã care urmeazã a se face clasificarea legatelor în universale, cu titlu universal ºi particulare, este nu numai întinderea sau amplitudinea legatului, adicã sfera bunurilor asupra cãrora poartã legatul, dar ºi natura dreptului conferit de testator legatarului 1 ; astfel legatul nudei proprietãþi a bunurilor succesorale este considerat ca un legat universal fiindcã din punctul de vedere al întinderii sale el cuprinde totalitatea bunurilor lãsate de testator, adicã întregul patrimoniu al defunctului, iar din punctul de vedere al naturii dreptului conferit legatarului, acest fel de legat este destinat, din cauza caracterului esenþialmente temporar al dreptului uzufructuarului, sã se transforme, dupã un timp oarecare, în mod necesar, într-un legat particular, fiindcã deºi din punctul de vedere al întinderii poartã asupra tuturor bunurilor defunctului, totuºi din punctul de vedere al naturii sale, acest fel de legat este restrâns în ce priveºte avantajele pe care le conferã legatarului ºi aceastã vocaþie limitatã rãmâne neschimbatã oricare va fi durata uzufructului, legatarul neavând în nici un caz posibilitatea de a dobândi în virtutea vocaþiei sale dreptul de proprietate asupra bunurilor testatorului. Curtea de Casaþie francezã consfinþeºte în mod constant o soluþie, care fãrã a þine seama, pentru caracterizarea juridicã a legatului de uzufruct, de amplitudinea legatului, considerã cã legatul de uzufruct care poartã asupra universalitãþii bunurilor testatorului, este un legat cu titlu universal, bazându-se pe interpretarea art. 1003 din codul civil francez, corespunzãtor art. 888 din codul nostru2 . 1 2 Contra Planiol, t. III, p. 669 No. 2809. Dec. din 7 august 1827, în S. 1827.I.662 ºi dec. din 19 iunie 1895, S. 1895.I.336. Practicã testamentarã 109 În ce priveºte chestiunea de a se ºti în ce mod ºi în ce proporþie legatarul unui uzufruct universal sau cu titlu universal contribuie la plata datoriilor ºi sarcinilor succesorale, sistemul consfinþit de codul civil aºa dupã cum rezultã din combinaþia art. 549, 550 ºi 552 C.civ. este foarte simplu ºi consistã în divizia celor douã elemente componente ale datoriilor succesorale: capital ºi dobânzi; plata dobânzilor incumbã legatarului ca o sarcinã a veniturilor de care beneficiazã deºi în principiu legatarul cu titlu particular nu contribuie la plata datoriilor succesorale, pe când plata capitalului rãmâne în sarcina nudului proprietar. În speþa supusã judecãþii Tribunalului, situaþia era mai complexã, întrucât era vorba de un împrumut cu termen lung contractat de testatoare la Creditul funciar rural ºi care se achitã prin platã de anuitãþi; or aceste anuitãþi nu reprezintã numai dobânda capitalului împrumutat ci ºi o parte din acest capital care se amortizeazã încetul cu încetul prin plata anuitãþilor astfel încât la expirarea termenului împrumutului, datoria este complet stinsã. Împrejurarea cã plata capitalului împrumutat nu se face deodatã la expirarea termenului împrumutului, ci se face în mod fracþionat prin vãrsãminte periodice, schimbã oare situaþia juridicã ºi atribuie acestor anuitãþi, caracterul de dobânzi, a cãror platã urmeazã sã rãmânã în sarcina exclusivã a uzufructuarului? Este adevãrat cã dacã þinem seama de scopul urmãrit prin modalitatea de platã prevãzutã în contractele de împrumut încheiate de Creditul funciar, care a fost de a permite proprietarilor de imobile ca, prin mecanismul financiar al anuitãþilor, sã aibã posibilitatea de a achita datoria lor în mod fracþionat, întrebuinþând în acest scop veniturile bunului afectat Creditului, ar trebui sã decidem cã în intenþia celui care se împrumutã, plata anuitãþilor constituie o sarcinã care urmeazã sã fie achitatã din venit; în consecinþã s-ar putea zice cã testatorul care instituie un legatar de uzufruct universal, înþelege implicit ca acesta sã continue a plãti anuitãþile în aceleaºi condiþii ca ºi testatorul, afectând în acest scop o parte din veniturile de care beneficiazã. Independent de consideraþiile mai sus expuse bazate pe interpretarea modului de platã a anuitãþilor ºi pe intenþia probabilã a testatorului, s-ar putea invoca în sensul pãrerii ca uzufructuarul sã fie obligat la plata integralã a anuitãþilor ºi un argument de ordin juridic tras din dispoziþia articolului 527 C.civ. Rezultã din acest text cã legea considerã anuitãþile unei rente viagere ca având caracterul exclusiv de fructe civile ºi în consecinþã le atribuie în totalitatea lor uzufructuarului. Or, anuitãþile unei rente viagere ca ºi anuitãþile unui împrumut fãcut în conformitate cu legea Creditului funciar, au un caracter complex, cel puþin în cazul când renta este constituitã cu titlu oneros, cuprinzând în acelaºi timp dobânda ºi o parte din capitalul pe care creditorul rentei l-a dat pentru constituirea rentei. În adevãr când se constituie o rentã viagerã cu titlu oneros, pãrþile contractante au în vedere durata probabilã a vieþii, credirentierului, astfel încât anuitatea rentei e cu atât mai mare cu cât aceastã duratã probabilã este mai scurtã; valoarea anuitãþilor este altfel calculatã încât totalul sumelor plãtite ca anuitãþi sã reprezinte valoarea capitalului înstrãinat de credirentier pentru constituirea rentei împreunã cu dobânda aferentã socotitã pe timpul duratei probabile a vieþii aceºtia. Aºa fiind fiecare anuitate reprezintã în acelaºi timp pe lângã dobândã, o parte din capital ca ºi în cazul unei datorii amortizabile prin anuitãþi. Din cele spuse urmeazã cã din punctul de vedere raþional situaþia nudului proprietar ºi cea a uzufructuarului în cazul unei rente viagere ar fi trebuit sã fie reglementate altfel încât sã beneficieze de anuitãþile rentei prin o repartiþie conformã cu dreptul fiecãruia; astfel spre pildã, s-ar fi putut recunoaºte nudului proprietar dreptul de a încasa anuitãþile cu obligaþia de a plãti uzufructuarului dobânda capitalului care a servit sau ar fi trebuit sã serveascã la constituirea rentei1 . Legiuitorul codului civil, fie cã a considerat reglementarea raporturilor dintre nudul proprietar ºi uzufructuar ca prezentând dificultãþi de ordin practic, fie din orice altã cauzã, a gãsit de cuviinþã sã asimileze pur ºi simplu anuitãþile unei rente viagere cu fructele civile, atribuindu-le în totalitate 1 Baudry-Lacantinerie et Chauveau, Des biens, p. 380, No. 597; Pothier, Du contrat de constitution de rente, No. 242. 110 Mircea Dan BOCªAN uzufructuarului. Din acest sistem consfinþit de legiuitor s-ar putea deduce cã ºi în caz de o datorie amortizabilã prin anuitãþi, aceste anuitãþi sã fie considerate ca dobânzi ºi în consecinþã sã rãmânã în sarcina exclusivã a uzufructuarului dupã cum acesta beneficiazã în mod exclusiv de anuitãþile rentei viagere; s-ar pãrea cã aceastã soluþie se impune cu atât mai mult cã prin art. 550 legiuitorul pune în sarcina exclusivã a legatarului de uzufruct universal sau cu titlu universal plata rentei pe viaþã, adicã a anuitãþilor unei rente viagere constituitã sau datoritã de defunct; or este incontestabil dupã cele de mai sus arãtate, cã existã o identitate de naturã între anuitãþile unui împrumut amortizabil ºi anuitãþile unei rente viagere; de unde urmeazã cã dacã ar fi sã rezolvãm speþa judecatã de Tribunal pe temeiul concepþiei legiuitorul codului civil, o soluþie contrarã acelei admise de Tribunal s-ar impune, adicã anuitãþile împrumutului plãtibil prin amortizare ar fi în sarcina exclusivã a uzufructuarului. Þinând însã seama de caracterul excepþional al art. 550 C.civ., cu privire la rentele viagere, întrucât nesocoteºte complexitatea pe care o prezintã anuitãþile unei asemenea rente, credem cã interpretarea restrictivã a dreptului citat este de rigoare ºi prin urmare aplicare lui trebuie restrânsã la cazurile exprese pe care le reglementeazã; aºa fiind Tribunalul întemeindu-se pe principiile dreptului comun astfel cum sunt consfinþite în articolele 549 ºi 552, a dat o soluþie juridicã. Alex. CERBAN (sentinþã ºi adnotare publicate în Cur.Jud. 1921.313) OBSERVAÞIE: V. ºi studiul nostru intitulat Natura juridicã a legatului de uzufruct universal al întregii moºteniri, Dr. 5/2001.76, , unde argumentãm în sensul cã este vorba de o dispoziþie testamentarã cu titlu particular. Recent, dupã o analizã a problemei aprofundatã ºi comparatã cu dreptul francez, profesorul nostru ºi-a schimbat opinia, în sensul cã am avea de a face cu un legat cu titlu universal (C h i r i c ã – mss., p. 140-141). 19 Succesiunea Elena D’Atzel TESTAMENT – Legatari conjuncþi – Moarte a unuia din colegatari – Drept de sporire sau adãogire în favoarea altui colegatar – Interpretare a voinþei testatorului – Necesitatea mai multor legatari conjuncþi – Vocaþiune a eventual fiecãrui legatar la totalitatea legatului (Art. 929 C.civ.) Cas. I, dec. 521/ 24 mai 1922 Conform art. 929 C.civ., acela dintre colegatari care primeºte legatul, ia totalitatea lui, dacã are în favoarea sa prezumþia cã aceasta a fost voinþa testatorului. Chestiunea de a se ºti dacã prin moartea unuia dintre colegatarii conjuncþi, întâmplatã înaintea testatorului, partea acestui colegatar sporeºte partea celuilalt sau dacã legatul, devenind caduc, urmeazã a se împãrþi între comoºtenitorii ab intestato, este o chestiune de interpretare a voinþei testatorului. În orice caz, pentru ca sã existe în favoarea unuia din colegatarii conjuncþi dreptul de sporire sau adãogire, or mai bine zis, dreptul de nereducere a legatului, în sensul art. 929 C.civ., trebuie ca acelaºi lucru sã fi fãcut obiectul legatului ºi sã fi fost lãsat la mai mulþi colegatari, aºa ca fiecare din ei sã aibã vocaþiune pentru tot, adicã dreptul eventual la totalitatea legatului. Practicã testamentarã 111 CURTEA: Asupra recursului fãcut de Maria Al. C. Brãiloiu ºi Zoe Dr. C. Rãdulescu, cu autorizaþia soþilor Al. C. Brãiloiu ºi Dr. C. Rãdulescu, în contra deciziunii No. 119/1915 a Curþii de Apel Bucureºti , în proces ºi Elemer D’Atzel ºi George D’Atzel, acesta din urmã reprezentat prin curatorul sãu Dr. Bonta Karol. […] Având în vedere cã prin deciziunea supusã recursului, Curtea de fond chematã sã judece acþiunea de partaj intentatã de recurentele Maria Al. C. Brãiloiu ºi Zoe Dr. G. Rãdulescu, în contra fratelui lor uterin Elemer D’Atzel, acþiunea reconvenþionalã a acestuia ºi intervenþia în numele celuilalt frate uterin absentul George D’Atzel – toate aceste acþiuni privitoare la averea rãmasã în urma mamei lor Elena D’Atzel, nãscutã Germani, – a respins cererea de intervenþie, ºi admiþând în parte acþiunea recurentelor ºi cererea reconvenþionalã, a ordonat ieºirea din indiviziune asupra averii imobilelor, aflate în România ºi anume arãtate, – aducerea la masa succesoralã de cãtre recurente a moºiilor primite ca zestre de la mama lor ºi a respins cererea lor de a fi obligat Elemer D’Atzel sã raporteze la masa succesoralã sumele încasate de pãrintele sãu, defunctul Bella D’Atzel, ca mandatar al soþiei sale Elena D’Atzel, rezervând recurentelor dreptul de a-ºi valorifica aceste pretenþii pe calea unei acþiuni principale; – Cã, în ce priveºte cotitate disponibilã din succesiune, a recunoscut lui Elemer D’Atzel dreptul la ea. Cã, pentru a decide astfel Curte de fond, constatã în fapt cã Elena D’Atzel, mama recurentelor, cãsãtoritã pentru a doua oarã cu Bella D’Atzel, cetãþean ungar, a lãsat un testament, prin care, între alte dispoziþii, lasã soþului sãu Bella ºi fiului sãu Elemer, toatã partea disponibilã specificând categoric în testament cã recurentelor, fiicele sale din prima cãsãtorie, nu înþelege sã le lase decât partea legitimã de ereditare, la .care este obligatã dupã legile române. Cã, soþul numitei murind înaintea ei, .Elemer D’Atzel a pretins prin cererea sa reconvenþionalã, sã i se recunoascã lui dreptul la toatã partea disponibilã din succesiunea mamei sale. Cã, Curtea i-a admis cererea, motivând cã potrivit art. 929 C.civ. dânsul în virtutea dreptului de acrescãmânt, are vocaþiune la legatul colegatarului sãu, mort anterior deschiderii succesiunii, întrucât din dispoziþiile testamentare reiese cã cugetul testatoarei a fost de a da fiecãrui din cei doi legatari ai sãi dreptul la totalitatea legatului, astfel cã nu se poate admite cererea recurentelor de a se împãrþi intre toþi comoºtenitorii partea lui Bella D’Atzel. Cã, in ce priveºte cererea recurentelor ca Elemer sã fie obligat a raporta sumele ce Bella a încasat ca mandatar al defunctei lor mame ºi pentru care n-a dat socotealã, astfel cã sunt datorite succesiunii, Curtea decide cã nu poate fi admisã deoarece aceste sume constituie o datorie a autorului lui Elemer D’Atzel, iar nu ale acestuia personal ºi ca atare nu se poate amesteca lichidarea celor douã succesiuni deosebite: a lui Bella D’Atzel, moºtenit numai de fiul sãu Elemer ºi a Elenei D’Atzel, moºtenitã de recurente ºi de Elemer. Cã, mai constatã ºi motiveazã Curtea de fond, datoria sus arãtatã nu este lichidã iar existenþa ei nu este certã, astfel cã ºi din acest punct de vedere cererea recurentelor trebuie a fi valorificatã pe calea unei acþiuni principale. […] Asupra motivului IV de casare: „Exces de putere, violarea art. 929 ºi 802 C.civ. ºi eroare grosierã de fapt. Defuncta Elena D’Atzel lasã prin testamentul ei partea disponibilã soþului sãu Bella D’Atzel pânã la o anumitã cifrã iar restul fiului Elemer. Legatul soþului devenind caduc prin precedesul soþului, fiicele ei din prima cãsãtorie reclamã pãrþile lor din obiectul legatului caduc, în virtutea calitãþii tor de succesoare ab intestato a defunctei lor mame. Fratele lor uterin, Elemer D’Atzel se opune la aceastã cerere pretinzând cã, întreaga cotitate disponibilã îi revine lui prin acrescenþã. Instanþa a fost chematã sã judece în fapt dacã în conformitate cu regula din art. 929 C.civ., cugetul testatoarei a fost de a da fiului ei totalitatea legatului. Curtea stabileºte în speþã dreptul de acrescenþã în favoarea lui Elemer numai pe unica consideraþie cã testatoarea a manifestat prin testamentul ei în modul cel mai lãmurit voinþa ei categoricã de a nu lãsã fiicelor nimica decât ceea ce obligã legea, deci numai rezerva legalã ºi nimic din disponibil. Suverana apreciere pe care judecata o are în chestii de fapt nu o autorizeazã sã se întemeieze pe consideraþii care calcã fãþiº legea ºi nu poate deci scoate rezultatul de fapt din violarea regulilor legii. Curtea admiþând acrescenþa în folosul fiului pe simplu fapt cã a exclus fiicele de la disponibil, îi dã testatoarei o putere pe care ea nu o are dupã lege. Ea nu poate îndepãrta moºtenitorii 112 Mircea Dan BOCªAN ei legitimi de la folosinþa oricãrui bun decât dispunând în favoarea altora. O excludere de la unele bunuri fãrã o dispoziþie pozitivã în favoarea altora este inoperantã. A o lua ca valabilã pentru a justifica cu ajutorul ei, creºterea unui legat parþial însemneazã de a da testatorului dreptul de a stabili cazuri de dezmoºtenire pe care numai voinþa legiuitorului le poate creea. Testamentul nu mai este în acest caz numai actul prin care cineva poate dispune de bunuri pentru timpul când nu va mai fi; ci este în acelaºi timp ºi actul prin care oricine poate dezmoºteni pe erezii sãi de o parte din bunurile sale. Curtea judecând astfel a comis un exces de putere ºi a interpretat în mod greºit dispoziþiunile art. 929 ºi 802 C.civ. ºi a sãvârºit o eroare gravã de fapt.” Considerând cã potrivit art. 929 C.civ., acela dintre legatari, care vine la legat, ia totalitatea, când din dispoziþiunile testamentare va rezulta cã cugetul testatorului a fost a da legatarilor drept la totalitatea obiectului legat; cã dar, chestiunea de a se ºti dacã, cum este în speþã, prin moartea colegatarului înaintea testatoarei, partea acesteia trece la celãlalt legatar, în virtutea dreptului de adãugire or, dacã legatul acela devenind caduc, urmeazã a fi împãrþit între comoºtenitori în virtutea calitãþii lor de succesorii ab intestato, este o chestiune de interpretare a testamentului. Cã o condiþie esenþialã însã, ca sã existe in favoarea unuia dintre colegatari, dreptul de sporire sau mai exact de nereducere a legatului sãu, în sensul prevãzut de art. 929 C.civ., este aceea cã, acelaºi lucru sã fi fãcut obiectul legatului lãsat la mai mulþi aºa cã, fiecare din colegatari sã aibã vocaþiunea pentru tot ºi sã aibã dreptul, cel puþin eventual, la totalitatea legatului. Considerând cã în specie este constatat cã defuncta Elena D’Atzel a lãsat prin testament soþului ºi fiului sãu partea disponibilã în anumite proporþiuni, indicate în testament. Cã, Curtea de fond, interpretând, fãrã a denatura întru nimic cuprinsul testamentului defunctei Elena D’Atzel, constatã cã dânsa în mod manifest declarã în repetate rânduri cã, fiicelor sale, recurentele de astãzi nu înþelege a le lãsa nimic mai mult decât partea lor ereditarã ºi cã dânsele sã nu aibã nimic de primit din partea disponibilã lãsatã numai soþului ºi fiului sãu. Cã din tot cuprinsul testamentului ºi din modul cum testamentara îºi manifestã sentimentele sale faþã de recurente, fiicele sale, rezultã în mod neîndoios, - argumenteazã Curtea, - cã intenþiunea ei a fost de a lãsa partea disponibilã numai soþului ºi fiului sãu, cu excluderea fiicelor de la orice drept cu privire la aceastã porþiune succesoralã; iar împrejurarea cã testatoarea indicã porþiunea în care soþul ºi fiul au sã participe la cotitatea disponibilã, aceasta, - adaugã Curtea - nu a fãcut decât pentru a reglementa modul de împãrþealã a acelei porþiuni succesorale în cazul când amândoi colegatarii ar veni la beneficiul legatului, nu însã cu gândul de a reduce vocaþiunea lor numai asupra acelor porþiuni ºi nu la totalitatea legatului lãsat amândurora ºi de la care a voit manifest sã îndepãrteze pe fiicele sale. Considerând cã faþã cu interpretarea suveranã a Curþii cu privire la intenþiunea testatoarei ºi cuprinsul testamentului acesteia, s-a fãcut o exactã aplicaþiune a dispoziþiunilor art. 929 C.civ. ºi astfel fiind ºi cel de al IV-lea motiv de recurs, are a fi respins. Având în vedere cã asupra motivelor II ºi III de casare s-a ivit divergenþã. Pentru aceste motive, admite. NOTÃ: Dreptul sporirii sau adãugirii (droit d’accroissement), das Zuwachsrecht oder das Anwachsungsrecht, dupã terminologia germanã1 , este dreptul ce are cineva de a lua într-o succesiune ab intestato (art. 697 C.civ.) sau testamentarã (art. 929 C.civ.), o parte pentru care el are vocaþiune, pe care însã n-ar fi luat-o dacã toþi acei interesaþi ar fi primit ceea ce li se cuvenea. „Se numeºte drept de sporire, zice Domat, dreptul ce are fiecare din moºtenitorii aceleaºi succesiuni, sau din colegatarii aceluiaºi lucru, de a lua partea celuilalt care nu poate sau nu voieºte s-o ia”2 . 1 2 Cp. art. 560 urm. C. austriac, 2158 C. german., etc. Lois civiles dans leur ordre naturel, VI, p. 229, 230, ed. Carré din 1824. Practicã testamentarã 113 ªi mai departe acelaºi autor adaugã: „Acest drept se numeºte drept de sporire sau adãugire (acroissement), pentru cã partea vacantã mãreºte partea celorlalþi” 1 . Cujacius a observat însã, cu drept cuvânt cã dreptul sporirii sau adãugirii nu se stabileºte pentru moºtenitor sau pentru legatar ut plus habeat, ci ne minus habeat, deoarece moartea, incapacitatea sau lepãdarea unui comoºtenitor ori a unui colegatar, nu poate sã creeze pentru comoºtenitorii sau colegatarii sãi, un drept pe care ei nu l-au avut din capul locului; cãci, pentru a lua totul trebuie neapãrat a avea vocaþiune pentru tot, vocaþiune care n-ar produce nici un efect, dacã toþi acei chemaþi la succesiunea ab intestato sau testamentarã ar lua ceea ce li se cuvine, quia concursu partes fiunt. Moºtenitorul sau legatarul, care a acceptat succesiunea sau legatul, este deci investit cu partea celorlalþi comoºtenitori sau colegatari mai mult iure non decrescendi decât iure accrescendi ºi sporirea nu are de scop de a atribui legatarului mai mult decât testatorul a voit sã-i lase, ci de a nu i se da mai puþin. De aceea, Marcadé ºi alþi autori numesc sporirea „droit de non décroissement” (drept de nescãdere), Curtea de Casaþie zice prin decizia ce publicãm astãzi, drept de nereducere. Din cele mai sus expuse rezultã cã un moºtenitor ab intestato sau testamentar nu poate sã vadã partea sa sporitã prin pãrþile comoºtenitorilor sau colegatarilor sãi, decât dacã are din capul locului vocaþiune ad totum. „Considerând, zice Curtea din Rennes, cã expresiunile ius accrescendi ºi ius non decrescendi pot astãzi fi considerate ca sinonime din punctul de vedere juridic, pentru cã nu mai trãim sub regimul legilor caducare ale vechii Rome; cã dreptul sporirii, ca ºi acel al nescãderii, se întemeiazã pe voinþa expresã sau tacitã a testatorului; cã el lasã a se presupune vocaþiunea ab initio a aceluiaºi lucru legat la mai multe persoane în acelaºi timp, ceea ce nu împiedicã dreptul legatarilor asupra lucrului legat de a fi fixat în mod irevocabil din ziua morþii testatorului, prin aplicarea regulii necesare: concursu partes fiunt ºi aceasta fie cã ar fi vorba de un drept de sporire sau de nescãdere, etc.”2 . Am reprodus anume aceste considerente, pentru cã ele se potrivesc de minune la speþa judecatã de Curtea noastrã de Casaþie, prin decizia de mai sus. În rezumat, pentru ca dreptul sporirii, adãugirii, sau mai bine zis, al nescãderii sã aibã loc, se cer urmãtoarele condiþii: 1. Legatul trebuie sã fi fost fãcut la mai multe persoane, cãci dacã el a fost fãcut numai unui singur legatar, neluarea legatului, pentru orice cauzã ar fi, va folosi, conform dreptului comun, acelui obligat a-I plãti, afarã de cazul când testatorul ar fi dispus altfel. 2. Unul sau mai mulþi din legatari trebuie sã nu primeascã succesiunea, cãci dacã toþi ar primi-o, lucrul s-ar împãrþi între ei; conform regulii cunoscute: concursu partes fiunt3 . Dacã nici unul din legatari n-ar primi succesiunea legatul ar rãmâne în succesiune, dupã cum dispune anume art. 858 din Codul Calimach (689 C. austriac), afarã de cazul când testatorul ar fi dispus altfel printr-o substituþie vulgarã (art. 804 C.civ.). 3. Legatul trebuie sã aibã de obiect acelaºi lucru (eadem res) sau aceeaºi parte a unui lucru. 4. În tine, testatorul nu trebuie sã fi fracþionat vocaþiunea legatarilor, hotãrând partea ce fiecare trebuie sã ia din legat, cãci atunci fiecare legatar n-ar mai avea vocaþiune pentru tot. Sporirea sau nescãderea va avea însã loc, cu toate cã pãrþile legatarilor ar fi fost fixate prin testament, dacã testatorul ar fi înþeles a regula numai modul împãrþelii, pentru cazul când toþi legatarii ar primi legatul. Osebit de aceste condiþii, legea nu mai cere altele, iar lucrul legat poate fi divizibil sau indivizibil, corporal sau incorporal, etc. Legea nu distinge, de asemenea, între legatele care au de obiect o universalitate de bunuri, sau un lucru particular. Este adevãrat cã autorii francezi discutã ºi controverseazã chestiunea, din cauza art. 1045 al Codului francez, însã acest text, care se considerã ca o eroare legislativã, n-a mai fost reprodus de legiuitorul nostru. 1 1 Tom. VI, p. 248, No. 2. DP 1880.2.88. 3 Dig. XXXII, de legatis 3.80. 2 114 Mircea Dan BOCªAN Am arãtat mai sus cã, pentru ca dreptul sporiri sau nescãderii sã poatã avea loc, se cere ca sã existe o solidaritate de vocaþiune între toþi colegatarii. Dacã aceastã solidaritate existã, ceea ce este o chestie de intenþie a testatorului ºi dacã toþi legatarii se prezintã, legatul se va împãrþi între ei, pentru cã deºi fiecare legatar are vocaþiune ad totum, este totuºi cu neputinþã ca lucrul întreg sã se dea fiecãruia din ei1 . În caz însã când mai mulþi legatari iar nu toþi au fost rânduiþi, vor primi legatul, el se va împãrþi între ei in pãrþi egale, dacã testatorul n-a hotãrât un alt mod de împãrþealã. Acesta este dreptul aºa zis de creºtere, sporire sau adãugire, care, dupã cum observã ºi decizia de mai sus a Curþii de Casaþie, ar fi fost mai bine numit drept de nescãdere sau nereducere (ius non decrescendi) ºi care are de bazã voinþa testatorului. „Das Anwachsungsrecht bei vermächtnissen hat den gleichen Grund, wie das Anwachsungerecht bei Erbschaften; es beruht auf dem Willen des Erblassers”, zice Windscheid2 . În lipsa unui asemenea drept excepþional, care nu se aplicã la donaþiuni ºi la instituþii contractuale, ci numai la succesiunea ab intestato ºi la cea testamentarã, s-ar fi aplicat dreptul comun; ceea ce însemneazã cã anularea, revocarea sau caducitatea legatului n-ar fi folosit colegatarului conjunct, ci aceluia care trebuie sã plãteascã legatul. Din împrejurarea cã dreptul sporirii sau nescãderii atârnã de voinþa presupusã a testatorului, rezultã cã acesta, legând un lucru la mai multe persoane, poate sã excludã acest drept, dupã cum poate sã-l admitã în cazurile în care n-ar avea fiinþã dupã lege. „Der Erblasser kann die Anwachsung ausschliessen”, zice art 2158 din codul german (Testatorul poate sã excludã dreptul sporirii). D. ALEXANDRESCO (decizie ºi adnotare publicate în PR 1923.I.20) OBSERVAÞIE: 1 A se vedea detaliile de drept roman ºi drept civil francez privind legatul conjunctiv oferite în adnotarea lui N. Donosa la dec.civ. 837/ 8 septembrie 1972 a Trib.jud. Suceava, în RRD 6/1974.52. 20 Succesiunea Niculae D. Amira - decizia de reconstituire ºi validare a testamentului, adnotatã - hotãrârea de executare a unora dintre dispoziþiile testamentare
decizia de reconstituire ºi validare a testamentului TITLU PIERDUT – Cuprindere a testamentelor în aceastã denumire – Testament pierdut din cauzã de forþã majorã – Probã prin prezumþii (Art. 1198 al. 4 ºi 1203 C.civ.) C.Ap. Bucureºti IV, dec. 21/ 31 ian. 1923 Reþinerea titlurilor evacuate la Moscova în timpul rãzboiului 1916 – 1918 echivaleazã cu pierderea lor din cauzã de forþã majorã. Un testament evacuat la Moscova, împreunã cu tezaurul þãrii, în timpul rãzboiului, este un testament pierdut. Reconstituirea unui testament pierdut se face prin martori ºi prezumþii ºi la nevoie numai prin prezumþii. Legatarul particular nu este þinut sã reconstituie conþinutul 1 2 V. Ricard, Tr. des donations entre-vifs et testamentaires, I, part. III; No. 445, pag. 517, ed. din 1707. Lehrbuch des Pandektenrechts, III, § 644, p. 603 (ed. Kipp din 1901). Cpr. Colin et Capitant, III, pag. 916. Practicã testamentarã 115 întregului testament, ci numai legatul cuvenit lui. Legatarul trebuie sã probeze regularitatea testamentului, dar aceastã probã poate fi fãcutã prin martori ºi prezumþii, a cãror valoare atârnã de suverana apreciere a judecãtorilor, legea nefãcând nici o gradaþie între martori ºi prezumþii. Un testament poate fi reconstituit, prin aceste probe, chiar dacã a pierit în timpul vieþii testatorului, destul cã acesta sã nu fi cunoscut faptul ºi pierderea sã fi fost din culpa sa. CURTEA, în majoritate1, Vãzând susþinerile orale ale pãrþilor, actele din dosar ºi concluziile scrise, constatã în fapt ºi în drept urmãtoarele: La 18 martie al anului 1885, un mare proprietar Niculae D. Amira, care datoritã muncii fãrã preget ºi spiritului de economie agonisise o frumoasã avere, în lipsã de descendenþi, bolnav ºi în preajma plecãrii în strãinãtate îºi întocmeºte primul testament olograf, în care principalele legate erau lãsate Azilului Elena Doamna ºi soþiei sale, d-na Cleopatra Amira. La finele acestui testament scris, datat ºi semnat de testator, el indicã cã urmeazã a fi investit de Tribunalul Ilfov cu forma misticã. Reîntors în þarã, la 12 decembrie anul 1888, prin petiþia înreg. la No. 20282/888, adresatã preºedintelui Trib. Ilfov, secþia notariat, declarã cã depune plicul în care se aflã testamentul scris, subscris ºi datat de el, plic pecetluit cu cinci peceþi purtând literele N. D. A., testament, fãcut dinainte, în formã olografã ºi cã doreºte sã-l investeascã pentru mai multã siguranþã ºi cu forma misticã. Trib. Ilfov, secþia notariat, prin procesul verbal No. 1457 din aceiaºi zi, constatând cele declarate de Amira, face superscripþia acestui testament, iar cu petiþia No. 27943 tot din 12 decembrie 1888, Amira, depoziteazã în aceiaºi zi, la Casa de Depuneri, „testamentul mistic legalizat de Trib. Ilfov, arãtând ºi prin aceastã petiþie adresatã Casei de Depuneri cã în plicul alãturat se gãseºte testamentul sãu mistic legalizat de Tribunal. La Casa de Depuneri rãmâne testamentul pânã în anul 1891, când îl retrage ºi-l pãstreazã la dânsul pânã în anul 1897, la care datã, cu petiþia înreg. la No. 58615 din 28 noiembrie 1897, redepune plicul declarând cã conþine „testamentul mistic legalizat de Tribunalul notariat Ilfov la 12 decembrie 1888”. Îl reia la 1902 pânã la 5 iulie 1908 ziua depunerii ultime ºi definitive, când prin petiþia înreg. la Casa de Depuneri sub No. 37361/908 indicã cã depune un plic care conþine „Testamentul din anul 1888 decembrie 12”. Retragerile repetate ale testamentului de la Casa de Depuneri ºi redepunerile lui în afarã de petiþiile Casei de Depuneri se mai stabilesc ºi într-o condicã denumitã „Caiet secret” gãsitã în casa de fier de la domiciliul defunctului Amira, în care fãcuse cu mâna sa, diferite însemnãri, începând de la 1880 ºi pânã în octombrie 1916, datã de la care fiind în vârstã de aproximativ 85 de ani, vederea nu-l mai ajuta pentru a scrie cu mâna proprie. În acest caiet secret în care trecea toate operaþiile mai importante ºi schimbãrile din averea sa, se gãsesc vreo opt însemnãri asupra testamentului pe care în fiecare din aceste note îl indicã sub denumirea de „Testamentul mistic din 12 decembrie 1988”. Fiecare din aceste însemnãri coroboreazã întocmai cu datele de la notariat ºi cele de la Casa de Depuneri. Astfel spre pildã, la fila No. 90 a caietului gãsim o ultimã notã despre ultima depunere a testamentului la Casa de depuneri adicã din luna iunie 1908 în care Amira indicã numãrul recipisei Casei de Depuneri, pentru un plic sigilat ce conþine: „Testamentul Amira mistic cu 13 sigilii”. România îndeplinindu-ºi în Orient rolul istoric ºi intrând în 1916 în crâncenul rãzboi mondial, a decis sã evacueze din Capitala þãrii tezaurul public, valorile instituþiilor de Stat ºi depozitul Casei de Depuneri ºi faþã cu asigurãrile ce ne fãcea Marea ºi puternica noastrã aliatã dinspre rãsãrit, fiind ºi sfãtuitã ºi îndemnatã de unii din aliaþi, fãrã multã ºovãire, ºi-a îndrumat tezaurul ºi toate marile 1 Minoritatea Curþii, pentru aceleaºi motive, a fost de opinie contrarã în ce priveºte soluþia pricinii. 116 Mircea Dan BOCªAN valori, documente, piese vechi de artã ºi tablouri de preþ la Moscova, unde de la cãderea imperialismului rusesc, nimic precis nu se mai poate ºti de soarta acestor depozite. Odatã cu acest tezaur al þãrii rãmas la Moscova fãrã posibilitatea de a-l recãpãta sau cel puþin de a-i afla de urmã, pânã-n prezent, netãgãduit, au fost trimise ºi toate valorile ºi depozitele aflate la Casa de Depuneri, între care se cuprindea ºi testamentul mistic a lui Amira, fapt ce se dovedeºte, deosebit de deducþia logicã a lucrurilor, ºi din certificarea Casei de Depuneri ºi nici de moºtenitorii de sânge nu s-a contestat. Dupã decesul lui Amira, survenit la 23 iunie 1919 câtã vreme testamentul sãu mistic rãmase depozitat la Moscova, singurele documente despre ultima-i voinþã ºi referitoare la atribuirea averii sale în valoare de mai multe zeci de milioane, mai rãmân cele gãsite în Casa de fier a defunctului de la locuinþa din str. Clemenþei 17, catagrafiate de judecãtorul Tribunalului Ilfov, cu ocazia inventarierii averii ºi anume: 1) Actul intitulat „Testament” scris de o mânã strãina, dar care a adãugat cu mâna defunctului, sus pe pagina I menþiunea „copie” ºi pentru care confirmare Amira a semnat îndatã dupã acest cuvânt, a mai semnat ºi în josul fiecãrei pagini ºi a mai scris ºi cu mâna sa la finele testamentului, dupã ce a reprodus ºi Jurnalul Tribunalului Ilfov secþia Notariat din 12 decembrie 1888 urmãtoarea frazã: „Întocmai este originalul testamentului depus la Casa de Depuneri la 28 noiembrie 1897, cu recipisa Nr. 20688”2) S-a mai gãsit în Casa de fier, scris în întregime de Amira, un act intitulat: „Preschimbãri la testament” care însã nu este datat ºi nici semnat ºi poartã mai multe corecturi. Prin acest act face oarecare adãugiri de legate, determinate de mãrirea averii sale, în principal tot Azilului Elena Doamna ºi averea imobiliarã care de la primul testament din 1885 crescuse considerabil. 3) Un caiet aºa numit secret, în care-ºi înseamnã orice activitate financiarã ºi despre care am pomenit anticipat. 4) Douã plicuri desfãcute ºi goale, din însemnãrile ce poartã, rezultã cã în ele se închisese plicul ce conþinea testamentul mistic în cele douã rânduri când îl depusese la Casa de Depuneri. 5) Douã concepte de testament, ambele testamente ºi din care unul are aceeaºi datã cu primul testament olograf, adicã 18 martie 1888. Acest concept poartã tãieturi cu cernealã în cruce pe fiecare paginã lãsând impresia cã a fost o ciornã care s-a recopiat spre a i se da forma definitivã, iar al doilea concept, fãrã nici o datã ºi necompletat are aparenþa a fi anterior datei de 18 martie 1888. Despre aceste douã acte din urmã nu s-a insistat de pãrþile în litigiu, nefiind nici unul de naturã a arunca vreo lãmurire folositoare, dar încã ºi aceste concepte cuprind pentru Azilul Elena Doamna ºi soþia testatorului tot cunoscutele legate. 6) În fine un act scris, datat ºi subscris de Amira la 10 aprilie 1907, ºi prin care declarã cã întrucât a dispus prin testament cum sã se împartã averea la moartea sa, voieºte ca moºtenitorii surorilor sale moarte, sã raporteze la masa succesoralã ceea ce autoarele lor au primit de la el pe când erau în viaþã. Prin copia de testament, a cãrui identitate cu originalul o recunoaºte chiar Amira prin urmãtoarele cuvinte scrise de mâna lui pe aceastã copie „Întocmai este originalul testament depus la Casa de Depuneri la 28 noiembrie 1897 cu recipisa No. 20688” toatã averea imobiliarã a defunctului compusã din moºia Frunzãneºti situatã în com. Frunzãneºti jud. Ilfov, precum ºi pãdurea de pe aceastã moºie ºi casele din Bucureºti, str. Clemenþei Nr. 17 ºi colþul Pitar Moºu rãmân legate Azilului Elena Doamna. Soþiei sale îi lasã jumãtate din uzufructul moºiei Frunzãneºti, arãtat mai sus, de la data încetãrii lui din viaþã, precum tot de la acea datã ºi întreg uzufructul caselor situate în Bucureºti, str. Clemenþei 17, ºi colþul Pitar Moºu, ºi deosebit în plinã proprietate întreg mobilierul caselor din str. Clemenþei, iar moºtenitorilor de sânge, vreo treizeci la numãr le lasã pe 20 ani 1/2 din uzufructul moºiei Frunzãneºti, începând trei ani în urma morþii testatorului. În afarã de acestea, mai dispune de câteva legate dãruite în folosul sãracilor, a ºcolii, a comunei din Frunzãneºti, a servitorilor etc. Azilului Elena Doamna, datoritã actului intitulat „Preschimbãri la testament” i s-ar mai lãsa ºi restul valorilor mobiliare, dar cum s-a vãzut mai sus acest act nu este semnat, nici datat. Practicã testamentarã 117 Pe baza acestor acte gãsite în Casa de fier la moartea lui Amira, Ministerul de Instrucþie ºi Casa ªcoalelor ºi a Culturii Poporului, ca reprezentanþi ai Azilului Elena Doamna precum ºi soþia defunctului d-na Cleopatra Amira, au cerut tribunalului sã oblige pe moºtenitorii de sânge ai defunctului Amira, la predarea legatelor particulare mai sus pomenite, lãsate lor prin testamentul evacuat la Moscova ºi prin preschimbãrile la acel testament, iar în subsidiar, în cazul în care testamentul nu se va respecta, soþia defunctului a cerut sã i se recunoascã dreptul la o pãtrime din succesiune în plinã proprietate ca vãduva sãracã, conform art. 684 C.civ. Pentru admiterea acestor acþiuni, astfel cum sunt formulate, reclamanþii cer sã probeze prin prezumþii existenþa conþinutului ºi forma testamentului, pe baza art. 1198 al. 4 C.civ. combinat cu art. 1203 acelaºi cod. Moºtenitorii de sânge, profitând de pierderea originalului testament mistic, rãmas prin evacuare la Moscova, se opun la admiterea acþiunii Ministerului Instrucþiei precum ºi la cererea principalã a soþiei defunctului, obiectând cã testamentul nefiind înfãþiºat legatarii particulari nu-ºi pot valorifica în mod legal drepturile pretinse, deoarece reþinerea testamentului la Moscova, fiind o imposibilitate provizorie de a produce titlul, nu poate echivala, cu pierderea lui prin caz de forþã majorã. Cã în tot cazul, câtã vreme nu au dovedit cã aceastã pierdere din forþã majorã s-a produs dupã data încetãrii din viaþã a lui Amira, nu pot proba prin prezumþii existenþa valabilã a testamentului, cã îndeosebi, testamentul fiind un act solemn reclamanþii trebuie sã dovedeascã în afarã de existenþa ºi conþinutul lui, cã întrunea ºi condiþiile de validitate cerute de lege, cã ceva mai mult, aceastã din urmã dovadã în nici un chip nu poate fi fãcutã prin prezumþii, ºi în fine cã nici una din prezumþiile de care se servesc legatarii particulari, nu are puterea probatorie care sã poatã înlocui cu succes instrumentul scris sau dovada cu martori, cã de asemenea ciorna de act nedatatã ºi nesemnatã intitulatã: „Preschimbãri la testament” cu adãugiri ºi ºtersãturi au o valoare juridicã absolut nulã. Tribunalul Ilfov secþia II civ. cor., judecând în primã instanþã a respins acþiunea Ministerului Instrucþiei ºi cererea principalã a soþiei defunctului Amira, recunoscând acesteia dreptul la o pãtrime în plinã proprietate din întreaga avere a defunctului ca vãduvã sãracã. 1 Vãzând cã ceea ce în principal a determinat tribunalul la refuzul de a valorifica legatele, pare a fi neputinþa reclamanþilor de a înfãþiºa martori care alãturaþi la seria de prezumþii sã confirme testamentul, singure prezumþiile neavând destulã tãrie. Cã aceastã teamã ar fi în mod învederat o argumentare eronatã în drept. Cã dar chestiunile de drept deduse în speþã Curþii sunt cele urmãtoare: Art. 1198 al. 4 C.civ. prin expresia „titlul pierdut” cuprinde ºi testamentele? Afirmaþia este de neînlãturat, denumirea de „titlul pierdut” fiind genericã încadreazã ºi testamentele. Chiar moºtenitorii de sânge au terminat prin a recunoaºte cã nu s-ar putea susþine cu succes teoria contrarã. Dar simpla reþinere a titlului este echivalentã pierderii? Având în vedere cã dupã dispoziþiile art. 1198 al. 4 C.civ. care dupã cum am stabilit se aplicã ºi la testamente, creditorul, recte legatarii, sunt dispensaþi a produce testamentul din care le derivã legatele în cazul în care testamentul care servea de probã literalã s-a pierdut în urma unei întâmplãri fortuite, neprevãzute, strãinã de voinþa testatorului ºi rezultatã dintr-o forþã majorã. Vãzând cã în speþã lipsa testamentului este cu totul strãinã de voinþa testatorului, iar pentru legatari, deþinerea lui la Moscova constituie cu drept cuvânt o imposibilitate actualã de a-l produce de neînlãturat. Cã dar, într-un atare caz, testamentul neputând fi prezentat, legatarii sunt în drept de a dovedi prin martori existenþa ºi conþinutul sãu. Având însã în vedere cã deºi în principiu dovada cu martor este admisibilã în caz de pierderea testamentului în litigiu dedus Curþii, cum testamentul a fost învestit cu forma misticã ºi testatorul era o fire cu totul precautã ºi ascunsã, legatarii nu au pretenþia de a uza de acest mijloc de probã, rãmâne, dar a se vedea, dacã proba testimonialã nu poate fi suplinitã numai prin prezumþii grave, precise ºi concordante. 118 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã din apropierea articolului 1198 al. 4 C.civ. cu art. 1203, acelaºi cod, chestiunea se soluþioneazã, ultimul text precizând cã prezumþiile sunt permise decât numai în cazurile când este permisã ºi dovada prin martori. Cã deci în ipotezele în care un creditor neavând posibilitatea de a prezenta un titlu scris, pe baza art. 1198 al. 4 C.civ., poate uza de martori, acelaºi creditor are tot astfel dreptul pe baza art. 1203 C.civ., de a se servi de prezumþii judiciare, grave, precise ºi concordante, rãmânând numai judecãtorului sã determine dacã prezumþiile înfãþiºate sunt serioase ºi au destulã putere probatorie. Jurisprudenþa ºi doctrina francezã au aplicat acest principiu în ceea ce priveºte actele ce au fost pierdute în urma faptelor de rãzboi fãrã sã mai stabileascã gradaþia probelor în sensul de a se înlãtura prezumþiile, dându-se preferinþã numai probei testimoniale. Discuþii mari s-au produs ºi ezitarea a persistat asupra chestiunii dacã testamentul fiind la guvernãmântul bolºevic, fãrã o probã evidentã despre distrugerea lui, legatarii particulari pot beneficia de dispoziþia art. 1198 al. 4 C.civ. care învoieºte pe creditor a proba existenþa ºi conþinutul titlului pierdut numai atunci când pierderea a survenit în urma unui caz de forþã majorã. Dar dacã legiuitorul ar fi înþeles o încetare de existenþa titlului completã ºi definitivã, ar fi întrebuinþat expresia de „titlul distrus”, iar nu pierdut. Proba testimonialã, ºi deci proba prin prezumþii, fiind principial admisã ori de câte ori n-a fost posibil a se procura o probã literalã despre actul juridic, imposibilitatea devine acelaºi, fie cã titlul e distrus sau pierdut definitiv, fie cã este reþinut în astfel de condiþii cã nu se poate obþine prin nici un mijloc, cum este opunerea guvernului bolºevic din Rusia, care refuzã fãrã motivare restituirea depozitului românesc. O obiecþie ce la prima vedere ar avea o aparenþã mai delicatã ºi care se ridicã de moºtenitorii de sânge, este aceea cã legatarii nu se pot folosi de proba prin prezumþii cât timp, ei n-au dovedit cã pierderea testamentului prin forþã majorã s-a produs dupã data încetãrii din viaþã a lui Amira. În adevãr este stabilit în doctrinã ºi jurisprudenþã, cã dacã testamentul a fost distrus de testator însuºi sau cu voia lui sau numai cu ºtirea lui sau chiar prin forþã majorã, ori prin fapta unui al treilea, dar în timpul când testatorul trãia ºi a putut lua cunoºtinþã de aceastã distrugere (ºi n-a refãcut testamentul), aceasta echivaleazã cu însãºi revocarea legatelor prevãzute în acel testament. Dar în cazul de faþã nu aceasta este speþa. Testatorul nu a putut sã-ºi formeze convingerea cã actele depozitate de Casa de Depuneri, la Moscova sunt definitiv pierdute. Bãtrânul Amira în timpul rãzboiului nostru a rãmas în teritoriul vremelnic ocupat, astfel cã abia dupã semnarea pãcii de tristã memorie, dintre România ºi Puterile Centrale, care a avut loc în vara anului 1918, a putut afla cã depozitele de la Casa de Depuneri sunt evacuate la Moscova, dar pe vremea aceea, încã nu se ºtia dacã curentul bolºevic va triumfa deplin sau se va stinge. Având în vedere cã odatã recunoscut dreptul legatarilor de a uza de prezumþii trebuie statuat ºi ce anume pot dovedi prin acest mijloc deosebit de existenþa testamentului? Este cert cã legatarii sunt obligaþi sã probeze conþinutul testamentului numai în ceea ce-i priveºte. Cu alte cuvinte sã dovedeascã legatele lãsate lor, nicidecum restul testamentului. Astfel fiind ºi þinând seamã de textul art. 1198 al. 4 ºi 1203 C.civ. rezultã cã ºi dovada conþinutului unui astfel de titlu poate fi fãcutã prin toate mijloacele adicã chiar prin martori sau prezumþii. A se face vreo distincþie între mijloacele de a proba existenþa testamentului ºi cele pentru a proba conþinutul ar fi cu totul ilogic, cãci legatarii se gãsesc în faþa aceloraºi imposibilitãþi de a procura probe scrise fie pentru prima parte, fie pentru a doua. Cã de asemenea, atâta vreme cât testamentul n-a fost distrus sau sustras de moºtenitorii de sânge, reclamanþii legatari sunt obligaþi sã facã dovadã cã testamentul la care se referã îndeplinea formele pretinse de lege pentru testamentul olograf ºi mistic, dar totuºi rãmâne punct câºtigat cã ºi aceastã probã ºi tot pe consideraþiile trase din caracterul general al articolului 1198 al. 4 ºi 1203 C.civ. poate fi fãcutã prin prezumþii. A se admite contrariul, adicã a cere o probã regulatã pentru forma testamentului, ar fi a face cu totul iluzorie ºi fãrã nici o aplicare practicã primele înlesniri, acordate legatarilor pentru dovada existenþei ºi conþinutului testamentului. Practicã testamentarã 119 Cã astfel fiind, rãmâne numai sã analizãm puterea probatorie a prezumþiilor atât pentru existenþa cât ºi pentru conþinutul ºi forma testamentului. Din deducþie în deducþie, existenþa testamentului în formã olografã ºi misticã este complet stabilitã. În adevãr dupã cum s-a vãzut ºi nu se poate contesta, la 18 martie 1885 Amira bolnav ºi-a întocmit primul testament olograf scris, datat ºi semnat de el ºi în care lãsa Azilului Elena Doamna ºi soþiei sale legatele mai sus prevãzute. Cã acest testament Amira, reîntorcându-se din strãinãtate, îl investeºte cu forma misticã la 12 decembrie 1888 spre mai multã siguranþã cum aratã el în petiþia cãtre Preºedintele Tribunalului. Acest testament îl depune în aceiaºi zi de 12 decembrie 1888 la Casa de Depuneri, unde îl lasã pânã la 1894. De atunci ºi pânã la 1897 când îl redepune tot acolo, testamentul pãstrat la dânsul, îl reia la 1902 pânã la 5 iulie 1908 ziua depunerii ultime ºi definitive ºi de unde în 1916 la începutul rãzboiului nostru împreunã cu tot tezaurul þãrii este încredinþat ruºilor, rãmânând depozitat la Moscova, fãrã posibilitate de a-l recãpãta sau cel puþin de a-i afla de urmã. Dovada de îndeplinirea formei mistice ºi proba depozitãrii la Casa de Depuneri se face cu toatã precizia prin petiþiile adresate autoritãþilor în drept de însuºi testatorul ºi care se gãsesc ºi la dosar, dupã cum le-am descris la expunerea în fapt. Ceea ce a determinat pe Amira sã retragã în douã rânduri la 1894 ºi la 1992 testamentul sãu mistic de la Casa de Depuneri, a fost desigur nevoia de a face unele adãugiri provocate, fie prin mãrirea considerabilã a averii sale, fie prin încetarea din viaþã a vreunuia din mici legatari dar totuºi, aceste adãugiri Amira le-a putut face lãsând intact plicul sigilat, care conþinea testamentul sãu olograf din 1885 investit cu forma misticã la 12 decembrie 1888 ºi pe care existã subscripþia legalã, adãugând la plicul Tribunalului, lãsat intact, o hârtie separatã cu schimbãrile ce timpul provocase ºi pe care împreunã le sigila într-un al doilea plic, ce îl depunea la Casa de Depuneri. Aceastã procedare, se deduce dintr-un complex de împrejurãri. Cu drept cuvânt, atât la prima depunere, la Casa de Depuneri, din 12 decembrie 1888, cât ºi la cea din 1897, Amira a avut prevederea sã declare, în petiþiile cu care alãtura plicul, cã depune testamentul sãu mistic, legalizat de Tribunal Notariat Ilfov la 12 decembrie 1888. Tot astfel la ultima depunere din 1908. Cu toate cã Amira omite de a adãuga în petiþie expresia „mistic”, nu e mai puþin adevãrat cã tot în aceastã petiþie precizeazã cã depune testamentul din anul 1888 decembrie 12, ori dacã la aceastã din urmã depunere s-ar presupune cã Amira rupsese plicul, cu superscripþia Tribunal, din 12 decembrie 1888, nu l-ar mai fi identificat în petiþia ultimei depuneri din 1908 declarând cã depune testamentul din 1888 decembrie 12, ci l-ar fi declarat testamentul din 18 martie 1885, cãci aceastã din urmã datã purta testamentul olograf devenit mistic abia în anul 1888 decembrie 12, cã în deosebit, dovada mai mult cã Amira ºi la 1908 a depus testamentul la Casa de Depuneri respectându-i forma misticã rezultã din cercetarea Caietului Secret gãsit în casa de fier de la domiciliul defunctului ºi în care, dupã cum am mai arãtat, la pagina 90 se vede o înregistrare din luna iunie a anului 1908 în urmãtoarea menþiune: „Recipisa Casei de Depuneri Nr. 92612 pentru un plic sigilat care conþine testamentul „Amira mistic” sigiliul are plicul 13 cu iniþialele”. Oare la ce ar fi arãtat Amira în Caietul Secret cã testamentul ce depusese în 1908 cu acea recipisã avea forma misticã când în realitate nu i-ar fi mai pãstrat-o? Cum s-ar putea aplica o astfel de mistificare din partea lui Amira? Nu este nici de susþinut, cã Amira a întrebuinþat denumirea de testament mistic fãrã sã-i înþeleagã rostul. Este drept cã scria mixt în loc de mistic, dar oricât de greºit, din cauza lipsei lui de culturã, pronunþã ºi scrie aceastã denumire juridicã, în schimb cunoºtea în tot amãnuntul condiþiile ºi formele legale cu care se investeºte un testament astfel denumit. Aceasta mai reiese, din petiþia cu care a depus la Tribunal testamentul la 12 decembrie 1888 ºi în care se exprima astfel: „Testamentul meu este fãcut mai dinainte în formã olografã” ºi doresc sã-l investesc astãzi pentru mai multã siguranþã ºi cu forma misticã”. De asemeni mai rezultã din însemnãrile fãcute de defunct deasupra celor douã plicuri gãsite desfãcute în Casa de fier ºi în care se închisese de Amira plicul cu testamentul mistic, astfel pe 120 Mircea Dan BOCªAN plicul cu care a fãcut depunerea în anul 1888 stã scris de mâna lui Amira: „În acest plic este testamentul meu mistic legalizat astãzi 12 decembrie 1888 de Onor. Tribunal Notariat Districtul Ilfov sigilat cu sigiliul meu”. Tot în acest plic mai gãsim o a doua adnotare în cuprinderea urmãtoare: Astãzi 28 noiemb. 1897, cu acest mod întocmai s-a depus din nou tot acest testament care a fost luat ºi astãzi este depus cu recipisa Nr. 20688. De asemeni pe plicul depus în 1897 gãsim iarãºi urmãtoarea însemnare: „Acest plic conþine testamentul meu mixt legalizat de Tribunalul Ilfov la 12 decembrie 1888 plicul sigilat cu sigiliul meu N. D. A. Depus astãzi 28 noiembrie 1897 la Casa de Depuneri”. Dar mai mult, în casa de fier s-au gãsit toate plicurile superficiale ale testamentului depus pe care le schimba, cum am constatat, la fiecare retragere, desigur, în scop de a alãtura plicului testamentar care purta subscripþia Tribunalului oarecare noi dispoziþii, probabil acelea care au fost însemnate de testator ºi pe marginile copiei de testament gãsitã tot în Casa de fier ºi cele din actul intitulat „Preschimbãri”. Dacã plicurile superficiale, cu care fãcea depozitarea la Casa de Depuneri ºi în care închidea pe cel vizat de Tribunal s-au gãsit toate în casa de fier, numai acel vizat de tribunal ºi în care era testamentul nu s-a gãsit ºi cum din toate circumstanþele reiese cã Amira a fost un om cu totul ordonat, lipsa numai a plicului ce purta subscripþia Tribunalului duce la grava ºi logica prezumþie cã nu s-a gãsit în casa de fier tocmai fiindcã Amira nu-l violase; la fiecare ridicare de la Casa de Depuneri îl lãsa intact, adãugând numai în al doilea plic un supliment de dispoziþie în formã de codicil. ªi cum s-ar putea închipui cã omul acesta atât de precaut, care a învestit testamentul sãu într-o formã solemnã tocmai pentru mai multã siguranþã, dupã propriile sale mãrturisiri, sã-i fi periclitat cu atâta uºurinþã validitatea desfãcând plicul vizat de Tribunal? Având în vedere cele pânã aici expuse, nu poate rãmâne cea mai redusã îndoialã despre existenþa testamentului Amira ºi despre forma misticã în care a fost conservat de autor pânã la ultima depunere din 1908 cãreia i-a urmat evacuarea la Moscova. Dar mai presus de toatã aceastã argumentaþie ºi de toate prezumþiile serioase, grave, precise ºi concordante, din care s-a format o deplinã convingere, se mai adaugã o probã care nu numai cã confirmã odatã mai mult existenþa testamentului ºi forma lui, dar precizeazã ºi conþinutul acestui testament, aruncând o deplinã luminã asupra problemei, deduse Curþii. Este afirmaþia, destãinuirea testatorului, care valoreazã ºi convinge mai mult ca orice altã mãrturie, ºi anume: în Casa de fier de la domiciliul defunctului s-a mai gãsit, dupã cum s-a expus în prima parte a acestei decizii, un act intitulat testament, el este copia testamentului olograf întocmit la 18 martie 1885 ºi învestit cu forma misticã la 12 decembrie 1888. E scris de un al treilea dar este semnat pe toate cele 6 file de testator, care a mai pus ºi cu mâna proprie la începutul primei pagini denumirea calificativã: „Copie”, dupã care a semnat, iar pe seria de pagini a scris tot cu proprie mânã diferite adnotãri de micã importanþã ºi care nu influenþeazã cu nimic asupra legatelor Azilului Elena Doamna ºi ale soþiei defunctului. În aceastã copie de testament sunt cuprinse legatele prin care Amira lãsa Azilului Elena Doamna toatã averea imobilã cum s-a expus în corpul acestei Decizii, precum ºi legatele referitoare la soþia testatorului. Identitatea acestei copii cu originalul testament o recunoaºte chiar Amira prin urmãtoarele cuvinte scrise pe acest act: „Întocmai este cu originalul testament depus la Casa de Depuneri la 28 noiembrie 1897 cu recipisa Nr. 20688”. Cã originalul acestei copii a fost învestit ºi cu forma misticã la 21 decembrie 1888 rezultã ºi din faptul cã Amira la finele acestei copii, aflate în casa de fier, a transcris întreg jurnalul încheiat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la 12 decembrie 1888. Evident, aceastã copie cu toate cã poartã de 12 ori semnãtura lui Amira nu poate fi preþuitã drept un testament valabil prin el însuºi, dar în schimb, în cazul de faþã, devine prezumþia cea mai precisã, cea mai probantã, constituind însãºi declaraþia testatorului, mãrturisirea lui. Practicã testamentarã 121 Voinþa lui Amira? Ce oare ar putea-o proba mai mult, decât afirmaþia ultimã a testatorului! ªi în sfârºit înaintând cu cercetarea noastrã, am putea pãtrunde nu numai mai departe, dar chiar mai adânc... pânã în sanctuarul sufletesc al acelui om, în jurul gropii cãruia se rãzboiesc atâtea interese, astãzi ºi am putea poate, desprinde cu multã bãgare de seamã evident, ºi cu multã sfialã, din noianul de posibilitãþi diferite ºi fragilul mãnunchi de date sigure, disponibil, trãsãtura caracteristicã, starea psihicã unitarã strecuratã printre toate sinuozitãþile ºi schimbãrile vieþii lui, ºi care ar forma o ultimã prezumþie voinþa constantã a testatorului. Iar dacã prezumþia aceasta nu va fi poate cea mai legalã, ea va fi cu siguranþã, cea mai gravã, cea mai interesantã ºi cea mai preþioasã. Într-adevãr, am ptea reþine din cercetarea documentelor referitoare la testamentul lui Amira, mai multe constatãri extrem de importante, din care am putea deduce câteva concluzii luminãtoare. Mai întâi îl vedem pe Amira întocmindu-ºi primul testament, cu mult înaintea morþii sale la o vreme când foarte mulþi oameni chiar bãtrâni, chiar bolnavi, n-au forþa sufleteascã de a privi mai departe decât prezentul, pânã dincolo de viaþã. E o miopie spiritualã de ocazie determinatã sau de inconºtienþã sau mai ales de o indistinctã ºi ciudat teamã de moarte. A avut-o oare Amira? Nu se ºtie. Ceea ce e cert însã, e cã a avut o alta mai puternicã ºi care a covârºit-o pe aceea, teama uitãrii - o teamã în care intrã puþin egoism, multã prudenþã, foarte multã vanitate. ªtim cã Amira avea foarte mulþi nepoþi. Dacã murea fãrã testament deci, averea lui s-ar fi fãrãmiþit în tot atâtea pãrticele neînsemnate. ªi tocmai aceasta n-a voit-o Amira. Averea lui, acest om simplu ºi sobru o agonisise printr-o muncã fãrã preget, ºi neîncetate combinaþii. Poate a simþit el dragostea pentru opera unei vieþi întregi ºi jalea de a o ºti la un moment împrãºtiatã. Poate a fost ºi altceva. În pragul gândurilor supreme, omul acesta care nu reiese sã fi fãcut vreun bine însemnat pe pãmânt, care în tot cazul n-a fãcut nici un fapt mare, a voit poate sã le facã totuºi, într-un gest postum, care sã-i uºureze sufletul ºi sã-i perpetueze amintirea. Astfel numai se explicã, ºi destul de lesne, hotãrârea lui de a-ºi lãsa averea neºtirbitã unei instituþii, precum ºi diferite condiþii determinate de un orgoliu, care ajunge pânã la naivitate. Ca de exemplu: condiþia ca comuna Frunzãneºti în care se va ridica din darul sãu o ºcoalã ºi o primãrie sã-ºi schimbe vechiul nume pentru numele nou al donatorului, sau ca testamentul sãu sã fie publicat în fiecare an prin „Monitorul Oficial” (vezi în Preschimbãri). De altfel cã pe moºtenitorii lui nu-i iubea ºi nu voia cu nici un preþ sã le lase averea imobiliarã, ne-o mai probeazã în afarã de afirmaþia voinþei sale testamentare, neobiºnuit de puternicã ºi unitarã, în decursul anilor ºi atâtor ocazii de preschimbãri, ne-o mai probeazã un amãnunt, gãsit într-unul din acte (preschimbãri) ºi prin care hotãrãºte ca în faþa unui eventual refuz al Azilului Elena Doamna, averea lui sã treacã la spitale, pentru întreþinerea unor paturi care sã poarte numele sãu ºi al soþiei sale. Ceea ce rãmâne deci mai clar ca oricare este voinþa lui neºovãitoare ºi constantã, stabilitã dintru început, doveditã din testamentul sãu în copie, din adãugiri din declaraþii ºi în sfârºit, din toatã acea împreunare de prezumþii ºi consideraþii, care ne duce tot acolo de unde am pornit. Adicã la mãrturiile concrete, pe care de astã datã el putem considera ca sigure ºi indestructibile. Astfel fiind ºi vãzând cã Ministerul Instrucþiei în numele Azilului Elena Doamna deosebit de legatele lãsate de Amira ºi referitoare la averea imobiliarã, prin testamentul învestit cu forma misticã, mai cere sã i se recunoascã dreptul ºi la averea imobiliarã testatã printr-un codicil alãturat plicului cu testamentul mistic depus la Casa de Depuneri închis într-un al doilea plic. Vãzând cã ºi soþia testatorului cere sã se valorifice de justiþie ºi legatele lãsate prin acest codicil. Având în vedere cã actul intitulat: „Preschimbãri la testamentul mistic al lui N. D. Amira”, gãsit în casa de fier nu este nici datat, nici semnat de testator ºi cã conþine adãugiri ºi ºtersãturi. Cã chiar dacã, în starea în care a rãmas acest act, poate fi socotit, drept o prezumþie cã Amira în acest sens ar fi întocmit codicilul sãu. Curtea totuºi, nu gãseºte suficiente elemente ºi nu-ºi poate 122 Mircea Dan BOCªAN forma completa convingere, dacã în adãugirile alãturate la testamentul mistic depozitat la Casa de Depuneri, Amira s-a oprit, în mod definitiv, la dispoziþiile cuprinse în ciorna intitulatã „Preschimbãri la testamentul mistic”. Dar dacã acest act, pe motivele mai sus expuse, nu poate fi þinut în seamã pentru legatele ce el adaugã, aduce însã o prezumþie mai mult pentru statornica hotãrâre a lui Amira de a nu se fi gândit o clipã mãcar sã reducã ceva din primele legate lãsate prin testamentul mistic Azilului Elena Doamna sau a soþiei defunctului, înseamnã în mod luminos, cã a înþeles sã pãstreze neclintit acele prime dispoziþii. Cãci cu cât Amira înainta în vârstã, modificãrile lui veneau numai în detrimentul moºtenitorilor de sânge ºi aceasta se mai deduce încã ºi din actul intitulat „Declaraþii” scris, datat ºi semnat de Amira, la 10 aprilie 1907, adicã numai cu un an anterior ultimei depozitãri a testamentului mistic la Casa de Depuneri ºi prin care declaraþie, aratã cã voinþa sa ca act de ultimã dispoziþie este cã urmaºii surorilor sale sã raporteze la masa succesoralã ceea ce primiserã în viaþã autoarele lor de la Amira. Cã în ce priveºte cererea subsidiarã fãcutã de vãduva defunctului Amira, cã în cazul în care Curtea nu va valorifica ºi legatele prevãzute în actul intitulat „Preschimbãri” sã i se recunoascã ºi dreptul la o pãtrime din avere în plinã proprietate, ca vãduvã sãracã. Vãzând cã prin concluziile depuse la dosar la prima instanþã reiese cã apelanta Cleopatra Amira a renunþat la dreptul vãduvei sãrace, în cazul în care se va considera valabil testamentul mistic depozitat la Casa de Depuneri ºi evacuat la Moscova. Cã astfel gestul larg, de renunþare la marile avantaje materiale, numai în scop de a se respecta ultima dorinþã a soþului defunct, ca o înaltã datorie moralã, ce cu atâta elan ºi pietate a fost dezvoltat în instanþa de apel, n-ar mai avea nici un înþeles dacã pe lângã legatele din testament s-ar mai reclama de soþie ºi pãtrimea ca vãduvã sãracã. Cã în deosebit doamna Amira nici nu a dovedit cã ar întruni condiþiile art. 684 C.civ., ºi dupã ce Curtea reconstituie ºi valorificã legatele ce o privesc cuprinse în testamentul mistic evacuat la Moscova. Cã în ce priveºte cererea Ministerului de Instrucþie de a suspenda soluþionarea acestui proces pânã ce va stabili în mod definitiv despre soarta depozitelor de la Moscova ale Casei de Depuneri, faþã cu considerentele mai sus expuse, aceastã propunere devine cu totul inutilã. Pentru aceste motive admite în parte. NOTÃ: Mai întâi un mic istoric al procesului Amira. În iulie 1919 moare în Bucureºti, în casele sale din str. Clemenþei, marele proprietar N. D. Amira, în vârstã de 87 ani, un om care prin constituþia sa, pãrea cã va fi nemuritor. La moartea lui Amira se gãsesc în casa de fier ma multe copii de testament ºi câteva acte din care rezultau dispoziþii de ultimã voinþã. În copia testamentului a cãrei reconstituire se cere, s-a gãsit adnotat cu mâna lui Amira „Întocmai este originalul depus la Casa de Depuneri la 28 noiembrie 1897 cu recipisa No. 20688”. Cercetându-se la Casa de Depuneri s-a constatat cã acest testament depus la 1897 a fost retras ºi redepus din nou, iar ultima ºi definitiva depunere e cea de la 1908, iunie 5, cu recipisa No. 27761 din 1908. Casa de Depuneri confirmã evacuarea lui la Moscova. În faþa acestei situaþii, dupã inventarierea averii ºi în lipsã de moºtenitori direcþi, moºtenitorii de sânge, toþi nepoþi ai defunctului (vreo 30 la numãr) au fãcut cerere de a fi trimiºi în posesie, stabilind calitatea lor, cum ºi faptul cã sunt singurii moºtenitori. Ministerul Instrucþiei ºi Casa ªcoalelor, reprezentând Azilul „Elena Doamna” au cerut trimiterea lor în posesie pe baza testamentului ce-ar exista la Moscova ºi pe care cereau sã-l reconstituie prin mijloacele acordate de lege ºi pe baza actelor aflate în casa de fier a defunctului. D-na Cleopatra N. Amira, vãduva testatorului a cerut ºi dânsa sã fie trimisã în posesia unei pãtrimi din avere, în calitate de vãduvã sãracã, conf. disp. art. 684 C.civ. cu rezerva cã dacã se va gãsi testamentul sã se respecte dispoziþiile lui. Practicã testamentarã 123 Tribunalul, dupã lungi dezbateri, a respins concluziile Ministerului ºi ale D-nei Amira, atât în cererile de trimitere în posesie cât ºi în cererile de intervenþie pe care aceºtia le fãcuserã în cererea de trimitere în posesie a moºtenitorilor de sânge ºi prin jurnalul No. 16692 din 15 Dec. 1919, a trimis în posesie pe moºtenitorii de sânge ai defunctului, acordându-le execuþia provizorie. Prin jurnalul acestui tribunal se specificã: „Tribunalul ia act de declaraþia moºtenitorilor cã în cazul când d-na Cleopatra N. Amira, în calitate de vãduvã sãracã, va cere sã fie pusã în posesie pe o pãtrime din averea succesoralã, însã fãrã a-ºi face rezervã, nu se opun”. Atât Ministerul cât ºi d-na Amira au fãcut apel, cerând imediat suspendarea executãrii provizorii. Curtea de Apel Secþia I, prin decizia No. 7 din 6 mai 1920 a respins cererea de suspendare. Ministerul ºi d-na Amira îºi retrag atunci apelul împotriva jurnalului de trimitere în posesie, menþinându-ºi cererile principale, Ministerul, predarea legatelor, d-na Amira, predarea pãtrimii din succesiune - spre a fi judecate faþã de moºtenitorii de sânge. Curtea de Apel S, I prin jurnalul No. 350 din 17 Feb. 1920 a luat act de aceastã retragere. În acelaºi timp Ministerul ºi d-na Amira au cerut înfiinþarea unui sechestru judiciar ºi dupã conexarea acestor cereri, tribunalul Ilfov secþia IV-a a admis numai cererea Ministerului, înfiinþând sechestru judiciar asupra moºiei Frunzãneºti jud. Ilfov ºi asupra caselor din str. Clemenþei, colþ cu Pitar Moºu. Curtea de apel secþia IV, a confirmat sentinþa Tribunalului, întinzând sechestrul ºi asupra mobilelor din strada Clemenþei. Situaþia succesiuni ajunsã aici, Ministerul a cerut primei instanþe Trib. Ilfov s. II c. c., sã oblige pe moºtenitorii de sânge ai defunctului N. D. Amira sã-i predea legatul lãsat Azilului Elena Doamna prin dispoziþiile de ultimã voinþã ale defunctului, cuprinse în testamentul sãu olograf din 15 martie 1885, investit cu formula testamentului mistic la 12 decembrie 1888 de Trib. Notariat Ilfov, precum ºi în actele de ultimã voinþã gãsite în casa de fier a defunctului. Tribunalul constatã cã sus-menþionatul testament olograf ºi mistic a fost depus de defunct la Casa de Depuneri, care în timpul rãzboiului l-a evacuat cu celelalte depozite la Moscova, de unde, din cauza stãrii particulare de lucruri de acolo, nu poate fi adus în þarã, deci numai un caz de forþã majorã împiedicã Ministerul de a produce acel testament. În baza acestei constatãri, tribunalul, dupã lungi dezbateri, gãseºte întemeiatã cererea Ministerului de a proba prin martori ºi prezumþii existenþa, conþinutul ºi forma solemnã a testamentului. Ministerul n-a putut însã produce martori, ci a venit numai cu prezumþii. Tribunalul socoteºte cã prezumþiile administrate de Minister n-au fost suficiente ca sã reconstituie testamentul ºi respinge cererea prin sentinþa civilã No. 299 din 14 aprilie 1921. Aceastã sentinþã a fost apelatã atât de Minister cât ºi d-na Cleopatra N. Amira. Decizia Curþii de Apel pe care o comentãm aici rezolvã una din cele mai mari ºi mai grele probleme ce s-a pus dupã rãzboi, anume putinþa reconstituirii titlurilor evacuate la Moscova. Trebuie s-o recunoaºtem din primul loc cã s-a fãcut un pas important în dreptul de rãzboi ºi cã aceastã jurisprudenþã, pãºind curajos în domeniul realizãrilor juridice, pune în practicã metoda generalizatoare a lui Gény ºi Saleilles. În adevãr, atât înaintea tribunalului cât ºi la Curte, în Drept s-au pus urmãtoarele chestiuni: 1) Reþinerea titlului este echivalentã cu pierderea? 2) Proba titlului poate fi fãcutã prin martori ºi prezumþii, sau chiar numai prin prezumþii? 3) Legatarul particular se poate mulþumi sã probeze existenþa testamentului ºi propria lui instituire ca legatar particular? Sau trebuie sã stabileascã integral conþinutul testamentului? 4) Trebuie sã probeze cã testamentul era investit cu toate formele cerute de lege pentru testamentul olograf ºi mistic? 5) Poate face aceastã probã prin simple prezumþii sau trebuie în mod necesar sã recurgã la martori? 124 Mircea Dan BOCªAN 6) Se poate reconstitui un testament a cãrui pierdere s-a întâmplat pe când trãia încã testatorul, dar nu era sigur cã s-a distrus? Sã analizãm acum fiecare din aceste puncte în raport cu soluþia datã pentru fiecare din ele de Curtea de Apel. 1) Chestiunea cea mai importantã este aceia care stabileºte cã actele reþinute la Moscova pot fi considerate ca pierdute printr-un caz de forþã majorã ºi deci poate fi admisibilã reconstituirea lor conform articolului 1198 ºi 1203 C.civ. În adevãr, moºtenitorii Amira au susþinut cã faptul deþinerii actelor la Moscova nu este o împiedicare permanentã ºi definitivã care sã echivaleze cu pierderea sau distrugerea, ci este numai o împiedicare temporarã, care poate înceta oricând. Nimeni însã nu ºtie cã tezaurul nostru a fost distrus în întregime sau numai în parte; astfel fiind nu poate fi vorba decât de o împiedicare provizorie de producere a titlului. S-a discutat dacã art. 1198 este limitativ ºi de strictã interpretare, adicã dacã prin cuvintele „titlu pierdut prin forþã majorã” se înþelege o pierdere definitivã, o distrugere neîndoielnicã a titlului. Soluþia contrarie datã de Curtea de Apel ni se pare juridicã ºi conformã cu întreaga doctrinã ºi jurisprudenþã. Astfel Fuzier Herman, la art. 1348 C.civ.fr. No. 1 ºi 2 spune: „L’énumération donnée par notre texte présente simplement des exemples de cas d’application du principe inscrit en tête [...] cette énumération n’a rien de limitatif et l’exception comprend tous les cas dans lesquels il aurait été impossible à l’intéressé de se procurer une preuve écrite de son droit”1 . În acelaºi sens se interpreteazã ºi chestia de a ºti dacã e caz de forþã majorã sau nu: „Les expression cas fortuit, imprévu et résultant d’une force majeure doivent être interpretées dans un sens large et conformement a l’esprit de la disposition du 40 de l’art. 1348 (1198 al. 4 C.civ.rom.) or, l’idée du législateur est que le demandeur ne saurait être mis par un fait qui ne lui est pas imputable, dans l’imposibilité de prouver son droit”2 . Acesta fiind spiritul articolului, Curtea nu putea da cuvântului „titlul pierdut” înþelesul îngust ce-l are în sens etimologic. Toþi autorii fac sã intre în cadrul dispoziþiei excepþionale ce admite proba testimonialã sau prin prezumþii, nu numai cazurile de pierdere, stricto sensu, ºi definitive, când nu mai e nici o putinþã de recãpãtare a titlului, ci ºi cazurile de sustragere, de retenþie, de extorsiune violentã a titlului, când se ºtie bine cã titlul mai existã, când mai existã încã posibilitatea de a fi redobândit. E suficient ca titularul sã nu poatã avea titlul la dispoziþie, independent de culpa sa. Astfel, în „Pandectes Français”, sub Testaments I No. 6141, se spune: „On peut prouver par témoins le détournement, la suppréssion, la destruction, ou la rétention d’un testament”. La fel Aubry et Rau spun: „Lorsqu’un acte constatant un créance a été soustrait frauduleusement ou extorqué par violence au creancier, la preuve testimoniale de la soustraction, de l’existence et de l’objet de cet acte est admisible”3 . Mai mult încã, aceºti autori declarã formal la aceeaºi paginã cã nu-i necesarã certitudinea pierderii unui act, ci numai probabilitatea: „Toutefois, si le cas fortuit était de nature à rendre probable la perte du titre invoqué, dont l’existence anterierure se trouverait d’ailleurs établie, la preuve de cette perte se confondrait avec celle du cas fortuit lui-même.” Baudry-Lacantinerie ºi Barde aratã cã în cazul extorsiunii prin violenþã, care e analog cu cazul de faþã, al reþineri actului cu forþa de Ruºi, dovada pierderii se confundã cu dovada forþei majore: „Il arrive souvent que la preuve de la perte du titre se confond avec celle de la force majeure. C’est ce que a lieu par exemple quand le demandeur prouve que l’acte instrumentaire lui a été éxtorqué par violence”4 . 1 Alexandresco VII, p. 287. Baudry-Lacantinerie et Barde. Obligations t. II No. 2643. 3 Vol. VIII p. 350. 4 Obligations, II No. 2644. 2 Practicã testamentarã 125 Extorsiunea prin violenþã nu înseamnã o pierdere definitivã ºi sigurã a titlului. Rãzboiul mondial a dat naºtere la multe cazuri de împiedicare de producere a titlului ºi atunci doctrina recentã a stabilit, aproape constant în Apus, cã titularul unui drept care ºi-a pierdut numai vremelnic titlul, fiind împiedicat de inamic sã-l producã, este în drept sã reconstituie acest titlu prin martori ºi prezumþii. Astfel Albert Wahl spune: „Le paiement d’un dette peut n’être constaté que par une quittance sous seing privé resté dans les pays envahis ou détruits par l’ennemi. Dans le premier cas, il y a perte provisoire de la quittance, dans le second cas, perte irrévocable. Donc, dans la première hypothèse, jusqu’à la délivré des pays, dans le second d’une manière définitive, le débiteur en vertu de l’art. 1348 C.civ. peut prouver par témoins ou par présomtions, à plus forte raison par d’autre moyens comme les livres du créancier, le paiement”1 . Iar în consultaþia pe care d-l Albert Wahl a dat-o în acest proces spune textual: „Lorsque, par suite d’une force majeure, le testament ne peut être représenté, les légataires ont le droit de démontrer par témoins l’éxistence du testament et con contenu (voir notamment Cass., 12 Juin 1882, S.1883.I.127, 8 Décembre 1902. S. 1904.I.132, Nancy, 22 Juin 1895; S. 1896.2.263, Nancy, 2 Juin 1899, S. 1900.2.194, D. 1899.163, Grenoble, 6 Aôut 1901, S. 1903.2.106, D. 1902.2.469, Tribunal civil de Béziers, 23 Mars 1922, Gaz.Pal. 1922.2.103)”. ªi mai departe: „Ce qu’on entend par la perte, c’est l’impossibilité de représenter le titre, sans qu’il y ait lieu de distinguer suivant que le titre n’existe plus ou existe encore. Si, en effet, la loi, avait voulu exiger que le titre ait cessé d’exister, elle aurait parlé de titre détruit et non de titre perdu”. ªi în Franþa s-a pus aceastã chestiune, în afaceri mult mai puþin importante decât cea rezolvatã de Curtea noastrã de Apel ºi atât Tribunalul din Béziers cât ºi cel din Senlis2 au dat aceiaºi soluþie. Astfel Curtea noastrã de Apel a stabilit aceastã importantã jurisprudenþã dând putinþa titularilor de drepturi ce decurg dintr-un titlu aflat la Moscova, sã-ºi valorifice aceste drepturi prin reconstituirea titlului 2. O a doua chestiune mult dezbãtutã a fost aceea de a se ºti dacã proba reconstituirii unui testament se poate face prin martori sau prezumþii ºi dacã în lipsã de martori, prezumþiile singure sunt suficiente. În cazul de faþã fiind vorba de un testament mistic ºi olograf, fãcut de un bãtrân, care avea peste 30 de nepoþi, cãrora nu le lãsa decât legate foarte neînsemnate din averea sa destul de mare, era natural ca Azilul „Elena Doamna”, legatarul cel mai important sã nu poatã produce martori care sã ateste conþinutul ºi forma testamentului. Moºtenitorii au susþinut cu înverºunare cã martorii sunt absolut necesari ca sã dovedeascã forma solemnã a testamentului, cã altfel ar putea aprecia judecãtorul, când ar veni în faþa lui un om de drept, care vãzuse testamentul, spunându-i cã acest testament îndeplinea condiþiile cerute de lege pentru validitatea lui. Dar aceastã discuþie dacã e posibilã în cazul când e vorba de un testament olograf, devine foarte anevoioasã atunci când e vorba de un testament mistic. În cazul de faþã era ºi mai greu de a produce martori, pentru cã toþi acei care fuseserã sfãtuitorii juridici ai lui Amira, ºi care desigur îl sfãtuiserã la întocmirea testamentului, decedaserã cu mult înaintea lui. Un singur martor putea produce Ministerul, martor care n-avea în faþa justiþiei decât tãria unei prezumþii: D-na Cleopatra N. Amira, soþia testatorului, care stând alãturi de Minister în proces, cerea sã se respecte testamentul soþului sãu, al cãrui conþinut declara cã e acel din copie. S-ar putea crede cã d-na Amira era interesatã materialiceºte ºi aceasta-i dicta atitudinea pe care a luat-o. Dimpotrivã însã: D-na Amira cerând respectarea testamentului va lua din succesiunea soþului, conform acestui testament, mult mai puþin decât ar lua în calitate de vãduvã sãracã, dacã nu s-ar respecta testamentul. Desigur o astfel de prezumþie, a unei bãtrâne octogenare care stãruie cu înverºunare sã se împlineascã voinþa soþului ei, e mult mai puternicã decât depoziþia oricãrui alt martor. 1 2 Droit civil et commercial de la guerre, tome 2, pag. 198 No. 1179. 22 Février 1916, Gaz.Pal., 1916-1917 p. 188. 126 Mircea Dan BOCªAN Curtea de Apel a dat cea mai juridicã soluþie stabilind cã se poate reconstitui un testament prin martori sau prezumþii, fãrã a face nici o distincþie între aceste instrumente de probaþiune. În acest sens e întreaga doctrinã ºi jurisprudenþã: Albert Wahl, în consultaþia datã, spune: „Notamment, dans les hypothéses où un créancier, n’ayant pas la possibilité de représenter un titre écrit, est autorisé par l’article 1348 (1198 C.civ.rom.) à produire des témoins, ce créancier a également le droit de recourir à des présomptions graves, précises et concordantes. (V. Baurdry-Lacantinerie et Barde, Obligations, 3-ème édition, IV. No. 2696; Fuzier-Herman et Danas, Code civil annoté, article 1353, No. 26; Cass. 3 aôut 1081, S. 1081.I.901, D. 1182.I.195)”. Acest principiu a fost mai cu seamã aplicat în ceea ce priveºte actele care fuseserã pierdute în urma faptelor de rãzboi1 . În materie de reconstituire de testament, jurisprudenþa a stabilit cã proba poate sã constea din prezumþii, dacã aceste prezumþii sunt socotite suficiente de judecãtori. ªi Curtea noastrã de Apel întãreºte acest fapt. 3. Legatarul particular are o singurã obligaþie, aceea de a dovedi conþinutul legatului sãu, evident dupã ce în prealabil va dovedi cã acest legat se cuprinde într-un testament valabil. Din acest punct de vedere, situaþia legatarilor particulari este mai favorabilã decât a legatarilor universali. În adevãr, acestora din urmã li s-ar putea obiecta cã trebuind sã despartã din legatul universal legatele particulare, sunt þinuþi sã probeze dispoziþiile luate asupra întregii succesiuni. D. Albert Wahl în consultaþia a II-a spune: „Les légataires particuliers comme le légataire universel et pour le même motif, ont à prouver simplement que le testament contenait un legs à leur profit et à établir la nature du montant de leur legs. Comme le légataire universel, ils demandent à recueillir leur émolument, sans se préoccuper des autres disposition du testament”. ªi mai departe: „Mais la situation des légataires particuliers est encore beaucoup plus favorable: car ils ne réclament leur appartient à titre définitif. En établissant l’existence des legs qui leur fait, ils justifient en même temps la demande de déllivrance qu’ils adressent aux héritiers”. 4. Dar legatarul trebuie oare sã probeze cã testamentul era investit cu toate formele cerute de lege pentru testamentul olograf ºi mistic? Pentru ca proba unei dispoziþii testamentare sã se poatã face prin prezumþii ºi martori, în caz când, dintr-o forþã majorã, legatarul se gãseºte în neputinþã de a produce testamentul, nu este indispensabil ca legatarul sã ofere spre a dovedi regularitatea formelor testamentului; cãci se presupune cã titlul ce nu poate produce, întrunea formele legale pentru validitate. Iatã în aceastã privinþã ce spune curtea din Nancy: „Attendu que l’art. 1348 paragr. 4 C.civ. qui admet la preuve testimoniale de l’existence des titres perdus ou détruites est applicable au testament aussi bine qu’à tout autre titre; que celui qui se prévaut des dispositions de dernière volonté faites en sa faveur dans un testament qui a disparu est recevable à établir par témoins l’existence du testament, sa teneur et le fait accidentel ou volontaire, parsuite duquel il a disparu ou n’a pas été produit; qu’il n’est moins indispensable que l’intéressé offre d’établir dans son articulation la régularité des formes du testament suprimé, ou il y a présomption de droit que le testament était revêtu de toutes les formes nécessaires à sa validité”2 . În acelaºi sens, Casaþia francezã: „Attendu qu’il est constaté en fait, par l’arrêt attaqué, que le testament litigieux a été frauduleussement soustrait après la mort de son auteur et que la responsabilité de cette soustraction ne peut être imputée qu’aux héritiers Clauzel. Attendu que la demande formée par Giron-père, agissant comme administrateur légal de son fils mineur, bénéficiaire de ce testament, qui l’institue légataire universel, étant dirigé contre les auteurs de la suppression du dit acte, c’est à bon droit qu’il a été jugé que le susnommé était affranchi de l’obligation d’en prouver la regularité, sans qu’il y ait à distinguer, contrairement aux prétentions de demandeurs en Cassation, entre les 1 2 Tribunal de Senlis, 22 février 1916, Wahl. Le droit civil et commecial de la guerre, II. No. 1182. Nancy, 25 Juin 1895 sir. 1896, 2, 263. Practicã testamentarã 127 diverses formes qui concurent à le constituer, celle-ci étant toutes présumées observés par la-même; que, du reste, la Cour de Montpellier, ayant declaré que le testament était parfaitement regulié, on en doit conclure qu’il répuissait toutes les conditions voulues pour sa validité; que telle appréciation est souveraine et échappe au controle de la Cour de Cassation; que dans ces circonstances, bien que la date du testament, ne doit pas ètre precisé par année, mois et jour, il n’en demeure pas moins constant” 1 . Iatã deci cã jurisprudenþa a stabilit cã nu-i nevoie de datã precisã, cã nu-i nevoie sã se dovedeascã în mod precis forma testamentului, pentru cã existã prezumþie de drept cã aceste forme erau îndeplinite. 5. Dar în decizia de faþã Curtea nu se mulþumeºte numai pe aceastã prezumþie de drept ca sã reconstituie forma solemnã a testamentului, ci, în lipsa martorilor, se serveºte de prezumþii grave ºi concordante pentru a dovedi data testamentului ºi forma lui. În speþã una din probe consistã din însãºi afirmaþiile testatorului. În adevãr, acesta în cele trei rânduri când depune testamentul la Casa de Depuneri, are grijã sã spunã, sub scrierea ºi semnãtura propriei sale mâini, cã depune testamentul mixt (mistic) de la 18 decembrie 1888. Afirmaþia, mãrturisirea testatorului, este prezumþia cea mai sigurã ce se poate gãsi. „Le tribunal de Béziers, spune d-l A. Wahl, dans son jugement précité qui était rélatif à un testament fait pendant la guerre et non retrouvé, a admis l’existence du testament en se basant sur ce que la de cuius a fait pars à des nombreuses personnes de l’existence et de la teneur de son testament, qui laissait tout son avoir à son mari; que jusqu’au printemps et même encore courant de l’été 1918, ce testament a été reconnu”. Aceastã afirmaþie a testatorului, aceastã mãrturisire a lui, atât asupra formei ºi datei cât ºi asupra conþinutului, poate fi asimilatã cu o mãrturisire extrajudiciarã, ºi deci sã producã toate efectele articolului 1204-1206 C.civ. În adevãr ce este o mãrturisire? Dalloz, în codul civil adnotat sub art. 1354 bazându-se pe autoritatea lui Larombière, Aubry et Rau, þi Planiol în adnotaþia No. I, de sub menþionatul text zice: „Mãrturisirea e declaraþia prin care o persoanã recunoaºte drept adevãrat ºi ca trebuind sã fie recunoscutã ca adevãrat întrucât o priveºte, un fapt de naturã a produce contra ei consecinþe juridice”. Incontestabil, testamentul este un fapt de naturã a produce consecinþe juridice ºi acest fapt trebuie considerat ca adevãrat întrucât îl priveºte pe testator urmând sã producã consecinþe contra lui dupã moarte. Mãrturisirea aceasta a mortului cã testamentul sãu conþine tot ceea ce se vede în copie adnotatã de defunct, cã data ºi forma sunt cele arãtate în petiþiile de depunere, au determinat Curtea sã hotãrascã putinþa reconstituirii acestor elemente coroborând faptul mãrturisirii cu prezumþiile grave ce le avea la dispoziþie. 6. Curtea de Apel S. IV-a a rezolvat încã o chestiune importantã ºi anume aceea de a se ºti dacã se poate reconstitui un testament pierdut în timp ce testatorul trãia ºi despre a cãrui pierdere acesta aflase. În speþã lucrurile se petrecuserã astfel: Amira a aflat în 1918, la sfârºitul anului, când s-a întors Casa de Depuneri din Moldova, cã testamentul lui se aflã la Moscova. Dar dânsul moare în iulie 1919, în vârstã de 87 ani, nemaiputând scrie, deoarece nu mai vedea de aproape doi ani de zile. În acest timp Amira n-a fost convins cã acele hârtii ºi depozite de la Moscova ar fi pierdute pentru noi, ci îºi închipuia cã este numai o reþinere momentanã pânã la clarificarea situaþiei internaþionale. ªi nu se poate trage nici o concluzie din faptul cã n-a fãcut alt testament, deoarece nu-l mai putea face în forma misticã, fiind bolnav. Altã formã i-ar fi fost foarte greu sã adopte fiindcã ar fi avut în permanenþã mustrarea rudelor sale dezmoºtenite. Curtea de apel hotãrând putinþa aplicãrii articolului 1198 C.civ., chiar în acest caz, pãºeºte curajoasã pe calea trasatã de vechea doctrinã, ce se inspirã de la scopul legiuitorului ºi de la echitate. E o chestiune de suveranã apreciere pe care Curtea a rezolvat-o în cel mai echitabil cadru. 1 Cass. 8 Dec. 1904, S. 1904.132. 128 Mircea Dan BOCªAN Soluþia datã de Curtea de Apel în ceea ce priveºte partea a doua a cererii apelanþilor, adicã legatul averii mobile a defunctului Amira corespunde perfect spiritului de interpretare de care s-a servit în partea I. În adevãr, acolo Curtea a reconstituit legatele pe bazã de prezumþii grave, precise ºi concordante, ºi uzând cu mare prudenþã de aceste prezumþii. În partea a doua unde n-a putut uza de aceleaºi prezumþii grave, Curtea a procedat cu cea mai mare prudenþã, respingând al doilea capãt de cerere al apelanþilor. Privitã astfel în general ºi dupã importanþa litigiului rezolvat o avere de aproape 30.000.000 de lei, decizia Curþii de Apel s. a IV-a apare ca un monument jurisprudenþial ce va face epocã. 4 George ALEXIANU avocat (decizie ºi adnotare publicate în PR 1923.II.198)
hotãrârea de executare a unora dintre dispoziþiile testamentare Când este scos din patrimoniul expropriatului terenul ce i s-a luat în baza decret-lege No. 3697 din 16 decembrie 1918 faþã de dispoziþia art. 19 din Constituþie – Autoritate de lucru judecat dedusã din considerentele unei hotãrâri – Dacã oferta fãcutã de testator a unui imobil legat, pe baza art. 20 din decretul-lege de expropriere cu No. 3697 din 16 decembrie 1918, poate fi consideratã ca o revocare a dispoziþiilor testamentare – Art. 98 C.civ. – Subrogare realã dedusã din dispoziþiile art. 72 ºi 73 al legii agrare din 1921 – Subrogare intenþionalã dedusã din clauzele testamentare2 Trib. Ilfov I c.c., sent.civ. 95/1927 În fapt: La 1919, înceteazã din viaþã N. Amira, lãsând pe urma sa între altele ºi moºia Frunzãneºti din jud, Ilfov, pe care o lasã ca legat Ministerului Instrucþiei publice ºi anume azilului „Elena Doamna”, iar jumãtate din uzufructului ei soþiei sale Cleopatra Amira. Aceºti legatari au cerut de la moºtenitorii de sânge sã le predea legatele ce li s-au lãsat de defunct prin testamentul mistic din anul 1885 ce a fost depus la Casa de Depuneri ºi evacuat la Moscova, în timpul rãzboiului. Cererea le-a fost admisã prin decizia C. Ap. s. IV No. 21 din 1923, rãmasã definitivã. Întrucât însã prin aceastã decizie n-a fost soluþionatã chestiunea cui îi aparþine renta în sumã de lei 3.838.000 ºi numerarul de 470.976 lei rezultat din exproprierea unei pãrþi din moºia Frunzãneºti, moºtenitorii de sânge al defunctului au fãcut contestaþie pe baza art. 400 C.pr.civ., cerând Curþii de Apel s. IV-a sã lãmureascã înþelesul ºi întinderea dispozitivului deciziei date cu No. 21 din 1923 contestaþie care dupã casarea deciziei pronunþate a fost rezolvatã de C. Ap. Iaºi, prin decizia No. 175 din 1925 prin care s-a admis în parte contestaþia ºi lãmurind dispozitivul deciziei cu No. 21 din 1923, decide cã chestiunea atribuirii rentei de expropriere a moºiei Frunzãneºti nu a fost rezolvatã prin sus-zisa decizie. 3 În aceastã situaþie, Ministerul instrucþiei publice pentru Azilul „Elena Doamna” ºi Cleopatra Amira, soþia testatorului, au cerut Trib. Ilfov s. I ca în contradictoriu cu moºtenitorii de sânge ai lui N. Amira, sã se stabileascã cã renta de expropriere a pãrþii din sus-zisa moºie aparþine Azilului „Elena Doamna” în calitate de legatarã a moºiei Frunzãneºti, iar jumãtate din uzufruct soþiei testatorului. La cererile de mai sus, s-a opus de cãtre moºtenitorii de sânge ai defunctului N. Amira, douã fine de neprimire: 1) cã existã autoritate de lucru judecat rezultând din considerentele deciziei No. 175 din 1925 a C.Ap. Iaºi, care fixeazã data când Statul a devenit proprietar al terenului expropriat ºi astfel nu se mai poate repune din nou în discuþie aceastã chestiune. 2) cã legatul în chestiune a fost revocat prin oferirea benevolã la expropriere a moºiei Frunzãneºti de cãtre Amira. Practicã testamentarã 129 În drept: C.Ap. Iaºi, cu ocazia judecãrii contestaþiei, examineazã ºi chestiunea când a intrat în proprietatea statului terenul expropriat, dar aceastã chestiune o discutã numai în considerentele deciziei, aºa cã nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât dispozitivul constatã categoric cã chestiunea cui i se cuvine renta de expropriere a moºiei Frunzãneºti, nu a fost rezolvatã prin decizia cu No. 21 din 1923 a C. Ap. Bucureºti. În ce priveºte obiecþia cã legatul pãrþii de teren expropriat din moºia Frunzãneºti a fost revocat de testator, fiind oferit benevol la expropriere, este de asemenea neîntemeiatã, deoarece pentru a se putea considera revocatã aceastã dispoziþie testamentarã pe baza art. 923 C.civ., urma cã înstrãinarea consimþitã de testator sã poatã fi privitã ca un act de voinþã, cum însã declaraþia fãcutã de testator conform art. 20, din legea agrarã nu constituia decât îndeplinirea unei obligaþii legale ºi fiind fãcutã sub rezerva de a-ºi valorifica dreptul la despãgubire, aceasta nu poate fi socotitã ca un act de voinþã din partea sa, care ar putea conduce la revocarea legatului. În fond: Atât Ministerul instrucþiei publice, cât ºi soþia lui N. Amira au susþinut prin apãrãtorii lor, cã la data decesului testatorului, adicã 23 iunie 1919, porþiunea expropriatã pe baza DL 3697 din 16 decembrie 1918 din moºia Frunzãneºti nu ieºise încã din patrimoniul acesteia întrucât, dupã dispoziþiile art. 19 din Constituþie nu existã expropriere fãrã justã ºi prealabilã despãgubire. Aceastã despãgubire fiind consemnatã în anul 1922, deci posterior încetãrii sale din viaþã, porþiunea expropriatã se gãsea încã în patrimoniul sãu, la data deschiderii succesiunii, cuvenindu-se deci legatarilor, Azilului „Elena Doamna” ºi uzufructul soþiei sale Cleopatra Amira. Chiar în ipoteza în care s-ar constata cã terenul expropriat a ieºit din patrimoniul lui, anterior încetãrii sale din viaþã, renta de expropriere fiind subrogatã de drept porþiunii expropriate, se cuvenea azilului „Elena Doamna” în virtutea unei subrogãri reale rezultând din art. 72 ºi 73 ale legii agrare din 1921 ºi din intenþia testatorului, care afecteazã aceastã rentã la destinaþia pentru care fusese legatã moºia Frunzãneºti. Este necontestat cã succesiunea lui N. Amira s-a deschis la data de 23 iunie 1919 ºi cã prin decizia Curþii de Apel No. 21 din 1923 s-a fixat definitiv calitatea de succesori precum ºi dreptul ce-l au pãrþile asupra patrimoniului acestuia, rãmânând nesoluþionatã numai chestiunea cui aparþine renta rezultatã din exproprierea unei pãrþi din moºia Frunzãneºti. Asemenea este necontestat cã exproprierea unei pãrþi din sus-zisa moºie s-a fãcut pe baza DL din 16 decembrie 1918, pronunþându-se ºi hotãrârea de expropriere de cãtre Comisia localã în timpul vieþii lui N. Amira. Astfel fiind, urmeazã a examina care era situaþia juridicã a terenului expropriat din patrimoniul testatorului, la data de 23 iunie 1919, când s-a deschis succesiunea sa. În drept: Exproprierea porþiunii din moºia Frunzãneºti s-a fãcut în baza DL 3697 din 1918, care prin art. 3, prevede cã exproprierea opereazã de plin drept de la data acestui decret. Legea agrarã din 17 iulie 1921, prin art. 2, declarã definitive exproprierile fãcute pe baza sus-zisului decret-lege, statul fiind considerat proprietar al terenului de la 15 decembrie 1918, conform art. 21 ºi 38 din menþionatul decret-lege. Nesatisfacerea condiþiei de platã a unei juste ºi prealabile despãgubiri a terenului expropriat, poate sã afecteze existenþa exproprierii, nu schimbã însã momentul în care aceasta s-a produs. Chiar art. 19 din Constituþie aratã cã legi speciale vor regula procedura ºi modul exproprierii, deci faþã de dispoziþiile categorice ale art. 2 al legii agrare din 1921, terenul expropriat din moºia Frunzãneºti la data decesului lui N. Amira, 23 iunie 1919, ieºise din patrimoniul acestuia. În ce priveºte susþinerea reclamantului cã renta de expropriere urmeazã sã li se atribuie considerându-se subrogatã obiectului legat, pe baza art. 72 ºi 73 din legea agrarã din care se desprinde ideea cã numai prin plata preþului se sting drepturile terþilor asupra terenului expropriat, întrucât din dispoziþiile art. 72 ºi 73 legea agrarã din 1921 se desprinde în primul rând ideea, cã terenul expropriat a trecut în proprietatea Statului, de la data exproprierii lui ºi în al doilea rând cã terenul expropriat intrã în proprietatea Statului purgat de orice fel de sarcini, purga operând de plin drept, fãrã îndeplinirea vreunei alte formalitãþi, nu poate fi vorba de existenþa vreunei subrogãri dedusã din art. 72 ºi 73 al legii agrare din 1921. 130 Mircea Dan BOCªAN În ce priveºte subrogarea ce s-ar desprinde din afectarea datã de testator moºiei Frunzãneºti, deºi din principiile generale ale subrogãrii, renta de expropriere pe baza unei ficþiuni este consideratã subrogatã terenul expropriat, totuºi aceastã rentã urma sã devinã proprietatea aceluia cãruia îi aparþinea terenul expropriat. Deci aceastã subrogare putea avea loc, numai atunci când moºia Frunzãneºti ar fi intrat în patrimoniul legatarilor. În speþã, subrogarea operând chiar în timpul când moºia legatã se gãsea încã în proprietatea testatorului, acesta urma sã dispunã prin testamentul sãu de preþul rezultat din expropriere. Din clauza testamentarã neputându-se degaja ideea unei subrogãri intenþionate, reclamanþii nu pot dobândi drepturi asupra rentei, ºi numerarului rezultat din exproprierea moºiei legate. Astfel fiind, defunctul N. Amira nedispunând prin testamentul sãu fãcut în anul 1885, nimic în ce priveºte renta ºi numerarul rezultat din exproprierea pãrþii din moºia Frunzãneºti, aceasta se cuvine moºtenitorilor de sânge ºi deci cererile Ministerului instrucþiei publice precum ºi a soþiei sale, urmeazã a fi respinsã. 5 NOTÃ: Aceastã sentinþã a fost confirmatã de Curtea de Apel Bucureºti I, prin decizia No. 565 din 23 Oct. 1929 datã sub Preºedinþia d-lui Preºedinte Solomon. (sentinþã ºi notã publicate în Jur.Gen. 1929.1683.1263) 6 OBSERVAÞII: 1 Art. 684 C.civ. reglementa unele drepturi succesorale în favoarea vãduvei sãrace. Text original al codului român faþã de cel francez, era inspirat de Novelele 53 ºi 117 ale lui Iustinian ºi urmãrea ameliorarea situaþiei succesorale precare a soþului supravieþuitor dinainte de adoptarea L. 319/1944. A fost abrogat prin aceastã ultimã reglementare. Pentru trãsãturile sintetice ale regimului succesoral al soþului supravieþuitor anterior L. 319/1944 (ºi indicaþii bibliografice corelative), v. M.D. Bocºan, Comentariu la dec. 2097/2000 a Trib. Constanþa, PR 1/2002.158-160. 2 Art. 72 L. 3093/1921: „Prin consemnarea preþului, terenul expropriat devine liber de orice obligaþiuni ori sarcini ar exista asupra lui, afarã de ipotecile Creditului funciar rural. Toþi cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra pãrþii de pãmânt expropriatã, nu le pot exercita decât asupra numerarului ºi titlurilor de rentã consemnate ca preþ”. Art. 73 din aceeaºi reglementare prevedea: „Orice acþiune de revendicare, urmãriri imobiliare sau de venituri, precum si orice drepturi, ca: privilegii, ipoteci legale sau convenþionale, uzufruct, anticrezã, embatic sau bezman si oricare altele, de orice natura, chiar cunoscute Statului, rãmân desfiinþate de drept, asupra porþiunii expropriate, din ziua exproprierii; iar pretenþiile de orice naturã asupra pãmântului expropriat se vor valorifica numai asupra preþului consemnat la Casa de depuneri. Tribunalul, in urma cererii Casei Centrale a împroprietãririi ºi sub dovada consemnãrii preþului, va ordona radierea tuturor acestora deasupra porþiunii expropriate ºi închiderea oricãror dosare de acþiuni sau urmãriri. De asemenea, pânã la consemnare, orice cesiune, urmãriri, popriri si sechestre nu se pot înfiinþa in mâinile Statului, care nu are a þine seama de ele, iar cele înfiinþate rãmân de drept desfiinþate”. Art. 20 DL 3697/1918 dispunea: „Operaþiunile de expropriere se vor înfãptui în toatã þara deodatã dupã normele urmãtoare: Toþi proprietarii pãmânturilor care dupã dispoziþiile decretului-lege de faþã se declarã expropriate, sunt datori ca în termen de 20 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a acestui decret-lege sã remitã judecãtorului de ocol al circumscripþiei în care se aflã aºezatã moºia sau la judecãtoria domiciliului lor, o declaraþie care sã cuprindã urmãtoarele: […]. Declaraþia datã de proprietar serveºte de bazã pentru toate operaþiunile exproprierii. Practicã testamentarã 131 Cei ce nu o vor face în modul arãtat mai sus, nu vor avea deschisã nici o cale pentru orice fel de greºealã ce s-ar putea comite din aceastã cauzã cu ocazia exproprierii, afarã de cazul de forþã majorã bine justificatã”. 3 Art. 400 C.pr.civ. reglementa în 1929 contestaþiile la executarea silitã. 4 „Spre deosebire de distrugerea realã ºi voluntarã a testamentului de cãtre dispunãtor, care constituie dovadã certã cu privire la voinþa sa de a-l revoca, în cazul în care testamentul a fost distrus ori dosit, fãrã ºtiinþa dispunãtorului sau dupã moartea acestuia, fie printr-un caz de forþã majorã, fie prin fapta unei alte persoane, devin aplicabile prevederile art. 1198 C.civ., care îngãduie dovada cu martori ºi prezumþii ori de câte ori partea nu poate conserva ºi înfãþiºa înscrisul ce-i servea de dovadã, dintr-o cauzã de forþã majorã, cãreia i se asimileazã ºi fapta de neînlãturat a uei alte persoane. Într-o atare ipotezã, pretinsul legatar va putea sã dovedeascã prin orice mijloc de probã existenþa ºi cuprinsul testamentului, faptul distrugerii, pierderii sau ascunderii ºi cã acest act de ultimã voinþã întruneºte cerinþele de fond ºi de formã prevãzute de lege” (TS, s.civ., dec. 237/ 11 februarie 1978, RRD 7/1978.51). 5 În sens contrar, s-a arãtat: „Potrivit art. 923 C.civ., înstrãinarea lucrului legat fãcut de testator sub orice titlu sau sub orice formã, constituie o cauzã de revocare tacitã a legatului. Pentru ca înstrãinarea sã producã însã revocarea, trebuie sã fie fãcutã din libera voinþã a testatorului. Din moment ce lipseºte consimþãmântul, nu existã nici înstrãinare valabilã ºi nici voinþa de a revoca. Exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã a unui imobil care face parte dintr-un legat nu poate produce revocarea legatului în ce priveºte acel imobil, fiindcã exproprierea nu se face din voinþa testatorului pentru ca sã i se poatã atribui intenþia de a revoca legatul, ci de autoritatea publicã în virtutea Constituþiei ºi pe bazã de lege. Legiuitorul revizionist din 1917 când a admis ºi principiul exproprierii pentru utilitate naþionalã, în virtutea cãruia a intervenit apoi DL de expropriere 3697 din 1918 ºi Legea agrarã din 1921, nu a introdus un text nou, ci a adãugat numai un aliniat nou pe lângã cele existente în vechiul text al art. 19 din Constituþie, în care a prevãzut ºi exproprierea pentru utilitate naþionalã, astfel cã ºi faþã de aceastã expropriere urmeazã a se aplica principiul stabilit de acelaºi articol ºi anume cã nu poate avea loc fãrã o prealabilã despãgubire, ceea ce face sã rezulte lãmurit cã transferul proprietãþii de la expropriat la Stat nu poate avea loc pânã nu se face plata despãgubirii. Deºi prin art. 2 din legea agrarã se prevede cã pãmântul expropriat pe baza Decretului Nr. 3687 din 1918 este definitiv expropriat ºi cã Statul este considerat proprietar al pãmântului expropriat de la 15 decembrie 1918, prin aceste dispoziþii însã legiuitorul nu a voit altceva decât sã creeze o ficþiune care sã asigure aplicarea legii agrare în raporturile dintre Statul expropriant ºi proprietarul expropriat ºi sã înlesneascã într-un interes de ordin politic ºi social transmiterea imediatã a pãmântului la sãteni, fãrã ca de aici sã înþeleagã sã desfiinþeze principiul dupã care exproprierea nu poate sã aibã loc decât dupã o prealabilã despãgubire. Exproprierea neputând opera transferul proprietãþii decât dupã plata despãgubirii, urmeazã cã chiar dacã o expropriere a fost decretatã în timpul vieþii unui testator, însã din moment ce ea nu a fost desãvârºitã decât dupã moartea acestuia, legatarul are dreptul asupra indemnitãþii cuvenite pentru lucrul expropriat ce fãcea parte din legatul sãu ºi care potrivit art. 899 C.civ. trecuse asupra sa din momentul morþii testatorului”1. Conform art. 28 al. 1 L. 33/1994, „transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndatã ce obligaþiile impuse lui prin hotãrâre judecãtoreascã au fost îndeplinite”. 6 V. ºi pledoaria rostitã de Istrate Micescu în acest proces, publicatã în I. Micescu, Curs de drept civil, All, Bucureºti, 2000, p. 323-334. 1 C.Ap. Bucureºti III, jurnal 1509/1928, Jur.Gen. 1928.1100.762. 132 Mircea Dan BOCªAN 21 Succesiunea ªtefan Filipescu - textul testamentului - hotãrârea instanþei de fond, adnotatã - decizia pronunþatã în apel - rezumate de concluzii scrise depuse de avocaþii pãrþilor - decizia pronunþatã în recurs - consultaþia datã în cauzã de Nicolae Titulescu
textul testamentului TESTAMENT Deºi încã tânãr, însã neºtiind ce aduce ziua de mâine, fiind în toatã întregimea minþii mele ºi neforþat de nimeni m-am hotãrât sã-mi exprim prin acest testament, ultima voinþã a mea, modul cum trebuie ºi de cine sã se stãpâneascã averea mea. 1. Declar cã dupã încetarea mea din viaþã las moºtenitoare pe întreaga mea avere mobilã ºi imobilã pe scumpa mea soþie Alexandrina (Elena) cu drept de a fi absolut stãpânã cât va trãi, neavând a da nimãnui nici o socotealã ºi fãrã ca rudele mele sã aibã a pretinde ceva, cãci aºa îmi dicteazã conºtiinþa mea, aceasta în semn de admiraþie pentru conduita sa exemplarã ºi dreapta viaþã conjugalã. 2. Dupã încetarea din viaþã ºi a scumpei mele soþii voiesc ca casele mele din Drãgãºani sã rãmânã comunei Drãgãºani, fãcându-se un azil pentru sãracii acestei comune, servindu-se zilnic dormitul ºi hrana, aceasta în perpetuitate. Pe frontispiciu se va pune o tablã cu inscripþia „Azilul ªtefan ºi Alexandrina Filipescu”. 3. Asemenea voiesc ca tot dupã încetarea din viaþã a scumpei mele soþii, moºia mea Livezile, din judeþul Dolj, sã rãmânã tot comunei Drãgãºani, ca din venitul ei sã se întreþinã azilul sus menþionat, ºi din prisosinþa venitului fiecãrui an, sã se constituie dotã la mãritiºul a patru fete sãrace pe fiecare an. 4. Pentru buna administraþie a acestui aºezãmânt las efori ºi supraveghetori pe toþi fraþii mei, care vor rãmâne în viaþã, ºi dupã moartea lor rudele cele mai apropiate, având dreptul a cere autoritãþii comunale, ca în fiecare an sã predea socoteli în regulã. 5. Via pãrinteascã din Dealul Oltului cu numirea „De la Monastirea dintr-un lemn”, tot dupã moartea scumpei mele soþii, voiesc a se stãpâni de fratele meu Mihalache Filipescu, nu ca o avere grozavã, dar ca un suvenir. Acest testament scris ºi subscris de mine, l-am fãcut astãzi 27 decembrie 1899 din propria mea voinþã. (ss) ªtefan Filipescu Drãgãºani”
hotãrârea instanþei de fond, adnotatã TESTAMENT OLOGRAF – Succesiune – Revendicare – Moºtenitori – Calitate – Dovadã – Substituþie fideicomisarã – Art. 803 C.civ. – Sarcina de a conserva ºi remite – Termenii în care poate fi impusã – Coerezi – Acþiunea unuia singur contra unui terþ uzurpator – Admisibilitate – Legat – Nulitatea lui nu atrage nulitatea întregului testament – Testament – Termeni – Interpretare – Dublu legat de uzufruct ºi nudã proprietate – Art. 805 C.civ. – Validitate – Legat – Revocare – Intenþia testatorului – Art. 923 C.civ. – Legatar particular – Lipsa moºtenitorilor – Rezervatari – De la cine trebuie cerutã Practicã testamentarã 133 posesiunea – Legea agrarã, art. 73 – Dacã a schimbat principiile de drept comun asupra legatelor Trib. Vâlcea I, sent.civ. 73/ 22 martie 1923 1. În cazul revendicãrii unei succesiuni de la persoane strãine, nu e nevoie ca toþi moºtenitorii sã-ºi dovedeascã calitatea atunci când calitatea unora din ei este contestatã, ci este suficient ca numai unul singur sã-ºi dovedeascã calitatea în care reclamã, pentru a avea vocaþie la întreaga succesiune, contra persoanelor strãine. Iar sarcina probei cã mai sunt ºi alþi moºtenitori, care n-au reclamat, incumbã acelor persoane strãine de succesiune, care deþin averea. 2. Sarcina de a conserva ºi remite, ca element a unei substituþii fideicomisare, nu trebuie sã fie impusã formal de cãtre testator, ci este de ajuns ca ea sã fie dedusã din ansamblul dispoziþiilor actului. 3. Un coerede aflat în indiviziune poate sã intenteze singur acþiune contra unui terþ care a uzurpat averea succesoralã, spre a-ºi conserva porþiunea sa ereditarã din acea avere, în virtutea principiului cã oricãrui titular al unui drept trebuie sã i se recunoascã ºi o acþiune de valorificare a acestui drept. 4. Nulitatea unui testament care cuprinde o substituþie fideicomisarã, fiind de ordine publicã, poate fi ridicatã de orice persoanã interesatã. 5. Dupã principiile legislaþiei moderne, chiar instituþia de erede poate fi divizatã ºi menþinutã în ceea ce este conform cu legea. Cu atât mai mult, prin urmare, testamentul care conþine diferite liberalitãþi, nu poate fi anulat în întregime decât pentru vicii de formã sau incapacitate ºi lipsã sau vicii de consimþãmânt, iar nu ºi pentru cã unele din dispoziþiile sale ar fi nule, cum ar fi cazul când un legat conþine o substituþie fideicomisarã prohibitã de lege. 6. În interpretarea unui testament, sensul dispoziþiilor trebuie cãutat nu numai în termenii întrebuinþaþi de testator, ci mai ales în intenþia lui, pe care judecãtorii pot s-o deducã din orice fapte ºi circumstanþe ale cauzei. Astfel, în ipoteza când se pretinde cã un testament conþine o substituþie fideicomisarã ºi când existã îndoialã, trebuie admisã interpretarea care exclude ideea de substituþie. 7. În materie de revocare a legatelor se þine seamã de intenþia testatorului de a revoca, iar nu de faptul cã, prin înstrãinare, bunul legat a ieºit din patrimoniul testatorului, cãci dacã s-ar þine seamã numai de acest fapt, ar trebui ca în caz când bunul înstrãinat ar fi reintrat în patrimoniul testatorului, legatul sã nu fie revocat, ceea ce e inadmisibil faþã cu dispoziþiile art. 923 C.civ. 8. În principiu, deºi legea nu prevede de la cine trebuie sã cearã posesiunea legatarul particular, el ar putea totuºi s-o cearã, în lipsã de moºtenitori rezervatari, de la legatarul universal, dacã legatul ar fi pur ºi simplu. 9. Dispoziþia art. 73 legea agrarã nu schimbã întru nimic principiile de drept relativ la soarta legatelor, ale cãror obiecte, printr-o împrejurare oarecare, nu se mai gãsesc în patrimoniul testatorului la moartea acestuia, principii dupã care acele legate devin caduce prin lipsã de obiect. 2 TRIBUNALUL: În ce priveºte obiecþia pârâtei ºi intervenientei primãria comunei Drãgãºani, cã nu e dovedit în cauzã, faþã de primãrie, gradul de rudenie a reclamanþilor cã ar fi fraþi cu defunctul ªtefan Filipescu. Având în vedere cã reclamanþii în dovedirea gradului lor de rudenie cu defunctul ªtefan Filipescu au prezentat la dosar, pentru parte din ei, extrase de stare civilã completând filiaþia ºi cu proba testimonialã, care le-a fost admisã de tribunal. Având în vedere cã pentru a dovedi cã pãrinþii lor au fost cãsãtoriþi legitim, au prezentat extrasul de cãsãtorie din anul 1855 al comunei Drãgãºani, în care se prevede ca tatã Dumitru Filip Tetebeanu, iar ca mamã Ioana. Din extrasul de naºtere a doi din reclamanþi, anume Constantin (din anul 1859) ºi al lui Gheorghe Filipescu (din anul 1862) se vede cã sunt fiii lui Dumitru Filip ºi a soþiei acestuia Ioana. Deci numele mamei pentru aceºtia concordã cu actul de cãsãtorie. În extrasele de naºtere ale 134 Mircea Dan BOCªAN altor doi reclamanþi anume Nicolae din anul 1866 ºi Mihail din anul 1877, se prevede de asemenea cã sunt fii lui Dumitru Filip, iar ca mamã se prevede cã au avut pe Anica. Nu concordã deci pentru aceºtia numele mamei lor cu numele soþiei lui Dumitru Filip, dupã cum este trecutã în extrasul de cãsãtorie. Având în vedere cã reclamanþii pretind cã Ioana ºi Anica a fost una ºi aceeaºi persoanã, anume mama lor. Având în vedere cã aceastã identitate reiese ºi din depoziþia martorului Dumitru Predescu, audiat în ºedinþa de la 18 octombrie 1921. Având în vedere cã în cazul revendicãrii unei succesiuni de la persoane strãine, nu e nevoie ca toþi moºtenitorii sã-ºi dovedeascã calitatea de moºtenitor, atunci când calitatea unora din ei este contestatã, ci este suficient ca unul singur din ei sã-ºi dovedeascã calitatea în care reclamã pentru a avea vocaþie la întreaga succesiune, contra persoanelor strãine de succesiune. Cã tocmai acelor persoane strãine de succesiune, care deþin averea, le incumbã sarcina de a dovedi cã mai sunt ºi alþi moºtenitori în grad succesibil, care n-au reclamat ºi cã deci unul din moºtenitori nu se poate îmbrãca fãrã mandat ºi cu dreptul acelora care n-au reclamat. 1 Având în vedere cã în speþã doi din reclamanþi, Constantin ºi Gheorghe Filipescu, au prezentat extrasele lor de naºtere în care numele pãrinþilor concordã cu extrasul de cãsãtorie a acelor pe care îi pretind cã sunt pãrinþii lor. Cã prin urmare din moment ce aceºti doi reclamanþi îºi dovedesc filiaþia cu extrase din registrele stãrii civile, acþiunea pentru anularea testamentului o pot conduce numai aceºti doi reclamanþi, rãmânând sã se aranjeze în urmã cu ceilalþi reclamanþi pe care îi recunosc de fraþi ai lor. Având în vedere cã unul din reclamanþi anume Mihail Filipescu, este recunoscut de frate de cãtre ªtefan Filipescu chiar prin testamentul a cãrei anulare se cere, or în extrasul de naºtere din anul 1875 al comunei Drãgãºani, se prevede cã mama sa se numea Anica. Cã prin urmare abstracþie fãcând de depoziþiile martorilor, ori de s-ar considera cã mama reclamanþilor se numea Ioana, ori de s-ar considera cã se numea Anica, sunt reclamanþi în cauzã care ºi-au dovedit filiaþia cu extrase de stare civilã, chiar admiþând cã Ioana ºi Anica au fost persoane deosebite. Cã astfel fiind, din acest punct de vedere este inutilã proba cu martori, cerutã de primãria Drãgãºani, pârâtã ºi intervenientã în cauzã, pentru a dovedi cã reclamanþii în a cãror extrase de naºtere e trecutã ca mamã Anica, nu sunt fraþi cu defunctul ªtefan Filipescu, deoarece pãrinþii acestora nu ar fi fost cãsãtoriþi. […] Pentru aceste motive: Considerând ca inutilã proba contrarie cerutã de pârâta intervenientã primãria Drãgãºani, în ce priveºte filiaþia reclamanþilor, respinge ca nefondat incidentul ridicat. Având în vedere cã primãria comunei Drãgãºani, prin petiþia întreg. la No. 3876 din 14 februarie 1922, a fãcut cerere de intervenþie în acest proces, spre a fi obligatã pârâta d-na Alexandrina ªt. Filipescu a preda comunei Drãgãºani legatul lãsat de defunctul sãu soþ ªtefan Filipescu, prin testamentul olograf din 27 decembrie 1899 ºi care legat constã din nuda proprietate a caselor din Drãgãºani ºi moºia Livezile din judeþul Dolj. Considerând cã conform art. 247 C.pr.civ., acel care era un interes legitim, nãscut ºi actual într-o pricinã ce se urmeazã între alte persoane, va putea cere sã stea ºi dânsul în instanþã. 3 Având în vedere cã dacã în speþã primãria comunei Drãgãºani figureazã în cauzã ca pârâtã, în aceastã calitate dânsa se poate apãra numai pentru pretenþia reclamanþilor ce i-ar leza drepturile ei rezultate din testamentul lãsat de ªtefan Filipescu, însã din cuprinsul cererii de intervenþie se deduce cã numita primãrie voieºte a-ºi valorifica ºi dânsa faþã de cealaltã pârâtã, Alexandrina Filipescu, dreptul ei nãscut din acelaºi testament, or aceasta nu ar putea sã o facã decât fie pe cale de acþiune separatã, fie pe cale de intervenþie în acest proces, intentat de reclamanþi pentru anularea testamentului. Având în vedere cã primãria comunei Drãgãºani are tot interesul de a-ºi vedea valorificat dreptul sãu, astfel cum rezultã din testamentul sus-menþionat, ºi faþã de cealaltã legatarã, pârâta Alexandrina ªt. Filipescu. Practicã testamentarã 135 Având în vedere cã dreptul primãriei Drãgãºani astfel cum rezultã din testament, este ºi actual, întrucât pretinde cã a luat naºtere din momentul morþii testatorului ªtefan Filipescu. Cã astfel fiind, din moment ce reiese interesul pârâtei primãria comunei Drãgãºani de a figura în cauzã ºi ca reclamantã faþã de cealaltã pârâtã Alexandrina Filipescu, ºi cum pretenþia sa formulatã prin intervenþie are legãturã de conexitate cu obiectul acþiunii principale, Tribunalul urmeazã a admite în principiu intervenþia fãcutã în cauzã de pârâta primãria comunei Drãgãºani. Pentru aceste motive admite în principiu intervenþia introdusã în cauzã de primãria comunei Drãgãºani, prin petiþia înregistratã la No. 3876/1922. În fond, TRIBUNALUL în majoritate (a se vedea mai jos opinia separatã): Având în vedere cã acþiunea intentatã de Gogu Filipescu, proprietar din comuna Drãgãºani, Miºu D. Filipescu, comerciant ºi proprietar din oraºul Bucureºti, strada Cuza-Vodã No. 61, Nicolae Filipescu, institutor din Bucureºti, strada 13 septembrie Nr. 187, ºi Constantin D. Filipescu, funcþionar din oraºul Craiova, strada Nicolae Bãlcescu No. 21, prin petiþia înregistratã la No. 28416 din 27 decembrie 1919, are de obiect ca faþã de pârâþii Alexandrina ªtefan Filipescu, Drãgãºani, vãduvã domiciliatã în comuna Zevideni, judeþul Vâlcea, ºi primãria comunei Drãgãºani, tot din acest judeþ, pe de o parte sã se declare nul ºi neavenit întregul testament olograf din 27 decembrie 1899, prin care fratele lor decedatul ªtefan Filipescu-Drãgãºani, fost proprietar, cu ultimul domiciliu în comuna Zevideni, a dispus de avutul sãu miºcãtor ºi nemiºcãtor, instituind legatarã universalã pe soþia sa, pârâta de mai sus, iar pe de altã parte sã fie trimiºi în posesiunea succesiunii numitului defunct, în calitate de rude de sânge (fraþi) cu vocaþie universalã ab intestato, în lipsã de descendenþi ºi ascendenþi privilegiaþi, succesiune compusã din bunurile mobile ºi imobile despre care trateazã inventarul întocmit de administraþia financiarã Vâlcea. 4 Având în vedere lucrãrile din dosar, actele prezentate de pãrþi, dezbaterile urmate cu ocazia judecãrii procesului ºi concluziile scrise ale pãrþilor, depuse în cauzã. Având în vedere cã reclamanþii îºi întemeiazã cererea lor de anulare a testamentului pe consideraþia cã testamentul cuprinde o substituþie fideicomisarã, care în conformitate cu dispoziþiile art. 803 C.civ., pretind dânºii, are de efect anularea întregului testament. Având în vedere cã pentru a dovedi cã testamentul în dispoziþiile lui de la No. 2 ºi 3, conþine o substituþie fideicomisarã, reclamanþii argumenteazã, în esenþã, în modul urmãtor: Din termenii întrebuinþaþi de cãtre testator: „las moºtenitoare pe întreaga mea avere mobilã ºi imobilã pe soþia mea Elena Filipescu, cu dreptul de a fi absolut stãpânã cât va trãi, neavând a da nimãnui nici o socotealã, ºi fãrã ca rudele sã aibã a pretinde ceva” rezultã neîndoios cã defunctul a înþeles sã lase soþiei sale proprietatea ad tempus a întregii averi, iar nu numai uzufructul; singura limitare pe care testatorul o aduce drepturilor de moºtenire ale soþiei sale, fiind privitoare numai la duratã, cãci asupra fondului dreptului ce-i testeazã, testatorul, nu numai cã nu aduce nici o restricþie la dreptul de moºtenitoare, ci întãreºte ideea cã i-a legat plenitudinea drepturilor sale, cãci zice: „soþia are absolutã stãpânire” etc., expresie care pentru testator nu poate avea decât înþelesul de proprietate, ceea ce reiese din clauza a cincea din testament, în care acest cuvânt este întrebuinþat neîndoios în sens de proprietate. Cã odatã stabilit cã defunctul ªtefan Filipescu a lãsat soþiei sale proprietatea averii, toate condiþiile pentru existenþa substituþiei fideicomisare sunt îndeplinite în dispoziþiile cuprinse la art. 2 ºi 3 din testament ºi anume pentru cã: 1. Dubla liberalitate existã, ºi existã în virtutea voinþei testatorului. Primãria Drãgãºani, care nu are nici un drept în timpul vieþii soþiei, îºi þine însã drepturile tot de la defunctul ªtefan Filipescu însuºi care dispune: „Dupã moartea ºi a scumpei mele soþii voiesc ca casele mele... sã rãmânã”. 2. Sarcina de a conserva ºi remite, de asemenea, cãci într-adevãr, deºi absolut stãpânã Elena Filipescu, nu poate aliena valabil casele din Drãgãºani ºi moºia Livezile, altfel dispoziþia testatorului, ca la moartea ei aceste bunuri sã rãmânã primãriei Drãgãºani, nu s-ar putea executa. Elena Filipescu 136 Mircea Dan BOCªAN trebuie dar sã pãstreze aceste imobile, pentru ca dupã moartea ei, ele sã fie remise primãriei Drãgãºani, ºi aceastã interpretare se poate deduce din termenii testamentului, deºi sarcina de a conserva ºi remite nu este formulatã în termeni sacramentali, cãci se recunoaºte de toþi cã nu este necesar ca aceastã sarcinã sã fie impusã formal, ci este de ajuns ca ea sã poatã fi dedusã din ansamblul dispoziþiei1. 3. Ordo succesivus existã tot astfel, cãci prima liberalitate o face defunctul soþiei sale, pe tot timpul vieþii ei, a doua primãriei Drãgãºani ºi fratelui sãu Mihalache Filipescu dupã moartea soþiei sale. ªtefan Filipescu dispune dar în testamentul sãu nu numai de bunurile sale, dar ºi de bunurile soþiei sale ºi anume de cele legate de el, bunuri pentru care înlãturã erezii ei fireºti sau testamentari, pentru erezii ce desemneazã el pentru dânsa: primãria Drãgãºani ºi Mihalache Filipescu. 4. Infine tractus temporis, este realizat ºi el, prin aceea cã prima liberalitate dureazã atâta timp cât dureazã ºi viaþa Elenei Filipescu, iar a doua liberalitate nu-ºi produce efectul decât la moartea grevatei. ªi faþã de cele expuse mai sus, reclamanþii susþin cã Tribunalul trebuie sã declare nulitatea dispoziþiilor testamentului lui ªtefan Filipescu, nu numai cu privire la primãria Drãgãºani, dar ºi cu privire la soþia sa Elena Filipescu, ºi în consecinþã deschiderea succesiunii ab intestato. Având în vedere cã primãria Drãgãºani, intervenientã în acest proces, susþinând cã acþiunea este neregulat introdusã numai de parte din moºtenitorii defunctului ªtefan Filipescu, pentru întreaga moºtenire, a cerut în prim rând respingerea acþiunii reclamanþilor, întrucât fiecare comoºtenitor nu are acþiune decât pentru partea sa de moºtenire, iar nu pentru întreaga moºtenire, iar în fond susþinând validitatea testamentului, întrucât nu este infectat de nici o substituþie fideicomisarã, cere respingerea acþiunii reclamanþilor, care tinde la anularea testamentului, ºi a se obliga pârâta sã-i predea primãriei Drãgãºani nuda proprietate a legatelor de la No. 2 ºi 3 din testament, argumentând în sensul concluziilor de la dosar. Având în vedere cã pârâta a combãtut atât cererea reclamanþilor cât ºi pe aceea a intervenientei, argumentând în sensul concluziilor de la dosar ºi a cerut respingerea în întregime a acþiunii reclamanþilor, iar a intervenþiei numai în ce priveºte moºia Livezile. În ce priveºte obiecþia intervenientei primãria Drãgãºani cã acþiunea reclamanþilor este rãu introdusã numai de parte din moºtenitori, pentru întreaga avere. Având în vedere cã în fapt este exact cã pe urma defunctului ªtefan Filipescu, au rãmas ºase fraþi, fapt pe care-l recunosc ºi reclamanþii, iar acþiunea de faþã a fost intentatã numai din patru din ei, care se pretind moºtenitori ab intestato ai defunctului fãrã a contesta ºi celorlalþi aceastã calitate. Considerând cã este netãgãduit cã fiecare dintre coerezii aflaþi în indiviziune are un drept în obiectul comun, drept indiviz care nu poartã încã asupra unui bun determinat din succesiune, dar care este un drept de coproprietate în proporþie cu partea sa ereditarã. Considerând ca oricãrui titular al unui drept, trebuie sã i se recunoascã ºi posibilitatea de a-ºi asigura pe cãile legale conservarea acelui drept, în virtutea principiului cã nu existã drept fãrã acþiune. Cã de aici rezultã cã unul din coerezii aflaþi în indiviziune poate sã intenteze singur acþiunea în contra unui terþ, care a uzurpat averea succesoralã, spre a-ºi conserva porþiunea sa ereditarã din acea avere. Cã dacã s-ar pretinde ca acþiunea în contra terþului uzurpator sã fie intentatã de toþi coerezii aflaþi în stare de indiviziune, s-ar putea întâmpla ca drepturile coerezilor diligenþi sã fie periclitate în cazul când ceilalþi comoºtenitori ar sta în inacþiune din diferite împrejurãri. 1 Cã pe de altã parte în speþã, fiind vorba de anularea unui testament care cuprinde o substituþie fideicomisarã prohibitã de lege, sub sancþiunea unei nulitãþi de ordine publicã, nulitatea poate fi 1 Baudry et Colin, op.cit., No. 3131; Demolombe, tom. I, No. 145; Aubry et Rau, VII, p. 307, § 694, text ºi nota 18; Laurent, XIV, No. 460. Practicã testamentarã 137 invocatã ºi anularea testamentului poate fi pronunþatã, dupã cererea oricãreia dintre pãrþile interesate, ºi deci incidentul ridicat de cãtre pârâþi relativ la neregularitatea acþiunii este nefondat. În ce priveºte cererea reclamanþilor, de a se anula întreg testamentul pentru motivul cã dispoziþiile de la Nr. 2 ºi 3 din testament ar conþine o substituþie fideicomisarã. Considerând cã principiile legislaþiei moderne permit a se diviza chiar instituþia de erede, de a o menþine în ceea ce este conform cu dispoziþiile legii ºi de a o anula numai în ceea ce este contrariu legii. Cã cu atât mai mult, testamentul, care este forma prin care cineva dispune de o parte sau de totalitatea averii sale ºi care poate conþine mai multe liberalitãþi, donaþii pentru cauzã de moarte, legate etc., independente unele de altele, nu poate fi anulabil în întregime decât pentru vicii de formã sau, ca ºi oricare altã convenþie, pentru incapacitatea testatorului, pentru lipsa de consimþãmânt sau pentru vicii de consimþãmânt, iar nu ºi pentru cã numai unele din dispoziþiile testamentare ar fi nule, întrucât legatele sau liberalitãþile fiind independente unele de altele, soarta unora nu poate influenþa pe a celorlalte, unele putând fi nule, revocate sau caduce, iar celelalte sã rãmânã valabile. Cã deci, dacã un legat este infectat de o substituþie ºi nul din cauza ei, aceastã nulitate nu poate sã aibã un efect asupra legatelor pure ºi simple, nulitatea substituþiei neputând atrage nulitatea celorlalte dispoziþii strãine de substituþie ºi cuprinse în acelaºi testament 1 . Având în vedere cã în speþã defunctul ªtefan Filipescu dispunând prin testamentul sãu, cu privire la averea sa, face mai multe legate distincte unele de altele, pe care le numeroteazã. Cã în primul legat de la Nr. 1, face o instituþie de moºtenitor, loco heredis, un legat universal în persoana soþiei sale, pe care o instituie în principiu legatarã universalã pe întreaga lui avere mobilã ºi imobilã, iar în dispoziþiile de la Nr. 2 ºi 3 din testament face alte douã legate particulare cu privire numai la casa din Drãgãºani ºi moºia din Livezi în favoarea primãriei comunei Drãgãºani. Cã din acest punct de vedere în primul legat fiind vorba nu de anumite bunuri determinate ci de o universalitate de bunuri, acest legat nu poate fi considerat ca infectat de substituþia fideicomisarã, pe care ar conþine-o legatele particulare de la No. 2 ºi 3 din testament ºi deci nulitatea acestor douã legate din cauza substituþiei ce le-ar conþine nu ar putea atrage ºi nulitatea legatului universal, întrucât cu privire la cealaltã avere în afarã de cea de la No. 2 ºi 3 transmisiunea fiind fãcutã dupã regulile ordinare, din aceastã transmisiune nu poate sã rezulte nici unul din inconvenientele semnalate pentru prohibirea substituþiei. Cã deci chiar de ar fi adevãrat cã legatele de la No. 2 ºi 3 din testament sunt infectate de substituþie, ea nu poartã în orice caz decât asupra imobilelor arãtate anume acolo, cãci numai aceste imobile s-ar putea zice în cazul cel mai rãu, cã soþia defunctului are sarcina de a le conserva ºi remite, iar nu ºi asupra celorlalte bunuri mobiliare ºi imobiliare, pe care pârâta nu este însãrcinatã sã le remitã la moartea sa altei persoane, ci trebuie sã culeagã libera lor proprietate, în virtutea calitãþii sale de legatarã universalã. Cã deci în orice caz cererea reclamanþilor de a se declara anulat întregul testament, pentru motivul cã numai legatele de la No. 2 ºi 3 din testament ar fi infectate de substituþia fideicomisarã, este nefondatã aºa cum este formulatã ºi urmeazã sã fie respinsã. În ce priveºte alegaþiunea reclamanþilor cã testamentul în dispoziþiile de la No. 2 ºi 3 conþine o substituþie fideicomisarã, care în orice caz anuleazã aceste douã dispoziþii. Având în vedere cã termenii testamentului nu sunt atât de clari, pentru a nu da loc la dificultãþi în interpretarea clauzelor lui ºi cã într-adevãr s-ar putea naºte o oarecare îndoialã asupra chestiunii dacã testamentul conþine sau nu în dispoziþiile sale de la No. 2 ºi 3 o substituþie fideicomisarã. Considerând însã cã sensul unui testament trebuie cãutat nu numai în termenii întrebuinþaþi de testator, ci mai ales în intenþia testatorului, pe care judecãtorii pot sã o caute în orice fapte ale cauzei 1 Daloz, V, Substitution, No. 233, 234, 235, 239; Fuzier-Herman, sub art. 896, Nr. 240, 247, 248; Toullier, t. V, Nr. 14; Marcadé, sub art. 896, Nr. 8; Aubry et Rau, t. p. 323, § 694; Demolombe, tom. XVIII, Nr. 176 ºi urmãtorii; Laurent, t. XIV, No. 511. 138 Mircea Dan BOCªAN ºi toate circumstanþele de naturã a-i lumina asupra intenþiei testatorului; cã nu se poate uºor presupune cã testatorul a voit sã facã un lucru inutil, sau contrar legii, o dispoziþie nulã, cã în îndoialã trebuie admisã interpretarea cea mai favorabilã, ºi chestiunea de a se ºti dacã un testament conþine sau nu o substituþie prohibitã, trebuie rezolvatã în sensul care exclude ideea de substituþie1 . Având în vedere cã prin testamentul sãu defunctul ªtefan Filipescu a dispus de averea sa, fãcând mai multe legate distincte unele de altele pe care le numeroteazã. Cã prin primul legat, defunctul face o instituþie de moºtenitor, un legat universal în persoana soþiei sale, cãci zice „las moºtenitoare pe întreaga mea avere mobilã ºi imobilã pe scumpa mea soþie”. Cã din termenii prin care se exprimã mai departe: „Cu dreptul de a fi absolut stãpânã cât va trãi” nu s-ar putea deduce cã intenþia testatorului a fost de a lega soþiei sale numai uzufructul acestei averi, cãci pe de o parte el nu zice cã soþia va fi stãpânã numai cât va trãi, iar pe de altã parte dacã aceasta ar fi fost intenþia lui, ar fi arãtat cine se va folosi de avere dupã moartea soþiei, ceea ce testatorul nu a fãcut. Cã, din contrã, din împrejurarea cã testatorul adaugã cã rudele sale nu vor avea dreptul a pretinde ceva, din împrejurarea cã fratelui sãu Mihail Filipescu, îi leagã special la art. 5 via pãrinteascã cu explicaþia cã i-o lasã nu ca avere grozavã, ci ca un suvenir, reiese cu suficienþã cã el a vrut sã înlãture pe rudele sale de la succesiune ºi sã lege soþiei sale în plinã proprietate, universalitatea bunurilor de care nu va fi dispus în favoarea altora. Cã dacã n-ar fi fost aceastã intenþie a lui ºi ar fi vrut ca pentru cealaltã avere în afarã de cea de la No. 2, 3 ºi 5 sã se deschidã succesiunea ab intestato ºi sã fie culeasã de moºtenitorii sãi de sânge ºi soþiei sã nu-l lase decât uzufructul, n-ar fi legat fratelui sãu Mihalache Filipescu în mod special „via pãrinteascã”, fãrã a spune cã acel legat îl dã peste ceea ce i se va cuveni ca moºtenire dupã lege ºi n-ar fi întrebuinþat termeni destul de clari, prin care îºi manifestã voinþa ca rudele sale sã nu pretindã nimic, ºi n-ar fi adãugat cã înþelege sã lase numai un suvenir fratelui sãu Mihalache Filipescu. Cã de altfel, numai în ipoteza când testatorul a legat soþiei sale plina proprietate are sens acþiunea reclamanþilor, fiindcã numai în acest caz s-ar putea susþine nulitatea dispoziþiilor de la No. 2 ºi 3 din testament, ca conþinând o substituþie fideicomisarã, iar nu ºi în cazul când s-ar pretinde cã soþiei nu i s-a legat decât uzufructul, cãci în acest caz ambele legate ar fi valabile, conform dispoziþiilor art. 805 C.civ. Cã în afarã de aceasta, înºiºi reclamanþii au recunoscut prin acþiune cã acest prim legat fãcut în favoarea soþiei este un legat universal, iar nu un legat de uzufruct. Cã fiind deci în afarã de orice discuþie cã acest legat este un legat universal, el nu are de obiect anumite bunuri individualizate ºi determinate, ci o entitate juridicã, care cuprinde toate bunurile lãsate de defunct la moartea sa, de care nu va fi dispus în favoarea altora. Cã legatele de la No. 2 ºi 3 din testament, nu pot fi considerate decât ca douã legate particulare, prin care testatorul înþelege sã scoatã din universalitatea bunurilor sale, încã din momentul morþii sale, anumite bunuri pe care voieºte sã le lege primãriei Drãgãºani, cu alte cuvinte testatorul, dupã ce aratã prin prima dispoziþie cine va fi moºtenitorul sãu, dispune în urmã prin alte douã dispoziþii de unele din bunurile sale, pe care le sustrage din universalitatea de bunuri, despre care decide prin prima dispoziþie. Cã pentru a face sã reiasã cã soþiei sale nu-i lasã decât uzufructul acestor imobile, în aceste din urmã dispoziþii de la No. 2 ºi 3 din testament, testatorul nu mai spune cã soþia va fi absolut stãpânã, dupã cum spune prin prima dispoziþie prin care instituie moºtenitoare pe soþie, ci întrebuinþeazã cuvintele: „sã rãmânã comunei Drãgãºani etc.”, pentru ca dupã moartea soþiei sale, sã serveascã pentru azil de sãraci. Cã întrebuinþând în ambele legate cuvintele: „sã rãmânã primãriei Drãgãºani”, testatorul voieºte a face sã reiasã cã proprietatea imobilelor, afarã de folosinþã care este datã soþiei, cât trãieºte, aparþine comunei înainte de încetarea din viaþã a soþiei. Cã atunci încetând folosinþa soþiei, începe dreptul de folosinþã al primãriei în scopul anume arãtat de testator, cãci într-adevãr 1 Dalloz, Substitution, No. 258; Fuzier-Herman, sub art. 896, No. 394; Aubry et Rau, t. VII, p. 31, § 694; Demolombe, t. XVIII, No. 157 ºi urm.; Laurent, t. XIV, No. 393 ºi 488; Baudry et Colin, t. II, No. 3173. Practicã testamentarã 139 cuvântul „a rãmâne” înseamnã a sta pe loc, nu înseamnã a trece dintr-un loc în altul, el dã noþiunea fixitãþii, nu a deplasãrii, a mobilitãþii ºi transmiterii ºi dacã testatorul se referã la încetarea din viaþã a soþiei sale, aceasta o face ca sã indice cã în acel moment nu proprietatea se deplaseazã, cãci ea rãmâne pe loc, ci folosinþa acestei proprietãþi, deoarece testatorul adaugã cã dupã încetarea din viaþã a soþiei sale, casa va servi pentru azil de sãraci, iar venitul moºiei pentru întreþinerea acestui azil; cu alte cuvinte, ceea ce testatorul vrea sã facã sã reiasã din aceste douã legate, este în ce mod ºi la ce sã se întrebuinþeze folosinþa bunurilor legate dupã încetarea din viaþã a soþiei sale, cãci pânã atunci el înþelege cã numai ca sã se foloseascã de venitul acestor imobile pe care le-a testat primãriei încã din momentul morþii sale. Considerând cã în speþã testatorul nu pune legatarei nici o obligaþie de a conserva ea însãºi casele ºi moºia ºi nici obligaþia de a transmite comunei plina proprietate a acestor imobile. Cã chiar dacã din termenii dispoziþiei, ar rezulta sarcina de a remite, ea nu constituie o substituþie prohibitã, dacã nu implicã ºi obligaþia de conservare. Cã de îndatã ce termenii ºi natura liberalitãþii permite judecãtorului de fond sã decidã cã autorul ei nu a înþeles sã facã indisponibile înaintea gratificatului, bunurile care i le-a transmis cu sarcina de a remite, nu se poate anula dispoziþia ca fiind infectatã de substituþie. Considerând cã pe de altã parte, nici din intenþia testatorului nu se poate presupune cã testatorul a vrut ca imobilele de la No. 2 ºi 3 din testament sã facã obiectul unei substituþii ºi sã-ºi anuleze astfel singur dispoziþiile cu privire la aceste imobile, cãci este greu de presupus, cã testatorul a vrut sã rãpeascã soþiei sale, anulându-ºi dispoziþiile, pânã ºi folosinþa unor bunuri pe care le primise în dar de la dânsa în momentul cãsãtoriei, cãci dacã aceasta ar fi fost intenþia lui, n-ar fi spus cã conºtiinþa îi dicteazã de a dispune în favoarea soþiei sale ºi nu ar avea nici un înþeles îndepãrtarea de la succesiune a rudelor sale, dacã indirect le-ar fi chemat sã beneficieze de o parte din avere prin nulitatea legatelor infectate de substituþie. Cã în aceastã chestiune, atât jurisprudenþa francezã, cât ºi cea românã sunt de acord ºi au admis în mod constant cã ori de câte ori testatorul a arãtat în testamentul sãu cine va profita, dupã moartea unui legatar, de legatul fie universal, fie particular, atunci aceastã dispoziþie se interpreta evident dupã intenþia presupusã a testatorului cã nu a vrut sã facã o substituþie prin care sã-ºi anuleze legatul, ci a fãcut un legat de uzufruct primului legatar ºi de nudã proprietate celui de al doilea legatar 1. Cã deci în speþã nu poate fi vorba de nici o substituþie fideicomisarã în dispoziþiile de la No. 2 ºi 3 din testament, care trebuiesc interpretate prin ele însele, ci de un dublu legat de nudã proprietate primãriei Drãgãºani ºi de uzufruct soþiei testatorului. Cã prin urmare fiind vorba de un dublu legat de nudã proprietate, care dupã dispoziþiile art. 805 C.civ. este perfect valabil, acþiunea reclamanþilor este nefondatã ºi ca atare urmeazã a fi respinsã, cãci motivul, cã dispoziþiile de la No. 2 ºi 3 sunt infectate de o substituþie, nu este fondat. 5 Cã chiar în ipoteza cã cele douã dispoziþii de la No. 2 ºi 3 din testament conþin o substituþie fideicomisarã, ipotezã în care potrivit art. 803 C.civ., aceste dispoziþii sunt nule, atât în privinþa donatorului cât ºi a eredelui sau legatului, nulitatea însã neavând efect decât asupra obiectelor pentru care existã substituþie, iar nu ºi asupra celorlalte obiecte din instituþia principalã, care rãmâne valabilã, pentru obiectele nesubstituite2 , s-ar putea pune chestiunea cui profitã nulitatea dispoziþiilor infectate de substituþie. Considerând cã în aceastã privinþã, toþi sunt de acord cã dacã întreg patrimoniul este substituit, el revine moºtenitorilor de sânge, prin efectul nulitãþii dispoziþiei, dacã, bineînþeles, aceste rude nu sunt îndepãrtate de la moºtenire printr-o clauzã expresã a testamentului. 1 Dalloz, Substitution, No. 179, 349; Marcadé, vol. III, No. 469; Casaþia rom., S. I., Bul. Cas. 8, p. 901; Curtea Bucureºti, S. III, Dr. 26/1891. 2 Fuzier Herman, art. 896, No. 246; Aubry et Rau, vol. VII, p. 3239; Laurent, vol. XIV, No. 507. 140 Mircea Dan BOCªAN Cã de asemenea este necontestat, cã în caz când un obiect particular este substituit, el revine legatarului universal, dacã el este pus în sarcina unui legatar particular. Cã în caz însã, când obiectul substituit este pus în sarcina chiar a legatarului universal, cum este în speþã, pãrerile sunt împãrþite, unii autori ca: Laurent, Aubry et Rau susþinând cã el revine moºtenitorilor ab intestato, iar alþii, ca Planiol1 ºi Demolombe2 , susþinând cã nulitatea substituþiei profitã legatarului universal, ºi bunul substituit trebuie sã revinã acestuia, întrucât acesta are vocaþie la universalitatea bunurilor cuprinse în succesiune, fãrã excepþie, ºi deci ºi asupra celor pentru care testatorul n-a dispus în mod valabil, cu titlul particular, ºi care ar fi aparþinut succesorilor ab intestato dacã nu ar fi existat legatul universal, pãrere care ni se pare mai juridicã ºi mai logicã. Considerând cã chiar, dacã am admite teoria, celor care susþin cã nulitatea dispoziþiei nu poate profita legatarului universal ci moºtenitorilor ab intestato, totuºi în speþã aceºtia fiind exheredaþi de cãtre testator, prin declaraþia expresã din testament, în care zice: „fãrã ca rudele mele sã aibã a pretinde ceva”, exheredare care mai rezultã ºi din împrejurarea cã testatorul lasã, fratelui sãu Mihalache, via pãrinteascã cu explicaþia cã nu i-o lasã ca avere grozavã, ci ca un suvenir, fãrã a spune cã i-o lasã deosebit de ceea ce i-ar reveni dupã lege, ceea ce înseamnã cã numai acestuia dintre toate rudele de sânge, a vrut sã-i lase un suvenir, ºtiind bine cã printr-o dispoziþie expresã exheredase pe toate rudele sale, soþia care nu ar putea beneficia de legatele nule din cauza substituþiei, prin calitatea ei de legatarã universalã, va profita totuºi de ele în calitatea ei de moºtenitoare ab intestato, pe care a dobândit-o, prin exheredarea moºtenitorilor de sânge, care au pierdut aceastã calitate prin voinþa expresã a testatorului. Având în vedere cã reclamanþii au mai susþinut cã, în orice caz, dispoziþiile de la No. 2 ºi 3 din testament, chiar dacã nu ar constitui o substituþie fideicomisarã, sunt nule ca legate, din cauza condiþiei ilicite, pe care testatorul a pus-o primãriei oraºului Drãgãºani de a suferi controlul moºtenitorilor de sânge ai testatorului, în administraþia azilului. Considerând cã, chiar dacã ar fi adevãrat cã controlul impus de cãtre testator în administrarea azilului constituie o condiþie imposibilã, ilicitã, fiindcã ar viola o dispoziþie de drept public, înscrisã în legea organizãrii comunelor urbane, aceastã condiþie ilicitã, pusã în sarcina legatarului, fãcând nul legatul primãriei, acest legat este considerat ca nescris în testament ºi deci bunurile cuprinse în el revin tot soþiei defunctului, care are calitatea de legatarã universalã ºi trebuie sã culeagã toate bunurile de care testatorul nu a dispus în favoarea altor persoane, sau a dispus nevalabil, cãci dupã cum spune Fuzier Herman 3 : „Oricum ar fi, instituþia ºi substituþia care o greveazã, ele nu sunt neseparabile, astfel ca caducitatea uneia sã atragã ºi caducitatea celeilalte. Cã din contra, dacã una din cele douã liberalitãþi rãmâne ineficace, pentru un viciu oarecare, fie de formã, fie de fond, sau prin nerealizarea unei condiþii rezolutorii, nimic nu împiedicã pe cealaltã sã-ºi producã tot efectul ei. Dacã este substituþia nulã, instituþia trebuie consideratã purã ºi simplã, dacã, dimpotrivã, instituþia este nulã, substituþia trebuie sã fie consideratã ca o liberalitate directã”4 . Considerând cã în orice caz, moºia Livezile din Dolj, fiind vândutã de cãtre testator, dupã facerea testamentului, cel puþin legatul No. 3 relativ la acest imobil, se considerã ca revocat de testator, deoarece, din faptul însuºi al înstrãinãrii obiectului, rezultã intenþia testatorului de a revoca legatul. Cã art. 923 C.civ. este categoric în aceastã privinþã, declarând revocat legatul, chiar când înstrãinarea va fi nulã. Cã, în materie de revocare a legatelor, se þine seamã de intenþia testatorului de a revoca, iar nu de faptul cã, prin înstrãinare, bunul legat a ieºit din patrimoniul testatorului, cãci, dacã s-ar þine seamã numai de acest fapt, ar trebui sã admitem cã, în caz când bunul înstrãinat ar fi reintrat în 1 Vol. VIII, No. 328. Vol. XVIII, No. 129. 3 Sub art. 896, No. 835. 4 Rolland De Villargues, No. 279 ºi urm., 289; Duranton, t. IX, No. 549; Aubry et Rau, t. VII, 324, § 694; Demolombe, t. XVIII, No. 1829; Laurent t. XIV, No. 513; Dalloz, No. 239. 2 Practicã testamentarã 141 patrimoniul testatorului, legatul n-ar fi revocat, ceea ce faþã cu dispoziþiile art. 923 C.civ., nu se poate susþine, cãci legiuitorul adaugã în acest articol cã legatul rãmâne cu toate cã obiectul legat va fi reintrat în patrimoniul testatorului înaintea morþii lui. Considerând cã, în aceastã privinþã, nu se face excepþie decât în cazul când înstrãinarea a fost fãrã consimþãmântul testatorului, în care caz, legatarul va avea dreptul la lucru, dacã testatorul redevine proprietar al lui înaintea morþii sale. Cã în speþã nu poate fi vorba de o înstrãinare forþatã, deoarece, din acte, rezultã cã testatorul, cu toate cã nu era forþat de lege sã ofere spre expropriere decât o micã parte din moºie, totuºi, de bunã voie a sa, a oferit-o spre expropriere, în întregime, manifestându-ºi prin aceastã procedare intenþia lui de a revoca în totalitate legatul, prin care lega primãriei Drãgãºani moºia în chestiune. Cã pe altã parte legatul, privitor la moºia Livezile, chiar dacã nu s-ar putea considera revocat, prin înstrãinarea moºiei, admiþând cã a fost fãcutã forþat în vederea exproprierii, este însã caduc întrucât moºia, ieºind din patrimoniul testatorului prin aceastã înstrãinare ºi nerevenind printr-un mod oarecare în patrimoniul acestuia, înainte de moartea lui, legatul fiind lipsit de obiect, în ziua morþii testatorului, nu existã. Cã el nu poate fi în orice caz executat asupra preþului care s-ar datora încã, pentru valoarea obiectului înstrãinat, cãci nu preþul forma obiectul legatului, ci moºia 1 . Cã astfel fiind, ºi din acest punct de vedere, dispoziþia de la No. 3 din testament fiind caducã, este consideratã ca nescrisã, substituþie nu existã, cãci nu poate fi substituþie fãrã legat. În ce priveºte intervenþia fãcutã de primãria Drãgãºani, prin care cere pe de o parte, a se respinge ca nefondatã acþiunea reclamanþilor, pentru anularea testamentului, susþinând cã dispoziþiile de la No. 2 ºi 3 din testament, nu sunt infectate de vreo substituþie fideicomisarã, ci conþin un dublu legat de nudã proprietate pentru primãria Drãgãºani ºi de uzufruct pentru soþia defunctului, iar pe de altã parte cere ca pârâta alexandrina Filipescu sã fie obligatã a-i preda nuda proprietate a legatului de la No. 2 din testament, ºi renta ce se va plãti de cãtre Stat, pentru exproprierea moºiei care face obiectul legatului de la No. 3 din testament. Având în vedere cã primul capãt de cerere, relativ la respingerea cererii de anulare a testamentului, a fost propus de intervenientã ºi pe cale de apãrare ºi în acþiunea reclamanþilor, unde figura ca pârâtã ºi a fost discutat ºi admis, aºa cã este fãrã unici un interes a se mai discuta ºi în cererea de intervenþie. În ce priveºte însã cererea de a i se preda legatele de la No. 2 din testament ºi renta ce se va plãti de Stat, pentru exproprierea moºiei, care fãcea obiectul legatului de la No. 3 din testament. Având în vedere cã prin testamentul sãu, defunctul ªtefan Filipescu, dispune ca atât casele din judeþul Dolj, dupã încetarea din viaþã a soþiei sale Alexandrina ªt. Filipescu, sã rãmânã primãriei comune Drãgãºani, pentru înfiinþarea ºi întreþinerea unui azil pentru sãraci. Având în vedere cã Tribunalul, pentru motivele mai sus expuse, cu ocazia examinãrii pretenþiilor reclamanþilor, a interpretat aceste dispoziþii în sensul cã defunctul a înþeles sã lase încã din momentul morþii sale, primãriei Drãgãºani, nuda proprietate a casei, care face obiectul legatului de la No. 2 ºi a moºiei, care face obiectul legatului de la No. 3 din testament, iar uzufructul acestor imobile a înþeles sã-l lase soþiei sale Alexandrina ªtefan Filipescu pentru toatã durata vieþii acesteia. Considerând cã potrivit dispoziþiilor art. 899 C.civ., orice legat pur ºi simplu, dã legatarului din ziua morþii testatorului un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor ºi reprezentanþilor sãi. Cã potrivit al. 2 al acestui articol legatarul particular nu poate intra în posesiunea lucrului lãsat ºi nici a pretinde fructele sau interesele, decât din ziua în care a fãcut cererea în judecatã, sau din ziua în care predarea legatului i s-a încuviinþat de bunã voie. Cã deci în principiu, deºi legea nu prevede de la cine legatarul particular trebuie sã cearã posesiunea, el ar putea sã o cearã în speþã, în lipsa de moºtenitori rezervatari de la legatara universalã pârâtã, Alexandrina ªt. Filipescu, dacã legatul ar fi pur ºi simplu. 1 Baudry et Colin, No. 287; Aubry et Rau, vol.VII, p. 525 ºi 530; Demolombe, t. V, No. 238; Laurent, vol. XIV, No. 221. 142 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere însã cã, uzufructul imobilelor care fac obiectul acestor legate, fiind lãsat de testator soþiei sale, pentru toatã durata vieþii acesteia, iar intervenientei numai nuda proprietate a acestor imobile, intervenienta nu poate pretinde predarea legatelor decât dupã încetarea din viaþã a uzufructuarei, ºi deci cererea de intervenþie aºa cum a fost formulatã în scris, fiind prematurã, ar urma sã fie respinsã. Având în vedere însã cã, prin concluziile orale, intervenienta ºi-a modificat cererea, în sensul cã pretinde a i se recunoaºte numai în principiu dreptul sãu la aceste legate. Cã astfel formulat acest cap de cerere este admisibil în principiu întrucât, în principiu, nimãnui nu i se poate refuza cererea de a i se recunoaºte judecãtoreºte faþã de cineva vreun drept al sãu nãscut ºi contestat ºi întrucât primãria Drãgãºani, în speþã fiind legatarã particularã a nudei proprietãþi a legatelor de la No. 2 ºi 3 din testament din chiar momentul morþii defunctului ªtefan Filipescu, cãci atunci s-a nãscut acest drept al ei, ea are dreptul a pretinde sã i se recunoascã de cãtre legatara universalã acest drept, întrucât fãrã aceastã recunoaºtere, intervenienta nu ar putea sã-ºi exercite dreptul sãu de nudã proprietate ºi s-ar putea ca exercitând aceastã acþiune în termen util sã fie prescrisã. Având în vedere însã, cã în ce priveºte moºia Livezile, care face obiectul legatului de la No. 3 din testament, intervenientei nu i se poate recunoaºte calitatea de legatarã, pentru cã pe de o parte, dupã cum s-a arãtat mai sus, legatul privitor la aceastã moºie a fost revocat de testator, prin oferta ce a fãcut cu ocazia exproprierii, pentru întreaga moºie, ofertã, pe care comisia localã de expropriere acceptând-o a declarat expropriatã în întregime moºia Livezile, în folosul þãranilor, dupã cererea proprietarului, iar pe de altã parte, fiindcã acest legat în orice caz a devenit caduc în virtutea art. 927 C.civ., întrucât moºia ieºind din patrimoniul testatorului prin înstrãinarea fãcutã pentru împroprietãrire ºi nerevenind, prin vreun mod oarecare în patrimoniul acestuia, înainte de moartea lui, legatul s-a desfiinþat fiind lipsit de obiect. Cã de asemenea nu i se poate recunoaºte intervenientei nici dreptul la renta ce se va plãti de Stat pentru exproprierea acestei moºii, chiar dacã s-ar dovedi cã este încã datoratã, întrucât nu preþul forma obiectul legatului, ci moºia, care nemaigãsindu-se în patrimoniul testatorului la moartea lui, legatul a rãmas fãrã obiect ºi deci nu mai existã. Cã din împrejurarea cã, testatorul revenind asupra declaraþiei ce a fãcut, cã oferã pentru expropriere întreaga moºie, a cerut comisiei judeþene de expropriere sã i se respecte cota legalã, nu se poate trage concluzia cã înstrãinarea moºiei s-a fãcut forþat, fãrã consimþãmântul testatorului, întrucât pe de o parte, aceastã revenire nu a avut loc decât dupã ce comisia localã de expropriere declarase definitiv expropriatã întreaga avere, acceptând în totul oferta testatorului, iar pe de altã parte, fiindcã din însãºi motivele pe care testatorul le invocã pentru a-ºi justifica revenirea, rezultã cã el nu fãcea acea revenire, pentru cã înþelegea sã facã sã rãmânã în picioare legatul relativ la acea moºie ºi a da astfel legatarului posibilitatea de a gãsi în succesiune, cel puþin partea de moºie neexpropriatã, ci pentru a se pune, pentru pagubele ce i-ar cauza prin cedarea în întregime a moºiei, la adãpost de orice rãspundere, faþã de arendaº, întrucât prin exproprierea moºiei în întregime, conform legii se reziliazã de drept contractul de arendare pentru întreaga moºie în loc sã rãmânã în picioare, cel puþin pentru partea de moºie apãratã de lege. Cã de altfel revenirea asupra ofertei, fãcutã înaintea comisiei judeþene de expropriere, nu mai putea avea nici un efect, fiindcã aceastã comisie nu avea competenþa de a revizui decât acele lucrãri ale comisiei locale în care pãrþile nu au fost de comun acord ºi în care în chip vãdit s-a comis vreo greºealã, fie de ordin juridic, fie de ordin economic, dar care în tot cazul nu putea sã mai revinã asupra unei decizii date pe baza ofertei fãcutã de proprietar în conformitate cu art. 20 din decretul-lege de expropriere, oferta fiind acceptatã în mod irevocabil, argumente care au ºi determinat comisia judeþeanã sã menþinã expropriatã în întregime moºia care fãcea obiectul legatului No. 3. Cã de asemenea este neîntemeiatã ºi susþinerea primãriei interveniente, cã din faptul cã pârâta soþie printr-o petiþie, datã ulterior deschiderii succesiunii, îºi manifestã dorinþa de a executa în totul dorinþa soþului, de a afecta veniturile moºiei la întreþinerea unui azil de sãraci în Drãgãºani, ar Practicã testamentarã 143 rezulta cã pârâta Alexandrina ªtefan Filipescu, a recunoscut cã legatul relativ la moºie nu a fost revocat de testator ºi cã trebuie executat, întrucât pârâta nu poate reînvia numai printr-o simplã declaraþie a sa un legat revocat de testator printr-o înstrãinare de bunã voie a obiectului lui ºi devenit caduc în orice caz prin ieºirea bunului din patrimoniul testatorului. Cã de asemenea nu este întemeiat nici argumentul tras din art. 73 din legea agrarã2, cu care intervenienta vrea sã dovedeascã, cã legatul se poate executa conform acestui articol în caz de expropriere a bunului legat asupra preþului rezultat din expropriere, întrucât dispoziþia din acest articol, care prevede cã orice acþiuni în revendicare, urmãri imobiliare sau de venituri, precum ºi orice drepturi ca privilegii, ipoteci legale, sau convenþionale etc., rãmân desfiinþate de drept asupra porþiunii expropriate, iar pretenþiile de orice naturã asupra pãmântului expropriat, se vor valorifica asupra preþului consemnat la Casa de Depuneri, nu schimbã în nimic principiile de drept relative la soarta legatelor, ale cãror obiecte printr-o împrejurare oarecare nu se mai gãsesc în patrimoniul testatorului la moartea acestuia, principii dupã care, acele legate, devin caduce prin lipsa de obiect. Cã astfel fiind cererea intervenientei de a i se recunoaºte dreptul de legatarã nu poate fi admis, decât în privinþa casei din Drãgãºani, singura care în momentul morþii defunctului ªt. Filipescu s-a gãsit în patrimoniul acestuia. Cã prin urmare faþã cu cele expuse, cererea de intervenþie formulatã în cauzã de primãria Drãgãºani prin petiþia înregistratã la No. 3876/1922, urmeazã a se admite în parte. Având în vedere cã atât pârâta Alexandrina ªt. Filipescu cât ºi primãria Drãgãºani, tot pârâtã, au cerut a se obliga reclamanþii sã le plãteascã cheltuieli de judecatã în acest proces ºi în vedere cã procesul a avut mai multe amânãri, Tribunalul apreciind conform art. 140 ºi 146 C.pr.civ., gãseºte întemeiate aceste cereri, fixând pârâtei Alexandrina ªt. Filipescu, opt mii lei cheltuieli de judecatã ºi pârâtei primãriei Drãgãºani, douã mi lei cheltuieli de judecatã. Pentru aceste motive respinge ca nefondatã acþiunea. OPINIE SEPARATÃ: Subsemnatul T. Pãtraºcu judecãtor de ºedinþã, difer de pãrerea majoritãþii în ce priveºte numai interpretarea în fapt a clauzelor testamentului, pentru aflarea atât a adevãratei intenþii a testatorului cât ºi pentru validitatea din punct de vedere legal a dispoziþiei testamentare, ºi anume sunt de pãrere cã din cuprinsul testamentului olograf din 27 decembrie 1899 lãsat de ªtefan Filipescu, rezultã cã pârâta Alexandrina (Elena) ªtefan Filipescu a fost instituitã de soþul sãu, numai ca legatarã particularã asupra uzufructului întregii averi mobiliare ºi imobiliare, iar pârâta comuna Drãgãºani ca legatarã particularã a nudei proprietãþi asupra casei din Drãgãºani ºi moºia Livezile din judeþul Dolj, ºi ca consecinþã urmeazã a se respinge capul de cerere din acþiunea reclamanþilor, privitor la anularea acestui testament, ca cuprinzând o substituþie fideicomisarã, admiþându-se acþiunea numai în parte, în sensul concluziilor subsidiare orale ºi scrise, de a se recunoaºte reclamanþilor dreptul de moºtenitori legitimi de fraþi ai defunctului ªtefan Filipescu, numai asupra nudei proprietãþi a averii mobiliare rãmase pe urma sus-numitului defunct, pânã la încetarea uzufructului pârâtei soþii. Iatã motivele ce ne fac sã împãrtãºim aceastã pãrere: La 12 septembrie 1919, încetând din viaþã ªtefan Filipescu în comuna Zevideni (extrasul la dosar) a lãsat un testament olograf cu data 27 decembrie 1899, necontestat în privinþa formei, ºi care testament cuprinde mai multe dispoziþii, în ce priveºte averea rãmasã pe urma sus-numitului defunct. Având în vedere cã dispoziþiile acestui testament fiind atacate în anulare prin acþiunea de faþã de fraþii defunctului, pe baza art. 803 C.civ., ca cuprinzând o substituþie fideicomisarã, în interpretarea ce urmeazã sã dãm testamentului trebuie desigur sã ne conducem de intenþia testatorului, dedusã din clauzele testamentului, completate unele prin altele, iar în caz de îndoialã asupra înþelesului diferiþilor termeni sau expresii întrebuinþate, interpretarea testamentului, conform jurisprudenþei constante în aceastã privinþã, trebuie în adevãr a se da dupã regula de interpretare potius ut valeat quam ut pereat. 144 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã prima clauzã din testament cuprinde urmãtoarea dispoziþie: „Declar cã dupã încetarea mea din viaþã, las moºtenitoare pe întreaga mea avere mobilã ºi imobilã pe scumpa mea soþie Alexandrina (Elena), cu dreptul de a fi absolut stãpânã, cât va trãi, nedând nimãnui nici o socotealã ºi fãrã ca rudele mele sã aibã a pretinde ceva, cãci aºa dicteazã conºtiinþa mea. Aceasta în semn de admiraþie pentru conduita sa exemplarã ºi dreapta viaþã conjugalã.” Având în vedere cã din faptul cã testatorul a fixat cã stãpânirea soþiei sale asupra averii testate, va fi numai pe timpul vieþii sale, idee exprimatã prin adãugarea expresiei „cât va trãi”, rezultã cã dânsul a înþeles sã-i lase numai uzufructul întregii sale averi, aceastã idee este întãritã ºi cu dispoziþiile din celelalte clauze ale testamentului, prin care nuda proprietate a averii imobiliare o testeazã altor persoane, tot ca legate particulare, anume casele din Drãgãºani ºi moºia Livezile, care prevede cã dupã încetarea din viaþã a soþiei, sã rãmânã comunei Drãgãºani, cu sarcina de a înfiinþa un azil pentru sãracii acelei comune, iar o vie din dealul Oltului cu denumirea „Monastirea dintr-un lemn” prevede ºi repetã ca tot dupã moartea soþiei, sã se stãpâneascã de fratele sãu (al testatorului) anume Mihalache Filipescu. Având în vedere cã în ce priveºte averea mobiliarã gãsitã la moartea testatorului, nedispunându-se prin testament cui sã rãmânã dupã moartea soþiei, adicã dupã stingerea uzufructului, rezultã cã nuda proprietate a averii miºcãtoare se cuvine ca moºtenire rudelor de sânge, în grad succesibil, care în speþã sunt reclamanþii în calitate de fraþi cu defunctul testator. Având în vedere cã dacã ªtefan Filipescu ar fi voit sã instituie pe soþia sa legatarã universalã, dupã ce a trecut în testament expresia cã o lasã moºtenitoare pe întreaga avere mobilã ºi imobilã cu dreptul de a fi absolut stãpânã ºi din care expresie ar fi reieºit în adevãr înþelesul de legatarã universalã, n-ar fi mai adãugat în urmã expresia „cât va trãi”, prin care completeazã ºi lãmureºte întreaga idee exprimatã prin clauza I din testament, dându-i înþelesul cã soþia sa va fi numai uzufructuara întregii averi mobiliare ºi imobiliare. Înþelesul expresiei „absolut stãpânã cât va trãi”, prevãzutã în testament nu implicã ideea de proprietate absolutã, adicã cu dreptul de a dispune cum va voi de averea testatã, din moment ce stãpânirea i-a fost limitatã numai la timpul vieþii ºi în care timp are dreptul în adevãr, sã se foloseascã de averea testatã întocmai ca însuºi proprietarul (art. 517 ºi 557 C.civ.). Având în vedere cã pârâta Alexandrina ªt. Filipescu prin avocaþii sãi a susþinut cã expresia „cât va trãi”, a fost adãugatã numai ca o clauzã de stil, care nu schimbã cu nimic ideea de stãpânire absolutã sau deplina proprietate asupra averii testatã, anume prin expresia „cât va trãi” testatorul a exprimat numai adevãrul cã stãpânirea unei persoane asupra unui lucru pãmântesc nu poate dura decât pe timpul vieþii sale. Având în vedere cã dacã testatorul ar fi voit sã lãmureascã cã înþelesul cuvântului „stãpânã” (de la verbul a stãpâni) din clauza întâi, are sensul cã dânsul lasã soþiei proprietatea întregii sale averi, atunci dânsul nu ar fi mai adãugat nimic dupã cuvântul „stãpânã” ºi atunci sensul acestui cuvânt, chiar singur luat fãrã nici un alt atribut, s-ar fi putut lua cu înþelesul de proprietate sau ar fi adãugat alte expresii, foarte uzitate în localitate la testamente, ca expresiile: stãpânã de veci, sau ohavnicã sau sã stãpâneascã dânsa ºi urmaºii sãi etc., cãutând astfel ca prin întrebuinþarea acestor pleonasme sã explice mai bine cã noþiunea cuvântului „stãpânã” se referã la ideea de proprietate. Nu ar fi putut însã testatorul ºi cred cã nimeni în limba româneascã sã întrebuinþeze expresia „cât va trãi” în scopul de a lãmuri ºi complini cã noþiunea cuvântului „stãpânã” implicã ideea de proprietate, deoarece aceastã expresie „cât va trãi” evocã ideea unei limitãri în timp a unei acþiuni, anume la durata vieþii unui om; or asemenea idee nu e compatibilã cu noþiunea de stãpânire, cu titlul de proprietate al unui bun oarecare, cãci cine are proprietate deplinã ºi exclusivã, poate dispune oricum de ea, chiar cine s-o stãpâneascã ºi dupã moarte. Având în vedere cã ªtefan Filipescu deºi n-a fost un om cu o culturã juridicã, ceea ce rezultã din însãºi redactarea ºi termenii întrebuinþaþi în testament, totuºi prin rolul sãu avut în societate de mare proprietar ºi de mai multe ori parlamentar, nu se poate susþine cã dânsul nu ºi-a dat seama ce înþeles dã testamentului sãu introducerea expresiei „cât va trãi” ºi cã ar fi întrebuinþat aceastã expresie în Practicã testamentarã 145 mod inconºtient, întrucât adãugarea ei n-ar aduce nici o schimbare înþelesului testamentului, ºi cu atât mai mult nu se poate susþine cã a introdus aceastã expresie pentru a lãmuri cã cuvântul „stãpânã” ce a întrebuinþat, are sensul de proprietate deplinã. Având în vedere apoi cã în clauzele urmãtoare ale testamentului (2, 3 ºi 5) testatorul s-a ocupat de altfel ºi de nuda proprietate a averii sale imobiliare, indicând cine s-o stãpâneascã dupã moartea soþiei sale, cãreia ºtia cã prin clauza I îi testase numai uzufructul întregii averi (sã fie stãpânã cât va trãi). Prin urmare de care avere a voit testatorul sã dispunã ºi dupã stingerea uzufructului soþiei, a arãtat aceasta în mod expres prin testament, anume pentru averea imobiliarã; ori cum în privinþa averii mobiliare n-a dispus nimic prin testament, cui sã rãmânã dupã stingerea uzufructului soþiei, urmeazã ca acest fel de avere (mobiliarã) sã rãmânã atunci în stãpânirea reclamanþilor, ca moºtenitori legitimi ai testatorului în calitate de fraþi, iar pânã atunci ei au dreptul numai la nuda proprietate asupra averii imobiliare. Având în vedere cã s-a explicat mai sus, cã din însãºi termenii testamentului reiese cã pârâta soþie este numai legatara uzufructului întregii averi, dar admiþând chiar cã aceasta n-ar reieºi tocmai clar din termenii testamentului ºi cã ar fi îndoialã în aceastã privinþã asupra înþelesului testamentului, pentru a afla adevãrata voinþã a testatorului ne putem referi în acest caz, pe lângã termenii testamentului ºi la alte fapte ºi acte strãine de testament, dar din care, ca o prezumþie puternicã ar reieºi intenþia testatorului1 . Având în vedere cã dacã se observã modul de dobândire al casei din Drãgãºani ºi a moºiei Livezile, imobile care formeazã cea mai însemnatã parte din averea testatorului se constatã cã aceste douã imobile ªtefan Filipescu le-a dobândit chiar de la soþia sa, fiindu-i fãcute donaþie prin contractul lor de cãsãtorie autentificat de acest Tribunal la No. 675 din 23 iulie 1886 adicã numai cu 13 ani înainte de facerea testamentului. Tot din cuprinsul acestui contract în vederea cãsãtoriei se mai constatã cã pe lângã imobilele sus-menþionate donate soþului, pârâta Alexandrina ªt. Filipescu, ºi-a constituit ºi dotã o altã avere a sa, avutã tot ca moºtenire de la pãrintele sãu adoptiv Barbu Caragic, anume moºia Zevideni din judeþul Vâlcea, cu toate îmbunãtãþirile de pe ea, adãugându-se în privinþa acestei averi dotale urmãtoarea clauzã: „Deºi în privinþa acestei din urmã averi, soþii adoptã regimul dotal, însã vom fi liberi de a ipoteca moºia Zevideni la societatea Creditului Funciar rural din Bucureºti, sau la oricare altã persoanã, pânã la suma de lei optzeci mii (80.000) lei, care bani se vor considera ca avere parafernalã adicã alienabilã.” Rezultã deci cã înþelegerea soþilor la cãsãtorie a fost ca proprietatea casei din Drãgãºani ºi moºia Livezi din judeþul Dolj, sã treacã de la viitoarea soþie Alexandrina, la viitorul soþ ªtefan Filipescu; mai mult încã, se observã cã cu toate cã ªtefan Filipescu cu ocazia cãsãtoriei, pe lângã avere dotalã obþinea ºi o însemnatã avere în plinã proprietate ca donaþie, a primit sau a acceptat înserarea în act ºi clauza de a se putea ipoteca averea dotalã, pânã la suma de 80.000 lei, sumã destul de însemnatã în acel timp, (anul 1880) ºi care sumã sã fie consideratã parafernalã. Se desprinde de aici interesul ce-l punea soþul de a-ºi asigura proprietatea imobilelor ce le obþinea ca donaþie de la soþia sa cu ocazia cãsãtoriei, adicã de a nu fi nevoit nici mãcar a le ipoteca, în caz de i-ar necesita aceasta sarcinile cãsãtoriei. De aici se poate trage prezumþia puternicã cã ªtefan Filipescu, încã de atunci se gândea, fie sã întrebuinþeze sau sã lase acea avere pentru scopuri de binefacere fie cã voia sã lase moºtenitorilor sãi o avere mai însemnatã din partea sa, indiferent dacã moºtenitorii vor fi copii (dacã va avea), sau fraþii sãi, cãrora de altfel în diferite împrejurãri le-a arãtat totdeauna, deosebitã afecþiune în timpul vieþii sale, ºi aceasta chiar din clauza a 4-a din testament. 1 A l e x IV.2, p. 174. 146 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã astfel stând lucrurile, e greu de admis cã ªtefan Filipescu, atunci când a fãcut testamentul în anul 1899 – numai dupã 13 ani de la cãsãtorie – sã fi avut intenþia de a restitui din nou soþiei sale proprietatea imobilelor, ce le obþinuse tot de la dânsa în vederea cãsãtoriei, adãugând încã la ele ºi averea sa imobiliarã, ºi când mai cu seamã ºtia cã dupã moartea lui soþia sã nu rãmânã lipsitã de mijloace de existenþã, întrucât îi rãmâne averea dotalã de o valoare iarãºi destul de însemnatã. Cã ªtefan Filipescu încã, cãlãuzit atât de ideea cã dupã moartea lui, soþia sã poatã duce acelaºi trai din belºug, potrivit poziþiei sociale din timpul cãsãtoriei, cât ºi de celelalte consideraþii de afecþiune pe care le aratã în clauza întâi, a gãsit ca o datorie de conºtiinþã pentru dânsul, dupã cum chiar menþioneazã în testament, cã atât timp cât va trãi soþia sã stãpâneascã dânsa întreaga avere mobilã ºi imobilã – adicã sã se bucure numai de uzufructul acestei averi. Reiese deci, în mod destul de logic ºi explicit ideea ce l-a cãlãuzit pe ªtefan Filipescu atunci când a cãutat sã introducã în testamentul sãu expresia „cât va trãi”. Aceastã expresie n-a fost introdusã deci numai ca o clauzã de stil ºi fãrã nici un rost, ci în mod intenþionat dându-ºi perfect de bine seama de înþelesul ce-l dã testamentului sãu introducerea acestei expresii. ªtefan Filipescu a persistat ºi menþinut pânã la moartea sa sensul dispoziþiilor sale testamentare, anume cã pe soþia sa o lasã numai uzufructuarã a averii, deoarece dânsul a mai trãit încã aproape 20 de ani dupã facerea testamentului în chestiune ºi n-a gãsit necesar sã facã altã dispoziþie testamentarã în care sã suprime expresia „cât va trãi”, privitoare la stãpânirea soþiei sale. Având în vedere cã deºi tot în clauza întâi din testament testatorul, dupã ce a prevãzut cã soþia sã fie absolut stãpânã cât va trãi, a mai adãugat expresia: „nedând nimãnui nici o socotealã ºi fãrã ca rudele mele sã pretindã ceva”; ideea ce se desprinde din aceastã expresie nu se poate referi decât la modul de folosinþã ºi administraþie a averii, de al cãrei uzufruct urmeazã de altfel a se bucura soþia întocmai ca un proprietar (art. 517 C.civ.). Se poate conchide chiar cã nu poate fi obligatã sã dea cauþiunea prevãzutã de art. 541 C.civ., reieºind scutirea ei, din actul constitutiv, adicã din testament. Prin clauzele 2 ºi 3, din testament, ªtefan Filipescu, a dispus ca dupã moartea soþiei sale, adicã dupã stingerea uzufructului, douã imobile din averea sa imobiliarã, anume: casa din Drãgãºani ºi moºia Livezile sã rãmânã comunei Drãgãºani. Aceastã comunã are deci asupra acestor imobile numai nuda proprietate pânã la moartea soþiei, iar de atunci ar urma sã i se consolideze asupra sa ambele calitãþi, de proprietarã ºi uzufructuarã ºi anume asupra ambelor acestor imobile, dacã posterior testatorul n-ar fi revenit în parte asupra dispoziþiei testamentare. Tot astfel ºi Mihalache Filipescu, unul din fraþii testatorului, în ce priveºte via prevãzutã la clauza a 5-a din testament, iar dacã testatorul a dispus ca dupã moartea soþiei uzufructuare acea vie sã se stãpâneascã de unul din fraþii sãi Mihalache Filipescu, aceasta se explicã cã a voit sã i-o lase acestui frate peste partea ce i se va cuveni ca moºtenire ºi aceasta pe consideraþia ce o aratã chiar prin testament, anume cã i-o lasã mai mult ca un suvenir. Cã astfel fiind conform celor mai sus expuse, rezultã cã testamentul lui ªtefan Filipescu conþine o clauzã (1) prin care soþia sa e lãsatã legata uzufructului întregii averi mobiliare ºi imobiliare, ºi apoi prin celelalte clauze (2, 3 ºi 5) nuda proprietate a averii imobiliare a lãsat-o respectiv altor persoane anume specificate în acele clauze1 . Cã în privinþa averii mobiliare nedispunându-se nimic în ce priveºte nuda proprietate a acelei averi, se cuvine ca moºtenire reclamanþilor ca erezi legitimi. Având în vedere cã aceastã interpretare pe lângã cã rezultã – dupã cum s-a arãtat mai sus – chiar din termenii testamentului, apoi este ºi conformã regulii de interpretare: potius ut valeat quam ut pereat, admiþând cazul cã dispoziþiile testamentului ar fi îndoielnice. 1 A se vedea ºi Cas. I, dec. 303/922 în Jur.Rom. 16-17/1922.229. Practicã testamentarã 147 Având în vedere cã în ipoteza cã din clauza I a testamentului ar reieºi cã soþia a fost instituitã legatarã universalã, adicã cu dreptul de proprietate asupra universalitãþii bunurilor succesiunii, atunci, – ca ºi consecinþã – ar rezulta cã dispoziþiile testamentare privitoare la averea imobiliarã (clauzele 2, 3 ºi 5) constituie adevãrate substituþii fideicomisare oprite de lege ºi care, conform art. 803 C.civ., ar atrage nulitatea întregii dispoziþii privitoare la aceastã avere imobiliarã1 . În adevãr în acel caz, ca o consecinþã a calitãþii de legatarã universalã ar rezulta cã averea imobiliarã prevãzutã în clauzele 2 ºi 3 – casele ºi moºia Livezile – au fost testate în plinã proprietate pârâtei soþii ºi cum dânsa trebuie sã stãpâneascã astfel aceste imobile pânã la moartea sa, când trebuie sã rãmânã comunei Drãgãºani, înseamnã cã am avea de a face cu dubla liberalitate care se succede una alteia, dupã un interval de timp egal tocmai cu durata vieþii soþiei, adicã a primului instituit; apoi substituita comuna Drãgãºani, fiind chematã la moartea soþiei sã moºteneascã aceeaºi avere imobiliarã a cãrei proprietate ªtefan Filipescu a lãsat-o ºi soþiei, ar rezulta în mod virtual cã numitul testator a interzis soþiei dreptul de a înstrãina acele douã imobile, cãci obligaþia de a pãstra ºi remite nu se cere sã fie prevãzutã în termeni expreºi, ci e suficient sã reiasã din clauzele testamentului2 . Acelaºi lucru ºi cu via de la clauza No. 5, din testament. Ar fi deci îndeplinite, în ce priveºte dispoziþia privitoare la averea imobiliarã prevãzutã la clauzele 2, 3 ºi 5 din testament, toate condiþiile unei substituþii fideicomisare ºi anume: 1. Dubla liberalitate. 2. Ordo succesivus. 3. Tractus temporis. ºi 4. Obligaþia de a pãstra ºi remite. Ar urma deci conform art. 803 C.civ., cã acest fel de interpretare ar atrage nulitatea dispoziþiei ce conþine substituþia fideicomisarã, adicã dispoziþia privitoare la averea imobiliarã, cãci din inventarul format la moartea testatorului rezultã cã nu a mai rãmas altã avere imobiliarã decât acele trei imobile prevãzute la clauzele 2, 3 ºi 5 din testament. Cã dispoziþia testamentarã afectatã de substituþie ar fi lovitã de nulitate în profitul erezilor legitimi, atât în privinþa soþiei ca legatarã universalã, cât ºi în privinþa substituiþilor: comuna Drãgãºani ºi Mihalache Filipescu, rãmânând validã în acel caz în profitul soþiei numai dispoziþia privitoare la averea mobiliarã ca una ce nu e afectatã de nici o substituþie fideicomisarã ºi e independentã de celelalte dispoziþii testamentare, afectate de viciul substituþiei3 . O asemenea interpretare, faþã de consecinþele juridice la care conduce, nu ar fi conformã intenþiei testatorului cãci împiedicã crearea azilului de sãraci, or nu se poate presupune cã testatorul a voit sã facã o dispoziþie nulã în aceastã privinþã, apoi o asemenea interpretare ar fi ºi contra regulii de interpretare potius ut valeat ... ºi deci urmeazã a fi interpretatã, respingându-se astfel capul de cerere din acþiune privitor la anularea testamentului pe motivul cã cuprinde o substituþie fideicomisarã. Pentru validitatea dispoziþiilor testamentare ºi conform scopului ºi intenþiei testatorului, nu rãmâne în picioare deci, decât interpretarea explicatã mai sus, cã soþia pârâtã este legatara uzufructului întregii averi mobile ºi imobile, comuna Drãgãºani legatara nudei proprietãþi a casei din Drãgãºani ºi a moºiei Livezile; Mihalache Filipescu legatarul nudei proprietãþi a viei din dealul Oltului cu denumirea „Mânãstirea dintr-un lemn”, iar nuda proprietate a averii mobiliare se cuvine reclamanþilor ca moºtenitori legitimi. Având în vedere cã reclamanþii au mai cerut anularea testamentului ºi pe motivul arãtat prin petiþia înregistratã la No. 10506/1921 anume: „cã testatorul prin clauza IV din testament a creat un organ de administraþie al acestui aºezãmânt de ajutor (azilul sãracilor) lãsând ca efori supraveghetori pe toate rudele sale prezente ºi viitoare, ceea ce înseamnã cã autoritatea comunalã este desfiinþatã ºi înlocuitã prin noua eforie; aceasta este o atingere adusã legii de organizare (administrativã) comunalã, care este o lege de ordine publicã „ºi deci anuleazã legatul”. 1 A se vedea A l e x IV.2, p. 606 la fine, Cur.Jud. 82/1910.705 ºi urm. A l e x IV.2, p. 540 ºi 552. 3 A se vedea A l e x IV.2, p. 578, 585 ºi 586 ºi urm. 2 148 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã clauza a IV-a din testament are în adevãr urmãtoarea cuprindere: „Pentru buna administraþie a acestui aºezãmânt (azilul de sãraci) las efori sã supravegheze, pe toþi fraþii mei care vor rãmâne în viaþã ºi dupã moartea lor, rudele cele mai apropiate având dreptul a cere autoritãþii comunale ca în fiecare an sã predea socoteli în regulã”. Având în vedere cã prin dispoziþia luatã prin aceastã clauzã nu se ºtirbeºte autoritatea administrativã a comunei Drãgãºani ºi nu se nesocoteºte nici o lege de ordine publicã, întrucât nu se referã la un act de autoritate al comunei ca autoritatea publicã, ci la un oficiu de administrare al patrimoniului comunei. Ca membru al colectivitãþii, orice cetãþean din comunã are interesul ca patrimoniul acestei colectivitãþi sã fie bine îngrijit ºi administrat, ºi atunci când cel însãrcinat sã o facã, nu-ºi îndeplineºte datoriile fie din neglijenþã, neprevedere sau din rea-voinþã, sã intervinã ºi descoperind greºeala, ori frauda, sã o facã sã înceteze prin organele legale. Aºa spre exemplu, când primãria aprovizioneazã populaþia cu alimente de primã necesitate, cu fãinã, porumb etc. cetãþenii au dreptul sã releve cã se face speculã, cu aceastã aprovizionare, ceea ce neapãrat implicã ºi o supraveghere ºi un control din parte-le a actelor administraþiei comunale în aceastã privinþã. Prin aceasta nu-i aduce nici o atingere autoritãþii comunale ca autoritate publicã, ºi nu se nesocoteºte nici o lege de ordine publicã. Având în vedere apoi cã în speþã, comuna Drãgãºani nu este în definitiv beneficiara legatului decât în aparenþã, pentru cã liberalitatea se adreseazã sãracilor din comuna Drãgãºani ºi ce va prisosi peste întreþinerea lor în azilul ce este a se înfiinþa, este afectat pentru înzestrarea a patru fete sãrace în fiecare an, cu alte cuvinte s-a lãsat comunei un legat cu sarcini. Considerând cã legatul lãsat sãracilor este fãcut în realitate unei colectivitãþi. Aceastã colectivitate nu poate admisã sã exercite drepturi sub forma unei mulþimi incoerente ºi nedeterminate; ea are un reprezentant egal, care este primarul comunei1 . Având în vedere apoi cã jurisprudenþa, pentru a încuraja înfiinþarea de aºezãminte de binefacere, a menþinut în general liberalitãþile prin care dispunãtorul desemneazã ºi alte persoane care sã distribuie ajutoarele la sãraci, cum ar fi spre exemplu primarul comunei asistat de o rudã a testatorului, de judecãtorul de pace, de un frate al testatorului etc.2 . Având în vedere cã chiar dacã am admite cã clauza IV-a din testament cuprinde o condiþie ilicitã, ea fiind în contra unei legi de ordine publicã, totuºi o asemenea condiþie nu atrage anularea dispoziþiei testamentare, la care se referã, ci se considerã ca nescrisã. Considerând cã în aceastã privinþã, deºi legiuitorul nostru a suprimat dispoziþiile art. 900 C.civ.fr., care prevede expres cã în toate dispoziþiile testamentare ºi chiar între vii, condiþiile ilicite se considerã ca nescrise, totuºi aceeaºi soluþie urmeazã a se aplica ºi dupã codul nostru civil, care prin art. 1008 prevede nulitatea numai a convenþiilor care cuprind condiþii imposibile, sau contrare bunelor moravuri, sau prohibite de lege, iar nu ºi a dispoziþiilor testamentare ce ar cuprinde asemenea condiþii. Având în vedere cã aceastã interpretare, – deºi chestiunea este controversatã – rezultã din redactarea ce a dat legiuitorul român art. 5 C.civ., care diferã de acel corespunzãtor francez (art. 6) cãci legiuitorul român adãugând în art. 5 ºi cuvântul „dispoziþii” prin aceasta s-a referit cã nici prin testamente nu se poate deroga la legile care intereseazã ordinea publicã ºi bunele moravuri. Având în vedere cã dacã din art. 5 C.civ., reiese cã nici pe cale de dispoziþii testamentare nu se poate deroga la legile care intereseazã ordinea publicã ºi bunele moravuri, din nici un text de lege nu rezultã cã o asemenea condiþie ilicitã, ce ar fi cuprinsã într-un testament, ar atrage anularea întregii dispoziþii testamentare ºi deci rezultã cã sancþiunea cãlcãrii dispoziþiilor art. 5 C.civ. la testamente, nu poate fi decât a se considera acea condiþie ilicitã ca nescrisã, menþinându-se pur ºi simplu dispoziþia testamentarã, dupã cum era ºi în dreptul roman, ºi în legile noastre anterioare3 . 1 Planiol, ed. III, vol. III p. 705 par. 2298. A se vedea Planiol, loc.cit. § 3003 ºi hotãrârile menþionate în nota 3. 3 A se vedea C. Nacu, Dreptul civil, vol. II, p. 236; Alexandru Degré, Scrieri juridice, vol. I, p. 243 ºi urm. 2 Practicã testamentarã 149 Având în vedere cã dacã am aplica ºi la testamente dispoziþiile art. 1008 C.civ., referitoare la convenþii, aceasta ar fi contra principiului de drept, cã decãderile fiind de strictã interpretare, nu pot fi întinse la cazuri neprevãzute de lege. În dreptul nostru, unde legiuitorul a voit sã edicteze nulitatea ºi a dispoziþiilor testamentare, cuprinzând anumite condiþii prohibite (substituþii fideicomisare), a arãtat aceasta expres în lege prin art. 803 C.civ. Având în vedere cã s-a admis de jurisprudenþã ºi aceasta nu numai la noi, dar chiar în Franþa, cu toatã existenþa art. 900 C.civ., cã o condiþie ilicitã înseratã într-un testament anuleazã chiar dispoziþia testamentarã (legatul) la care se referã în cazul când se stabileºte cã tocmai acea condiþie ilicitã a fost cauza impulsivã ºi scopul liberalitãþii, cãci în acest caz legatul ºi condiþia sub care e fãcut, fãcând un singur tot, rezultã cã însuºi scopul acestui legat este ilicit ºi deci urmeazã ca ºi legatul sã fie anulat odatã cu condiþia1 . Având în vedere cã în speþã nu rezultã cã condiþia înseratã în clauza No. 4 din testament a fost scopul principal al legatului lãsat de ªtefan Filipescu comunei Drãgãºani, cãci atunci ar fi a se trage concluzia cã dânsul a lãsat legatul numai pentru a putea numi pe fraþii ºi rudele sale efori supraveghetori ai azilului de sãraci ce urmeazã a se înfiinþa cu averea testatã comunei Drãgãºani. Este inadmisibilã aceastã supoziþie, când din întreg cuprinsul testamentului reiese cã intenþia testatorului ºi scopul principal al sãu, prin liberalitatea fãcutã comunei Drãgãºani, a fost înfiinþarea unui azil pentru sãracii acelei comune ºi care sã poarte inscripþia „Azilul ªtefan ºi Alexandrina Filipescu” iar din prisosinþa averii testate, sã se constituie dotã la cãsãtorie la patru fete sãrace în fiecare an. Cã apoi chiar din clauza a 4-a din testament dupã cum e redactatã, nu reiese cã condiþia ce rezultã din ea, ar fi fost impusã ca o condiþie esenþialã a înfiinþãrii acestui aºezãmânt „Azilul de Sãraci”, ci numai ca un deziderat al bunei administraþii, ori nimic nu va împiedica pe nici una din rudele defunctului testator, ca ºi pe ceilalþi cetãþeni din comunã de altfel – dupã cum s-a arãtat mai sus – sã releve reaua administraþie a azilului de cãtre reprezentanþii comunei Drãgãºani. Cã astfel fiind, clauza a 4-a din testamentul lui ªtefan Filipescu, chiar dacã s-ar admite cã formeazã o condiþie ilicitã, totuºi nu atrage nulitatea dispoziþiei testamentare la care se referã, ci s-ar considera ca nescrisã, ºi ca atare ºi acest motiv de nulitate a testamentului urmeazã a fi respins. 6 Având în vedere cã, în ce priveºte dispoziþia testamentarã privitoare la moºia „Livezile”, sunt de aceeaºi pãrere ca ºi majoritatea, cã aceastã dispoziþie a fost revocatã de testator, atunci când a oferit benevol întreagã aceastã moºie pentru expropriere, pe când dacã nu fãcea aceastã ofertã, nu putea sã i se exproprieze decât o cotã-parte conform legii agrare. Cã deºi testatorul a revenit în urmã asupra ofertei integrale pentru expropriere, însã aceasta pe lângã cã nu i s-a þinut în seamã ºi s-a declarat expropriatã întreaga moºie, prin decizia din 16 martie 1919 a Comisiei I Judeþeanã de expropriere din Craiova, dar chiar admiþând cã moºia Livezile întreagã (1300 pogoane), sau parte din ea, ar fi intrat din nou în patrimoniul testatorului, totuºi ºi în acel caz, dispoziþia testamentarã privitoare la ea s-ar considera tot revocatã, cãci prin faptul ofertei integrale a acestei moºii pentru expropriere, testatorul ºi-a manifestat dorinþa de a revoca legatul moºiei (art. 923 C.civ.). Având în vedere cã din moment ce s-a stabilit cã nuda proprietate a averii imobiliare rãmasã la moartea lui ªtefan Filipescu se cuvine reclamanþilor ca moºtenitori legitimi, rezultã cã ºi nuda proprietate a rentei sau preþului exproprierii moºiei Livezile, care este de asemenea avere mobiliarã, se cuvine tot reclamanþilor; pârâta soþie având numai uzufructul în baza clauzei I, din testament, cãci testatorul în urma ofertei moºiei pentru expropriere, n-a mai dispus nimic în privinþa preþului ce se va plãti în numerar sau în rentã. Numai dacã exproprierea ar fi avut loc în întregime contrar voinþei testatorului sau dupã moartea acestuia, adicã atunci când moºia ar fi intrat în baza testamentului în patrimoniul comunei Drãgãºani, 1 A se vedea Cas. SU, dec. 6/1902, Bul. 1892, p. 1000; Nacu, vol. II, p. 237. 150 Mircea Dan BOCªAN aceastã legatarã ar fi avut dreptul la nuda proprietate a preþului exproprierii conform legii agrare (art. 73)2. Având în vedere cã reclamanþii, ca moºtenitori legitimi, având în prezent dreptul numai la nuda proprietate a averii mobiliare aflate la data decesului fratelui lor ªtefan Filipescu, urmeazã ca recunoscându-li-se acest drept, sã fie respins încã ca prematur capul de cerere din acþiune privitor la trimiterea în posesiunea efectivã a averii testate, cãci acest drept al lor de a intra în posesiunea acestei averi ia naºtere dupã stingerea uzufructului, adicã la încetarea din viaþã a pârâtei soþii. Având în vedere cã primãria comunei Drãgãºani prin intervenþia fãcutã, cere ca pârâta Alexandrina ªt. Filipescu sã fie obligatã a-i preda nuda proprietate a imobilului ce i-a fost testat de ªtefan Filipescu, adicã casa din Drãgãºani ºi moºia Livezile din judeþul Dolj. Având în vedere cã aceastã cerere chiar dacã nu ar fi prematurã, este rãu îndreptatã contra pârâtei Alexandrina Filipescu, care – dupã cum s-a arãtat – este numai legatarã a uzufructului, adicã o legatarã cu titlul particular1 . Or, o asemenea cerere la predarea a unui legat cu titlu particular, urmeazã sã fie îndreptatã contra erezilor legitimi2 . Pentru aceste motive: Sunt de pãrere a se admite numai în parte acþiunea reclamanþilor Gogu Filipescu, Miºu Filipescu, Nicolae Filipescu, ºi Constantin D. Filipescu, în sensul de a li se recunoaºte dreptul de moºtenitori legitimi asupra nudei proprietãþii a averii mobiliare rãmasã pe urma defunctului lor frate ªtefan Filipescu ºi în care avere intrã ºi renta sau preþul exproprierii moºiei Livezile din judeþul Dolj. A se respinge ca nefondat capul de cerere din acþiune privitor la anularea testamentului pe motiv cã ar cuprinde o substituþie fideicomisarã ºi o condiþie ilicitã ºi ca prematur capul de cerere privitor la trimiterea de fapt în posesiune. A se recunoaºte cã comuna Drãgãºani are dreptul la nuda proprietate numai asupra casei din Drãgãºani, cãci dispoziþia asupra moºiei Livezile a fost revocatã de testator, dar a se respinge ca fiind rãu îndreptatã contra pârâtei Alexandrina ªt. Filipescu cererea de predare a legatului ce i se cuvine. (ss) Th. Pãtraºcu NOTÃ: Sentinþa Tribunalului este remarcabilã prin chestiunile pe care le discutã, ºi felul cum le judecã. Iatã care sunt faptele procesului: ªtefan Filipescu murind, lasã un testament – mai sus redat. Rudele de sânge ale lui Filipescu, fraþii sãi, fac acþiune prin care cer ca tribunalul pe deoparte sã declare nul ºi neavenit întregul testament olograf prin care decedatul ªtefan Filipescu a dispus de avutul sãu miºcãtor ºi nemiºcãtor, instituind legatarã universalã pe soþia sa pârâta din proces, pe motivul cã unele dispoziþii testamentare ar cuprinde substituþii fideicomisare prohibite de art. 803 C.civ. S-a mai adãugat în urmã ºi motivul cã unele din dispoziþiile testamentare au fost fãcute sub o condiþie ilicitã. Tribunalul discutã în acest proces urmãtoarele chestiuni:: 1. Nulitatea unui legat nu atrage nulitatea celorlalte legate. Testamentul este forma prin care cineva decide de o parte sau de totalitatea averii sale prin dispoziþii numite legate. Când aceste legate sunt independente unele de altele, nulitatea unora, nu are nici o influenþã asupra valabilitãþii celorlalte. Quod nullum est, nulum producit effectum. Dunot spune: „legea care pronunþã nulitatea, reduce dispoziþia la un simplu fapt, care nu produce nici un drept, nici o acþiune, nici o excepþie”. Nu poate fi nici o excepþie la acest principiu, când nulitatea se cere din cauzã cã un legat este infectat de o substituþie ºi în acest caz, legatul nul din cauza 1 2 A l e x IV.2, p. 243. A l e x IV.2, p. 227. Practicã testamentarã 151 substituþiei, nu atrage nulitatea celorlalte legate pure ºi simple valabile prin ele însãºi1 . „Nulitatea substituþiei nu atrage nulitatea celorlalte dispoziþii strãine substituþiei ºi cuprinse în acelaºi act”2 . 2. Interpretarea unui testament. Testamentul se interpreteazã dupã intenþia testatorului. Autorul dispoziþiei nu poate fi considerat cã ar fi vrut sã facã o dispoziþie nulã. În îndoialã, chestiunea de a se ºti dacã un act conþine sau nu o substituþie prohibitã trebuie sã se rezolve în sensul care exclude ideea de substituire. Este aplicaþia principiului care dã preferinþã interpretãrii favorabile a validitãþii actului. Dalloz spune: „în clauza care prezintã un îndoit sens, trebuie, dacã este posibil, în loc de substituþie prohibitã sã se vadã o substituþie vulgarã, o dispoziþie simultanã de nudã proprietate ºi de uzufruct, o simplã sarcinã de a remite, o fiducie etc.” 3 . Interpretandus est actus potius ut valeat quam ut pereat. Fuzier Herman, sub art. 896 n. 334: „Când o clauzã testamentarã prezintã o îndoialã asupra punctului de a se ºti dacã ea constituie o substituþie prohibitã sau dacã ea nu conþine decât un legat ilicit, trebuie sã fie interpretatã în acest din urmã înþeles” 4 . Fuzier Herman, sub art. 896 No. 335 II: „Dacã expresiile întrebuinþate de testator prezintã oarecare ambiguitate, relativ la îndoita sarcinã de a conserva ºi de a remite, îndoiala trebuie interpretatã în favoarea validitãþii dispoziþiei” (Autoritãþile ºi jurisprudenþa arãtate în notã). „Nu este de altminteri îndoios, cã judecãtorii pot, lãsând la o parte termenii dispoziþiei, sã caute ºi sã gãseascã în faptele cauzei, toate circumstanþele de naturã sã-i lumineze asupra adevãratei gândiri a dispunãtorului”5 . 3. Legat de uzufruct ºi de nudã proprietate. Este constant în jurisprudenþã, atât la cea francezã cât ºi în cea românã, cã ori de câte ori testatorul a arãtat în testamentul sãu, cine va profita de legatul universal, legat care îmbrãþiºeazã totalitatea bunurilor, sau de un legat particular, având de obiect un lucru determinat, aceastã dispoziþie se interpreteazã dupã intenþia presupusã a testatorului, cã el nu a vrut sã facã o substituþie, prin care sã-ºi anuleze el singur legatul fãcut, ci dimpotrivã a vrut sã facã un legat valabil, dispunând de uzufruct în favoarea primului legatar ºi de nudã proprietate în favoarea celui de al doilea 6 . O decizie a Curþii de Casaþie din Franþa, care confirmã decizia Curþii de Apel din Amiens, valideazã testamentul de mai jos, ca conþinând un îndoit legat de uzufruct ºi de nudã proprietate. Testamentul era conceput în termenii urmãtori: „Dau ºi leg d-lui M. Charlemagne de Brossard de Saint Hilaire, bãrbatul meu, toate bunurile mele mobile ºi imobile ºi care depind de succesiunea mea, cu condiþiile ºi sarcinile urmãtoare: 1. De a nu se recãsãtori. 2. Ca dupã moartea lui bunurile provenind din succesiunea mea atât mobile, cât ºi imobile sã serveascã a se fonda la Abbeville, un stabiliment de binefacere”. Administraþia ospiciilor din Abbeville, reprezentând sãracii, a pretins cã este instituitã legatarã universalã prin acest testament; dl Brossard, soþul din parte-i a ridicat aceeaºi pretenþie... Proces. Rudele de sânge ale defunctei au intervenit în instanþã pretinzând nulitatea dispoziþiei ca conþinând o substituþie prohibitã. Curtea de Apel a judecat cã nu este substituþie prohibitã ºi a validat testamentul, atribuind uzufructul lui Brossard ºi nuda proprietate administraþiei ospiciilor. Iatã considerentele acestei decizii: „Considerând cã sensul unui testament trebuie cãutat în intenþia testatorului, cã acesta nu poate uºor fi presupus cã ar fi vrut sã facã un lucru inutil sau contrar legii, cã în îndoialã interpretarea cea mai favorabilã trebuie a fi admisã”. 1 Dalloz, v. Substituiri No. 233. Fuzier Herman, sub art. 896 ºi 240, 247, 248. Toullier, t. 5 ºi 14. Marcadé sur l’art. 96 No. 8. Aubry et Rau t. 7 p. 323. Demolombe t. 18 ºi 176 et. s. Laurent t. 14 ºi 511. 3 V. Substitution No. 2487 4 Cass., S. 1860.1.31, Cass., S. 1886.1.103. Toullier, t. 5 no. 44 et. Duranton t. 842 et. s. Troplong t. 1. No. 114 et 117. Demolombe t. 18, No. 15. Laurent t. 14 No. 393 et 438. 5 Baudry ºi Colin t. 2, No. 3173. 6 Dalloz v. Substitution No. 174. 2 152 Mircea Dan BOCªAN Curtea de Casaþie a confirmat aceastã decizie prin considerentele urmãtoare: „Având în vedere cã legând bãrbatului sãu toate bunurile sale mobile ºi imobile, femeia Brossard nu a înþeles sã-i dea plina proprietate, ea nu l-a însãrcinat sã conserve ºi sã remitã bunurile, de care ea dispusese în favoarea lui. Legatul nu este fãcut, având nevoie de intervenþia sau concursul legatarului. Este mai mult o dispoziþie directã a aceluiaºi lucru cu alt titlu, decât ca o sarcinã impusã legatarului. Dupã moartea lui, spune testatoarea, bunurile provenind din succesiunea mea vor servi sã fondeze la Abbeviile un stabiliment de binefacere”. Nu este deci, zice Curtea, decât uzufructul legat bãrbatului ºi nuda proprietate stabilimentului de binefacere. „Când este îndoialã dacã testatorul a vrut sã facã o substituþie prohibitã, sau dacã a vrut sã lase uzufructul unora ºi nuda proprietate altora, trebuie sã te pronunþi în favoarea acesti din urmã dispoziþii, decât în favoarea celeilalte”1 . Marcadé dã un exemplu izbitor: „Când testatorul a spus: Leg moºia mea nepotului meu ca sã o ia numai la moartea fiului meu, se vor înþelege aceste cuvinte în sensul urmãtor: ca sã aibã folosinþa, posesiunea, uzufructul în fine, la moartea fiului meu. Astfel cã se va vedea aici un legat de nudã proprietate pentru nepot, cu rezerva uzufructului pentru fiu”2 . Jurisprudenþa Românã: Curtea de Casaþie, s.I, „Buletinul Cas.” Nr. 8, p. 901; Curtea de Apel Bucureºti III, „Dreptul” 26/1891; procesul Grãdiºteanu, „Curierul Judiciar” 246/1912, prin care Curtea confirmã testamentul ca conþinând un dublu legat de uzufruct ºi de nudã proprietate; procesul Lascaroff în care Curtea de Apel din Galaþi S. II, decizia No. 43 din 18 mai 1920, valideazã testamentul Smarandei Angelescu conceput în termenii urmãtori: „Toatã averea mobilã ºi imobilã, bani ºi efecte de orice naturã precum ºi obiectele de gospodãrie ce se vor gãsi în momentul morþii mele, aparþinându-mi, le las în deplinã stãpânire soþului meu Gh. Angelescu, care nu va fi supãrat de nimeni pânã la sfârºitul vieþii sale. La încetarea din viaþã a soþului meu Gh. Angelescu, întreaga avere rãmasã se trece în plinã stãpânire Casei ªcoalelor, de la Ministerul Instrucþiei, constituind pentru totdeauna un fond sub numele de fondul Gh. Angelescu ºi Smaranda Gh. Angelescu” etc. Curtea de Casaþie prin decizia No. 303 din 1922 spune: „Considerând cã în speþã termenul testamentului fiind compatibil cu interpretarea datã de Curte cã testatoarea a vrut sã confere soþului sãu folosinþa averii pe timpul vieþii lui, iar nuda proprietate sã o transmitã Casei ªcoalelor, urmeazã cã susþinerea recurenþilor cã s-ar fi denaturat cuprinsul testamentului, este neîntemeiatã, ºi deci recursul cautã a fi respins”.5 4. Testamentul lui ªt. Filipescu. Testatorul, în actul sãu de ultimã voinþã, face mai multe legate numerotându-le. Primul legat care poartã No. 1, spune cã lasã moºtenitoare pe întreaga sa avere mobilã ºi imobilã pe scumpa sa soþie Alexandrina (Elena) cu drept de a fi absolut stãpânã neavând a da nici o socotealã nimãnui, cãci aºa îi dicteazã conºtiinþa sa. Acest prim legat este o instituþie de moºtenitor loco heredis, un legat universal. Legatarului universal nu i se dau anumite bunuri, individualizate ºi determinate. El are dreptul la întreg patrimoniul testatorului. Patrimoniul care este o universalitate de bunuri este o entitate care cuprinde toate bunurile lãsate sã aparþinã altora. Cuvântul de prisos ºi care nu poate schimba calificarea legatului, prin care testatorul spune cã moºtenitoarea sa va fi absolutã stãpânã pe avere cât va trãi, nu poate duce la interpretarea cã ar avea numai uzufructul asupra acestei averi atâta timp cât nu se aratã cine se va folosi de aceastã avere dupã moartea ei. Cuvântul cât va trãi este o frazã care exprimã un adevãr, nu suntem stãpâni pe lucrurile pãmânteºti decât atât timp cât trãim, stãpânirea noastrã înceteazã odatã cu viaþa noastrã. Dacã s-ar fi arãtat în acest prim legat cine se va bucura dupã moartea soþiei de întreaga avere mobilã ºi imobilã, atunci dupã interpretarea atât a jurisprudenþei, cât ºi a doctrinei, d-na Filipescu nu 1 2 Dalloz v. Disposition No. 3498. Vol. III, No. 46. Practicã testamentarã 153 ar fi decât legatarã de uzufruct asupra întregii averi, iar legatarul nudei proprietãþi persoana arãtatã de testator (procesul Grãdiºteanu, procesul Lascaroff, procesul Brossard). În dispoziþia noastrã însã, testatorul spune: „Las moºtenitoare pe întreaga mea avere ºi absolutã stãpânã ºi fãrã ca rudele sã aibã a pretinde ceva – termeni care exprimã voinþa testatorului de a face pe soþia sa legatara universalã a bunurilor sale. Acest prim legat este în afarã de orice discuþie posibilã un legat universal. Reclamanþii însãºi prin petiþia acþiunii recunosc calitatea de legatarã universalã a d-nei Elena Filipescu, cãci iatã ce gãsim în aceastã petiþie: „sã se declare nul ºi neavenit întregul testament prin care fratele nostru decedatul ªtefan Filipescu... a dispus de avutul sãu miºcãtor ºi nemiºcãtor instituind legatarã universalã pe soþia sa pârâta”. În No. 2 ºi 3 testatorul dispune de casa sa din Drãgãºani ºi de moºia Livezile din judeþul Dolj formând obiectul a douã legate particulare. Testatorul întrebuinþeazã termenul „sã rãmâie” ceea ce înseamnã cã proprietatea lor, afarã de folosinþa care este datã soþiei cât timp trãieºte, aparþine comunei înainte de încetarea din viaþã a soþiei sale. Cuvântul a rãmâne înseamnã a sta pe loc, nu înseamnã a trece dintr-un loc în altul, el dã noþiunea fixitãþii nu a deplasãrii, a imobilitãþii nu a transmiterii, ºi dacã testatorul se referã la încetarea din viaþã a soþiei sale, aceasta o face ca sã indice în acel moment nu cã proprietatea se deplaseazã, cãci ea rãmâne pe loc, ci folosinþa acestei proprietãþi, deoarece testatorul adaugã cã dupã încetarea din viaþã a soþiei sale, aceasta o face ca sã indice în acel moment nu cã proprietatea se deplaseazã, cãci ea rãmâne pe loc, ci folosinþa acestei proprietãþi, deoarece testatorul adaugã cã dupã încetarea din viaþã a soþiei sale casa va servi pentru un azil de sãraci, iar venitul moºiei va servi pentru întreþinerea lui. Ceea ce preocupã pe testator în aceste douã legate este întrebuinþarea folosirii lor dupã încetarea din viaþã a soþiei. Este evident, intenþia testatorului a fost sã determine destinaþia veniturilor acestor bunuri dupã moartea soþiei sale. Nu se poate presupune nici din termenii întrebuinþaþi, nici din intenþia testatorului cã a vrut ca casa din Drãgãºani ºi moºia Livezile din Dolj, sã facã obiectul unei substituþii, astfel cã dispoziþiile privitoare la dânsele testatorul însuºi sã ºi le anuleze ºi sã rãpeascã soþiei de la care primise aceste douã imobile în dar, prin actul de cãsãtorie aflat în dosar, cel puþin folosinþa lor pe timpul cât va trãi. El singur declarã în testament cã conºtiinþa lui dicteazã sã dispunã în favoarea soþiei. Ce fel de datorie de conºtiinþã ºi-ar fi îndeplinit, dacã nici cel puþin folosinþa darului primit nu i-ar fi legat soþiei ºi ce înþeles ar fi avut îndepãrtarea de la succesiune a rudelor, dacã indirect le-ar fi chemat sã beneficieze de o parte din succesiune prin nulitatea legatelor? Am vãzut jurisprudenþa cã atunci când testatorul aratã cine va stãpâni (deºi în testamentul Filipescu nu se spune „comuna va stãpâni”, ci întrebuinþeazã cuvântul „rãmâne”, care este cu totul altceva) dupã moartea legatarului, averea legatã, aceastã dispoziþie nu poate fi interpretatã pentru primul, ºi un legat de nudã proprietate pentru cel de al doilea. Este de remarcat cã în prima dispoziþie, testatorul vorbind de stãpânã absolutã, se referã evident la obiectul însãºi al acestei dispoziþii. Or obiectul acestei dispoziþii este patrimoniul sãu, aºa cum va fi compus la moartea sa, entitatea juridicã care reprezintã succesiunea sa. În ce priveºte anumite bunuri particulare existând la data testamentului, cum sunt casele din Drãgãºani, moºia din Dolj ºi via din dealul Oltului, ele fac obiectul unor dispoziþii separate, trecute în testament în urma legatului universal. În aceste dispoziþii privitoare la aceste obiecte testatorul nu mai vorbeºte cã soþia sa va fi stãpânã absolutã asupra lor. Testatorul aratã numai la ce vor servi aceste bunuri, dupã încetarea din viaþã a soþiei sale. Cu alte cuvinte, testatorul dupã ce aratã într-o dispoziþie cuprinzând ereditatea sa, cine va fi moºtenitorul sãu, decide în urmã prin alte dispoziþii de unele din bunurile sale, pe care le sustrage din universalitate ºi le excepteazã din dispoziþia care decide despre aceastã universalitate ºi vorbind de ele testatorul nu mai spune cã le lasã în absoluta stãpânire a soþiei, dar cã ele rãmân comunei Drãgãºani, ca dânsa sã instaleze azilul în casã ºi sã-l întreþinã din veniturile moºiei dupã moartea soþiei sale. 154 Mircea Dan BOCªAN Dispoziþia art. 1 a testamentului în care testatorul întrebuinþeazã cuvintele de stãpânã absolutã conþine un legat universal, care are ca obiect cum am spus mai sus, o entitate juridicã, nu anumite bunuri individualizate. „Aici nu este un lucru legat, legatul tinde la o universalitate, la patrimoniul dispunãtorului aºa cum acest patrimoniu se va gãsi la moartea sa”1 . „În adevãr legatul universal nu tinde asupra cutãrui sau cutãrui lucru actualmente existent, el nu atribuie legatarului decât dreptul eventual de a culege tot ce se va gãsi în succesiune”2 . Prin dispoziþiile II, III, V, testatorul dispune de anumite bunuri, de casã, de moºie; pentru dânsele testatorul nu mai întrebuinþeazã cuvintele „soþia mea va fi absolutã stãpânã” ci cuvintele „rãmân comunei Drãgãºani”, ca dupã moartea soþiei venitul sã serveascã etc. Nu se poate dar introduce în aceste dispoziþii termeni neîntrebuinþaþi de testator pentru a le anula. Ca sã fie substituþie, trebuie ca legatul sã conþinã sarcina de a conserva, pentru a transmite. Este o obligaþie impusã instituitului de a pãstra intact, de a nu dispune, de a nu înstrãina averea pe care este obligat sã o transmitã. Presupune, cum spune decizia Curþii de Casaþie din Franþa arãtatã mai sus, intervenþia ºi concursul instituitului. În testamentul nostru nu se pune legatarei nici o obligaþie de a conserva ea însãºi casele ºi moºia ºi nici obligaþia pusã ei de a transmite comunei plina proprietate a moºiei ºi a caselor. Baudry ºi Colin spun: „Conchidem de la început cu aproape toþi autorii cã sarcina de a remite dacã e stipulatã singurã, fãrã sã implice obligaþia de conservare, nu poate sã constituie o substituþie prohibitã. De îndatã ce termenii ºi natura liberalitãþii permite judecãtorului de fond sã decidã cã autorul ei nu a înþeles sã facã indisponibile în mâinile gratificatului bunurile care i le-a transmis cu sarcina de a remite, nu se poate anula dispoziþia ca afectatã de substituþie prohibitã”3 . 5. Nulitatea dispoziþiei ca substituþie. Art. 803 C.civ.rom., 896 C.civ.fr. pronunþã nulitatea îndoitului legat care formeazã substituþia. Asupra acestei nulitãþi, toatã lumea este de acord. Art. 803 C.civ., care este reproducerea art. 896 C.civ.fr., se aplicã numai asupra obiectelor pentru care este substituþie. Dacã instituþia principalã cuprinde obiecte substituite ºi obiecte nesubstituite ea rãmâne valabilã pentru obiectele nesubstituite4 . Dacã toatã lumea este de acord asupra nulitãþii întregii dispoziþii privitoare numai la obiectul substituit, doctrina ºi jurisprudenþa se despart în ceea ce priveºte persoana care trebuie sã profite de aceastã nulitate. Dacã este patrimoniul întreg substituit, atunci acest patrimoniu trebuie sã revinã rudelor de sânge, în cazul când ele nu sunt îndepãrtate printr-o clauzã expresã a testamentului de la moºtenire. Dacã este un obiect particular substituit, atunci el revine, dacã este pus în sarcina unui legatar particular, legatarului universal. Dacã obiectul substituit este pus chiar în sarcina legatarului universal, aici începe controversa. Unii autori ca Laurent, Aubry ºi Rau spun cã obiectul substituit revine moºtenitorilor ab intestato, iar alþii ca Planiol5 ºi Demolombe spun cã acela care trebuie sã profite de nulitatea substituþiei, de obiectul substituit, este legatarul universal: „Dar nu mai este în faþa unui legat universal, nici succesiunea ab intestato, nici moºtenitorii legitimi ºi aici apare violarea de cãtre doctrinã a art. 1003 ºi a principiului de legat universal. În adevãr dupã termenii art. 1003 legatul universal este dispoziþia testamentarã, prin care un testator doneazã la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor pe care le va lãsa la moarte. Or universalitatea cuprinde toate bunurile fãrã excepþie ºi mai cu seamã toate bunurile de care testatorul n-a dispus în mod valabil cu titlu particular ºi dacã legatul universal 1 Baudry et Colin No. 2778. Dalloz v. Disposition entre vifs No. 4250. 3 Vol. II, No. 3098. 4 Fuzier Herman, art. 196 No. 24; Aubry & Rau, vol. VII, p. 5239; Laurent p. 14, No. 50. 5 Vol. III, No. 3289. 2 Practicã testamentarã 155 n-ar fi existat, ar fi aparþinut succesiunii ab intestato”1 . Conform acestui principiu, Demolombe spune cã bunul substituit trebuie sã revinã legatarului universal. 6. Revocarea. Caducitatea. Nulitatea. Un legat nul, caduc sau revocat, este considerat ca nescris. În consecinþã nulitatea, revocarea sau caducitatea profitã aceluia care este însãrcinat cu arbitrarea lotului sau în prejudiciul cãruia s-ar fi executat legatul. Astfel un testator a fãcut un legat universal ºi un legat particular. Nulitatea, revocarea ºi caducitatea unui legat particular profitã legatarului universal. Într-o substituþie sunt douã legate: legatul instituitului ºi legatul substituitului. Legatul instituitului este nul, în virtutea art. 803 C.civ., din cauza legatului substituitului. Dacã n-ar exista legatul substituitului, nu s-ar mai aplica art. 803 C.civ. ºi legatul instituitului ar fi valabil, neinfectat de substituire. Dacã testatorul ar fi ºters cu condeiul din testamentul sãu legatul substituitului, legatul instituitului ar fi fost valabil. Când, prin urmare, legatul substituitului este nul pentru un viciu de formã sau de fond, cum ar fi de exemplu incapacitatea legatarului, sau supus unei condiþii ilicite sau imorale, atunci el este considerat ca nescris, rãmânând numai legatul instituitului. Dacã testatorul revocã legatul sau dacã legatul devine caduc prin pierderea lucrului sau moartea substituitului înainte de testator, acelaºi principiu se aplicã, el este considerat ca nescris în testament. a) Nulitatea. În speþa noastrã, reclamanþii pretind cã s-a pus substituitului, primãriei comunei Drãgãºani, o condiþie ilicitã, care atrage nulitatea legatului. Dacã este adevãrat cã controlul pus de cãtre testator în administraþia azilului constituie o condiþie juridiceºte imposibilã, cãci violeazã o dispoziþie de drept public, organizaþia comunelor urbane, ºi dacã este adevãrat cã condiþia ilicitã pusã ca sarcinã a legatului, atrage nulitatea lui, atunci legatul substituit primãriei este nul ºi prin urmare considerat ca nescris în testament. Fuzier Herman2 : „Oricum ar fi instituþia ºi substituþia care o greveazã, ele nu sunt inseparabile, ca caducitatea uneia sã atragã ºi caducitatea celeilalte. Când una din cele douã liberalitãþi rãmâne ineficace pentru un viciu oarecare fie de formã fie de fond sau încã prin nerealizarea unei condiþii rezolutorii, nimic nu împiedicã pe cealaltã sã-ºi producã tot efectul ei. Dacã este substituþia care se gãseºte nulã, instituþia trebuie consideratã purã ºi simplã, dacã este dimpotrivã instituþia care este nulã, substituþia trebuie sã fie consideratã ca o liberalitate directã”3 . Substituþia nulã în sine ºi în afarã de orice prohibiþie nu atrage nulitatea dispoziþiei principale4 . Astfel substituþia poate sã fie nulã prin viciul de formã, cum ar fi cazul unui al doilea testament nul ca formã ºi care ar greva de substituþie o liberalitate conþinutã într-un testament anterior. Substituþia poate sã fie nulã pentru o cauzã de fond, cum ar fi de exemplu când e fãcutã unei persoane incapabile de a primi de la testator sau în profitul unei persoane incerte. Sau legatul substituitului este caduc prin moartea substituitului înaintea testatorului. Astfel legatul substituitului fiind nul, revocat sau caduc, fiind considerat ca ºters din testament, rãmâne valabil ca neinfectat de substituþie legatul instituitului. b) Revocarea. Moºia Livezile din Dolj, consideratã fie ca obiect de substituþie, fie ca legat de uzufruct pentru soþie ºi de nudã proprietate pentru comunã, a fost vândutã dupã facerea testamentului de cãtre testator. Prin oferta fãcutã ºi acceptatã de cãtre þãrani, ªtefan Filipescu a înstrãinat în viaþã aceastã moºie; înstrãinarea obiectului legatului, atrage revocarea lui (art. 923 C.civ.român/1038 C.civ.fr.). Revocarea provine mai puþin din înstrãinare, decât din intenþia ce a avut testatorul de a face ca obiectul legat sã fie mai bine dat altuia, decât lãsat legatarului. Nu importã motivele care au determinat pe testator sã înstrãineze obiectul legatului. Dacã în vechiul drept se admitea, cãutarea 1 Vol. XVIII, No. 191. Sub art. 896, No. 235. 3 Roland De Villargues no. 279 et s. 2 89. Duranton t. 7, No. 54; Aubry et Rau L. 7, 324, par. 694; Demolombe t. 18 No. 182; Laurent t. 14, No. 513; Dalloz No. 239. 4 No. 240, 241, 242. 2 156 Mircea Dan BOCªAN motivelor, codul civil, în vedere de a evita numeroase procese „prescrise de o manierã absolutã aceastã cãutare, decizând cã intenþia revocãrii rezultã din faptul însuºi al înstrãinãrii”1 . Orice înstrãinare, chiar schimbul, „înstrãinarea pe cale de schimb a lucrului legat, atrage revocarea pur ºi simplu a legatului, legatarul nu va avea drept la lucrul dobândit de testator ca contra schimb ca ºi în caz de vânzare el nu are dreptul la preþ”2 . Chiar o înstrãinare nulã atrage revocarea art. 923 o spune în termeni expreºi. ceea ce denotã în mod evident cã revocarea nu este consecinþã a faptului înstrãinãrii ci o manifestaþie a intenþiei testatorului de a revoca legatul. De aceastã intenþie se þine socoteala când ea s-a afirmat ºi nu poate aduce dovada acestei manifestãri. Nu importã soarta înstrãinãrii. Nu acesteia i se atribuie efectul revocator, ci intenþiei manifestatã prin ea. Îndatã ce aceastã intenþie existã ºi se poate dovedi, art. 923 trebuie aplicat fãrã a se mai preocupa de soarta înstrãinãrii3 . Chiar în ipoteza, cã bunul înstrãinat, ar reintra în patrimoniul testatorului, înainte de moartea lui, prin efectul unei acþiuni în nulitate, în rezoluþiune, intentatã de cãtre testator, legatul rãmâne tot revocat ºi legatarul nu are dreptul la dânsul4 . Se face o singurã excepþie. Înstrãinarea pe care testatorul este silit sã o suporte. Exproprierea pentru utilitatea publicã ºi exproprierea forþatã. Ele sunt fãcute fãrã consimþãmântul testatorului. El nu manifestã intenþia de a revoca. Testatorul joacã un rol pasiv. „Legatarul va avea dreptul la lucru, dacã testatorul redevine proprietar, înaintea morþii sale. În caz contrar, legatul va fi caduc (art. 927 C.civ.), legatarul neputând reclama nici lucrul care este al altuia, nici preþul, cãci nu i-a fost legat”5 . În speþã, Filipescu oferind întreaga moºie, când nu era expropriabil decât pentru o infimã cotã parte, ºi-a manifestat intenþia de a revoca în totalitate legatul. Nu a mai jucat un rol pasiv, înstrãinarea s-a fãcut cu consimþãmântul sãu. c) Caducitatea. Legatul privitor la moºia Livezile din judeþul Dolj este caduc în virtutea art. 927 C.civ.rom. 1042 C.civ.fr. Moºia a ieºit din patrimoniul testatorului înainte de moartea lui. Obiectul legatului a pierit. Orice înstrãinare, care nu ar constitui o revocare, constituie o cauzã de caducitate dacã lucrul legat nu se mai gãseºte în naturã în succesiunea testatorului în ziua morþii sale. „În zadar preþul s-ar datora încã. Nu se poate spune cã aceasta constituie lucrul legat ºi prin consecinþã, legatul este necesar caduc” 6 . Nu existã legat fãrã obiect, ºi nici substituþie fãrã legat. La moartea testatorului, dispoziþia privitoare la moºie prin pierderea lucrului, a devenit caducã. Deci numai poate fi vorba de substituþie, cãci ea presupune un legat, ori nu existã legat fãrã obiect. 7. Exheredarea. Rudele de sânge nu pot intenta nici o acþiune referitoare la succesiunea lui ªtefan Filipescu nici beneficia de vreun legat care nu ar avea vreo eficacitate dintr-o împrejurare oarecare. Întâi pentru cã este un legatar universal loco heredis, care ia locul moºtenitorului ab intestato, ºi acesta este soþia mortului instituitã legatarã universalã. Al doilea, rudele au fost exheredate. În adevãr, testatorul exclude dintr-o declaraþie expresã din testament pe rudele sale de la succesiune. El spune: „Fãrã ca rudele mele sã aibã a pretinde ceva”. Ce înseamnã, fãrã ca rudele mele sã aibã dreptul a cere ceva din succesiune? O dispoziþie testamentarã se poate face pe cale de atribuþie, cât ºi pe cale de excludere. Exclure c’est disposer. Devoluþiunea succesiunii ab intestato se face dupã intenþia presupusã a mortului. Când mortul îºi manifestã voinþa, aceastã voinþã trebuie respectatã. Legea nu-i poate presupune o voinþã contrarie. 1 Baurdry et Colin vol. II Des donations No. 2756. Baudry et Colin No. 2754. 3 Baudry et Collin No. 2768; Demolombe Don. vol. V, No. 228; Aubry et Rau, vol. VII, p. 523. 4 Planiol vol. III, No. 2843, al. 2. 5 Baudry et Colin No. 2773; Laurent vol. XIV ºi XXII Demolombe vol. V, No. 2389. 6 Baudry et Colin No. 2875; Aubry et Rau vol. VI, p. 525 ºi 530. Demolombe don, vol. No. 238; Laurent vol. 14 ºi 221. 2 Practicã testamentarã 157 Cineva poate sã excludã de la succesiune pe fraþi, moºtenitori în prima linie (nu vorbim de rezervatari, care se pot exclude în mãsura rezervei), atunci succesiunea revine nepoþilor, moºtenitori în a doua linie. Cineva poate sã excludã pe toate rudele sale (cum este testamentul lui Filipescu) atunci moºtenirea revine soþului supravieþuitor ºi în lipsa lui Statului. Filipescu exclude rudele sale, atunci calitatea de moºtenitor ab intestato o are soþia sa. Fraþii nu mai au aceastã calitate, cãci voinþa presupusã a mortului este înlocuitã cu voinþa sa expresã care-i exclude1 . 8. Condiþia ilicitã. S-a obiectat cã substituirea ar fi o condiþie ilicitã care ar anula testamentul. Or am vãzut, din cele expuse mai sus, cã nu trebuie sã se vorbeascã de testament, ci de dispoziþii testamentare, de legate. O condiþie ilicitã, în opinia aceea care nu o considerã ca nescrisã ar anula numai legatul fãcut sub aceastã condiþie. Chestiunea dacã condiþia ilicitã anuleazã legatul este controversatã. Alexandresco spune: „O substituþie nu este o condiþie, cãci atunci la francezi, unde existã art. 900 C.civ., care declarã condiþia ilicitã nescrisã, s-ar considera legatul infectat de substituþie întotdeauna ca pur ºi simplu ºi prin urmare valabil, legatul substituit privindu-se ca nescris. Substituþia este un legat fãcut în a doua mânã ºi pentru consideraþii de ordin politic la început, de ordin economic în urmã, a fost prohibitã de codul civil, nu ca o condiþie ilicitã ci ca un legat nevalabil”. 6 9. Acþiunea primãriei. Primãria nu are dreptul sã cearã nici nuda proprietate a moºiei Livezile, nici o sumã de bani reprezentând valoarea acestei moºii, pentru cã am arãtat în expunerea fãcutã mai sus, cã legatul privitor la moºie, a fost revocat de testator în viaþã, prin oferta acceptatã care a transmis proprietatea din patrimoniul testatorului, în patrimoniul þãranilor. Cã acest legat este ºi caduc în virtutea art. 927 C.civ. Am explicat mai sus cã în cazul acesta legatul s-a desfiinþat prin lipsã de obiect, primãria nu ar avea dreptul decât la nuda proprietate a caselor din Drãgãºani. Petiþia fãcutã cãtre primãria Drãgãºani, prin care d-na Filipescu îºi manifestã dorinþa de a face chiar în viaþa ei un azil în Drãgãºani, pe care îl va dota din averea sa proprie, aceastã petiþie nu poate sã facã sã reînvie legatele revocate de testator ºi caduce. Acþiunea primãriei este îndreptatã nu ca d-na Filipescu sã fie forþatã a executa o dorinþã exprimatã (fãrã nici un caracter juridic) ci, pentru executarea testamentului lui ªtefan Filipescu, primãria se prezintã în calitate de legatarã particularã, cerând predarea legatului, or legatul privitor la moºia Livezile din Dolj, nu mai existã. El este ºters juridiceºte din testament. Primãriei nu i se poate recunoaºte decât dreptul de legatarã particularã a nudei proprietãþi a caselor din Drãgãºani atât ºi nimic altceva. Dorinþa d-nei Filipescu de a respecta voinþa soþului ei, este acea voinþã manifestatã de dânsul prin actele sale, care a modificat în urmã voinþa exprimatã prin testament. Vãzând moºia, i-a ridicat destinaþia ce o dãduse prin testament ºi lãsând preþul ei în patrimoniul sãu, a vrut ca soþia sa, pe care a constituit-o legatarã universalã, sã profite de dânsa. Aceastã voinþã a defunctului Filipescu a înþeles d-na Filipescu s-o execute prin petiþia adresatã primãriei. De altminteri, ºi casele ºi moºia au fost proprietatea d-nei Elena Filipescu, ele au fost date în dar soþului ei (vezi actele din dosar) era o obligaþie de conºtiinþã pentru testator, cum o spune însuºi Filipescu în testamentul sãu, sã facã ca aceste bunuri cel puþin în parte sã revinã d-nei Filipescu. 10. Consideraþii generale asupra substituþiilor fideicomisare. Planiol spune: „Nu mai este timpul când substituþia apare ca un rãu social ºi politic, unde singur numele sãu era odios. De la promulgarea codului, practica a fãcut nenumãrate eforturi pentru a eluda dispoziþiile art. 896, s-au încercat toate chipurile a o introduce, de a descompune substituþiile în elemente distincte ºi de a le gãsi formule noi capabile de a le face valabile ºi tribunalele au urmat miºcarea, deciziile lor s-au acumulat deschizând poarta întotdeauna mai mare combinaþiilor de care se uza, pânã când în fine în 1873, Curtea de Casaþie dãdu douã decizii, care isprãvind evoluþia, nu mai lasã substituþiei 1 Planiol vol. III, No. 2746 ºi 2747. 158 Mircea Dan BOCªAN nimic din prohibiþia legalã. Astfel jurisprudenþa valideazã fãrã nici o ezitare fideicomisul fãrã obligaþia expresã de a conserva”1 . Lambert, De l’exhérédation, împrumutând ideea marelui jurisconsult Labbé (notes en Sirey) aratã mijlocul care ar duce la anularea unor substituþii ºi la menþinerea altora. Litera art. 896, prohibind orice substituþie, merge mai departe decât intenþia autorilor sãi. Este probabil, cã pentru dânºii singurul motiv al acestei prohibiþii era cã adevãrata substituþie dãdea vocaþia unor copii neconcepuþi la moartea testatorului. Lambert invocã opiniile emise de Portalis, de Berbier, de Cambacérès, a tuturor autorilor care în discuþii ºi în expunerea de motive, aratã raþiunea care i-a fãcut sã gãseascã substituþiile periculoase: este întotdeauna atribuþia proprietãþii persoanelor viitoare. Lambert spune2 : „Dacã legislatorul din 1803, a lovit toate substituþiile fãrã distincþie, nu a þinut în realitate decât sã atingã pe acelea care adresate la persoane viitoare au îndoitul inconvenient de a prelungi efectele lor pe mai multe generaþii ºi de a trage o incertitudine asupra existenþei însãºi a persoanei proprietarului. Sub singura condiþie de a nu face sã profite de a doua liberalitate decât persoane deja concepute, testatorul este liber sã realizeze toate elementele substituþiei prohibite”3 . 11. Legatele de uzufruct ºi nudã proprietate. Validitatea lor este recunoscutã de art. 804 C.civ.român/ art. 899 C.civ.fr. Aceste douã legate, nu constituie o substituþie cãci dreptul fiecãrui legatar este deosebit. Cu toate acestea, dreptul legatarului de uzufruct este identic cu dreptul instituitului într-o substituþie, el consistã în ambele ipoteze în folosinþa lucrului legat. Pentru un om fãrã cunoºtinþe juridice neavând precizia termenilor tehnici, voind sã lase folosinþa unuia ºi nuda proprietate altuia se poate uºor, redactând testamentul sãu, sã întrebuinþeze o formulã care în aparenþã ar pãrea o substituþie. Exemplele sunt numeroase4 . În toate aceste cazuri instanþele judecãtoreºti au validat testamentul. Planiol spune: „când dispunãtorul nu s-a explicat în termeni tehnici asupra naturii drepturilor ce conferã legatarilor, se interpreteazã testamentul sãu ca ºi cum n-ar conþine decât un legat de uzufruct în profitul primului gratificat ºi se explicã prin aceasta, cã aceasta este oprit de dreptul de a dispune. O dispoziþie testamentarã, nu este vãtãmãtoare ca izbind principiul economic, al circulaþiei bunurilor, decât atunci când ea se executã ca o substituþie care retrage din comerþ pe un timp oarecare bunurile legate. Când însã se dã dispoziþiei nu efectele substituþiei, ci efectele unui legat, care nu implicã ideea inalienabilitãþii, atunci nu mai existã nici un pericol social sau economic, care sã se opunã validitãþii lui”5 . În legatele de uzufruct ºi de nudã proprietate, fiecare legatar îºi poate înstrãina dreptul sãu. N. PURICESCU Doctor în drept de la Paris Avocat (sentinþã ºi adnotare publicate în PR 1924.II.177)
decizia pronunþatã în apel C.Ap. Craiova I, dec. 98/ 6 aprilie 1925 Asupra apelurilor fãcute în termen de cãtre Alexandrina Filipescu, Primãria Urbei Drãgãºani, Constantin Filipescu, Nicolae Filipescu, acesta încetat din viaþã în cursul apelului ºi reprezentat prin moºtenitorul testamentar Miºu 1 Vol. III nr. 329. De l’exhérédation, No. 814. 3 Planiol vol. III, No. 3297. 4 Le împrumutãm jurisprudenþei: Cass., D. 1840.1.932, Cass., D. 1865.1924 etc. 5 Vol. III ºi 3294. 2 Practicã testamentarã 159 Filipescu, în contra sentinþei civile a Trib. Vâlcea S. I, cu No. 73/1923, prin care s-a respins ca nefondatã acþiunea intentatã de Gogu Filipescu, Miºu Filipescu, Nicolae Filipescu ºi Constantin D. Filipescu în contra pârâþilor Alexandrina (Elena) ªtefan Filipescu ºi Primãria oraºului Drãgãºani pentru anularea testamentului olograf din 27 decembrie 1899 al defunctului ªtefan Filipescu ºi pentru trimiterea lor în posesiunea averii numitului defunct, prevãzutã în inventarul întocmit de Administraþia financiarã Vâlcea ºi au obligat pe reclamanþii Fraþii Filipescu sã plãteascã intimatei pârâte Alexandrina Filipescu suma de lei opt mii cheltuieli de judecatã ºi Primãriei Urbei Drãgãºani lei douã mii cheltuieli de judecatã. Având în vedere cã prin aceastã sentinþã s-a admis în parte cererea de intervenþie formulatã de Primãria Urbei Drãgãºani ºi s-a constatat cã numita primãrie are calitatea de legatarã particularã asupra caselor din Drãgãºani str. Traian, fostã proprietate a defunctului ªtefan Filipescu, în baza testamentului sus-pomenit. Având în vedere cã aceastã Curte a declarat conexe toate aceste apeluri, constatând cã sunt fãcute în termen. Având în vedere actele cauzei ºi concluziile orale ale pãrþilor în cursul dezbaterilor procesului. Având în vedere motivele din sentinþa apelatã pe care curtea le adoptã în totul, atât în ce priveºte faptele, interpretarea datã testamentului, cât ºi în ce priveºte dreptul. Având în vedere cã în considerentele sale Tribunalul interpretând testamentul defunctului ªtefan Filipescu, hotãrãºte cã acesta instituind legatarã universalã pe soþia sa Alexandrina Filipescu a lãsat Primãriei comunei Drãgãºani nuda proprietate a unor case din Drãgãºani iar uzufructul acestor case l-a lãsat tot soþiei sale. Cã deºi Tribunalul dã testamentului aceastã interpretare în considerentele sale, totuºi în dispozitiv, desigur cã printr-o scãpare de vedere, recunoaºte dreptul Primãriei de deplinã proprietarã asupra casei din Drãgãºani. Cã legatara universalã fãcând apel în acestã privinþã, urmeazã a se admite apelul asupra acestui punct, recunoscându-se Primãriei Drãgãºani dreptul asupra nudei proprietãþi a casei arãtate. Având în vedere cã Alexandrina Filipescu a fãcut apel ºi în ce priveºte cheltuielile de judecatã date ei de Tribunal, pretinzând cã sunt prea mici. Cã Curtea apreciind cheltuielile fãcute de d-sa înaintea Tribunalului le gãseºte cã sunt bine calculate ºi dar în aceastã privinþã apelul ei se gãseºte nefondat. În ce priveºte apelul Primãriei Drãgãºani. Având în vedere cã numita apelantã prin mandatul sãu a mai susþinut cã chiar renta cuvenitã în schimbul exproprierii moºiei Livezile nu i s-ar cuveni Primãriei, totuºi întrucât nu s-a expropriat conacul ºi zãvoiul, cel puþin asupra acestora sã se recunoascã Primãriei calitatea de legatarã particularã a nudei proprietãþi. Având în vedere cã din examinarea declaraþiei fãcute de ªtefan Filipescu aflatã în dosarul Tribunalului, prin care oferã la expropriere toatã moºia în întregime fãrã a-ºi mai rezerva vreun drept, nici chiar cel prevãzut de decretul lege din 15 decembrie 1918, în urma cãrei oferte, ea fiind admisã de comisia localã a comunei Podari prin procesul-verbal din 24 ianuarie 1919, Comisia judeþeanã I Craiova prin hotãrârea din 13 martie 1919 a expropriat întreaga moºie. 7 Cã dacã Casa Centralã a împroprietãririlor sãtenilor n-a dat sãtenilor în primire decât numai pãmântul cultivabil, nu se poate susþine din moment ce exproprierea a fost fãcutã pentru întrega moºie, Casa Centralã a împroprietãririi n-ar avea dreptul sã dea o altã destinaþie conacului ºi zãvoiului expropriat. Cã dacã se pretinde cã legatara universalã Alexandrina Filipescu ar da în exploatare lemnele dupã zãvoi, ea n-a fãcut altceva decât sã uzeze de dreptul sãu de legatarã universalã, fiindcã exproprierea moºiei s-a fãcut în întregime, cuprinzând ºi zãvoiul, cum rezultã din adresa regiunii Agricole Balta-Verde No. 429/1923, în afarã de lemnele de pe el, care cu drept cuvânt au putut fi vândute de legatara universalã. Cã astfel fiind, obiecþia Primãriei fiind nefondatã, Curtea o respinge dupã cum nefondat e ºi apelul sãu ºi al fraþilor Filipescu. 160 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere ºi cererea fãcutã de Alexandrina Filipescu de a i se acorda cheltuieli de judecatã, Curtea apreciind cheltuielile de judecatã, ce aceasta a fãcut în proces, potrivite art. 140-146 C.pr.civ., le fixeazã la suma de lei 5.000, la plata cãrei sume urmeazã a fi obligaþia Primãria Urbei Drãgãºani, Nicolae Filipescu, Constantin D. Filipescu ºi Miºu Filipescu personal ºi ca moºtenitor al defunctului apelant Gogu Filipescu, plus taxele de executare, peste cei acordaþi de Tribunal prin sentinþa apelatã.8
rezumate de concluzii scrise depuse de avocaþii pãrþilor Din textul testamentului lãsat de ªtefan Filipescu, se vede cã testatorul: 1. Face o dublã dispoziþie lãsând: a) moºia ºi casa din Drãgãºani soþiei ca plinã proprietarã cât va trãi; b) lãsând ca moºia ºi casa sã fie în plinã proprietate a comunei Drãgãºani dupã moartea primei legatare grevatã. Cu alte cuvinte testatorul face ºi testamentul sãu ºi al soþiei instituitã. Comuna Drãgãºani þine legatul sãu ºi de la testatorul ªtefan Filipescu ºi de la legatara instituitã. cã este vorba de plinã proprietate ºi într-un caz ºi în altul aceasta reiese din cuvintele „absolut stãpânã” întrebuinþate ºi în fraza dispoziþiei de la numãrul 1 ºi în cea finalã de la numãrul 5. Încã primul element al instituþiei numit dublã dispoziþie: 2. Testatorul stabileºte ºi al doilea element numit tractus temporis adicã scurgerea timpului între existenþa primului legat de la moartea testatorului ºi pânã la moartea instituitei grevate. Aceasta reiese din cuvintele „dupã,... cât va trãi... încetarea din viaþã” întrebuinþate de mai multe ori în diferitele fraze ºi propoziþii ale testamentului. 3. Testatorul pune îndatorirea instituitei grevate de a pãstra averea arãtatã (casa, moºia, via) care trebuie transmise beneficiarilor. Aceastã obligaþie nu cere legea sã fie formal arãtatã prin cuvinte ci sã reiasã din testament. Cuvintele „sã rãmânã” sunt întrebuinþate de mai multe ori în testament pentru casele din Drãgãºani ºi moºia Livezile. Cum o sã rãmânã la moartea legatarei prima instituitã dacã ea le-ar putea înstrãina? Testatorul mai întrebuinþeazã de douã ori cuvântul „voiesc”. Aºadar nu este vorba de o rugãciune, de o dorinþã, deci de o obligaþie. Apãrarea intimatei (d-na El. Filipescu) ca sã înlãture nulitatea legatului propune cãi lãturalnice, create de apãrare, iar nu de testator mãcar. Mijloacele sale de apãrare sunt: 1. Testatorul a fãcut în o primã dispoziþie un legat universal vãduvei sale lãsându-l în plinã proprietate pentru totdeauna casele din Drãgãºani ºi moºia Livezile. Este adevãrat cã prin o altã dispoziþie lasã sarcina legatarului universal sã dea dupã moarte casele ºi moºia comunei Drãgãºani. Aceastã sarcinã trebuie consideratã ca inexistentã pentru cã dispoziþia în care e cuprinsã este nulã; legatul comunei Drãgãºani fiind nul, legatarul universal profitã de nulitate. Mijlocul acesta de apãrare este inventat în disperare de cauzã pentru cã: a) în drept nulitatea nu profitã legatarului universal când aceastã nulitate este trasã din dispoziþia substituþiei fideicomisare; b) În fapt nu existã un adevãrat legatar universal. Testatorul spune cã lasã vãduvei sale casele ºi moºia cât va trãi iar dupã moarte, comunei Drãgãºani. Prin acþiunea introductivã vorbindu-se de legatarã universalã, aceasta nu constituie o recunoaºtere, deoarece tocmai prin aceastã acþiune se revendicã casele ºi moºia ºi se spune cã Elena Filipescu a fost gratificatã ca plinã proprietarã cât va trãi iar dupã încetarea din viaþã comuna sã fie proprietarã. Dispoziþiile testamentului nu pot fi izolate unele de altele. ele sunt strâns legate unele de altele. Ele sunt strâns legate de testator între ele. Testatorul n-a fãcut prin diferite dispoziþii diferite legate. N-a fãcut nici un singur legat universal sub o condiþie ilicitã. El a fãcut o dispoziþie cu douã arãtãri. Cât va trãi Elena Filipescu va fi plinã proprietarã. La moartea ei devine comuna proprietarã. Tribunalul judecã testamentul dupã voinþa ºi intenþia testatorului. Nu poate face un alt testament dupã propunerea apãrãrii. În alt fel niciodatã nu s-ar putea cere nulitatea substituþiei fideicomisare, Practicã testamentarã 161 cãci s-ar diviza dispoziþia fideicomisarã în douã, totdeauna s-ar valida partea întâia ºi s-ar anula partea doua. Textul art. din c. civil anuleazã totul. 2. Apãrarea mai pretinde cã testatorul a revocat legatul moºiei cãci a oferit-o, a dat-o Statului în expropriere. Moºia nu mai existã. Existã avere imobiliarã care revine Elenei Filipescu. Rãspundem: a) Cã dacã este revocare Elena Filipescu nu mai are în legat moºia. Cui rãmâne moºia? Fraþilor. Iar dacã prin subrogaþie realã, bani înlocuiesc moºia, atunci Elena Filipescu n-are decât uzufructul banilor sau n-are nimic cãci substituþia izbeºte ºi moºia ºi valoarea ei; b) Dacã este revocare, Elena Filipescu nu mai are nici un drept cãci ei i-a lãsat testatorul moºia în bani (valori). Iar dacã dânsa ar avea drept la valoare, e datã pe cât trãieºte, iar dupã moarte banii revin fraþilor reclamanþi. 3. Reclamanþii sunt exheredaþi – dupã apãrarea intimatei. Prin urmare, ei n-au calitatea de a intenta acþiunea în nulitate a testamentului, a legatului ºi revendicarea. Aceasta este o naivitate: exheredarea poate opera când este urmatã de o dispoziþie prin care legalmente sau prin voinþa testatorului, patrimoniul trece pe capul cuiva. În cazul de faþã dacã este exheredare legatarul instituit ºi grevatul ar lua averea lui ªtefan Filipescu. Dar aceasta nu se poate, cãci instituitul grevat ºi beneficiarul nu pot invoca un titlu nul. Afarã de aceasta, când existã substituþie fideicomisarã nimic nu poate împiedica pe cel în drept de a cere nulitatea. Chiar clauza penalã, chiar dispoziþia cominatorie, chiar interdicþia ce pune testatorul pentru a asigura execuþia substituþiei fideicomisare, este inoperantã. Necum o pretinsã exheredare care nu existã în fapt în testament! În adevãr, cuvintele „neavând nimeni dreptul de a cere vãduvei vreo socotealã, ºi fãrã ca rudele mele sã aibã a pretinde ceva” nu constituie exheredare. Ele aratã tocmai cã testatorul lãsând-o plinã proprietarã, absolut stãpânã pe moºie ºi casã, rudele nu mai erau nici una în drept ºi nici ar fi avut ce socotealã sã cearã. Substituþia fideicomisarã reiese ºi din aceste cuvinte cum reiese ºi din contextul testamentului ºi din dispoziþia finalã „via lãsatã fratelui Miºu Filipescu”. 4. Încercarea mijlocului de apãrare de a transforma substituþia fideicomisarã într-un legat al plinei proprietãþi a casei ºi a moºiei afectat de o condiþie suspensivã sau rezolutorie este tot aºa de naivã. În adevãr, testatorul n-a fãcut un legat afectat de o condiþie suspensivã sau rezolutorie, el a fãcut o dublã dispoziþie lãsând: a) legat Elenei Filipescu cât va trãi ºi b) legat comunei Drãgãºani la moartea ei. Niciodatã cu aºa truc deci nu s-ar mai putea anula o dispoziþie. În mintea testatorului n-a existat condiþie suspensivã. Ea este inventatã de apãrare. a) Faþã cu comuna Drãgãºani cerem admiterea acþiunii noastre, cãci ea n-are ca legat nuda proprietate a unor bunuri (case ºi moºie), legat nãscut la moartea testatorului. Ea are ca legat plin o proprietate a casei ºi moºiei, legat ce naºte în mod virtual, dar care realmente nu existã decât la moartea acesteia. Iar dacã în adevãr este vreo revocare atunci moºia n-a mai fãcut parte din patrimoniul testatorului la moartea acestuia. ªi deci dreptul comunei a dispãrut înainte de a se naºte. Argumentul cã nulitatea dispoziþiei fideicomisarã profitã presupusei legatare universale este inadmisibil cãci el duce la respingerea acþiunii Primãriei, ceea ce nu se poate, cãci: 1. Este contrar textului ºi intenþiei testatorului care vorbeºte de Primãrie. 2. D-na Elena Filipescu ºi-a fãcut cerere formalã pentru a produce o aºa consecinþã contra noastrã ºi a Primãriei. Cerem admiterea acþiunii noastre în principal. b) Am mai cerut nulitatea legatului fãcut Primãriei ºi dintr-un alt punct de vedere. Acest legat este afectat de o condiþie juridicã imposibilã. Testatorul a vrut ºi a dorit ca fraþii sãi, apoi ºi din generaþie în generaþie sã aibã de a cere autoritãþii comunale în fiecare an sã predea socoteli în regulã. 162 Mircea Dan BOCªAN Nu e vorba aici de executori testamentari cât vor trãi fraþii în dreptul de a exercita drepturile limitate de articolele C.civ. ale executorilor testamentari. E vorba de altceva, de supraveghetori ºi efori cu atribuþii care scad pe ale simplilor executori testamentari. Aceasta nu se poate. (V. Laurent; Aubry et Rau... ºi toatã doctrina ºi jurisprudenþa). Nu se poate considera aceastã dispoziþie ca neserioasã, cãci ea este cauza impulsivã a legatului, imperioasã în mod categoric. (Concluzii rezumate) Constantin G. DISSESCU profesor universitar avocat Istoricul faptelor. La 12 septembrie 1919, ªtefan Filipescu înceteazã din viaþã lãsând testamentul mai sus reprodus. La 27 decembrie 1919, Gogu, Mihail, Nicolae ºi Constantin Filipescu, fraþi ai defunctului, intenteazã acþiune în anularea acestui testament pe motiv cã el ar cuprinde o substituþie fideicomisarã, motiv la care adaugã, prin suplimentul de acþiune din 13 aprilie 1921 un al doilea motiv de anulare, pretinzând anume cã testamentul ar conþine ºi o condiþie ilicitã. În acelaºi timp reclamanþii cer ºi trimiterea lor în posesiunea averii. La 14 februarie 1921, Primãria Comunei Drãgãºani face intervenþie în acest proces cerând ca d-na Alexandrina Filipescu, în calitate de legatarã universalã, sã-i predea legatul sãu ºi anume nuda proprie a caselor din Drãgãºani ºi a moºiei Livezi, acesta din urmã reprezentatã prin renta rezultatã din exproprierea totalã a moºiei. La 22 martie 1923, prin sentinþa cu No. 73 Tribunalul Vâlcea respinge acþiunea reclamanþilor ºi admite în parte cererea de intervenþie, recunoscând comunei Drãgãºani dreptul de nudã proprietarã asupra caselor din Drãgãºani. În contra acestei sentinþe s-a fãcut apel de cãtre toate pãrþile. În fond. A] Concluzii în apelul nostru. Douã sunt motivele noastre de apel: 1. Deºi din concluziile tuturor pãrþilor din proces, inclusiv ale Primãriei oraºului Drãgãºani, deºi din considerentele Tribunalului reiese în mod evident cã Primãria Oraºului Drãgãºani nu putea avea decât dreptul de nudã proprietarã asupra caselor din Drãgãºani, totuºi printr-o eroare materialã de redacþie, în dispozitivul sentinþei apelate în loc sã se recunoascã comuna Drãgãºani ca nudã proprietarã asupra caselor, se spune pur ºi simplu „proprietarã”, omiþându-se cuvântul „nudã”. Cerem dar îndreptarea acestei erori, cerere la care nici Primãria oraºului Drãgãºani nu se opune. 2. Tribunalul nu ne-a acordat drept cheltuieli de judecatã decât suma de lei 3.000, deºi am arãtat ce imense cheltuieli am avut de suportat în acest proces, ale cãrui dezbateri au durat în faþa Tribunalului, 5 ºedinþe întregi. Cerem majorarea acestor cheltuieli de judecatã la suma de lei 40.000. B] Concluzii în apelul reclamanþilor Fraþii Filipescu. Asupra concluziilor puse în principal de reclamanþi: anularea testamentului. 1. Primul motiv de anulare: Substituþia fideicomisarã. Reclamaþii pretind cã testatorul a lãsat casele din Drãgãºani ºi moºia Livezi (astãzi rentã) în plinã proprietate soþiei sale Alexandrina, iar dupã moartea acesteia tot în plinã proprietate comunei Drãgãºani. Înainte de a analiza clauzele testamentare ce se pretinde a constitui o substituþie fideicomisarã, este necesar a examina evoluþia ºi principiile ce guverneazã aceastã instituþie. Substituþia fideicomisarã este „o dispoziþie prin care un donator sau testator (dispunãtor) însãrcineazã o persoanã pe care o gratificã în primul rând (grevat) de a conserva, în tot timpul vieþii sale, bunurile fãcând obiectul donaþiei sau legatului ºi de a le remite când va muri, altei persoane, gratificatã în al doilea rând (chematul), dacã aceasta se aflã în viaþã ºi capabilã la acea epocã”1 . 1 Baudry-Colin, Des Donations, ed. III, T. 2, No. 3062. Practicã testamentarã 163 Substituþia fideicomisare se deosebeºte de fideicomisul simplu prin aceea cã la acesta lipseºte elementul ordo successivus, adicã grevatul nu va conserva obiectul legat toatã viaþa sa, ci remiterea cãtre chemat se va face dupã un termen oarecare. Iar de substituþia simplã se deosebeºte prin aceea cã la aceasta lipseºte elementul dublei liberalitãþi, deoarece al doilea gratificat nu este chemat a primi succesiunea decât în lipsa unei alte persoane capabile de a primi1 . Substituþia fideicomisarã îºi are originea în fideicomisul post mortem de la Romani, instituþie care avea toate caracterele ce are azi substituþia fideicomisarã. Fideicomisul acesta a fost permis atât la Romani cât ºi în vechiul Drept Francez, unde a trecut ca multe alte instituþii romane. ªi nu numai permis de lege a fost, dar foarte uzitat în practicã a fost acest fideicomis numit apoi substituþie fideicomisarã, pânã ce legile revoluþionare (decretele din 25 Oct. - 14 noiembrie 1792) l-au prohibit în mod absolut atât pentru viitor, cât ºi pentru trecut. Din aceste legi prohibiþia a trecut în codul civil francez ºi de aici în cel român. Care au fost motivele ce au determinat pe legiuitorul din 1792 sã suprime substituþiile fideicomisare? Toþi autorii ºi istoricii aratã cã motivele au fost de ordin politic: substituþiile fideicomisare erau mijlocul foarte eficace ºi foarte uzitat de a împiedicã îmbucãtãþirea ºi distrugerea marilor averi, ele dând posibilitatea de a concentra din generaþie în generaþie totalitatea ori aproape totalitatea averii asupra unuia din copii. Prin aceastã conservare a marilor patrimonii, clasa nobiliarã îºi pãstra puterea ºi prestigiul sãu. Iar nobilimea bogatã ºi puternicã înseamnã ºi regalitatea puternicã. De aceea s-a spus cu drept cuvânt cã substituþia fideicomisarã era „une des pièces maitresses de l’ancienne constitution de la noblesse” 2 . Este prin urmare uºor de înþeles de ce revoluþionarii francezi voind a distruge vechiul regim aristocrato-regalist au lovit de la început cu toatã furia în aceastã instituþie care dãdea puterea acelui regim3 . Iatã ce spune ºi Planiol: „Revoluþia care distruse organizaþia feudalã ºi nobiliarã a Franþei, suprimã substituþiile: legea din 14 noiembrie 1792 le-a prohibit în mod absolut pentru viitor ºi le anuleazã pe toate cele ce anterior au fost fãcute, nu erau încã deschise la acea datã”. Se justificã de obicei aceastã mãsurã spunându-se cã revoluþia cãuta sã faciliteze circulaþia bunurilor ºi sã scape pãmânturile de piedicile ce stânjeneau pe proprietar. Este poate ceva din aceastã idee în opinia timpului, dar adevãratele motive sunt de ordin politic; ele nu sunt arãtate de obicei dar sunt mãrturisite într-o scrisoare a lui Bonaparte (A. Du Casse, Mémoires et correspondance... du roi Joseph, 3-e édition 1856, t. II, pag. 299 et 300)” 4 . Azi aceste motive politice nu mai existã ºi deci din acest punct de vedere prohibiþia nu-ºi mai are raþiunea de a exista. Sunt oare motive de ordin economic care sã justifice prohibiþia? Nu, cãci dacã în adevãr scoaterea din circulaþie a bunurilor ar fi acest motiv, atunci ne întrebãm pentru ce este permisã dispoziþia prin care se lasã uzufructul unei persoane, iar nuda proprietate alteia, sau pentru ce este permis uneori legatul cu prohibiþie de înstrãinare, cãci nici în aceste cazuri bunurile nu pot circula. De altfel „dispoziþiile de douã grade pot avea din punct de vedere economic utilitatea lor”5 . De aceea Planiol spune: „Nu mai este vremea când substituþia apãrea ca un rãu social ºi ca un pericol politic, când doar numele sãu era odios. De la promulgarea codului, practica a fãcut nenumãrate eforturi pentru a eluda dispoziþia art. 896; s-a încercat prin toate modurile sã se întoarcã, sã se loveascã aceastã dispoziþie sã se descompunã substituþiile în elemente distincte ºi sã li se gãseascã formule noi capabile, de a le face valabile”6 . Vezi Baudry-Colin, op.cit., No. 3049, 3051. Brissaud, citat de Colin – Capitant. III, p. 951. 3 În acest sens vezi: Colin-Capitant, ed. III, t. III, p. 953; Aubry et Rau ed. V, t. XI, par. 693 p. 203; Baudry-Colin No. 3078. 4 t. III, No. 3272. 5 Baudry-Bonnecase, Supplement t. I, 1924 No. 195. 6 No. 3290. În acelaºi sens: Colin-Capitant p. 962-63. 1 2 164 Mircea Dan BOCªAN În vechiul nostru drept substituþia fideicomisarã a fost întotdeauna permisã. Astfel ea era valabilã dupã Pravila lui Vasile Lupu (cap. VIII, par. 20)1 ; dupã legiuirea Calimach2 ; dupã legiuirea Caragea3 . Iatã ce spune ºi Alexandresco: „În legile noastre anterioare, adicã atât în codul Calimach cât ºi în codul Caragea ºi în dreptul vechi al Franþei, substituþiile fideicomisare erau nu numai admise dar încã privite cu favoare, pentru cã ele erau mijlocul cel mai sigur de a conserva splendoarea numelui sau porecla neamului, dupã cum se exprimã codul Ipsilante (art. 3, cap. pentru moºteniri) prin pãstrarea averii în familie”4 . De aceea prohibiþia codului civil, abrogând fãrã nici un motiv, cãci motivul politic la noi n-a existat, toatã legislaþia noastrã veche, apare ca absolut nejustificatã ºi prin urmare interpretarea testamentelor asupra acestui punct, trebuie fãcutã în modul cel mai larg. Iatã ce se spune în Christescu: „În tot cazul când existã îndoialã, interpretarea testamentului se face în sensul validitãþii sale, mai ales cã în tradiþiile legilor române nici n-a existat pericolul pentru care s-a repudiat substituþiile în alte þãri”5 . Concluzia acestui istoric este cã dispoziþia art. 803 nu se mai justificã prin nimic aºa încât ea constituie un anacronism. Deci interpretarea unei dispoziþii atacate ca conþinând o substituþie fideicomisarã, trebuie sã se facã în modul cel mai larg posibil spre validitate, restrângându-se cât mai mult aplicarea unui text de lege care nu-ºi mai are raþiunea de a exista. Tot în sprijinul acestei interpretãri vine principiul cuprins în art. 979 C.civ., dupã care interpretarea unei convenþii trebuie sã se facã în caz de dubiu în sensul validitãþii actului. Acest principiu, dupã pãrerea unanimã a doctrinei ºi jurisprudenþei, se aplicã a fortiori la testamente, întrucât acestea nu se mai pot reface ºi întrucât legatarului nu i se poate imputa nici o vinã, pentru cã el nu a luat parte la confecþionarea testamentului. De aceea în caz de dubiu testamentul trebuie interpretat conform principiului: potius ut valeat quam ut pereat6 . De aceea, „atunci când termenii unei dispoziþii fãcutã în profitul a mai multe persoane chemate unele dupã altele, lasã oarecare îndoialã asupra chestiunii de a ºti dacã dispunãtorul a înþeles sã gratifice pe primul legatar cu proprietatea bunurilor legate, or dacã din contrã el n-a voit sã-i dea decât uzufructul, trebuie, de preferinþã, sã se adopte aceastã din urmã interpretare”7 . Iar „dacã o dispoziþie atacatã pentru cauza de substituþie fideicomisarã este susceptibilã de a fi privitã ca o dispoziþie de ex quod supererit, trebui de preferinþã sã fie înþeleasã în acest din urmã sens”8 . Pentru aceste douã motive arãtate mai sus, jurisprudenþa a interpretat cu o extraordinarã bunãvoinþã testamentele atacate pe motiv de substituþie fideicomisarã, validând dispoziþii care desigur în spiritul legiuitorului din 1804 erau nule. Mijloacele jurisprudenþiale de validare au fost: a) dublul legat condiþional; b) legatul de uzufruct ºi de nudã proprietate; c) fideicomisul fãrã obligaþie juridicã de conservare9 . Vezi S. G. Longinescu, Istoria dreptului românesc 1908, p. 232. V. C. apel Galaþi 1 mai 1889, Dr. 31/1890, 41/1889, Trib. Neamþ, sent. 31/1890, Dr. 27/1890. 3 Cas. I, dec. 320/1879, Bul. 1879.805; Trib. Argeº, sent. 348/1881, Dr. 23/1881-82. 4 T. IV, p. 696. 5 C.civ. adnotat, art. 803 No. 25. 6 În acest sens: Baudry-Colin No. 3177; Larent t. 14, No. 393, 488; Demolombe t. 18, No. 157, Huc. t. 6, No. 34; Fuzier-Herman art. 896, No. 334-335; Dalloz, Nouveau cod. civ. ann. art. 896, No. 580; Troplong t. 1, No. 114; A l e x IV.2, p. 722, text ºi nota 2 cum ºi jurisprudenþa românã citatã acolo. Cass., 7 ianuarie 1889, S. 1891.1.461; Cass. 20 aprilie 1885, S. 1885.1.400; Cass. 10 februarie 1891, S. 1891.1.105; Cass. 16 iulie 1885, S. 1886.1.103; Cass., 26 aprilie 1875, S. 1875.1.415; C.Ap. Besançon, 18 noiembrie 1896, S. 1897.2.32. Vezi ºi nota d-lui Al. Costin în PR 1923.1.23. 7 Aubry et Rau par. 694, p. 234 ºi autori ºi jurisprudenþele citate acolo la nota 53. 8 Aubry et Rau p. 235 ºi jurisprudenþele citate la nota 56. 9 V. Planiol No. 3292, 3294, 3295 ºi jurisprudenþele citate acolo cum ºi deciziile publicate în S. 1911.2.239; 1909.1.434; 1906.1.120; 1906.1.81; 1897.2.32; 1894.1.501; 1889.1.454; 1880.2.167; 1876.1.28; 1875.1.415; etc. etc.). 1 2 Practicã testamentarã 165 Tendinþa aceasta, foarte binevoitoare validitãþii testamentelor, a jurisprudenþei a continuat ºi în ultima vreme ºi astfel putem cita: decizia C. Apel Galaþi ºi a Casaþiei în procesul Lascarov1 ; decizia Curþii de Casaþie în procesul succesiunii Calmutzchi 2 ; Casaþia francezã 10 ianuarie 19223 ; Casaþia francezã 7 februarie 19234 ; Curtea Apel Colmar 5 noiembrie 19235 . Concluzia tuturor acestor principii de interpretare este cã dacã din examinarea testamentului lui ªtefan Filipescu va rezulta cel mai mic dubiu asupra intenþiei testatorului ºi deci asupra validitãþii testamentului, testamentul va trebui validat. Ce cuprinde testamentul? Din clauza de la No. 1, rezultã cã prin acest testament se instituie ca legatarã universalã d-na Alexandrina Filipescu. În adevãr în testament spunându-se: „las moºtenitoare pe întreaga mea avere mobilã ºi imobilã pe scumpa mea soþie Alexandrina””, rezultã în mod evident cã dânsa are vocaþie la universalitatea succesiunii. Termenii întrebuinþaþi de ªtefan Filipescu constituie redactarea clasicã citatã de autori a legatului universal. Intenþia testatorului de a institui pe soþia sa ca legatarã universalã se evidenþiazã de asemeni prin explicaþia testatorului cã face acest legat „În semn de admiraþie pentru conduita sa exemplarã ºi dreapta viaþã conjugalã”. Din obiectul general al acestui legat universal se excepteazã douã bunuri determinate adicã moºia Livezi ºi casele din Drãgãºani, în privinþa cãrora s-a dispus ca uzufructul sã-l aibã în timpul vieþii sale Alexandrina Filipescu, iar nuda proprietate Comuna Drãgãºani. Reclamanþii recunoscând cã legatul Alexandrinei Filipescu este un legat universal (vezi petiþia introductivã de instanþã cum ºi concluziile scrise depuse la Trib. de d-nii avocaþi C. Dissescu, Gr. Procopiu, I. Leonida ºi D. Simian, fila 216 verso) susþin cã în privinþa caselor Drãgãºani ºi moºia Livezi s-au fãcut douã legate succesive, ambele în plinã proprietate ºi cã deci ar exista substituþie fideicomisarã. Credem însã cã sunt suficiente elemente prin care sã rezulte în speþã cã testatorul a voit sã lase soþiei sale doar uzufructul caselor ºi moºiei, nuda proprietate lãsând-o comunei Drãgãºani. S-au fãcut la Tribunal mari discuþii asupra expresiei: „cu dreptul de a fi absolut stãpânã cât va trãi...”. În ce priveºte cuvântul „stãpânire”, testatorul neavând la data facerii testamentului cunoºtinþe juridice, trebuie sã ne referim la înþelesul comun a acestei expresii. Ori în limbajul comun acest cuvânt se referã uneori la însãºi proprietatea obiectului, alteori la simpla posesiune a sa. Iatã ce spune Curtea de Apel din Bucureºti în procesul Grãdiºteanu: „Dacã în adevãr, atât în limbajul juridic cât ºi în limbajul uzual, cuvintele de „stãpân ºi stãpânire” înseamnã adeseori proprietate ºi proprietar, nu e mai puþin adevãrat cã aceste cuvinte se aplicã de multe ori ºi la drepturi mult mai restrânse, precum la posesiune, fie cu titlul de proprietar sau cu titlul precar, fie chiar la o simplã detenþie”6 . Citaþiile din cronicari ºi dicþionare fãcute de ambele pãrþi la prima instanþã, n-au avut darul de a ne da limpede ºi cert înþelesul acestui cuvânt, deoarece ele ne-au evidenþiat mai mult cã el se întrebuinþeazã ºi în sensul de proprietate ºi în acela de posesiune. De aceea credem ºi noi cã din expresia „stãpânã” nu poate rezulta suficient ideea de posesiune ºi deci intenþia unui legat de uzufruct. Aceastã idee însã se întãreºte într-o oarecare mãsurã prin expresia: „cât va trãi”, pentru cã aceastã limitare a unui drept la durata vieþii beneficiarului sãu, pare a fi în contradicþie cu noþiunea dreptului de proprietate, drept absolut ºi fãrã limitã în timp, deoarece el îºi produce efectele ºi dupã moarte. De aceea în fond obiºnuit s-au interpretat ca dispoziþii de uzufruct testamentele prin care se lega cuiva un drept „cât va trãi”. Jur. Rom. 1922 No. 250. În PR 1923.1.21. 3 În S. 1922.1.206. 4 În S. 1923.1.214 ºi în RTDciv. 1923.804. 5 “Recueil des sommaires” 6/1924 No. 2306. 6 Dec. din 1 iunie 1911 în Cur.Jud. 21/1912. 1 2 166 Mircea Dan BOCªAN Astfel Curtea din Bucureºti spune: „...cã ceea ce confirmã acest lucru este ºi faptul cã testatoarea a avut grijã sã limiteze durata acestei folosinþe pe tot timpul vieþii lui Grãdiºteanu prin cuvintele „cât va trãi”, ceea ce caracterizeazã dreptul de uzufruct”1 . Dacã de multe ori aceasta a fost interpretarea, nu e mai puþin adevãrat cã sunt ºi cazuri în care cuvintele „cât va trãi” nu pot sã dea înþelesul de posesiune ºi deci de uzufruct, cãci poate exista chiar un drept de proprietate limitat la viaþa cuiva, o proprietate ad tempus cu alte cuvinte. Cel mai bun exemplu este însãºi substituþia fideicomisarã acolo unde ea existã, în care primul gratificat este legatarul unui obiect în plinã proprietate dar ad tempus. Aºa cã în rezumat, din expresiile „sã fie stãpânã” ºi „cât va trãi” nu rezultã cu suficienþã cã intenþia testatorului a fost sã lase soþiei sale doar uzufructul caselor din Drãgãºani ºi moºiei Livezi. Sunt însã alte douã elemente care evidenþiazã aceasta. Primul element sunt expresiile din clauzele No. 2 ºi 3 unde se spune: „dupã încetarea din viaþã ºi a scumpei mele soþii, voiesc ca tot dupã încetarea din viaþã a scumpei mele soþii, moºia Livezile din judeþul Dolj, sã rãmânã tot comunei Drãgãºani...”. În adevãr, cuvintele „sã rãmânã” înseamnã a sta pe loc iar nu a trece dintr-un loc într-altul; ele dau noþiunea fixãrii iar nu a deplasãrii, a transmiterii, aºa cã prin întrebuinþarea acestui cuvânt testatorul aratã voinþa sa ca la moartea soþiei sale proprietatea sã nu se deplaseze de la soþia sa la comuna Drãgãºani, ci sã rãmânã pe loc la aceasta. Iar ceea ce se va transmite va fi doar folosinþa, uzufructul adicã, pentru ca astfel dupã moartea soþiei sale, comuna Drãgãºani intrând ºi în folosinþã, sã poatã îndeplini dorinþa testatorului de a îngriji de sãracii comunei. Cu alte cuvinte intenþia testatorului a fost ca din momentul morþii sale nuda proprietate a caselor ºi moºiei sã treacã comunei Drãgãºani, unindu-se cu nuda proprietate care nu se deplaseazã în momentul morþii soþiei sale Alexandrina, ci rãmâne comunei, care o avea încã din momentul morþii testatorului. Asupra acestui punct a se vedea frumoasa argumentare a Tribunalului. Al doilea element ce ne formeazã aceeaºi convingere este o împrejurare de fapt, strãinã deci testamentului. Este de principiu constant în doctrinã ºi jurisprudenþã cã pentru interpretarea voinþei testatorului putem recurge ºi la alte acte ºi fapte în afarã de testament2 . Iatã despre ce este vorba: Cele douã bunuri imobiliare, asupra cãrora poartã pretinsa substituþie fideicomisarã, au fost dobândite de ªtefan Filipescu chiar de la soþia sa Alexandrina, fiindu-i dãruite de aceasta prin contractul lor de cãsãtorie, aut. la No. 675 din 23 iulie 1886 de Trib. Vâlcea, (depus la dosarul Trib. fila 82). Prin acest contract Alexandrina Filipescu dupã ce doneazã soþului sãu casele din Drãgãºani ºi moºia Livezi, îºi constituie dotã moºia Zãvideni, ce avea moºtenire de la tatãl sãu Barbu Caragic. în privinþa acestei moºii dotale se insereazã în contract urmãtoarea clauzã: „deºi în privinþa acestei din urmã averi, soþii adoptã regimul dotal însã vom fi liberi de a ipoteca moºia Zãvideni la Societatea Creditului Funciar Rural din Bucureºti sau la oricare altã persoanã pânã la suma de lei 80.000, care bani se vor considera ca avere parafernalã adicã alienabilã”. Din faptul cã ªtefan Filipescu primeºte în dar de la viitoarea sa soþie Alexandrina cele douã bunuri imobiliare ºi din faptul cã el acceptã în privinþa moºiei dotale Zãvideni, pentru care se adoptase regimul dotal, clauza de a se putea ipoteca aceastã moºie pânã la suma de 80.000, sumã foarte importantã pe acea vreme ºi care sumã avea sã fie consideratã cã parafernalã, rezultã cã ªtefan Filipescu voia sã-ºi asigure proprietatea acestor imobile fãrã a fi nevoit a le ipoteca, în cazul când sarcinile cãsãtoriei ar necesita-o. Din aceasta izvorãºte prezumþia puternicã cã ªtefan Filipescu se gândea încã de atunci sã destineze acea avere unui scop de binefacere, cum a ºi fãcut mai târziu. Faþã de aceste împrejurãri este greu de admis cã doar dupã 13 ani ªtefan Filipescu sã fi vroit a restitui soþiei sale proprietatea imobilelor primite de la ea, mai ales cã el îi lãsase toatã averea sa mobiliarã în afarã de moºia dotalã pe care ea o posedã. Condus însã de sentimentele de afecþiune pe care le ºi aratã în testament, Cur.Jud. 21/1912.217. V. Cass. req. 11 dec. 1923 în Rec. des Sommaires 6/1924, No. 2315; Cass.civ., 23 februarie 1921, S. 1922.1.126; Cass.Req., 8 noiembrie 1911, S. 1912.1.256. 1 2 Practicã testamentarã 167 ªtefan Filipescu a vrut ca ºi dupã moartea sa, soþia sã trãiascã aceeaºi viaþã largã potrivitã situaþiei ei sociale ºi în acest scop a dispus ca uzufructul acestei averi imobile, legate comunei Drãgãºani în nudã proprietate, sã-l aibã soþia sa Alexandrina în timpul vieþii sale. Iatã cele douã elemente care dau naºtere nu la dubiul pe care sã-l interpretãm conform principiilor arãtate mai sus, în sensul unui legat de uzufruct ºi de nudã proprietate, ci care ne formeazã convingerea deplinã cã într-adevãr aceasta a fost voinþa lui ªtefan Filipescu. Aºa cã din acest punct de vedere dispoziþia atacatã constituind un legat permis de art. 805 C.civ., nu poate fi vorba de substituþie fideicomisarã ºi deci nici de anularea legatului. Mai lipseºte însã ºi un alt element al substituþiei fideicomisare. Pentru ca aceasta sã existe, trebuie ca testamentul sã cuprindã sarcina de remitere a bunurilor substituite, unitã cu sarcina de conservare a acestor bunuri. Este necesar sã existe ºi sarcina de conservare, cãci sarcina de remitere fãrã sarcina de conservare este licitã ºi trebuie sã-ºi producã efectele sale. Iatã ce spun Aubry & Rau: „legea nu prohibã decât sarcina de conservare ºi de remitere; sarcina de remitere fãrã acea de a conserva este deci licitã ºi trebuie sã-ºi producã efectele când ea a fosta adãugatã la o donaþie sau legat” 1 . Legatul în care se stipuleazã sarcina de remitere fãrã acea de conservare formeazã aceea ce s-a numit de doctrinã, dupã denumirea romanã, legatul de residuo sau de eo quod supererit. Sarcina de conservare a bunurilor de remis, trebuie însã sã fie expresã ºi impusã în termeni imperativi, dupã opinia constantã a jurisprudenþei. Cãci jurisprudenþa a gãsit ºi în aceasta un mijloc de validare al dispoziþiilor testamentare atacate ca conþinând substituþie fideicomisarã, decizând, ori de câte ori sarcina de conservare nu era expres stipulatã, cã testamentul nu cuprinde decât o dorinþã de conservare, iar nu o sarcinã obligatorie ºi deci legatul era valabil, fiind un legat de residuo. Iatã ce spune Planiol: „Dar Tribunalele noastre merg mai departe: ele au interpretat sistematic testamentele aºa încât sã se vadã în ele doar simpla expresie a unei dorinþe ºi idei sã le declare valabile, ori de câte ori obligaþia de a conserva ºi remite nu se gãsea scrisã în mod expres în termeni imperativi. Vezi mai ales cu titlu de exemplu: Cass. 8 iulie 1834 2 . Se suprimã prin aceasta orice garanþie a chemaþilor, dar i se lasã cel puþin ºansa de a profita de substituþie, ºi mai mult, se fac valabile liberalitãþile de prima linie”3 . Iatã ºi câteva decizii în acest sens: „Pentru ca sã existe substituþie prohibitã, trebuie ca testatorul sã fi impus în mod expres legatarului dubla sarcinã de a conserva obiectele legate ºi de a le remite unui terþ” 4 ; „dispoziþia unui testament prin care legatarul este însãrcinat de a transmite copiilor sãi, nu cuprinde o substituþie fideicomisarã, prohibitã, deoarece nu existã stipulatã în mod expres sarcina de conservare ºi remitere”5 ; „pentru ca sã existe o substituþie fideicomisarã opritã de lege, se cere ca testatorul sã fi impus în mod expres legatarului sarcina de a conserva obiectele cuprinse în legat ºi de a le restitui dupã moartea sa unui terþ”6 . De altfel atunci când expresiile întrebuinþate de testator prezintã oarecare ambiguitate, dubiul trebuie interpretat în favoarea legatului de residuo 7 . În speþa noastrã, nu numai cã testatorul n-a stipulat în mod expres sarcina de conservare, dar mai mult încã, el permite soþiei sale, prima instituitã, sã dispunã în voie de aceastã avere: „Neavând a da nimãnui nici o socotealã”. Prin urmare, din acest punct de vedere, lipsind sarcina de conservare nu poate fi vorba de substituþie fideicomisarã. Par. 694, p. 220 nota 28. În acelaºi sens Baudry-Colin No. 3098 bis. D. 1834.1.37, S. 1834.483, S. 1875.1.150. 3 No. 3292. 4 Cass.Req., 16 martie 1875, S. 1875.1.150. 5 Cass.Req., 8 iulie 1823, S. 1834.1.754. 6 C. Apel Dijon, 11 mai 1920, “Recuei des sommaires” 1921.690. În acelaºi sens C.Ap. Douai, 12 februarie 1923, “Recueil des sommaires” 1924, No. 1155, cum ºi nota lui Labbé cu citaþiile în S. 1874.1.6. 7 Cass.Req., 16 martie 1875, S. 1875.1.150; Cass., 14 iunie 1865, S. 1866.1.59; Cass., 11 iunie 1850, S. 1860.1.731; Fuzier-Herman, art. 896 No. 325 cu citaþiile. 1 2 168 Mircea Dan BOCªAN Dar sã admitem un moment, ipotetic, cã în adevãr legatele asupra caselor ºi moºiei ar constitui o substituþie fideicomisarã ºi sã vedem la ce concluzii ajungem. Mai întâi de toate trebuie sã remarcãm cã în aceastã ipotezã, nu ar putea fi izbite de nulitate decât aceste douã legate asupra cãrora ar purta substituþia, iar nu întreg testamentul cãci este definitiv stabilit în doctrinã ºi jurisprudenþã cã nulitatea unui legat substituit nu atrage nulitatea celorlalte legate1 . De asemenea, când instituþia cuprinde ºi bunuri substituite ºi bunuri nesubstituite, ea nu este nulã decât pentru cele substituite, rãmânând valabile legatele asupra bunurilor nesubstituite. Astfel ar fi cazul unui legat universal, al cãrei legatar ar fi grevat de substituþie, doar pentru anumite bunuri determinate cuprinse în legat. În aceastã ipotezã, care este tocmai speþa noastrã, legatul universal este valabil în principiu ºi el nu s-ar anula decât în mãsura bunurilor determinate substituite2 . Cu alte cuvinte doctrina ºi jurisprudenþa fac aplicarea principiului utile per inutile non vitiatur ºi aceasta pentru cã dispoziþia art. 803 fiind foarte riguroasã, nu poate fi întinsã în aplicarea ei dupã cum nu poate fi nici restrânsã. Prin urmare, chiar în ipoteza când ar exista substituþie fideicomisarã, instituþia de legat universal, cu consecinþa ei: vocaþia la întreaga succesiune, este validã în sine ºi tot valide sunt dispoziþiile asupra restului de avere. Cui va profita însã utilitatea legatului viciat de substituþie? Reclamanþii pretind cã lor li se cuvine acestor bunuri, ca moºtenitori legitimi, iar noi susþinem cã noi avem acest drept, ca legatarã universalã. Este stabilit în doctrinã cã: a) Atunci când existã un legat universal ºi un legat particular, nulitatea legatului particular pentru motiv de substituþie fideicomisarã, profitã legatarului universal; b) Atunci când întreg legatul universal este substituit, nulitatea profitã moºtenitorilor de sânge. Controversa începe atunci când este vorba de a se ºti cui profitã nulitatea în cazul când doar anumite bunuri determinate din cele ce formeazã legatul universal sunt substituite. ªi aceasta ar fi speþa noastrã. Preferãm pãrerea celor ce susþin cã legatarul universal este acela cãruia îi va profita nulitatea legatelor substituite, pentru urmãtoarele consideraþii: legatul universal nefiind atins în universalitatea lui de substituþie este valabil. Ori în faþa unui legat universal valabil, care are ca efect vocaþia la întregul patrimoniu al succesiunii, nu mai existã nici moºtenitori legitimi, nici moºtenire ab intestato. Legatarul universal având vocaþie la universalitatea bunurilor testatorului la data decesului acestuia, iar aceastã universalitate cuprinzând toate bunurile fãrã excepþie ºi prin urmare ºi bunurile în privinþa cãrora testatorul n-a dispus în mod valabil, rezultã cã legatarului universal i se cuvine ºi bunurile substituite. Argumentul contrar bazat pe pericolul ce ar rezulta din acest mod de a vedea, prin faptul cã testatorul ar putea de formã institui un legat universal º de a-i pune în sarcinã dispoziþii particulare grevate de substituþie pentru a eluda astfel legea, nu este întemeiat, cãci judecãtorul de fond va aprecia dacã legatul universal este o dispoziþie serioasã, ori, dacã din contrã ea n-are de scop decât eludarea legii. De aceea credem cã singura pãrere juridiceºte ºi logiceºte admisibilã, este acea exprimatã mai sus, în virtutea cãrei legatarului universal îi profitã nulitatea bunurilor substituite, pãrere împãrtãºitã de: Demolombe3 , Labbé4 , Planiol5 ºi jurisprudenþa citatã de Demolombe. 1 Baudry-Colin, No. 3187; Aubry-Rau, par. 694, p. 239, Laurent t. 14 no. 511; Demolombe t. 18, No. 170-78; F. Herman art. 896 No. 240; Dalloz, art. 896, No. 468; Marcadé art. 896, No. 8, A l e x, vol. IV.2, p. 728; C.Ap. Bucureºti, 2 dec. 1924, BCAp 1/1926, No. 4; Cass., 23 iulie 1867, S. 1867.1.379, C.Ap. Chambéry, 2 ianuarie 1874, S. 1874.2.55. 2 Baudry-Colin No. 3188, Aubry-Rau p. 239, Laurent, No. 507, Demolombe No. 178-97; Dalloz art. 896, No. 473-74; Fuzier-Herman No. 247, A l e x IV.2, p. 728, nota 1; Cass. 10 februarie 1891; S. 1891.1.105; Cass. 27 iunie 1894, S. 1898.1.501; Cass. 16 martie 1874, S. 1874.1.299; Cass., 4 decembrie 1865, S. 1866.1.70. 3 T. 18, No. 191. 4 Notã în Pandectes Fr. 1863.2.225, citat de Planiol ºi Baudry-Colin. 5 No. 3289. Practicã testamentarã 169 Prin urmare chiar dacã ipotetic am admite cã legatele de la No. 2 ºi 3 ar constitui o substituþie fideicomisarã, nulitatea acestor legate profitând legatarei universale, d-nei Alexandrina Filipescu i se cuvin casele din Drãgãºani ºi moºia Livezi. 2. Al doilea motiv de anulare: Condiþia ilicitã. Reclamanþii pretind cã independent de substituþia fideicomisarã, testamentul trebuie anulat pentru cã el conþine o condiþie ilicitã, care ar fi clauza de la No. 4, prin care se lasã efori ºi supraveghetori fraþii testatorului, „cu dreptul de a cere autoritãþii comunale, ca în fiecare an sã predea socoteli în regulã”. Nu vedem însã de ce aceastã clauzã ar fi ilicitã. Nu este vorba aici de amestecul unor strãini în administraþia fondurilor comunale, ci de un simplu control, pe care niºte rude ale celui ce fãcea actul de binefacere îl vor cere administratorului unor fonduri particulare, cu afectare specialã. Ce are ilicit în ea clauza prin care dãruitorul voieºte a institui un organ de control asupra organului de administraþie al fondului dãruit? Planiol1 ne aratã cã este permis ºi uzitat în acelaºi timp ca testatorul sã arate o persoanã oarecare, cum ar fi de exemplu o rudã a sa, care sã participe la distribuirea ajutoarelor cãtre sãraci cãrora testatorul a voit sã le lase ceva. Prin aceasta se încurajeazã operele caritabile. De altfel, credem cã dacã prin imposibil s-ar socoti aceastã clauzã cã ar fi ilicitã, ea nu ar anula dispoziþia testamentarã ci s-ar considera pur ºi simplu ca nescrisã, spre deosebire de ceea ce se întâmplã la convenþii, unde un text expres – art. 1008 C.civ. – dispune nulitatea convenþiei întregi. Deºi art. 900 C.civ. francez, care pune principiul cã la testamente ºi donaþii condiþia ilicitã se considerã ca nescrisã, nu a fost reprodus de legiuitorul român, totuºi acest sistem se impune ºi în dreptul nostru pentru urmãtoarele consideraþii: a) Spre deosebire de convenþii, testamentele nu se mai pot reface, cãci testatorul nu se poate scula din mormânt. De aceea condiþia ilicitã la testamente trebuie privitã mai mult ca un fel de greºealã a testatorului. ªi apoi ce vinã s-ar putea imputa legatarului care n-a participat la facerea testamentului2 ; b) Nulitãþile fiind de drept strict, nu se poate aplica prin analogie, la testamente, dispoziþiile art. 1008 C.civ. care se referã doar la convenþii. Art. 5 C.civ., care vorbeºte ºi de convenþii ºi de dispoziþii, nu are sancþiune expresã, iar nulitãþi fãrã text nu existã; c) Ca dovadã cã legiuitorul a înþeles sã adopte acest sistem este faptul cã el a prevãzut expres o excepþie de la acest principiu, prin art. 803, care în loc sã considere ca nescrisã clauza ilicitã, anuleazã dispoziþia care de pinde de ea. Dacã legiuitorul ar fi admis principiul contrar, atunci de ce ar mai fi fost nevoie de dispoziþia art. 803, când prin însãºi aplicarea principiului general, s-ar fi ajuns la acelaºi rezultat Prin crearea unei excepþii, legiuitorul aratã cã a adoptat principiul contrar: exceptio firmat regulam in casibus non exceptis; d) Argumentul de tradiþie. Prin influenþa dreptului roman ºi bizantin (Institutele, Novelele, Basilicalele, Manualul lui Harmenopol, Sintagma lui Blastares, Eclogele etc.) legiuirile noastre vechi cuprindeau o mulþime de instituþii de origine romanã ºi bizantinã 3 . Mai mult încã acolo unde legile scrise nu dispuneau, se aplicã ca subsidiar dreptul bizantin. De aici ºi în legile noastre vechi gãsim principiul Sabinienilor, care a triumfat la Romani, de a se considera de nescrisã – pro non scripta – condiþia ilicitã cuprinsã într-un testament. Astfel Codul Calimach, depãrtându-se de la dispoziþiile art. 698 Cod austriac, adopta prin art. 881 ºi 1195 acest principiu. Codul Caragea nedispunând nimic pentru testamente, se aplica principiul dreptului roman. Aceasta era situaþia la 1864 când legiuitorul nostru civil consultând codul francez s-a gãsit în faþa articolului 900. Acest articol care aplica aceleaºi reguli ºi donaþiilor ºi testamentelor, n-a fost reprodus de legiuitorul nostru pentru cã în ce priveºte donaþiile, care sunt niºte convenþii, el era în No. 2998, 3003. Vezi Al. Degré, Scrieri juridice, t. 1, p. 229, 247. 3 Vezi pentru amãnunte: Longinescu, op.cit., p. 175-78, 260, 351, 488. 1 2 170 Mircea Dan BOCªAN contradicþie ºi cu sistemul nostru vechi ºi cu principiul roman ºi cu art. 1008 (art. 1172 cod. francez) din însuºi codul civil, din care motiv era criticat de autorii francezi, iar pentru cã în ce priveºte testamentele, el era inutil de vreme ce acest principiu era curent la noi ºi de vreme ce art. 1912 menþinea în vigoare din vechile legi dispoziþiile necontrazise de noul cod. Articolele din codul francez înlãturate de legiuitorul nostru ca inutile, sunt multe1 . Pentru toate aceste motive jurisprudenþa noastrã a decis în mod constant cã la testamente, condiþia ilicitã se considerã ca nescrisã, prin aplicarea principiului utile per inutile non vitiatur 2 . Prin urmare, dacã clauza de la No. 4 s-ar considera ca ilicitã, ea ar urma sã fie înlãturatã pur ºi simplu, dispoziþia rãmânând valabilã. 6 Dar în orice caz, chiar dacã s-ar socoti cã condiþia ilicitã anuleazã dispoziþia testamentarã la care e adãugatã, totuºi legatul d-nei Filipescu n-ar suferi nimic, cãci condiþia ilicitã n-ar putea anula decât dispoziþia ce depinde de ea, iar nu ºi celelalte dispoziþii independente. Ar fi nul adicã, doar legatul celui de al doilea gratificat, al comunei Drãgãºani, nu ºi legatul primului gratificat, al d-nei Filipescu asupra celor douã bunuri imobiliare. Iatã ce se spune în F. Herman: „Oricum ar fi, instituþia ºi substituþia care o greveazã, nu sunt inseparabile, astfel cã caducitatea uneia sã atragã ºi caducitatea ºi caducitatea celeilalte. Din contrã, dacã una din cele douã liberalitãþi rãmâne ineficace, pentru un viciu oarecare, fie de formã, fie de fond, sau prin nerealizarea unei condiþii rezolutorii, nimic nu împiedicã pe cealaltã sã-ºi producã tot efectul. Dacã substituþia este nulã, instituþia trebuie consideratã purã ºi simplã, dacã dimpotrivã instituþia este nulã substituþia trebuie consideratã ca o liberalitate directã”3 . Prin urmare chiar dacã s-ar considera clauza de la No. 4 ca ilicitã ºi chiar dacã s-ar socoti cã efectul condiþiei ilicite la testamente este de a anula însãºi dispoziþia, aceastã clauzã referindu-se doar la legatul comunei Drãgãºani, nu ºi la acela al d-nei Filipescu, legatul acestuia este valabil. De asemenea nici discuþie nu poate fi asupra valabilitãþii din acest punct de vedere al instituþiei de legat universal. Iar nulitatea legatului particular al comunei Drãgãºani, profitã, conform principiilor constante ale doctrinei, dupã cum vom vedea mai jos, legatarei universale d-nei Alexandrina Filipescu. Asupra concluziilor puse în subsidiar de reclamanþi Reclamanþii dându-ºi seama cât de slabe sunt motivele de anulare, au simþit nevoia de a pune ºi concluzii subsidiare. ªi anume dânºii spun: În cazul când s-ar socoti cã d-na Filipescu este doar uzufructuarã, trebuie socotitã ºi asupra restului averii rãmasã de la defunct. Cãci, spun dânºii, sau expresiile din clauza No. 1 se referã la noþiunea de proprietate ºi atunci existã substituþie fideicomisarã, sau ele se referã la noþiunea de posesiune ºi atunci d-na Filipescu este uzufructuarã ºi asupra averii imobiliare ºi asupra celei mobiliare. Aceiaºi termeni nu pot însemna proprietate pentru mobile ºi doar posesiune pentru imobile. Iar consecinþa este cã d-na Filipescu fiind doar uzufructuarã pe întreaga avere, iar nuda proprietate a averii mobiliare (avere foarte importantã) nefiind datã nimãnui prin testament, ea se cuvine reclamanþilor ca moºtenitori legitimi. Este însã uºor de rãspuns la aceste pretenþii subsidiare care, nu putem sã nu o remarcãm, nu constituie o restrângere a concluziilor principale, ci adoptarea unei teze subsidiare absolut în contradicþie cu cea principalã. Cãci nu se poate susþine în acelaºi timp cã d-na Filipescu este ºi legatarã universalã ºi legãturã cu titlul universal. D-na Filipescu este legatarã universalã, având deci vocaþie la totalitatea succesiunii. Aceasta am stabilit-o în mod deplin mai sus. Prin excepþie, asupra a douã bunuri determinate – casele ºi Art. 749, 902, 905, 934, 940, 948 etc. vezi Nacu, Comparaþie între Codul civil… Cas., dec. 225/1884, Bul. 1884.265; Cas. dec. 173/1884, Bul. 1884.407; Cas. 2 martie 1892, Dr. 25/1892; Cas. dec. 199/1908, “Revista Juridicã” 4/908; C.Ap. Galaþi 7 mai 1902, C.Jud. 25/1903; C.Ap. Iaºi 17 octombrie 1895, Dr. 82/1895; C.Ap. Craiova dec. 175/1896, Dr. 1896.650, Al. Degré, loc.cit.; Meitani, articol în Dr. 11/1902. 3 Sub art. 896, No. 253. În acelaºi sens: Aubry-Rau, p. 240, Laurent No. 513, Demolombe No. 182, Dalloz art. 896 No. 494; Alexandresco p. 728-29. 1 2 Practicã testamentarã 171 moºia, – dânsa nu are decât uzufructul. Or am arãtat mai sus cã intenþia testatorului de a-i lãsa doar uzufructul acestor douã bunuri, nu rezultã din expresiile „sã fie absolut stãpânã cât va trãi”, – expresie comunã întregii averi, ci din alte douã elemente (expresiile din clauzele 2 ºi 3 „sã rãmânã” ºi împrejurarea de fapt arãtatã). Iar aceste douã elemente nu sunt comune întregii averi mobiliare ºi imobiliare, ci sunt speciale celor douã bunuri imobiliare asupra cãrora poartã pretinsa substituþie, adicã casele din Drãgãºani ºi moºia Livezi. Nu poate fi vorba deci de contradicþie în susþinerile noastre, ºi nici pretinsa dilemã nu existã, – cãci repetãm, nu din aceiaºi termeni ne facem convingerea intenþiilor deosebite, ci din elementele speciale fiecãrei categorii de bunuri. Dar cum s-ar putea pretinde cã testatorul a voit sã lase fraþilor sãi nuda proprietate a averii mobiliare, când el i-a îndepãrtat de la moºtenire? Exheredarea aceasta rezultã cu prisosinþã din cuvintele: „fãrã ca rudele mele sã aibã a pretinde ceva”. Prin urmare din succesiunea lui ªtefan Filipescu fraþii sãi nu pot pretinde nimic. Voinþa defunctului însã se evidenþiazã pe deplin, din clauza No. 5 a testamentului: „Via pãrinteascã din Dealul Oltului cu numirea „De la Mãnãstirea dintr-un lemn”, tot dupã moartea scumpei mele soþii, voiesc a se stãpâni de fratele meu Mihalache Filipescu, nu ca o avere grozavã dar ca un suvenir”. Dacã atunci când e vorba nu de o avere importantã, ci de un obiect doar cu însemnãtate de amintire („nu ca o avere grozavã, dar ca un suvenir”), testatorul face un legat expres, cum s-ar putea susþine cã, voind sã le dea o avere atât de însemnatã ca avere mobiliarã, el a tãcut? Se poate susþine în mod serios cã defunctul a voit sã instituie legatari pe nuda proprietate a averii mobiliare pe fraþii sãi nu printr-o dispoziþie expresã, ci printr-o dispoziþie indirectã, adicã prin faptul cã deºi a vorbit în amãnunþime de uzufructul moºiei ºi caselor, de nuda proprietate a acestora, de nuda proprietate a viei, el n-a vorbit nimic ºi de nuda proprietate a averii mobiliare? Credem prin urmare cã d-na Filipescu este legatarã universalã, iar în privinþa celor douã imobile este doar uzufructuarã, aºa încât concluziile subsidiare ale reclamanþilor sunt neîntemeiate. C] Concluzii în apelul primãriei comunei Drãgãºani. Prin intervenþia sa, comuna Drãgãºani cere sã fie recunoscutã ca nudã proprietarã asupra caselor din Drãgãºani ºi asupra moºiei Livezi, reprezentatã prin renta rezultatã din exproprierea moºiei. La al doilea capãt de cerere, anume predarea legatului, primãria a renunþat prin concluziile orale de la prima instanþã. Nu ne-am opus la recunoaºterea dreptului asupra caselor dar ne-am opus la acordarea rentei rezultatã din exproprierea totalã a moºiei. Tribunalul a admis doar în parte cererile comunei Drãgãºani, recunoscând-o ca nudã proprietarã doar asupra caselor. Credem cã bine a judecat Tribunalul Vâlcea ºi cã apelul primãriei Drãgãºani este neîntemeiat. În fapt se constatã urmãtoarele: La 15 decembrie 1918 ªtefan Filipescu oferã spre expropriere întreaga moºie Livezile (dos. Trib. fila 174), oferã care a fost acceptatã, în baza ordinului Ministerului de agriculturã de Comisia localã, în ianuarie 1919 (decizia aceasta s-a depus la Curte). Peste câtva timp ªtefan Filipescu încearcã a reveni, – vom vedea din ce motive – asupra ofertei, însã fãrã succes deoarece comisia Judeþeanã expropriazã în întregime moºia la 16 martie 1919. La 12 septembrie 1919 ªtefan Filipescu înceteazã din viaþã. În aceste împrejurãri legatul Primãriei, asupra moºiei Livezi este, în baza art. 925 ºi 927 C.civ., revocat ºi caduc. Legatul este caduc pentru partea expropriatã în mãsura cotei prevãzutã de legile de expropriere ºi este caduc ºi în orice caz revocat pentru partea expropriatã în urma ofertei proprietarului. În aceastã situaþie, beneficiarul acestui legat caduc are dreptul la renta rezultatã din expropriere? Nu, cãci pe deoparte caducitatea opereazã nu numai în cazul distrugerii materiale ori pierderii obiectului, dar chiar în cazul de transformare completã a sa1 , iar pe de altã parte nu renta ci moºia a fost obiectul legatului. Se aplicã principiul: Pretium non succedit in locum rei. Iatã ce spun Baurdry Colin: „este de altfel lucru cert, cã în ipoteza unei exproprieri, legatarul nu va putea pretinde nici un 1 Aubry & Rau, nr. 726 p. 527; Demolombe t. 22 No. 346; A l e x, IV.2, p. 676-677. 172 Mircea Dan BOCªAN drept asupra indemnitãþii alocatã pentru aceastã expropriere, chiar dacã ea ar fi încã datoratã în ziua deschiderii legatului. Pe de o parte, în adevãr, preþul unui corp cert nu se substituie acestui corp, în patrimoniul înstrãinãtorului... Pe de altã parte nu se poate considera indemnitatea ca un accesoriu al lucrului legat. Din nici un punct de vedere, legatarul nu are vreun drept asupra indemnitãþii”1 . Împotriva aplicaþiei în speþã a acestor principii. Primãria comunei Drãgãºani aduce urmãtoarele obiecþii, în baza cãrora pretinde cã are dreptul la nuda proprietate cel puþin a rentei cuvenitã pentru exproprierea pãrþii expropriate nu în baza cotei legale, ci a ofertei proprietarului: a) Însuºi testatorul a revenit asupra ofertei sale de expropriere în întregime; b) Alexandrina Filipescu a declarat la un moment dat cã voieºte a respecta întreg legatul comunei Drãgãºani. c) Înstrãinarea pãrþii expropriate în baza ofertei a avut loc dupã moartea testatorului, cãci aceasta n-a intrat în patrimoniul Statului la 15 decembrie 1918, ca pãmântul expropriat în baza legii, ci atunci când s-a perfectat aceastã convenþie de înstrãinare adicã dupã moartea testatorului. În consecinþã legatul n-ar mai fi caduc. La aceste obiecþii rãspundem urmãtoarele: a) Revenirea defunctului n-a avut nici un efect deoarece oferta fiind deja acceptatã în momentul revenirii. Comisia Judeþeanã n-a þinut-o în seamã ºi moºia a fost expropriatã în întregime. Decizia a rãmas definitivã. Toate acestea sunt necontestate în proces. De altfel, dacã defunctul a încercat sã revinã asupra ofertei sale, el nu a fãcut-o în scopul ca comuna Drãgãºani sã-ºi poatã primi legatul din testament. La legatul Primãriei testatorul se gândise atunci când printr-un gest generos oferise întreaga moºie spre expropriere, dar nu þinuse seama de drepturile arendaºului de pe acea moºie anume dl D. Mihãilescu. Acesta, în baza unui contract de arendare încheiat în anul 1913, pe termen de zece ani, avea dreptul de a se folosi de moºie încã trei ani. Aducându-ºi aminte de acest lucru ºi voind a evita un proces în daune din partea arendaºului, testatorul dupã îndemnul acestuia chiar a încercat sã revinã asupra ofertei. Deoarece nu s-a þinut seama de aceastã retragere tardivã a ofertei ºi moºia a fost expropriatã în întregime, arendaºul Mihãilescu a intentat în contra d-nei Alexandrina Filipescu legatarã universalã a defunctului ei soþ, o acþiune în daune, care se gãseºte actualmente pendinte în faþa Curþii de Apel Craiova s. II-a. Iatã explicaþia retragerii ofertei. b) Faptul cã la un moment dat d-na Alexandrina Filipescu a declarat cã voieºte a executa întreg legatul lãsat prin testament comunei Drãgãºani, nu poate schimba soluþia procesului, cãci voinþa unei persoane strãine de aceea a testatorului, nu poate reînvia un legat revocat ori caduc. În cel mai bun caz pentru comuna Drãgãºani, din acest fapt n-ar putea rezulta decât o obligaþie personalã a d-nei Filipescu, pentru a cãrei valorificare va fi nevoie de o altã acþiune în care se va discuta valabilitatea acestei promisiuni ºi efectele ce ea ar putea produce. c) Conform dispoziþiilor legii agrare ºi jurisprudenþei noastre (Cas. II, dec. din 1 decembrie 1924, Jur. Rom. 3/1925 No. 43), data trecerii pãmântului în patrimoniul statului este data de 15 decembrie 1918. Este adevãrat cã legea decide aceasta relativ la pãmântul expropriat în baza ofertei proprietarului. Dar dacã legea nu a dispus nimic în acest caz, este pentru cã legiuitorul n-a prevãzut aceastã situaþie, negândindu-se cã pot exista proprietari care nu numai cã nu vor fi nemulþumiþi de exproprierea cotei legale, dar care vor oferi ei înºiºi întreaga moºie spre expropriere. Este însã oare vreo raþiune de a distinge o situaþie de alta, când acelaºi mecanism de expropriere ºi împroprietãrire se produce, aceleaºi comisii sunt competente de a lucra, aceleaºi interese sunt de ocrotit ºi când deci situaþiile sunt din acest punct de vedere absolut similare? Sã admitem totuºi cã în privinþa terenurilor expropriate în baza ofertei proprietarului n-ar fi aplicabile acestei reguli. Când s-a produs exproprierea acestei porþiuni? 1 No. 2868 bis. În acelaºi sens: Aubry & Rau p. 537-538, Demolombe No. 239, Laurent t. 14 No. 221, C.Ap. Paris, 27 noiembrie 1879, S. 1881.2.233. Practicã testamentarã 173 Oferta fãcutã de ªtefan Filipescu la 15 decembrie 1918, a fost primitã de Comisia localã în ianuarie 1919, iar aceastã Comisie localã a primit oferta proprietarului în baza ordinului circular No. 16042/1918 al Ministerului de Agriculturã, care aduce la cunoºtinþa Comisiilor locale cã atunci când proprietarii vor oferi spre expropriere întreaga moºie, comisiile sã primeascã ofertele (vezi decizia Comisiei locale, depusã la dosarul Curþii). Exproprierea întreagã s-a fãcut de Comisia judeþeanã prin decizia din 16 martie 1919, decizie rãmasã definitivã, dupã cum se constatã din adresa No. 5862/1923 a Casei Centrale a Cooperaþiei ºi Împroprietãririi cãtre dl Prim Preºedinte al Trib. Dolj, adresã ce a fost depusã în faþa Curþii de reprezentantul Primãriei comunei Drãgãºani. Fie cã aceastã decizie a rãmas definitivã prin neapelarea ei, fie cã ea a rãmas definitivã prin respingerea apelului, situaþia este aceeaºi ºi anume cã, în cel mai rãu caz pentru noi, data de 16 martie 1919 este data când terenul expropriat a ieºit din patrimoniul lui ªtefan Filipescu. Avocatul Primãriei a vorbit de hotãrârea Comisiei regionale care s-ar fi pronunþat abia în 1920. Prin aceastã decizie cu No. 95 din 14 septembrie 1920, hotãrâre pe care d-sa n-a voit sã o depunã la dosar, Comisia regionalã a respins apelul fãcut de ªtefan Filipescu decedat ºi reprezentat prin soþia sa Alexandrina ca legatarã universalã, în contra deciziei din 16 martie 1919 a Comisiei Judeþene, confirmând aceastã hotãrâre. S-ar putea susþine în mod serios cã hotãrârea de expropriere n-a devenit definitivã decât la data pronunþãrii instanþei care n-a fãcut altceva decât sã respingã apelul împotriva primei hotãrâri? Aºa încât, în cel mai rãu caz, data de 16 martie 1919 fiind data când terenul expropriat a ieºit din patrimoniul testatorului, iar decesul acestuia având loc abia la 12 septembrie 1919, adicã câteva luni mai târziu, legatul este caduc. d) Dar în nici un caz comuna Drãgãºani nu poate pretinde renta cãci chiar dacã nu ar opera principiul caducitãþii, ar opera desigur acela al revocãrii. În adevãr, prin oferta de expropriere testatorul manifestã intenþia de revocare ºi prin urmare legatarul nu mai poate profita în nici un mod de bunurile legate, deci nici de rentã. Este indiferent dacã actul de înstrãinare a fost ori nu valabil. Legiuitorul, considerând înstrãinarea voluntarã ca o prezumþie a intenþiei de revocare, legatul rãmâne revocat chiar dacã dintr-un viciu de formã sau de fond înstrãinarea nu ar fi validã1 sau chiar dacã obiectul înstrãinat ar reintra în patrimoniul testatorului prin efectul unei condiþii rezolutorii ori a unei facultãþi de rãscumpãrare2 , cum ºi în cazul când actul de înstrãinare ar consta într-o donaþie care însã nu ºi-ar putea produce efectele din cauzã cã ea n-ar fi acceptatã de donatar 3 . În speþa noastrã, prin exproprierea ºi a terenului ce dupã lege n-ar fi fost expropriabil, expropriere pricinuitã de oferta voluntarã a testatorului, se manifestã intenþia de revocare ºi deci chiar dacã legatul n-ar fi caduc el ar fi în orice caz revocat. Dar dacã renta nu se cuvine intervenientei Primãria comunei Drãgãºani, ea nu se cuvine nici reclamanþilor fraþii Filipescu, ci d-nei Alexandrina Filipescu, pentru cã nulitatea, revocarea ori caducitatea unui legat particular profitã legatarului universal. În adevãr, pentru cã legatul particular este pus în sarcina legatarului universal ºi pentru cã în dauna acestuia s-ar fi executat legatul particular, dacã el n-ar fi fost nul, caduc ori revocat, caducitatea ºi revocarea legatului particular trebuie sã profite legatarului universal. Iatã ce spune Aubry & Rau: „caducitatea unui legat rezultând dintr-o altã cauzã decât pierderea obiectului legat, profitã în general acelui ori acelora care ar fi fost þinuþi la plata acelui legat ori în prejudiciul cãrora legatul s-ar fi executat. Astfel, de exemplu, legatarul universal profitã, cu excluderea moºtenitorilor ab intestato, chiar dacã aceºtia ar fi rezervatari, de caducitatea legatelor particulare 1 Aubry & Rau, nr. 527; Colin-Capitant t. III, p. 916; Baudry-Colin No. 2765; Demolombe t. 22 No. 217; Dalloz, art. 1038 No. 68; Fuzier-Herman art. 1038 No. 24-26. 2 Aubry & Rau p. 528, text ºi nota 42; Colin-Capitant p. 916; Planiol t. 3, No. 2843; Baudry-Colin, No. 2762; Demolombe, No. 217; Marcadé t. 4, no. 177; Dalloz art. 1038, No. 35; Fuzier-Herman art. 1038, No. 12. 3 Aubry & Rau, p. 527, nota 40; Demolombe, No. 225, 228; Marcadé, No. 176; Tropolong, Des donations et testaments t. 4, No. 2098; Dalloz art. 1038, No. 78; F.-Herman art. 1038, No. 27; C.Ap. Bordeaux, 3 August 1858, S. 1859.2.142. 174 Mircea Dan BOCªAN ori a legatelor cu titlul universal, ce ar fi fost þinut a achita”1 . Iar Baudry-Colin spun: „tot astfel dacã un testator a fãcut un legat universal ºi un legat cu titlul particular, nulitatea, revocarea ori caducitatea legatului cu titlul particular va profita legatarului universal, care ar fi suferit din cauza executãrii acestui legat, fãrã a distinge dacã defunctul lasã ori nu moºtenitori rezervatari”2 . În speþã, legatul particular asupra moºiei Livezi s-ar fi executat în dauna legatarei universale Alexandrina Filipescu, care avea vocaþie la totalitatea bunurilor succesiunii ºi prin urmare dânsei îi profitã caducitatea ori revocarea acestui legat. Deci renta rezultatã din exproprierea moºiei Livezi se cuvine d-nei Alexandrina Filipescu. Pentru toate aceste consideraþii, cum ºi pentru acelea arãtate de ceilalþi colegi ai mei în concluziile d-lor orale ºi scrise, rugãm Onor. Curte sã binevoiascã a admite apelul nostru ºi a respinge apelurile reclamanþilor fraþii Filipescu ºi al intervenientei Primãria comunei Drãgãºani, cu însemnate cheltuieli de judecatã. (Concluzii scrise ºi depuse din partea d-nei Alexandrina Filipescu).. Dem. PAªALEGA avocat Craiova
decizia pronunþatã în recurs TESTAMENT – Uzufruct – Nudã proprietate – Exheredarea rudelor – Substituþie fideicomisarã? – Interpretarea termenilor testamentului ºi a împrejurãrilor cauzei – Drept suveran al instanþelor de fond (Art. 803, 895 ºi 982 C.civ.) – Legat – Revocarea lui prin oferta de expropriere – Pierderea dreptului ºi la renta de expropriere (Art. 923 C.civ., art. 73 legea agrarã) Cas. I, dec. 4527/ 21 noiembrie 1926 1. Când bunurile lãsate de testator formeazã obiectul unor duble legate de uzufruct ºi de nudã proprietate, care sunt perfect valabile, nu poate fi vorba de o substituþie fideicomisarã care sã atragã nulitatea testamentului. De altfel, chestiunea de a ºti dacã un testament cuprinde o substituþie fideicomisarã, dispune o exheredare sau un îndoit legat de uzufruct ºi de nudã proprietate, este o chestiune a cãrei apreciere a lãsat-o instanþelor de fond. 2. Dacã din cuprinsul testamentului nu rezultã clar ºi neîndoios intenþia testatorului, instanþele de fond pot, în virtutea dreptului lor suveran de interpretare, sã deducã sensul dispoziþiilor testamentare nu numai din termenii lui, dar ºi din aprecierea împrejurãrilor cauzei, aºa fel încât sã aibã un efect juridic în conformitate cu presupusa intenþie a testatorului. 3. Legatul unei moºii lãsatã de testator este revocat prin faptul ofertei pe care acesta a fãcut-o Statului de a se expropria acea moºie, ofertã acceptatã de Casa Centralã a Împroprietãririi. În acest caz legatarul a pierdut dreptul, conform art. 73 legea agrarã, nu numai asupra moºiei lãsatã prin testament, dar ºi asupra titlurilor de expropriere. 2 CURTEA: Asupra recursului fãcut de Miºu, Constantin ºi Nicolae Filipescu, în contra deciziei No. 98/1925, datã de Curtea de Apel S. I. Având în vedere motivele I ºi II de casare în cuprinderea urmãtoare: „Denaturare de acte ºi exces de putere. Violarea art. 982 C.civ. Par. 726 p. 541-42. No. 2882. În acelaºi sens Planiol No. 2857; Troplong No. 2160; Alexandresco t. 4 p. 678 ºi 679, text ºi nota 4; Cass. 19 martie 1897, S. 1897.1.280; Cass. 2 martie 1857, S. 1857.1.182; Cass. 20 noiembrie 1843, S. 1843.1.858; C.Ap. Paris, 9 iunie 1834, S. 1834.2.353. 1 2 Practicã testamentarã 175 Prin testamentul olograf din 27 decembrie 1889 al defunctului ªt. Filipescu-Drãgãºani, se instituie legatarã universalã soþia sa Alexandrina, cu dreptul de a fi absolut stãpânã, cât va trãi, nedând nimãnui nici o socotealã, fãrã ca rudele sale sã aibã a pretinde ceva, cãci aºa-i dicteazã conºtiinþa. La punctele 2 ºi 3 din acelaºi testament combinat cu 4 se dispune cã dupã încetarea din viaþã a soþiei sale, casele din Drãgãºani „sã rãmânã comunei Drãgãºani”, fãcându-se din ele un azil; asemenea dupã încetarea din viaþã a soþiei sale, moºia Livezile din jud. Dolj sã rãmânã tot comunei Drãgãºani, pentru ca din venit sã se întreþinã azilul; se mai adaugã la punctul 4 cã fraþii defunctului vor fi efori ºi supraveghetori ai aºezãmântului sus-menþionat. La punctul 5 ºi ultim din testament, defunctul lasã fratelui sãu Mihai Filipescu, via sa din Dealul Oltului „nu ca o avere grozavã, ci ca un suvenir”. Din aceste clauze testamentare rezumate în mod riguros exact, ºi cu citaþiile esenþiale, Curtea adoptând în totul motivele din sentinþa apelatã, instanþele de fond scot, nu o preferinþã a defunctului pentru succesiunea testamentarã, faþã de cea ab intestato, sub rezerva validitãþii testamentului, ci o exheredare expresã a moºtenitorilor ab intestato, pentru a exclude, de la consecinþele anulãrii testamentului printr-o substituþie fideicomisarã, dupã cum vor arãta în motivul al II-lea, ºi a face sã beneficieze pe soþie ca legatarã universalã, pe de o parte, de anularea substituþiei pe care instanþele de fond sunt pe punctul de a o admite, iar pe de alta, de o pretinsã revocare a legatului viciat de substituþia de la punctul 3 din testament. Judecând astfel, instanþele de fond comit un exces de putere pentru a depãºi suverana apreciere în interpretarea actului prin denaturarea lui, violând totodatã cele mai elementare principii în materie de interpretare ºi în special art. 982 C.civ. dupã care clauzele unui act se interpreteazã unele prin altele. Dacã s-ar fi þinut cont de aceste principii s-ar fi putut vedea încrederea arãtatã în fraþi ca efori în administrarea aºezãmântului, care unitã cu intenþia defunctului pentru Mihail Filipescu exclude orice noþiune de exheredare. Asemenea instanþele de fond denatureazã conþinutul testamentului când interpreteazã punctele 2 ºi 3 din testament ca legate distincte ºi independente de punctul 1, în sensul cã ar rezulta din ele nuda proprietate în favoarea Primãriei ºi uzufructul în favoarea d-nei Filipescu, denaturare evidentã faþã de expresiile întrebuinþate de testator la instituirea d-nei Filipescu ca legatarã universalã, ce o lasã absolut stãpânã”, ceea ce exclude ideea unui uzufruct, atât pentru totalitatea averii cât ºi pentru o parte din ea; ºi ceea ce nu se poate explica în altfel din cauza legãturii fireºti între punctele 1 ºi 4 din testament decât cã testamentul conþine o substituþie fideicomisarã prohibitã de lege. Numai prin exces de putere ºi denaturarea testamentului care conþine o substituþie fideicomisarã, printr-o interpretare scindatã, cu violarea art. 982 C.civ., instanþa de fond ajunge la validarea testamentului ºi respingerea acþiunii noastre. Omisiune esenþialã ºi nemotivare. Am susþinut, dupã cum atestã concluziile noastre scrise, cã este imposibil ca în unul ºi acelaºi act, expresiile „las moºtenitoare pe întreaga mea avere mobilã ºi imobilã pe soþia mea cu dreptul de a fi absolut stãpânã”, sã însemne cã legatara universalã este proprietara absolutã asupra mobilelor, ºi, cã dacã este proprietarã absolutã pentru tot, este substituþie fideicomisarã pentru imobile, iar dacã este uzufructuarã pentru tot, moºtenitorii de sânge sunt nuzi proprietari asupra averii mobile. Instanþa de fond omite a se pronunþa asupra acestui mod de apãrare care constituie un cap de cerere pentru nuda proprietate a averii imobiliare ºi nici nu motiveazã cum se poate înlãtura apãrarea noastrã. Asemenea nu se poate lua ca motivare, simpla afirmaþie din considerentele curþii cã termenii testamentului nu sunt atât de clari încât sã nu dea loc la dificultãþi. Expresiile fiind categorice, termenii sunt clari, substituþia este evidentã ºi numai printr-o motivare asupra neclaritãþii termenilor testamentului instanþa de fond sub pretext de interpretare ajunge la denaturarea lui, – pentru a evita nulitatea nãscutã din substituþia fideicomisarã, înlocuind-o prin dispoziþie în uzufruct ºi alta în nudã proprietate, pe care intenþia testatorului o exclude când numeºte pe soþie absolut stãpânã asupra averii. 176 Mircea Dan BOCªAN De asemenea Curtea omite a se pronunþa asupra apãrãrii noastre cã nu am fost exheredaþi de la acþiunea în anularea testamentului care implicit ducea la devoluþiunea averii succesorale pe calea succesiunii ab intestato”. Având în vedere decizia atacatã cu recurs, din care rezultã cã recurenþii Miºu, Constantin ºi Niculae Filipescu cum ºi Gh. Filipescu, azi decedat ºi reprezentat prin recurentul Miºu Filipescu, în calitate de moºtenitori ai defunctului lor frate ªtefan D. Filipescu au chemat în judecatã pe intimatele Alexandrina ªtefan D. Filipescu, soþia zisului defunct, cum ºi pe Primãria oraºului Drãgãºani spre a se declara nul testamentul olograf din 27 decembrie 1899, prin care ªtefan Filipescu, a instituit pe soþia sa legatarã universalã asupra averii sale ºi prin care, prin douã legate particulare, a dispus cã, dupã moartea soþiei sale casele lui din Drãgãºani cum ºi moºia sa „Livezile” sã rãmânã Primãriei intimate, cu obligaþia pentru aceasta de a face un azil în zisele case ºi de a întreþine azilul cu venitul acelei moºii; cã, prin aceeaºi petiþie, reclamanþii au mai cerut a fi trimiºi în posesiunea întregii averi mobile ºi imobile rãmase de pe urma numitului defunct ºi au invocat ca motiv al acþiunii de faþã faptul cã legatele fãcute în favoarea Primãriei intimate ar cuprinde o substituþie fideicomisarã prohibitã prin art. 803 C.civ. ºi deci ele sunt de naturã a atrage nulitatea testamentului menþionat. Cã ºi Primãria intimatã a fãcut cerere de intervenþie în acest proces, pe care a modificat-o în cursul dezbaterilor ºi prin care a cerut a i se recunoaºte în principiu dreptul la nuda proprietate a imobilelor care formeazã obiectul legatelor particulare sus-menþionate, urmând ca predarea lor sã aibã loc dupã încetarea din viaþã a intimatei Alex. Filipescu. Cã Curtea de fond, prin decizia atacatã cu recurs, a respins acþiunea reclamanþilor ºi admiþând în parte cererea de intervenþie a Primãriei Drãgãºani i-a recunoscut calitatea de legatarã universalã numai asupra proprietãþii caselor din Drãgãºani. Cã, spre a decide astfel, Curtea de Apel a adoptat între altele, motivele de drept ºi de fapt ale hotãrârii primei instanþe care a constatat cã termenii testamentului menþionat nu sunt tocmai clari ºi cã din dispoziþiile acestui testament, cum ºi din împrejurãrile cauzei, rezultã cã intenþia testatorului a fost de a înlãtura de la moºtenire rudele sale de sânge, de a lãsa ca legatarã universalã pe soþia sa cum ºi alte câteva legate particulare; cã intenþia de exheredare a rudelor rezultã între altele din faptul cã testatorul dupã ce dispune prin testamentul sãu cã lasã ca moºtenitoare pe soþia sa cu drept de a fi absolut stãpânã pe întreaga lui avere mobilã ºi imobilã, adaugã cã rudele sale nu vor avea dreptul a pretinde ceva; cã, aceeaºi intenþie rezultã ºi din faptul cã lãsând, printr-un alt legat particular fratelui sãu Miºu Filipescu, via pãrinteascã, testatorul menþioneazã, prin acelaºi testament cã i-o lasã „nu ca avere grozavã, ci ca suvenir” ºi cã, în afarã de acest legat n-a lãsat nimic rudelor sale de sânge; cã, prin legatele relative la casele din Drãgãºani, ºi la moºia Livezile testatorul a înþeles sã scoatã aceste imobile încã din momentul morþii sale, – din universalitatea bunurilor lãsate în plinã proprietate soþiei sale; cã din cuprinsul acestor legate prin care se dispune în ce priveºte casele din Drãgãºani ºi moºia Livezile cã ele vor rãmâne comunei Drãgãºani dupã moartea soþiei testatorului, pentru ca acest imobil sã serveascã pentru azil, rezultã cã prin aceasta, testatorul a avut intenþia, nu sã instituie o substituþie fideicomisarã, cu obligaþia de a conserva ºi remite bunurile legate, ci de a face câte un dublu legat în uzufruct în favoarea soþiei sale ºi de nudã proprietate în favoarea comunei Drãgãºani. Cã întrucât aceste imobile i-au fost aduse în dar de cãtre soþia lui, – la trecerea lor în cãsãtorie - ar fi greu de presupus cã ar fi putut fi în intenþia testatorului, ca ele sã formeze obiectul unei substituþii fideicomisare prohibitã de lege ºi care deci ar face ca soþia lui sã fie lipsitã de folosinþa acestor bunuri; cã, aºa fiind, ºi întrucât aceste imobile formeazã obiectul unor duble legate în uzufruct ºi nudã proprietate care sunt perfect valabile, conform art. 805 C.civ. urmeazã cã secþiunea de faþã e nefondatã. Având în vedere cã prin motivele I ºi II de casare recurenþii pretind cã, judecând astfel, Curtea de Apel ar fi denaturat acte, ar fi comis exces de putere, ar fi violat art. 982 C.civ. când a decis cã testatorul, prin testamentul menþionat, ºi-a exheredat rudele de sânge ºi când a decis cã, legatele relative la casa din Drãgãºani ºi la moºia Livezile n-ar conþine o substituþie fideicomisarã opritã de lege. Cã, – mai pretind recurenþii, – instanþele de fond ar fi omis a se pronunþa asupra susþinerilor lor Practicã testamentarã 177 cum cã dacã s-ar admite cã legatara universalã este proprietarã absolutã pentru toatã averea mobilã ºi imobilã rãmasã, în acest caz ar fi vorba de o substituþie fideicomisarã în ce priveºte imobilele, iar dacã s-ar admite cã legatara universalã este numai uzufructuara zisei averi, în acest caz moºtenitorii de sânge sunt nuzi proprietari asupra averii mobiliare; cã, în fine, instanþa de fond ar mai fi comis ºi o nemotivare prin faptul cã ar fi afirmat cã termenii testamentului n-ar fi destul de clari spre a nu da loc la dificultãþi. Considerând cã chestiunea de a se ºti dacã printr-un testament s-a dispus o exheredare cum ºi chestiunea de a se ºti dacã testamentul cuprinde o substituþie fideicomisarã opritã prin art. 803 C.civ. sau un îndoit legat de uzufruct ºi de nudã proprietate este o chestiune de interpretare lãsatã de lege la aprecierea instanþelor de fond. Cã dacã din cuprinsul testamentului nu rezultã în mod clar ºi neîndoielnic intenþia testatorului, instanþele de fond pot în virtutea dreptului lor suveran de interpretare sã deducã sensul testamentului, nu numai din termenii lui dar ºi din împrejurãrile cauzei, aºa fel ca interpretarea datã sã poatã avea un efect juridic care sã corespundã intenþiei testatorului. Considerând cã Curtea de Apel a constatat, în speþã, cã termenii testamentului nu sunt destul de clari, aºa cã prin interpretarea datã clauzei testamentare prin care testatorul a lãsat ca moºtenitoare pe întreaga lui avere mobilã ºi imobilã pe soþia sa, fãrã ca rudele de sânge sã poatã pretinde ceva, cum ºi prin faptul legatului particular lãsat fratelui sãu Miºu Filipescu, fãrã a fi dispus nimic în privinþa rudelor sale de sânge, a fost în drept instanþa de fond sã deducã din toate aceste clauze ºi împrejurãri cã în intenþia testatorului a fost sã îndepãrteze de la moºtenire rudele de sânge ºi sã instituie pe soþia lui ca legatarã universalã asupra întregii sale averi, mai puþin imobilele care formeazã obiectul legatelor particulare. Considerând cã instanþa de fond interpretând ºi clauzele relative la imobilele legate Primãriei Drãgãºani cum ºi împrejurarea cã aceste imobile au fost dãruite testatorului de cãtre soþia sa la trecerea lor în cãsãtorie, instanþa de fond a putut sã deducã cã prin aceste legate nu se impune obligaþia de a conserva ºi remite bunurile legate, ci numai cã ele ar constitui o dublã liberalitate de uzufruct ºi de nudã proprietate ºi cã ar fi greu de presupus cã testatorul ar fi intenþionat ca aceste imobile sã formeze obiectul unei substituþii fideicomisare care, în anularea ei, ar avea ca efect lipsirea soþiei de folosinþa unor bunuri primite de el în dar de la dânsa; cã, procedând astfel instanþa de fond a uzat de un drept de interpretare a actelor ºi împrejurãrilor cauzei care scapã controlului acestei Înaltei Curþi ºi s-a conformat regulilor de drept dupã care în caz de îndoialã asupra sensului unor dispoziþii testamentare ele trebuesc interpretate în aºa fel încât sã aibã un efect juridic, – în conformitate cu intenþia presupusã a testatorului ºi cu prezumþia cã în intenþia lui n-a putut sã facã o dispoziþie nulã. Considerând cã omisiunea instanþei de a se pronunþa asupra susþinerii la care se referã recurenþii în motivul II de casare, nu putea fi de naturã a schimba consideraþiile deciziei Curþii de Apel, criticatã prin motivele I ºi II de casare, care se menþin pe baza constatãrilor deduse din interpretãrile susmenþionate; cã, aºa fiind, aceastã omisiune nu-i esenþialã ºi deci nu constituie o nemotivare. Cã, deci, motivele I ºi II de casare, sunt neîntemeiate. Având în vedere motivul III de casare: „Violarea art. 803 ºi 805 C.civ., exces de putere, denaturare ºi omisiune esenþialã. Termenii testamentului, expuºi la motivul întâi, aratã pânã la evidenþã cã suntem în prezenþa unei substituþii fideicomisarã. Toate elementele prevãzute de art. 803 C.civ., aºa cum sunt arãtate ºi analizate de întreaga doctrinã ºi jurisprudenþã, dupã cum am arãtat pe larg în concluziile noastre scrise ºi orale înaintea instanþei de fond, sunt întrunite. Instanþele de fond, pentru a evita consecinþele instituþiei fideicomisarã, dupã ce o admit ipotetic cã a existat în testament, conchid cã în nici un caz nulitatea dispoziþiilor de la punctele 2 ºi 3 nu ar putea profita altcuiva decât legatarei universale. Pentru a evita aceleaºi consecinþe, instanþele de fond izoleazã dispoziþiile de la punctele 2 ºi 3 de dispoziþiile de la punctul 1 a cãrui continuare fireascã celei dintâi sunt, ºi vede în ele un legat în uzufruct ºi altul în nudã proprietate. 178 Mircea Dan BOCªAN Procedând în primul fel, instanþele de fond, violeazã mai întâi dispoziþiile art. 803, care spune cã în caz de substituþie fideicomisarã se anuleazã atât dispoziþia în favoarea legatarului substituit, cât ºi în favoarea legatarului grevat. A recunoaºte substituþia ºi a anula dispoziþia pentru legatarul substituit, fãcând sã profite de ea legatarul grevat, sub cuvânt cã este legatar universal, înseamnã a viola dispoziþiile art. 803 care nu distinge între legatarii grevaþi dupã cum sunt universali, sau cu titlul particular. Argumentul în al doilea fel prin înlocuirea substituþiei fideicomisare cu douã legate, unul în uzufruct ºi altul în nudã proprietate, instanþele de fond aplicã greºit ºi prin urmare violeazã art. 805 C.civ. întrucât aceste dispoziþii nu sunt fãcute ca sã paralizeze dispoziþiile art. 803, care conþin regula generalã în materie de substituþie fideicomisarã. În cazul cel mai rãu ºi dacã s-ar lua art. 805 ca o excepþie la art. 803, excepþiile sunt de strictã interpretare. Numai prin exces de putere instanþele de fond fac din dispoziþiile art. 805 regula generalã ºi din art. 803 excepþie, deºi am învederat cã termenii testamentului, lãsând pe soþia defunctului „stãpânã absolutã asupra întregii averi mobilã ºi imobilã” ºi grevând imobilele de substituþie fideicomisarã, sunt întrunite, ºi anume, instituie concomitent pe doi legatari, ordo succesivus, tractus temporis ºi sarcina de a pãstra, impusã de dreptul de a cere executarea din partea substituitului faþã de grevat. Numai prin denaturarea termenului „a rãmâne” care în materie de testament înseamnã „las”, prin nesocotirea cu exces de putere a termenului „absolut stãpânã” ºi prin omisiune esenþialã asupra întregii noastre argumentãri, cã punctele 2 ºi 3 nu conþin decât dezvoltarea legatului cu titlu universal de la punctul 1, instanþa de fond ajunge sã vadã în testament legate distincte ºi independente ºi sã le valideze cu violarea manifestã a art. 803, mai comiþând ºi excesul de putere de a se contrazice în considerente prin faptul cã tocmai argumentele de care se serveau ca sã valideze punctul 1, în sensul unui legat în plinã proprietate, condamnã posibilitatea de a scoate la punctul 2 ºi 3 legate în uzufruct. Instanþa de fond, mai comite un exces de putere ºi omisiune esenþialã ºi când nesocoteºte pe de-a-ntregul, fãrã a motiva, apãrarea noastrã în sensul cã de vreme ce imobilele fac parte din legatul universal, care este în plinã ºi absolutã proprietate, noþiunea uzufructului asupra lor este exclusã ºi este posibil de a se evita substituþia fideicomisarã, atrãgând dupã ea nulitatea atât a legatului substituitului cât ºi a legatului grevatului”. Având în vedere cã instanþa de fond a mai motivat cã chiar dacã, în speþã, ar fi vorba de o substituþie fideicomisarã încã prin anularea ei nu s-ar atinge celelalte dispoziþii ale testamentului ºi cum prin testamentul de faþã moºtenitorii de sânge sunt exheredaþi, urmeazã cã nu aceºtia, dar cã legatara universalã ar fi aceea care ar profita de bunurile care formeazã obiectul legatelor puse în sarcina ei, dacã acestea s-ar anula. Având în vedere cã prin motivul III de casare recurenþii pretind cã judecând astfel Curtea de fond ar fi violat art. 803 ºi 805 C.civ., ar fi comis exces de putere ºi denaturare, precum ºi omisiune esenþialã. Considerând cã acest motiv de casare fiind relativ la ipoteza cã legatele sus-menþionate ar constitui o substituþie fideicomisarã, devine fãrã interes, deoarece decizia instanþei de fond se menþine pe constatãrile ei cum cã legatele menþionate nu constituie o substituþie fideicomisarã, ci o dublã liberalitate în uzufruct ºi nudã proprietate. Cã, deci ºi acest motiv de casare e neîntemeiat. Având în vedere motivul IV de casare, în cuprinderea urmãtoare: „Violarea art. 923 ºi urmãtorii din codul civil combinat cu art. 73 din legea agrarã ºi 20 din decretul-lege de expropriere. Ca o consecinþã a substituþiei fideicomisarã în privinþa caselor din Drãgãºani ºi a moºiei Livezile, am susþinut în principal nulitatea integralã a testamentului ºi în subsidiar cel puþin nulitatea acestor legate. Legatul privitor la moºia Livezile, în favoarea substituitei Primãria Drãgãºani, instanþa de fond îl considerã revocat pe temeiul textelor mai sus citate, întrucât zisa moºie ar fi fost oferitã de defunct la expropriere. 7 Procedând astfel, instanþa de fond violeazã dispoziþiile art. 923 C.civ. pentru cã ele nu se aplicã la exproprierile forþate, interpreteazã ºi aplicã greºit dispoziþiile din decretul-lege ºi legea agrarã ºi comite un exces de putere, pentru cã declaraþia de expropriere fãcutã de proprietar conform Practicã testamentarã 179 dispoziþiilor ziselor legiuiri, nu e echivalentul unei înstrãinãri, putând în cazul cel mai rãu fi asimilate unei simple oferte, care câtã vreme n-a fost acceptatã de Stat, organ expropriator, a putut fi revocatã ºi redusã de ofertant în cursul instanþelor de expropriere. De altfel întrucât exproprierea integrantã nu a avut loc ca o consecinþã a ofertei integrale, e exclusã noþiunea unei înstrãinãri voluntare, singura echivalentã cu o revocare. Asemenea, instanþele de fond violeazã susmenþionatele texte ºi comit un exces de putere, întrucât nu recunoaºte dreptul nici la titlurile de expropriere, deºi e de jurisprudenþã ºi doctrinã constantã cã legatarul unui teren expropriat, când exproprierea a fost începutã în timpul vieþii lui de cuius ºi indemnitatea plãtitã dupã moartea acestuia, are drept la indemnitate în locul lucrului legat ºi expropriat pentru cauzã de utilitate publicã sau naþionalã”. Având în vedere cã instanþele de fond au motivat cã legatul moºiei Livezile a fost revocat prin faptul ofertei pe care testatorul a fãcut-o Statului de a se expropria acea moºie în întregime, ofertã despre care Comisia localã a luat act cã a fost acceptatã de Casa Centralã a împroprietãririi, aºa cã testatorul dispunând de acel bun, conform art. 923 C.civ. legatul este de la sine revocat. Considerând cã deºi înaintea Comisiei judeþene în apel, testatorul a încercat sã retragã oferta sa, însã Comisia judeþeanã a respins acea cerere ºi a menþinut exproprierea în întregime în baza principiului cã oferta odatã acceptatã ea nu se mai poate retrage ºi prin urmare transmiterea proprietãþii fiind definitivã, testatorul a dispus efectiv de bunul sãu care astfel a ieºit din patrimoniul sãu, legatul nu mai avea obiect, aºa cã cu drept cuvânt Curtea de Apel a putut spune cã legatul acelei moºii a fost revocat. Considerând în fine cã obiectul acestui legat îl forma moºia menþionatã, – iar nu renta rezultând din exproprierea ei, – bine instanþa de fond ºi cu justã aplicare a principiilor de drept a decis cã nu se poate recunoaºte Primãriei intimate vreun drept asupra acestei rente, pe temeiul art. 73 din legea agrarã. Cã, procedând astfel, Curtea de fond n-a violat nici art. 923 C.civ. nici legea agrarã, art. 73. Cã, aºadar, ºi motivul IV de casare fiind neîntemeiat, recursul de faþã urmeazã a fi respins. Pentru aceste motive respinge recursul.
consultaþia datã în cauzã de Nicolae Titulescu Domnul M.D. Filipescu Drãgãºani prezentându-mi o copie legalizatã a testamentului olograf din 27 decembrie 1899 a defunctului sãu frate ªtefan Filipescu din Drãgãºani, precum ºi 6 scrisori olografe ale acestuia din care 5 cu data: 16 aprilie 1904, 27 mai 1906, 23 septembrie 1916, 17 ianuarie 1917, 2 august 1919 ºi întâi cu menþiunea primitã în ocupaþie prin Pascalopol, din care ar reieºi intenþii diferite celei exprimate în testamentul în chestiune, mi-a cerut pãrerea mea asupra validitãþii juridice a acestuia din urmã. Lãsând la o parte chestiunile de fapt asupra cãrora opinia nu e posibilã decât atunci când toate probele sunt desãvârºit administrate înaintea justiþiei, luând act cã dl M. D. Filipescu Drãgãºani nu contestã cã piesele ce prezintã sunt scrise de defunctul sãu frate, voi examina testamentul din 27 decembrie 1899 numai din punct de vedere al condiþiilor juridice de validitate a formei ºi fondului. În formã. Testamentul din 27 decembrie 1899 fiind scris, subscris ºi datat de defunctul ªtefan Filipescu Drãgãºani, condiþiile art. 859 C.civ. sunt îndeplinite ºi deci validitatea lui urmeazã a fi recunoscutã. În fond: De la prima citire a testamentului se poate vedea cã interpretarea lui dã loc la dificultãþi cã ridicã chestiunea de a ºti dacã art. 803 C.civ. nu ar fi aplicabil în speþã. Într-adevãr, în clauza I a testamentului lui ªtefan Filipescu Drãgãºani declarã cã dupã încetarea lui din viaþã lasã moºtenitoare pe întreaga lui avere mobilã ºi imobilã pe soþia lui Alexandrina (Elena) cu dreptul de a fi absolut stãpânã cât va trãi neavând a da nimãnui nici o socotealã ºi fãrã ca rudele mele sã aibã a pretinde ceva. Prin clauza a doua testamentul dispune: Dupã încetarea din viaþã a defunctei mele soþii casele mele din Drãgãºani sã rãmânã comunei Drãgãºani, prin clauza a treia testatorul mai dispune ca: 180 Mircea Dan BOCªAN asemenea voiesc ca tot dupã încetarea din viaþã a scumpei mele soþii moºia Livezile din jud. Dolj sã rãmânã tot comunei Drãgãºani. În fine prin clauza a cincea testatorul adaugã cã via pãrinteascã din dealul Oltului cu numirea de Mãnãstirea dintr-un lemn, tot dupã moartea scumpei mele soþii voiesc a se stãpâni de fratele meu Mihalache Filipescu, nu ca o avere grozavã, dar ca un suvenir. Ce a înþeles ªtefan Filipescu sã lase soþiei sale? Proprietatea întregii sale averi sau numai uzufructul ? În primul caz dispoziþia lui ar putea cãdea sub prevederile art. 803 C.civ. ºi sã nu-ºi producã efectul, în al doilea caz ea e valabilã conform principilor generale ºi art. 804 C.civ. pe care legiuitorul a crezut util sã le reaminteascã din nou cu ocazia interdicþiei substituþiilor. Las pentru un moment la o parte mijloacele jurisprudenþiale prin care s-a ajuns a se valida pe cale pieziºã multe dispoziþii contrare art. 803 C.civ. Pentru a ºti dacã suntem sau nu în prevederile indulgente ale jurisprudenþei, trebuie sã cercetãm mai întâi dacã suntem în prevederile severe ale legii. Unde trebuie cãutate intenþiile lui ªtefan Filipescu? Înainte ºi mai presus de toate în termenii dispoziþiei. La trebuinþã judecãtorii trebuie sã combine ºi sã apropie unele de altele pãrþile care alcãtuiesc dispoziþia1 . ªtefan Filipescu lasã dupã încetarea din vaþã pe soþia lui moºtenitoare pe averea lui mobilã ºi imobilã. Dacã ne-am opri aici, sau trebuie sã zicem cã i-a lãsat proprietatea cãci moºtenirea e în principiu un mijloc de a dobândi proprietatea, sau trebuie sã zicem cã cuvântul de moºtenire nu e clar ºi urmeazã sã cercetãm ce a înþeles ªtefan Filipescu sã lase moºtenire în termenii prin care ªtefan Filipescu precizeazã el însuºi conþinutul drepturilor legate cu dreptul de a fi absolut stãpânã cât va trãi neavând a da nimãnui nici o socotealã ºi fãrã ca rudele sã aibã a pretinde ceva. Singura limitare, pe care testatorul o aduce prin aceste cuvinte drepturilor de moºtenire ale soþiei sale, e dar privitoare la duratã: soþia e moºtenitoare cât va trãi. Asupra fondului dreptului ce-l leagã, testatorul nu numai cã nu aduce nici o restricþie la dreptul de moºtenire ci întãreºte ideea cã i-a legat plenitudinea drepturilor sale: soþia are absolutã stãpânire fãrã ca cineva sã-i poatã cere vreo socotealã. Înclin a crede cã ªtefan Filipescu a înþeles sã lase soþiei sale proprietatea ad tempus: a) Factura testamentului denotã cã el nu a fost fãcut în asistenþa sau în urma unei consultaþii a unui om de drept, vezi lipsa de precizie juridicã a termenilor ºi cuvintele de la sfârºit: „Via pãrinteascã... voiesc a se stãpâni de fratele meu Mihalache Filipescu nu ca o avere grozavã ci ca un suvenir”. Aºa fiind, ªtefan Filipescu, care nu era om de drept, nu a vãzut nici o împiedicare sã lase soþiei sale cât mai multe drepturi dar numai vremelnic proprietatea, cât va trãi. b) Cuvântul stãpânire e acela în jurul cãruia graviteazã interpretarea voinþei defunctului. În principiu stãpânirea înseamnã proprietatea; dar e drept cã sensul acestui cuvânt se acordã de multe ori numai cu simpla posesiune. Legiuirile noastre vechi întrebuinþeazã cuvântul în ambele sensuri. Deci nu din înþelesul obiectiv al cuvântului stãpânire s-ar putea deduce neapãrat intenþia lui ªtefan Filipescu de a lãsa soþiei sale proprietatea. Dar cuvântul stãpânire are pentru testator un sens subiectiv de cel mai mare interes cãci el îi lumineazã voinþa pe deplin; el se gãseºte în clauza a cincea, ªtefan Filipescu leagã fratelui sãu Mihalache via pãrinteascã cu denumirea Mãnãstirea dintr-un Lemn în termenii: Dupã moartea scumpei mele soþii voiesc a se stãpâni via de fratele meu… nici o îndoialã cã defunctul a înþeles sã lege fratelui sãu deplina proprietate. În adevãr, dacã i-ar fi lãsat numai uzufructul, testatorul trebuia sã spunã cui leagã nuda proprietate, ceea ce nu a fãcut. Ori dacã pentru ªtefan Filipescu simpla 1 Baudry-Lacantinerie ºi M. Colin t. 2 ediþia 3 No. 3175. Practicã testamentarã 181 stãpânire din clauza a cincea e proprietatea, cum e posibil ca absoluta proprietate din clauza întâi sã însemne numai uzufruct? În fine termenii întrebuinþaþi de defunct în clauzele 2 ºi 3 prin care leagã casele din Drãgãºani ºi moºia Livezile din Judeþul Gorj comunei Drãgãºani dovedesc cã în mintea lui aceste drepturi nu se deschideau la moartea lui ci la moartea soþiei lui: dupã încetarea din viaþã a scumpei mele soþii voiesc ca casele mele din Drãgãºani sã rãmânã comunei Drãgãºani... asemenea voiesc ca tot dupã încetarea din viaþã a scumpei mele soþii moºia Livezile din judeþul Dolj sã rãmânã tot comunei Drãgãºani. Combinaþia clauzelor 2 ºi 3 în care vorbeºte de absolutã stãpânire, dovedeºte cã în timpul vieþii soþiei lui, ªtefan Filipescu nu recunoaºte nimãnui nici un drept nici comunei Drãgãºani, nici fratelui sãu Mihalache care ca rudã în virtutea clauzei întâia cât trãieºte Elena Filipescu nu are a pretinde ceva. O asemenea concepþie nu se poate împãca la ªtefan Filipescu decât cu ideea cã a legat soþiei sale proprietatea cât va trãi. Dacã cu adevãrat ªtefan Filipescu a legat proprietatea soþiei sale, celelalte condiþii ale substituþiei prohibite sunt împlinite. 1. Dubla liberalitate rezistã ºi existã în virtutea voinþei testatorului. Primãria comunei Drãgãºani, care nu are nici un drept în timpul vieþii Elenei Filipescu, îºi are însã drepturile tot de la ªtefan Filipescu însuºi. Dupã moartea soþiei mele voiesc ca casele mele sã rãmânã: 2. Sarcina de a conserva ºi remite de asemenea. Deºi absolut stãpânã, Elena Filipescu nu poate aliena valabila casele din Drãgãºani ºi moºia Livezile, altfel dispoziþia testatorului ca la moartea ei aceste bunuri sã rãmânã primãriei Drãgãºani nu s-ar putea executa. Elena Filipescu trebuie dar sã pãstreze aceste imobile pentru ca dupã moartea ei ele sã fie remise Primãriei Drãgãºani, sarcina de a conserva ºi remite într-adevãr nu trebuia conceputã în termeni sacramentali. Toatã lumea recunoaºte cã nu e necesar ca ea sã fie formal impusã ºi cã e de ajuns ca ea sã poatã fi dedusã din ansamblul dispoziþiei1 . 3. Ordo succesivus existã tot astfel. Prima liberalitate o face defunctul soþiei sale pe tot timpul vieþii ei, a doua Primãriei Drãgãºani ºi fratelui sãu Mihalache Filipescu dupã moartea soþiei sale. ªtefan Filipescu dispune prin testamentul sãu, nu numai de bunurile sale dar ºi de bunurile soþiei sale ºi anume cã cele legate de el, bunuri pentru care înlãturã pe erezii ei direcþi sau testamentari pentru erezi ce desemneazã el pentru dânsa: Primãria Drãgãºani ºi fratele sãu. 4. În fine tractus temporis e realizat ºi el, prin aceea cã prima liberalitate dureazã atât timp cât dureazã ºi viaþa Elenei Filipescu iar a doua liberalitate nu-ºi produce efectul decât la moartea grevatei. Concluzia celor mai de sus expuse ar trebuie sã fie aplicarea art. 803 C.civ., adicã nulitatea dispoziþiilor lui ªtefan Filipescu nu numai cu privire la primãria Drãgãºani dar ºi cu privire la soþia sa Elena Filipescu ºi în consecinþã deschiderea succesiunii ab intestato. Ea nu e însã fatalã pentru instanþele judecãtoreºti, dat fiindcã acestea au o tendinþã pronunþatã de a evita aplicarea art. 803 C.civ. printr-o interpretare generoasã care cautã a da testatorului mai curând o intenþie cu care legatul lui sã producã un efect, decât aceea pe care a avut-o în realitate independent de consecinþele ei juridice pe care le-ar putea produce. Punctul de plecare al sistemului jurisprudenþial e cã interpretarea trebuie fãcutã potius valeat quam pereat, cu atât mai mult cu cât e vorba de un act care-ºi produce efectul dupã moartea autorului lui, astfel cã nici nu ar mai putea fi refãcut de acesta. Planiol spune: „S-a dus timpul când substituþia apãrea ca un rãu social, un pericol politic, când numele ei singur era odios. 1 Baudry & Colin 8 cit. No. 3131; Demolombe Don. 1 No. 143; Aubry & Rau 7/307 paragraf 694 text ºi nota 13; Laurent 14, No. 460. 182 Mircea Dan BOCªAN De la promulgarea codului, practica a fãcut nenumãrate sforþãri pentru a eluda dispoziþia art. 896, s-au încercat toate chipurile pentru a o întoarce ºi a o face sã cedeze, pentru a descompune substituþiile în elemente distincte, a le gãsi formule noi capabile de a le face valabile. ªi Tribunalele au urmat direcþia aceasta, deciziile lor s-au acumulat deschizând tot mai largã uºa combinaþiilor întrebuinþate pânã acum. Curtea de Casaþie în 1873 a pronunþat douã hotãrâri ca desãvârºind evoluþia, care nu mai lasã sã rãmânã aproape nimic din prohibiþia legalã. Care sunt aceste mijloace? Validarea fideicomiselor unde obligaþia de a restitui nu e juridicã ºi anume interpretarea sistematicã a testamentelor ca conþinând simpla expresie a unei dorinþe ori de câte ori obligaþia de a conserva ºi remite nu se gãseºte expres scrisã în termeni imperativi. Validarea fideicomiselor fãrã alienabilitate, adicã fideicomiselor de reziduu în care grevatul e obligat sã remitã chematului numai ceea ce-i rãmâne în proprietate, dreptul lui de a aliena în timpul vieþii fiind neºtirbit. Validarea dispoziþiilor în uzufruct, legea le permite în mod expres; jurisprudenþa merge mai departe ºi când testatorul nu s-a explicat în termeni tehnici asupra naturii drepturilor ce conferã legatarilor, se interpretã testamentul sãu ca ºi cum nu ar conþine decât un legat de uzufruct în profitul primului grevat ºi explicã astfel cã acesta din urmã e lipsit de dreptul de a dispune”1 . Validarea în fine a dublului legat condiþional primul sub condiþie rezolutorie al doilea sub condiþie suspensivã. Aºa stând chestiunea în jurisprudenþã, e foarte posibil ca Tribunalele în loc sã analizeze adevãrata voinþã a defunctului ªtefan Filipescu ºi sã tragã cunoºtinþele legale, sã vadã în legatul d-nei Elena Filipescu un simplu legat de uzufruct ºi în acela al primãriei un legat de nudã proprietate, producându-ºi efectul chiar la moartea lui ªtefan Filipescu Drãgãºani. Ceea ce face însã ºi mai gravã, din punct de vedere al pornirii unui proces, nearmonia dintre dreptul scris ºi dreptul aplicat în materie de substituþie, e cã însuºi dreptul jurisprudenþial e supus la fluctuaþii ºi oferã incertitudini care împiedicã luarea lui în consideraþie în mod absolut, ca o regulã fixã de drept. Nu cred aº putea sã învederez lucrul mai bine decât reproducând cuvintele lui Ed. Lambert: „E imposibil pentru testator sã prevadã în momentul în care dispune, dacã voinþa lui va avea sau nu efect. Tribunalele înºealã în fiecare moment speranþele lui, anulând ca substituþii dispoziþii ce el a formulat pe bazã de decizii judecãtoreºti care în ajun le validaserã, în realitate, ca legate condiþionale”2 . Autorii au încercat zadarnic de a gãsi un criteriu oarecare între liberalitãþile pe care jurisprudenþa le primeºte ºi acelea pe care le opreºte. Muncã pierdutã! Nu existã nici unul. Sunt decizii liberale; sunt altele restrictive; aceasta e totul. Ceea ce þin sã adaug însã înainte de a termina e cã în cazul în care Tribunalele ar valida testamentul defunctului ªtefan Filipescu Drãgãºani ca conþinând o simplã liberalitate de uzufruct în folosul soþiei lui, nuda proprietate a averii mobile se cuvine moºtenitorilor lui de sânge. Într-adevãr, sau termenii din clauza întâi „las moºtenire pe întreaga avere mobilã ºi imobilã pe soþia mea cu dreptul de a fi absolut stãpânã” înseamnã, las proprietatea averii, soþiei mele ºi atunci testamentul e nul pentru cã conþine o substituþie sau aceºti termeni înseamnã: las soþiei mele uzufructul întregii mele uzufructul întregii mele averi mobile ºi imobile ºi atunci cum numai nuda proprietãþii a averii imobile o leagã primãriei comunei Drãgãºani ºi fratelui sãu Mihalache, defunctul, nuda proprietate a averii mobile nu e legatã nimãnui, deci revine moºtenitorilor de sânge. Ceea ce este inadmisibil, e în adevãr ca termenii: Las moºtenitoare cu dreptul de a fi absolut stãpânã pe întreaga avere mobilã ºi imobilã sã însemne pentru imobil uzufruct, iar pentru mobile proprietate. 1 2 În tom. 3, edit. 6 No. 3290-3294 ºi jurisprudenþa la care trimite. Din L’exhérédation, No. 313. Practicã testamentarã 183 O asemenea schimbare în sensul unora ºi aceloraºi cuvinte în una ºi aceiaºi frazã, ar constitui o interpretare prea absurdã, spre a mai fi nevoie de altã lãmurire pentru a o înlãtura. (Consultaþie). 5 Nicolae TITULESCU profesor universitar avocat (decizii, concluzii ºi consultaþie publicate în PR 1928.I.193) OBSERVAÞII: 1 Pentru soluþia contrarã, v. D. Chiricã, Posibilitatea exercitãrii acþiunii în revendicare de cãtre un singur coindivizar, Dr. 11/1998.23. 2 Prevederile art. 73 L. 3093/1921 sunt reproduse în Observaþia 2 de la speþa nr. 20. 3 Art. 247 C.pr.civ. în vigoare în anul 1923 are ca echivalent art. 49 C.pr.civ. actual (intervenþia în interes propriu). 4 În reglementarea Codului civil, soþul supravieþuitor nu era rezervatar. 5 Asupra tratamentului jurisprudenþial al substituþiei fideicomisare, v. ºi speþa nr. 1, respectiv notele ce însoþesc litigiul de faþã (Puricescu, Paºalega ºi Titulescu), pentru atenuarea aplicãrii art. 803 C.civ. 6 Asupra tratamentului condiþiei ilicite în testamente, v. ºi pct. I.3) din concluziile puse de pârât la speþa nr. 22, speþa nr. 11 cu Obs. 2 ºi adnotarea de la speþa nr. 35. 7 Este vorba de DL 3697/ 15 decembrie 1918 pentru exproprierea pentru utilitate naþionalã. 8 Art. 140-146 C.pr.civ. în vigoare în anul 1923 corespund art. 274-276 C.pr.civ. actual. 22 Succesiunea Virgil Beniºache - textul testamentului - concluziile scrise ale reclamantului - concluziile scrise depuse de avocaþii legatarului pârât - hotãrârea pronunþatã în cauzã
textul testamentului TESTAMENT Las toatã averea mea, precum ºi drepturile succesorale la averea pãrintelui meu baroului de Covurlui, cu sarcina ca sã dobândeascã un local propriu pentru sediul Decanatului consiliului disciplinar ºi bibliotecii. Mobilierul de birou va servi pentru mobilarea cabinetului Decanatului. Rog sã-mi facã plãcerea de a fi executor testamentar Tudor Vernescu ºi d-na Lucreþia Vernescu amândoi împreunã sau fiecare în parte. Drept onorar a acestei sarcini vor lua din ce am ce vor crede ca amintire ºi oricât vor crede. Am în depozit la dl. Grozea suma de 20.000 lei. Din cele douã viori, precum ºi biblioteca muzicalã îi rog s-o împartã cui vor crede ºi dupã ce se vor gândi la pãrerile ce mi le cunoºteau despre oameni. Le mulþumesc cu recunoºtinþã. 1 ianuarie 921". (ss) Virgil Beniºache, avocat. 184 Mircea Dan BOCªAN
concluziile scrise ale reclamantului CONCLUZII SCRISE din partea d-lui REMUS C. BENIªACHE în procesul cu Baroul de Covurlui pentru anularea testamentului lui Virgil Beniºache. Motivul I Testamentul este nul în sensul de inexistent, nefiind datat în conformitate cu legea. Într-adevãr art. 859 c. civ. dispune cã: „testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat ºi subsemnat de mâna testatorului”. Testamentul lui Virgil Beniºache nu este datat în conformitate cu legea, deoarece lipseºte indicaþia locului unde a fost fãcut, iar anul este indicat prin abreviere, ºi anume „921” în loc de „1921”, ceea ce în materie de testament olograf nu este admis. Ce se înþelege prin datã? Legea nu se explicã ºi nu defineºte în ce constã data. Etimologic, data cuprinde indicaþia timpului ºi a locului când ºi unde un act a fost dresat1 . Ambele aceste noþiuni sunt cuprinse în cuvântul datã, ba chiar în înþelesul lui strict etimologic, cuvântul datã se leagã mai strâns de noþiunea de loc decât de cea de timp, întrucât exprimã în forma elipticã ideea cã un act oarecare, ori o scrisoare (littera) a fost datã (data, latinesc) într-o localitate oarecare. Laurent, ºi cu el majoritatea comentatorilor, recunosc cã într-adevãr data ar trebui sã exprime locul ºi timpul, unde ºi când un act se face. Toþi însã convin, de acord ºi cu întreaga jurisprudenþã francezã, cã în înþeles juridic, spre deosebire de cel etimologic, cuvântul datã a cãpãtat o accepþiune mai restrânsã, aplicându-se numai timpului, exprimat prin ziua, luna ºi anul când un act se face, iar Colin ºi Capitant2 aratã motivul acestei deosebiri între înþelesul etimologic ºi cel juridic al cuvântului „datã”: Înainte de Codul Napoleon în Franþa se aplica în materie de testamente ordonanþa din 1735, care prin art. 38 cerea ca testamentul olograf sã poarte numai indicaþia zilei, lunii ºi anului. Iar Colin ºi Capitant aratã cã întrucât Codul Napoleon nu defineºte cuvântul datã ºi nu specificã ce trebuie sã cuprindã, urmeazã ca data sã fie înþeleasã în acelaºi chip ca sub vechea ordonanþã exprimând în mod valabil numai timpul, adicã ziua, luna ºi anul. Adoptând acest raþionament ºi respectând ºi noi în aceeaºi mãsurã tradiþia, ajungem cu necesitate la concluzia cã la noi data, spre a fi completã, trebuie sã cuprindã nu numai indicaþia timpului când actul s-a fãcut, ci ºi a locului unde s-a fãcut. Într-adevãr, art. 1912 C.civ. menþine în vigoare dispoziþiile legiuirilor anterioare (Codurile Calimach ºi Caragea), ºi nu a abrogat decât pe acele ce nu sunt conforme regulilor prescrise de actualul cod. Or, în codul Calimach existã art.739 care are cuprinderea urmãtoare: „Testamentul fãrã de martori are puterea sa când este scris ºi iscãlit de însãºi mâna testatorului cu însemnarea anului, a zilei ºi a LOCULUI în care ºi UNDE s-a scris”3 . Prin urmare, dupã Codul Calimach, data spre a fi completã trebuie sã indice nu numai timpul, ci ºi locul unde actul s-a scris iar aceastã dispoziþie este încã în vigoare, întrucât nu contrazice nici o dispoziþie a codului actual, ba din contra completeazã lacuna deja semnalatã a lipsei unei definiþii pentru cuvântul datã în codul civil. La obiecþia cã Codul Caragea nu cuprinde definiþia de mai sus a cuvântului datã din Codul Calimach, rãspundem cã: voinþa legiuitorului exprimatã prin art. 1912 a fost sã menþinã ambele aceste douã legiuiri, deºi în unele privinþe ele aveau dispoziþii diferite (cum e de altminteri ºi în 1 V. Nouveau Larousse vol. 3 pag. 525; Trousset, Nouveau dictionnaire enciclopedique, tom. II, pag. 333. Vol. III pag. 853. 3 V. Hamangiu, vol. I, p. 167. 2 Practicã testamentarã 185 materia embaticurilor) ºi cã codul aplicabil în Moldova era Codul Calimach, care cuprindea în chip expres definiþia menþionatã a datei. De altfel însuºi codul actual prevede printr-o altã dispoziþie tot din materia testamentelor (art. 885 corespunzãtor art. 999 francez) obligaþia de a menþiona locul în datarea testamentului, când e vorba de testamentele ce se fac de români în þarã strãinã, ceea ce prezintã mare interes pentru validitatea testamentului, fiind dat principiul cuprins în regula locus regit actum. Prin urmare, respectând vechile noastre legiuiri, care constituie tradiþia noastrã juridicã, aºa dupã cum ordonanþa din 1735 constituie tradiþia juridicã a francezilor, data unui testament olograf trebuie sã cuprindã indicaþia locului unde testamentul s-a fãcut ºi a timpului, adicã a zilei, lunii ºi anului când s-a fãcut. Cã aºa este, rezultã din faptul cã legiuitorul consfinþeºte în toate ocaziile acest mod de a vedea. Astfel: în codul comercial, legiuire posterioarã codului civil, – avem formulatã astfel definiþia cuvântului datã în art. 57: „Data actelor ºi a contractelor comerciale trebuie sã arate locul, ziua, luna ºi anul”. Deci data trebuie sã indice locul. În legislaþia noastrã, aºadar, o datã care nu indicã locul, element constitutiv, este o datã necompletã într-un testament olograf, ceea ce echivaleazã cu o lipsã de datare ºi atrage indiscutabil, nulitatea testamentului ºi în speþã, testamentul lui Virgil Beniºache se gãseºte în acest caz întrucât nu indicã locul unde a fost fãcut. Dar, pe lângã aceastã lipsã esenþialã de formã, în ce priveºte indicarea locului, acest element constitutiv al datei, testamentul mai are datarea viciatã ºi prin faptul cã anul este indicat prin abreviere, adicã 921 în loc de 1921. Se susþine de adversar cã o datare abreviatã n-ar constitui un motiv de nulitate dacã nu lasã îndoialã în privinþa epocii la care testamentul a luat naºtere; dar socotim cã cu mult mai mare dreptate se poate susþine cã atunci când cineva face un act eminamente solemn cum este testamentul olograf, abrevierile nu-ºi au locul, ºi cu atât mai mult când este vorba de o condiþie substanþialã cerutã pentru însãºi existenþa testamentului. În speþã, trebuie sã remarcãm cã testatorul nu numai cã a fost un distins avocat, ºi deci prin profesia ºi studiile lui trebuie socotit ca cunoscãtor al acestor cerinþe elementare în materie de testament, dar el însuºi a invocat acest motiv de nulitate, constând în indicarea incompletã a anului, cu ocazia procesului intentat pentru anularea testamentului pãrintelui sãu1 , lucru ce fãrã îndoialã trebuia sã-l aibã în vedere când s-a hotãrât a-ºi face propriul sãu testament. ªi dacã totuºi în asemenea împrejurãri Virgil Beniºache indicã în testamentul sãu în mod incomplet milesimul (921 în loc de 1921), el nu a putut-o face din inadvertenþã, ci indicarea eronatã este din partea sa UN ACT VOLUNTAR spre a lãsa cu bunã ºtiinþã un mijloc legal de anulare a testamentului sãu, ºi atunci, precum spune Laurent: „Si le testateur a sciemment mis une date incomplète, il n’a pas rempli la formalité prescrite par la loi, il n’a donc pas voulu faire un testament serieux, donc il n’y aura pas de testament, c’est à dire qu’il sera nul” 2 . Chiar în sistemul adversarilor, cã data incompletã sau eronatã într-un testament olograf ar putea fi restabilitã, jurisprudenþa decide în mod constant cã judecãtorul nu poate merge pânã acolo încât sã înlocuiascã ceea ce a scris testatorul cu ceea ce ar fi trebuit sã scrie; în special relativ la datã, jurisprudenþa a socotit cã e de ajuns ca judecãtorul sã o poatã descompune în cele trei elemente constitutive admise în legislaþia francezã: ziua, luna ºi anul, dar nu admite ca odatã fãcutã aceastã descompunere, sã meargã mai departe ºi sã descompunã chiar cifrele anului pentru a stabili milesimul. Milesimul trebuie acceptat sau respins aºa cum e scris de testator, fãrã posibilitate de a mai fi reconstituit, fiindcã atunci ar înceta de a mai fi opera personalã ºi exclusivã a testatorului. „Si l’on peut, pour rectifier une date, la decomposer, en trois elements: le jour, le mois et l’an, on ne peut ensuite decomposer la date de l’année, mais on doit l’accepter ou la constater pour le tout” 3 . 1 V. sentinþa Trib. Covurlui II, din 26 iunie 1922. Vol. XIII, 194. 3 Fuzier-Herman, Code civil annoté, No. 290 sub art. 970. 2 186 Mircea Dan BOCªAN Jurisprudenþa ºi doctrina sunt unanime a recunoaºte cã data unui testament olograf nu poate fi completatã sau rectificatã decât cu elemente scoase din testament, adicã cu elemente interne, intrinseci. Or, testamentul lui Virgil Beniºache nu furnizeazã nici un element, care sã permitã completarea sau rectificarea datei incomplete ºi eronate ce cuprinde. Aºa cum se înfãþiºeazã testamentul, el lasã în tot cazul îndoialã asupra îndeplinirii formelor substanþiale cerute de lege pentru validitatea ºi existenþa lui ºi în aceastã materie cea mai micã îndoialã se interpretã în favoarea moºtenitorilor ab intestato ºi contra validitãþii testamentului.1 Am insistat asupra datei pentru cã ea are o importanþã hotãrâtoare în privinþa existenþei înseºi a testamentului. Legiuitorul a fãcut din respectarea formalitãþilor o condiþie sine qua non prevãzând formal sancþiunea nulitãþii în art. 886. Colin ºi Capitant2 , aratã cã necesitatea datei se explicã prin trei raþiuni: a) pentru a se ºti dacã testatorul era capabil în momentul când ºi-a manifestat ultima lui voinþã; b) pentru cã în cazul unei pluralitãþi de testamente, care ar cuprinde ºi dispoziþii contradictorii, sã se ºtie care testament este mai recent ºi anuleazã pe cel mai vechi; ºi c) în fine, punerea unei date oferã acest ultim avantaj cã ea precizeazã, în ochii testatorului chiar, momentul când testamentul care nu era poate pânã atunci decât un simplu proiect devine un adevãrat act. Ricard zice cã: data este aceea care serveºte de luminã ºi de busolã pentru a descoperi viciile unui testament3 . Legiuitorul este ostil testamentelor, deoarece ele constituie o abatere de la legea care stabileºte ordinea legitimã ºi naturalã bazatã pe afecþiunea prezumatã. El a crezut cã solemnitãþile pe care le prescrie vor asigura libera exprimare a voinþei defunctului. ªi când testamentul a fost fãcut cu neobservarea formelor cerute de lege, este cel puþin îndoialã cã el exprimã realmente voinþa testatorului, precum am dovedit în speþã. Motivul II Acest al doilea motiv cuprinde 3 noþiuni distincte: 1) Imposibilitatea de aducere la îndeplinire a dispoziþiilor testamentare din cauzã cã SARCINA pusã legatarului ºi care a fost motivul determinant al liberalitãþii ºi de care nu se poate separa, covârºeºte emolumentul. 2) Ilicitatea condiþiei la care e subordonatã însãºi existenþa testamentului. 3) Caducitatea legatului. În ce priveºte imposibilitatea de fapt de a realiza executarea sarcinii de a dobândi un local propriu pentru sediul decanatului, consiliului ºi bibliotecii, rãmâne la aprecierea instanþei a vedea dacã în împrejurãrile de astãzi se poate dobândi un asemenea local cu ceea ce constituie întregul patrimoniu al testatorului. Testamentul, în adevãr, conþine o condiþie imposibilã care anuleazã liberalitatea în întregime. Dupã un obicei vechi, consfinþit astãzi prin legea pentru organizarea ºi unificarea Corpului de avocaþi, în toate localurile instanþelor judecãtoreºti, sunt rezervate încãperi pentru Consiliul de Disciplinã ºi Biblioteca Barourilor. Atât în localurile actuale, cât ºi în Palatul de Justiþie în construcþie din Galaþi, sunt asemenea încãperi ºi nu se poate concepe astfel de localuri în afarã sau la depãrtare de Palatul de Justiþie. Condiþia impusã este imposibilã ºi prin faptul cã executarea ei nu este supusã nici unui termen, neputându-se admite cã Corpul Avocaþilor ar avea dreptul a o executa oricând, chiar dupã 100 de ani. Dupã dreptul comun, sarcina urmând astfel a fi executatã de îndatã, este cu neputinþã a se putea dobândi actualmente în apropierea palatului de justiþie, adicã în mod practic, un imobil care sã 1 Laurent XIII, 457; D. Alexandresco, IV part. II pag. 173; Merlin, Repertoire, v. Testament sect. II paragr. 11 art. 4. 2 Vol. 3, p. 853. 3 D. Alexandresco, p. 56. Practicã testamentarã 187 conþinã sãli pentru cabinetul Decanului, Camera Consiliului Baroului ºi biblioteca cu valoarea legatului, þinându-se seamã de reducþia lui prin rezerva mamei ºi taxele succesorale foarte urcate dupã legea timbrului actualã (40 la sutã ºi mai mult chiar). Condiþia imposibilã de care depinde liberalitatea ºi fãrã de care ea nu poate fi pretinsã, desfiinþeazã testamentul. Dar pe lângã imposibilitatea de fapt, mai existã o imposibilitate legalã, pentru cã legea organicã a Corpului Avocaþilor a fixat sediul acestui Corp în chiar localul instanþei judecãtoreºti, care prezintã maximum de avantaje din punctul de vedere al organizãrii ºi funcþionãrii Corpului. Aceastã dispoziþie a legii, redactatã în termeni imperativi, este motivatã printr-o consideraþie de interes general, care priveºte nu numai Corpul Avocaþilor, ci însãºi Instituþia în legãturã cu interesul justiþiabililor, iar acest interes public ar fi compromis dacã s-ar deroga de la dispoziþia legii printr-o dispoziþie particularã (art. 5 C.civ.). În privinþa ilicitãþii condiþiei de care atârnã însãºi liberalitatea ºi care a fost cauza ei impulsivã ºi determinantã, ne referim la motivarea din acþiunea suplimentarã, mai adãugând urmãtoarele: Testamentul lui Virgil Beniºache e nul pentru cã sarcina ce el o impune legatarului universal este ilicitã în sensul strict al cuvântului. În legea veche a organizãrii Corpului de avocaþi din 12 martie 1907 1 , nu se vorbeºte nimic despre sediul decanatului. Aceastã lege nu cunoaºte dispoziþii care sã armonizeze raporturile dintre cele douã importante organizaþii destinate a asigura triumful ºi împãrþirea dreptãþii. Numai art. 40 din aceastã lege prevede cã alegerile de decan ºi consiliu se vor face la Bucureºti, Iaºi, Galaþi ºi Craiova într-o salã de ºedinþã a Curþii de apel, prezidatã fiind de procurorul general al Curþii. Aceasta era singura înfrãþire, legalã între aceste douã organizaþii. Cu toate acestea, în mod constant Decanatele ºi Barourile îºi aveau sediul lor înlãuntrul instanþelor judecãtoreºti, dat fiind înrudirea între aceste douã organizaþii profesionale. Legea avocaþilor din 1923, în art. 55, prevede categoric cã organele baroului de district sunt: Adunarea generalã, Consiliul baroului ºi Decanatul, iar art. 60 ne spune cã Consiliul Baroului are un sediu ºi cã adunarea generalã se va efectua în localul Consiliului baroului sau într-una din sãlile palatului de justiþie indicate în convocare, iar aliniatul urmãtor prevede „În localurile instanþelor judecãtoreºti se va pune la dispoziþia Corpului de avocaþi un numãr de încãperi necesare exerciþiului profesiei ºi ORGANIZÃRII CORPULUI”. Acest text din aceastã lege de unificare prevede categoric ceea ce mai înainte se fãcea prin tradiþie. Legea de organizare a avocaþilor este ea de ordine publicã sau de interes privat? Orice lege care conþine dispoziþii de naturã nu de a reglementa raporturi particulare, ci de naturã a reglementa ºi a atinge interese generale, este o lege de ordine publicã ºi prin consecinþã intangibilã. Legea organizãrii Corpului de avocaþi este o lege de ordine publicã, de altfel ca orice lege de organizare. Odatã stabilit acest punct sã cãutãm a preciza ce se înþelege prin condiþie sau sarcinã ilicitã. O condiþie sau sarcinã este ilicitã, când are ca obiect un act susceptibil materialmente de a fi îndeplinit, dar care este contrar unei legi ce intereseazã colectivitatea, adicã contra unei legi de ordine publicã. Ilicitatea unui act are a se examina în materie de donaþii în momentul facerii contractului, iar în materie de legate, în momentul când testamentul începe sã-ºi producã efectul, adicã în momentul încetãrii din viaþã a testatorului. Aºa fiind, este ilicit un act care în momentul facerii testamentului era licit, dar care posterior, în urma unei legi devine ilicit. În speþã chiar dacã am admite cã sarcina impusã baroului era ilicitã în momentul facerii testamentului, dar ea a devenit ilicitã în urmã prin legea de organizare din 21 februarie 1923. 1 Hamangiu, Codul general al României, III, p. 4316. 188 Mircea Dan BOCªAN De altfel doctrina recunoaºte cã o condiþie sau o sarcinã testamentarã poate fi ilicitã când condiþia sau sarcina nu violeazã o lege, dar violeazã marile principii de drept modern. Care este acum consecinþa unei sarcini imposibile, ilicite sau imorale înscrisã într-un testament? În Franþa – conform art. 1172 C.civ. se anuleazã întreg contractul, iar conform art. 900 C.civ. donaþia ºi testamentul se menþin considerându-se numai sarcina ca nescrisã. Legislaþia noastrã a reprodus art. 1172 în art. 1008, astfel cã ºi la noi contractul întreg se anuleazã, dar noi nu am reprodus art. 900, astfel cã doctrina susþine cã o astfel de sarcinã introdusã într-o donaþie sau testament anuleazã de asemenea actul în întregimea lui. Jurisprudenþa însã decide cã dacã condiþia sau sarcina ilicitã a fost cauza determinantã ºi impulsivã a testamentului, atunci se anuleazã întreg testamentul, cãci dacã condiþia ilicitã a fost însãºi raþiunea de a fi a testamentului, adicã cauza sa psihologicã, nu mai are raþiune de a menþine testamentul fãrã cauza sa determinantã. În speþa noastrã – fãrã discuþie – cã aºa cum este scris testamentul, cauza impulsivã ºi determinantã este sarcina impusã baroului, care sarcinã însã este ilicitã conform legii noi de organizare a Corpului de avocaþi. S-au fãcut de cãtre Barou contra acestei argumentãri 3 obiecþii: 1. Cã dispoziþia din art. 60 nu conþine o sancþiune. Eroare profundã. – Se uitã cã legea este de ordine publicã ºi cã sancþiunea acestei dispoziþii este virtual cuprinsã în dispoziþia imperativã faþã de instanþele judecãtoreºti de a pune la dispoziþia Baroului camerele necesare pentru profesiunea ºi organizarea Corpului. 2. S-a mai susþinut de Barou cã chiar dacã am admite cã sarcina este contrarã legii, apoi aceastã ilicitate nu existã decât numai pentru sediul Decanatului ºi Consiliul disciplinar, dar nu ºi pentru bibliotecã. Cu alte cuvinte, dupã argumentarea Baroului, s-ar putea menþine acest testament, deºi cauza impulsivã ºi determinantã nu s-ar putea executa decât numai în parte ºi într-o infimã parte. Eroare profundã. Voinþa testatorului nu poate fi nici scindatã ºi nici împãrþitã dupã cum voieºte, poate sau ar putea legatarul universal. 3. S-a invocat contra articolului 60 din lege art. 73 regulamentul legii. Apoi art. 73 nu contrazice dispoziþiile legii, cãci vorbeºte numai de alegere. Urmeazã sã discutãm acum pe scurt chestiunea CADUCITÃÞII legatului. Principiul admis de doctrinã ºi jurisprudenþã este cã un legat devine caduc atunci când motivul care l-a inspirat înceteazã în urmã de a exista. „Si le testateur a disposé en vue de circonstances qui ont complétement disparu à sa mort, le testament est FRAPPE DE CADUCITE. S’il est constant que le testateur n’aurat point legué, en supposant que ce motiv n’a pas existé lors de ses dispositions, dernières, il faut décider que le legs tombe avec le motif qui seul le légitime. Le testament tombe parce qu’il n’a plus de raison d’être. (Laurent, XVI, 922): La cessation du motif pour lequel le testateur a fait le legs. (încetarea cauzei care a motivat legatul). Care a fost în speþã motivul ºi cauza determinantã a legatului? Testatorul o spune el însuºi prin testamentul sãu: ca Baroul sã dobândeascã un local propriu pentru sediul decanatului,consiliului disciplinar ºi bibliotecii. La epoca facerii testamentului, este drept cã situaþia Barourilor sub acest raport era precarã, ceea ce ar putea explica dorinþa testatorului de a obvia la acest inconvenient. În urmã însã, prin legea pentru organizarea ºi unificarea corpului de avocaþi din 1923 s-au luat dispoziþii care asigurã barourilor încãperile necesare pentru sediul lor în interiorul localului instanþelor judecãtoreºti, înlãturându-se astfel starea de precaritate anterioarã. Prin însuºi acest fapt legatul devine caduc, pentru cã motivul determinant al liberalitãþii nu mai subzistã. Testamentul cu liberalitatea lui a devenit astfel un anacronism. Se obiecteazã cã baroul fiind persoanã moralã, poate dobândi bunuri. E adevãrat cã Baroul este persoanã moralã ºi poate dobândi bunuri, dar nu aceasta este chestiunea. Practicã testamentarã 189 Defunctul doneazã, cum am vãzut, pentru ca baroul sã-ºi procure un local propriu pentru sediul lui, ºi atunci întrebarea e dacã în urma mãsurilor luate prin legea din februarie 1923 care asigurã barourilor un sediu legal, mai poate fi vorba de procurarea unui alt local, în afarã de Palatul de Justiþie pentru acest sediu? Cu alte cuvinte întrebarea e dacã testatorul, în situaþia creatã Barourilor, prin noua lege, ar mai fi dat legatului sãu destinaþia pe care a dat-o ºi care devenea fãrã scop, întrucât sediul Barourilor este fixat ºi garantat prin lege. Aºa pusã chestiunea, caducitatea legatului apare în chip evident. A menþine legatul când starea de bunuri care l-a provocat nu mai existã, ar însemna a nu þine nici o socotealã de caracterele sale esenþiale1 . Baroul în nici un caz nu poate schimba destinaþia imobilului ce ºi-ar procura cu acest legat „transformându-l ºi dându-i altã întrebuinþare (precum prãvãlie, casã de raport ºi nici chiar cãmin ori azil pentru avocaþi). Baroul este dator sã execute întocmai sarcina pusã prin testament, sub pedeapsa revocãrii judecãtoreºti. Baroul este þãrmurit la procurarea unui local pentru sediul sãu. Dar el are sediul legal, precum s-a arãtat, deci legatul este caduc ºi testamentul cade în întregime. În acest sens s-a pronunþat ºi jurisprudenþa noastrã. Relevãm o remarcabilã decizie a Curþii de apel din Iaºi din 30 aprilie 1916 publicatã în „Dreptul” 49/1916, pronunþatã de eminenþi jurisconsulþi (D. Volanschi, Eugen Bonachi, Vespasian Erbiceanu, ºi C. N. Buzdugan). „Considerând, zice Curtea din Iaºi, cã un testament nu poate fi valabil chiar dacã n-a fost revocat în mod expres, când împrejurãrile care au determinat acest testament, ºi de care este imposibil a-l separa, fãrã care n-ar avea prin urmare nici o raþiune de a fi, au încetat cu totul; cã atunci este evident cã testatorul n-a putut sã persiste într-o voinþã care nu mai are nici o explicaþie; cã trebuie cu necesitate a se atribui uitãrii, neglijenþei sau ignoranþei nerevocarea sau conservarea testamentului”2 . Caducitatea atrage desfiinþarea testamentului independent de caracterul de licitate sau ilicitate a dispoziþiilor lui. În speþa hotãrâtã de Curtea de Iaºi prin decizia de mai sus, s-a admis caducitatea legatului, deºi nu era vorba de vreo lege de ordine publicã, aºa încât dispoziþia caducã sã fi fost ºi ilicitã, ci de o liberalitate între soþi, devenitã caducã prin divorþ, de unde urmeazã cã caducitatea are un caracter absolut ºi general ºi îºi produce efectele în toate cazurile, fiind destul numai ca motivul determinant al liberalitãþii sã fi încetat de a mai exista. Motivul III Testamentul cuprinde douã dispoziþii care se exclud ºi se anihileazã între ele, aºa încât, ambele rãmân fãrã efect, ºi testamentul este nul3 . – Ubi pugnantia inter se in testamento iuberentur, neutrum ratum est. Într-adevãr dupã ce mai întâi se zice: „las toatã averea mea.... Baroului de Covurlui cu sarcina..... etc.”, se numesc ca executor testamentari pe d. T.V. ºi d-na L.V., iar ca onorar li se dã dreptul de a lua din averea succesoralã orice vor crede ºi ORICÂT VOR CREDE. Aceste douã dispoziþii nu pot coexista în acelaºi testament, întrucât se contrazic ºi se exclud între ele. Ne gãsim în realitate în faþa a douã instituiri de legatari universali, ceea ce face ca ambele legate sã fie incerte. În adevãr, existenþa ºi soarta primului legat atârnã de voinþa ºi bunul plac al executorilor testamentari, care având dreptul de a lua din averea succesoralã oricât ar voi, legatul Baroului se poate reduce la zero. Or, dreptul de a dispune trebuie sã aparþinã numai testatorului, personal ºi exclusiv, ºi nu se poate exercita prin delegaþie. În speþã însã, titlul ºi vocaþia baroului la legat sunt subordonate capriciului ºi discreþiei executorilor testamentari, fãrã nici o limitã – ºi pe care limitã nici justiþia nu ar putea-o stabili în lipsã de elemente ºi mijloace trase chiar din testament. 1 Demolombe XXII, 245 urm. ºi A l e x IV.2, p. 438. V. ºi speþa nr. 17. 3 A l e x IV.2, p. 174 nota 2. 2 190 Mircea Dan BOCªAN A cãuta o stãvilire a dreptului neþãrmurit dat de testator executorilor testamentari de a lua oricât din averea succesoralã, ar însemna o imixtiune a magistratului în actul de ultimã voinþã, deoarece magistratul ar urma sã adauge sau sã restrângã ceva din dispoziþiile testamentare, retuºându-le, ceea ce n-ar mai fi o interpretare a testamentului, ci refacerea lui, aºa cã testamentul nu ar mai fi opera personalã ºi exclusivã a defunctului. Dispoziþia a doua revocã legatul de la începutul testamentului, pe baza art.921 C.civ.; cum însã cele douã dispoziþii sunt cuprinse în acelaºi testament, ele se anuleazã amândouã, cãci testamentul este inexecutabil, aºa cum este conceput ºi scris. Testamentul, zice D. Alexandresco1 , trebuie sã arate cu precizie ºi în mod neechivoc, persoana care trebuie sã foloseascã legatul. El nu poate sã însãrcineze o persoanã strãinã sã aleagã pe legatar, acordându-i astfel o facultate de elecþie, care echivaleazã cu o abdicare la voinþa sa într-un act în care tocmai aceastã ultimã a lui voinþã trebuie sã dicteze. În speþã, dreptul nemãrginit dat executorilor testamentari face legatul Baroului nu numai incert ºi aleatoriu, dar îl poate chiar desfiinþa radicalmente, periclitându-i însãºi existenþa. Precum o donaþie nu se poate concepe fãrã un donatar cert ºi determinat, tot asemenea nu se poate concepe un legat fãrã un beneficiar determinat. Testamentul trebuie sã fie opera directã a voinþei testatorului, el însuºi trebuie sã desemneze pe beneficiar; per se firma esse oportere testamento, NON EX ALIENO ARBITRIO PENDERE2 . Aceastã regulã rezultã din definiþia testamentelor, cãci art. 802 C.civ. zice cã testamentul este un act prin care testatorul dispune pentru timpul încetãrei sale din viaþã de tot sau parte din avutul sãu. De altminteri, în testamentul defunctului Virgil Beniºache, nu numai în acest punct se dã facultatea de elecþiune unei persoane strãine, în privinþa legatarului, dar ºi în dispoziþiunea finalã, unde se vorbeºte despre cele douã viori ºi biblioteca muzicalã, spunându-se textual cã: „executorii testamentari urmeazã sã le împartã cui vor crede”. S-a obiectat cã executorii testamentari T. ºi L. V. Au dat declaraþii cã nu acceptã aceastã sarcinã. Acest fapt însã nu poate avea nici o înrâurire asupra soluþionãrii problemei, care este de a examina valoarea ºi structura testamentului în sine, ca act, independent de faptul ulterior sau altitudinea ce vor luà executorii testamentari, cãci cu un asemenea argument ce se invocã de adversari s-ar putea valida chiar o substituþie fideicomisarã, ceea ce este inadmisibil. Motivul IV În ce priveºte acest motiv, ne referim la dezvoltarea ce i-am dat prin acþiunea suplimentarã, atrãgând numai atenþiunea onor. Tribunal asupra frumoaselor ºi judicioaselor observaþiuni fãcute de Bigot-Préameneau în „Expunerea de motive” în ce priveºte pasiunile ºi urile trecãtoare cari pot altera ºi întuneca pentru un moment dreapta judecatã, dar care trebuie sã atragã dupã sine despuierea familiilor de drepturi ce le revin în virtutea unor simþiminte naturale ºi statornice. Defunctul la epoca facerii testamentului nu numai cã nu era în seninãtate de spirit, dar se afla, pe lângã preocupãrile sale de ambiþie profesionalã, sub impulsiunea ºi dominaþiunea urei ºi mâniei contra surorii sale, resentimente datorite convingerii ce dobândise cã ea ar fi întrebuinþat mijloace nepermise pentru a capta voinþa tatãlui nostru ºi a-l dezmoºteni, aºa cã testamentul în chestiune departe de a exprima libera sa voinþã chibzuitã, este o protestare ºi o manifestare de urã ºi rãzbunare în contra surorii sale, contra cãreia puþin dupã data din testament, a ºi pornit proces pentru anularea testamentului pãrintesc, proces în care am fost alãturi de defunct fiind ambii în perfect acord în tot timpul duratei lui. Acest pretins testament e ecoul unei patimi ce stãpânea în acel moment pe testator ºi care era de naturã a distruge liberul arbitru al testatorului, el este produsul pripit al unei voinþe nereflectate, iar nu ultima ºi libera voinþã a testatorului, care trebuie cãutatã în manifestaþiile sale ulterioare. 1 2 Vol. IV.2, p. 153. L. 32 Dig. de hered. instit. Practicã testamentarã 191 Dovadã cã este aºa ºi cã testamentul, departe de a exprima libera sa voinþã chibzuitã, este rezultatul unei porniri nereflectate, reiese din împrejurarea cã dânsul luând în chip pripit o mãsurã cu gândul de a lovi în sora sa, mintea i-a fost complect absorbitã numai în aceastã direcþie, rãmânând în eclipsã sentimentele de afecþiune ºi de iubire reale ºi nealteratã ce le avea faþã de mine ºi pe care le-a manifestat întotdeauna, atât înainte cã ºi în urma testamentului, singura lui afecþiune, dupã propriile sale expresiuni „singura fiinþã pe care o iubesc cu toatã iubirea celui ce nu te are decât pe tine pe aceastã lume”, expresiuni cari apar ºi se repetã în toate scrisorile lui ca un fel de leit-motiv ºi care sentimente i-ar fi impus cel puþin a face în testament despre mine o menþiune care sã mã punã ºi pe mine ca ºi pe alþii, în situaþia de a avea mãcar o amintire din succesiunea lui. Doctrina este de acord a se anula testamentul fãcut în asemenea împrejurãri 1 . Vezi în acelaºi sens ºi lucrãrile pregãtitoare ale Codului Napoleon, Bigot-Préameneau, Exposé des motifs No. 10, unde se zice: „Les circonstances peuvent être telles, que la volonté de celui qui a disposé n’ait pas été libre, ou qu-il ait été entièrement dominée par une passion injuste. C’est la sagesse des Tribunaux qui pourra seule apprécier ces faits. Ils empêcheront que les familles ne soient depouillées par l’effet d’une haine que la nature et la raison condamnent”. Ura ºi mânia împinse la exces pot, ca orice pasiune omeneascã, sã altereze facultãþile dispunãtorului ºi în asemenea caz nu mai încape îndoialã cã judecãtorii suverani apreciatori ai faptelor, vor putea sã anuleze dispoziþia 2 . De altfel starea de spirit a defunctului în momentul confecþionãrii actului se vede ºi din aspectul material al testamentului, din modul cum este redactat, din termenii întrebuinþaþi, din construcþia fazelor fãrã legãturã gramaticalã, precum ºi din întreg cuprinsul actului. 1 Motivul V Din toate faptele procesului se desprinde ideea ºi simþãmântul cã Virgil Beniºache, într-un moment dat a fãcut un testament pe care apoi l-a lãsat uitat printre hârtiile lui ºi care a devenit caduc, precum arãtãm mai sus. Dacã totuºi s-ar admite susþinerile baroului cã Virgil Beniºache îºi mai amintea de existenþa acelui testament, atunci corespondenþa urmatã cu fratele sãu Remus ºi faptele despre care se vorbeºte în acea corespondenþã nu s-ar putea explica decât ca o revocare a testamentului, exprimatã categoric prin scrisori olografe, emanând tot de la el, adicã în aceiaºi formã ca ºi testamentul. Cum s-ar putea într-adevãr interpreta altmintrelea voinþa lui de a vinde dreptul sãu indiviz în averea pãrinteascã, de care dispusese prin testament, precum ºi tratativele urmate în acest scop, dacã nu ca o revocare a testamentului, ºi, cum s-ar mai putea pretinde cã la epoca la care cãuta un cumpãrãtor al acelor drepturi mai avea ca ultimã voinþã aceea de-a le dona baroului. Zadarnic se spune cã baroul ar fi beneficiat de echivalentul sau contravaloarea acelor drepturi. Doctrina ºi jurisprudenþa considerã revocate legatele când testatorul a dispus în urmã de lucrul ce fãcea obiectul legatului. Menþinerea mai departe a unui asemenea legat ar fi incompatibilã cu voinþa manifestatã ulterior de a înstrãina obiectul, ºi atunci ultima voinþã a testatorului se dovedeºte cu alte acte olografe a fi alta decât cea exprimatã anterior prin testamentul sãu olograf. Spunem acestea, deºi mai probabil este ca în speþã Virgil Beniºache uitase pur ºi simplu de testamentul sãu, cãci prin actele sale se comportã ca unul ce nu are testament ºi care îºi pãstreazã întreaga libertate de a dispune cum vrea de bunurile sale 2. O scurtã analizã a cuprinsului testamentului „Testamentul e un act eminamente de liberã voinþã, reflexiune, independenþã ºi spontaneitate”3 . „El trebuie sã fie opera liberei voinþe a testatorului care sã-ºi fi dat seama de ceea ce a fãcut”4 . 1 Merlin, Répértoire, au mot AB IRATO. A l e x, IV.1 p. 39. 3 Demolombe, XXI, 59. 4 A l e x IV.2, p. 167. 2 192 Mircea Dan BOCªAN Dacã examinãm cât de succint cuprinsul testamentului, în speþã, vedem numaidecât lipsa de reflexiune ºi uimitoarea uºurinþã ºi neglijenþã care a domnit la confecþionarea lui. Virgil Beniºache era un om cult, un distins avocat, o inteligenþã deosebitã, ºi una din însuºirile pe care nimeni nu i-o tãgãduieºte era mai cu seamã aceia de a fi artist în ce priveºte forma în care îºi îmbracã gândurile. El a fost ºi autor de cãrþi didactice ºi juridice, deprins cu stilizarea ºi corectura operelor sale. Dacã un om ca el pune întotdeauna îngrijire în actele lui fãrã însemnãtate ºi cu caracter trecãtor, cea mai elementarã raþiune ne spune cã aceastã îngrijire urmeazã a o pune într-o mãsurã mai mare în actele cu caracter solemn ºi care sunt menite sã rãmânã dupã el, cum este un act de ultimã voinþã; iar când prin acest act se dispune de întreaga lui avere într-un scop altruist, cum se pretinde a fi în cazul de faþã, aºa încât actul capãtã valoarea unui document, atunci îngrijirea merge pânã la exagerare, ca actul, documentul, sã fie ºi sã rãmânã ireproºabil. Aruncând o simplã ochire asupra testamentului lui Virgil Beniºache rãmânem stupefiaþi de anomaliile, bizareriile, contradicþiile ºi incoerenþa actului menit sã-i perpetueze numele ºi sã-i asigure nu numai recunoºtinþa contemporanilor, ci ºi a viitoarelor generaþii; Sã enumerãm câteva: a) Prin testamentul sãu se numesc doi executori testamentari, pe d. T. V. ºi d-na L. V., dupã ce se instituie ca legatar universal un corp compus din juriºti – „Baroul de Covurlui”. Ce rost ºi ce rol pot avea în speþã executorii testamentari, cari nu sunt mãcar juriºti, când nu sunt legate particulare de plãtit nici datorii de lichidat? b) Din cei doi executori testamentari unul e o femeie, ceea ce nu s-a mai vãzut. Deºi este adevãrat cã îºi alãturã pe soþul ei, adaogã însã cã pot fi executori testamentari „amândoi împreunã sau fiecare în parte”. Or, femeia mãritatã nu poate fi executoare testamentarã decât cu consimþimântul soþului (art. 914 C.civ.), aºa încât ea nu ar putea fi nici odatã ºi în nici o ipotezã executoare testamentarã „în parte”. 3 c) Deºi sarcina de executor testamentar este gratuitã, totuºi în testament se vorbeºte de „onorarii”, care pot fi în speþã, cum am vãzut ORICÂT din averea succesoralã. Apoi, în una ºi aceiaºi frazã se vorbeºte ºi de onorar ºi de amintire, noþiuni ce se exclud. În fine, dupã ce se zice ca „drept onorar a acestei sarcini vor lua din ce am, ce vor crede ca amintire” adicã ceva limitat, adaugã imediat ºi „ori cât vor crede” adicã ceva nelimitat, chiar tot. d) Legatul Baroului e cu sarcina constituirii unui local, dar nu se prevede nici un termen în care sarcina sã fie adusã la îndeplinire, de unde ar urma ca sarcina trebuie executatã de îndatã. Deºi în momentul când fãcea testamentul, el nu dispunea decât de 20 mii lei ce avea în depozit la d-l Grozea ºi pe cari ii ºi menþioneazã, plus un drept litigios. e) Uitã sã menþioneze de mama sa, deºi era moºtenitoare rezervatarã. f) Nu menþioneazã nimic de fratele sãu Remus, cu toate cã din corespondenþa de la dosar se vede ce sentimente adânci de sincerã afecþiune avea pentru el, afecþiune nealteratã ºi nedezminþitã, dupã cum rezultã din scrisori anterioare ºi posterioare testamentului. g) Pasagiul prin care numeºte executori testamentari este redactat astfel: „Rog sã-mi facã plãcerea de a fi executori testamentari T. V. ºi L. V. amândoi împreunã sau fiecare în parte”. Expresia „plãcere” este cel puþin nelalocul ei într-un act solemn pe care-l faci pentru momentul despãrþirii de viaþã ºi cum îndeobºte se recunoaºte cã defunctul era un om cult ºi care cunoºtea valoarea cuvintelor, întrebuinþarea acestei expresii învedereazã uºurinþa ºi puþina seriozitate cu care trata el în acel moment un act atât de grav cum e testamentul. h) Aceiaºi frapantã neglijenþã o întâlnim ºi în ce priveºte forma gramaticalã a frazei se întrebuinþeazã în ultimul pasaj al testamentului cu urmãtoarea redacþiune: „Din cele douã viori, precum ºi biblioteca muzicalã îi rog s-o împartã cui vor crede ºi dupã ce se vor gândi la pãrerile ce mi le cunoºteau despre oameni”. Pe lângã cã prin aceastã dispoziþie se dã unei persoane strãine facultatea de elecþiune a legatului, ceea ce este inadmisibil, cum am arãtat mai sus, ºi, pe lângã faptul cã prin modul cum e stilizatã lasã Practicã testamentarã 193 impresia cã la redactarea testamentului erau de faþã persoane strãine, aºa cã testamentul pare a fi opera unei colaborãri, dar chiar fraza în construcþia ei gramaticalã coprinde greºeli neîngãduite. Chiar unui om de culturã mult inferioarã: „Din cele douã viori”... „s-o împartã”... este de toatã evidenþa cã nu exprimã o cugetare întreagã, ci un crâmpei din gândul ce i-a trecut atunci prin minte ºi care nu s-a închegat în formã definitivã. Testamentul astfel se prezintã ca un simplu bruion asupra cãruia defunctul negreºit ar fi revenit, dacã n-ar fi rãmas uitat printre hârtiile sale ºi dacã moartea atât de fulgerãtoare ºi neaºteptatã nu l-ar fi împiedicat sã revadã cele ce scrisese ºi a-ºi reface testamentul în conformitate cu adevãratele lui sentimente. i) De altminteri ºi aspectul material al testamentului învedereazã ºi confirmã susþinerea noastrã cã testamentul a fost fãcut în grabã ºi într-un moment când autorul lui nu avea deplina seninãtate ºi condiþiile de concentrare pentru a reflecta cu seriozitate la actul grav ce fãcea. Se poate uºor observa cã testamentul se prezintã cu o scriere nervoasã, mai mare ca cea obiºnuitã, cu lipsa de punctuaþie, cu stropi de cernealã, ºi închis brusc cu cernealã încã udã, aºa încât se observã imprimarea literelor pe cealaltã parte a foii îndoite. Nu este mãcar de crezut cã dacã Virgil Beniºache ar fi voit sã facã un act serios ºi definitiv, care ar fi urmat sã rãmânã în baroul de Covurlui ca un document care sã-i perpetueze amintirea, l-ar fi fãcut cu atâtea greºeli de tot felul, cu atâta lipsã de acurateþã. j) Data de 1 Ianuarie poate fi foarte sugestivã ºi singurã explicã unele din aceste anomalii, care altminteri ar rãmâne de neexplicat, mai ales datã fiind etatea lui de numai 44 ani, buna stare a sãnãtãþii sale ºi împrejurarea cã în ziua de anul nou când toatã lumea îþi ureazã sãnãtate ºi ani mulþi, nimeni nu se gândeºte la moarte, dacã nu existã o împrejurare externã care sã-i altereze ºi sã-i eclipseze dreapta ºi fireasca judecatã. Concluzie: Testamentul fiind, cum am demonstrat, lipsit de una din formele substanþiale cerutã pentru validitatea sa, întrucât nu e datat în conformitate cu legea. Cuprinzând dispoziþii ilicite întrucât sunt abãtute de la prevederile unei legi de ordine publicã în momentul când urmeazã sã-ºi producã efectul. Cuprinzând de asemenea dispoziþii care au devenit caduce, fãcând ca testamentul sã rãmânã un simplu anacronism. Apoi alte dispoziþii care nu se pot concilia ºi nu pot coexista în acelaºi act. În sfârºit în cele câteva rânduri care-l alcãtuiesc cuprinzând atâtea imposibilitãþi juridice, atâtea anomalii, atâtea greºeli de gândire ºi de stil, care vãdeºte o anumitã stare ºi dispoziþie sufleteascã care nu era cea obiºnuitã a lui. Credem cã este locul a fi anulat testamentul pentru toate aceste vicii interne ºi de formã, ceea ce cerem onoratului Tribunal. av. G. POLTZER, I. ROMAN
concluziile scrise depuse pentru legatarul pârât CONCLUZII SCRISE din partea BAROULUI DE COVURLUI, în procesul intentat de REMUS BENIªACHE, pentru anularea testamentului defunctului VIRGIL BENIªACHE Prin testamentul olograf din 1 ianuarie 921, regretatul Virgil Beniºache, fost în douã rânduri Decan al avocaþilor din Covurlui ºi vice Preºedinte al Uniunii avocaþilor din România, instituie legatar universal al averii sale Baroul de Covurlui. Necãsãtorit, deci fãrã copii, Virgil Beniºache nu avea alte rude decât pe mama sa – care în caz de supravieþuire, avea dreptul la rezervã, luând o parte din moºtenire, – pe sora sa Onorine Beniºache, 194 Mircea Dan BOCªAN necãsãtoritã ºi cu avere îndestulãtoare pentru un trai onorabil, dar cu care se gãsea în proces, ºi pe fratele sãu Remus, un distins magistrat, foarte iubit de testator, dar necãsãtorit, fãrã nici o greutate familiarã ºi cu avere moºtenitã de la tatãl lor. Aceasta fiind situaþia familiei sale, Virgil Beniºache a considerat mai nimerit sã lase avutul Corpului din care fãcea parte. Întreaga viaþã o consacrase pentru înãlþarea culturalã ºi sufleteascã a Baroului; era natural ca în prevederea morþii sã dispunã de averea sa în acelaºi scop. Considerându-se nedreptãþit prin acest testament, fratele sãu Remus a cerut anularea testamentului, uzând aproape de toate motivele obiºnuite în asemenea circumstanþe. Le vom examina pe fiecare în parte. I. Legatul este fãcut sub condiþie (sarcinã) ilicitã. Legatul este astfel conceput: „Las toatã averea mea precum ºi drepturile din averea succesoralã a pãrintelui meu, Baroului de Covurlui, cu sarcina sã dobândeascã un local propriu pentru sediul Decanatului, Consiliului disciplinar ºi bibliotecii”. Aceastã sarcinã se susþine cã ar fi ilicitã, ca fiind contrarã legii avocaþilor. Trei chestiuni de examinat: 1) Este aceastã sarcinã contrarie legii avocaþilor? 2) În ipoteza cã ar fi contrarie, este ea ilicitã? 3) În ipoteza cã ar fi ilicitã, este nul testamentul? O observaþie preliminarã. – Desigur cã nu toatã sarcina impusã Baroului este cuprinsã în discuþie. Sarcina cuprinde mai multe puncte: a) Cumpãrarea unui imobil – Neîndoielnic cã este licitã aceastã sarcinã; b) instalarea sediului decanatului în imobil. Aceastã porþiune din condiþie, se susþine fãrã temei a fi ilicitã; c) Instalarea în imobil a bibliotecii. Nu încape discuþie cã e licitã. Deci numai o parte din sarcina impusã Baroului, parte secundarã se susþine a fi ilicitã. Restul sarcinii este perfect licit chiar pentru adversar. ªi cu aceastã lãmurire sã examinãm cele trei puncte arãtate: 1) Instalarea sediului decanatului în casa Baroului este ilicitã? Nici o interzicere formalã în legea avocaþilor din 1923. Mai mult, aceastã lege nu aratã unde sã fie sediul Decanatului. Nici nu avea nevoie s-o spunã. Nu trebuie sã uitãm cã atunci când s-a fãcut aceastã lege erau Barouri în Transilvania, care posedau case avocaþiale. În casa avocaþialã este ºi sediul Baroului. Aºa este la Oradea, Cluj etc. De dorit ar fi ca astfel sã fie la toate Barourile din þarã. Din nenorocire sunt mai mult Barouri fãrã case avocaþiale. Barourile sunt persoane morale de sine stãtãtoare. Nu depinde de Ministerul de Justiþie, nici de cel de Interne, nici de Primãrie, nici de prefecturã. Dacã n-au local, nimeni nu poate fi obligat sã le dea. Ce este atunci de fãcut? Pentru aceastã unicã ipotezã ºi numai pentru aceasta s-a pus în art. 60 din legea avocaþilor urmãtoarea frazã: „în localurile instanþelor judecãtoreºti se va pune la dispoziþia corpului de avocaþi un numãr de încãperi necesare exerciþiului profesiei ºi organizãrii corpului. Rezultã deci cã regula este ca Barourile sã aibã casele lor; ca la Cluj, Oradea Mare etc. ºi în lipsã sã li se punã la dispoziþie în localurile judecãtoreºti încãperile aferente. Recomandare. – Nimic mai mult decât o recomandare. foarte platonicã, nicãieri neaplicând-se perfect. Se ºtie cum la Galaþi aceastã dispoziþie este realizatã. Exclude legea prin aceastã dispoziþie, ca sediul Decanatului sã fie în casele avocaþiale? Departe de a face aºa ceva, legea prevede clar tocmai contrariul în numeroase dispoziþii. Iatã acele texte: Art. 60 al. 1 din legea avocaþilor: „Adunarea generalã se convoacã în acest scop prin afiºare în sediul consiliului Baroului ºi instanþelor judiciare... la sediul Baroului (casele avocaþiale) sau la sediul instanþelor judiciare, deci ipoteza cã baroul nu este în localul instanþelo judiciare. Art. 60 al. ultim: „care se va efectua în localul consiliului Baroului sau în una din sãlile Palatului Justiþiei indicat în convoare”. Aici ºi mai clar se referã la casele avocaþiale. De altfel în art. 73 din regulamentul legii, se întrebuinþeazã lãmurit Casa avocaþilor, unde este sediul Decanatului. Desigur cã legea s-a gândit întrebuinþând aceastã expresie la ceea ce este de Practicã testamentarã 195 obºte în Transilvania. Ar fi fost inadmisibil, când în Transilvania existã aceastã situaþie, legea aceasta, care este generalã pentru toatã România sã fi dispus altfel. De altfel, un organ însemnat al legii avocaþilor este Uniunea. Art. 60 spune cã: pentru toate organele necesare corpului de avocaþi, sã se punã localuri în localurile instanþelor judiciare. Or, sediul Uniunii nu este în Palatul de Justiþie, aºa este de adevãrat cã sensul dat art. 60 nu este cel adevãrat. Conchidem deci cã este perfect în sensul legii cã avocaþii sã aibã o casã pentru sediul Decanatului, mai mult, cã aceasta este ipoteza în adevãr legalã ºi cã instalarea sediului decanatului în localurile judecãtoreºti este numai în cazul când în lipsã de localuri se poate proceda astfel. 2) În ipoteza cã legea avocaþilor ar obliga ca sediul Decanatului sã fie la Palatul de Justiþie, partea aceasta din condiþie, sub care este fãcut legatul este ilicitã? Reclamantul susþine cã orice contravenire la dispoziþia din lege este ilicitã, când toate legile afarã de cele civile – sunt de ordine publicã. Inexact, susþinem noi, orice lege este de ordine publicã, dar în orice lege gãsim dispoziþii, care privesc ordinea însãºi legalã a statului ºi a cãror contravenire constituie un fapt ilicit ºi dispoziþii care sunt simple recomandãri ºi deziderate, a cãror contravenire nu constituie neapãrat un fapt ilicit. Organizarea universitãþilor este cuprinsã într-o lege de ordine publicã, totuºi oricine poate dona, întocmai ca ºi Carnegie în America, fonduri pentru crearea unei universitãþi cu un alt program ºi alte metode, donaþie perfect licitã, atâta timp cât programul nu atinge unul din principiile fundamentale ale Statului Român, privitor la libertate, drepturile câºtigate, la ordinea legalã. Acelaºi lucru pentru înfiinþarea unei noi Direcþii într-un Minister, a unei secþii de comerþ a Tribunalului Covurlui într-un local special. În special chestia de a procura un local pe care Statul este obligat prin lege sã-l procure nu constituie o chestiune care sã atragã nulitatea pentru ilicitate. Spre diferenþã de condiþii imposibile, condiþiile ilicite relative la fapte contrare legii, ordinii publice, bunelor moravuri, nu anuleazã totdeauna fãrã distincþie convenþiile interesate la care sunt adãugate. Trebuie deosebit în aceastã privinþã condiþiile în adevãr imorale sau ilicite în aceea cã încurajeazã imoralitatea sau nesupunere la legi ºi între acelea, care având de obiect sã asigure respectul legii sau bunelor moravuri, nu prezintã nimic reprehensibil. Concluzia este: O simplã chestie de local, nu este o chestie de naturã sã tulbure bunele moravuri ºi ordinea legalã a þãrii, nu poate fi la baza unei nulitãþi pentru fapte ilicite. 3) În ipoteza cã clauza ar fi ilicitã, poate anula testamentul? În liberalitãþi condiþia ilicitã nu anuleazã totdeauna liberalitatea. În aceastã chestiune este o controversã celebrã. D-nii Alexandrescu ºi Matei Cantacuzino sunt pentru anulare 1 . Curtea de Casaþie a fost la început pentru considerarea ca nescrise a acestor clauze (Buletinul 1902, p. 1002, Dreptul 1909 p. 257 – speþa nr. 11, n.ns.), mai târziu a revenit ºi jurisprudenþa a fost definitiv stabilitã prin decizia în secþii-unite (Buletin 1902 p. 1002, de când în continuu se pronunþã astfel: 1909, 1914, 1923). Nu revenim asupra controversei, cãci prea este solidã jurisprudenþa Casaþiei. Ea pleacã de la principiul: pe cât se poate voinþa testatorului trebuie respectatã potius ut valeat, quam ut pereat sau cum spune Codul Calimach „în cele îngãimate înþelegerea cuvintelor trebuie a se tâlcui spre bunãtate (art. 736 Codul Calimach)2 . Dupã aceastã jurisprudenþã, testamentul se anuleazã numai dacã condiþia este cauza determinantã a legatului. Or, am arãtat mai sus cã condiþia principalã este cumpãrarea unui imobil, lucru licit, iar instalarea sediului Decanatului este una din accesoriile condiþiei, una numai din cele trei destinaþii ale imobilului, ºi, chiar dacã ar fi ilicit pentru instalarea decanatului, este licit pentru instalarea bibliotecii. Consecinþa: Nu se poate anula testamentul, fiindcã nu aceasta este singura cauzã a liberalitãþii, ci sunt ºi alte cauze licite. 1 2 Alexandresco IV p. 195 ºi urm. V. ºi Alexandresco, Comentarii IV p. 172. 196 Mircea Dan BOCªAN II. Caducitatea testamentului. Întrucât prin actuala lege se prevede punerea la dispoziþia Baroului în localurile instanþelor judiciare a încãperilor pentru sediul Decanatului, legatul nu mai are cauzã, devenind caduc. Discuþie inutilã, cãci pânã în prezent nu s-a pus la dispoziþia Baroului nimic. Nici nu vedem posibilitatea de a se pune, dat fiindcã Palatul Justiþiei nu are camere îndestulãtoare nici pentru strictul necesar. Dar întrucât, precum am arãtat mai sus, decanatul poate avea un imobil al sãu, de altã parte dat fiindcã destinaþia imobilului este ºi pentru bibliotecã, nu se poate susþine cã azi avem local pentru bibliotecã ºi deci legatul este caduc. Chiar dacã am avea local pentru bibliotecã încã dorinþa defunctului de a cumpãra un local în acest scop trebuie împlinitã. ªi nu este nici o caducitate. Numai la un caz ar fi caduc acest testament dacã altcineva ne-ar fi dat o casã în acelaºi scop ºi condiþii în care este fãcut întreg legatul. III. Sunt doi legatari care se exclud. Ca executori testamentari au fost numiþi dl T.V. ºi d-na L.V. Ca onorarii li se dã o amintire la alegerea lor ºi cât vor voi. Aceasta ar fi un legat deghizat. Inadmisibilã aceastã susþinere, întrucât testatorul a determinat ceea ce trebuie sã ia executorii testamentari. Voinþa lui este precisã: „o amintire”. Or, prin aceastã precizare rezultã cã ei nu pot lua decât un lucru din casã, nici bani, nici pãrþi indivize din imobil. Lucrurile luate, oricât de multe ar fi, nu pot sã depãºeascã caracterul de amintiri. Orice altã interpretare este o denaturare a voinþei testatorului. IV. Lipsa datei a) Data nu cuprinde locul. Nici nu trebuie sã cuprindã locul, legea nu cere, art. 859 C.civ. este clar în aceastã privinþã. Întreaga jurisprudenþã este de acord. Tot aºa ºi doctrina1 . În acea notã se aratã cã nici un autor nu este de pãrere contrarie. Faptul cã în legiuirea Calimach era o dispoziþie specialã în acest sens, nu are nici o valoare, cãci oriunde legea noastrã are o dispoziþie categoricã nu se mai aplicã codul Calimach. Faþã de art. 859 C.civ. nu se mai poate invoca Codul Calimach. Ar fi ºi o anomalie, cãci Codul Caragea prevede cã nu este nevoie de arãtarea locului în data testamentului. Codificarea a fost fãcutã pentru unificarea legislaþiei. Am avea deci lucru curios, douã legislaþii în aceastã privinþã sub acelaºi codice, lucru inadmisibil. b) Cã testamentul nu este datat, întrucât are numai urmãtoarea menþiune – 1 ianuarie 921, ar fi data incompletã lipsindu-i una din cele patru cifre ale milesimului. Legiuitorul nu cere întrebuinþarea unui mod anumit de a se exprima – în ceea ce priveºte data este suficient sã fie orice expresie, din care sã se poatã deduce cu precizie, fãrã echivoc, când a fost fãcut testamentul. Or, citind data, 1 ianuarie 921, nu poate fi nici un echivoc, cãci cu precizie se poate ºti cã e vorba de 1921, dat fiindcã testatorul nu a trãit pe vremea lui Carolus Magnus în anii 900. În aceastã privinþã, orice expresie din care se poate deduce cu precizie timpul când este fãcut testamentul este suficientã. Se poate spune de exemplu: în al zecelea an al cãsãtoriei, la Unirea cu Transilvania, la declararea rãzboiului mondial, etc., este suficient. De altfel jurisprudenþa a admis ca valabil un testament care nu avea decât ziua de 26 ianuarie fãrã indicaþia anului, pe motiv cã se putea uºor constata cã testatorul murise în anul când fãcuse testamentul, prin faptul cã legatarul era desemnat cu indicarea domiciliului, în care se mutase în anul în care se fãcuse testamentul ºi în care murise ºi testatorul2 . V. Revocarea prin scrisorile cãtre frate, prin faptul cã vrea sã vândã casa. Numai la legatele cu titlu particular se aplicã aceastã dispoziþie a legii. Legatarul cu titlu universal având vocaþie la toatã averea, nu este înlãturat prin vânzãrile ºi alte acte de dispoziþii de naturã a modifica compoziþia patrimoniului testatorului. 1 2 V. Nota Alexandresco, în “Jur.Gen. 1923, sp. 1125. Fuzier Herman, XXIII, Testamente 462, vezi ºi No. 458. Practicã testamentarã 197 Pentru aceste motive cerem respingerea acþiunii. av. G. PLESNILÃ, CHR. TEODORU, I. E. VASILIU.
hotãrârea pronunþatã în cauzã TESTAMENT OLOGRAF – Datare prin abreviaþie – Lipsa indicaþiei locului unde a fost fãcut – Validitate – Art. 859 ºi 1912 C.civ., 739 Codul Calimach – Condiþii impuse de testator legatarului universal – Ordine publicã – Sediul barourilor de district – Caducitate prin dispariþia motivului determinant – Condiþii – Art. 60 alin. 2 Legea corpului de avocaþi din 2 februarie 1923 ºi art. 73 din regulamentul acestei legi – Instituire de doi legatari universali – Valabilitate – Art. 928 ºi 929 C.civ. Trib. Covurlui II, dec.civ. 488 bis/ 15 decembrie 1924 1. Legea necerând sã se menþioneze într-un testament olograf locul unde el a fost fãcut, nu se poate crea o nulitate din omisiunea acestei menþiuni ºi deci nu se poate aduce nici o atingere validitãþii sale din acest motiv, iar indicarea datei prin abreviaþie nelãsând nici un echivoc în privinþa epocii precise în care testamentul a fost fãcut, nu poate duce la nulitatea lui. 2. Clauza impusã legatarului universal de a dobândi un local propriu pentru sediul decanatului ºi consiliului de disciplinã nu este o clauzã ilicitã sau contrarie textului art. 60 al. 2 din legea corpului de avocaþi, fiindcã aceastã dispoziþie nu este obligatorie sau de ordine publicã, ci facultativã. 3. Nu constituie un motiv de caducitate a legatului faptul cã legea fixând un sediu al decanatului în localul Tribunalului, din moment ce decanatul îºi are un sediu, nu mai poate dobândi un altul, motivul determinant care l-a inspirat pe testator încetând de a mai exista. 4. Potrivit art. 928 ºi 929 C.civ. un testator poate institui asupra totalitãþii averii sale doi legatari universali ºi partea aceluia dintre ei care ar refuza legatul revine celuilalt – ceea ce s-a ºi întâmplat în speþã. 5. Din corespondenþa purtatã între reclamant ºi defunct reieºind numai intenþia de a vinde dreptul sãu indiviz în succesiunea defunctului sãu tatã, intenþie care n-a fost tradusã în fapt, aceasta nu poate constitui o revocare tacitã a testamentului. TRIBUNALUL, Asupra acþiunii intentatã de Remus C. Beniºache, consilier la Curtea de apel din Constanþa, prin petiþia înreg. la nr. 11855 din 924, completatã prin petiþia înregistratã la nr. 12747 din 924, în contra Corpului avocaþilor din judeþul Covurlui, reprezentat prin dl decan respectiv pentru anularea testamentului olograf lãsat de defunctul sãu frate Virgil Beniºache. Având în vedere susþinerile pãrþilor ºi actele din dosar. Având în vedere cã testamentul olograf a cãrui anulare se cere are cuprinderea mai sus redatã. Având în vedere cã reclamantul Remus C. Beniºache susþine cã testamentul e nul, nefiind datat în conformitate cu legea, deoarece lipseºte indicaþia locului unde a fost fãcut, iar anul este indicat prin abrevieri ºi anume: „921” în loc de „1921”. Având în vedere cã legea nu defineºte ºi nu explicã ce se înþelege prin datã. Având în vedere cã etimologic prin datã se înþelege epoca precisã când ceva a fost fãcut (Litré. Dictionnaire de la langue Française). Având în vedere cã ºi juridiceºte cuvântul datã nu poate avea un alt înþeles. Având în vedere cã dupã art. 859 C.civ. testamentul olograf nu e valabil decât când e scris în tot, datat ºi semnat de mâna testatorului. Cã deci legiuitorul necerând menþiunea locului unde testamentul olograf a fost fãcut ºi nefiind permis de a crea nulitãþi, omisiunea acestei menþiuni nu poate aduce nici o atingere validitãþii sale. 198 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã în ce priveºte afirmaþia reclamantului Remus C. Beniºache cã, întrucât codul civil nu defineºte cuvântul „datã” ºi nu specificã ce trebuia sã cuprindã, urmeazã cã data trebuie sã cuprindã nu numai indicaþia timpului când s-a fãcut, ci ºi a locului unde s-a fãcut, astfel cum prevede Codul Calimach prin art. 739, astãzi încã în fiinþã: „Testamentul fãrã martori are putere ºi când este scris ºi iscãlit de însãºi mâna testatorului cu însemnarea anului, a zilei ºi a locului în care ºi unde s-a scris”, cautã a fi înlãturatã, întrucât faþã de dispoziþiile categorice ale art. 859 C.civ., dispoziþia art. 739 Codul Calimach se gãseºte a fi abrogatã conform art. 1912 C.civ. Având în vedere cã datarea abreviatã a anului nu poate constitui un motiv de nulitate, dacã ea nu lasã îndoialã în privinþa epocii la care testamentul a luat naºtere. Cã dat fiind cã testatorul Virgil Beniºache nu a trãit în anul 921, ci în anul 1921, faptul sãu de a fi indicat în testamentul sãu anul prin abreviaþie ºi anume: „921” în loc de 1921, astfel cum de cãtre mulþi se obiºnuieºte a se însemna anul, nelãsând nici un echivoc în privinþa epocii precise în care testamentul a fost fãcut ºi anume în anul 1921, nu anul „921”, aceastã datare abreviatã a anului nu poate duce la nulitatea ui. Cã dar motivul de anulare a testamentului tras din redactarea lui se gãseºte a fi nefondat. Având în vedere cã reclamantul Remus C. Beniºache mai susþine cã testamentul este nul întrucât condiþia ce impune testatorul legatarului universal de a dobândi un local propriu pentru sediul decanatului, consiliului de disciplinã ºi bibliotecii este ilicitã, fiind contrarã art. 60 din legea pentru organizarea ºi unificarea corpului de avocaþi din 2 februarie 1923 ºi care fixeazã sediul organelor Baroului de district în localul instanþelor judecãtoreºti, lege care fiind de ordine publicã, de la dispoziþiile ei nu se poate deroga. Având în vedere cã reclamantul Remus C. Beniºache, spre a susþine cã sediul organelor Baroului de district trebuie sã fie instalate neapãrat în localul instanþelor judecãtoreºti, se bazeazã pe art. 60, al. 2 din sus zisa lege care prevede: „ÎN LOCALURILE INSTANÞELOR judecãtoreºti, SE VA PUNE LA DISPOZIÞIA corpului de avocaþi un numãr de încãperi necesare exerciþiului profesiei ºi organizãrii corpului”. Cã dispoziþia art. 60 al. 2 din sus citata lege trebuie sã fie interpretatã numai ca o recomandare ºi cã ea nu exclude ca sediul organelor baroului de district sã fie instalat în alt local decât al instanþelor judecãtoreºti, rezultã: 1) Din art. 60 al. I din sus-arãtata lege care prevede cã „adunarea generalã se convoacã în acel scop prin afiºare la sediul consiliului baroului ºi instanþelor judiciare (la sediu”), deci ipoteza cã sediul organelor baroului de district poate sã nu fie la palatul de justiþie unde este sediul instanþelor judecãtoreºti; 2) Din partea finalã a art. 60 al. 1 „care se va efectua în localul consiliului baroului, sau în una din sãlile palatului de justiþie indicat în convocare” ceea ce n-ar fi fost nevoie sã se spunã dacã sediul organelor baroului de district n-ar fi trebuit sã fie în localul palatului de justiþie; 3) din art. 73 din regulamentul legii care vorbeºte despre Casa avocaþilor, unde este sediul decanatului; ceea ce presupune existenþa unui local propriu, astfel cum existau în Transilvania, anterior acestei legi, aºa zisele Case avocaþiale ºi a cãror existenþã este menþinutã ºi sub imperiul acestei legi (a se vedea convocarea decanului baroului Oradea din 30 decembrie 1924 în Buletinul Uniunii avocaþilor Nr. 1 din 1925). Cã dar, legea pentru organizarea ºi unificarea corpului de avocaþi din 1923 neexcluzând ca sediul organelor-baroului de district sã fie instalate într-un alt local decât cel al instanþelor judecãtoreºti, sarcina impusã legatarului universal sã dobândeascã un local propriu pentru sediul decanatului, consiliului disciplinar ºi bibliotecii, nefiind ilicitã este inutil de a se mai examina chestiunea de drept a efectului condiþiei ilicite adãugate la un legat. Având în vedere cã se mai susþine de cãtre reclamantul Remus C. Beniºache, cã întrucât legea actualã a organizãrii ºi unificãrii corpului de avocaþi din 1923, asigurã corpului de avocaþi din fiecare judeþ încãperile necesare în chiar palatul de justiþie, fixând astfel sediul lui, legatul cãtre barou a cãrui motiv ºi cauzã determinantã a fost tocmai ca: Baroul sã dobândeascã un local propriu pentru sediul decanatului, consiliului de disciplinã ºi bibliotecii a devenit caduc, motivul determinant al liberalitãþii încetând de a mai exista, nemaiavând raþiunea de a exista, dat fiind principiul în materie Practicã testamentarã 199 de caducitate a legatelor: cã un legat devine caduc atunci când motivul care l-a inspirat înceteazã în urmã de a exista. Având în vedere cã întrucât sediul organelor unui barou de district (Adunarea generalã, consiliul baroului ºi decanatul) poate sã fie instalat ºi în alt local decât în Palatul Justiþiei, unde este sediul instanþelor judecãtoreºti, precum s-au arãtat în considerentele de mai sus, nu se mai poate susþine cã legatul a devenit caduc. Având în vedere cã nu se poate susþine caducitatea legatului ºi din motivul cã destinaþia imobilului ce urmeazã sã-l dobândeascã Baroul de Covurlui este ºi pentru bibliotecã, local ce nu posedã baroul. Cã dar ºi motivul caducitãþii legatului care atrage desfiinþarea testamentului se gãseºte a fi neîntemeiat. Având în vedere cã se mai susþine de cãtre reclamantul Remus C. Beniºache cã, întrucât testamentul defunctului Virgil Beniºache conþine pe lângã instituirea unui legatar universal în persoana Baroului de Covurlui ºi instituirea unor executori testamentari în persoana d-lui Tudor Vernescu ºi d-nei Lucreþia Vernescu, ambii împreunã sau fiecare în parte cu dreptul de a lua din averea succesoralã orice vor crede ºi oricât vor crede, aceste douã dispoziþii constituie în realitate douã instituiri de legatari universali, care nu pot coexista în acelaºi timp, întrucât se contrazic, se anihileazã ºi se exclud între ele, fãcând astfel ca ambele legate sã fie incerte aºa încât ambele, rãmânând fãrã efect, testamentul este nul. Având în vedere cã legatul universal este acela care dã legatarului posibilitatea de a dobândi întreg patrimoniul defunctului, acela care dã un drept eventual asupra tuturor bunurilor ce va lãsa testatorul în ziua morþii lui. Având în vedere cã din termenii întrebuinþaþi de defunctul Virgil Beniºache în al sãu testament „drept onorar” al acestei sarcini vor lua din ce am ce vor crede ca amintire ºi „oricât vor crede!” nu rezultã deloc cã în intenþia defunctului Virgil Benisache a fost de a da executorilor testamentari soþii Vernescu un drept eventual la totalitatea averii sale ºi deci cã ei ar fi legatari universali. Având în vedere cã, de altfel, din combinaþia art. 928 C.civ. ºi 929 C.civ. rezultã cã un testator poate institui asupra totalitãþii averii sale doi legatari universali ºi cã partea acelui dintre ei care ar refuza legatul revine celuilalt legatar universal. Având în vedere, pe de altã parte, cã nu se contestã de cãtre reclamantul Remus C. Beniºache cã dl Vernescu ºi d-na Lucreþia Vernescu au refuzat însãrcinarea de executori testamentari ai testamentului defunctului Virgil Beniºache. Cã dar, chiar în ipoteza susþinutã de reclamantul Remis C. Beniºache, cã testamentul defunctului Virgil Beniºache, ar conþine douã instituiri de legatari universali în acelaºi timp ºi totuºi faþã de dispoziþiile categorice ale art. 929 C.civ. ºi mai ales faþã de refuzul executorilor testamentari soþii Vernescu de a executa testamentul defunctului Virgil Beniºache, acest motiv de nulitate se gãseºte a fi ºi el neîntemeiat. Având în vedere cã se mai susþine de cãtre reclamantul Remus C. Beniºache cã, din corespondenþa urmatã între defunctul Virgil Beniºache ºi dânsul, rezultând voinþa sa de a vinde dreptul sãu indiviz în succesiunea defunctului sãu tatã de care dispusese prin testament, trebuie a fi interpretatã ca o revocare a testamentului. Având în vedere cã testamentul este revocat atunci când, fiind fãcut valabil, a încetat de a mai fi valabil în urma schimbãrii voinþei testatorului. Având în vedere cã un testator poate sã-ºi revoce testamentul, fie în mod expres, fie în mod tacit, – este revocare expresã atunci când testatorul declarã categoric cã ºi-a schimbat voinþa ºi cã revocã în tot sau în parte testamentul anterior ºi cã nu este eficace decât dacã e cuprinsã fie într-un act autentificat de Tribunalul competent sau într-un testament posterior. 4 Este revocare tacitã aceea care rezultã în mod indirect din oarecare fapte pe care legea le prevede anume: 200 Mircea Dan BOCªAN 1) Facerea unui nou testament conþinând dispoziþii contrarii sau incompatibile cu dispoziþiile din testamentul anterior. 2) Înstrãinarea posterioarã a lucrului legat. În speþã, din corespondenþa urmatã între defunctul Virgil Beniºache ºi reclamantul Remus C. Beniºache, în copie la dosar, reieºind numai intenþia de a vinde dreptul sãu indiviz în succesiunea defunctului sãu tatã, intenþie care n-a fost tradusã în fapt, nu poate constitui o revocare tacitã în sensul legii aºa încât ºi acest motiv se gãseºte neîntemeiat. Cã aºa fiind cautã a se respinge ca nefondatã acþiunea de faþã. (testament, concluzii ºi sentinþã publicate în Cur.Jud. 1925.165) OBSERVAÞII: 1 Asupra clauzei testamentare ab irato (fãcutã sub imperiul urii, mâniei, faþã de rudele de sânge), v. speþa nr. 34. 2 Asupra înþelesului noþiunii de „înstrãinare” din cuprinsul art. 923 C.civ., v. speþa nr. 51, cu Obs. 3. 3 Art. 914 C.civ. a fost abrogat implicit în 1932 prin ridicarea incapacitãþii civile a femeii mãritate. 4 Autentificarea testamentelor este azi de competenþa notarilor publici. 23 Succesiunea Alecu Idriceanu TESTAMENT – Legat universal – Calificare – Voinþa testatorului – Art. 888 C.civ. – Interpretare – Platã a datoriilor – Legatar particular – Obligare prin voinþa testatorului – Cheltuieli de înmormântare – Art. 991 ºi 1729 al. 2 C.civ. – Cuantum – Insuficienþã a sumei alocate prin testament în acest scop – Gestiune de afaceri – Art. 987, 988 C.civ. Trib.jud. Fãlciu, sent.civ. 164/ 19 mai 1925 Dupã dispoziþiile art. 888 C.civ., legatul universal este dispoziþia prin care testatorul lasã dupã moartea sa la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale. Pentru a se recunoaºte unui legatar caracterul (calitata –n.ns.) de universal, nu se are în vedere averea ce o ia de fapt din averea testatorului, ci posibilitatea ce o are ca în caz eventual sã ia întreaga moºtenire. Pentru aceasta legea nu cere termeni sacramentali ci e suficient ca testatorul sã-ºi manifeste clar intenþia sa de a da legatarului vocaþia la întreaga succesiune. În interpretarea voinþei testatorului se poate recurge ºi la probe externe, strãine testamentului, spre a corobora prin aceste probe dovezile trase din însãºi substanþa testamentului, aceasta însã în mod accesoriu, atunci când aceastã voinþã va rezulta mai întâi în mod principal din înºiºi termenii testamentului. Legatarul singular este þinut la plata datoriilor dacã testatorul a prevãzut expres acest lucru. Pentru cheltuielile de înmormântare existã acþiune; dreptul în sine este o creanþã privilegiatã (art. 1729 al. 2 C.civ.). Cine gireazã afacerile altuia e obligat sã le ducã pânã la sfârºit conform principiilor din gestiunea de afaceri (art. 987, 988 C.civ.) urmând a i se restitui toate cheltuielile utile ºi necesare ce le-a fãcut în raport cu condiþia ºi starea defunctului (art. 991 combinat cu art. 1729 al. 2 C.civ.), testamentul fiind un act unilateral de voinþã ºi nu se poate atribui ca cheltuieli de înmormântare numai ceea ce a prevãzut în testamentul sãu testatorul, peste mãsurã de puþin ºi nepotrivit cu valuta de la data morþii ºi mai ales când aceastã sumã nu s-ar fi putut cunoaºte decât dupã deschiderea testamentului efectuatã dupã înmormântare. Practicã testamentarã 201 TRIBUNALUL, Asupra opoziþiei fãcute de dl. Mihai Popa în calitate de Preºedinte al comisiei interimare la Primãria comunei Grumezoaia jud. Fãlciu, prin petiþia înregistratã la No. 22830/925, contra sentinþei civile No. 423 pronunþatã de acest Tribunal în ºedinþa de la 4 noiembrie 1923 ºi prin care s-a admis în totul acþiunea D-lui Mihai Darie din oraºul Huºi, obligându-se pe Primãria Grumezoaia, reprezentatã prin Preºedintele Comisiei Interimare, ca sã plãteascã lui Mihai Darie suma de 32.460 lei plus una mie lei cheltuieli de judecatã. Având în vedere susþinerile pãrþilor din ºedinþa de la 12 mai 1925 concluziile scrise depuse de intimat ºi actele de la dosar. Din examinarea acestora se stabilesc în fapt urmãtoarele. Alecu Idriceanu comerciant din Huºi, înceteazã din viaþã la 6 martie 1922, fãrã sã lase avere în numerar, lãsând însã avere imobiliarã ºi un testament. Acest testament fiind mistic, pânã la îndeplinirea formalitãþilor de succesiune, cadavrul trebuind a fi înmormântat ºi rudele de sânge neoferindu-se sã facã aceasta, iar succesorii legatari necunoscându-se încã, susþine cheltuielile de înmormântare intimatul Mihai Darie din Huºi, persoanã strãinã de succesiune, iar prin petiþia înregistratã la No. 13787/922 acesta a cerut aceste cheltuieli în sumã e 32460 lei de la Primãria Comunei Grumezoaia, moºtenitoare testamentarã a defunctului Alecu Idriceanu, cerere la care oponenta primãria Grumezoaia se opune pentru motivul cã, fiind legatarã cu titlu particular, nu poate fi obligatã a lua parte la sarcinile succesiunii – ºi în orice caz nu trebuieºte a plãti lui Mihai Darie decât suma de 1200 lei, cât se prevede în testament pentru cheltuielile de înmormântare. S-a ataºat la dosar borderou de cheltuieli fãcute cu înmormântarea ºi actele justificative, adresa prin care Primãria Grumezoaia este autorizatã de Ministerul de Interne a primi legatul, copie legalizatã dupã jurnalul de trimitere în posesie a Primãriei Grumezoaia, respingându-se finele de neprimire ridicat de oponentã, urmând a se determina la discuþia fondului cuantumul cheltuielilor la care poate fi obligatã Primãria Grumezoaia. Asupra faptului dacã Primãria Comunei Grumezoaia este legatarã universalã: Având în vedere testamentul fãcut de Alecu S. Idriceanu cu data de 7 august 1920 ºi prin care se exprimã astfel în ce priveºte pe Primãria Grumezoaia: „Las Primãriei din comuna Grumezoaia jud. Fãlciu, în care comunã sunt nãscut din ªtefan ºi Maria Idriceanu la anul 1848 toate acaretele mele din Huºi, în care am exercitat comerþul 50 ani, situate în Str. ªtefan cel Mare, No. 52, Str. Halei No.1 ºi Str. Blãnari”. Mai departe defunctul pune o mulþime de însãrcinãri Primãriei din Grumezoaia ºi pe care îi indicã sã le satisfacã „din veniturile chiriei”. În altã parte a testamentului defunctul lasã D-nei Maria P. Theodoru, fosta sa soþie, uzufructul asupra imobilului din str. ªtefan cel Mare No. 142, iar nuda proprietate Primãriei Huºi, într-un scop bine determinat, spunând în caz de schimbare de destinaþie urmãtoarele: „Când Primãria Grumezoaia va gãsi cã sunt ocupate altfel îi dau tot dreptul a cere în baza testamentului ca tribunalul sã le ia din posesie ºi sã le treacã comunei Grumezoaia”. Din aceste cuvinte, reiese ºi mai mult calitatea oponentei de legatarã universalã. La finele testamentului, defunctul se mulþumeºte sã blesteme oponenta în cazul când nu va þine seamã de ultimele sale dorinþe ºi va înstrãina din acarete, fãrã însã sã indice sancþiunile. 1 Considerând cã, dupã dispoziþiile art. 888 C.civ., legatul universal este dispoziþia prin care testatorul lasã dupã moarte-i la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale. Cã din acest text de lege rezultã cã ceea ce caracterizeazã legatul universal este vocaþia legatarului la universalitatea bunurilor care vor compune patrimoniul testatorului la moartea sa; cã pentru a se recunoaºte unui legatar caracterul de universal nu se are în vedere ceea ce el de fapt va lua din averea testatorului, ci posibilitatea ce o are ca în caz eventual sã ia întreaga moºtenire, ºi aceasta se poate întâmpla, fie cã vine în concurs cu erezii rezervatari care pot sã moarã înaintea testatorului sau sã renunþe la succesiune dacã îi supravieþuiesc, fie cã existând ºi legatar particular, 202 Mircea Dan BOCªAN sau legatele lor devin caduce sau renunþã la ele ºi în aceste cazuri dreptul legatarului universal nemaiîntâlnind obstacole, el va lua întreaga avere din succesiune1 . Cã pentru aceasta legea nu cere termeni sacramentali, ci e suficient ca testatorul sã-ºi manifeste clar intenþia sa de a da legatarului vocaþia la întreaga succesiune. Cã dacã dispoziþia testamentarã e clarã ºi neîndoioasã, judecãtorul o va lua aºa cum e fãcutã nemaifiind necesitate de interpretare; în caz contrar, ea trebuie interpretatã dupã intenþia prezumatã a testatorului, iar nu dupã sensul literal al termenilor (art. 977, 982 C.civ.). 2 În fine, când este necesar a se interpreta voinþa testatorului, se admite cã judecãtorul poate recurge ºi la probe externe, strãine testamentului, spre a corobora prin aceste probe dovezile trase prin însãºi substanþa testamentului; aceste împrejurãri strãine nu vor putea fi însã invocate pentru a se cãuta ºi afla voinþa testatorului decât în mod accesoriu, atunci când aceastã voinþã va rezulta mai întâi în mod principal din însãºi termenii testamentului2 . Cã, în speþã, când defunctul Alecu Idriceanu zice: „Când Primãria Grumezoaia va gãsi cã sunt ocupate altfel, îi dau tot dreptul a cere în baza testamentului ca tribunalul sã le ia din posesie ºi sã le treacã Comunei Grumezoaia...”, aratã fãrã îndoialã cã intenþia lui a fost sã dea vocaþie acesteia la întreaga succesiune, sã o facã sã profite ºi de averea de care n-a dispus prin testament precum ºi de legatele particulare în cazul când vreunul din legatari nu le-ar primi sau ºi-ar pierde legatul prin neexecutarea sarcinilor. Conform art. 893 combinat cu art. 897 C.civ., legatarul universal plãteºte toate datoriile defunctului ultra vires emolumenti, dacã n-a primit legatul sub beneficiu de inventar ºi numai în limita legatului primit, în caz când l-a acceptat sub beneficiu de inventar. În speþã, oponenta ca legatarã universalã urmeazã a plãti ºi cheltuielile de înmormântare, fiind singura legatarã universalã ºi nefiind erezi rezervatari, urmând a se determina cuantumul acestor cheltuieli. Dacã am considera cã oponenta este o legatarã cu titlu particular având de obiect o fracþiune a moºtenirii, precum în speþã ar fi o fracþiune de imobile, dupã lege nu ar fi þinutã sã plãteascã decât o parte a datoriilor proporþional cu partea sa ºi ipotecar pentru tot, fiind puºi pe acelaºi picior de egalitate legatarul cu titlu universal cu legatarul universal. Totuºi, când testatorul a voit sã punã în sarcina legatarului cu titlu universal o anumitã sarcinã, acesta o va plãti în întregime, destul numai ca acest lucru sã rezulte, fie dintr-o declaraþie expresã a testatorului, fie dedus din natura dispoziþiei. Chiar legatarã particularã dacã am considera pe oponentã, totuºi prin excepþie legatarul singular este þinut la plata datoriilor, dacã testatorul a prevãzut expres acest lucru. În testament este inseratã clauza: „A da din venituri de chirii, celor ce vor cheltui cu înmormântarea mea”. Din examinarea amãnunþitã a testamentului reiese cã chirii nu încaseazã decât Primãria Comunei Grumezoaia, numai ea având venituri din chirii, nefiind altã sursã de venituri. Cã astfel singur testatorul impune sarcina cheltuielilor de înmormântare Primãriei Comunei Grumezoaia, indiferent de ce fel de legatarã este aceasta, urmând a determina cuantumul acestor cheltuieli. S-a obiectat cã intimatul Mihai Darie, ca om, avea o obligaþie naturalã sã suporte cheltuielile de înmormântare ºi odatã ce le-a efectuat nu le mai poate cere de la nimeni, dar aceastã obiecþie nu este fondatã cãci pentru cheltuielile de înmormântare este mijloc de valorificare prin justiþie – ai acþiune – ba mai mult încã, dreptul în sine este o creanþã privilegiatã (art. 1729 al. 2 C.civ.); ºi nu s-ar putea pricepe cum unui drept privilegiat, recunoscut de legiuitor, nu i s-ar putea acorda acþiune pentru valorificarea lui prin justiþie, cheltuielile de înmormântare fiind o sarcinã a succesiunii. Comentatorii sunt de acord sã spunã cã se bucurã de acest privilegiu ºi acei care au fãcut cheltuielile de înmormântare, precum un amic etc., ºi este ºi o chestiune de umanitate ca nu cumva 1 2 Baudry, vol. II, p. 392. D. Alexandrescu, vol. 4, p. 49, ed. I; Dalloz, vol. XVI, No. 3495. Practicã testamentarã 203 sã se meargã pânã acolo încât sã se priveze un om care a murit de îngropare ºi totodatã mai este ºi chestiunea de salubritate, care ar suferi, dacã s-ar refuza îngroparea. Considerând cã din lucrãri ºi martorii audiaþi reiese cã Mihai Darie, în momentul decesului lui Alecu Idriceanu ºi când nu se cunoºtea conþinutul testamentului acestuia, s-a oferit el sã facã cheltuielile de înmormântare, care trebuiau fãcute imediat, fiind vãr cu fiica naturalã a defunctului, refuzând celelalte rude a face cheltuielile ºi care rude au acceptat bucuroase ca Mihai Darie sã facã acest lucru. Însuºi testatorul spune în testamentul sãu: „Sã se dea celor ce vor cheltui cu înmormântarea mea”. Deci chiar el a prevãzut cazul când o persoanã strãinã ar suporta cheltuielile de înmormântare. Or, Mihai Darie amestecându-se în aceastã chestiune, era obligat sã o ducã pânã la sfârºit, conform principiilor din gestiunea de afaceri (art. 987, 988 C.civ.), urmând a i se restitui toate cheltuielile utile ºi necesare ce le-a fãcut în raport cu condiþia ºi starea defunctului (art. 991 combinat cu art. 1729 al. 2 C.civ.). Se obiecteazã cã testatorul a determinat prin testament suma de 1200 lei drept cheltuieli de înmormântare, determinând ºi modul cum sã se facã înmormântarea. Dar trebuie de reþinut cã testamentul e fãcut în anul 1920 când prevederile defunctului erau referitoare ºi în legãturã cu împrejurãrile de atunci, iar Alecu Idriceanu testatorul, a decedat abia în 1922 martie. Cã totodatã testamentul e un act unilateral de voinþã, nu e o obligaþie sinalagmaticã, opozabilã pãrþii care a contractat. Cã pe de altã parte dispoziþia testatorului a fost un simplu deziderat necunoscut ºi neopozabil lui negotiorum gestor. Considerând cã în cheltuielile de îngropare intrã cheltuielile necesitate de religie, precum ºi cheltuielile de transportare a corpului de la locul unde a încetat din viaþã, fie la bisericã unde s-a oficiat serviciul religios, fie la locul unde s-a înmormântat, plata locului unde se îngroapã etc. Cã din examinarea borderoului de cheltuieli de înmormântare, coroborate cu actele justificative ºi depoziþiile martorilor audiaþi reiese cã sunt justificate cheltuielile fãcute de intimatul Mihai Darie, în raport cu condiþia ºi starea defunctului, întrucât defunctul era „hagiu” (a vizitat sfântul mormânt la Ierusalim) ºi totodatã era comerciant de vazã, lãsând ºi o avere de vreo douã milioane. Însuºi legea timbrului prin art. 62, þine seamã în calcularea taxelor succesorale de cheltuielile de înmormântare, admiþând scãderi pânã la 10000 lei pentru fiecare moºtenitor, când se justificã. Cã astfel fiind, urmeazã a fi respinsã ca nefondatã opoziþia de faþã menþinându-se dispozitivul sentinþei civile No. 423/1923. Pentru aceste motive redactate de Dl. Virgil Gh. Vântu, respinge ca nefondatã opoziþia. (sentinþã publicatã în „Buletinul tribunalului judeþului Fãlciu” 1925.I.26) OBSERVAÞII: 1 Credem cã, de fapt, testatorul împãrtãºea concepþia tradiþionalã (religioasã) a vechiului drept românesc, în care însuºi blestemul era o sancþiune suficientã. Pentru detalii, v. Istoria dreptului românesc, vol. I (coord. Vl. Hanga), Academiei, Bucureºti, 1980, p. 412 ºi 527; G. Fotino, Vechiul drept succesoral românesc, în vol. Pagini din istoria dreptului românesc, Academiei, Bucureºti, 1972, p. 135-138 ºi 143-145. 2 „Orice clauzã testamentarã conceputã în termeni clari ºi preciºi ºi necontrazisã prin alte clauze din testament trebuie luatã aºa precum e, chiar dacã ar fi nulã ºi fãrã efect. Preceptul tras din art. 978 C.civ. nu-ºi poate avea aplicaþiune decât atunci când termenii literali ai testamentului sunt susceptibili de douã interpretãri, iar nicidecum când nu e loc la nici o interpretare”1 . 1 Cas. I, dec. 377/ 25 noiembrie 1892, Bul. 1892.994. 204 Mircea Dan BOCªAN 24 Succesiunea Vasile Assan LEGAT – Acceptare – Renunþare – Soþ având copii din prima cãsãtorie ºi trecut în a doua cãsãtorie – Legat fãcut direct soþului din a doua cãsãtorie – Valabilitate – Persoanã interpusã – Legat lãsat acesteia – Nulitate – Independenþa acestor legate – Captaþie – Constructor de bunã credinþã – Cu ce este egal dreptul sãu de creanþã (art. 939, 940, 941, 494 al.2 C.civ., 69 al. ultim C.pr.civ.) 1. Trib. Ilfov I, sent.civ. 1393/ 14 decembrie 1925 1. Principiul din materia succesiunilor ab intestato cã odatã ce ai acceptat succesiunea nu te mai poþi lepãda de dânsa, aplicabil ºi la legate, nu poate fi înþeles în sensul cã nu ai putea sã renunþi a o mai reclama, retrãgându-þi acþiunea ce o fãcuseºi în acest scop, ci cã, chiar dacã în urmã ai renunþa sã mai reclami legatul, rãmâi totuºi rãspunzãtor de consecinþele care decurg din acceptarea lui, putând fi obligat sã contribui la plata sarcinilor ºi datoriilor succesiunii în proporþia legatului. 2. Prin art. 939 C.civ. legiuitorul prevede cã bãrbatul sau femeia care, având copii dintr-alt mariaj, va trece în al doilea sau subsecvent mariaj, nu va putea dãrui soþului din urmã decât o parte egalã cu partea legitimã a copilului ce a luat mai puþin ºi fãrã ca, nici într-un caz, donaþia sã treacã peste cuartul bunurilor, iar prin art. 940 acelaºi cod prevede cã soþii nu pot sã-ºi dãruiascã indirect mai mult decât s-a arãtat mai sus; orice donaþiune deghizatã sau fãcutã unei persoane interpuse este nulã, potrivit art. 941 acelaºi cod, fiind reputate ca persoane interpuse copiii ce soþul donatar are din alt mariaj. Potrivit acestor texte de lege, ceea ce legiuitorul declarã nul este legatul fãcut în mod deghizat sau unei persoane interpuse, iar nu ºi legatul fãcut în mod direct, pe care, atunci când este fãcut în limitele cotitãþii disponibile fixatã de art. 939 C.civ., îl declarã valabil. 3. De nicãieri nu rezultã, din textele legii, cã nulitatea celui dintâi s-ar rãsfrânge ºi asupra celui din urmã, care astfel ar deveni ºi el nul, legea nestabilind nici o legãturã între ambele legate, pe care privindu-le sub un raport de completã independenþã a unuia faþã de celãlalt, declarã de valabil pe cel fãcut soþiei ºi de nul pe cel fãcut persoanei interpuse, pentru cã îl considerã ºi pe acesta ca fiind fãcut în realitate tot soþiei de a doua, ºi deci peste limitele cotitãþii fixate de dânsul. 4. Faptul cã legatul fãcut persoanei interpuse este considerat de lege ca fiind fãcut tot soþiei, nu înseamnã cã aceste douã legate formeazã un singur tot, încetând a mai fi douã legate distincte, cãci pentru ca ambele legate sã poatã fi considerate ca indivizibile, ar trebui ca, sau legea sã le declare astfel sau testatorul sã le fi privit sub un raport de indivizibilitate, sau din cauza obiectului lor sã se gãseascã sub un astfel de raport; or nici un text de lege nu le priveºte ca atare, iar de intenþia testatorului de a le fi privit sub un astfel de raport nici nu poate fi vorba, cãci cum ar fi putut voi testatorul ca, în cazul când legatul ce i-a fost lãsat soþiei sale prin persoanã interpusã s-ar anula, sã nu mai aibã fiinþã nici cel ce i-a fost lãsat direct, cã adicã, când soþia nu va putea lua mai mult decât îi permite legea sã nu mai primeascã nimic, din moment ce o asemenea idee este exclusã de dorinþa lui de a o avantaja, dorinþã care nu poate fi satisfãcutã prin a voi sã i se ia ºi ceea ce i se cuvine, atunci când nu poþi sã-i dai mai mult, iar de o indivizibilitate materialã nu poate fi iarãºi vorba, neavând ambele legate un acelaºi obiect, care n-ar putea fi susceptibil de o diviziune nici materialã, nici intelectualã, ci obiecte diferite, cote pãrþi din succesiune, care aceasta este perfect divizibilã. 5. Dacã ºi ideea de a pune pe soþ la adãpostul captaþiei pe care soþia sa de a doua ar fi putut-o exercita asupra sa, a putut determina pe legiuitor ca, în scopul de a asigura rezerva descendenþilor, sã declare de nulã dispoziþia testamentarã prin care soþul ar fi instituit ca legatarã pe o persoanã pe care legea o prezumã ca fiind interpusã soþiei, totuºi întrucât nici un text de lege nu prevede nulitatea legatului lãsat direct soþiei din cauza prezenþei ºi a unui legat lãsat unei persoane interpuse, pe care, pe acesta singur îl anuleazã, nu poate fi vorba de o prezumþie legalã de captaþie ºi faþã de legatul lãsat direct soþiei, întrucât pe acesta îl declarã valabil ºi nu-l supune influenþei legatului lãsat persoanei interpuse. Practicã testamentarã 205 6. Dreptul de creanþã al constructorului de bunã credinþã, potrivit art. 494 alin. 2 partea finalã C.civ. este egal cu cuantumul cheltuielilor fãcute ºi numai în cazul când proprietarul terenului preferã, egal cu al plus valutei dobândite de imobil datoritã acelor construcþii. S-au ascultat d-nii avocaþi: Istrate Micescu ºi Emil Oþiulescu din partea descendenþilor lui Vasile Assan ºi Nicolae Mitescu, Nicolae Papadat ºi S. Rosental din partea Ninei Geoceanu. TRIBUNALUL, Asupra acþiunii fãcute, prin petiþiunea înreg. la Nr. 22884 din 4 decembrie 1918 de cãtre Athena Ionescu, în calitate de mamã ºi tutoare legalã a minorilor defunctului Vasile G. Assan, dintre care: Pacifica Assan, Alexandrina Assan, Vasile Assan ºi Consuella Assan au devenit azi majori, rãmânând ca minor numai Petricã Assan, reprezentat astãzi prin tutorele sãu Ion Cristu, în contra intimaþilor: Florica Assan, azi decedatã ºi reprezentatã prin fiica ºi moºtenitoarea sa Elena (Nina) Georoceanu, Nina Georoceanu, prin tutorele sãu legal, azi majorã Nicolae Petrescu-Comnen ºi Zaharia Furnicã, modificatã prin petiþiunea înreg. la Nr. 4354 din 24 februarie 1919, cum ºi asupra acþiunii de ieºire din indiviziune fãcutã, prin petiþiunea înreg. la Nr. 5364 din 18 martie 1919, de cãtre Florica B. Assan, azi decedatã ºi reprezentatã prin fiica ºi moºtenitoarea sa Elena (Nina) Georoceanu, atât în numele sãu personal cât ºi în calitate de tutoare legalã a minorei sale fiice Nina Georoceanu, azi majorã, astfel cum a fost restrânsã în instanþã, în contra intimaþilor: Athena Ionescu, în calitate de tutoare legalã a minorilor defunctului Vasile Assan, dintre care: Pacifica Assan, Alexandrina Assan, Vasile Assan ºi Consuella Assan, au devenit azi majori, rãmânând ca minor numai Petricã Assan, reprezentat astãzi prin tutorele sãu Ion Cristu ºi Zaharia Furnicã, ambele conexate prin Jurnalul cu Nr. 6282-921 al acestui Tribunal. Având în vedere actele ºi lucrãrile din dosar, cum ºi concluziile orale ºi scrise ale pãrþilor. Având în vedere cã din toate acestea se stabileºte în fapt urmãtoarele: La 4 (17) iunie 1918 înceteazã din viaþã la Montreux, în Elveþia, Vasile Assan lãsând pe urma cinci copii, ce-i avea din prima cãsãtorie cu Athena Ionescu, cãsãtorie desfãcutã la 20 aprilie 1912, data transcrierii hotãrârii de divorþ ºi anume: Pacifica Assan, Alexadrina Asan, Vasile Assan, Consuella Assan, azi majori, ºi Petricã Assan, azi mnor ºi reprezentat prin tutorele sãu Ion Cristu, cum ºi pe soþia sa de a doua Florica Assan, nãscutã Patrulius, azi decedatã ºi reprezentatã prin fiica ºi moºtenitoarea sa Elena (Nina) Georoceanu, pe care Florica a avut-o dintr-o precedentã cãsãtorie cu un anume Georoceanu. La moartea lui Vasile Assan, s-au gãsit trei testamente: unul fãcut în Bucureºti la 18 mai 1911, pe când se gãsea în proces de divorþ cu prima sa soþie Athena Ionescu, prin care lasã Floricãi Georoceanu, nãscutã Patrulius, devenitã în urmã a doua sa soþie, venitul de la 250.000 lei, rugând-o sã îngrijeascã de copiii sãi, mai cu deosebire de fete, testament anulat de defunct la 19 ianuarie 1914 ºi alte douã testamente, în vigoare, unul fãcut în Þarã la 19 ianuarie 1914, prin care lasã Floricãi, nãscutã Patrulius, devenitã la acea datã soþia sa, un legat de 250.000 lei cum ºi uzufructul caselor sale din strada Scaune Nr. 21, a cãror nudã proprietate o lasã copiilor sãi din prima cãsãtorie, de a cãror educaþie o roagã pe Florica Assan sã aibã grijã, mai lãsând o serie de legate personalului ºi lucrãtorilor fabricilor sale cunoscute sub denumirea de „Fabricile Assan”, cum ºi un alt testament fãcut la Montreux, în Elveþia, înaintea notarului Jules Mottier la 6 iunie 1918, prin care constituie ca singuri moºtenitori ai totalitãþii bunurilor sale mobile ºi imobile, dupã legatele ºi dispoziþiile fãcute prin testamentele anterioare, pe cei cinci copii ai sãi, pe soþia sa Florica Assan ºi pe fiica acesteia Nina Georoceanu, în pãrþi egale între dânºii adicã câte o ºeptime de fiecare, menþinând dispoziþiile luate prin testamentele anterioare, întrucât ele nu vor fi în contrazicere cu cele conþinute în acest din urmã testament. La 4 decembrie 1918, Athena Ionescu, în calitate de mamã ºi tutoare legalã a minorilor defunctului Vasile Assan, prin acþiunea înreg. la Nr. 22884, cere anularea testamentelor din 19 ianuarie 1918 st. v. ºi 6 iunie 1918 st. n. pe motiv de captaþie exercitatã asupra defunctului de cãtre soþia sa Florica Assan, iar la 24 februarie 1919, prin suplimentul de acþiune înreg. la Nr. 4354, cere anularea testamentelor, ºi 206 Mircea Dan BOCªAN în orice caz reducerea în favoarea minorilor defunctului Assan a liberalitãþilor fãcute printr-însele ºi pentru cã, dispoziþia din testamentul din 19 ianuarie 1914, prin care Assan lasã soþiei sale Florica Assan, un drept de abitaþie asupra caselor de cât pe douã treimi, întrucât o treime fusese atribuitã copiilor prin sentinþa de divorþ pronunþatã cu prima sa soþie, nu putea constitui un asemenea legat în favoarea soþiei sale, ceea ce ar atrage nulitatea întregului testament, care nici nu ar fi datat în condiþiile legii ºi pentru cã legatul de 1/7 fãcut în favoarea Ninei Georoceanu, fiica soþiei sale Florica Assan este nul pe baza art. 939, 940 ºi 941 C.civ. sau în orice caz reductibil, întrucât Nina Georoceanu fiind fiicã a Floricãi Assan este consideratã de lege ca persoanã interpusã, aºa încât Florica Assan a fost gratificatã în realitate cu 2/7 din avere, adicã peste limitele cotitãþii disponibile. La 18 martie 1919, Florica Assan, azi decedatã ºi reprezentatã prin fiica ºi moºtenitoarea sa Elena (Nina) Georoceanu, atât în numele sãu personal, cât ºi în calitate de tutore legalã a minorei sale fiice Elena (Nina) Georoceanu, azi majorã, prin acþiunea înreg. la Nr. 5364, cere ieºirea din indiviziune, cu minorii, asupra averii rãmase pe urma defunctului Vasile Assan, pentru a putea intra în posesiunea celor douã legate de câte 1/7 ce le-au fost lãsate de defunct, acþiune restrânsã, în instanþã, numai la legatul de 1/7 cuvenit Floricãi Assan, de cãtre Nina Georoceanu, care declarã cã nu înþelege sã-ºi reclame ºi legatul sãu, pe care nici nu are intenþia de a-l reclama vreodatã. La 13 aprilie 1921, prin jurnalul acestui Tribunal cu Nr. 6282 ambele aceste acþiuni au fost conexate. Având în vedere cã, în ce priveºte acþiunea introdusã de descendenþii lui Assan, pentru anularea testamentelor fãcute de tatãl lor, aceºtia nici cu ocazia concluziilor orale, pe care le-au pus în ºedinþele de la 14 octombrie, 18 noiembrie ºi 1 decembrie 1925, când a avut loc dezbaterea procesului în fond ºi nici prin concluziile scrise ce au depus la dosar, nu au susþinut motivul captaþiei, în sprijinul cãruia nu au invocat nici o probã ºi nici primele motive din suplimentul de acþiune, mãrginindu-se la susþinerea acþiunii lor de anulare a testamentelor numai la motivul tras din dispoziþiile art. 939, 940 ºi 941 C.civ. potrivit cãrora legatul de 2/7 fãcut Floricãi Assan de cãtre defunct ar fi nul în întregime, întrucât 1/7 din acest legat a fost fãcut prin persoanã interpusã. Având în vede cã astfel fiind susþinutã acþiunea în anularea testamentelor de cãtre descendenþi, Nina Georoceanu, intimatã în aceastã acþiune, prin concluziile scrise ce a depus la dosar, cere respingerea ei de plano, pe motiv cã, întrucât acþiunea care tindea la anularea testamentelor pe motiv de captaþie nu a mai fost susþinutã, iar prin suplimentul de acþiune descendenþii au cerut anularea numai a legatului sãu de 1/7, – legat pe care dânsa declarã cã renunþã a-l mai reclama, aºa încât nu mai poate fi vorba de anularea lui, – iar nu ºi a legatului de 1/7 al mamei sale, ei nu pot prin concluziile orale sã cearã anularea ºi a acestui legat, cãci fiind vorba de o cerere nouã, ea nu poate fi luatã în consideraþie din moment ce nu a fost formulatã în scris, prin acþiune, ci cerutã numai oral prin concluziile puse în instanþã. Având în vedere cã din examinarea suplimentului de acþiune se constatã cã obiectul acþiunii descendenþilor lui Assan este: „anularea ºi în orice caz reducerea în favoarea sus numiþilor a liberalitãþilor fãcute prin cele douã testamente din 1914 ºi 1918”, adicã atât a legatului lãsat direct Floricãi Assan, cât ºi a legatului lãsat acesteia prin persoana interpusã a fiicei acesteia, Nina Georoceanu. Cã în susþinerea acestei acþiuni, pentru realizarea obiectului urmãrit: anularea ambelor legate, descendenþii s-au bazat pe dispoziþiile art. 939, 940 ºi 941 C.civ., arãtând, cu ocazia concluziilor orale, cã ele atrag anularea ambelor legate. Cã întrucât se constatã, astfel, din examinarea acþiunii, cã anularea ambelor legate care constituie obiectul acþiunii de faþã, este cerutã în scris printr-însa, chiar dacã consideraþiile de drept pe care descendenþii se sprijinã în susþinerea acþiunii lor nu ar fi fost arãtate în scris, – deºi din examinarea mai departe a acþiunii se constatã cã ºi acestea sunt arãtate, – partea interesatã era în drept, potrivit art. 69 alin. penultim C.pr.civ., sã cearã amânarea procesului ºi comunicarea lor, ceea ce nefãcând ºi primind discuþia motivelor de drept, aºa cum au fost susþinute oral în instanþã, nu mai poate ridica nici o obiecþie în aceastã privinþã. 1 Cã finele de neprimire invocat de intimatã se gãseºte astfel nefondat ºi urmeazã sã fie respins. Practicã testamentarã 207 Având în vedere cã, în ce priveºte declaraþia fãcutã de Nina Georoceanu cã îºi restrânge acþiunea introdusã de defuncta sa mamã, numai la legatul de 1/7 lãsat mamei sale, pe care, singur îl reclamã, în calitate de moºtenitoare a acesteia, renunþând la capãtul de cerere privitor la legatul ce i-a fost lãsat dânsei personal de defunct, descendenþii lui Assan susþin cã Tribunalul nu poate lua act de aceastã declaraþie ºi urmeazã sã anuleze ºi legatul sãu, pentru cã tutorele Radu Patrulius, pe baza avizului consiliului de familie omologat de Tribunal prin Jurnalul cu Nr. 47429 din 14 noiembrie 1921, a fost autorizat ca în numele Ninei Georoceanu, pe atunci minorã, sã accepte succesiunea sub beneficiu de inventar, or odatã moºtenirea acceptatã nu se mai poate renunþa la dânsa. 2 Având în vedere cã din cuprinsul Jurnalului cu Nr. 17429 din 14 noiembrie 1924 invocat de descendenþi în sprijinul susþinerii lor se constatã cã la 14 noiembrie 1921 Radu Patrulius a fost autorizat ca în calitate de tutore al minorei Nina Georoceanu, sã accepte sub beneficiu de inventar succesiunea, nu a defunctului Vasile Assan, care murise încã de la 1918, ci a defunctei Florica Assan, mama pupilei sale, cum ºi a defunctului Costache N. Georoceanu, bunicul minorei, acceptare care, dupã cum se constatã din certificatul cu Nr. 55276 din 26 noiembrie 1921, al Grefei acestui Tribunal, a ºi avut loc, trecându-se în registrul de acceptãri sub Nr. 115/921. Cã întrucât nu s-a produs nici o dovadã cã, fie Nina Georoceanu personal, fie reprezentanþii sãi legali din timpul minoritãþii sale, ar fi acceptat succesiunea lui Vasile Assan, nu se poate susþine cã numita a devenit moºtenitoarea acestuia ºi cã, deci, nu se mai poate lepãda de succesiune odatã ce a acceptat-o. Considerând, însã, cã chiar dacã s-ar fi acceptat succesiunea lui Vasile Assan de cãtre Nina Georoceanu, aceasta nu însemneazã cã Nina Georoceanu nu ar putea sã-ºi retragã acþiunea ce a fãcut în reclamarea legatului sãu ºi cã Tribunalul ar putea, contra voinþei sale, sã-i judece acþiunea, refuzând a lua act de declaraþia sa, principiul din materia succesiunilor ab intestato cã odatã ce ai acceptat succesiunea nu te mai poþi lepãda de dânsa, aplicabil ºi la legate, neputând fi înþeles în sensul cã nu ai putea sã renunþi a o mai reclama, retrãgându-þi acþiunea ce o fãcuseºi în acest scop, ci cã, chiar dacã în urmã ai renunþa sã-l mai reclami legatul, rãmâi totuºi rãspunzãtor de consecinþele care decurg din acceptarea lui, putând fi obligat sã contribuie la plata sarcinilor ºi datoriilor succesiunii în proporþia legatului. Având în vedere cã descendenþii susþin, însã, cã chiar dacã s-ar putea lua act de declaraþia reclamantei Nina Georoceanu cã nu înþelege, în acþiunea introdusã de mama sa Florica Assan, sã reclame ºi legatul sãu, ci numai legatul de 1/7 cuvenit mamei sale, totuºi Nina Georoceanu nu poate ajunge sã fie pusã nici în posesiunea acestui legat, întrucât potrivit art. 940 C.civ., legatul mamei sale este nul nu numai în ce priveºte ºeptimea ce ia fost fãcutã prin persoana interpusã a fiicei sale Nina Georoceanu, dar ºi în ce priveºte ºeptimea ce i-a fost lãsatã ei direct, întrucât nulitatea legatului persoanei interpuse, formal pronunþatã de lege prin art. 940 C.civ., s-ar rãsfrânge ºi asupra legatului fãcut direct Floricãi Assan. Considerând cã prin art. 939 C.civ. legiuitorul prevede cã bãrbatul sau femeia care, având copii dintr-alt mariaj, va trece în al doilea sau subsecvente mariaj, nu va putea dãrui soþului din urmã decât o parte egalã cu partea legitimã a copilului ce a luat mai puþin ºi fãrã ca, nici într-un caz, donaþia sã treacã peste cuartul bunurilor, iar prin art. 940 acelaºi cod prevede cã soþii nu pot sã-ºi dãruiascã indirect mai mult decât s-a arãtat mai sus: orice donaþiune deghizatã sau fãcutã unei persoane interpuse este nulã, potrivit art. 941 acelaºi cod fiind reputate ca persoane interpuse copiii ce soþul donatar are din alt mariaj. Cã potrivit acestor texte de lege, ceea ce legiuitorul declarã nul este legatul fãcut în mod deghizat sau unei persoane interpuse, iar nu ºi legatul fãcut în mod direct, pe care, atunci când este fãcut în limitele cotitãþii disponibile, fixatã de art. 939 C.civ., îl declarã valabil. Cã astfel fiind, numai legatul de 1/7 fãcut Ninei Georoceanu care, fiind fiicã a Floricãi Assan, cea de a doua soþie a testatorului, este consideratã de lege ca persoanã interpusã, este nul, iar nu ºi legatul de 1/7 lãsat direct Floricãi Assan care, fiind mai mic decât cotitatea disponibilã, care, în speþã, este de 1/6, întrucât testatorul a avut cinci copii din precedenta cãsãtorie, este perfect valabil.3 208 Mircea Dan BOCªAN Cã de nicãieri nu rezultã, din textele legii, cã nulitatea celui dintâi s-ar restrânge ºi asupra celui din urmã care astfel ar deveni ºi el nul, legea nestabilind nici o legãturã între ambele legate, pe care privind-le sub un raport de completã independenþã a unuia faþã de celãlalt, declarã de valabil pe cel fãcut soþiei, ºi de nul pe cel fãcut persoanei interpuse, pentru cã îl considerã ºi pe acesta ca fiind fãcut în realitate tot soþiei de a doua ºi deci peste limitele cotitãþii fixate de dânsul. Având în vedere cã descendenþii susþin însã, cã întrucât legatul fãcut persoanei interpuse este considerat de lege ca fiind fãcut tot soþiei, urmeazã cã ambele legate nu se pot separa, formând un tot indivizibil, ºi cum, în speþã, ele laolaltã întrec cotitatea disponibilã, legatul în întregul lui este nul, deºi numai o parte din el este fãcut prin persoanã interpusã, nefiind nici o raþiune ca sã anulãm dispoziþia în întregime decât în cazul când întreg legatul este fãcut prin persoanã interpusã, iar nu ºi când numai o parte din legat este fãcut prin mijlocul acesteia. Considerând cã faptul, cã legatul fãcut persoanei interpuse este considerat de lege ca fiind fãcut tot soþiei, nu însemneazã cã aceste douã legate formeazã un singur tot, încetând a mai fi douã legate distincte, cãci pentru ca ambele legate sã poatã fi considerate ca indivizibile, ar trebui ca, sau legea sã le declare astfel, sau testatorul sã le fi privit sub un astfel de raport; or nici un text de lege nu le priveºte ca atare, iar de intenþia testatorului de a le fi privit sub un astfel de raport nici nu poate fi vorba, cãci cum ar fi putut voi testatorul ca, în cazul când legatul ce i-a fost lãsat soþiei sale prin persoanã interpusã s-ar anula, sã nu mai aibã fiinþã nici cel ce i-a fost lãsat direct, cã adicã, când soþia nu va putea lua mai mult decât îi permite legea sã nu mai primeascã nimic, din moment ce o asemenea idee este exclusã de dorinþa lui de a o avantaja, dorinþã care nu poate fi satisfãcutã prin a vroi sã i se ia ºi ceea ce i se cuvine, atunci când nu poþi sã-i dai mai mult, iar de o indivizibilitate materialã nu poate fi iarãºi vorba, neavând ambele legate un acelaºi obiect, care n-ar putea fi susceptibil de o diviziune nici materialã, nici intelectualã, ci obiecte diferite, cote pãrþi din succesiune, care aceasta este perfect divizibilã. Cã astfel fiind ambele legate sunt independente unul de altul, situaþia juridicã a unuia neavând nici o influenþã asupra situaþiei celuilalt. Având în vedere cã descendenþii mai susþin cã nulitatea legatului persoanei interpuse ar atrage ºi nulitatea legatului lãsat direct soþiei, întrucât prezumþia de captaþie exercitatã de soþia de a doua asupra soþului testator, care a inspirat pe legiuitor când a declarat de nul legatul fãcut persoanei interpuse, existã ºi în ce priveºte legatul lãsat direct soþiei. Considerând cã dacã ºi ideea de a pune pe soþ la adãpostul captaþiei pe care soþia sa de a doua ar fi putut-o exercita asupra sa, a putut determina pe legiuitor, ca, în scopul de a asigura rezerva descendenþilor, sã declare de nulã dispoziþia testamentarã prin care soþul ar fi instituit ca legatarã pe o persoanã pe care legea o prezumã ca fiind interpusã soþiei, totuºi întrucât nici un text de lege nu prevede nulitatea legatului lãsat direct soþiei din cauza prezenþei ºi a unui legat lãsat unei persoane interpuse, pe care, pe acesta singur îl anuleazã, nu poate fi vorba de o prezumþie legalã de captaþie ºi faþã de legatul lãsat direct soþiei, întrucât pe acesta îl declarã valabil ºi nu-l supune influenþei legatului lãsat persoanei interpuse; iar de o prezumþie simplã de captaþie nu poate fi vorba, în speþã, ea nefiind cu nimic doveditã ºi nici mãcar susþinutã de cãtre descendenþi. Cã astfel fiind, nici aceastã susþinere a descendenþilor nu este întemeiatã, legatul de 1/7 lãsat Floricãi Assan, urmând sã fie privit ca perfect valabil. Având în vedere cã odatã stabilitã valabilitatea legatului de 1/7 lãsat Floricãi Assan, pentru a se putea proceda la ieºirea din indiviziune a acesteia cu descendenþii lui Vasile Assan, urmeazã sã se stabileascã în prealabil masa succesoralã, cum ºi drepturile celorlalþi descendenþi. Având în vedere cã se constatã în fapt, ceea ce recunoaºte de altfel, de ambele pãrþi, cã la 20 aprilie 1912, prin efectul transcrierii hotãrârii de divorþ pronunþatã între Vasile Assan ºi fosta sa soþie Athena Ionescu, o treime din averea pe care Vasile Assan o avea la acea datã ºi anume: Fabricile de pe ªoseaua ªtefan cel Mare, casele din strada Scaune Nr. 21 ºi mobilierul, au trecut în nuda proprietate a copiilor sãi: Pacifica, Alexandrina, Vasile, Consuella ºi Petre Assan. Cã astfel fiind, masa succesoralã a averii rãmasã pe urma defunctului Vasile Assan urmeazã a fi alcãtuitã numai de 2/3 pãrþi indivize a acestor bunuri. Practicã testamentarã 209 Având în vedere cã se mai constatã în fapt ºi se recunoaºte de ambele pãrþi, cã Vasile Assan, de la 20 aprilie 1912, data transcrierii hotãrârii de divorþ care transmitea copiilor sãi, în nuda proprietate, o treime indivizã din averea sa, a fãcut o serie de îmbunãtãþiri ºi construcþii fabricilor sale din ºoseaua ªtefan cel Mare. Cã întrucât aceste construcþii ºi îmbunãtãþiri, fiind fãcute pe proprietatea comunã, sunt implicit fãcute ºi pe treimea copiilor, urmeazã cã defunctul Vasile Assan avea un drept de creanþã contra acestora pentru o treime din cheltuielile fãcute de dânsul în acest scop pentru procurarea materialelor ºi efectuarea îmbunãtãþirilor aduse, drept de creanþã care urmeazã sã fie trecut în masa succesoralã. Cã în ce priveºte susþinerea Ninei Georoceanu cã creanþa lui Assan ar fi purtat asupra unei treimi din plus valuta dobânditã de fabricã, datoritã acelor construcþii, ea este neîntemeiatã, dreptul de creanþã al constructorului de bunã credinþã, potrivit art. 494 alin. 2 partea finalã C.civ. fiind egal cu cuantumul cheltuielilor fãcute ºi numai în cazul când proprietarul terenului preferã, egal cu al plus valutei dobândite de imobil datoritã acelor construcþii, ceea ce descendenþii nu preferã, în speþã. Cã întrucât legatul de 1/7 lãsat Floricãi Assan poartã asupra tuturor bunurilor mobile ºi imobile urmeazã ca, ordonându-se ieºirea din indiviziune asupra masei succesorale astfel formate, sã se recunoascã Floricãi Assan dreptul la 1/7 din 2/3 pãrþi din: Fabricile din ºoseaua ªtefan cel Mare, casele din strada Scaune 21 ºi mobilier, cum ºi la 1/7 din creanþa contra descendenþilor constând din treimea cheltuielilor fãcute de defunctul Vasile Assan pentru îmbunãtãþirile ºi construcþiile aduse fabricilor din ºoseaua ªtefan cel Mare de la 20 aprilie 1912, data transcrierii hotãrârii de divorþ, pânã la 4 (17) iunie 1918, data deschiderii succesiunii, iar fiecãruia dintre cei cinci copii ai sãi: Pacifica Assan, Alexandrina Assan, Vasile Assan, Consuella Assan ºi Petricã Assan, dreptul de câte 1/5 din restul averii. Având în vedere, însã, cã se susþine de descendenþi cã legatul de 1/7 lãsat Floricãi Assan prin testamentul din anul 1918, fãcut în Elveþia, nu se întinde ºi asupra celor „2/3 pãrþi indivize pe care Vasile Assan le avea în casele din strada Scaune Nr. 21, întrucât prin acest testament Vasile Assan, declarând cã menþine legatele din testamentele anterioare, însemneazã cã a menþinut ºi legatul în uzufruct lãsat Floricãi Assan prin testamentul din 1914 ºi cel în nudã proprietate asupra aceloraºi case lãsat copiilor sãi, nemaidispunând de aceste case prin testamentul din 1918 din moment ce dispusese asupra lor anterior; or cum Florica Assan, posterior deschiderii succesiunii lui Vasile Assan, a încetat din viaþã, s-a stins ºi dreptul de uzufruct al sãu asupra caselor, aºa încât Nina Georoceanu, moºtenitoarea sa, nu mai are nici un drept asupra acestor case, urmând astfel ca casele din strada Scaune sã fie împãrþite numai între copii în cinci pãrþi egale. Având în vedere cã din examinarea clauzelor testamentului din 1918, rezultã cã ceea ce l-a determinat pe Vasile Assan la întocmirea acestui testament a fost dorinþa de a stabili o perfectã egalitate între fiecare din cei cinci copii ai sãi, soþia sa, ºi fiica acesteia Nina Georoceanu, dorinþã ce se vede exprimatã în prima parte a art. 1 al testamentului prin care îi instituie pe toþi aceºtia ca legatari ai „totalitãþii bunurilor sale mobile ºi imobile”, „în pãrþi egale” cum ºi în ultima parte a aceluiaºi articol în care se prevede cã, în caz de predecedare a vreuneia din aceste ºapte persoane, „împãrþirea se va face în pãrþi egale între cei supravieþuitori”. Cã, consecvent acestei dorinþe, ca cea mai perfectã egalitate sã existe între pãrþile din moºtenire ale fiecãruia dintre aceºti ºapte legatari ai sãi, prin art. 2 ºi 6 ale acestui testament revocã toate dispoziþiile anterioare, care contrazic aceastã dorinþã a sa, nemenþinând decât pe acelea care nu vin în atingere cu dânsa. Cã întrucât dispoziþia din testamentul din 1914 prin care lãsa uzufructul caselor din strada Scaune soþiei sale, iar nuda proprietate copiilor sãi, vine în atingere cu ideea cãlãuzitoare a ultimului sãu testament: stabilirea unei perfecte egalitãþi între fiecare dintre copiii sãi, soþia sa ºi fiica acesteia, întrucât dupã aceastã dispoziþie a testamentului din 1914, nici copiii, nici soþia ºi nici fiica acesteia, la moartea defunctului nu ar fi putut avea porþiunea de 1/7, eventual cu acrescãmântul ei, prin predecesul vreunui, asupra acesui imobil, ci soþia singurã ar fi avut uzufructul fãrã vreo porþiune din nuda proprietate, iar copiii singuri nuda proprietate, fãrã sã se bucure de vreo porþiune din uzufruct 210 Mircea Dan BOCªAN atâta timp cât Florica Assan ar fi trãit, iar Nina Georoceanu nu ar fi avut nimic, urmeazã cã aceastã dispoziþie a testamentului din 1914 a fost revocatã prin testamentul din 1918, ca fiind în contrazicere cu dispoziþiile art. 1 al acestui testament, prin care s-a dispus în favoarea acestor ºapte legatari ai sãi în pãrþi egale, de „totalitatea bunurilor mobile ºi imobile”, deci ºi de a caselor din strada Scaune nr. 21, în afarã de care Assan, ca imobile, nu mai avea decât instalaþiunea industrialã cunoscutã sub numele de „Fabricile Assan”, dupã cum revocatã este ºi dispoziþia din acelaºi testament prin care se lasã Floricãi Assan un legat de 250.000 lei. Cã astfel fiind, legatul de 1/7 lãsat Floricãi Assan se întinde ºi asupra celor 2/3 pãrþi a caselor din strada Scaune Nr. 21, dupã cum se întinde ºi asupra celeilalte averi mobile ºi imobile. Având în vedere cã odatã stabilite drepturile fiecãreia dintre pãrþi, cum ºi masa succesoralã de împãrþit, pentru a se putea înfãptui ieºirea din indiviziune, urmeazã sã se numeascã un expert care sã arate dacã averea succesoralã descrisã mai sus se poate împãrþi comod în naturã, în caz afirmativ, formând loturile, iar în caz negativ arãtându-se valoarea fiecãrui bun succesoral pentru a se ºti de la ce sumã trebuie sã înceapã licitaþia. Pentru aceste motive, respinge ca nefondatã acþiunea în anulare ºi admite acþiunea de ieºire din indiviziune. (sentinþã publicatã în Cur.Jud. 1926.396 ºi în PR 1926.III.88) OBSERVAÞII: 1 Art. 69 al. penultim C.pr.civ. prevedea în anul 1926: „Neindicarea temeiurilor de fapt ºi de drept pe care se sprijinã cererea, îndreptãþesc partea interesatã a cere amânarea ºi comunicarea lor, fãrã a se putea face o a doua amânare pe acest motiv”. 2 Art. 405 C.civ. prevedea: „Tutorele nu va putea primi, nici refuza o moºtenire cãzutã minorului, fãrã a avea mai întâi autorizarea consiliului de familie; primirea nu se va face decât cu beneficiu de inventar”. Textul a fost abrogat prin art. 49 Decr. 32/1954. 3 Tribunalul evalueazã cotele din perspectiva manierei în care se aplica art. 939 C.civ. înainte de adoptarea L. 319/1944. Cotitatea disponibilã specialã a soþului supravieþuitor din cãsãtoria subsecventã se calcula adunând numãrul copiilor acceptanþi cu soþul ºi împãrþind întregul la suma obþinutã: în speþã sunt cinci copii, deci va rezulta o cotitate de maximum 1/6 pentru soþul supravieþuitor. Pentru detalii privind justificarea acestui mod de calcul, v. Comentariul nostru la dec.2097/2000 a Trib. Constanþa, s.civ., PR 1/2002.152. 25 Succesiunea Vasile Ionescu TESTAMENT – Testament olograf trimis de un militar în timpul rãzboiului, de pe front, ºi nedatat din cauza instrucþiunilor militare existente – Caz de forþã majorã – Dacã poate dispensa testamentul de condiþia datei – Soluþie negativã – Condiþia datei este sau nu esenþialã? (Art. 859 C.civ.) – Cazul când testatorul a fost capabil ºi nu a lãsat alt testament – Dacã în acest caz lipsa datei atrage nulitatea testamentului – Soluþie negativã Trib. Prahova I, sent.civ. 223/ 16 mai 1927 1. Împrejurarea cã un testament olograf, scris de un militar de pe front pe o carte poºtalã, este lipsit de datã din cauza instrucþiunilor militare care interziceau ostaºilor în timpul rãzboiului sã punã data ºi localitatea de unde scriau, nu poate dispensa testamentul de condiþia datei, întrucât, legiuitorul prevãzând atât pentru testamentele obiºnuite cât ºi pentru cele excepþionale anumite condiþii de formã, aceste condiþii trebuiesc îndeplinite, indiferent de forma la care a recurs testatorul pentru a-ºi redacta actul sãu. Practicã testamentarã 211 2. Deºi dupã art. 859 C.civ. data este, ca ºi scrierea ºi subscrierea testatorului, o condiþie de validitate a testamentului olograf, totuºi raþiunea datei fiind de a se stabili dacã testatorul a fost capabil în acel moment ºi, în acest caz de pluralitate de testamente cu dispoziþii contrarii, de a se ºti care e cel din urmã ºi a revoca pe celelalte, înseamnã cã data nu mai e necesarã ºi poate chiar lipsi când e necontestat cã testatorul a fost capabil ºi cã nu a mai lãsat nici un alt testament decât cel în discuþie. TRIBUNALUL: Asupra acþiunii de ieºire din indiviziune înreg. la No. 34.499/1923, intentatã de Gheorghe Ionescu din Ploieºti, Str. Pãtraºcu cel Bun No. 6 ºi Elena A. Nicolau din Ploieºti Str. Popa Farcaº No. 4, în contra pãrþilor Mihalache Ionescu, ªtefan Vasilescu ca tutore al minorilor defunctei ªtefania I. Petre ºi Floarea Ionescu, vãduvã, domiciliaþi în acelaºi oraº, pentru împãrþirea averii rãmasã pe urma defunctului Vasile Ionescu, compusã din douã imobile situate în Ploieºti, Str. Traian No. 35 ºi 42, cu toate clãdirile ºi dependinþele aflate pe ele. Având în vedere ºi cererea de trimitere în posesie fãcutã de pârâta Floarea Ionescu, prin care pretinde ca pe baza testamentului olograf, depus în copie la dosar, sã fie trimisã în posesia celei de a doua jumãtãþi din aceste imobile pe care le-a stãpânit în indiviziune cu defunctul sãu soþ, dupã cum dovedeºte cu actul de vânzare aflat la dosar, din care se constatã cã aceste imobile au fost cumpãrate de ea ºi de soþ împreunã, în pãrþi egale. Având în vedere susþinerile pãrþilor ºi ale d-lui reprezentat al Ministerului Public. Având în vedere cã discuþia fãcutã de pãrþi a purtat asupra cãrþii poºtale scrisã cu creionul ºi prezentatã ca testament de soþia defunctului, trimisã de pe front, în timpul rãzboiului 1916-1918, de soþul defunct ºi prin care dispune ca toatã averea sa sã fie lãsatã soþiei. Având în vedere cã aceastã carte poºtalã scrisã ºi subscrisã de testator nu are datã, pãrþile însã nu contestã, ºi este ºi notoriu, cã instrucþiunile date ostaºilor opreau sã se punã data sau localitatea. Având în vedere cã scrisoarea prezentându-se în aceste condiþii, urmeazã a vedea dacã ea poate fi consideratã ca un testament, dupã cum se cere. Având în vedere cã pentru dispoziþiile post mortem legiuitorul a instituit trei sisteme de testamente, îngrãdite în forme solemne, a cãror nerespectare atrage nulitatea actului. Având în vedere cã în afarã de aceste forme obiºnuite, legiuitorul a instituit ºi alte forme privilegiate, dar facultative pentru acei care gãsindu-se în împrejurãri excepþionale nu pot utiliza formele obiºnuite. Având în vedere cã testatorul gãsindu-se în împrejurãri excepþionale, dar pentru care legiuitorul a reglementat o formã anumitã de testament, putea utiliza acea formã; cã, neutilizând-o, era liber sã recurgã la formele obiºnuite, în care caz trebuia sã se conformeze exact regulilor lor. Având în vedere cã, recurgând la formele testamentului olograf, testatorul trebuia sã se conformeze regulilor prescrise pentru acest testament, adicã sã-l scrie în întregime, sã-l subscrie ºi sã-l dateze, ceea ce însã nu a fãcut. Considerând cã formele testamentare sunt cerute de lege ad solemnitatem, cu scopul de a asigura mai bine decât oricare altele voinþa testatorului ºi dacã ele au sens în alte testamente, în cel olograf nu intereseazã decât scrisul ºi iscãlitura, care singure asigurã acest scop, iar în ce priveºte data ea nu este în relaþie decât cu existenþa altui testament sau cu o chestiune de capacitate, aºa cã, privind scopul legiuitorului, ea ar putea chiar sã nu existe. Considerând cã, dacã din punct de vedere strict formal ea trebuie sã fie scrisã, urmeazã a vedea soluþia ce se poate da în speþã. Considerând cã legiuitorul cerând ºi condiþia datei, nu reglementeazã, cum face în art. 43 C.civ., în ce trebuie sã consiste, aºa cã s-a admis cã ea poate fi scrisã ºi în termeni echipolenþi ºi poate fi completatã ºi chiar înlocuitã ºi nu numai din lãmuriri trase din testament, ci ºi din împrejurãri lãturalnice. 1 Având în vedere cã în speþã, stabilindu-se cã testatorul a murit la începutul lunii octombrie 1916 ºi cã a plecat în rãzboi ca rezervist dupã 15 august 1916, iar de altã parte prezumþia fiind cã scrisoarea a trimis-o dupã câtva timp de la plecare, urmeazã cã data se poate determina în luna 212 Mircea Dan BOCªAN septembrie 1916, aºa cã în acest caz se poate spune cã testamentul are datã ºi poate fi considerat ca valabil din acest punct de vedere. 2 Având în vedere cã a doua obiecþie adusã acestui testament este cã semnãtura nu este pusã în josul actului. Având în vedere cã iscãlitura, fiind un element esenþial servind sã identifice persoana care a testat ºi sã asigure cã scrisul în întregime ºi în mod serios este al autorului, este exact cã ea nu poate fi pusã la mijlocul sau la începutul scrisului, dar ea poate fi pusã în orice loc pe hârtia pe care s-a scris testamentul, cu condiþia sã fie la sfârºitul scrisului ºi, din acest punct de vedere examinându-se scrisoarea, se constatã cã ea conþine un singur context, la sfârºitul cãreia testatorul a iscãlit, dupã ce a terminat cele ce a avut de scris, aºa cã ºi aceastã obiecþie este neîntemeiatã. 3 Având în vedere cã pârâta Floarea Ionescu, soþia defunctului, pretinde cã, chiar dacã testamentul nu ar fi valabil, încã, conform art. 13 ºi 14 din legea mãsurilor excepþionale publicatã în „Monitorul Oficial” No. 221 din 23 decembrie 1916, succesiunea s-ar cuveni tot ei, deoarece valoarea averii rãmasã de la defunct, adicã jumãtate din imobile, era la 1916 mai micã ca suma de 10.000 lei. 4 Având în vedere cã faþã de acestea, reclamanþii opun raportul de expertizã întocmit în cauzã, care conchide la valoarea de 10.000 lei susþinând cã ºi acest motiv al pârâtei este neîntemeiat. Având în vedere cã, expertul nejustificând îndeajuns bazele acestei evaluãri, iar pe de altã parte Tribunalul constatând din actele de vânzare depuse la dosar cã aceste imobile s-au vândut în anul 1912 în întregime cu preþul de 3150 lei, gãseºte cã evaluarea fãcutã de expert este exageratã, pentru cã este notoriu cã în anul 1916 valoarea imobilelor nu se mãrise faþã de epoca normalã decât cel mult cu 40%. Cã deci, dublând chiar suma de 1675 lei cât era în 1912, valoarea jumãtãþii acestor imobile, cifra rezultatã este departe de aceea arãtatã de expert, aºa cã ea trebuie înlocuitã de valoarea datã de acest criteriu. Având în vedere cã, chiar dacã s-ar þine seamã de obiecþia reclamanþilor cã pãrþile nu au trecut în actul de vânzare, adevãratul preþ, cum se întâmplã de obicei, încã nu s-ar putea ajunge la suma de 10.000 lei, ca valoare a jumãtãþii imobilelor, cãci nu se poate presupune cã preþul vânzãrii a fost micºorat aºa de mult încât sã fi fost redus la mai puþin de jumãtate. Cã, aºa fiind, succesiunea aparþinând ºi din acest punct de vedere în întregime pârâtei Floarea Ionescu, înseamnã cã acþiunea de ieºire din indiviziune intentatã de reclamanþi, este nefondatã ºi urmeazã a fi respinsã ca atare. Pentru aceste motive, respinge acþiunea. NOTÃ: 1. Sentinþa Tribunalului Prahova S. I, ce adnotãm, rezolvã o chestiune importantã, cu privire la necesitatea datei într-un testament olograf. Într-o acþiune de ieºire din indiviziune, intentatã de fraþii unui ostaº mort în rãzboiul din 1916, împotriva altor fraþi ºi a vãduvei defunctului pentru împãrþirea averii rãmasã pe urma acestuia, soþia produce înaintea Tribunalului un testament emanând de la defunct, susþinând cã averea arãtatã în acþiune se cuvine ei, întrucât i-a fost lãsatã în întregime prin acel testament. Discuþia urmatã în jurul acestei chestiuni s-a complicat înaintea Tribunalului cu împrejurarea cã testamentul, scris pe o carte poºtalã trimisã de pe front de defunct soþiei pârâte, nu era datat, din cauzã cã instrucþiunile militare interzicând ostaºilor de pe front sã punã data sau localitatea de unde scriau, testatorul a fost pus în imposibilitate de a-ºi data testamentul. La obiecþia reclamanþilor care, deºi recunoºtea cã testamentul este scris ºi subscris de testator, susþineau însã cã este nul fiindcã nu este datat, soþia invocã cazul de forþã majorã notoriu ºi necontestat care a împiedicat pe testator de a-ºi data testamentul, motivând cã aceastã împrejurare poate sã-l dispenseze de condiþia datei ºi sã-l facã valabil ca testament olograf. Tribunalul înlãturã apãrarea soþiei cu privire la cazul de forþã majorã invocat, arãtând cã el nu poate dispensa testamentul de condiþia datei cerutã de art. 859 C.civ., iar în ce priveºte testamentul îl valideazã, socotind cã în speþã lipsa datei nu putea sã atragã nulitatea lui. Practicã testamentarã 213 În consecinþã, acþiunea de partaj este respinsã, atribuindu-se soþiei întreaga avere prevãzutã în acþiune, în primul rând în baza testamentului considerat ca valid ºi în al doilea rând în virtutea art. 14 din legea mãsurilor excepþionale publicatã în Monitorul Oficial No. 221 din 23 decembrie 1916, potrivit cãreia succesiunea unui militar mort în rãzboi se cuvine, în lipsã de descendenþi legitimi, soþiei sale, dacã averea nu întrece valoarea de 10.000 lei. 4 Nu ne vom ocupa în aceastã notã decât de testamentul olograf în discuþie, în privinþa cãruia Tribunalul stabileºte în primul rând cã lipsa datei nu este esenþialã ºi nu poate pune în discuþie validitatea lui, din moment ce reclamanþii nu au pretins cã testatorul a fost incapabil când ºi-a scris dispoziþiile de ultimã voinþã sau cã a existat ºi alt testament cuprinzând dispoziþii contrarii; în al doilea rând, cãutând sã satisfacã existenþa legii ºi considerând cã „data într-un testament olograf poate fi completatã ºi chiar înlocuitã cu lãmuriri trase nu numai din testament ci ºi din împrejurãri lãturalnice”, Tribunalul stabileºte cã, dat fiind cã rãboiul a început la 15 august 1916 ºi cã testatorul a murit la începutul lunii octombrie 1916, data se poate determina în acest interval de timp, adicã prin luna septembrie 1916. Înainte de a arãta motivele pentru care nu împãrtãºim modul de a vedea al Tribunalului în aceastã chestiune, vom face cu privire la data testamentului olograf câteva observaþii necesare pentru înþelegerea soluþiei datã de Tribunal. 2. Raþiunea datei. Existenþa datei într-un testament olograf se justificã ca necesarã pentru trei motive: 1) Ea serveºte de a se stabili dacã testatorul era capabil sã dispunã de averea sa ºi dacã voinþa sa a fost liber exprimatã; 2) în caz de pluralitate de testamente cu dispoziþii contrarii sau incompatibile, dã posibilitate de a se stabili care din ele trebuie sã aibã prioritate ºi care anume trebuiesc considerate ca revocate; 3) în fine, ea deosebeºte simplul proiect de testamentul definitiv, mai ales când, fiind vorba de un testament scris cu creionul ºi pe foaie volantã, cum se scrie de obicei o ciornã, fãrã menþiunea datei, o confuzie între proiect ºi testamentul propriu zis ar fi inevitabilã. 3. Ce trebuie sã cuprindã data. Data trebuie sã arate în mod precis timpul când testamentul a fost fãcut, adicã ziua, luna ºi anul. Aceste trei elemente ale datei trebuiesc neapãrat cuprinse în testament pentru ca acesta sã se poatã considera datat în sensul art. 859 C.civ. În ce priveºte arãtarea zilei când s-a fãcut testamentul, art. 859 C.civ. nu poate naºte nici o îndoialã, acest înþeles al cuvântului datã rezultând ºi din dispoziþiile art. 1182 C.civ., care, ocupându-se de modul cum actele sub semnãturã privatã capãtã datã certã, dã ca criteriu ziua înregistrãrii lor, ziua morþii aceluia care l-a subscris etc. 4. Arãtarea locului unde s-a fãcut testamentul, care se cerea ca o condiþie esenþialã în Codul Calimach ºi se cere ºi astãzi în codul elveþian, german ºi legea greceascã, este inutilã în dreptul nostru, fiindcã legea nu o cere; deci o arãtare inexactã a locului din partea testatorului nu poate sã constituie o cauzã de nulitate. 5. Arãtarea orei. Acelaºi lucru este de spus ºi în privinþa orei când s-a fãcut testamentul, arãtarea ei nefiind cerutã de lege. Aceasta rezultã din tãcerea art. 859 C.civ. ºi din comparaþia acestui text cu art. 21 C.civ., care prevede expres arãtarea orei când este vorba de redactarea actelor de stare civilã. 5 Cu toate acestea, sunt cazuri când arãtarea orei poate interesa justiþia, mai ales când este vorba de mai multe testamente olografe cu dispoziþii contrarii ºi fãcute în aceeaºi zi. În aceastã privinþã, s-a decis cã instanþele judecãtoreºti sunt suverane în a aprecia care este cel din urmã testament, þinând seamã de împrejurãrile de fapt în care testatorul le-a fãcut. Se citeazã în jurisprudenþã cazul a douã testamente fãcute ºi datate în aceiaºi zi, dintre care unul era scris pe hârtie timbratã, iar altul pe hârtie simplã. Fiindcã ele cuprindeau dispoziþii contrarii, era necesar sã se ºtie care e cel din urmã ºi a revocat pe celãlalt. Judecãtorii au dedus cã testamentul scris pe hârtie simplã e posterior celuilalt, raþionând cã testatorul, voind sã-ºi facã testamentul, ºi-a procurat o hârtie timbratã ºi ºi-a scris dispoziþiile sale, iar apoi, voind sã le modifice, s-a grãbit sã facã al doilea testament pe hârtie simplã, neavând timp sã-ºi procure o altã coalã timbratã1 . 1 Cass.fr., 18 Juillet 1887, S. 1890.1.219, citatã de Baurdry-Lacantinerie et Colin, tome II, p. 46. 214 Mircea Dan BOCªAN 6. Cum trebuie scrisã data. Data poate fi scrisã nu numai în litere, ci ºi în cifre, întrucât art. 859 nu cere decât ca ea sã fie scrisã de testator. În aceastã privinþã s-a judecat cã dacã numai o parte din datã e scrisã de testator, iar cealaltã este tipãritã, testamentul e nul, soluþie pe care Alexandresco o gãseºte cu drept cuvânt prea riguroasã, întrucât, în speþã în chestiune, numai o parte din an era scris de tipar, celelalte elemente ale datei fiind scrise de testator1 . De asemeni este indiferent de ce calendar s-a servit testatorul în arãtarea datei. Mai mult chiar, nici nu e nevoie ca arãtarea datei sã se facã dupã calendar, întrucât aceastã indicaþie nefiind sacramentalã poate fi înlocuitã cu termeni echivalenþi, din care sã rezulte cu suficienþã ziua, luna ºi anul în care s-a fãcut testamentul. De aceea s-a considerat ca valabil testamentul în care data s-ar arãta în modul urmãtor: ziua de Crãciun 1916, prima zi a anului 1920, a douãzecea zi de la naºterea mea etc. 7. Locul pe care trebuie sã-l ocupe data în testament este o chestiune care însã se discutã, din cauzã cã legea nu prevede nimic în aceastã privinþã. Cert este cã data poate fi pusã la începutul sau la finele actului ºi chiar la mijlocul lui, în acest din urmã caz trebuind sã se vadã dacã ea se referã la toate dispoziþiile testamentului, sau numai la cele care o preced. Ceea ce discutã însã e dacã data trebuie sã preceadã semnãtura sau poate fi pusã dupã ea. Logic ar fi ca data sã preceadã semnãtura, deoarece aceasta e certificarea întregului testament, inclusiv a datei. Este adevãrat cã art. 859 C.civ., spunând cã testamentul olograf trebuie sã fie scris, datat ºi semnat de testator, pare cã indicã o ordine în care trebuie sã se facã scrierea, datarea ºi semnarea testamentului. Analizând însã aceastã dispoziþie în raport cu condiþiile cerute de lege pentru celelalte feluri de testament, se vede cã legiuitorul a voit în art. 859 C.civ. sã arate numai care sunt cele trei elemente ale testamentului olograf, fãrã pretenþia de a stabili, ºi încã sub pedeapsã de nulitate, ordinea în care aceste elemente trebuiesc înscrise în testament. De aceea jurisprudenþa, în dezacord cu unii autori mai vechi ºi cu câteva decizii, stabileºte în mod constant cã data poate fi pusã oriunde, chiar în urma semnãturii, numai cu condiþia ca din contextul testamentului sã rezulte cã ea se aplicã la toate dispoziþiile lui ºi formeazã cu ele un singur tot2 . Când dispoziþiile testamentului s-au scris în mai multe zile ºi data s-a pus la urmã, când s-a încheiat, este evident cã testamentul este fãcut în condiþiile legii, întrucât, necerându-se ca testamentul sã fie redactat uno contextu, adicã în aceiaºi zi ºi fãrã întrerupere, se înþelege cã toate dispoziþiile din testament au fost scrise în ziua datei. Dacã testamentul poartã mai multe date el este de asemenea valabil, cu condiþia sã nu fie puse toate la sfârºit ºi ca fiecare din dispoziþiile lui, luate în parte, sã nu aibã mai mult decât o singurã datã. 8. Lipsa completã a datei atrage nulitatea testamentului, fiindcã legea a fãcut din datã o condiþie esenþialã ºi absolutã de validitate a testamentului olograf. Aceastã soluþie se aplicã – ºi testamentul este nul – chiar când termenii în care e redactat testamentul ar rezulta cã s-a fãcut într-o zi, lunã ºi an bine arãtat, deoarece data trebuie scrisã cu însãºi mâna testatorului, condiþie care desigur nu se îndeplineºte când data, fãrã a fi scrisã de testator, rezultã numai din termenii testamentului; jurisprudenþa nu cunoaºte decât un singur caz – rãmas de altfel izolat – când un testament, deºi n-avea nici o datã, a fost validat pentru cã din termenii lui s-a pãrut judecãtorilor cã data rezultã cu suficienþã. E cazul citat de Alexandresco, când un testator se sinucide la câteva ore dupã moartea soþiei sale ºi dispune prin testament de averea sa, cerând sã fie îngropat lângã soþia lui. Curtea din Paris a validat testamentul pentru motivul cã data rezultã cu suficienþã, dat fiindcã ziua morþii soþiei era 1 A l e x IV.2, p. 53, nota 2. Demolombe, Tome XXI, No. 116; Colin et Capitant Tome III, p. 854; Baurdry-Lacantinerie et Colin, Tome II, No. 1940-1942; Marcadé, Tome IV, 13; A l e x IV.2, p. 59 cu deciziile citate; Plastara, vol. III, p. 492; C. Hamangiu, Codul civil adnotat, sub art. 859 No. 5 ºi 13; Jur.Gen. 15/1923.1125 cu nota lui D. Alexandresco. Contra: Pothier, Des don. testamentaires, chap. I, art. 2, part. 2; Laurent, Tome XIII, No. 211. 2 Practicã testamentarã 215 cunoscutã, iar din termenii testamentului rezultã cã testatorul l-a fãcut cu câteva ore în urma morþii soþiei sale, soluþie foarte contestabilã dupã principiul înscris în art. 859 C.civ.1 . 9. Data greºitã sau incompletã. Când testamentul are datã, dar e greºitã sau incompletã, aceasta echivaleazã cu lipsã de datã ºi testamentul este nul ca ºi testamentul nedatat. Spre deosebire de ipoteza lipsei completã de datã, în cazul când data este greºitã sau incompletã, ea este susceptibilã de a fi rectificatã, întrucât testamentul având o datã, condiþia art. 859 C.civ. este îndeplinitã, dar fiind greºitã se permite completarea ei cu enunþãrile pe care însuºi testatorul le-a fãcut în actul sãu. Neregularitatea datei, ca sã poatã fi îndreptatã, trebuie sã provinã prin urmare dintr-o inadvertenþã sau eroare a testatorului, cãci dacã acesta a pus cu ºtiinþã o altã datã decât cea adevãratã, înseamnã cã a voit sã facã un act neserios, nul. Restabilirea datei exacte nu se poate face în acest caz cu împrejurãri externe, ci numai cu elemente sau indicaþii trase din cuprinsul testamentului, ex ipsomet testamento non aliunde, dupã expresia consacratã a lui Dumoulin. Aceastã condiþie, împãrtãºitã de jurisprudenþã ºi de toþi autorii, este conformã cu spiritul art. 859 C.civ., întrucât testatorul, trebuind sã-ºi dateze testamentul, tot el va fi acela care prin indicaþiile ce va da în act sã permitã cu uºurinþã restabilirea datei incomplete sau eronate. Instanþele judecãtoreºti au fãcut deseori aplicaþia acestui principiu ºi au restabilit data exactã la testamente, apropiind data arãtatã de filigranul hârtiei timbratã pe care s-a scris testamentul de data decesului testatorului sau de alte împrejurãri indicate în testament. Astfel s-a judecat despre un testament datat 1 iulie 1880 ºi scris pe o coalã timbratã care indicã anul 1881. Cum coala timbratã se pusese în circulaþie la 1 ianuarie 1881, iar testatorul murise înainte de 1 iulie 1882, s-a dedus cã data exactã a testamentului era 1 iulie 1881, fiindcã la 1 iulie 1880 nu existã coala timbratã pe care s-a scris testamentul, iar la 1 iulie 1882 testatorul era deja mort. Prin urmare în acest caz data testamentului s-a stabilit apropiindu-se data arãtatã de filigranul hârtiei timbratã de data decesului testatorului2 . În exemplul de mai sus, dacã în loc sã presupunem cã testatorul a murit înainte de 1882, am presupune cã a murit dupã aceastã datã, anul arãtat de hârtia timbratã ºi data morþii testatorului n-ar mai fi suficiente pentru completarea datei, cãci din apropierea lor s-ar vedea cã testamentul ar putea sã aibã ca date 1 iulie 1881 sau 1 iulie 1882, ceea ce înseamnã cã este nul. În orice caz, toatã lumea este de acord cã indicaþiile care servesc la completarea sau restabilirea datei exacte, nu pot fi trase din împrejurãri din afarã de testament, cum ar fi data pusã de testator pe plicul în care a închis testamentul sau data arãtatã de ºtampila poºtei aplicatã pe plic sau, dintr-o împrejurare oarecare, chiar direct pe testament3 . Ca o consecinþã a acestui principiu, s-a stabilit cã nici filigranul hârtiei pe care s-a scris testamentul nu poate singurã sã constituie un mijloc de rectificare a datei, decât dacã este însoþit ºi de alte împrejurãri rezultând din cuprinsul testamentului. În fine, este în afarã de orice îndoialã cã împrejurãrile din afarã de testament, care, luate izolat, nu sunt suficiente pentru completarea datei, pot sã se coroboreze cu enunþãrile fãcute de testator în cuprinsul testamentului, pentru a întãri astfel dovada precisã a datei. Pentru aceasta însã, trebuie ca elementele furnizate chiar de testator în act sã restabileascã suficient data testamentului ºi numai apoi sã se recurgã la împrejurãrile externe4 . Restabilirea datei testamentului trebuie sã se facã în mod precis, cãci o datã alternativã, cum ar fi de pildã 24 sau 25 martie 1920, sau o datã aproximativã a epocii când s-a confecþionat testamentul constituie o datã incertã care anuleazã testamentul5 . 1 Alexandresco, op.cit., p. 63, nota 4; C.Ap. Paris, S. 1851.2.193. Baudry et Colin, Don. et test., Tome 2, No. 1954. A se vedea în acelaºi sens: Petite collection Dalloz No. 9, sub art. 970; Fuzier Herman, sub art. 970 No. 100, 102, 105; C. Hamangiu, Codul civil adnotat No. 8 ºi 15. 3 Baudry et Colin, op.cit., No. 1958; Laurent, op.cit., No. 198. 4 Colin et Capitant, op.cit., p. 856. 5 Fuzier Herman, Tome I, sub art. 970 No. 118; Baudry et Colin, op.cit., No. 1956. 2 216 Mircea Dan BOCªAN 10. Data falsã sau inexactã este aceea pe care testatorul a pus-o pentru ca, antedatând sau postdatând actul sãu, sã scape de consecinþele incapacitãþii sau interdicþiei de care era lovit în momentul când a fãcut testamentul. Se înþelege cã un asemenea testament e nul, fiindcã testatorul a fraudat legea. 6 Falsitatea datei nu poate fi doveditã de cei care o alegã decât cu elemente intrinseci, cuprinse în testament, iar dacã judecãtorii ºi-au fãcut convingerea cã data e falsã, rectificarea ei nu se mai poate face nici chiar cu elemente trase din termenii testamentului. Data falsã rezultã de obicei din deosebirea dintre data scrisã de testator ºi aceea care rezultã din filigranul hârtiei timbrate pe care s-a fãcut testamentul sau din enunþãrile testamentului care menþioneazã oarecare evenimente cunoscute ca fiind mai recente decât data pusã pe testament1 . Dacã din examinarea cuprinsului testamentului se va stabili cã data se datoreazã unei erori involuntare a testatorului, ea poate fi rectificatã, fiindcã în acest caz suntem în ipoteza datei eronate de care am vorbit mai sus. 11. Dispoziþiile adiþionale. În ce priveºte dispoziþiile adiþionale care se gãsesc scrise pe margini, între linii sau la sfârºit, dupã semnãturã, chestiunea se prezintã cu oarecare dificultãþi. În general, trebuie sã deosebim trimiterile propriu zise, pe care testatorul le face imediat dupã ce ºi-a încheiat testamentul, pentru a completa o scãpare din vedere sau a explica înþelesul unei dispoziþii, de clauzele adiþionale care cuprind dispoziþii noi ºi trebuiesc datate. Cele dintâi fac parte integrantã cu actul ºi nu au nevoie de datã, chiar când sunt fãcute dupã cum am spus cu scopul de a explica înþelesul unei dispoziþii, deºi asupra acestei chestiuni jurisprudenþa nu e încã fixatã. Laurent ne dã în aceastã privinþã un exemplu interesant de testament în care o persoanã, dupã ce a fãcut mai multe legate particulare, instituie un legatar universal asupra tuturor bunurilor, fãrã sã-l numeascã, ºi apoi, dupã ce semneazã ºi dateazã testamentul, observând scãparea din vedere ºi servindu-se de un semn prin care în mod obiºnuit se indicã o trimitere, adaugã la urmã: „Uitând sã desemnez pe legatarul meu universal, repar aceastã omisiune, este d-l X.”. Curtea din Dijon, reformând sentinþa primei instanþe, care anulase aceastã dispoziþie ca nefiind datatã, a decis cu drept cuvânt cã acest adaos este o simplã trimitere care completeazã dispoziþia din testament privitoare la instituirea legatarului universal ºi care, fãcând parte integrantã din testament, nu trebuia datatã2 . Este de remarcat însã cã trimiterile fãcute pe margini, între linii sau la sfârºit se supun în ce priveºte datarea aceleaºi condiþii ca ºi clauzele adiþionale când sunt fãcute în urma redactãrii testamentului, fiindcã în acest caz trimiterile sunt dispoziþii noi ºi trebuiesc datate. În acest caz, valabilitatea clauzelor adiþionale ºi a trimiterilor punând în discuþie momentul când au fost fãcute, majoritatea autorilor decid cã pentru determinarea acestui moment judecãtorii, suverani apreciatori ai faptelor, pot sã-ºi formeze convingerea nu numai din dovezi rezultând din termenii actului, ci ºi din împrejurãri din afarã de testament3 . Cu alte cuvinte adagiul ex ipsomet testamento, care dupã cum am vãzut serveºte de criteriu pentru corectarea datei eronate a testamentului, este inaplicabil când e vorba de determinarea momentului când s-au fãcut trimiterile sau clauzele adiþionale. În mod obiºnuit dovada cã adausul e posterior fãcut rezultã din contradicþia între data testamentului ºi adaos, când acesta ar menþiona fapte care nu s-au putut îndeplini decât dupã data testamentului. Principiile care cârmuiesc adausurile se aplicã cu aceleaºi distincþii ºi dispoziþiilor scrise de testator la finele testamentului sub formã de post scriptum sau codicil precum ºi clauzele revocatorii. 12. Contestarea datei. Testamentul olograf face deplinã dovadã despre data lui prin el însuºi, presupunând bineînþeles cã scrierea nu a fost contestatã sau a fost verificatã. De la acest principiu se face excepþie, ºi data poate fi deci contestatã, în cazul când se recurge la înscrierea în fals, procedurã care dupã art. 162 C.pr.civ. poate fi îndreptatã chiar contra unui act sub semnãturã privatã fiindcã acest text nu distinge. 7 1 Planiol Ed. 4, Tome III, No. 2692; Colin et Capitant, op.cit., p. 855. Laurent, op.cit., No. 213, C.Ap. Dijon, 24 Juillet 1861. 3 Contra Demolombe, op.cit., No. 133. 2 Practicã testamentarã 217 Altã datã se decidea cã data testamentului olograf n-ar putea fi contestatã decât prin înscrierea în fals. Astãzi însã jurisprudenþa considerã cã aceastã regulã nu este în totul exactã, cãci sunt douã cazuri când înscrierea în fals nu este necesarã. 1) când dovada falsului reiese din chiar cuprinsul testamentului, adicã din elementele lui intrinseci, – ipotezã de care am vorbit mai sus; 2) când întreg testamentul este atacat pentru motive de fraudã, captaþie sau insanitate a testatorului. În acest caz toate mijloacele de dovadã sunt admise, chiar dacã ele sunt trase din acte sau împrejurãri strãine de testament, fiindcã falsitatea datei, nefiind obiectul direct al contestaþiei, se confundã cu anularea testamentului. 13. Aceste principii expuse, sã revenim la speþa judecatã de Tribunal. Testamentul în discuþie, din cauza împrejurãrilor excepþionale în care se aflã testatorul, nu putea fi fãcutã decât sau în forma privilegiatã ºi prevãzutã de lege pentru testamentele militare, dat fiind cã era opera unui militar aflat în rãzboi, sau în forma olografã, dacã se recurgea la formele obiºnuite de testamente. Este cert, în primul rând, cã în speþã nu putea fi vorba de un testament militar, întrucât era lipsit de formalitãþile cerute de art. 868 C.civ. pentru asemenea testamente, adicã de autenticitatea ofiþerului comandant de batalion sau escadron ºi asistenþa a doi martori. În afarã de aceasta, testamentul invocat de soþie era nul ca testament militar ºi pentru motivul cã nu avea datã, condiþie pe care majoritatea autorilor o socotesc necesarã nu numai pentru testamentele ordinare, dar ºi pentru cele privilegiate, întrucât existenþa ei dã posibilitate de a se vedea dacã testatorul era în situaþia de a recurge la aceastã formã excepþionalã în momentul când a fãcut testamentul 1 . Este adevãrat cã sunt autori, care, în tãcerea legii ºi întemeiaþi pe caracterul de excepþie al acestor testamente, nu considerã data ca o condiþie de validitate2 , însã în dreptul nostru chestiunea a pierdut din importanþã, fiindcã legile excepþionale ce au intervenit la începutul rãzboiului (DL 2951 din 24 sept. 1916 ºi L. din 23 decembrie 1916), dând comandanþilor militari o competenþã generalã de autentificare, aceºtia trebuie sã se conformeze, în ce priveºte redactarea ºi datarea proceselor verbale, dispoziþiilor din legea autentificãrii actelor. În imposibilitate de a susþine valabilitatea testamentului ca testament privilegiat, beneficiara lui îi atribuie caracterul de testament olograf, aducând în discuþie douã chestiuni importante în legãturã cu lipsa datei, de care era afectat testamentul. Prima chestiune rezolvatã este: dacã împrejurarea cã un militar aflat în rãzboi a fost împiedicat de instrucþiunile militare existente de a-ºi data testamentul, pe care îl trimitea soþiei sale sub forma unei scrisori fãcutã pe o carte poºtalã, constituie sau nu un caz de forþã majorã care sã dispenseze testamentul de condiþia datei cerutã de lege pentru validitatea testamentului olograf. Tribunalul rãspunde negativ la aceastã chestiune, ºi cu drept cuvânt. În adevãr, legiuitorul a instituit, într-o enumerare limitativã, trei forme obiºnuite de testamente (olograf, autentic ºi mistic), pentru care a stabilit condiþii anumite de redactare în scopul de a asigura cât mai bine manifestarea voinþei testatorului; în afarã de acestea, a mai prevãzut ºi alte forme privilegiate dar facultative pentru aceea care, gãsindu-se în împrejurãri excepþionale, nu pot utiliza formele obiºnuite. Este indiscutabil însã, cã la oricare din aceste forme s-ar recurge, condiþiile de redactare cerute de lege trebuiesc îndeplinite cu stricteþe, fiindcã atât pentru testamentele ordinare cât ºi pentru cele privilegiate legiuitorul a înscris textul art. 886 C.civ. care le sancþioneazã cu nulitatea actului. Din aceastã cauzã, motivul de forþã majorã invocat rãmâne strãin de discuþie, deoarece, dacã instrucþiunile autoritãþilor militare au putut sã împiedice pe militar sã punã data pe o carte poºtalã ce trimitea de pe front, ele nu au putut sã împiedice pe testator de a face testamentul în condiþiile legii, 1 Colin et Capitant, op.cit., p. 892; Aubry et Rau T. VII, p. 145; Demolombe XXI 434; Baudry et Colin, op.cit., 2223, 2224. 2 Laurent, op.cit., p. 504; Alexandresco, op.cit., p. 134. 218 Mircea Dan BOCªAN care, pentru situaþia excepþionalã în care se gãsea testatorul, a prescris o formã anumitã ºi privilegiatã pentru redactarea actului, în cazul când nu putea sã utilizeze o formã obiºnuitã de testament. Venind la a doua chestiune, Tribunalul cerceteazã scopul pentru care legea cere, între alte condiþii, ca testamentul sã fie datat ºi decide cã lipsa datei nu constituie o cauzã de nulitate a testamentului olograf când se prezintã un singur testament ºi nu existã nici o îndoialã asupra capacitãþii testatorului. Este adevãrat cã raþiunea datei într-un testament olograf este, dupã cum am arãtat mai sus, de a se putea ºti dacã testatorul era capabil în acel moment sã dispunã de averea sa ºi dacã voinþa sa a fost liber exprimatã ºi, în caz de pluralitate de testamente cu dispoziþii contrarii, de a se ºti care e acel din urmã ºi a revocat pe celelalte, dar din aceastã constatare, conformã scopului legii, Tribunalul trage o concluzie greºitã, cu care nu ne unim. Testamentul este un act solemn ale cãrui formalitãþi, cerute de lege nu numai ad substantiam, atrag, în caz de neobservare, nulitatea testamentului, iar data, una din aceste formalitãþi, constituie, independent de scopul urmãrit de legiuitor, o condiþie de validitate a actului. De aceea, a decide cã data nu este necesarã ºi poate lipsi când nu existã decât un singur testament ºi testatorul a fost totdeauna capabil, înseamnã, dupã cum observã un autor, a confunda douã idei distincte: validitatea testamentului sub raportul datei ºi validitatea testamentului sub raportul capacitãþii1 . Aceastã interpretare este unanim aprobatã de autori, dintre care Demolombe este categoric în a considera data ca o solemnitate ºi lipsa ei un motiv de nulitate chiar în cazurile arãtate mai sus când existenþa ei, dacã se are în vedere scopul legii, ar pãrea inutilã, citând în aceastã privinþã o sentinþã a Tribunalului Marseille ale cãrei considerente le reproducem pentru modul judicios în care se rezolvã chestiunea: „Attendu que, pour qu’il y ait véritablement date dans le sens legal, il faut toujours que l’on puisse connaître le jour précis ou l’acte a été fait; que si la date a été exigée principalement pour apprécier la capacité du testateur a l’epoque de la confection du testament et fixer, d’une manière précise, le rang de chaque testament, dans le cas ou il en existerait plusieurs, on ne peut cependant soutenir que la date n’est plus nécessaire, losqu’un seul testament est présenté, et qu’aucun doute ne s’élève sur la capacité de celui auquel on attribue; que lorsque certaines formes sont exigées par la loi pour la validité d’un acte, leur exécution est rigoureusement nécessaires dans tous les cas, et alors méme que les motifs qui ont pu déterminer le législateur n’existeraient pas dans l’espèce; que le système contraire serait subversif de tous les principes et tendrait à faire maîttre en question, dans toutes les affaires, si la loi doit être ou non exécuté”2 . Mai departe Tribunalul, convenind la exigenþa legii, aratã cã data într-un testament olograf poate fi completatã ºi chiar înlocuitã cu lãmuriri trase nu numai din testament ci ºi din împrejurãri lãturalnice, cu ajutorul cãrora stabileºte cu aproximaþie cã data testamentului este prin luna septembrie 1916. Din expunerea fãcutã mai sus am vãzut cã data testamentului olograf nu poate fi înlocuitã, fiindcã testamentul fãrã datã este nul, ci este susceptibilã numai de rectificare când e incompletã sau greºitã, ºi atunci numai cu elemente trase din cuprinsul testamentului, ex ipsomet testamento non aliunde3. Pentru a face, prin urmare, operã de restabilire a datei, trebuie mai întâi ca ea sã existe în testament, indiferent de modul de care s-a servit testatorul în arãtarea ei, fiindcã art. 859 C.civ. cere ca ea sã fe scrisã de testator, ºi apoi, în cazul când ar fi greºitã sau incompletã, sã fie rectificatã cu elemente trase din testament. În cazul nostru, nici o rectificare nu mai era posibilã, ºi cu atât mai mult cu împrejurãri din afarã de testament, fiindcã data era inexistentã. În aceastã privinþã Tribunalul rãmâne în aceiaºi eroare pânã la sfârºit, când, servindu-se de criteriul arãtat, stabileºte cu aproximaþie data testamentului, deºi este ºtiut cã data alternativã sau aproximativã anuleazã testamentul, întrucât data trebuie sã arate în mod precis timpul când testamentul a fost fãcut, adicã ziua, luna ºi anul4 . 1 Laurent, op.cit., p. 221. Demolombe, op.cit. No. 76. 3 V. supra IX. 4 V. supra III ºi IX în fine. 2 Practicã testamentarã 219 De aceea credem, în concluzie, cã nu mai poate fi nici o îndoialã despre nulitatea testamentului, care, din aceastã cauzã, nu putea constitui un motiv de respingerea acþiunii de partaj; aceasta, însã nu ne împiedicã de a aproba soluþia datã, care se menþine în baza art. 14 din legea mãsurilor excepþionale din 23 decembrie 1916, întrucât Tribunalul apreciazã în fapt cã averea prevãzutã în acþiune nu valoreazã mai mult de 10.000 lei ºi constatã în acelaºi timp cã, în lipsã de descendenþi legitimi, ea se cuvine soþiei.
Barbu SCONDÃCESCU Judecãtor de ºedinþã la Tribunalul Prahova (sentinþã ºi adnotare publicate în PR 1928.II.111) OBSERVAÞII: 1 Art. 43 C.civ. prevedea: „Actul de naºtere va arãta cu desluºire ziua, ora, locul naºterii, sexul copilului […]”. A fost abrogat prin art. 124 L. din 25 februarie 1928, privitoare la actele stãrii civile. 2 A se compara cu speþa nr. 45. 3 Într-o altã cauzã ce punea problema semnãturii, instanþa supremã a decis: „Potrivit art. 859 C.civ., testamentul olograf, pentru a fi valabil, trebuie sã fie scris în întregime, datat ºi subsemnat de însãºi mâna testatorului. În afarã de aceste condiþii esenþiale pentru validitatea unui astfel de testament, de nicãieri nu rezultã cã legiuitorul a voit ca semnãtura sã fie separatã de conþinutul actului. Astfel fiind, nimic nu se opune ca semnãtura testatorului sã facã un singur trup cu fraza finalã, suficient numai ca semnãtura din josul actului cu care face corp sã fie în mod neîndoielnic scrisã de însãºi mâna testatorului” 1 . 4 Art. 13 L. din 23 decembrie 1916: „Vãduva celui chemat sub arme are asupra bunurilor succesiunii soþului încetat din viaþã sub drapel un drept de moºtenire, în plinã proprietate, care este: De o treime, dacã defunctul; lasã un descendent, din cãsãtorie; […]. În lipsa rudelor arãtate în acest articol, din partea soþului, soþia moºteneºte întreaga lui avere”. Art. 14 : „Dacã valoarea succesiunii nu depãºeºte suma de 10000 lei, […], soþia va avea dreptul de moºtenire prevãzut la articolul precedent, […]; iar în lipsa acestor rude, soþia moºteneºte singurã bunurile ce compun succesiunea soþului”. 5 Art. 21 C.civ. prevedea: „Actele stãrii civile vor cuprinde anul, luna, ziua ºi ora când ele au s-au fãcut […]”. A fost abrogat prin art. 124 L. din 25 februarie 1928, privitoare la actele stãrii civile. 6 „Dacã se stabileºte cã testamentul a fost ante- sau postdatat, acest testament este nul, ca având o datã falsã, deci ca neavând nici o datã. Aceastã nulitate este ireparabilã, în asemenea caz, data actului neputând sã mai fie rectificatã nici chiar cu elementele ce judecãtorii le-ar culege din chiar termenii testamentului”2 . 7 Prevederile din anul 1928 ale art. 162 C.pr.civ. corespund art. 177 C.pr.civ. actual. 8 Semnificaþia datei în testamentul olograf este o problemã a cãrei dezbatere a început în perioada interbelicã – dupã cum se vede din cauza mai sus raportatã. Trimitem cititorul la speþa nr. 49, unde fostul Tribunal Suprem ºi prima adnotare se orienteazã spre soluþia promovatã în Observaþiile lui Barbu Scondãcescu, pe când nota criticã a lui Octav Gheorghiu merge (principial) în direcþia adoptatã mai sus de Tribunalul Prahova. 1 2 Cas. I, dec. 251/ 4 noiembrie 1940, Bul. 1940.619. Trib. Botoºani, sent.civ. 351/1930, Jur.Gen. 1931.815.667. 220 Mircea Dan BOCªAN 26 Succesiunea Radu Pleºoianu TRIMITERE ÎN POSESIE – Testament – Soþie ºi strãini – Legat universal – Condiþii – Drepturile rudelor de sânge în cazul neinstituirii legatarului universal – De unde trebuie sã cearã posesia legatarul particular C.Ap. Bucureºti IV, dec.civ. 461/ 15 octombrie 1929 a) Legatul universal, se înþelege legatul care implicã o chemare eventualã la întregimea moºtenirii testatorului. b) Legea nu cere ca sã se exprime în termeni expreºi voinþa de a se institui legatarul universal, dar trebuie sã rezulte cel puþin din cuprinsul testamentului voinþa de a se institui legate cu titlu particular, fãrã a institui legatul universal. c) Când în testament, se aratã în mod limitativ bunurile lãsate soþiei ºi tot limitativ pe acelea lãsate altor persoane, rezultã intenþia testatorului de a institui legate cu titlu particular, fãrã a institui legatul universal. d) Din împrejurarea cã, în testament, rudelor de sânge nu li s-a atribuit nimic din averea arãtatã în testament, nu rezultã cã moºtenitorii de sânge au pierdut dreptul de a veni – ab intestato – la succesiunea bunurilor defunctului, în privinþa cãrora acesta nu a dispus nimic. e) Legatarii particulari nu pot cere posesia averii de la justiþie, ci de la moºtenitorii de sânge. Asupra apelului de faþã fãcut de cãtre Virgil Pleºoianu ºi Dr. Th. Doncoº, acesta în calitate de tutore al copiilor sãi minori, în contra sentinþei civile cu Nr. 526/1929, a Tribunalului Ilfov Secþia I civ. – corecþionalã, prin care s-a ordonat trimiterea în posesie a d-nei Odette Pleºoianu, asupra averii succesorale rãmasã pe urma defunctului Radu Pleºoianu. Având în vedere actele cauzei, susþinerile orale ºi scrise ale pãrþilor; Având în vedere cã în fapt se constatã urmãtoarele: Intimata Odette Pleºoianu a cerut Tribunalului Ilfov ca în calitate de legatarã universalã, pe baza testamentului olograf al defunctului sãu soþ Radu Pleºoianu ºi a codicilului acelui testament, sã fie trimisã în posesia averii succesorale rãmasã în inventarul încheiat de judecãtorul supleant al acelui Tribunal în ziua de 13 aprilie 1929. În contra acestei cereri, Virgiliu V. Pleºoianu ºi Dr. Th. Doncos în numele minorilor sãi copii, au fãcut contestaþie prin petiþiile înregistrate la Nr. 14710 din 27 martie 1929 ºi 17563 din 15 aprilie 1929, opunându-se la aceastã trimitere în posesie, pe motiv cã petiþionara Odette Pleºoianu nu ar fi fost instituitã legatarã universalã ºi în consecinþã solicitã dânºii trimiterea în posesie, în calitate de moºtenitori legitimi ai defunctului, potrivit art. 889, 891 ºi 895 C.civ. Tribunalul, prin sentinþa cu nr. 526/1929, constatã cã din cuprinsul testamentului defunctului Radu Pleºoianu, rezultã cã soþia sa, Odette Pleºoianu, este legatarã universalã, ºi în consecinþã admite cererea de trimitere în posesie fãcutã de numita, respingând ca nefondate atât contestaþia fãcutã de Virgiliu V. Pleºoianu ºi Dr. Th. Doncos, cât ºi cererea acestora de trimitere în posesie. În contra acestei sentinþe, Virgiliu Pleºoianu ºi Dr. Th. Doncos, tutorele legal al copiilor sãi minori, au fãcut apelul de faþã, susþinând cã greºit Odette Pleºoianu s-a adresat justiþiei ºi Tribunalul a admis trimiterea acesteia în posesie, deoarece atât din textul testamentului, cât ºi din intenþia testatorului, rezultã cã Odette Pleºoianu nu a fost instituitã legatarã universalã, ci prin testamentul în chestiune defunctul sãu soþ a fãcut în favoarea sa numai legate particulare. În consecinþã, apelanþii cer ca Curtea, prin efectul devolutiv al apelului, sã examineze din nou testamentul defunctului Radu Pleºoianu, sã constate cã de nicãieri nu rezultã cã Odette Pleºoianu ar avea vocaþie la întreaga avere succesoralã pe urma defunctului sãu soþ, care sã-i dea dreptul de a solicita trimiterea în posesie de la justiþie, ºi deci pe baza art. 878, 894 ºi 895 C.civ., sã admitã apelul, sã reformeze sentinþa Tribunalului, respingând cererea de trimitere în posesie fãcutã de Practicã testamentarã 221 Odette Pleºoianu ºi sã primeascã pe aceea fãcutã de Virgiliu Pleºoianu ºi Dr. Th. Doncos, tutore legal, în calitate de erezi legitimi ai defunctului Radu Pleºoianu. Având în vedere cã intimata Odette Pleºoianu, susþine în apel, ca ºi la prima instanþã, cã întrucât din cuprinsul testamentului defunctului sãu soþ, rezultã neîndoios intenþia acestuia de a o institui legatarã universalã, bine a fost trimisã în posesie de cãtre justiþie ºi în consecinþã cere ca curtea sã respingã apelul fãcut de Virgil Pleºoianu ºi Dr. Th. Doncos, ca tutore al minorilor sãi copii. Considerând cã în drept, potrivit dispoziþiilor art. 891 ºi 895 C.civ., numai legatarul universal, atunci când nu sunt erezi rezervatari, poate cere punerea în posesia bunurilor cuprinse în testament, de la justiþie, pe când legatarul unei fracþiuni din ereditate nu poate sã se adreseze direct justiþiei, pentru trimiterea lui în posesie, ci trebuie, dacã nu existã moºtenitori, rezervatari, sã cearã moºtenirea de la ceilalþi erezi legitimi. Cã deci faþã de aceste dispoziþii, pentru a se putea decide dacã în speþã Odette Pleºoianu bine s-a adresat justiþiei ca sã fie pusã în posesia averii rãmasã de la defunctul sãu soþ, Radu Pleºoianu, acesta nelãsând erezi rezervatari, sau, dacã trebuia sã cearã posesia de la erezii legitimi ai acestuia, urmeazã a se examina testamentul defunctului ºi a se vedea dacã din dispoziþiile acestui testament rezultã cã Odette Pleºoianu a fost instituitã legatarã universalã. Considerând cã prin legatul universal se înþelege acel legat care implicã o chemare eventualã la întregimea moºtenirii testatorului. Cã deci ceea ce caracterizeazã legatul universal nu este cuantumul bunurilor care formeazã beneficiul real ºi imediat al legatarului, ci dreptul eventual pe care acesta îl are, în virtutea testamentului, de a dobândi totalitatea succesiunii, adicã chemarea lui la moºtenirea tuturor bunurilor succesorale, atât în cazul când s-ar mai afla în succesiunea testatorului ºi alte bunuri, în afarã de cele cuprinse în testament ºi asupra cãrora acesta nu a dispus nimic, cât ºi în cazul când o altã transmisiune succesoralã, fie ab intestato, fie testamentarã – ar rãmâne nulã, revocatã sau caducã. Considerând cã, pentru ca sã existe un asemenea legat, dacã legea într-adevãr nu cere ca testatorul sã întrebuinþeze termeni sacramentali ºi nici chiar ca sã arate în mod expres, instituirea de legatar universal sau de erede, trebuie însã ca cel puþin în cuprinsul testamentului, voinþa testatorului sã fie în aºa mod exprimatã, întrucât sã implice o chemare eventualã a legatarului la întreaga succesiune, cum este în cazul când testatorul dispune în favoarea unei persoane „totalitatea bunurilor sale mobile ºi imobile”, „cotitatea disponibilã”, „nuda proprietate”, „toate celelalte bunuri”, sau „prisosul cererii”, dispoziþii care evidenþiazã vocaþia eventualã a legatarului la totalitatea succesiunii. Având în vedere cã intimata Odette Pleºoianu, susþine cã în mod greºit apelanþii stãruie în apelul lor, pe consideraþia cã din testament nu rezultã pentru dânsa vocaþia la întreg patrimoniul defunctului, deoarece vocaþia la tot este o consecinþã a calitãþii de legatar universal; or în speþã testatorul nu a precizat acest caracter, astfel cã concluzia cã d-sa este legatarã universalã trebuie trasã din faptul cã testatorul a creat un moºtenitor în persoana sa, continuator juridic al patrimoniului, altul decât cel legitim. Considerând cã într-adevãr vocaþia la întregimea succesiunii este consecinþa juridicã a calitãþii de legatar universal, dar tocmai faptul cã testatorul nu a precizat în testamentul sãu cã conferã aceastã calitate soþiei sale, impune sã se examineze cuprinsul testamentului ºi sã se vadã dacã din complexul dispoziþiilor lui rezultã pentru apelantã „vocaþia la tot”, care sã denote intenþia testatorului de a o lãsa legatarã universalã asupra averii sale. Având în vedere cã în speþã defunctul Radu Pleºoianu nu numai cã în testamentul sãu nu aratã cã lasã legatarã universalã pe soþia sa Odette Pleºoianu, sau cã o instituie erede, dar încã de nicãieri nu rezultã acea chemare eventualã la întreaga succesiune, care sã confere acesteia calitatea de legatarã universalã. Având în vedere cã într-adevãr defunctul Radu Pleºoianu, prin testamentul sãu, împarte de la început averea sa în trei pãrþi distincte: avere mobiliarã, avere imobiliarã ºi legate particulare În ce priveºte averea mobiliarã, dupã ce o enumerã, testatorul adaugã: aceastã întreagã avere mobiliarã specificatã mai sus o las moºtenire soþiei mele Odette Pleºoianu, or, specificarea implicã limitare ºi limitarea excluderea legatului universal. 222 Mircea Dan BOCªAN De asemenea în ce priveºte averea mobiliarã, aici testatorul dupã ce aratã cã aceastã avere se compune din diferte terenuri situate în Bucureºti sau în mahalalele acestuia, cum ºi în împrejurimi, adaugã: las moºtenire toate aceste terenuri, afarã de cele desemnate mai departe, soþiei mele; or din întrebuinþarea expresiei „afarã de” rezultã cã nici întreaga avere imobiliarã nu revine intimatei Odette Pleºoianu, pentru ca sã i se poatã conferi calitatea de legatarã universalã ºi într-adevãr la punctul 3 din testament „danii particulare”, se aratã terenurile care se lasã cu titlu de legat particular Eforiei Spitalelor Civile, lui C. Tissescu ºi prietenilor Petre ºi Theodor Zarifopol. Având în vedere cã, dacã intenþia testatorului ar fi fost ca sã instituie pe soþia sa ca legatarã universalã, i-ar fi testat acesteia întreaga avere ºi apoi i-ar fi pus în sarcinã toate celelalte legate particulare, pentru ca astfel sã confere vocaþia la întreaga succesiune, adicã sã-i lase dreptul de a absorbi oricare alt bun succesoral care s-ar mai afla peste cele cuprinse în testament, sau care ar fi fãcut obiectul unui legat particular, rãmas caduc. Având în vedere cã partea ultimã a testamentului în care defunctul Radu Pleºoianu spune: „într-un cuvânt, în afarã de daniile specificate mai sus, las întreaga beneficiere a veniturilor averii mele, soþiei Odette Pleºoianu, cum ºi jumãtate din valoarea terenurilor mele încã nevândute”, face ºi mai mult sã se vadã cã testatorul nu a înþeles sã instituie pe soþia sa legatarã universalã, deoarece precizarea „jumãtate din valoarea terenurilor mele încã nevândute” exclude ideea cã aceasta ar putea avea vocaþia la întreaga succesiune. Având în vedere cã intimata Odette Pleºoianu, în împrejurarea cã în testament se prevãd ºi alte legate particulare, aceasta nu poate sã-i distrugã calitatea de legatarã universalã; Considerând cã într-adevãr calitatea de legatarã universalã nu o conferã numãrul bunurilor care formeazã beneficiul real ºi imediat al legatarului ei, vocaþia la întreaga moºtenire, or dupã cum s-a arãtat mai sus, tocmai aceastã vocaþie nu rezultã de nicãieri. Având în vedere cã intimata Odette Pleºoianu mai susþine cã, din faptul cã defunctul Radu Pleºoianu nu a lãsat nimic fratelui sãu Virgil, ci din contrã, când e vorba de creanþele neajunse încã la scadenþã, declarã cã le lasã pentru a fi împãrþite în pãrþi egale între copiii acestuia ºi copiii surorii sale Ioana Dr. Doncos, rezultã cã testatorul a voit o moºtenire testamentarã, alta decât legitimã ºi deci a i se tãgãdui calitatea sa de legatã universalã, ar fi a da dreptul fratelui Virgil ca sã culeagã legatele ce ar deveni caduce, ar fi a se reveni astfel la succesiunea legitimã pe care de cuius nu a voit-o. Considerând cã, dacã de cuius a dispus prin testamentul sãu în favoarea altor persoane în afarã de moºtenitorii legitimi cãrora nu le-a lãsat nimic, de aici nu urmeazã cã aceºtia au pierdut dreptul de a veni ab intestato la succesiunea bunurilor defunctului, în privinþa cãrora acesta nu a dispus nimic prin testament sau care a fãcut obiectul unui legat devenit caduc ºi în orice caz, din acest fapt nu poate urma cã legatarul particular sau al unei fracþiuni de succesiune, arãtat în testament, capãtã vocaþie la tot, atât timp cât prin testament nu i se conferã calitatea de legatar universal ºi nici din cuprinsul lui nu rezultã cã intenþia testatorului a fost de a-i da vocaþia la toatã succesiunea. Având în vedere cã intimata Odette Pleºoianu, pentru a mai învedera calitatea de legatarã universalã, pe care susþine cã o are, invocã pasajul din testamentul în care testatorul aratã cã însãrcineazã pe Tisescu sã o ajute la lichidarea succesiunii, întrebuinþând fraza „au mieux des intérêts de ma femme toute ma succession”, din care trage concluzia cã „toatã” succesiunea i-o lasã d-sale. Având în vedere cã, dacã în testament la paragraful prin care testeazã un legat particular lui Tissescu, defunctul spune cã acesta „va tocmi cum va putea mai bine interesele soþiei mele, cum ºi toatã moºtenirea mea”, aceastã frazã conþine numai o simplã dorinþã a defunctului ca fostul sãu om de afaceri în lichidarea întregii sale succesiuni sã o ajute pe soþia sa, fãrã însã ca sã rezulte de aici, dupã cum susþine intimata, cã-i lasã ei întreaga succesiune. Având în vedere cã, dacã tot prin testament se pun anumite îndatoriri intimatei Odette Pleºoianu, precum acelea de a remite tablouri fratelui defunctului, Virgil, de a remite legate soacrei sale ºi altor rude, precum ºi de a vinde imobilele, aceste însãrcinãri nu fac sã rezulte pentru intimatã calitatea de legatarã universalã, deoarece ºi un simplu legat particular poate fi instituit ca sarcini. Practicã testamentarã 223 Cã, întrucât în tot cuprinsul testamentului nu se gãseºte nici o dispoziþie care sã implice chemarea eventualã a soþiei defunctului la întregimea moºtenirii, aceasta nu poate pretinde cã are calitatea de legatarã universalã ºi nu poate cere posesia de la justiþie, ci trebuie ca, conform art. 895 C.civ., sã cearã posesia de la moºtenitorii legitimi. Cã deci opunerea acestora la cererea de trimitere în posesie fãcutã de Odete Pleºoianu, devine fondatã ºi în consecinþã urmeazã a li se admite apelul, cum ºi cererea fãcutã de dânºii înaintea primei instanþe pentru a fi trimiºi în posesie, pe baza art. 653 C.civ., întrucât au fãcut dovada calitãþii lor de frate ºi nepoþi de sorã ai defunctului, calitate care de altfel nu li s-a contestat. Pentru aceste motive, redactate de dl consilier Siliu Rãdulescu, Curtea admite apelul. (decizie publicatã în BCAp. 1929.435) 27 TESTAMENTE CONJUNCTE – Caracterizare – Aplicaþiune – Art. 857 C.civ. Cas. I, dec. 665/18 februarie 1930 Art. 857 C.civ. prohibã, sub sancþiunea nulitãþii prescrise prin art. 886 C.civ., testamentul conjunctiv, prin care douã sau mai multe persoane testeazã împreunã, – în formã olografã, misticã sau autenticã, legea nefãcând nici o distincþie, – una în favoarea celeilalte, sau celorlalte, ori amândouã, sau toate împreunã, în favoarea unei a treia persoane. Raþiunea interdicþiei testamentului conjunctiv, se aflã în caracterul de act unilateral de voinþã al testamentului ºi de preocuparea legiuitorului de a asigura aplicabilitatea dispoziþiilor testamentare, cãci prin admiterea testamentului conjunctiv se dã posibilitatea ca testamentul sã nu mai fie opera voinþei unice a testatorului, ci aceastã voinþã sã fie supusã sugestiunii influenþei celorlalþi testatori ºi, totodatã din cauza interdependenþei dintre dispoziþiile testamentare, se pot naºte discuþiuni ºi controverse asupra efectelor pe care le-ar produce revocarea dispoziþiilor testamentare, numai de o parte dintre testatori. Este conjunctiv ºi, deci, interzis de lege, numai acel testament prin care douã sau mai multe persoane îºi contopesc, indiferent sub ce formã, dispoziþiile de ultimã voinþã în contextul unic al unui singur ºi acelaºi act, adicã în care existã o legãturã intelectualã între diferite dispoziþii testamentare ºi aceste dispoziþii sunt dependente unele de altele, formând un singur act juridic Dimpotrivã, chiar dacã dispoziþiile de ultimã voinþã ale mai multor persoane se gãsesc reunite materialmente, fiind scrise pe acelaºi instrument probator, ele constituie totuºi, tot atâtea testamente valabile câþi testatori sunt, dacã formeazã acte juridice distincte ºi independente unul de altul, întrunind fiecare din ele condiþiile de formã cerute de lege. Este de atributul exclusiv al instanþelor de fond, – întrucât ele nu comit vreo denaturare sau eroare gravã de fapt ºi motiveazã soluþia lor – sã constate din examinarea dispoziþiilor testamentare ale mai multor testatori scrise pe acelaºi instrument probator, existenþa elementelor de fapt care sã caracterizeze în drept de testament conjunctiv asemenea dispoziþii testamentare. În speþã este constant cã, testamentul din 17 August 1916 cuprinde în el dispoziþii testamentare fãcute de mai multe persoane: în prima parte soþul testeazã în favoarea soþiei, în a doua parte aceasta testeazã în favoarea soþului sau eventual a unei terþe persoane ºi în fine, prin post scriptum ambii soþi testeazã în privinþa aceleiaºi averi în favoarea, sub anumite condiþii, a intimatei în recurs. Instanþa de apel stabileºte în fapt cã deºi prima dispoziþie testamentarã, prin care soþul testeazã în favoarea recurentei, soþia sa, întruneºte condiþiile unui testament olograf, fiind scris, subscris ºi datat de testator, totuºi ea nu formeazã un act juridic independent, ci se aflã în stare de dependenþã cu dispoziþiile testamentare urmãtoare, fiind fãcutã sub sugestia lor, ºi formeazã împreunã cu acestea 224 Mircea Dan BOCªAN un singur act juridic, toate dispoziþiile testamentare fiind opera unui acord de voinþe între soþ ºi soþie, cu asistenþa altuia. Instanþa de apel motiveazã cã aceastã constatare rezultã din însuºi cuprinsul dispoziþiilor testamentare ºi împrejurãrile în care s-au produs ºi anume în primul rând din împrejurarea cã dispoziþiile testamentare fiind cuprinse în acelaºi instrument probator, au fost fãcute în acelaºi moment ºi douã din ele sunt semnate de ambii testatori ºi apoi din diferiþi termeni întrebuinþaþi, prin care testatorii iau împreunã diferite dispoziþii prin post scriptum, relativ la averea ce face obiectul tuturor dispoziþiilor testamentare. Constatarea de mai sus rãmâne definitivã, întrucât este motivatã ºi Curtea de apel – contrar susþinerilor recurentei – n-a denaturat vreo clauzã clarã ºi categoricã din dispoziþiile testamentare ºi n-a fãcut decât sã interpreteze, chestiune ce este de resortul exclusiv al instanþelor de fond, diferite clauze din acele dispoziþii care erau susceptibile de interpretare. Aºa fiind, dispoziþiile testamentare din testamentul de la 17 August 1916, fiind dependente unele de altele ºi în intenþia testatorilor constituind un singur act juridic, opera unui acord de voinþe, iar nu manifestãri unilaterale ºi independente, faþã de principiul enunþat, bine Curtea de apel a caracterizat în drept acele dispoziþii testamentare ca formând un testament conjunctiv ºi bine a judecat când a declarat nul testamentul conform art. 857 ºi 887 C.civ. (decizie publicatã în Jur.Gen. 1930.882.699) OBSERVAÞIE: V. în acelaºi sens Cas., s.civ., dec. din 13 februarie 1867, Bul. 1867.120 ºi Trib. Ilfov I c.c., jurnal 8181/ 30 aprilie 1923, Jur.Gen. 1923.1123.469. Decizia de mai sus, precum ºi cele anterior citate, trimit la controversa privind caracterul de condiþie de fond sau de formã al interdicþiei testamentului conjunctiv (art. 857 C.civ.); se observã cum Curtea de Casaþie opta mai sus în sensul primei soluþii. Pãrerea majoritarã în dreptul nostru succesoral actual împãrtãºeºte însã ultima rezolvare. Pânã de curând, a existat ºi fundamentarea teoreticã în sens contrar (C h i r i c ã, p. 90-91), asupra cãreia autorul a revenit ca urmare a investigãrii intenþiei legiuitorului fixatã în textul menþionat (C h i r i c ã – mss., p. 114-115). 28 Succesiunea Marin Popescu TESTAMENT – Anulare – Sugestie – Captaþie – Anularea unui act de vânzare între soþi prin interpunerea unei persoane – Art. 1307, 1169, 1170 C.civ. Trib. Teleorman II, sent.civ. 90/ 9 mai 1930 Sugestia ºi captaþia nu pot fi motive de anulare a unui testament decât numai dacã s-ar face dovada cã aceste influenþe sunt rezultatul unor manopere dolosive cum ºi a mijloacelor întrebuinþate spre a determina voinþa lui de cuius sã testeze. Dispoziþia cuprinsã în testament cã „orice alt act, de orice naturã sau testament, fãcut în urmã, de la data prezentului, fãrã consimþãmântul soþiei mele, deºi ulterior, nu va avea valoarea prezentului testament ºi se va considera nul ºi inexistent”, pentru cã reprezenta consecinþa clarã a testatorului de a se desista la dreptul ce îi dã legea de a revoca testamentul, în dorinþa fermã ca sã nu fie moºtenit decât de cãtre soþia sa ºi de teama cã nu cumva mai târziu sã fie influenþat de celelalte rude spre a le lãsa ºi lor dispoziþii testamentare, fiind silit sã revoce testamentul, nu este de naturã a anula testamentul, pentru cã nu se face dovada manoperelor frauduloase exercitate de cãtre soþia testatorului; din contrã se desprinde dorinþa de a fi asigurat cã nu va fi moºtenit decât de soþia lui. O vânzare fãcutã de cãtre un soþ fratelui sãu ºi acesta imediat soþiei vânzãtorului nu este nulã faþã de terþele persoane conform art. 1307 C.civ. numai pentru prezumþia cã primul cumpãrãtor, fiind Practicã testamentarã 225 rudã cu vânzãtorul ºi acesta soþul cumpãrãtoarei, ar rezulta suficient cã acest prim cumpãrãtor ar fi o persoanã interpusã, pentru cã aceastã prezumþie nefiind legalã, ci judecãtoreascã este necesar ca terþul sã facã dovada acestei interpuneri, pentru care este admisibilã proba cu martori ºi prezumþiile, nefiind suficientã prima împrejurare sus-menþionatã. TRIBUNALUL Asupra acþiunii civile de faþã intentatã de cãtre reclamanta Melania Popescu, studentã domiciliatã în Bârlad strada Lascãr Costin Nr. 27, cu domiciliul ales în T.-Mãgurele la dl. avocat ªtefan Ivanovici prin petiþia înreg. la Nr. 24843/ 1928, în contra pãrþilor Matilda Popescu institutoare, domiciliatã în T.-Mãgurele, Polixenia Maior Popescu, tutoare legalã a minorilor Stela Elvira ºi Gh. Paraschiv Popescu, domiciliatã în Bârlad ºi Elena Marin Bãeþica, domiciliatã în comuna Odaia, pentru anularea actelor de vânzare: unul autentificat de Tribunalul Teleorman la Nr. 4/1915 ºi transcris la Nr. 170/1915, intervenit defunctul Marin Popescu ºi Mihail Florescu ºi a actului de vânzare autentificat de acelaºi tribunal la Nr. 15/1915 ºi transcris la Nr. 189/1915, intervenit între Mihail Florescu ºi Matilda Popescu ºi a testamentului olograf fãcut de defunctul Marin Popescu la 2 ianuarie 1920, cum ºi partajul averii rãmasã pe urma defunctul sãu unchi Marin Popescu cerând citarea d-lor Mihail Florescu ca cumpãrãtor de la defunctul Marin Popescu ºi Tãnase Teodorescu ca cumpãrãtor în timpul procesului de la pârâta Matilda Popescu al unei porþiuni de teren din locul de casã situat în Turnu-Mãgurele. 1 Având în vedere susþinerile pãrþilor, prin avocaþii lor, concluziile puse de dl. reprezentant al Ministerului public în ºedinþa de la 5 mai a.c., actele ºi lucrãrile de la dosar. Având în vedere cã reclamanta cere partajul averii rãmasã pe urma defunctului Marin Popescu avere ce se stãpâneºte în prezent de cãtre pârâta Matilda Popescu ºi care se pretinde moºtenitoare a lui de cuius pe baza unui testament olograf prin care dânsa a fost instituitã legatarã universalã, iar reclamanta, pentru a înlãtura pe pârâtã ºi a ajunge la partaj, cere a se anula acel testament. Având în vedere cã reclamanta a invocat ºi susþinut ca motiv de anulare a testamentului, lipsa libertãþii de voinþã din partea testatorului, deoarece acesta ar fi fost influenþat prin sugestie ºi captaþie exercitatã de cãtre pârâta de azi spre a-l determina pe testator – fostul sãu soþ – sã dispunã în favoarea pârâtei. Având în vedere cã deºi legea nu precizeazã nimic în aceastã privinþã, totuºi este în general admis cã un testament urmeazã a fi anulat, ori de câte ori se constatã în fapt cã el nu este opera libertãþii absolute de voinþã din partea testatorului, iar libera voinþã poate fi anihilatã prin cauze fizice, precum: slãbirea minþii, violenþa fizicã, etc. precum ºi prin cauze morale: sugestie, captaþie. Având în vedere cã sugestia ºi captaþia nu sunt cauze de anulare a unui testament, decât în împrejurarea când s-ar dovedi cã aceste influenþe sunt rezultatul unor manopere dolosive, iar în acest caz, cei care le invocã, vor trebui sã dovedeascã ce anume mijloace dolosive s-au întrebuinþat spre a determina voinþa lui de cuius sã testeze. Având în vedere cã reclamanta nu a dovedit cu nimic cã s-ar fi exercitat aceste manopere asupra defunctul Marin Popescu spre a-l determina sã-l instituie legatarã universalã pe pârâta de azi – ci s-a mãrginit doar sã invoce urmãtoarea dispoziþie, compusã în testament. „Totodatã arãt prin prezentul cã orice alt act de orice naturã sau testament, fãcut în urmã, deja data prezentului, fãrã consimþãmântul soþiei mele, deºi ulterior, nu va avea valoarea prezentului testament ºi se va considera ca nul ºi inexistent”, din care dispoziþie reiese cã testatorul a abdicat de la dreptul ce i-l dã legea de a revoca testamentul sãu, dacã nu va avea consimþãmântul soþiei sale. Având în vedere cã astfel cum a fost formulatã, aceastã dispoziþie – prin ea însãºi – nu ne poate spune decât cã testatorul se desistã de la dreptul de a reveni asupra testamentului ce fãcuse, dar întru cât a fost sau nu a fost influenþat la confecþionarea lui – dispoziþia nu conþine nici o urmã de dovadã, dimpotrivã, ea ar putea fi interpretatã în sensul cã testatorul dorea sã lase moºtenitoare pe soþia sa ºi de aceea a fãcut acest testament, dar totuºi se temea ca nu cumva sã fie determinat ºi influenþat de celelalte rude, spre a le face ºi lor, ulterior, dispoziþii favorabile, care ar fi revocat testamentul de faþã. Þinând seama cã din aceastã dispoziþie se desprinde conºtiinþa clarã a testatorului cã un alt testament fãcut ulterior anihileazã pe cel prezent, la care, dacã adãugãm ºi faptul cã el deºi ºtia acest lucru, totuºi se obliga a nu revoca acest testament fãrã consimþãmântul soþiei sale, nu 226 Mircea Dan BOCªAN numai cã nu dovedeºte influenþele exercitate de soþie asupra lui, dar dimpotrivã reliefeazã voinþa sa, de a se asigura cu orice preþ cã îl va moºteni soþia ºi nu alþii. Astfel fiind lucrurile ºi þinând seamã cã alte dovezi nu s-au administrat, afirmaþia reclamantei cã testamentul nu este opera liberei voinþe a testatorului urmeazã a fi respinsã ca nedoveditã ºi a se considera ca favorabil sus-zisul testament. Având în vedere cã reclamanta a mai cerut a se anula ºi actele autentificate de Tribunalul Teleorman la Nr. 4/1915 prin care defunctul Marin Popescu a vândut o parte din averea sa imobilã cumpãrãtorului Mihail Florescu, iar acesta la rândul sãu a revândut ceea ce cumpãrase prin actul autentificat de acelaºi tribunal la Nr. 15/1915 surorii sale, astãzi pârâta Matilda M. Popescu, acte a cãror anulare se cere ºi pe baza cãrora pârâta de asemenea stãpâneºte o parte din averea imobilã care a fost tot în patrimoniul lui de cuius ºi care, dupã anularea actelor sus-menþionate, urmeazã a intra în masa succesoralã partajabilã. 1 Având în vedere cã reclamanta cere anularea acestor douã acte de vânzare întemeindu-se pe dispoziþiile art. 1307 C.civ. care dau acest drept moºtenitorilor rezervatari ºi prin interpretare, atât a doctrinei cât ºi a jurisprudenþei, ºi celorlalþi moºtenitori, care ar reprezenta drepturile unuia dintre soþi, în afarã de cazurile excepþionale prevãzute de textul citat mai sus de lege. Având în vedere cã reclamanta susþine cã deºi, în aparenþã, cele douã vânzãri par a fi douã operaþiuni juridice distincte ºi fãrã nici o legãturã între ele, totuºi în realitate ele nu formeazã decât una singurã: acea intervenitã între soþi, defunctul Marin Popescu primul vânzãtor ºi pârâta de azi Matilda Marin Popescu ultimul cumpãrãtor cãci Mihail Florescu care a cumpãrat de la Marin Popescu ºi a transmis, dupã câteva zile, Matildei M. Popescu nu a fost decât o persoanã interpusã între cei doi soþi ºi a fãcut acest oficiu, în calitate de frate al pârâtei cumpãrãtoare. Având în vedere cã deºi, în fapt, aceastã interpunere este posibilã, totuºi conform dispoziþiilor art. 1169 C.civ. sarcina dovezii incumbã celui ce face afirmaþia. Þinând seama cã reclamanta nu a dovedit cu nimic aceastã interpunere, ci a lãsat doar ca tribunalul sã tragã prezumþia din împrejurarea cã persoana interpusã este fratele pârâtei. Considerând cã deºi interpunerea, ca un act juridic pentru terþii, care nu au luat parte la el, cum este în speþã reclamanta, se poate dovedi prin martori ºi ca atare ºi prin prezumþii, totuºi întrucât nu poate fi vorba de o prezumþie legalã, ci doar de una lãsatã la aprecierea magistraþilor, dovada de interpunere nu poate rezulta numai din aceastã singurã împrejurare. Cã astfel fiind, urmeazã a se înlãtura ca nedoveditã ºi aceastã afirmaþie ºi a decide cã nu este cazul de a se declara nule sus-menþionatele acte de vânzare. Având în vedere cã pârâta stãpâneºte o parte din averea lui de cuius al cãrei partaj se cere, pe baza acestor acte de vânzare, iar cealaltã parte pe baza testamentului mai sus amintit. Având în vedere cã întrucât aceste acte sunt valabile, singura în drept a stãpâni averea indicatã în acþiunea de partaj este pârâta. Cã astfel urmeazã a se decide cã nu este loc la nici un partaj ºi a se respinge ca neîntemeiatã acþiunea introdusã de reclamantã. Având în vedere ºi cererea de cheltuieli de judecatã a pârâtelor Matilda Popescu ºi Elena Marin Bãeþica prin avocatul lor ºi asupra cãrora Tribunalul apreciind o gãseºte justificatã pentru suma de lei 1500. Pentru toate aceste consideraþii redactate de dl. judecãtor D. Popescu. În unire cu concluziile dlui reprezentant al Ministerului public. În virtutea legii HOTÃRêTE, Respinge ca nefondatã acþiunea. (sentinþã publicatã în „Teleormanul judiciar” 9-10/1930.8) OBSERVAÞIE: 1 Autentificarea este acum de competenþa notarilor publici. Practicã testamentarã 227 29 Succesiunea Petre Bogdãnescu TESTAMENT – Legat dublu condiþional – Substituþie fideicomisarã – Inexistenþã – Aplicaþie pentru cazul când bunul s-a testat ºi altei persoane dacã primul beneficiar ar înceta din viaþã înainte de majorat – Consecinþe faþã de al doilea beneficiar, în cazul în care condiþia pusã faþã de cel dintâi nu s-a îndeplinit Cas.I, dec. 582/ 6 mai 1931 Dispoziþia dintr-un testament, prin care se lasã un bun unei persoane ºi se adaugã cã dacã ea va muri înainte de majorat, atunci bunul se transmite altei persoane, este permisã de lege, deoarece, spre deosebire de substituþia fideicomisarã prohibitã de art. 803 C.civ., o atare dispoziþie nu cuprinde douã liberalitãþi care ar urma sã se execute în mod succesiv ci una singurã ºi anume: dacã se îndeplineºte condiþia, prin legat este desfiinþat retroactiv ºi numai cel de al doilea va avea efect, astfel cã al doilea legatar se considerã proprietar din chiar momentul decesului testatorului, iar dacã nu se îndeplineºte, atunci primul legatar rãmâne unicul beneficiar. Chestiunea de a ºti dacã intenþia testatorului a fost aceea de a însãrcina pe un legatar sã conserve ºi sã remitã bunul unei a treia persoane sau aceea de a testa un dublu legat, este, în principiu, o chestiune de interpretare, lãsatã la suverana apreciere a instanþelor de fond, sub rezerva de a nu denatura sensul adevãrat al unei dispoziþii clare ºi nesusceptibile de înþelesuri diferite. În speþã, clauza prin care testatorul aratã cã dacã s-ar întâmpla ca nepoata sa sã moarã înainte de majorat, întreaga avere va trece Eforiei, justificã concluzia cã nu existã substituþie fideicomisarã, cãci, precum bine motiveazã ºi Curtea, ca sã poatã fi vorba de o atare dispoziþie, ar fi trebuit ca testatorul sã fi impus nepoatei sale obligaþia de a pãstra ºi remite Eforiei bunul succesoral, ceea ce însã testamentul nu prevede. Deci, termenii clari ºi categorici ai zisei clauze fiind compatibili cu interpretarea datã de cãtre instanþa de fond, cum cã intenþia testatorului a fost sã subordoneze un legat în ce priveºte pe prima beneficiarã condiþiei rezolutorii a atingerii de cãtre dânsa a majoratului, care îndeplinindu-se, exclude posibilitatea pentru Eforie de a mai culege legatul la moartea numitei, iar în ce priveºte pe Eforie, testatorul a supus legatul acesteia unei condiþii suspensive, a decesului dânsei înainte de a deveni majorã, condiþie care dacã s-ar fi realizat, ar fi avut drept consecinþã sã atribuie legatul Eforiei, din momentul decesului testatorului, urmeazã cã în aceastã situaþie, Curtea a fost autorizatã sã decidã cã dispoziþie testamentarã cuprinde un legat dublu condiþional, iar nu o substituþie fideicomisarã. CURTEA: Asupra recursului fãcut de Nicolae Bogdan zis Bogdãnescu, Iordan Bogdan zis Bogdãnescu ºi Florica Bogdan zisã Bogdãnescu, în contra deciziei nr. 460/1930 a Curþii de Apel din Bucureºti, secþia a III-a. Având în vedere decizia atacatã cu recurs, din care rezultã cã Petre Bogdan zis Bogdãnescu, încetând din viaþã a lãsat prin testamentul autentificat la Tribunalul Ilfov, secþia notariat, la No. 12.842 din 1924, nuda proprietate a întregii sale averi, nepoatei sale de frate Maria Iordan Bogdãnescu, intimata în recurs, cu clauza expresã cã „dacã, Doamne fereºte, s-ar întâmpla ca nepoata sa, Maria Iordan Bogdãnescu, sã moarã înainte de a ajunge la majorat, întreaga avere în plinã proprietate dupã moartea ºi a soþiei sale, la încetarea deci a uzufructului, va trece Eforiei Spitalelor Civile din Bucureºti”.1 Cã recurenþii, au chemat în judecatã pe intimata Ecaterina Bogdãnescu, fosta soþie a testatorului Petre Bogdãnescu, cum ºi pe minora Maria Iordan Bogdãnescu, devenitã azi majorã, cerând anularea testamentului pe motivul cã sus-menþionata clauzã – precum ºi alte douã clauze care prin recurs n-au mai fost puse în discuþie – ar cuprinde o substituþie fideicomisarã. Cã tribunalul a respins acþiunea iar Curtea a confirmat sentinþa apelatã ºi pentru a decide astfel, Curtea - dupã ce stabileºte cã dispoziþia prin care testatorul a prevãzut ca averea sã treacã în plinã 228 Mircea Dan BOCªAN proprietate nepoatei sale dupã moartea soþiei sale cãreia îi testase uzufructul averii, nu este o substituþie fideicomisarã - examineazã ºi cea de a doua dispoziþie reprodusã mai sus ºi argumenteazã cã nici aceasta nu poate fi o substituþie fideicomisarã, fiindcã bunurile testate minorei Maria se transmit Eforiei numai în cazul când minora legatarã a nudei proprietãþi va muri înainte de a ajunge la majorat, prin urmare, dispoziþia are caracterul unui dublu legat condiþionat alternativ ºi anume: a unui legat sub condiþie rezolutorie a atingerii majoratului în favoarea Mariei ºi a unui legat sub condiþia suspensivã a decesului acesteia înainte de majorat, în favoarea Eforiei legatare, care nu se succed în timp, ci se exclud. Vãzând motivul I de casare. Având în vedere cã prin acest motiv de casare, recurenþii susþin în speþã, cã dispoziþia testamentarã sus-amintitã este o substituþie fideicomisarã prohibitã de art. 803 C.civ. ºi Curtea de apel, judecând astfel, a violat citatul text, precum ºi principiile de drept care guverneazã asemenea substituþii, a denaturat dispoziþia testamentarã ºi a pronunþat o decizie nemotivatã. Considerând cã dispoziþia dintr-un testament prin care se lasã un bun la o persoanã ºi se adaugã cã dacã ea va muri înainte de majorat atunci se transmite altei persoane, este permisã de lege, – spre deosebire de substituþia fideicomisarã prohibitã de art. 803 C.civ. - o atare dispoziþie nu cuprinde douã liberalitãþi care ar urma sã se execute în mod succesiv ci una singurã ºi anume, dacã se îndeplineºte condiþia primul legat este desfiinþat retroactiv ºi numai cel de al doilea va avea efect, astfel cã al doilea legatar, se considerã proprietar din chiar momentul decesului testatorului, iar dacã nu se îndeplineºte, atunci primul legatar, rãmâne unicul beneficiar. Considerând cã chestiunea de a ºti dacã intenþia testatorului a fost aceea de a însãrcina pe un legatar sã conserve ºi sã remitã bunul succesoral unei a treia persoane, sau aceea de a testa un dublu legat condiþional, este în principiu o chestiune de interpretare lãsatã la suverana apreciere a instanþelor de fond, sub rezerva de a nu denatura sensul adevãrat al unei dispoziþii clare ºi nesusceptibile de înþelesuri diferite. Considerând cã în speþã clauza prin care testatorul aratã cã dacã s-ar întâmpla ca nepoata sa Maria Bogdãnescu sã moarã înainte de majorat, întreaga avere va trece Eforiei, justificã concluzia cã nu existã o substituþie fideicomisarã, cãci, precum bine motiveazã Curtea, ca sã poatã fi vorba de o atare substituþie, ar fi trebuit ca testatorul sã fi impus nepoatei sale obligaþia de a pãstra ºi a remite Eforiei bunul succesoral, ceea ce însã testamentul nu prevede. Cã dar, termenii clari ºi categorici ai zisei clauze, fiind compatibili cu interpretarea datã de cãtre instanþa de fond, cum cã intenþia testatorului a fost sã subordoneze un legat în ce priveºte pe intimata Maria Bogdãnescu, condiþiei rezolutorii a atingerii majoratului care îndeplinindu-se, exclude posibilitatea pentru Eforie de a mai culege legatul la moartea Mariei Bogdãnescu, iar în ce priveºte pe Eforie, testatorul a supus legatul acesteia unei condiþii suspensive, a decesului Mariei Bogdãnescu înainte de a deveni majorã, condiþie care dacã s-ar fi realizat, ar fi avut drept consecinþã sã atribuie legatul Eforiei, din momentul decesului testatorului, urmeazã cã în aceastã situaþie, Curtea a fost autorizatã sã decidã cã dispoziþia testamentarã cuprinde un legat dublu condiþional, iar nu o substituþie fideicomisarã. Cã prin urmare, soluþia Curþii de apel, întemeindu-se pe interpretarea fãrã denaturare a clauzei testamentare ºi aceastã interpretare fiind motivatã, deci scãpând controlului Înaltei Curþi, motivul I de casare este nefondat. Vãzând motivul II de casare. Având în vedere cã toate obiecþiile formulate prin al doilea motiv de casare ºi care se pretinde cã nu au fost cercetate de Curte, sunt simple argumente dezvoltate de recurenþi în sprijinul susþinerii lor cã dispoziþia testamentarã ar avea caracterul unei substituþii fideicomisare. Considerând cã chiar dacã instanþa de fond nu a rãspuns la fiecare din argumentele recurenþilor, totuºi întrucât constatarea cã dispoziþia testamentarã cuprinde un dublu legat condiþional alternativ, iar nu o substituþie fideicomisarã fiind dedusã prin interpretarea fãrã denaturarea a însãºi clauzei testamentare, urmeazã cã în atare împrejurãri omisiunea nu este esenþialã ºi cum soluþia este Practicã testamentarã 229 suficient motivatã, motivul II de casare este nefondat ºi recursul cautã sã fie respins cu cheltuieli pe care Înalta Curte, prin apreciere, le fixeazã la suma de 3000 lei. Pentru aceste motive, respinge recursul. NOTÃ: Dispoziþia testamentarã în care evenimentul morþii primului legatar înainte de majorat, serveºte de condiþie rezolutorie pentru acesta ºi de condiþie suspensivã pentru cel de al doilea legatar, face parte din categoria variatã a dublelor legate condiþionale. Înalta Curte de Casaþie s. I, având de judecat aceastã speþã a consacrat cele douã principii care guverneazã de mult timp jurisprudenþa românã ºi francezã ºi anume: 1. Pentru a stabili dacã dispoziþia testamentarã a cãrei validitate se contestã e o substituþie fideicomisarã sau un dublu legat alternativ sub o condiþie rezolutorie pentru Primus ºi suspensivã pentru Secundus, e necesar sã se cerceteze voinþa testatorului. Acest criteriu subiectiv, pe care îl dã cercetarea ºi interpretarea în fiecare caz în parte a voinþei testatorului, e singurul care poate duce la rezolvarea problemei. 2. Chestiunea de a ºti care a fost intenþia testatorului este lãsatã la suverana apreciere a instanþelor de fond, Înalta Curte având rolul de a interveni numai atunci când acestea ar denatura înþelesul dispoziþiilor testamentare. Importanþa practicã a gãsirii unui criteriu cât mai ºtiinþific de diferenþiere a substituþiei fideicomisare de alte combinaþii, între care ºi dublul legat condiþional, stã în aceea cã pe când art. 803 C.civ. prohibã substituþiile fideicomisare, ultimele sunt admise. Pentru a evita posibilitatea validãrii unor dispoziþii care, deºi prezentate sub masca dublului legat condiþional, ar cuprinde în realitate o substituþie fideicomisarã ºi anularea altor dispoziþii ca substituþii fideicomisare, deºi testatorul nu a avut intenþia sã eludeze prescripþiile prohibitive ale art. 803 C.civ., este necesar ca mai înainte de orice discuþie sã precizãm noþiunile. Substituþia fideicomisarã prezintã patru caracteristici: 1. Dublã liberalitate purtând asupra aceluiaºi obiect. 2. Sarcina de a conserva în timpul vieþii ºi a transmite la moarte, impusã grevatului. 3. Stabilirea unei ordini succesorale. 4. Desemnarea ca chemaþi a unor persoane viitoare, neconcepute în momentul decesului testatorului. Legatul alternativ nu cuprinde decât o singurã liberalitate condiþionatã de un eveniment oarecare. Împlinirea sau neîmplinirea acestei condiþii face sã devinã succesor primul sau secundul legatar, care prin efectul retroactivitãþii e considerat cã a succedat direct testatorului. Din compararea acestor douã instituþii rezultã importante diferenþe de ordin tehnic. Astfel: pe când la substituþia fideicomisarã se fac douã liberalitãþi, chematul succedând grevatului ºi creându-se în felul acesta un ordo succesivus, arbitrar ºi deosebit de devoluþiunea normalã, prin care se instituie persoane care nu existau la decesul testatorului, la dublul legat condiþional se face o singurã liberalitate sub condiþie în favoarea unor legatari care în mod necesar existã în momentul decesului testatorului, de la care cel favorizat de condiþie e considerat cã a primit nemijlocit liberalitatea. Diferenþele remarcate supra au fost totdeauna evidenþiate atunci când era vorba de legate alternative în care ºi primul legat era sub condiþie suspensivã (de ex. leg bunurile mele lui X sub condiþia de a ajunge la majorat, sau de a avea un copil, sau de a se cãsãtori ºi dacã nu se va împlini condiþia, bunurile sã fie atribuite lui Y; sau chiar în cazul în care leg lui X uzufructul bunurilor mele, cu specificaþia cã el va dobândi proprietatea decât dacã va ajunge la majorat sau se va cãsãtori, etc.) 1 . Dificultãþile de interpretare s-au ivit în cazul legatelor alternative, în care primul legat e fãcut sub o condiþie rezolutorie, a cãrei realizare stinge în mod retroactiv dreptul lui Primus ºi face sã nascã acel al lui Secundus. 1 V. Cass.Req. 20 dec. 1831, S. 32. 1. 44 ºi d. P. 21. 1. 13, Cass. 17 iunie 1835, S 36. 1. 44. Cass., 8 febr. 1869, S. 69.1.355, D. P. 70.1.13. Cass.civ., 19 martie 1873, DP 73.1.55, S. 74.1.1.5. Cass., 8 aprilie 1872. S. 1872.1.172. Cass.Req., 18 dec. 1900, DP 1901.1.121, S. 1905.1.347. Hamangiu ºi Georgean, vol. II, jurispr. de sub art. 803 C.civ. Albert Tissier, Legs conditionnels alternatifs et substitutions prohibées, RTDciv. 1903.743 ºi Nota din Sirey 1906.1.81. Labbé, Nota S. 1874.1.5. Colin et Capitant, Droit civil, vol. III, p. 958. 230 Mircea Dan BOCªAN Deºi diferenþierea între legatele alternative sub condiþie suspensivã ºi cele sub condiþie rezolutorie nu se poate explica în lumina principiilor de drept, totuºi prin puterea tradiþiei ea a fost menþionatã câtva vreme de jurisprudenþã ºi de doctrinã. Astfel, Înalta Curte de Casaþie francezã, începând de la 18241 , când i s-a prezentat prima speþã care ne e cunoscutã în materie ºi pânã la 18652 , cu excepþia deciziei din 18553 care a fost pronunþatã sub influenþa consilierului Mesnard, a anulat legatele alternative cu o condiþie rezolutorie, considerându-le substituþii prohibite4 . Un început mai sigur pentru validarea legatelor alternative conþinând o condiþie rezolutorie îl reprezintã decizia Cass.fr. din 8 februarie 18695 menþionatã supra, care deºi are a se ocupa de cazul a douã legate alternative sub condiþie suspensivã, pune totuºi principiul cã testatorul are facultatea legalã de a lega sub condiþie suspensivã sau rezolutorie. În deciziile din 18 iunie 1873 ºi 29 iulie 18736 , Cass. fr. valideazã legatele alternative sub condiþie rezolutorie – puse în discuþie – menþinând principiul enunþat în mod general în decizia din 1869. De la aceastã datã instanþele încep sã lãmureascã simplificând-o problema deosebirii substituþiei fideicomisare de dublul legat condiþional, în sensul cã ceea ce urmeazã a fi examinat în fiecare caz în parte este intenþia dispunãtorului, fãcând astfel ca o chestiune care mai înainte se rezolva numai în mod general pe baza principiilor de drept, sã primeascã acum rezolvarea dupã analizarea situaþiei de fapt7 . Alte jurisprudenþe, examinând de asemenea complexul clauzelor testamentare pentru a putea deduce intenþia testatorului, au anulat dispoziþiile supuse judecãþii constatând cã forma dublului legat condiþional a fost împrumutatã numai spre a masca o substituþie prohibitã8 . Din cele arãtate pânã aici se vede cã concluzia trasã de Léon Michel9 , cã jurisprudenþa nu a validat niciodatã dispoziþiile testamentare fãcute sub forma unor legate alternative, unul sub condiþie rezolutorie ºi celãlalt sub condiþie suspensivã, nu este în concordanþã cu realitatea. Doctrina a încercat o evoluþie similarã celei marcate de jurisprudenþã. Legatul alternativ sub condiþie suspensivã a fost totdeauna validat, cu oarecare ezitãri numai în cazul când era conceput ca un legat de uzufruct combinat cu unul de proprietate. Legatul alternativ sub condiþie rezolutorie a fost supus unei analize amãnunþite de cãtre primii comentatori ai codului civil, ca: Merlin10 , Delvincourt11 , Toullier12 , care au remarcat deosebirile dintre substituþiile fideicomisare ºi aceastã formã de legat, fiind de pãrere cã pentru a se ajunge la o soluþie în concordanþã cu realitatea este necesar în fiecare caz în parte sã se examineze situaþia de fapt, spre a se vedea dacã testatorul a fãcut o substituþie prohibitã sau un dublu legat condiþional. 1 S. chr. 1824. S. 1866.1.70. 3 S. 1856.1.607. 4 V. A. Tissier, loc.cit. p. 750. 5 S. 1869.1.355. 6 S. 1874.1.5, cu nota Labbé. 7 V. Cass.Req.; 26 aprilie 1875, DP 1875.1.485, S. 1875.1.415; Civ., 27 iunie 1905, DP 1906.1.120, S. 1906.1.84; civ., 20 iunie 1904, S. 1906.1.81, cu Notã A. Tissier; Cass.Req., 29 aprilie 1913, S. 1914.2.94; 7 Févr. 1923. DP 1923.1.239; cum ºi altele menþionate în Colin et Capitant, Droit Civil, v. III, p. 959. Cas. I, 7 Noemb. 1889, Bul. 1889.902; Cas. I, 25 Noemb. 1892, Bul. 1892.995; C.Ap. Iaºi I, Cur.Jud. 38/1900; Cas. SU, 6/1902, Bul. 1902.1000 (speþa nr. 11 – n.ns.); Cas. I, dec. 303/24 martie 1922, Jur.Rom. 16-17/1922; Trib. Vâlcea I, dec. 73/ 22 martie 1923, PR 1924.II.177 (speþa nr. 21 – n.ns.); C.Ap. Iaºi I, dec. 22/ 9 Fevr. 1925, PS 1928.1925; cum ºi alte jurisprudenþe menþionate în Hamangiu ºi Georgean, Cod civ. adn., loc. cit., care interpretând voinþa testatorului du decis cã dispoziþiile examinate cuprind duble legate condiþionale, nu substituþii fideicomisare ºi în consecinþã le-au declarat valabile. 8 V. între acestea: C.Ap. Paris, 5 nov. 1900 ºi Cass.civ., 16 febr. 1903, S. 1903.2.273, cu Nota E. Pilon; Cass. civ., 2 dec. 1903, DP 1904.1.183, S. 1907.1.500. 9 D. 1899.1.209. 10 Quest. de dr. v. Subst. 11 Tom. II, p. 103, ºi 388, ed. 1824. 12 Tom. V, No. 22 º. u. ed. V. 2 Practicã testamentarã 231 Doctrina nu s-a menþinut însã multã vreme la acest mod de a vedea, evidenþiat de primii comentatori ai codului civil. Spre jumãtatea secolului trecut, Duranton1 ºi Rolland de Villargues2 revin la principiile admise anterior punerii în aplicare a codului civil, când nu se fãcea deosebire între dublul legat sub condiþie rezolutorie ºi substituþia fideicomisarã ºi aducând ca argument de bazã împrejurarea cã se poate ca la acelaºi rezultat sã se ajungã prin oricare dintre aceste dispoziþii, cer anularea dublelor legate sub condiþie rezolutorie. Critica acestei doctrine am fãcut-o atunci când ne-am ocupat de evoluþia jurisprudenþei, care a trecut ºi ea prin aceastã fazã: nu e nici o deosebire de structurã între condiþia suspensivã ºi cea rezolutorie care sã autorizeze diferenþierea fãcutã cu privire la efecte ºi nu e juridic ca simpla împrejurare cã testatorul a legat dispoziþia de ultimã voinþã de un eveniment viitor ºi nesigur în forma unei condiþii rezolutorii sau a uneia suspensive, sã determine nevalabilitatea sau valabilitatea unui legat. Teoria susþinutã de Duranton ºi Rolland de Villargues a pãrut excesivã autorilor posteriori3 care au cãutat un corectiv stabilind o distincþie cu privire la epoca restituþiei, în sensul cã ori de câte ori primul legatar e însãrcinat sã conserve în timpul vieþii iar la moarte sã transmitã celui de al doilea legatar, este o substituþie fideicomisarã. Aceastã soluþie, deºi prezintã interesul cã e foarte simplã e însã excesiv de riguroasã ºi dupã cuvintele lui Labbé „depãºeºte severitatea legii”4 . Într-adevãr, potrivit art. 825 C.civ. rom. (corespunzãtor cu art. 951 C.civ.fr.) este admis sã se doneze sub condiþia reîntoarcerii bunurilor donate în cazul decesului donatorului înaintea donatorului, or, aceastã condiþie obligã pe donator sã conserve bunurile pentru ca eventual sã le poatã restitui la deces. Iatã deci o dispoziþie cu titlul gratuit care cuprinde obligaþia de a conserva ºi transmite la deces ºi care totuºi e admisã de lege, ceea ce evidenþiazã cã numai aceastã sarcinã nu caracterizeazã substituþia fideicomisarã. Aceeaºi soluþie se admite ºi în cazul unui legat fãcut sub o condiþie rezolutorie care sã se împlineascã la moartea legatarului, însã nu poate fi vorba de o substituþie fideicomisarã, pentru cã nu se desemneazã secundul beneficiar ºi reîntoarcerea bunurilor la succesorii legitimi se face de la sine, fãrã ca ei sã aibã rolul de chemaþi în substituþie. Criteriul gãsit de autorii menþionaþi supra este insuficient, nu numai în situaþiile analizate pânã acum, dar chiar atunci când s-ar determina ºi persoana în beneficiul cãreia ar fi pusã sarcina de a conserva ºi transmite. Pentru a evidenþia aceasta, Labbé 5 face un raþionament de o logicã foarte strânsã, pe care îl reproducem în rezumat: este valabil legatul sub condiþie suspensivã, realizabilã la moartea unui terþe persoane (dacã Tertius va muri fãrã copii); este de asemenea valabil ºi legatul sub condiþie rezolutorie, de naturã sã se realizeze la moartea legatarului (dacã legatarul va muri fãrã copii). De vreme ce cele douã legate condiþionale cuprind sub o alternativã aceleaºi bunuri, incertitudinea proprietãþii nu mai e mare, nici prelungitã ºi deci nici pãgubitoare pentru terþi. Inexactitatea criteriului examinat mai sus a fost remarcatã ºi de Aubry et Rau în ediþia a IV-a, adoptând soluþia deciziei Casaþiei din 1855 – menþionatã supra – deºi în ediþia a III-a6 criticaserã aceastã decizie. De atunci autorii (Laurent ºi Huc) aprobã soluþiile jurisprudenþei, în sensul cã deosebirea substituþiilor fideicomisare de dublul legat sub condiþia rezolutorie e o chestiune de fapt, apreciabilã de instanþe dupã circumstanþe. Labbé în remarcabila notã amintitã mai sus precizeazã mai bine tendinþa modernã de rezolvare a problemei spunând: „... trebuie sã se desprindã totdeauna dintr-o dispoziþie ceea ce are licit ºi sã se dea satisfacþie intenþiilor liberale ale testatorului, în mãsura în care permite legea”. Acest mod de a 1 Tom. VIII, No. 34 º.u. Traité des subst. 3 Troplong, Donat. et test., t. I. No. 157; Demolombe, id., t. I, No. 95 º. u.; Aubry et Rau, Dr. civ. ed. III, t. 6 694, text ºi nota; Marcadé, Demante, Delisle. 4 Loc. cit. 5 Loc. cit. 6 Loc. cit. 2 232 Mircea Dan BOCªAN vedea, pe care îl întâlnim de altfel ºi în raportul din 1844 al consilierului Mesnard1 a fost adoptat ºi de Lambert, Planiol, Baudry et Colin, Tissier ºi alþii. Expunerea fãcutã pânã aici ridicã douã probleme: 1) Tendinþa jurisprudenþei ºi a doctrinei mai vechi (cu excepþia primilor comentatori) de a asimila dublul legat sub condiþie rezolutorie cu substituþia fideicomisarã, stabilind o diferenþã lipsitã de orice fundament juridic între condiþia suspensivã ºi cea rezolutorie. 2) Tendinþa jurisprudenþei ºi a doctrinei moderne de a strânge cât mai mult sfera de aplicaþie a art. 803 C.civ. Prima problemã îºi gãseºte explicaþia în puterea exercitatã de tradiþie asupra interpretãrii doctrinei ºi jurisprudenþei; cea de a doua, în stricteþea cu care legiuitorul post-revoluþionar a privit o instituþie tradiþionalã ca aceea a substituþiilor fideicomisare. Lãmurim aceste afirmaþii afirmând în mod succint istoricul substituþiilor fideicomisare anterior introducerii codului Napoléon. Vechiul drept francez a creat instituþia substituþiilor fideicomisare transformând fidecomisul din dreptul roman. Pe când fideicomisul avea funcþia de a face ca prin intermediul fiduciarului – care nu era un adevãrat succesor astfel cã nu avea sarcina de a conserva – sã se transmitã bunuri fideicomisarului, care era adevãratul beneficiar, dar nu putea sã primeascã direct; în substituþia fideicomisarã – aºa cum a fost creatã de vechiul drept – intermediarul e privit ca un adevãrat succesor, cãruia fideicomisarul nu îi e substituit decât de la deces. Necesitatea feudalã ca bunurile sã se conserve în familiile nobile a fãcut sã aparã o substituþie de mai multe grade, care se combinã cu privilegiile de primogeniturã ºi masculinitate. Aceastã instituþie, deºi încurajatã la început de regi, pentru cã vedeau în ea un mijloc de întãrire a nobleþei, susþinãtoarea dinastiei, mai târziu însã din cauza pericolului economic pe care îl aducea clandestinitatea ºi perpetuitatea ei – a suferit restricþii. Primul inconvenient a fost corectat de edictul din 1553, care a supus substituþiile fideicomisare la insinuaþie; secundul l-a remediat Ordonanþa de la Orléans din 1560, care a restrâns întrebuinþarea substituþiilor în timp la douã grade. O ordonanþã din 1747, contrar cererii lui d’Aguesseau de prohibire a substituþiilor fideicomisare, a menþinut dispoziþiile edictelor din 1553 ºi 1560. De abia o lege din 14 Noiembrie 1792 a interzis în mod radical practica substituþiilor fideicomisare, ca fiind în contradicþie cu principiile politice, economice ºi juridice puse de revoluþia francezã. Codul francez de la 1804 înscrie în art. 1048 ºi 1049 o singurã excepþie la principiul de prohibiþie a substituþiilor fideicomisare, excepþie pe care legiuitorul nostru nu a adoptat-o, cum nu a adoptat nici majoratele introduse de Napoléon la 1806, în dorinþa de a favoriza noua nobleþe ºi care au existat în dreptul francez cu restricþii din ce în ce mai mari, pânã la 22 aprilie 1905, când au fost cumpãrate ultimele de stat2 . Vechiul drept admiþând substituþia fideicomisarã, autorii nu au fost îndemnaþi de interese practice sã cerceteze diferenþele dintre aceasta ºi dublul legat condiþional sub condiþie rezolutorie, ci le-au asimilat, ceea ce a produs mai târziu confuzii. În dreptul nostru pozitiv anterior codului civil, substituþiile fideicomisare s-au bucurat de asemenea de un regim de favoare. Codicele lui Andronache Donici în art. 7 ºi 8 din cap. XXXVI ºi codicele lui Calimach în cap. X. art. 770, consacrã principiul validitãþii substituþiilor fideicomisare de orice grad, iar codul Caragea în cartea IV, cap. III ºi IV, referitoare la succesiuni ºi legate, deºi nu prevede în termeni expreºi valabilitatea substituþiilor fideicomisare, nu cuprinde însã nici o dispoziþie prohibitivã, ceea ce aratã cã ºi sub regimul acelei legiuiri se putea recurge la o asemenea formã testamentarã. Am arãtat cã redactorii codului civil român de la 1864 au fost mai severi în aplicarea prohibiþiei substituþiilor fideicomisare ºi nu au introdus nici un text corespunzãtor ultimului alineat al art. 896 C.civ.fr. (adãugat în ediþia din 1807) sau art. 1048 ºi 1049 C.civ.fr. 2 Rolul pe care l-a avut substituþia fideicomisarã în vechiul drept francez explicã pentru ce legiuitorul de la 1792 a privit-o cu atâta ostilitate prohibind-o cu totul, prohibiþie care s-a menþinut întocmai în Codul civil român ºi cu mici excepþii lipsite de importanþã din punct de vedere principial s-a menþinut ºi în Codul civil francez. 1 S. 1844.1.268. V. Colin et Capitant, Droit civil, v. III, p. 951 º. u. cu trimiterile; Aubry et Rau ºi Bartin, ed. V, t. XI p. 200 º. u.; Planiol, v. III, No. 3267-3275; J. Hemard, v. III, No. 3883-3886: 2 Practicã testamentarã 233 Numeroasele critici aduse substituþiilor fideicomisare în cursul lucrãrilor preparatorii se bazeazã nu numai pe consideraþii de ordin politic, ci ºi de ordin economic ºi juridic. 1. Argumentele cu substrat politic consistau în posibilitatea pe care o dau substituþiile prohibite de a stabili un ordo successivus, care sã comporte privilegii asemãnãtoare celor de masculinitate ºi primogeniturã; cum ºi din posibilitatea de a se acumula bunurile unei familii pe capul unei singure persoane. 2. Argumentele cu substrat economic remarcau inconvenientele pe care le prezintã substituþiile fideicomisare prin aceea cã retrag din comerþ multe bunuri, împiedicã o cultivare ºi o îngrijire în genere satisfãcãtoare a acestor bunuri, datã fiind îndelungata incertitudine asupra proprietãþii pe care o stabileºte ºi, în fine, oferã un câmp prielnic fraudãrii terþilor, toate acestea împiedicând prosperitatea comerþului ºi a creditului public. 3. Argumentele cu substrat juridic se refereau la faptul cã substituþiile fideicomisare dau posibilitatea de a fi chemate ºi unor persoane care nu erau concepute la decesul testatorului, ceea ce e contrar art. 906 C.civ.fr. (corespunzând art. 808 C.civ.rom.) ºi, în fine, stabilesc un mod arbitrar de a succede deosebit de devoluþiunea normalã a succesiunii ab intestato, împiedicând totodatã pe grevaþi de a mai putea testa cu privire la bunurile supuse substituþiei1 . Dublul legat condiþional nu prezintã nici unul din pericolele care au condus la prohibirea substituþiei fideicomisare, de unde rezultã cã nici anularea lui pe motiv cã produce efecte identice cu substituþia nu e legitimã. Din analiza celor douã instituþii ºi a rezultatelor la care se poate ajunge prin întrebuinþarea lor, rezultã trei deosebiri esenþiale: 1. În dublul legat condiþional nu existã sarcina pentru primul legatar de a conserva spre a transmite la deces; sau, în alþi termeni, nu existã o altã sarcinã decât cea pe care o are orice proprietar sub condiþie rezolutorie. 2. În legatul condiþional nu sunt doi gratificaþi, care sã succeadã unul altuia, ci este o alternativã care face sã succeadã direct lui de cuius sau unul sau celãlalt, iar drepturile stabilite de testator pentru secundul legatar vor fi consolidate în cazul când se va îndeplini condiþia. În consecinþã, avem o singurã transmisiune de bunuri ºi, prin efectul retroactivitãþii condiþiei, acela care succede e considerat cã a dobândit direct de la defunct. 3. Pentru ca Secundus sã poatã fi valabil instituit într-un dublu legat condiþional, e necesar ca el sã fie conceput în momentul decesului testatorului 2 : Aceste consideraþii au determinat în bunã parte ºi jurisprudenþa sã ajungã la liberalismul de interpretare pe care l-am examinat supra, ceea ce a fãcut pe mai mulþi autori de o deosebitã valoare, ca, aprobând felul de interpretare al jurisprudenþei, sã conchidã cã prin aplicarea ei art. 803 C.civ. nu mai are nici un rol3 , opinie pe care o adoptã ºi Colin ºi Capitant4 . Plecând de la ideea – pe care Lambert o aprobã în totul, iar Planiol o mai completeazã cu argumentul tras din dezavantajele inalienabilitãþii – cã în stadiul actual al jurisprudenþei întinderea art. 803 C.civ. se opreºte la cazul în care se testeazã în favoarea unor persoane neconcepute încã în momentul decesului testatorului ºi cã art. 808 C.civ. stabileºte deja cã nu se pot institui persoane care nu existã la decesul testatorului, aceºti autori remarcã inutilitatea art. 803 C.civ. Tissier, neadmiþând o aplicaþie atât de generalã pentru dublele legate condiþionale, criticã acest mod de a vedea: „Nu considerãm ca dispoziþii condiþionale decât pe acele în care faptul avut în vedere e un eveniment viitor ºi nesigur, altul decât supravieþuirea beneficiarului faþã de un prim gratificat. Fãrã îndoialã, e permis sã se lege bunuri lui Pierre sub condiþia suspensivã a supravieþuirii lui faþã de Paul ºi sã se lege aceleaºi bunuri lui Paul sub condiþia suspensivã a supravieþuirii lui faþã de Pierre, proprietatea bunurilor rãmânând pendente conditione în succesiune. Dar nu toate substituþiile în care chematul existã la decesul testatorului se preteazã la aceastã combinaþie. Trebuie vãzut dacã testatorul a voit sã-i transmitã imediat sau dupã moartea grevatului”5 . În al doilea rând, acest autor remarcã utilitatea art. 896 C.civ. fr. chiar în cazul în care s-ar admite cã menþionatul text nu 1 V. Hemard, loc.cit., p. 208 ºi Viollet, Histoire du droit, p. 881: V. Josserand, v. III, p. 959 ºi Tissier, loc. cit. 3 V. Ed. Lambert, De l’exhérédation, No. 814: Planiol, t. III, No. 3295, nota 2 ºi 3297; Geny, Méthode d’interpretation, No. 97. 4 Op.cit., p. 962 ºi 963. 5 Tissier, loc.cit., p. 778. 2 234 Mircea Dan BOCªAN prohibã decât substituþiile fãcute în favoarea unor persoane viitoare, întrucât el prevede o sancþiune mai puternicã decât art. 906 C.civ.fr. Unii autori, plecând de la ideea cã rezultatul economic la care se ajunge este acelaºi atât în substituþia fideicomisarã cât ºi în dublul legat condiþional, au combãtut tendinþa liberalã a jurisprudenþei în interpretarea prohibiþiei conþinutã de art. 803 C.civ. Léon Michel nu vede în distincþia stabilitã între substituþia fideicomisarã ºi dublul legat condiþional decât un artificiu menit sã permitã validarea substituþiei fideicomisare1 . În acelaºi sens se pronunþã ºi Eustache Pilon când spune cã nu trebuie sã se caute în formule doctrinale, ca ordo successivus, tractus temporis º.a. diferenþa între dublul legat condiþional ºi substituþia fideicomisarã. Ceea ce intereseazã – dupã acest autor – este rezultatul economic la care se ajunge prin una sau cealaltã din aceste combinaþii, întrucât înscrierea art. 803 în codul civil se datoreazã consideraþiilor economice ceea ce face ca numai din acest punct de vedere sã poatã fi cercetat. Pilon vede în doctrina susþinutã de el un întreit avantaj: 1. Se evitã arbitrariul judecãtoresc, la care s-ar ajunge dacã s-ar da posibilitatea instanþelor sã cerceteze în fiecare caz în parte circumstanþele de fapt, spre a vedea dacã dispoziþia contestatã e o substituþie fideicomisarã sau un dublu legat condiþional. 2. Nu se substituie un criteriu doctrinar unui principiu tradiþional cu rãdãcini în vechiul drept. 3. Se dã articolului 803 C.civ. întinderea lui normalã2 . Toate aceste argumente ni se pare cã pãcãtuiesc din punct de vedere al valorii juridice: a) Evitarea arbitrariului judecãtoresc este o problemã care a fost pusã în special de exegezã, atunci când s-a ridicat contra interpretãrii extensive a textelor. Doctrina modernã a înlãturat din ce în ce mai mult acest mod de a vedea, care ar duce la un sistem rutinar de interpretare ºi ar împiedica orice progres jurisprudenþial. Acelaºi aspect prezintã cu privire la interpretare ºi dispoziþiile testamentare. 3 b) Nu se poate vorbi de rezolvarea problemei de faþã printr-un argument tradiþional. Nu numai cã în genere argumentele de felul acesta suferã de lipsã de tãrie, întrucât în loc sã se analizeze cu amãnunþime instituþia se mulþumesc sã invoce modul cum ea a fost tratatã în trecut, dar în speþã tradiþia la care se recurge nici nu este exactã. Dacã se recurge la tradiþie, sã o luãm în seamã atunci pe aceea a provinciilor cu cutume care prohibeau substituþiile fideicomisare (cutuma Marche, d’Auvergne, de Montargés, etc.). Aici, din cauza intereselor de ordin practic pe care le ridicã prohibiþia substituþiilor fideicomisare, s-a analizat cu amãnunþime aceastã instituþie în raport cu dublul legat sub condiþie rezolutorie ºi s-a fãcut distincþie între ele, distincþie care în provinciile unde nu era prohibitã substituþia nu a fost remarcatã, întrucât nu prezenta nici o utilitate3 . Întinderea art. 803 C.civ.rom. (corespunzând art. 896 C.civ.fr.) nu mai poate fi mãrginitã astãzi în limitele pe care le-a avut în vedere legiuitorul din 1804. Concepþiile juridice au evoluat în raport cu transformãrile social-economice ºi astãzi argumentele care au condus la prohibirea substituþiilor fideicomisare nu mai au tãria pe care au avut-o în faþa legiuitorului revoluþionar, datoritã reputaþiei detestabile a substituþiilor în regimul anterior. Nici pericolul de a fi întrebuinþate spre a se produce rezultate analoge cu cele pe care le dau clauzele de inalienabilitate, nici acela de a fi utilizate de o aristocraþie funciarã, nu mai prezintã o coloraturã atât de gravã4 . Metoda de interpretare pusã de Salleilles ºi Lambert aratã cã regula de drept trebuie sã urmeze evoluþia socialã chiar atunci când ar fi consacratã în literã de lege. Observarea realitãþii schimbãtoare ºi considerarea ideii de justiþie sunt singurele pe care trebuie sã le aibã în vedere interpretul, iar nu intenþia legiuitorului, care nu ar permite evoluþia principiilor de drept înscrise în legi decât prin intervenþia puterii legiuitoare5 . 1 S. 1899.1.209. V. Eust. Pilon, S. 1903, sub Cass.civ. 16 febr. 1903. 3 Tissier, loc. cit. 4 Josserand, loc.cit., p. 960. Capitant, Les transformations du droit civil francais depuis cinquante ans, în vol. Les transformations du droit dans les principaux pays depuis cinquante ans ºi Al. Costin, Nota în PR 1923.I.22, sub Cas. I, 12 Oct. 1921. 5 V. Morin, La loi et le contrat, p. 30; O. Sachelarie, Esenþa ºi realitatea fraudei la lege, p. 70 º.u. Contra: Gény, loc.cit. 2 Practicã testamentarã 235 Este adevãrat cã întrebuinþarea procedeului dublului legat condiþional poate duce la eludarea aplicãrii dispoziþiei legale prohibitive, care ar apãrea contrarã intereselor private, recurgându-se astfel la fraudarea legii. Unele decizii au remarcat pericolul fraudei la lege, luând atitudine din acest motiv contra validãrii legatului alternativ sub condiþie rezolutorie1 . Este de remarcat însã cã atât jurisprudenþele care au anulat dublele legate condiþionale ca substituþii fideicomisare, cât ºi cele care le-au validat, nu au fãcut apel la teoria fraudei la lege. Curtea de casaþie atât francezã cât ºi românã, dupã ce a stabilit diferenþele din punctul de vedere al structurii juridice, dintre cele douã combinaþii, a pus principiul cã în caz de îndoialã combinaþia trebuie interpretatã potius ut valeat, numai intenþia vãditã a testatorului de a face douã transmisiuni succesive legitimând anularea dispoziþiei 2 . Credem cã problema de faþã nu-ºi poate gãsi în toate cazurile soluþia cea mai exactã decât recurgând la teoria fraudei la lege. „A frauda legea este – dupã lapidara definiþie a lui Ripert – a eluda aplicarea legii care ar fi normal aplicabilã, pentru cã aceastã lege jeneazã interesele sau voinþele” 3 . Caracteristic fraudei la lege e necesitatea ca voinþa autorului sã fie frauduloasã, sã conþinã elementul relei credinþe în aceastã excepþie 4 . „Actul fraudulos – dupã Josserand – e acela care tinde în gândirea autorului sãu sã evingã legea, sã sustragã aplicãrii ei un fapt, un contract sau o situaþie, care ar fi trebuit în mod absolut sã-i fie supusã” 5 . Privitã prin prisma teoriei fraudei la lege, problema examinatã nu mai prezintã dificultãþi în ce priveºte discuþia fãcutã în doctrinã asupra întinderii actuale a art. 803 C.civ. Fiind stabilit pe deoparte cã acest text prohibã orice substituþie fideicomisarã, iar pe de altã parte cã dublele legate alternative indiferent sub ce fel de condiþie ar fi fãcute sunt valabile, întinderea textului rãmâne întreagã, urmând ca în fiecare caz, în lumina principiilor expuse, sã se cerceteze dacã combinaþia la care s-a recurs reprezintã sau nu o fraudã la lege. Fiind vorba de o cercetare a intenþiei ºi a mobilelor determinante, e necesar – bineînþeles – sã se examineze ºi circumstanþele extrinseci, tocmai acestea trãdând mai adesea imoralitatea actului, iar nu numai cele care ies din conþinutul dispoziþiei6 . Neþinând seamã de criteriul fraudei la lege, soluþiile jurisprudenþiale apar cârmuite de ideea cã sancþiunea art. 803 e prea severã, tot aºa cum ºi întinderea lui e prea generalã ºi depind în mare mãsurã de felul mai mult sau mai puþin binevoitor în care judecãtorii privesc prohibiþia substituþiilor fideicomisare7 . Aplicarea teoriei fraudei la lege duce la rezolvarea în mod ºtiinþific a fiecãrui caz în parte ºi închide ºi discuþia în jurul chestiunii de a ºti dacã sancþiunea codului, care anuleazã ambele dispoziþii, nu e prea severã, întrucât sancþiunea fraudei la lege fiind nulitatea, ori de câte ori se va constata cã dispoziþia fãcutã cuprinde o substituþie fideicomisarã, se vor anula ambele liberalitãþi – potrivit acestei teorii. Consideraþiile expuse ne fac sã credem cã o schimbare de jurisprudenþã în sensul aplicãrii teoriei fraudei la lege în materie ar fi bine venitã, rãmânând numai ca instanþele de fond sã întrebuinþeze cu prudenþã ºi moderaþie aceastã teorie sub controlul Înaltei Curþi. Ovid SACHELARIE Doctor în drept ºi laureat al Facultãþii de Drept din Bucureºti Procuror la Trib. Ilfov (decizie ºi adnotare publicate în PR 1932.I.93) 1 Cass., 22 nov. 1842, S. 1842.I.914; 31 mai 1865, S. 1865.I.353. V. S. 1874.1.5, nota lui Labbé ºi deciziile menþionate supra; Josserand, loc.cit., p. 961; Al. Costin, loc. cit.; Aubry et Rau, loc. cit., p. 228 º. u. 3 Ripert, La règle morale dans les obligations civiles, ed. II, p. 337. 4 Josserand, loc. cit.; Ripert, loc. cit.; Desbois, La notion de la fraude à la loi; Sachelarie, loc. cit. Contra: Rolondi, La frode alla lege; Ligeropoulo: Le problème de la fraude à la loi. 5 Josserand, Les mobiles dans les actes juridiques, p. 217. 2 6 Contra: Cass.Req., 18 Oct. 1921, Gaz. Pal. 1921 ºi Hugueney, RTDciv. 1922.212 No. 10. 7 Planiol, loc.cit., No. 3295; Savatier, RTDciv. 1923.804; 1924.723; 1926.793; 1927.1016. 236 Mircea Dan BOCªAN OBSERVAÞIE: 1 Autentificarea este acum de competenþa notarilor publici. 2 Ultimul aliniat al art. 896 C.civ.fr. a fost abrogat prin L. din 13 mai 1835 ºi L. din 11 mai 1849. 3 Adnotatorul face aici referire la abandonarea, la sfârºitul secolului XIX, a interpretãrii pur exegetice a textelor de lege în favoarea uneia mai permisive, mai suple. S-a constatat cã elementele pur formale ºi logice ale textului nu satisfac dezideratele vieþii juridice: existã ºi alte elemente ce ajutã la interpretare, decât intenþia legiuitorului fixatã („încremenitã”) în articole ºi paragrafe. Pentru detalii, v. consideraþiile expuse în continuare de Sachelarie, precum ºi lucrarea fundamentalã a lui Fr. Gény, Méthode d’interpretation et sources en droit privé positif. Essai critique, 2 vol., LGDJ, Paris, ed. I – 1899 sau ediþiile urmãtoare. 30 Succesiunea Petre Miricescu TESTAMENT – Înstrãinare a bunurilor succesiunii prin donaþie – Revocare tacitã – Intenþie de a revoca testamentul – Donaþii conjuncte – Clauzã de reîntoarcere convenþionalã (Art. 247 C.pr.civ. 1, art. 923 C.civ.) Cas. I, dec. 335/ 8 martie 1932 Testamentul poate fi revocat printr-un act de donaþie fãcut posterior, din care sã reiasã, fie ºi în mod tacit, intenþia testatorului de a revoca testamentul ce fãcuse anterior. (Maria C. Tarfulea ºi alþii cu C-tin St. Negucioiu) CURTEA: Asupra recursului fãcut de Maria C. Tarfulea, C. Tarfulea ºi preot Pîrvulescu, in contra deciziei No. 142 din 28 Iunie 1929 a Curþii de Apel Craiova Secþia a II-a; Având în vedere decizia supusã recursului din care rezultã cã Maria Tarfulea cu autorizaþia soþului sãu C. Tarfulea, în calitate de moºtenitoare testamentarã a defunctului P. Miricescu, a intentat acþiune la 12 noiembrie 1921, la Judecãtoria Ruralã Novaci-Gorj, – acþiune la care a fãcut cerere de intervenþie ca reclamant conform art. 247 C.proc.civ. ºi preotul Pîrvulescu – contra lui Constantin St. Negucioiu, personal ºi ca tutore a fiilor sãi Gheorghe, Ion, Florin ºi Maria Negucioiu ºi Ioana Rãducã cu autorizaþia soþilor, pentru revendicarea averii rãmasã de pe urma defunctului Petru Miricescu, constând în mai multe terenuri situate în comuna Cernãdea jud. Gorj, ºi câteva mobile, toate specificate în acþiune. Cã judecãtoria, declinându-ºi competenþa, Tribunalul Gorj Secþia I-a prin sentinþa No. 176 din 18 mai 1928, a respins acþiunea cu cheltuieli de judecatã, soluþie confirmata ºi de Curtea de Apel Craiova prin decizia supusã recursului. Cã pentru a da aceasta soluþie Curtea stabileºte în fapt cã reclamanta Maria Tarfulea împreuna cu soþul ei din prima cãsãtorie Petre Miricescu, prin testamente autentice, se instituie în 1909, reciproc, legatari universali; cã la 5 decembrie 1909 prin alt act autentic, ambii soþi doneazã nepotului lor minor Petre St. Negucioiu averea ce se va gãsi la moartea lor, cu obligaþia de a-i îngriji, iar in cazul in care ar muri înaintea lor fãrã sã aibã moºtenitori, sã rãmânã donatorii stãpâni pe averea lor; Cã la 10 Iunie 1916 donatorul Petre Miricescu înceteazã din viaþã, iar in urma lui, la 25 septembrie acelaºi an, încetând din viaþa ºi donatarul Petre C. St. Negucioiu, moºtenitorii acestuia, pârâþii din proces au cerut trimiterea in posesia averii sale dobânditã prin donaþie de la Petre Miricescu, demers care a determinat pe reclamantã sã revendice pentru dânsa averea prin acþiunea de faþã ca beneficiarã a testamentului din 1909. Practicã testamentarã 237 Cã înaintea instanþelor de fond pârâþii obiectând cã testamentul din 1909 a fost revocat de testator prin actul de donaþie fãcut posterior prin efectul art. 923 C.civ., Curtea, dupã ce înlãturã aceasta obiecþie pe motiv cã dispoziþiile art. 923 se referã numai la legatele singulare, nu ºi la cele universale cum este în speþã, aratã cã înstrãinarea bunurilor succesiunii poate fi totuºi socotitã ca o revocare tacitã, când intenþia de a revoca rezultã neîndoielnic din diferitele împrejurãri în care s-a fãcut înstrãinarea ºi examinând împrejurãrile in care testatorul Miricescu, la scurt interval dupã ce constituise legatara universalã pe soþia sa, a înstrãinat aceeaºi avere prin donaþie nepotului sãu, asigurându-ºi o serie de avantaje – ca întreþinere, locuire în comun, îndatorirea de a îngriji dupã moarte – conchide cã aceste fapte evidenþiazã îndeajuns intenþia testatorului de a revoca testamentul ce fãcuse anterior în favoarea reclamantei; Cã – mai aratã instanþa – deºi actul de donaþie cuprinde condiþia ca în cazul de va muri donatarul înaintea donatorilor fãrã sã aibã moºtenitori, donatorii sã rãmânã stãpâni pe averea lor, dar acest retur convenþional a fost stipulat de donatori fiecare în favoarea sa, donaþiile fiind numai conjuncte, fãrã nici un fel de solidaritate convenitã, donând fiecare averea sa ºi stipulând fiecare pentru el returul convenþional, astfel cã în urma încetãrii din viaþa a donatorului Miricescu, donatarul P. Negucioiu gãsindu-se în viaþã ºi deci împlinitã condiþia supravieþuirii donatarului, returul convenþional nu s-a operat; cã încetând din viaþã ºi donatarul averea acestuia a trecut în patrimoniul intimaþilor, fãrã a mai rãmâne nimic recurentei de cules în baza testamentului invocat ºi deci acþiunea acesteia a fost respinsã; Având în vedere cã prin motivul I de recurs se pretinde cã instanþa ar fi comis o violare ºi rea interpretare a art. 923 C.civ., precum ºi denaturare a faptelor, nemotivare ºi exces de putere, deoarece textul arãtat nu se aplicã decât legatelor particulare ºi deci Curtea urma sã conchidã cã legatul universal al recurenþilor este revocat; cã instanþa conchizând cã revocarea se poate deduce din orice fapt al testatorului, ar fi denaturat faptele procesului, precum ºi arãtãrile recurenþilor, întrucât din acestea reieºea cã recurentul nu a voit nici un moment sa revoce testamentul ºi sã desheredeze pe soþia sa prin actul de donaþie ulterior fãcut; Considerând cã instanþa de apel dupã ce examineazã dispoziþia art. 923 C.civ. ºi înlãturã aplicarea lui, chiar prin motivele invocate de recurent, analizeazã ºi actul de donaþie ºi faptele expuse de recurenþi, anume cã soþii testatori au luat pe nepoþii lor sã locuiascã cu dânºii ºi ºi-au asigurat din partea lor o serie de avantaje – pe care apreciindu-le fãrã a le denatura, ajunge la concluzia cã aceste împrejurãri de fapt sunt de naturã a-i determina convingerea cã testatorul a avut intenþia de a revoca testamentul pe care-l fãcuse anterior în favoarea soþiei, fãrã ca prin aceasta sã comitã éf vreun exces de putere sau denaturare; Curtea nefãcând decât sã uzeze de atributul suveran conferit ei, de liberã apreciere a dovezilor cauzei; Cã instanþa de apel arãtând consideraþiunea care a fãcut sã considere înstrãinarea prin donaþie a bunurilor succesiunii drept o revocare tacitã a legatului universal, urmeazã cã nici imputarea de nemotivare a soluþiei aduse nu este întemeiatã, instanþele de fond neavând obligaþia de a rãspunde la toate argumentele invocate, fiind suficient ca ele sã arate motivele care le-au determinat soluþia. Cã astfel fiind motivul I de casare este nefondat ºi urmeazã a se respinge. Vãzând motivul II de recurs: Având în vedere cã prin acest motiv se pretinde cã instanþa ar fi interpretat greºit actul de donaþie, – deoarece din termenii acestuia reieºea cã donaþia era solidarã – comiþând Curtea ºi un exces de putere, nemotivare ºi violare a principiilor de drept în ce priveºte condiþiile sub care era fãcutã donaþia, potrivit cãrora donatarul – pretind recurenþii – nu moºtenea decât dupã încetarea din viaþa a ambilor soþi; Având în vedere cã reaua interpretare nu poate forma obiectul unui motiv de casare, deoarece interpretarea ºi aprecierea problemelor ºi elementelor de fond constituie chestiuni de fapt în atributul exclusiv al instanþelor de fond, singura limitã adusã acestui drept fiind aceea de a nu se denatura probele ºi actele interpretate; 238 Mircea Dan BOCªAN Cã instanþa, pãºind la stabilirea condiþiilor sub care s-a fãcut donaþia, a constatat din examinarea actului invocat – ºi a cãrui denaturare nu se invocã – cã el cuprinde condiþiunea ca în caz in care va muri donatarul înaintea donatorilor, fãrã ca sã aibã moºtenitori, ei sa rãmânã stãpâni pe averea lor, arãtând apoi Curtea cã returul convenþional astfel prevãzut este constituit separat, de fiecare donator în favoarea sa, fãrã ca donaþia sã fie solidarã, ºi deci pe baza acestei interpretãri Curtea a fost autorizatã sã ajungã la concluzia cã în urma decesului donatorului, averea acestuia a trecut in patrimoniul intimaþilor, fãrã a se aºtepta decesul ambilor soþi, ºi fãrã a rãmâne soþiei, deoarece nu i se rezervase nimic prin actul de donaþie. Cã astfel fiind, rezultã cã instanþa a motivat pe larg soluþia sa, la care a ajuns fãrã a comite vreun exces de putere ori violarea principiilor de drept enunþate ºi deci motivul II gãsindu-se neîntemeiat, recursul se respinge. Pentru aceste motive respinge recursul. Preºedenþia d-lui Al. IUCA, preºedinte; raportor d. consilier Titu MAGHERU; magistrat asistent Gh. NICOLAU; avocaþi d-nii PAVELIU p. recurenþi ºi V. ULVINEANU pentru intimaþi. (decizie publicatã în PS 1932.226) OBSERVAÞIE: 1 Art. 247 C.pr.civ. vechi se referrea la intervenþia în interes propriu – art. 49 C.pr.civ. actual. 31 Succesiunea Stelian Anghelescu TESTAMENT – Legat – Interpretare – Atribut al instanþelor de fond – Vânzare valabilã – Tranzacþie – Ipotecã – Valabilitate – Discutare – Lipsã de interes legitim Cas. II, dec.743/ 16 mai 1933 1. Interpretarea unui testament – ca în genere a oricãrui act juridic, pentru a se stabili dacã intenþia testatorului a fost aceea de a lãsa un legat în uzufruct sau în plinã proprietate – este de atributul suveran al judecãtorilor de fond; aceastã interpretare cade sub controlul Înaltei Curþi numai în cazul când se denatureazã înþelesul clar ºi vãdit neîndoielnic al cuprinsului testamentului. 2. Din moment ce o vânzare a rãmas bunã ºi validã în urma interpretãrii pe care Curtea de fond a dat-o testamentului, înseamnã cã în asemenea împrejurãri recurenþii nu mai au interesul legitim ºi nici calitatea de a discuta validitatea actului de ipotecã asupra imobilului în litigiu. CURTEA: Asupra recursului fãcut de Elena Lt.-Colonel Stãnescu (E.S.) ºi alþii contra deciziei Curþii de Apel Bucureºti III nr. 231/1932. Având în vedere decizia atacatã cu recurs, din care rezultã cã recurenþii au chemat în judecatã pe intimatul Gh. Mocãnescu (Gh.M.) pentru a fi obligat sã le lase în deplinã proprietate ºi posesiune un imobil situat în Târgoviºte, bulevardul Carol nr.3, cerând totodatã ºi anularea actului de vindere-cumpãrare a acestui imobil, autentificat de Tribunalul Dâmboviþa sub nr. 1194/919, intervenit între numitul intimat ºi defuncta Zoiþa Anghelescu (Z.A.), iar ca o consecinþã sã se declare nul ºi de nul efect actul autentificat de acelaºi tribunal la nr. 1691/1929, intervenit între cumpãrãtorul Mocãnescu ºi intimata Banca Dâmboviþa, pentru garantarea unui cont curent din partea celui dintâi, pânã la garantarea sumei de 3.000.000 lei. 1 Cã, în sprijinul acestei acþiuni, recurenþii au susþinut cã imobilul revendicat face parte din succesiunea rãmasã de pe urma defunctului Stelian Anghelescu Ropotan (S.A.R.) ºi Z.A. decedatã ºi ea – fostã soþie a defunctului S.A.R. – nu a avut dreptul sã vândã intimatul Gh.M. acest imobil, deoarece prin testamentul mistic defunctul nu-i lãsase decât uzufructul acelui imobil. Practicã testamentarã 239 Acþiunea a fost admisã de tribunal, dar Curtea de fond a respins-o prin decizia atacatã. În apel ca ºi la prima instanþã intimaþii au opus acþiunii recurenþilor: 1. cã nu se poate atribui legatului fãcut lui Z.A. alt caracter decât acel al unui legat de plinã proprietate, iar nu de uzufruct; 2. cã, în orice caz, pãrþile au lichidat dificultãþile cu privire la interpretarea testamentului prin tranzacþia efectuatã la nr.1149 din 14 iulie 1920; 3. cã recurentul Lt.-Col. Stãnescu (S.) nu pute a sã revendice întreg imobilul, neavând calitatea de a reprezenta pe ceilalþi recurenþi; 4. în fine, dacã se decide cã acþiunea în revendicare este întemeiatã, validitatea ipoteci cuprinsã în contractul dintre Banca Dâmboviþa ºi Gh.M nu mai poate fi discutatã. Curtea, gãsind întemeiate toate aceste motive, a respins acþiunea, ºi pentru a ajunge la aceastã soluþie, motiveazã – interpretând clauza din testamentul mistic cu data de 16 oct. 1918, privitoare la legatul lãsat de cãtre defunctul S.A.R. soþiei sale – cã testatorul începe cu cuvintele: „dau ºi leg prea iubitei mele soþii Z.A., casele din Bulevardul Carol I nr. 3” ºi sfârºeºte cu cuvintele: „care va stãpâni tot timpul cât va trãi soþia mea fãrã sã fie supãratã de cineva”, cã atât cuvintele „dau ºi leg” sunt întrebuinþate stereotip la cele 11 legate pe care le conþine testamentul, cât ºi cuvintele finale: „care va stãpâni” etc., sunt repetate aproape la majoritatea legatelor; cã testatorul anunþã precis în prima frazã cã intenþioneazã sã dispunã de întreaga sa avere; cã în cuprinsul legatului lãsat soþiei sale, ca ºi în celelalte legate, nu se întâlneºte cuvântul uzufruct; cã din cuprinsul testamentului rezultã preocuparea testatorului de a stabili o ierarhie a afecþiunilor ºi cã fraza din care recurenþii vor sã tragã concluzia caracterului de uzufruct este aceea cu care se terminã tocmai legatele determinate de cele mai apropiate ºi mai fireºti afecþiuni; cã testatorul nu era un om cu pregãtire intelectualã care sã-i permitã cunoaºterea accepþiunii precise a termenilor de drept; cã, în sfârºit, testatorul, deºi îºi manifestã intenþia evidentã de a dispune de întreaga lui avere, nu aratã modul cum înþelege sã se împartã nuda proprietate a acelor bunuri privitor la care legatele cuprind fraza din care recurenþii trag concluziile unui simplu uzufruct; cã în consecinþã, din toate aceste constatãri, Curtea îºi formeazã convingerea cã ceea ce este esenþial în redactarea legatului sunt cuvintele: „dau ºi leg”, nelipsite în toate cele 11 legate, cuvinte care în mentalitatea ºi intenþia testatorului înseamnã proprietate deplinã; cuvintele finale neputând însemna decât dorinþa lui ca legatarii sã nu fie supãraþi în exerciþiul dreptului de proprietate. Examinând cel de-al treilea motiv, Curtea aratã cã independent de sensul exact al voinþei testatorului, care rezultã din textul testamentului, între recurenþi ºi Elena Cornescu (E.C.) personal, ºi ca moºtenitoare a mamei sale Z.A., a intervenit tranzacþia din 14 iulie 1920 ºi date fiind conþinutul, împrejurãrile ºi scopul pentru care a fost încheiatã, aceastã tranzacþie are în primul rând caracterul unei convenþii interpretative, care exclude posibilitatea unui nou litigiu, având de obiect interpretarea aceluiaºi legat. În fine, Curtea argumenteazã pentru ce gãseºte întemeiat ºi motivul relativ la lipsa de calitate a recurentului S. de a intenta acþiunea în revendicarea imobilului ºi în numele celorlalþi recurenþi, ºi respingând acþiunea recurenþilor contra intimatului Gh.M. ca neîntemeiatã, conchide cã pe cale de consecinþã este nefondatã ºi cererea privitoare la anularea actului de ipotecã. Având în vedere cã prin motivul I de casare se susþine cã expresia din clauza testamentarã cã Z.A. „va stãpâni cât va trãi”, nu are alt înþeles decât acela de uzufruct ºi Curtea de Apel, judecând altfel, a omis un exces de putere, denaturând înþelesul clar ºi vãdit neîndoielnic al testamentului mistic din 6 oct. 1918 al defunctului S.A.R., în ce priveºte legatul lãsat soþiei sale. Considerând cã interpretarea unui testament – ca în genere a oricãrui act juridic – pentru a se stabili dacã intenþia testatorului a fost aceea de a lãsa un legat în uzufruct sau în deplinã proprietate, este de atributul suveran al judecãtorilor de fond ºi aceastã interpretare cade sub controlul Înaltei Curþi numai în cazul în care se denatureazã însuºi sensul clar ºi vãdit neîndoielnic al cuprinsului testamentului, adicã se substituie voinþei testatorului altã voinþã decât cea exprimatã de el prin act. Considerând cã, dupã cum s-a arãtat, Curtea, analizând testamentul mistic din 6 oct. 1918 al defunctului S.A.R., constatã cã acesta menþioneazã cã înþelege sã dispunã de întreaga lui avere; cã 240 Mircea Dan BOCªAN pentru toate legatele întrebuinþeazã cuvintele: „dau ºi leg”, aceleaºi ca ºi pentru casele lãsate soþiei sale, precizând cã aceasta le va stãpâni tot timpul cât va trãi, fãrã sã fie supãratã de cineva. Considerând cã, deºi este exact cã expresia „le va stãpâni cât va trãi”, singurã ar putea sã imprime legatului ºi caracter de uzufruct, totuºi nu e mai puþin adevãrat cã celelalte cuvinte întrebuinþate de testator ºi analizate de Curte, precum ºi înþelesul pe care ea l-a desprins din ansamblul clauzelor testamentului, fac posibilã ºi deducþiunea cã testatorul a voit sã lase legatul soþiei sale în deplinã proprietate. Cã dar, nefiind vorba de o clauzã precisã ºi categoricã, care în mod absolut sã ducã la concluzia unicã ºi necesarã a existenþei unui legat de uzufruct, ci dimpotrivã conþinutul integral al testamentului permiþând a se trage ºi concluzia existenþei unui legat de plinã proprietate, deci testamentul în discuþie fiind susceptibil de interpretare, urmeazã cã în atare situaþie constatarea Curþii cã defunctul S.A.R. a testat soþiei sale casele din litigiu în plinã proprietate, nu s-a fãcut cu denaturarea vreuneia din clauzele clare ºi neîndoielnice ale testamentului. Cã aºa fiind, motivul I de casare este întemeiat. Vãzând motivul V de casare. Considerând cã anularea actului de ipotecã s-a cerut ca consecinþã a anulãrii actului de vânzare intervenit între Gh.M. ºi Z.A. Cã din moment ce aceastã vânzare a rãmas bunã ºi valabilã, în urma interpretãrii pe care Curtea de fond a dat-o testamentului defunctului S.A.R. ºi care prin respingerea motivului I de casare menþine ºi justificã soluþia, înseamnã cã în asemenea împrejurãri cu drept cuvânt s-a decis cã recurenþii nu mai au interesul legitim ºi nici calitatea de a discuta validitatea actului de ipotecã încheiat de Banca Dâmboviþa cu intimatul Gh.M., ei neavând nici un drept asupra imobilului în litigiu. Cã dar ºi motivul V de casare este neîntemeiat ºi întrucât soluþia se menþine pe constatarea dedusã din interpretarea testamentului, cã testatorul a lãsat soþiei sale casele în plinã proprietate, devine inutil a mai examina motivele II, III ºi IV de casare, deoarece acestea se referã la apãrarea subsidiarã a intimaþilor, bazatã pe tranzacþia încheiatã în 1920 º pe lipsa de calitate a recurentului S. de a reprezenta pe ceilalþi recurenþi în acþiunea de revendicare. Pentru aceste motive, se respinge recursul. NOTÃ: 1) Motivul I de casare a fost astfel formulat: „Exces de putere, denaturarea înþelesului clar ºi vãdit neîndoielnic al testamentului mistic din 6 oct. 1919 al defunctului S.A.R., în ce priveºte legatul lãsat lui Z.A., soþia testatorului, cu privire la casele din Bulevardul Carol nr.3, prin aceea cã Curtea de fond, sub pretext de interpretare refuzã sã facã aplicaþia unei dispoziþii formale ºi precise a testamentului în chestiune. Într-adevãr, prin clauza testamentarã referitoare la legatul lãsat soþiei, din care fac parte casele din litigiu, se spune lãmurit cã dânsa „va stãpâni cât va trãi” acele case. Or aceastã expresie nu prezintã nici ambiguitate, nici obscuritate, ci însemneazã în termeni echipolenþi ceea ce legea numeºte uzufruct. Prin urmare, acestea fiind cuvintele care în mod obiºnuit sunt întrebuinþate, pentru a înþelege noþiunea de uzufruct în opoziþie cu „stãpânirea de veci” care reprezintã legatul în plinã proprietate, instanþa de fond numai printr-o vãditã denaturare a clauzei testamentare a putut sã se îndepãrteze de la termenii clari ºi preciºi ai testamentului, sub cuvânt cã ei nu ar fi traducând intenþie a testatorului.” 2) Voinþa clarã a testatorului, exprimatã într-un testament, dacã nu contravine unei dispoziþii imperative sau prohibitive, unei dispoziþii ce priveºte ordinea publicã ºi bunele moravuri, se impune cu o valoare obligatorie pentru judecãtor ºi trebuie aplicatã aºa cum a fost exprimatã, fãrã posibilitate de interpretare. Este dreptul de cuius-ului, libertatea sa de a-ºi reglementa cum voieºte ultima sa voinþã, de a-ºi dicta ºi explica cum crede actul sãu; este expresia principiului fundamental din dreptul nostru public ºi privat: autonomia de voinþã, care îºi gãseºte aplicaþia ºi în materie testamentarã. Judecãtorul este obligat de a nu nesocoti aceastã voinþã; dicat testator erit lex, ziceau jurisconsulþii romani. În nici un act juridic voinþa nu este mai strânsã de act ca în materie testamentarã. Este voinþa unicã ºi ultimã Practicã testamentarã 241 a testatorului. Nimeni nu poate sã-I facã alt testament. Interpretul trebuie sã caute voinþa testatorului în conþinutul testamentului, dispoziþiile pe care le cuprinde trebuie cercetate în elementele acestui conþinut ºi tot ce este în afarã de acest conþinut rãmâne indiferent din punct de vedere al validitãþii actului. Frontierele sunt limitate, interpretarea judecãtorului este limitatã, el trebuie sã se opreascã la aceste frontiere precise, indicate de voinþa testatorului, ºi nu are drept, chiar sub pretext de moralitate sã depãºeascã aceastã limitã ºi sã facã în acest mod alt testament. Toate elementele extrinseci actului testamentar sunt sever îndepãrtate, fie pentru a adãuga actului o voinþã distinctã, fie pentru a suprima din cea exprimatã sau a-I aduce o schimbare1 . Chiar în privinþa unei clauze obscure, îndoielnice, asupra cãreia are loc interpretarea, judecãtorul trebuie sã se refere la ceea ce a voit testatorul; aceastã voinþa trebuie sã rezulte din studiul ºi apropierea diferitelor clauze testamentare. Aceasta însã nu înseamnã cã orice sursã de informare exterioarã actului trebuie sã fie respinsã. Judecãtorul este autorizat sã recurgã la aceste circumstanþe strãine actului testamentar ”qu’autant que ces faits extrinseques se ratachent au testament et à la condition qu’on fasse ressortir du testament lui-même la complète certitude de la rectification” 2 . Existã chiar o pronunþatã tendinþa din partea judecãtorilor de fond, autorizatã de liberalismul Curþii de Casaþie franceze, de a se remedia defectele tehnice în redactarea unui testament, sã-l refacã ca ºi cum l-ar fi refãcut însuºi autorul sãu, astfel cã voinþa de cuius-ului sã aibã eficacitate. Dar, dacã interpretarea voinþei defunctului exprimatã în clauzele unui testament aparþine judecãtorilor de fapt, puterea lor nu merge pânã acolo încât sã li se permitã a reface testamentul, formulã care ºi-a gãsit locul recent într-o decizie a Casaþiei franceze3 . Aceastã imposibilitate pentru judecãtor „de refaire le testament” în contra aceea ce a voit testatorul, a fost proclamatã deja4 . Când data unui testament olograf este lipsitã de unul sau mai multe elemente necesare pentru a o reconstitui, judecãtorii pot sã o completeze cu ajutorul menþiunilor intrinseci testamentului, dacã recunosc cã aceste menþiuni le permit sã o restabileascã cu certitudine, fãcând astfel sã aparã într-o formã precisã, ziua, luna ºi anul la care testatorul ºi-a scris opera sa testamentarã. În aceastã privinþã aprecierea lor este suveranã5 , fiindcã este de principiu cã judecãtorii trebuie sã interpreteze testamentul cu ajutorul enunþãrilor zisului testament ºi accesoriu cu ajutorul circumstanþelor extrinseci6 . Data unui testament trebuie sã rezulte din testament, astfel cã proba falsitãþii sale nu poate sã fie fãcutã decât cu ajutorul testamentului7 . Tendinþa liberatã anti-formalistã a jurisprudenþei franceze în materie testamentarã este pronunþatã. Se dã precãdere intenþiei asupra formei; se aplicã principiul modern al actelor consensuale, abandonându-se formalismul exigent. Un testament scris prin intervenþia unei mâini strãine, sau cu ajutorul unui procedeu mecanic, este declarat valabil de tribunale, dacã se poate preciza voinþa omului, chiar dacã aceastã voinþã nu s-a manifestat în formele rituale8 .2 Interpretul suplineºte inexperienþa indivizilor în materie de acte private, completeazã voinþa lor prezumatã, adicã interpreteazã actele dupã sensul cel mai conform scopului. Individul se gândeºte prea puþin la forme când încheie o operaþiune juridicã sau când îºi manifestã voinþa sa. În materie de legate se observã aceeaºi preocupare de a respecta voinþa testatorului, de a se interpreta o clauzã îndoielnicã susceptibilã de douã sensuri, în acel sens ca sã producã un anumit efect decât în sensul cã n-ar putea produce nici unul. 1 Fr. Gény, Méthode d’interprétation, t. I, p. 297. H. Capitant, Les travaux préparatoires et l’interprétation des lois, în Recueil d’études sur les sources du Droit en l’honneur de François Gény, t. II, p. 211; Cass.fr., 13 martie 1883, în S. 1883.1.317; Req., 9 iul. 1885, în S. 1888.1.479. 3 Cass., 1 august 1927, Gaz. Pal., 1927.2.627. 4 Cass.Req., 5 juin 1896. D. 1896.I.455; Paris, 26 mars 1902, D. 1902.II.157. 5 Cass.Req., 4 juin 1934. S. 34.I.253. 6 C.Ap. Aix, I, juin 1898; Cass.Req., 31 janvier 1900. 7 Cass.Req., 15 févr. 1909, DP 1911.I.189; S. 1912.I.77. 8 L. Josserand, Liberalisme et verbalisme, D.H 1933.65. 2 242 Mircea Dan BOCªAN Sunt nenumãrate jurisprudenþe în care se observã aceastã tendinþã de cercetare a voinþei testatorului în materie de legat1 . În aceste decizii se dau o serie de exemple însemnate de puterea judecãtorilor de fapt, de a interpreta dispoziþiile unui testament, fãrã a le denatura. Tribunalele ºi Curþile de Apel, graþie liberalismului Curþii de Casaþie franceze, statueazã cu uºurinþã, din punct de vedere al calificãrii ºi al întinderii unui legat. În adevãr, Curtea din Dijon, la 1 aprilie 1930, precizeazã cã legatul unui „corp de bâtiment”, cuprinde, cu titlu accesoriu, mai cu seamã în localitãþile mici, grãdina ºi livada dimprejur, mai cu seamã când în grãdinã ºi livadã se gãseºte trecerea care face accesul la un puþ anexat sigur de casã. Curtea din Aix, prin decizia din 15 iunie 1932, fiindu-i supusã o altã speþã ºi anume legatul „titlurilor la purtãtor” existente în casa defunctului, hotãrãºte cã prin acestea pot fi cuprinse ºi titlurile aflate în depozit la o bancã, când recipisele au fost gãsite la domiciliul testatorului, dacã rezultã din circumstanþe cã astfel a fost intenþia acestuia. Deºi în principiu recipisele titlurilor depuse într-o bancã nu pot sã echivaleze cu titlurile înseºi, totuºi soluþia diferã când este vorba de interpretarea unei dispoziþii testamentare, întemeiatã pe intenþia testatorului. „Attendu - zice Curtea din Liège la 8 noiembrie 19322 – que le fait du testateur, ouvrier, n’ayant qu’une instruction toute rélative et sans connaissances juridiques, d’écrire dans son testament qu’il legue „tout son meuble” ne signifie pas qu’il a voulu limiter sa liberalité aux seuls meubles meublant, mais manifester clairement sa volonté de disposer de la façon la plus étendue et la plus complète de tout ce qu’il laisserait comme meubles a son décès”. Deci ignoranþa juridicã a testatorului, inexperienþa de a se exprima, chiar asupra lucrurilor celor mai cunoscute, sunt îndreptate de judecãtor, întrucât aceste împrejurãri nu echivaleazã cu o absenþã de voinþã, cu o dispoziþie care nu existã, cu o lacunã care nu poate fi completatã. Calificarea legatului, întinderea lui aparþin deci aprecierii suverane a instanþelor de fond, fãrã însã ca, sub pretextul interpretãrii sã se schimbe voinþa pãrþii, sã se denatureze termenii clari ai actului3 . Alte instanþe, întemeindu-se pe contextul testamentului, pe circumstanþele cauzei, au interpretat voinþa testatorului þinând seamã de profundele sentimente de afecþiune ºi gratitudine care legau pe testator de legatar ºi pe toate faptele ºi circumstanþele cauzei, care coroboreazã interpretarea datã testamentului4 . În adevãr, se pronunþã Casaþia, la 18 octombrie 19335 , când o legatarã, instituitã prin testament „legatarã a uzufructului în cazul când ea ar deceda fãrã copil ºi în plinã proprietate, în caz de existenþã a unui copil”, a murit lãsând o copilã adoptivã, nu este greºitã hotãrârea care a refuzat acestei fiice dreptul de a dobândi bunurile legate, pe motiv cã testatorul subordonase achiziþia acestor bunuri în plinã proprietate, cu condiþia ca legatara sã lase copii legitimi ºi în acest mod ar fi denaturat testamentul, care prin cuvintele „fãrã copil” întrebuinþeazã o expresie clarã ºi precisã vizând copiii adoptivi ca ºi copiii legitimi. Cuvântul „copil” fiind susceptibil de douã sensuri ºi aplicându-se în limbaj obiºnuit ca ºi în limbaj juridic, când copilului legitim, natural ºi adoptiv, când numai copiilor legitimi aparþine judecãtorilor de fond de a interpreta, ºi aprecierea lor justificatã în cauzã pe motive trase atât din enunþãrile testamentului, cât ºi din circumstanþele extrinseci, este 1 C.Ap. Dijon, 1 avril 1930. D. 1931.2.152; Cass.Req., 21 mai 1930, D. 1932.1.3; Cass.civ., 15 juillet 1930, Sem.Juridique, 1930.1058; Cass.Req., 23 février 1931, D.H. 1931.179; C.Ap. Rouen, 16 juillet 1931, Sem.Juridique 1932.205; C.Ap. Seine, 14 juin 1932, D.H. 1931.179; C.Ap. Rouen, 16 juillet 1931, Sem.Juridique 1932.832. 2 S. 1933.IV.6. 3 Cass.Req., 7 mai 1928, S. 1928.I.264; 31 déc. 1928, S. 1989.I.108; 22 déc. 1926, S. 1927.I.144; Cass. Civ., 1 août 1927, S. 1927.I.373. 4 Demolombe, Des donations et testaments, t. II, nr. 75; Baudry-Lacantinerie et Colin, Des donations et testaments, 3 ed., t. II, nr. 1842. C.Ap. Metz, 6 avril 1870, S. 1870.2.285. 5 S. 1933.I.388. Practicã testamentarã 243 suveranã ºi scapã controlului Curþii de Casaþie. Jurisprudenþa francezã este constantã cã aparþine judecãtorilor de fond de a interpreta suveran dispoziþiile testamentare dupã aprecierea clauzelor ºi intenþia pãrþilor1 . Fratea DÂRLEA Judecãtor de ºedinþã Tribunalul Târnava-Micã 3) Jurisprudenþa ºi doctrina românã sunt constante în sensul soluþiei raportate2 . Referindu-ne la ultimele interpretãri, arãtãm cã pentru interpretarea testamentelor s-a decis a se lua ca normã regulile de interpretarea convenþiilor, cãutând a se stabili adevãrata intenþie a testatorului3 ; astfel se va þine seamã de cuprinsul întregului testament4 ºi dupã intenþia prezumatã a testatorului, în aºa fel ca voinþa sa sã producã efecte 5 sau dupã împrejurãrile cauzei6 . Astfel, în aplicãri practice, s-a decis cã prin cuvântul generic „copii”, scris în momentul când testatorul avea numai bãieþi, trebuie luat în înþelesul ce a voit sã-i dea acesta, adicã a înþeles numai pe bãieþi 7 ; cã este un legat aparte de imobil, iar nu un legat în bani, atunci când testatorul a lãsat cota-parte din suma ce va rezulta la vânzarea unei case8 º.a.m.d., în special interpretãrile date spre a se stabili substituþiile fideicomisare. Condiþia esenþialã a acestor interpretãri, este numai sã nu fie denaturaþi termenii clari care indicã lãmurit voinþa testatorului 9 . Numai cu paza regulilor generale de interpretare a actelor juridice, judecãtorii, se vor feri, cum se spunea odinioarã, „de niscarevaºi tãlmãciri rele”.3 RADU DIMIU Judecãtor la Trib. Ilfov (decizie ºi adnotãri publicate în PR 37.I.90) OBSERVAÞIE: 1 Autentificarea actelor este astãzi de competenþa notarilor publici. 2 Nu ni se pare sã fie vorba strict de consensualism, ci de implicaþiile schimbãrii de semnificaþie a formalismului actelor juridice civile, în general. Formele erau dreptul în reglementãrile romane incipiente, când acesta nu era distinct de religie. Laicizarea a dus, în unele cazuri, la cãderea formelor (astfel au apãrut încã din dreptul roman contractele consensuale); în altele, acestea s-au pãstrat – dar atenuate ºi având o semnificaþie 1 Cass.Req., 31 déc. 1928, S. 1929.I.208; 23 févr. 1931, S. 1931.I.165; 18 Oct. 1933, S. 1933.I.388; Cass. Civ., 1 août 1927, S. 1927.I.373. 2 Dintre cele mai recente jurisprudenþe: Cas I, dec. 595/1934, PR 1935.III.120; cpr. Trib. Bacãu civ., dec. 262/ 1932, cu Nota Radu Manea, PR 1933.III.86; N. Jac Constantinescu, Despre Testamente, p. 127 urm., 133 urm. 3 Trib. Dorohoi, sent. 189/1921, Jur.Gen. 1923.1009, A l e x IV.2, p. 766; HRB, vol. III, 1307; N. Jac Constantinescu, op.cit., p. 133. 4 C.Ap. Galaþi II, dec. 29/1910, cu Note Take Ionescu, Al. Pherekyde ºi S. Rosental, PR 1926.II.101; aceiaºi, R. Dimiu, P. Alf. cuv. Testament, nr. 61. 5 Trib. Putna I, sent. 225/1924, cu Nota N. Jac. Constantinescu, PR 1925.II.134; aceiaºi R. Dimiu, P. Alf., loco cit., nr. 68, HRB, vol. III, 1306. 6 Cas. I, dec. 4257/1926, Nota C. Disescu ºi D. Paºalega, PR 1928.I.193; aceiaºi, PR 1927.III.83; aceiaºi, R. Dimiu, P. Alf., loco cit., nr. 69. 7 C. Apel Galaþi II, dec. 29/1910 cit.supra. 8 Cas. I, dec. 1146/923, Notã I. Rosetti-Bãlãnescu, PR 1924.I.123; aceiaºi R. Dimiu, P. Alf., loco cit., nr. 67. 9 Cas. I, dec. 801 bis/922 cu Nota Al. Costin, PR. 1933.I.21; aceiaºi, R. Dimiu, P. alf., loco cit., nr. 65; cpr. Cass.civ., 1 aug. 1927, Nota D. Cotrutz, PR 1929.III.118; aceiaºi, R. Dimiu, P. Alf., loco cit., nr. 70; Cas. I, dec. 743/933, PR 1934.III.81; aceeaºi, Jur.Gen. 1099/933; A l e x IV.2, p. 171; HRB, vol. III, 1308. 244 Mircea Dan BOCªAN schimbatã: forma slujeºte voinþa manifestatã în act, în mãsura în care îi poate garanta libertatea ºi precizia1 . 3 A se compara cu speþele nr. 25 ºi 45. Asupra manierei în care se aplicã azi formalismul în materie testamentarã, v. observaþia de la speþa nr. 49. 32 Succesiunea Nicolae Clinceanu - textul testamentelor - sentinþa pronunþatã în cauzã, adnotatã
textul testamentelor În primul testament se prevedea: „Subsemnatul... plecând astãzi la Bucureºti pentru a mã opera de stomac ºi cum nu pot ºti în urma acestei operaþii ce va surveni, las acest testament pentru executare în caz de deces al subsemnatului. Las soþiei mele care a fost o bunã tovarãºã, partea mea din proprietatea ce o deþinem amândoi în plinã proprietate, cu tot mobilierul ei, din strada... Mai las soþiei mele 100.000 lei dn capitalul drogheriei precum ºi toate acþiunile. Iar restul de avere din capitalul drogheriei îl las fraþilor ºi surorilor mele, cu excepþia surorii mele Filofteia, cãreia i se va da 30% mai mult, fiind cea mai sãracã din toþi. Concesiunea de drogherie o va moºteni nepotul meu Aurel”. Cel de-al doilea testament avea cuprinsul urmãtor: „Dispun în ultim moment ca, casa cu tot ce e în ea ºi drogheria cu autorizaþia ºi mãrfuri sã dispunã cum o crede de cuviinþã, dând fraþilor ºi surorilor mele câte zece mii lei. Sã nu o supãraþi”.
sentinþa pronunþatã în cauzã, adnotatã TESTAMENT – Lipsã a numelui legatarului – Desemnare rezultând din clauzele lui ºi elementele extrinseci – Valabilitate (Art. 859, 978 C.civ.) Trib. Prahova I, dec. 487/28 iunie 1935 Judecãtorii au obligaþia de a interpreta conþinutul unui act juridic, folosind în acest scop toate clauzele actului ºi circumstanþele extrinseci ale cauzei ºi lãmurind voinþa autorului actului juridic; nefiind nici o dispoziþie legalã care sã declare nul un testament în care beneficiarul nu este numit, acesta este perfect valabil ºi poate sã-ºi producã efectele, atunci când din elementele de mai sus se poate discerne care a fost voinþa testatorului în ceea ce priveºte desemnarea legatarului. TRIBUNALUL: Asupra acþiunii de faþã intentatã de Eliza N. Clineanu din Ploieºti, str. Stãnicã Marin nr. 16, prin petiþia înreg. la nr. 5109/934, în contra d-lor Locot.-colonel V. Clinceanu, din reg. 10 infanterie Putna-Focºani, Maior Petre Clinceanu din Ploieºti, str. Romanã nr.70, Constantin Clinceanu, cãpitan în batal. 10 vânãtori-de-munte Sighetul Marmaþiei, Elena Dan, str. Fortunei nr. 1, Filofteia Rãdulescu, str. Regina Maria nr. 97 ºi Aurel Gh. Rãdulescu, str Regina Maria nr. 97, toþi din Ploieºti. Având în vedere actele de la dosar ºi concluziile pãrþilor. Având în vedere cã prin acþiunea de faþã, reclamanta Eliza Clinceanu, cheamã în judecatã pe pârâþii arãtaþi mai sus, pentru ca, contradictoriu cu aceºtia, sã fie trimisã în posesia averii, rãmasã 1 Dupã cum s-a arãtat, “formalismul în materie de testament nu are alt scop decât constatarea voinþei testatorului” (C a n t a c u z i n o, p. 353). Practicã testamentarã 245 de pe urma defunctului sãu soþ, Nicolae N. Clinceanu ºi întemeiazã aceastã cerere pe testamentul olograf din 25 septembrie 1934. Având în vedere obiecþia de drept menþionatã la punctul 2 în întâmpinarea pârâþilor. Având în vedere cã, în instanþã, nu au dovedit cã au fost trimiºi în posesie înainte de a se introduce acþiunea de faþã. Considerând cã, în conformitate cu art. 895 C.civ., legatarii cu titlul universal cer posesia, în lipsã de legatari universali sau erezi rezervatari, de la ceilalþi erezi legitimi, ceea ce reclamanta a fãcut adresându-se justiþiei ºi citând pe fraþii ºi surorile defunctului, singurii erezi legitimi. Cã deci aceastã excepþie urmeazã a fi respinsã. Având în vedere cã pârâþii au mai susþinut nevalabilitatea testamentului, nefiind scris, subscris ºi datat de testatorul Nicolae Clinceanu. Având în vedere cã, pentru a se cerceta aceastã chestiune, s-a admis de tribunal o expertizã graficã, care s-a efectuat de expertul H. Stahl. Având în vedere cã expertul relevã o dezorganizare a scrisului, explicabilã prin starea de slãbiciune fizicã a testatorului, dar afirmã cã, din compararea cu piesele necontestate, acest testament este opera lui Nicolae Clinceanu. Considerând cã, faþã de aceastã dovadã, valabilã pânã la altã probã contrarie, aceastã obiecþie trebuie respinsã ca nefondatã. Având în vedere ultima susþinere a pârâþilor, referitoare la nevalabilitatea testamentului pentru motivul cã nu se aratã numele legatarului. Având în vedere cã defunctului Nicolae Clinceanu a redactat douã testamente unul cu data de 28 august 1934, iar altul datat 25 septembrie 1934. Având în vedere cã, în primul testament defunctul lasã soþiei sale care a fost o bunã tovarãºã, partea sa din proprietatea ce o deþin ambii în plinã proprietate, cu tot mobilierul ei, din str. Stãnicã Marin nr. 16, una sutã mii lei din capitalul drogheriei ºi diferite acþiuni, iar restul averii din capitalul drogheriei, îl lasã fraþilor ºi surorilor sale, cu excepþia surorii sale Filofteia, care va lua mai mult de 30%, fiind cea mai sãracã; concesiunea drogheriei o va moºteni nepotul sãu Aurel V. Rãdulescu. Având în vedere testamentul cu data de 25 septembrie 1934, care este redactat astfel: „Dispun în ultimul moment ca casa cu tot ce este în ea ºi drogheria cu autorizaþie ºi mãrfuri, sã dipuie cum o crede de cuviinþã, dând fraþilor ºi surorilor mele câte 10.000 (zece mii) lei. Sã nu o supãraþi, – (ss) N. Clinceanu. Las pe avocat Ilie Nedelcovici pentru executare”. Având în vedere cã primul testament a fost recunoscut de pârâþi, contestându-se numai cel din 25 septembrie 1934. Considerând cã trebuie examinat dacã un testament, în care nu se aratã numele legatarului, este valabil ºi dacã instanþa judecãtoreascã poate cerceta ºi preciza care este beneficiarul dispoziþiilor testamentare. Considerând cã, în conformitate cu art. 859 C.civ., testamentul nu este valabil decât când este scris, datat ºi semnat de testator, principiu ce trebuie interpretat restrictiv, spre a se asigura o cât mai largã eficacitate a actelor juridice. Cã, deci, lipsa numelui legatarului nu poate fi o cauzã de nevalabilitate. Considerând cã orice declaraþie de voinþã, concretizatã într-un act juridic, trebuie în mod normal presupusã cã a fost fãcutã cu scopul de a avea un efect în domeniul juridic, iar nu pentru a fi înlãturatã, principiu înscris de legiuitor în art. 978 C.civ. la „convenþii” aplicabil, în lipsã de dispoziþie contrarie, ºi la alte acte juridice. Considerând cã, în executarea acestui principiu, revine judecãtorilor obligaþia de a interpreta conþinutul unui act juridic, folosind în acest scop toate clauzele actului ºi circumstanþele extrinseci ale cauzei. Considerând cã se impune cu toatã rigoarea principiul ca în aceastã funcþie de interpretare sã se lãmureascã voinþa autorului actului juridic, dându-i-se o expresie conformã, iar nu sã fie denaturatã sau substituitã. 246 Mircea Dan BOCªAN Considerând cã, nefiind o dispoziþie legalã, care sã declare nul un testament, în care beneficiarul nu este numit, se impune sã se discearnã, din elementele arãtate mai sus, care a fost voinþa testatorului. Având în vedere cã, testamentul din 25 septembrie 1934 nu constituie o revocare a testamentului din 28 august 1934, ci numai o modificare a acestuia. Având în vedere cã în testamentul de la 25 septembrie 1934 nu se numeºte persoana beneficiarã, dar rezultã cã este de genul feminin ºi se cere în partea finalã sã nu fie supãratã. Având în vedere cã se prevede în favoarea fraþilor ºi surorilor câte un legat de 10.000 (zece mii) lei. Considerând cã aceastã dispoziþie exprimã clar voinþa testatorului de a li se da numai aceastã sumã, ceea ce echivaleazã cu o excludere categoricã de la celelalte beneficii ºi deci ºi ipoteza cã s-ar fi gândit sã instituie legatarã pentru celelalte bunuri pe vreo sorã a sa. Având în vedere cã, în testamentul datat 28 august 1934, defunctul recunoscând cã soþia sa, care i-a fost o bunã tovarãºã, este coproprietarã pe imobilul din str. Stãnicã Marin, îi lasã partea sa cu tot mobilierul, iar fraþilor ºi surorilor le lasã capitalul drogheriei. Având în vedere cã în testamentul din 25 septembrie 1934 lasã aceeaºi casã cu tot mobilierul. Considerând cã aceastã recunoaºtere cã soþia este coproprietarã trebuie presupusã cã a fost prezentã în mintea testatorului la redactarea celui de al doilea testament ºi în cunoºtinþã de aceastã situaþie nu se poate susþine cã în mod normal un soþ s-ar fi gândit sã lase bunul sãu indiviz ºi tot mobilierul casei la altã persoanã strãinã, iar nu soþiei sale, care i-a fost o bunã tovarãºã ºi era în acel moment la sanatoriul unde era internat defunctul. Considerând cã, în temeiul acestor constatãri de fapt, extrase din clauzele testamentului cu data de 25 septembrie ºi circumstanþele extrinseci, suficiente pentru a se degaja voinþa adevãratã a defunctului N. Clinceanu, se poate decide cã legatara este soþia sa Eliza N. Clinceanu. Având în vedere cã reclamanta a justificat ºi plata taxelor succesorale cu recipisa nr. 27.548/ 1935 a Administraþiei financiare Prahova. Vãzând ºi dispoziþiile art. 653 ºi 895 C.civ. Pentru aceste motive, dispune trimiterea reclamantei în posesie. NOTÃ: Tribunalul Prahova s. I-a, prin sentinþa civilã nr. 487 din 28 iunie 1935, a rezolvat o problemã interesantã, ºi anume a hotãrât cã este valabil testamentul în care nu este arãtat numele legatarului, dacã persoana gratificatã poate fi determinatã din celelalte clauze ale testamentului ºi din alte circumstanþe exterioare. În speþa judecatã de Tribunalul Prahova, defunctul lãsase douã testamente olografe, unul cu data de 28 august ºi altul cu data de 25 septembrie. […] Cu toate cã în acest testament nu se aratã cine este persoana gratificatã, totuºi tribunalul a hotãrât cã beneficiara legatului nu poate fi decât soþia testatorului. Pentru a ajunge la aceastã concluzie, tribunalul pleacã de la douã constatãri, care rezultã din cuprinsul testamentului: a) persoana gratificatã este o femeie, pentru cã în partea finalã se spune „sã nu o supãraþi”; b) legatari ai casei, drogheriei ºi mãrfurilor nu pot fi fraþii ºi surorile, pentru cã acestora le lasã numai câte zece mii de lei, ceea ce înseamnã o excludere de la celelalte bunuri. Dupã aceasta tribunalul recurge la celelalte circumstanþe extrinseci ºi anume la împrejurarea cã în primul testament defunctul a recunoscut cã soþia sa i-a fost o bunã tovarãºã ºi cã este coproprietarã a imobilului, lãsându-i ºi partea sa dintr-însul cu tot mobilierul. Aceastã recunoaºtere cã soþia este coproprietarã – spune tribunalul – trebuie presupusã cã a fost prezentã în mintea testatorului, la redactarea celui de-al doilea testament ºi, în cunoºtinþã de aceastã situaþie, nu se poate susþine cã în mod normal un soþ s-ar fi gândit sã lase bunul sãu indiviz ºi tot mobilierul casei la altã femeie strãinã iar nu soþiei sale, care i-a fost o bunã tovarãºã ºi era în acel moment la sanatoriul unde era internat defunctul. Incontestabil cã soluþia tribunalului este justã. Noi regretãm cã procesul nu a fost examinat ºi de instanþele superioare. Pãrþile s-au împãcat însã înaintea Curþii de Apel. *** Practicã testamentarã 247 Art. 802 C.civ. spune: „Testamentul este un act revocabil, prin care testatorul dispune, pentru timpul încetãrii sale din viaþã, de tot sau parte din avutul sãu”. Art. 887 precizeazã cã: „se poate dispune prin testament de toatã, sau de o fracþiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate”. Dacã la aceste texte mai adãugãm cã testamentul este un act solemn, unilateral ºi personal al defunctului, avem o definiþie completã a acestui act juridic 1 . Din cuprinsul art. 802 ºi 887 rezultã cã prin testament testatorul dispune de toate sau de parte din bunurile sale. Aceste dispoziþii de bunuri se numesc legate. „Testamentul este deci un act care conþine legate”2 . „Legatul fiind o specie de donaþie – spune Alexandresco – o danie prin diatã, cum se exprimã vechile noastre legiuiri, donatio quaedam a defuncto relicta3 , nu poate sã aibã fiinþã fãrã ca sã existe un act scris în formã de testament, un donatar sau legatar ºi un lucru care sã facã obiectul legatului. Prin urmare, orice testament, spre a fi valid, trebuie sã cuprindã, în substanþã cel puþin, arãtarea legatarului ºi aceea a lucrului legat. Legatum, nisi certae rei sit, et ad certam personam deferatur, nullius est momenti4 . Art. 731 din codul Calimach (570 C.civ. austriac) adaugã cã dacã testatorul s-a înºelat, fie asupra persoanei legatarului, fie asupra lucrului pe care voia sã-l lase altuia, dispoziþia sa este neputernicã. Prima condiþie cerutã pentru existenþa legatului este existenþa unui act scris, întocmit în una din formele testamentare, cãci legatul verbal este nul ºi de o aºa nulitate, încât ea nu poate fi acoperitã nici chiar prin mãrturisirea legatarului. […] A doua condiþie necesarã pentru existenþa legatului este ca testatorul sã fi arãtat cu precizie ºi în mod neechivoc persoana cãreia trebuie sã foloseascã legatul. […] De cele mai multe ori testamentul va arãta numele de botez ºi de familie al legatarului, cu toate cã aceasta n-ar fi de absolutã necesitate, dacã el este în mod neîndoielnic arãtat prin porecla, figura sau profesia ori funcþia sa; prin raporturile sale de înrudire cu testatorul sau prin alte împrejurãri, pe care judecãtoriile le apreciazã în mod suveran. Cu toate cã testatorul a omis numele moºtenitorului, instituþia va fi validã, zice art. 772 par. 2 din codul spaniol, dacã el îl aratã astfel încât nu poate sã fie îndoialã asupra persoanei instituite. Eroarea comisã de testator asupra numelui de botez sau de familie al legatarului nu atrage nulitatea dispoziþiei, dacã judecãtorii au destule elemente pentru a determina persoana gratificatã. A fortiori, deci, testamentul nu va fi nul, dacã testatorul s-a înºelat asupra profesiei, originii sau altor calitãþi accesorii ale legatarului, de exemplu: asupra locului sãu de naºtere […]; sau dacã pe nedrept i-a dat calitatea de fiu ori de frate etc. Dacã mai multe persoane având acelaºi nume reclamã un legat, el se va da aceluia pe care, dupã împrejurãri, testatorul a înþeles a-l gratifica. Dacã însã judecãtorii n-ar avea nici un indiciu pentru a decide care este persoana gratificatã, dispoziþia fiind întunecoasã, va fi consideratã ca neavenitã, dupã cum dispune anume art. 773 par. 2 din codul spaniol”5 . „Oricare ar fi termenii întrebuinþaþi de cãtre testator – spun Baudry-Lacantinerie ºi Maurice Colin –, oricare ar fi forma pe care o îmbracã dispoziþia testamentarã, ea trebuie consideratã ca un legat ºi socotitã ca atare, de îndatã ce o persoanã desemnatã în mod suficient de precis este chematã a culege în tot sau în parte bunurile pe care testatorul le lasã la moartea sa. Aplicaþia acestei reguli constã numai în a cerceta dacã dispoziþia testamentarã, care trebuie executatã, aratã într-un mod destul de limpede ºi precis pe legatar ºi lucrul legat. A se vedea HRB III, nr. 1220 ºi urm. HRB, III, nr. 1228. A se vedea ºi Aubry et Rau, ed. 4-a, t. VII, part. 647; C a n t a c u z i n o, nr. 467. 3 Inst. II.20.1. 4 Pauli Senten, De legatis, III.7.13. 5 Tomul IV.2, p. 150-156. A se vedea ºi D. Alexandresco, Notã în Cur.Jud. 33/1923.528; Aubry et Rau, ed. 4-a, t. VII, p. 657; Pothier, Traité des donations testamentaires, nr. 73-77; N. Jac. Constantinescu, Despre testamente, p. 88 ºi urmare. 1 2 248 Mircea Dan BOCªAN Puþin importã dacã desemnarea este expresã sau implicitã. Este de ajuns ca sã fie certã. De îndatã ce prezintã acest caracter, dispoziþia valoreazã legat ºi trebuie sã i se aplice regulile de la legate. Dar dacã lipseºte una din cele douã desemnãri, dispoziþia nu poate valora legat, deoarece acesta nu poate sã existe fãrã determinarea atât a unui legatar, cât ºi a unui lucru legat”1 . Chestiunea desemnãrii legatarului este pe larg tratatã ºi de Planiol, Ripert ºi A. Trasbot. Iatã ce spun aceºti autori: „Desemnarea legatarului fiind esenþialã, ea trebuie în principiu sã fie fãcutã într-un mod cât se poate de precis. Ea trebuie sã fie expresã ºi sã indice numele ºi, dacã e necesar, ºi prenumele legatarului, gradul de rudenie care îl uneºte de testator, cât ºi toate datele care sã permitã a-l identifica. […] Dar adeseori avem desemnãri vicioase, din cauza insuficienþei sau inexactitãþii lor. Sunt de asemenea desemnãri indirecte sau derivate care, deºi nu sunt vicioase, prezintã totuºi dificultate. Jurisprudenþa, pentru a valida legatul, interpreteazã, pe cât posibil, dispoziþiile testamentului prin împrejurãrile exterioare, cu condiþia ca sã existe pentru aceastã interpretare un fundament în chiar testamentul defunctului. Nu existã o desemnare în cazul legatelor fãcute cãtre persoane incerte ºi a legatului secret, fãrã indicaþie. Desemnare insuficientã. Insuficienþa desemnãrii presupune cã poate fi completatã, în caz contrariu ne-am gãsi în faþa unei inexistenþe. Aceste cazuri sunt extrem de numeroase. Jurisprudenþa face sã prevaleze intenþia testatorului, în mãsura în care crede cã o poate descoperi ºi câteodatã valideazã anumite desemnãri care se apropie de inexistenþã. Desemnare indirectã. Desenarea indirectã nu este decât o varietate a desemnãrii insuficiente. Este insuficientã în sensul cã, la prima vedere, nu se poate indica numele legatarului sau legatarilor. Este indirectã în sensul cã printr-un procedeu ocolit se poate ajunge cu uºurinþã la ea […]. Desemnare derivatã. Legatarul este arãtat pe nume în testament ºi nu este nevoie a se face nici o cercetare pentru a-l gãsi. El apare în mod firesc, cãci desemnarea derivã implicit din celelalte dispoziþii testamentare. Este cazul legatului prin excludere. Excluderea unora dintre moºtenitori instituie implicit pe ceilalþi”2 . Necesitatea determinãrii persoanei legatarului este impusã de faptul cã legatul, ca orice liberalitate, face sã se nascã un raport juridic între testator ºi gratificat, care produce drept consecinþã o transmitere de bunuri de la primul la celãlalt. Raportul juridic, ºi deci transmiterea de bunuri, nu se poate efectua dacã persoana legatarului nu este determinatã sau determinabilã3 . Din aceastã regulã de logicã ºi de raþiune, jurisprudenþa trage concluzia cã este nul legatul fãcut unei persoane incerte sau nedeterminate, fiindcã o astfel de persoanã nu este o persoanã în înþelesul strict al cuvântului. În realitate însã, nedeterminarea sau incertitudinea legatarului este o simplã piedicã de fapt care se opune la atribuirea legatului; legatul este nul pur ºi simplu, fiindcã nu se poate ºti cui trebuie sã fie atribuit. Din momentul însã ce legatarul poate fi determinat printr-un mod oarecare, legatul nu mai poate fi nul, deoarece nu mai existã piedicã materialã care sã se opunã la atribuirea sa. Socotim deci cã este destul ca legatarul sã fie determinabil în momentul când trebuie sã se facã atribuirea legatului, chiar dacã el n-a fost determinat în mod strict ºi precis în testament ºi nici nu era determinabil în momentul facerii testamentului. Iar determinarea legatarului în momentul atribuirii legatului se va putea face pe baza indicaþiilor testamentului, precum ºi din alte împrejurãri... În toate cazurile în care arãtarea legatarului nu este fãcutã în mod clar, instanþele de fond pot determina persoana pe care a avut-o în vedere testatorul, conducându-se dupã conþinutul testamentului, precum ºi dupã circumstanþele de fapt care au însoþit facerea lui; iar legatul nu poate Donations entre vifs et testaments, t. II, nr. 2258 ºi 2263. T. 5, p. 625 ºi urm., nr. 594, 595, 597 ºi 598. A se vedea ºi Planiol, Traité élémentaire de droit civil, t. III nr. 2738 ºi 2739. 3 Planiol, op.cit., nr. 2923-2928. 1 2 Practicã testamentarã 249 fi anulat sub motiv cã legatarul nu este determinat, din moment ce instanþele de fond îl pot determina în acest mod 1 . Aceastã din urmã regulã este consacratã ºi de doctrina francezã. Josserand spune cã, pe cât este posibil, trebuie sã facem ca voinþa testatorului sã producã efecte, în termeni oricât de defectuoºi ar fi exprimatã. Adeseori o dispoziþie testamentarã este conceputã în termeni defectuoºi, obscuri, echivoci; desemnarea legatarului este incompletã, astfel încât ea poate fi aplicatã, fie unei persoane, fie alteia. Judecãtorul trebuie atunci sã realizeze precizia, nu numai cu ajutorul testamentului, dar utilizând ºi toate împrejurãrile de naturã a face sã aparã adevãrata intenþie a dispunãtorului. Tribunalele au, în aceastã direcþie, o putere suveranã de apreciere, cãci este de dorit ca voinþa testatorului sã fie executatã. Sunt decizii care au consacrat pe de o parte, datoria judecãtorului de a face, pe cât posibil, ca dispoziþia îndoielnicã sã producã efecte, pe de altã parte dreptul sãu de a recurge, pentru aceasta, la dovada extrinsecã2 . Legea se aratã de o rigoare extremã când este vorba de formele testamentului – spune Laurent3 . Toate sunt prescrise sub pedeapsã de nulitate. Când este vorba de fond, codul Napoleon pune un principiu cu mult mai larg; el lasã testatorului libertate deplinã de a-ºi manifesta voinþa oricum ar voi. Aici intervine puterea interpretului. Dreptul sãu de a cãuta sã afle voinþa defunctului este incontestabil. Dacã lacuna poate fi împlinitã prin indicaþiile pe care le conþine însãºi testamentul, nu poate fi nici o îndoialã cã magistratul are dreptul ºi datoria de a-l interpreta. Judecãtorul poate sã interpreteze testamentul ºi cu ajutorul probelor extrinseci, care fac ca sã se cunoascã adevãrata voinþã a testatorului. Desigur cã, existând forme prescrise de lege pentru validitatea dispoziþiilor testamentare, nu putem stabili voinþa testatorului prin orice mijloace de probã. Voinþa de a testa nu existã în ochii legiuitorului decât dacã defunctul a manifestat-o în anumite forme determinate. Prin urmare nu putem recurge la proba testimonialã pentru a crea, modifica sau altera o dispoziþie de ultimã voinþã. Din contra putem invoca circumstanþele exterioare pentru a interpreta intenþia testatorului, adicã ceea ce defunctul a înþeles prin expresiile de care s-a servit. Ori, aceasta depinde, de multe ori, de obiceiurile dispunãtorului, de relaþiile de rudenie sau de prietenie, de obiceiul locului unde domicilia, de actele de asociaþie, vânzare, pe care le-a încheiat în timpul vieþii etc. Toate aceste împrejurãri pot fi dovedite prin orice mijloace de probã, chiar ºi prin proba testimonialã – spune Demolombe4 . În aceastã privinþã, Matei Cantacuzino spune: cã „spre descoperirea adevãratului înþeles al unei clauze obscure sau ambigue, judecãtorul poate cu cea mai mare prudenþã recurge la dovezi rezultând din hârtii domestice ºi corespondenþã sau chiar la proba testimonialã, spre a se lãmuri asupra felului de a trãi, de a vorbi, de a gândi ºi de a simþi a testatorului” 5 . *** Jurisprudenþa francezã a consacrat în totul aceleaºi principii. Un proces asemãnãtor cu acela rezolvat de Tribunalul Prahova a fost judecat de curând de Curtea de Apel din Bordeaux. Reproducem interesanta decizie a acestei Curþi, cu data de 25 iunie 1931: „Având în vedere cã singura chestiune adusã în judecata Curþii este de a decide despre valoarea ºi înþelesul testamentului d-nei Noël, cãsãtoritã Anglade, cu data de 18 ianuarie 1924; cã acest testament e astfel conceput: «Subsemnata Marie Anglade, nãscutã Noël din Merlat, fiind sãnãtoasã HRB, III, nr. 1314-1315. A se vedea: Colin ºi Capitant, III, p. 869; P l a s t a r a, III, p. 505-507. Cours de droit civil positif français, III, nr. 1348. În acest sens: R. Savatier, RTDciv. 1923.559 ºi deciziile Casaþiei franceze citate de d-sa: Cass.Req., 16 dec. 1906, D. 1907.I.189; 8 nov. 1911, S. 1912.1.256; 13 dec. 1912, D. 1912.1.504; Cass.civ., 22 apr. 1907, D. 1907.1.291. 3 T. 13, nr. 125-129. 4 T. 21, nr. 37. În acelaºi sens: Huc, t. VI nr. 316. 5 C a n t a c u z i n o, p. 348. 1 2 250 Mircea Dan BOCªAN la corp ºi minte, voind a dispune de bunurile mele pentru timpul când nu voi mai fi în viaþã, am fãcut ºi scris în întregime testamentul meu ºi dispoziþiile de ultimã voinþã, fãrã sugestia nimãnui. Dau ºi leg casa mea, mobilele mele ºi imobille pe care le voi lãsa la moartea mea. Recunosc cã magazinul de postãvãrie ºi toate mãrfurile sunt ale soþului meu, din Merlat, Saint-Cristophe, la 18 ianuarie 1924. Semnat: Marie Anglade, nãscutã Noël». Având în vedere, cã este evident, dupã cum rezultã din acest text, cã testatoarea a înþeles sã instituie un legatar universal; cã ea însã a omis sã indice beneficiarul liberalitãþii sale. Dar, având în vedere cã testamentul menþioneazã numele soþului sãu cu ocazia alteia din clauzele sale; cã se obiecteazã cã d-na Anglade era vãduvã dintr-o primã cãsãtorie ºi cã primul sãu soþ, ca ºi al doilea, exercita acelaºi comerþ. Având în vedere cã, specificând cã prãvãlia ºi mãrfurile sunt proprietatea celui de al doilea soþ al sãu, se pare cã testatoarea a voit sã evite acestuia orice dificultate din partea familiei primului soþ; cã chiar dacã ar fi luat aceastã dispoziþie numai dintr-o preocupare de ordin pur fiscal, încã ar fi un gând de bunãvoinþã faþã de soþul de al doilea, care s-ar degaja din testament. Având în vedere, pe de altã parte, cã dat fiind înþelegerea care domnea în cãsnicie, ar fi de necrezut ca testamentul sã nu conþinã nici un legat pentru soþ; de unde prezumþia cã beneficiarul legatului este Anglade ºi cã testatoarea, puþin ºtiutoare de carte, a omis sã reciteascã testamentul ºi nu a observat cã a menþionat pe soþ într-una din clauze ºi cã nu l-a menþionat în clauza esenþialã; cã trebuie adãugat, cã dacã nu este sigur cã testamentul a fost remis de cãtre soþie bãrbatului, aceastã împrejurare nefiind stabilitã cu precizie, totuºi este constatat cã era pãstrat de soþie în locuinþa comunã ºi cã, dupã deces, soþul este acela care l-a adus notarului; de unde o nouã prezumþie de instituire ca legatar a soþului, fiindcã soþia, dacã ar fi luat alte dispoziþii, ar fi încercat desigur sã ascundã testamentul de soþ ºi l-ar fi pãstrat la un terþ; lãsându-l la dispoziþia soþului în locuinþa comunã, ea ºi-a manifestat voinþa, în mod tacit fãrã îndoialã, dar într-un mod îndoielnic. Având în vedere cã, pe de altã parte, d-na Anglade, nãscutã Noël, nu a lãsat în urma sa nici copii, nici rude sau afini apropiaþi, afarã de mama sa; cã apelanþii sunt toþi veri depãrtaþi, dintre care toþi sau unii n-au fost descoperiþi decât prin investigaþiile unui genealogist ºi cã, în definitiv, iniþiativa procesului de faþã nu este fapta lor directã. Având în vedere cã este important a observa cã dispoziþiile testamentare ale defunctei erau cu atât mai puþin îndoielnice, cu cât mama, moºtenitoare rezervatarã, a consimþit a preda cãtre ginerele sãu legatul universal ºi cã un partaj a intervenit între ei fãrã nici o opoziþie, astfel cã numai cu ocazia formalitãþilor unei vânzãri fãcutã de mamã a unui imobil atribuit ei, s-au ivit dificultãþi dupã un an ºi patru luni de la deces, ºi cã au fost cãutaþi succesibilii putând avea interes la anularea testamentului. Având în vedere cã aceastã adeziune, la început unanimã în momentul decesului survenit în 1928, în a considera pe soþ ca legatar universal, dovedeºte pânã la evidenþã cã intenþiile testatoarei erau cunoscute ºi cã ele primeau, prin predarea legatului, tãlmãcirea lor exactã. Având în vedere cã aceste constatãri conduc a decide, dupã textul testamentului, interpretat conform conþinutului sãu ºi circumstanþelor care au urmat confecþionãrii lui ºi decesului, cã testatoarea a înþeles sã instituie legatar pe soþul sãu; cã în zadar obiecteazã cã nu se poate interpreta o dispoziþie care nu existã. Trebuie precizat cã testamentul, cu toatã grava lui lacunã, conþine germenii unei interpretãri ºi cã nici unul din cei interesaþi nu s-a înºelat la început asupra semnificãrii lui”. Iatã ºi decizia Curþii de Casaþie francezã din 21 februarie 1934, care a confirmat aceastã hotãrâre: „Asupra motivului unic de casare întemeiat pe exces de putere ºi violarea art. 1002 ºi 1010 C.civ., greºitã interpretare, violarea art. 1134 C.civ. prin denaturarea actelor de procedurã ºi a actelor din dosar, a art. 7 al legii din 20 aprilie 1810, prin lipsã de motivare ºi lipsã de bazã legalã. Având în vedere cã recursul criticã decizia instanþei de fond, pentru cã a creat o instituire de legatar universal al cãrui beneficiar nu este numit. Având în vedere cã legea, nedeclarând nule dispoziþiile testamentare fãcute în profitul unei persoane nedenumite, este rolul judecãtorilor, pentru a le da un efect, de a cãuta sã afle dupã Practicã testamentarã 251 enunþãrile testamentului ºi circumstanþele extrinseci ale cauzei, care este persoana pe care testatorul a voit sã o gratifice. Având în vedere, dar, cã instanþa de apel, hotãrând – prin apropierea clauzelor testamentului de anumite circumstanþe extrinseci, pe care le enumerã – cã legatarul universal instituit de cãtre d-na Anglade, nu putea fi decât soþul sãu Joseph Anglade, departe de a comite un exces de putere, n-a fãcut decât sã uzeze de puterea sa suveranã de apreciere”1 . În Répértoire Dalloz este publicat ºi raportul d-lui consilier Pilon de la Curtea de Casaþie francezã, pe baza cãruia s-a pronunþat aceastã decizie. Întrucât acest raport trateazã mod documentat ºi complet toatã aceastã problemã ºi aratã pe larg argumentele care au dus la soluþia datã de Curtea de Casaþie francezã, îl reproducem în întregime: „Faptele: Recursul de faþã supune Curþii o delicatã ºi interesantã chestiune care poate fi formulatã în termenii urmãtori: Când în clauza unui testament instituind un legatar universal, nu figureazã numele legatarului, judecãtorii de fapt sunt îndrituiþi a discerne – atât dupã enunþãrile celorlalte clauze ale testamentului, cât ºi þinând cont de circumstanþele extrinseci – care este persoana pe care testatorul a voit sã o gratifice. Doamna Anglade, soþia d-lui Joseph Anglade, a decedat la 13 mai 1928, lãsând un testament olograf, conþinând singurele douã clauze care urmeazã: „Dau ºi leg casa mea, mobilele ºi imobilele care vor rãmâne la moartea mea. Recunosc cã prãvãlia de postãvãrie ºi toate mãrfurile sunt ale soþului meu Joseph Anglade”. Ca moºtenitori ab intestato d-na Anglade avea: a) În linia maternã pe mama sa, d-na Noël; b) În linia paternã, cinci veri îndepãrtaþi, soþii Fombertheau ºi Marin, recurenþii de astãzi. c) ªi în fine pe soþul sãu supravieþuitor. Acesta, întemeindu-se pe testamentul sus arãtat, a pretins cã soþia sa l-a instituit legata universal. Cu acest titlu, el a cerut predarea legatului de la d-na Noël, moºtenitoare rezervatarã ºi mama defunctei. Aceasta i l-a predat ºi apoi un partaj a intervenit, fãrã nici o opoziþie, între dl. Joseph Anglade, legatar universal ºi soacra sa. ªi dupã mai mult de un an de la decesul d-nei Anglade, verii sãi îndepãrtaþi (care dupã constatãrile deciziei atacate ar fi fost descoperiþi dupã investigaþiile unui genealogist ºi nu ar fi luat ei înºiºi iniþiativa procesului(, au cerut tribunalului civil din Geronda, sã pronunþe nulitatea testamentului d-nei Anglade ºi a instituirii de legatar universal fãcutã în favoarea soþului sãu. Prin sentinþa din 17 ianuarie 1930 li s-a respins cererea. Dispozitivul acestei sentinþe este astfel redactat. Declarã cererea soþilor Fombertheau inadmisibilã ºi în orice caz nefondatã ºi o respinge; admite cererea reconvenþionalã a lui J. Anglade; constatã cã testamentul d-nei Joseph Anglade este valabil ºi instituie pe Joseph Anglade legatar universal al bunurilor mobile ºi imobile ale soþiei sale, cu toate consecinþele acestui drept. Aceastã sentinþã a fost apelatã ºi apoi confirmatã de cãtre Curtea de Apel din Bordeaux, prin dec. din 25 iunie 1931, atacatã cu recursul de faþã. Motivul: Motivul unic de casare este astfel formulat: „Exces de putere ºi violarea art. 1002 ºi 1010 C.civ.; greºitã interpretare º totodatã violarea art. 1134, C.civ. ºi denaturarea actelor de procedurã ºi a actelor din litigiu, violarea articolului 7 al legii din 20 aprilie 1810, lipsã de motivare ºi de bazã legalã, prin aceea cã decizia atacatã a considerat ca o instituire de legatar universal o enumerare de lucruri legate, fãrã indicarea numelui beneficiarului, sub pretextul cã era imposibil ca testamentul sã nu conþinã un legat în favoarea bãrbatului, când nu se poate considera legat o dispoziþie din care nu se poate degaja desemnarea legatarului. Argumentarea memoriului. În susþinerea acestui motiv, memoriul dezvoltã o argumentare, care în substanþã poate fi rezumatã în urmãtoarele consideraþii: 1 Cass.Req., DH 1934.I.202. 252 Mircea Dan BOCªAN 1. Dupã doctrinã ºi jurisprudenþã este constant cã o dispoziþie testamentarã, oricare ar fi ea, este nulã dacã nu conþine numele beneficiarului, ºi judecãtorul ar comite un exces de putere dacã ar atribui testatorului o voinþã pe care el nu a declarat-o1 . 2. O astfel de clauzã testamentarã este nu numai nulã pentru cã nu conþine indicaþia beneficiarului, dar ea nu este susceptibilã nici de interpretare. Cãci, dupã doctrinã ºi jurisprudenþã, interpretarea este subordonatã la trei condiþii: a) sã existe o clauzã cu adevãrat îndoielnicã ºi ambiguã; b) ca judecãtorul sã interpreteze testamentul, fãrã a-l reface; c) ca mai întâi sã fie luate în considerare enunþãrile din testament, iar probele extrinseci sã nu intervinã decât cu titlu cu totul accesoriu. Or, zice mai departe memoriul, în cauzã nu existã vreo clauzã neclarã ºi ambiguã; din testament rezultã clar cã nu este instituit nici un legatar. De altã parte, Curtea de Apel nu se mãrgineºte a interpreta testamentul, ea îl reface. În fine, decizia atacatã nu îºi sprijinã interpretarea sa pe clauza litigioasã, ci pe altã clauzã. În ceea ce priveºte clauzele extrinseci, ele sunt departe de a fi decisive. Din faptul cã soþii erau foarte uniþi, din faptul cã testamentul fusese lãsat în locuinþa comunã, din împrejurarea cã mama ºi moºtenitoarea rezervatarã a defunctei nu a fãcut nici o dificultate soþului supravieþuitor nu reiese câtuºi de puþin cã voinþa testatoarei ar fi fost aceea de a institui pe soþul sãu legatar universal. În orice caz, aceste prezumþii nu pot sã suplineascã lipsa de desemnare nominalã a soþului în clauza conþinând legatul universal. De aceea, conchide memoriul, decizia atacatã trebuieºte sã fie casatã. Observaþiile noastre. Noi cerem dimpotrivã Curþii de a pronunþa o decizie de respingere. Cele douã argumente invocate ºi dezvoltate prin recurs nu sunt întemeiate. Ne va fi uºor a demonstra acest lucru. 1. Asupra primului punct, este admis, dimpotrivã, de o doctrinã ºi o jurisprudenþã unanimã, cã un legat este valabil chiar dacã legatarul nu este desemnat prin numele sãu, atunci când se poate afla persoana pe care testatorul a voit sã o instituie. a) Doctrinã. „Orice dispoziþie testamentarã, spun Aubry ºi Rau este neavenitã, atunci când nu se poate afla care este persoana pe care testatorul a voit sã o gratifice... Dar nu este necesar ca legatarul sã fie desemnat prin numele prenumele sãu”2 . Este imposibil a spune mai clar cã, în cazul când numele legatarului nu figureazã în clauza care instituie un legatar, aceastã clauzã nu este în mod necesar nulã. Ea nu devine nulã decât dacã nu se poate afla care este persoana pe care testatorul a voit sã o gratifice. Este imposibil, cu alte cuvinte de a arãta în termeni mai clari, cã judecãtorii, cãrora le este prezentat un testament în care nu este desemnat legatarul instituit prin numele sãu, au dreptul de a cãuta sã afle care este persoana pe care testatorul a voit sã o gratifice. Aceastã pãrere exprimatã de Aubry ºi Rau a fost adoptatã de cãtre toþi autorii. „Nu se poate considera ca legat, spun Baudry-Lacantinere ºi Maurice Colin3 dispoziþia din care nu s-ar putea degaja desemnarea legatarului, fie a lucrului legat. Clauza care instituie un legat din care lipseºte numele legatarului nu va fi consideratã nulã, decât dacã judecãtorii nu reuºesc sã gãseascã acest nume4 . 1 Aubry et Rau, Cours de droit civil français, 5-e edition, t. 10, par. 657, p. 566; Baudry-Lacantinerie ºi Maurice Colin, Donations et Testaments, t. 2, nr. 2260; Cass.civ., 9 august 1887, DP 1887.1.40; Cass.Req., 19 februarie 1884, DP 1884.1.388; Cass.civ., 7 ianuarie 1889, DP 1889.1.11; Cass.Req., 15 mai 1889, DP 1889.1.378; Cass.Req., 5 august 1895, S. 1896.1.144. 2 Op.cit., a 5-a ediþie, t. 10, part. 657, p. 566. 3 Donaþii ºi testamente, ed. 3-a, t. 2, nr. 2260. 4 Cf. Ambroise Colin ºi H. Capitant, Cours élémentaire de droit civil français, ed. 7-a, t. 3, nr. 1165; Josserand, Cours de droit civil positif français, a 2-a ediþie, t. 2, nr. 1342 ºi 1348 ºi asupra abandonãrii oricãrui formalism: La desolénisation des testaments, DH 1932.Chron.73. Practicã testamentarã 253 În fine, tot astfel, în Tratatul practic de drept civil de Planiol ºi Ripert 1 , citim la nr. 595: „Desemnarea insuficientã. Insuficienþa presupune cã poate fi completatã; în caz contrar ne-am gãsi în prezenþa unei inexistenþe. Cazurile sunt extrem de numeroase. Jurisprudenþa face sã prevaleze intenþia testatorului în mãsura în care crede cã o poate descoperi ºi câteodatã valideazã anume desemnãri, care se apropie de inexistenþã. Este inutil ca sã indice nume ºi prenume, dacã acestea pot fi înlocuite prin alte elemente (urmeazã exemple). Cazurile citate, adaugã aceºti autori, nu sunt decât exemple”. Doctrina exprimatã de Aubry et Rau este o doctrinã tradiþionalã, formulatã mai înainte de aceºti autori, de cãtre aceastã Înaltã Curte, dupã principiile dreptului roman. b) Jurisprudenþã. Cu toate cã a fost pronunþatã de mai mult de un secol, decizia Curþii de Casaþie din 23 decembrie 1828, datã sub preºedinþia lui d’Henrion de Pansey, nu este de mai puþinã importanþã, cãci ea formuleazã într-o motivare de foarte mare valoare juridicã doctrina pe care o vor adopta mai târziu Aubry ºi Rau, care nu citeazã totuºi aceastã decizie. Era vorba de un testament olograf prin care se instituia legatarã universalã domniºoara..... (numele lipseºte). În locul numelui: un spaþiu alb. Las domniºoarei ....... locuind cu mama sa în strada des Trois-Frères nr. 15 etc.”. Se cere anularea acestui legat pentru cã nu s-a desemnat legatarul. Curtea din Paris, confirmând decizia primilor judecãtori, împlinise aceastã desemnare insuficientã cu ajutorul enunþãrilor din testament ºi al circumstanþelor cauzei, ºi a validat legatul Iatã cum se exprimã aceastã Înaltã Curte, pentru a respinge recursul fãcut contra acestei decizii: „În ceea ce priveºte critica adusã deciziei, cã ar conþine un exces de putere, pentru faptul cã ar fi creat o dispoziþie testamentarã, o instituire universalã, în loc de a se mãrgini a interpreta: Având în vedere cã nici o lege nu declarã nulã dispoziþia testamentarã fãcutã în profitul unei persoane nedenumitã prin nume ºi prenume, când aceastã persoanã este îndeajuns arãtatã; cã dacã în codul civil nu gãsim nici un articol relativ la aceastã chestiune, ea fusese rezolvatã mai înainte de cãtre dreptul roman ºi anume prin legea 8 Dig. de heredibus instituendis, ºi prin articolul 50 al ordonanþei din 1735; cã în tãcerea codului civil, Curtea din Paris a putut lua ca normã, pentru a pronunþa decizia sa, un principiu consacrat de cãtre legislaþia veche, necontrazis de cãtre legislaþia actualã ºi care trebuie sã fie considerat ca raþiune scrisã; cã judecând dupã faptele ºi împrejurãrile cauzei, dupã arãtãrile pe care le conþinea testamentul însuºi, cu privire la persoana pe care testatorul o instituia în prim rând ca legatarã universalã. Curtea din Paris nu a fãcut altceva decât a stabili un drept printr-o apreciere de fapt; cã o astfel de apreciere, care nu este decât o interpretare de voinþã, scapã cenzurii Curþii de Casaþie, fiindcã nu violeazã nici o lege ºi pentru cã este cuprinsã în sfera puterilor ºi atribuþiilor suverane ale Curþilor de Apel ºi tribunalelor”. Dupã cât ºtim, nici o hotãrâre nu s-a pronunþat contrar doctrinei deciziei d-voastre din 1828. Dimpotrivã, aceastã doctrinã a fost adoptatã în mod expres, printr-o decizie a Curþii din Grenoble din 1 decembrie 1830 2 ºi printr-o decizie a Curþii din Douai din 22 august 1878. În prima afacere, testatorul lãsase un legat particular, fãrã a spune cui. Clauza conþinea, dupã arãtarea obiectelor legate, numai cuvintele: „ºi în cazul când el nu va intra în ordinele ecleziastice...” ªi referindu-se la decizia domniilor-voastre din 1828, Curtea din Grenoble, a cercetat cine era „el” ºi a validat legatul. În cea de a doua afacere, un legat fusese lãsat „copiilor ºi descendenþilor lui Marie-Rose Dubrulle”; ºi se contesta unui domn Wuillié, – care se pretindea beneficiarul acestui legat, – dreptul de a-l dobândi, pentru cã el nu fusese numit de testator. Tribunalul civil din Lille, printr-o sentinþã ale cãrei motive Curtea din Douai le adoptã pur ºi simplu, recunoaºte validitatea legatului, pentru cã nu este necesar ca testatorul sã indice cu nume ºi prenume, pe acel pe care îl gratificã; este suficient sã-l desemneze într-o formã neechivocã ºi este 1 2 T. 5, Donaþii ºi testamente de A. Trasbot. Jur.Gén., t. V, Dispoziþii între vii ºi testamentare, nr. 3439. 254 Mircea Dan BOCªAN îngãduit tribunalelor de a cerceta faptele ºi împrejurãrile de naturã a determina sensul termenilor întrebuinþaþi. Aceeaºi doctrinã a fost urmatã ºi de decizia atacatã cu recurs. Deci prima parte din argumentarea memoriului nu are nici o tãrie, întrucât rezultã din doctrina ºi jurisprudenþa arãtatã cã o dispoziþie testamentarã nu este neapãrat nulã, dacã nu conþine numele beneficiarului. Ea este valabilã dacã judecãtorii, dupã examinarea suveranã a testamentului, a faptelor ºi împrejurãrilor cauzei, ajung sã gãseascã persoana pe care testatorul a voit sã o gratifice. 2. Dar, adaugã memoriul, trebuie ca aceastã interpretare a testamentului sã fie posibilã dupã regulile referitoare la controlul denaturãrii ºi interpretãrii testamentelor. Cu privire la acest al doilea punct, argumentarea memoriului nu ni se pare a avea mai multã tãrie decât cu privire la primul punct. Este de la sine înþeles, în prim rând, cã un testament sau o clauzã testamentarã nu dã dreptul judecãtorilor fondului e a proceda la interpretarea suveranã decât dacã acestea sunt obscure ºi ambigue1 . Or, este lucru evident cã clauza în discuþie este obscurã, ambiguã ºi echivocã. Singurul lucru clar ºi precis este cã testatoarea a voit sã instituie un legatar universal. Dar ce legatar? Aceasta este îndoielnic. ªi tocmai asupra acestui punct, în conformitate cu jurisprudenþa, judecãtorii ºi-au exercitat puterea lor suveranã de apreciere. De altfel, procedând astfel, ei sunt acoperiþi atât de aceastã jurisprudenþã, cât ºi de decizia domniilor-voastre din 23 decembrie 1828. ªi nu este exact a le reproºa cã au refãcut testamentul sub pretext de a-l interpreta. Ei ar fi refãcut testamentul numai dacã testatorul, manifestând voinþa clarã ºi precisã de a institui o anumitã persoanã, i-ar fi substituit, prin interpretarea lor, o altã persoanã. Aici, dimpotrivã, testamentul nu aratã clar cine este legatarul. Cãutând -al afla, judecãtorii nu refac testamentul într-un sens contrar voinþei testatorului, – ci fac ca el sã-ºi producã efectele conform acestei voinþe. „Este locul la interpretare, spun Aubry ºi Rau, ori de câte ori clauzele unui testament, luate izolat, sunt obscure sau ambigue sau când coroborarea unei clauze cu altele din acelaºi act, face ca sensul ºi efectele sale sã devinã îndoielnice”2 . Or, în speþã, sunt douã motive care se obligã sã procedãm la interpretare: întâi, clauza litigioasã în ea însãºi este obscurã prin faptul cã nu aratã pe legatar pe nume; apoi, din coroborarea ei cu clauza urmãtoare, unde se vorbeºte de soþul testatoarei, Joseph Anglade, se poate deduce, dar nu cu siguranþã, cã, în instituirea de legatar, a fost vorba despre soþ. Curtea de Apel îºi va forma convingerea atât din enunþãrile testamentului, cât ºi din circumstanþele exterioare. ªi în aceastã privinþã criticile aduse prin recurs nu sunt justificate. Cãci decizia atacatã, în aprecierile sale, se conformeazã directivelor date de jurisprudenþã ºi de doctrinã pentru interpretarea testamentelor, ºi care sunt urmãtoarele: a) Trebuie sã interpretãm dispoziþiile testamentare, care au nevoie de afi interpretate, dupã intenþia presupusã a autorului lor. b) Aceastã intenþie va fi cãutatã înainte de toate în ansamblul clauzelor testamentului ºi numai dupã aceea în documentele exterioare ale cauzei. c) În mod subsidiar, judecãtorii vor cerceta situaþia personalã a testatorului, legãturile sale cu rudele ºi cu legatarul. d) În fine, dacã contestaþia moºtenitorilor tinde a lipsi în întregime pe legatar de beneficiile legatului, interpretarea va trebui fãcutã în sensul care poate da un efect testamentului3 . Vezi Marty, La distinction du fait et du droit, nr. 149 ºi urm. Op.cit., t. 11, par. 712, p. 435 ºi deciziile citate în note. 3 A se vedea asupra acestor chestiuni: Aubry et Rau, op.cit., t. 11, par. 712, p. 435 ºi urm. ºi deciziile citate în note; Ambroise Colin et H. Capitant, op.cit., a 7-a ediþie, t. 3, nr. 1135; Planiol ºi Ripert, Tratat practic de drept civil, t. 5, Donaþii ºi testamente, de Trasbot, nr. 18; Josserand, Curs de drept civil pozitiv, ed. 2-a, nr. 1551 ºi urm. 1 2 Practicã testamentarã 255 Or, dacã ne referim la decizia atacatã, care este cu foarte multã grijã motivatã, nu putem constata decât cã ea s-a conformat în mod strict acestor directive. Ea constatã: legãturile strânse dintre defunctã ºi soþul sãu, consimþãmântul spontan al moºtenitoarei rezervatare la predarea legatului, cerutã de soþ, lipsã de moºtenitori ºi de rude apropiate cunoscute, la care s-ar fi putut gândi testatoarea. Fãrã îndoialã, din cuprinsul testamentului, nu rezultã o desemnare atât de clarã, ca în testamentul care a dat naºtere deciziei domniilor-voastre din 23 decembrie 1828. Totuºi, în aceastã speþã, spre deosebire e cea precedentã, legatarul presupus este numit, dacã nu în clauza care-l instituie, cel puþin în clauza urmãtoare, care nu are rost decât în legãturã cu prima, ºi anume pentru a limita conþinutul legatului universal lãsat soþului excluzând bunurile care aparþineau deja soþului, ceea ce, din punct de vedere fiscal îl ca scuti de plata taxelor de moºtenire pentru aceste bunuri. ªi aceastã puternicã prezumþie, având fundamentul în însuºi testamentul, se confirmã prin mai multe circumstanþe exterioare, relevate cu grijã de Curtea de Apel. În ceea ce priveºte interpretarea datã de judecãtori, întrucât ea e întemeiazã pe ansamblul clauzelor testamentului ºi pe împrejurãrile exterioare, ea este suveranã ºi scapã controlului domniilor-voastre. Dupã fericita expresie a deciziei domniilor-voastre din 1828: „ei n-au fãcut altceva decât de a stabili un drept, printr-o apreciere de fapt.” „Dacã Curtea împãrtãºeºte modul nostru de a vedea, ea va respinge recursul”. *** Dl profesor René Savatier comenteazã în modul urmãtor decizia Curþii de Casaþie francezã: „Curtea de Casaþie, printr-o decizie din 21 februarie 1934, a admis o contribuþie nouã ºi foarte liberalã pentru soluþionarea unei chestiuni destul de grea. Este vorba de a se ºti în ce fel se pot împlini lacunele unui testament cu privire la identificarea legatarului. Jurisprudenþa rezolvã aceastã dificultate dupã regulile generale pe care le-a fixat în materie de interpretare a testamentelor. Aceastã interpretare trebuie sã-ºi gãseascã punctul de plecare în însuºi textul dispoziþiilor testamentare; dar ea poate fi completatã cu ajutorul circumstanþelor exterioare. Decizia de care este vorba aici, nu pãrãseºte complet aceastã jurisprudenþã. „Având în vedere – spune aceastã decizie – cã legea, nedeclarând nule dispoziþiile testamentare fãcute în profitul unei persoane nedenumite, este rolul judecãtorilor, pentru a le da un efect, de a cãuta sã afle, dupã enunþãrile testamentului ºi circumstanþele extrinseci ale cauzei, care este persoana pe care testatorul a voit sã o gratifice.” Dar, dacã aceastã formulã este la rigoare de acord cu motivele deciziilor anterioare, nu este mai puþin adevãrat cã ea înseamnã un progres remarcabil în libertatea recunoscutã judecãtorilor de a suplini pe care de interpretare lacunele testamentare. Ceea ce speþa avea cu adevãrat nou, este cã legatul nu arãta nici direct, nici indirect persoana legatarului. El era astfel conceput: „Dau ºi leg casa mea, mobile ºi imobile pe care le voi lãsa la moartea mea”. În ceea ce priveºte pe beneficiarul acestei dispoziþii, testatoarea uitase pur ºi simplu sã-l indice. Totuºi, judecãtorii fondului au admis, dupã împrejurãrile cauzei, cã legatul nu se putea adresa decât soþului testatoarei. ªi o astfel de apreciere a fost declaratã suveranã. Interpretarea aceasta pãrãseºte practica anterioarã a tribunalelor. În adevãr, pânã acum, în toate ipotezele în care judecãtorii s-au crezut autorizaþi a completa cu ajutorul circumstanþelor exterioare desemnarea legatarului, aceasta se gãsea cuprinsã în formula legatului, fie cã îndoiala provenea dintr-o nepotrivire de nume1 , fie cã beneficiarul legatului era determinat numai printr-o calitate, ca aceea de membru al familiei, ipotezã foarte frecventã, fie cã 1 Cass.civ., 15 juillet 1918, D. 1918.1.72. 256 Mircea Dan BOCªAN beneficiarul liberalitãþii era desemnat numai prin iniþiale1 . Dar, atunci când asemenea elemente lipseau, legatul era considerat nul, neputând produce prin el însuºi nici un element de desemnare a beneficiarului2 . Se pare deci, cã, de aici înainte, tribunalele vor fi autorizate a decide altfel. Elasticitatea voitã a formulei Curþii sfârºeºte prin a le da o libertate aproape completã. Este de ajuns, zice Curtea supremã, ca judecãtorii sã plece de la enunþãrile testamentului pentru ca sentinþa lor sã fie regulatã. Or, decizia nu pleacã ea de la enunþãrile testamentului, din moment ce constatã în el un legat ºi cautã numai a determina cui se adreseazã acest legat? Cu acest raþionament se poate lãsa oricât loc unei cercetãri exterioare destinatã a identifica pe legatarul ales de testator. Astfel se continuã miºcarea, – ale cãrei faze le-am analizat altãdatã3 , – care lasã din ce în ce mai mult justiþiei, sub formã de interpretare, dreptul de a suplini lacunele ºi stângãciile testamentelor ºi de a face ceea ce testatorul ar fi fãcut el însuºi pentru a da eficacitate testamentului sãu”4 . Curtea de Apel din Amiens, prin decizia din 21 ianuarie 19365 , a rezolvat de asemenea o speþã interesantã. Prin testament defunctul a fãcut diferite liberalitãþi nepoþilor sãi. Dar dintre nepoþi a omis pe unul în viaþã ºi a desemnat pe altul mort. Decesul acestuia era cu mai mulþi ani anterior redactãrii testamentului. Nepotul în viaþã, în aparenþã negratificat, era fratele celui mort. În aceste împrejurãri, Curtea de Apel s-a crezut în drept sã conchidã cã este vorba de o simplã eroare de nume, un frate mort fiind desenat în locul altuia în viaþã. În România, în afarã de sentinþa pe care o adnotãm, mai putem cita decizia nr. 65 din 7 mai 1902 a Curþii de Apel din Galaþi6 , care a validat un legat conceput în termenii urmãtori: „Las servitoarei ºi copilului sãu acaretul din Bucureºti, din strada Lipscani unde locuiesc astãzi...”. Curtea constatã cã din cuprinsul chiar al dispoziþiei testamentare ºi din actele prezentate rezultã cu certitudine cã persoana legatarilor este bine determinatã. Prin aceastã decizie Curtea de Apel confirmã sentinþa civilã nr. 168 din 18 mai 1901 a Tribunalului Brãila s. II-a7 , care hotãrãºte cã simpla omitere a numelui nu face ca legatul sã fie nul. Dacã persoana pe care testatorul a avut intenþia de a o gratifica este arãtatã în mod obscur sau echivoc, nimic nu se opune ca sã recurgem, în mod accesoriu ºi la elemente exterioare testamentului, cãci deºi testamentul este un act solemn, care nu poate avea existenþã legalã, dacã voinþa testatorului n-a fost exprimatã în formele prevãzute e lege, cu toate acestea, de câte ori o dispoziþie testamentarã satisface condiþiile de formã ºi este numai întunecoasã sau îndoielnicã, judecãtorii sunt autorizaþi sã interpreteze voinþa testatorului, nu spre a crea sau modifica dispoziþiile ce el cuprinde, ci pentru a le lãmuri ºi explica în scopul de a le da efectul dorit de testator. 1 C.Ap. Dijon, 22 mai 1932, RTDciv. 1933.546. Faptul cã un legatar este desemnat numai prin iniþialele numelui sãu – spune dl R. Savatier – este câteodatã suficient, altãdatã insuficient pentru a asigura eficacitatea dispoziþiei luatã de testator în favoarea sa. Aceasta depinde de chestiunea dacã iniþiala poate desemna pe legatar cu destulã claritate. Tribunalele vor putea completa indicaþia datã de iniþialã, examinând orice fel de indicii, chiar exterioare testamentului, cum ar fi afecþiunea arãtatã de testator persoanei care pretinde cã iniþiala corespunde cu numele sãu. Fãrã îndoialã cã orice desemnare a legatarului trebuie sã gãseascã punctul de plecare într-o indicaþie a testamentului (C.Ap. Montpellier, 14 nov. 1932, Gaz.Pal. 1932.2.98; DH 1932.112). Dar iniþialele date de testator corespund cu suficienþã acestei exigenþe ºi, pentru a completa interpretarea unui testament, o jurisprudenþã constantã permite judecãtorului de a face apel la indicaþii extrinseci (Cass.Req., 27 aprilie 1926, S. 1926.1.125). RTDciv. 1933.546. 2 V. Hugueney, RTDciv. 1922.434. Montpellier, 14 nov. 1922, Gaz. Pal. 1933.2.98. 3 Notã D. 1928.2.121. 4 RTDciv. 1934.657 ºi urm. 5 Gaz.Pal., 12 apr.1936, DH 1936.136; RTDciv. 1936.529, nr. 11. 6 Dr. 69/1902.564. 7 Cur.Jud. 73/1901.607, cu Notã de D. Alexandresco. Preºedinte redactor G. V. Buzdugan (speþa nr. 10). Practicã testamentarã 257 De asemenea, Tribunalul Ilfov s. II-a, prin sentinþa din 7 noiembrie 1888, a hotãrât cã nu este necesar ca legatarul sã fie desemnat prin numele ºi prenumele sãu, ci desemnarea lui e valabil fãcutã ºi prin perifraze1 . Gh. D. DUMITRESCU Doctor în drept din Paris Avocat Ploieºti (testamente, sentinþã ºi notã publicate în PR 1939.II.16) 33 Succesiunea Dimitrie Micescu TESTAMENT – Confecþionat în timpul concubinajului dintre testator ºi legatarã – Captaþie – Dol – Cãsãtorie subsecventã – Nerevocare a testamentului dupã cãsãtorie – Lipsã a dovezilor faptelor de captaþie dolosive – Testament valabil C.Ap. Bucureºti III, dec.civ. 436/ 10 noiembrie1937 Concubinajul în dreptul modern nu este o cauzã de nulitate a testamentelor ºi prin urmare nimeni nu se opune la legalizarea unei situaþii anterioare neregulatã, care sã fie acoperitã prin cãsãtoria subsecventã, în care caz interesul bunelor moravuri nu este atins, ci satisfãcut. Chiar dacã în momentul facerii testamentului o persoanã ar fi fost lovitã de incapacitate de a primi un legat, testamentul devine valabil dacã în momentul deschiderii lui, legatarul îºi dobândise deplinãtatea capacitãþii. Prin urmare dacã dupã efectuarea cãsãtoriei legale dintre testator ºi legatarã, testatorul în loc sã revoce testamentul, l-a pãstrat ºi l-a confirmat direct prin cãsãtorie, testamentul rãmâne valabil. Asupra apelurilor fãcute de Olga Micescu, în contra sentinþei civile Nr. 1075/935, ºi de Maria Micescu, în contra jurnalului Nr. 14880 din 28 iunie 1935, ºi în contra sentinþei civile Nr. 1075/935, date de Trib. Ilfov secþia II-a c. c. Având în vedere cã prin jurnalul Nr. 14180/935, atacat de Maria N. Micescu, s-a admis proba cu martori cerutã de aceasta, numai pentru a dovedi cã manoperele dolosive întrebuinþate de reclamantã pentru a determina pe defunctul Dimitrie Micescu sã testeze apelantei Olga Micescu, imobilul din Bucureºti, str. Nicolae Filipescu Nr. 44, ºi a respins proba cu martori în ce priveºte celelalte motive, iar prin sentinþa civilã Nr. 1075/935, s-a admis cererea fãcutã de Olga Micescu prin petiþia înreg. la Nr. 12195/935, s-a dispus trimiterea ei în posesia de fapt ºi de drept asupra imobilului din Bucureºti str. Nicolae Filipescu Nr. 44, rãmas de pe urma defunctului Dimitrie Micescu ºi s-a respins ca nefondatã cererea reconvenþionalã fãcutã prin petiþia înreg. la Nr. 26897/935 de Maria N. Micescu. Având în vedere actele ºi lucrãrile de la dosar, susþinerile orale ºi scrise ale pãrþilor din care se constatã în fapt urmãtoarele: La 17 noiembrie 1934, încetând din viaþã avocatul Dimitrie Micescu, asupra lui s-a gãsit în portofoliu un testament olograf, purtând data de 25 aprilie 1934, împreunã cu o scrisoare, ambele aflându-se într-un plic care purta adresa „D-nei Olga Puºcariu, în Bucureºti, str. Luteranã Nr. 21, sau la Iaºi, str. Palet Nr. 6”, prin care defunctul lãsa adresantei ca legat particular casele sale din Bucureºti, str. Nicolae Filipescu Nr. 44, instituind ca legatar universal pe nepotul sãu Roger I. Micescu. Pe urma defunctului, ca moºtenitori de sânge ai lui au rãmas: mama sa apelanta Maria N. Micescu, în calitate de ascendentã ºi doi fraþi Nicolae Micescu ºi Istrate Micescu, iar nepotul defunctului Roger Micescu, ca legatar universal instituit prin testament. 1 Dr. 72/1888.583. 258 Mircea Dan BOCªAN Prin cererea introductivã de instanþã înreg. la Nr. 12195 din 1935, de Trib. Ilfov, secþia II-a c. c., legatara Olga D. Micescu a cerut trimiterea sa în posesia de fapt ºi de drept a imobilului sus arãtat faþã de apelanta Maria N. Micescu, mama defunctului ºi moºtenitoarea lui rezervatarã, iar aceasta prin petiþia înreg. la Nr. 2897/935, a fãcut cerere reconvenþionalã, prin care pretindea a se declara nul legatul a cãrei predare i se cere. Având în vedere cã atât înaintea Tribunalului în sprijinul cererii reconvenþionale cât ºi în apel, prin motivele apelului sãu, apelanta Maria N. Micescu a susþinut: 1. Cã testamentul prezentat de Olga D. Micescu nu poate face dovadã legiuitã în acest scop, deoarece este incompletã, nefiind însoþit de cea de a doua piesã, care îl completa ºi îi explica conþinutul, adicã de scrisoarea gãsitã în plicul din portofoliul defunctului alãturi de testament, scrisoare depusã de Olga Micescu în acest scop la dosar, fiind o altã scrisoare, scrisã pe hârtie de altã culoare ºi cu conþinut deosebit de acel al scrisorii reale, aflat în plic, iar pentru dovedirea faptului sustragerii scrisorii reale ºi a conþinutului ei, a cerut proba cu martori. 2. Cã, chiar dacã s-ar considera complet testamentul invocat, încã legatul nu poate fi predat, deoarece este nul ca element constitutiv al unui pact la succesiunea viitoare, prohibit formal de art. 965 coroborat cu art. 5 C.civ., întrucât legatul a fost fãcut de defunct la cererea apelantei Olga D. Micescu, pentru a plãti cu el întreþinerea raporturilor de concubinaj adulterin dintre dânºii, pe timpul când cãsãtoria defunctului cu prima soþie nu era încã desfãcutã ºi a cerut în dovedirea faptului dovadã cu martori. 3. Cã legatul în sine e nul, ca având o cauzã ilicitã, potrivnicã bunelor moravuri, întrucât el reprezintã preþul unei complezenþe vinovate, de continuare de raporturi adulterine printr-un târg ruºinos, ceea ce îl izbeºte de nulitatea absolutã ºi iremediabilã prin orice act ratificator, pe temeiul art. 5 combinat cu art. 966 ºi 968 C.civ., cerând proba cu martori în dovedirea faptului. 4. Cã legatul este nul, pentru cã, consimþãmântul testatorului la facerea lui a fost smuls prin dol, întrebuinþându-se maºinaþiuni dolosive, caracterizând sugestia ºi captaþia. Având în vedere cã prin jurnalul Nr. 2803 din 1 aprilie 1937, Curtea în unanimitate a admis proba cu martori cerutã de apelanta Maria N. Micescu pentru a dovedi faptele de sugestie ºi captaþie prevãzute la punctul IV din petiþia de apel, iar în ce priveºte proba cu martori pentru dovedirea faptelor arãtate la punctele I, II, III din petiþia de apel, s-a ivit divergenþã de opþiuni, în sensul cã majoritatea a fost de pãrere a se respinge proba cu martori, iar minoritatea a fost de pãrere a se admite proba cu martori ºi pentru punctele I, II, III din petiþia de apel. Având în vedere cã în completul de divergenþã asupra probatoriilor cerute de apelanta Maria N. Micescu, Curtea prin jurnalul Nr. 5071 din 17 iunie 1936, în majoritate a admis proba cu martori pentru dovedirea punctului III din petiþia de apel, adicã faptul cã legatul are o cauzã ilicitã prin aceea cã, liberalitatea a fost chiar condiþia continuãrii concubinajului ºi a respins proba cu martori pentru dovedirea punctelor I ºi II din petiþia de apel. Având în vedere cã faþã cu caracterul interlocutoriu a jurnalelor cu Nr. 2803 ºi 5071/936, obiectul discuþiei a rãmas limitat la motivele de anulare invocate sub Nr. III ºi IV din acþiune ºi petiþia de apel. Având în vedere cã testamentul olograf din 25 aprilie 1934, a defunctului Dimitrie N. Micescu, are urmãtoarea cuprindere: „Revoc orice testament anterior. Las casele mele din Bucureºti str. Nicolae Filipescu Nr. 44 Doamnei Olga Puºcariu, domiciliatã în Bucureºti, str. Luteranã Nr. 21. Va avea obligaþia de a plãti datoria ipotecarã cãtre d-na Giovana Bafigi ºi datoria la Creditul Funciar Urban. Rog pe mama mea, în numele dragostei ce-mi poartã sã renunþe la drepturile ei în succesiunea mea în favoarea d-nei Olga Puºcariu. Restul averii mele se va vinde pentru acoperirea creditorilor mei. Din ceea ce ar rãmâne voi dispune prin osebite legate. În cazul când nu aº dispune în altfel, restul averii va reveni nepotului meu Roger Micescu”. Având în vedere cã din procesul verbal din 14 decembrie 1934, al Trib. Ilfov secþia IV-a c. c., aflat în copie la dosar, dresat cu prilejul deschiderii testamentului se constatã cã d-l avocat Istrate Micescu, fratele defunctului, în acord cu ceilalþi moºtenitori de sânge prezenþi în instanþã, a fãcut Practicã testamentarã 259 declaraþii în sensul cã, predându-i-se de soþia defunctului portofelul acestuia a gãsit în el un plic adresat soþiei, purtând menþiunea „a se deschide în caz de moarte”. Având în vedere cã din jurnalul cu Nr. 5071 din 17 iunie 1936 al acestei Curþi se constatã cã, pentru a ajunge la admiterea probei cu martori cerutã de apelanta Maria N. Micescu cã legatul are o cauzã ilicitã prin faptul cã liberalitatea a fost chiar condiþia continuãrii concubinajului cât ºi aceleia de la punctul IV, a admis-o numai în mod preparator fãrã a prejudicia întru nimic concludenþa ei în speþã. În adevãr, Curtea motiveazã cã prin admiterea acestei probe, cât ºi aceleia de la punctul IV nu prejudecã întru nimic chestiunea concludenþei ei în speþã, faþã de împrejurarea cã foºtii concubini au încheiat ulterior o cãsãtorie legitimã. Cã deci dupã admiterea probelor, aceastã chestiune, adicã validitatea testamentului, urmeazã a fi soluþionatã de Curte, odatã cu fondul pricinii, când cautã a se stabili dacã liberalitatea fostului concubin rãmâne sau nu valabilã pentru epoca deschiderii testamentului, cu alte cuvinte, dacã mobilul liberalitãþii, pretins ºi eventual dovedit ilicit mai poate avea sau nu vreo influenþã asupra validitãþii testamentului, odatã ce ulterior concubinii s-au cãsãtorit. Având în vedere cã potrivit principiului înscris în art. 802 C.civ., testamentul este un act unilateral eminamente revocabil, neconstituind pentru legatar un drept câºtigat, ci numai o speranþã cu totul precarã, o expectativã – dat fiind cã el nu ia fiinþã, nu se cristalizeazã decât în momentul decesului testatorului. Având în vedere cã validitatea intrinsecã a dispoziþiilor testamentare, trebuieºte apreciatã dupã legea în vigoare în momentul morþii testatorului ºi prin urmare, ºi condiþia pusã printr-o dispoziþie testamentarã, dacã este sau nu licitã; astfel cã chiar dacã ar fi existat în momentul confecþionat unui testament o nulitate, care dispãruse în momentul morþii testatorului, ºi nu se mai poate invoca, o nulitate a cãrei raþiune a dispãrut în momentul deschiderii succesiunii, principiu care îºi gãseºte aplicaþia ºi în cazurile când o acþiune în nulitate ar fi bazatã pe violenþã sau dol, dacã între momentul exercitãrii violenþei sau dolului ºi moartea testatorului ar fi trecut un interval destul de mare, care sã fi permis repararea nulitãþii. Având în vedere cã, concubinajul în dreptul modern nu este o cauzã de nulitate a testamentelor ºi prin urmare nimic nu s-ar opune nici în lege nici în echitate la legalizarea unei situaþii anterioare neregulate, care sã fie acoperitã prin cãsãtorie subsecventã, caz în care interesul bunelor moravuri nu este atins ci din contrã, satisfãcut. Având în vedere cã în drept este constant cã, capacitatea unui legatar de a primi un legat are a se judeca în momentul decesului testatorului ºi cã un legat fãcut unei persoane care la epoca facerii testamentului, ar fi fost lovitã de incapacitate, este valabil, dacã în momentul deschiderii testamentului legatarul ºi-a dobândit deplinãtatea capacitãþii sale. Cã aºa fiind, din moment ce s-a stabilit cã dupã trei luni de la facerea testamentului defunctului Dimitrie Micescu, la 19 iulie 1934, a luat în cãsãtorie legalã pe Olga Micescu ºi deci a încetat pretinsa influenþã dolozivã a concubinajului, nimic nu s-ar fi opus ca defunctul, dacã ar fi considerat cã libera sa voinþã ar fi fost violentatã în timpul când existau relaþii de concubinaj sã revoce acest testament, în loc sã-l pãstreze ºi sã-l confirme indirect prin cãsãtoria efectuatã. Având în vedere cã în afarã ºi abstracþie fãcând de consideraþiile de mai sus, Curtea urmeazã a cerceta în al doilea rând dacã chiar în ipoteza cã, concubinajul ar constitui o cauzã ilicitã în anumite condiþii ºi ar fi piedicã pentru validitatea unui legat dacã apelanta Maria Micescu a dovedit cu martorii care i s-au admis, cã acest legat reprezintã în realitate preþul continuãrii concubinajului, cã el a fost obiectul unui târg ruºinos pe care apelanta Olga Micescu l-ar fi exercitat graþie unor fapte dolosive de captaþie ºi sugestie. Având în vedere cã din complexul martorilor audiaþi, nici unul nu afirmã cã între defunct ºi apelanta Olga Micescu ar fi avut loc vreo datã tratative sau mãcar propuneri cât de îndepãrtate pentru fãurirea acestui testament. Considerând cã dimpotrivã acei dintre martori care vorbesc despre ruperea relaþiilor dintre concubini, care a avut loc în aprilie 1934, afirmã cã defunctul avea pentru apelanta Olga Micescu, pe 260 Mircea Dan BOCªAN atunci Puºcariu, o profundã afecþiune; cã dorea sã divorþeze de prima sa soþie cu care dusese un trai rãu, chiar înainte de a o cunoaºte pe apelanta Olga Puºcariu, dovada acþiunea de divorþ din 1928; cã defunctul a pus toate strãduinþele pentru a se împãca cu apelanta Olga Puºcariu, trimiþându-l flori ºi scrisori ºi cã aceasta a refuzat categoric orice propunere, cerând numai aranjarea situaþiei ei morale. Considerând cã din aceste fapte precizate în mod clar de martorii Ion Patrichi, Dr. Tache Frumuºanu, Dr. A. Dobrovici, Roza Criºan, rezultã nu numai cã apelanta Olga Puºcariu n-a stãruit pentru a obþine acest legat ºi pentru a se reîntoarce în domiciliu, dar cã a refuzat categoric ºi de repetate ori sã primeascã ºi sã deschidã chiar scrisorile defunctului Dimitrie Micescu, pânã când acesta nu-ºi va þine angajamentul fãcut necontenit, timp de trei ani, de a termina divorþul ºi de a o lua în cãsãtorie. Considerând cã, din depoziþiile martorilor Tache Frumuºanu, A. Dobrovici ºi I. Pariche, rezultã cã singura pretenþie de ordin material pe care apelanta Olga Puºcariu a formulat-o, era cã defunctul sã-i restituie suma de 300.000 lei, pe care i-o dãduse anterior cu titlu de împrumut. Considerând cã faþã cu cele stabilite prin depoziþiile martorilor sus arãtaþi, singurii care au putut aduce precizãri cu privire la acest punct, precum ºi din împrejurarea, cã testamentul n-a fost încredinþat viitoarei sale soþii, el a fost gãsit în portofelul defunctului, care îl purta asupra sa, unitã cu faptul cã din depoziþia nici unui martor nu rezulta cã legatara gratificatã ar fi ºtiut mãcar de confecþionarea testamentului, rezultã cã legatara Olga Micescu, fosta Puºcariu, n-a întrebuinþat nici o manoperã dolosivã ºi nici n-a pretins de la defunct ca preþ al reîntoarcerii în domiciliu ºi continuarea relaþiilor de concubinaj, facerea vreunui testament sau instituirea vreunui legat, aºa cã motivul III al acþiunii ºi al apelului devine nefondat ºi din punct de vedere cautã a fi respins. Având în vedere cã prin motivul IV din petiþia de apel s-a susþinut cã legatul mai este nul ºi pentru sugestie ºi captaþie, prin aceea cã în perioada confecþionãrii testamentului, Dimitrie Micescu se gãsea sub influenþa dolosivã a apelantei Olga Micescu, ale cãrei dorinþe ºi capricii erau realizate fãrã discernãmânt; cã legatara a uzat de toate mijloacele de captaþie ºi sugestie; izolarea de familie, concedierea colaboratorilor ºi oamenilor de serviciu, ameninþãri cu ruperea relaþiilor adulterine etc. ºi a cerut proba testimonialã pentru dovedirea acestor fapte. Având în vedere cã pentru dovedirea acestui punct au fost audiaþi o serie întreagã de martori de ambele pãrþi ºi din complexul lor rezultã cã defunctul, în momentul facerii testamentului, neavând copii, nu avea ca rudã rezervatarã decât pe mama sa, Maria Micescu – apelanta de azi, ºi cã nutrea pentru viitoarea lui soþie Olga Puºcariu o profundã afecþiune, care s-a manifestat de altfel prin cãsãtoria efectuatã cu patru luni înaintea morþii sale, afecþiune pe care o mãrturisea amicilor sãi. Având în vedere cã aceastã afecþiune unitã cu împrejurarea cã între defunct ºi cei doi fraþi ai sãi nu existau raporturi prea cordiale este suficientã pentru a explica în mod normal legatul lãsat viitoarei sale soþii, ºi cã din contextul întreg al testamentului nu rezultã nici o dispoziþie anormalã, care sã fi legitimat nevoia întrebuinþãrii unei manopere frauduloase, fiind mai curând anormal, dacã defunctul în împrejurãrile date n-ar fi lãsat vreun legat persoanei pe care o afecþiona cu atâta putere, încât cu ocazia separaþiei temporare de ea, era obsedat de ideea sinuciderii. Considerând cã este de principiu în aceastã materie, cã pentru a aprecia dacã dispunãtorul a putut suferi dominaþia dolosivã a unui terþ, judecãtorul trebuie sã se preocupe nu numai de manoperele ce se invocã, dar ºi de rezistenþa moralã pe care o anume persoanã e susceptibilã sã o punã aceluia care vrea sã-l capteze. Considerând cã în speþã, rezultã în mod necontestat din dezbateri cã, defunctul Dimitrie Micescu, a murit pe neaºteptate ºi în plinã vigoare de o boalã de inimã, cã era avocat de mare seamã, plin de inteligenþã ºi energie, astfel încât orice sugestie dolosivã se putea uºor lovi de rezistenþa lui moralã, care avea toate posibilitãþile de a o înlãtura. Având în vedere cã din complexul depoziþiilor martorilor, nu rezultã nici sechestrarea defunctului care ºi-a exercitat în Palatul Justiþiei profesiunea sa pânã în ziua morþii ºi a primit tot timpul pe clienþii sãi fãrã nici o stânjenire în biroul sãu, nu rezultã nici înlãturarea rudelor nici concedierea servitorilor vechi, nici interceptarea corespondenþei sau alte fapte ce caracterizeazã îndeobºte manoperele dolosive ale captaþiei. 1 Practicã testamentarã 261 Având în vedere cã în ceea ce priveºte raporturile apelantei Olga Micescu, cu mama defunctului, martorii Pepi Gavalla, Roza Griºan, Maria Gavalla, Gheorghe Lehrer, Dr. Frantz Lehrer, spun cã defunctul Dimitrie Micescu n-a avut sã reproºeze nimic apelantei Olga Puºcariu în timpul convieþuirii lor ºi cã raporturile apelantei Olga Micescu – fostã Puºcariu – cu mama defunctului erau cât se poate de bune, lucru care de altfel rezultã ºi din împrejurarea confirmatã de martori cã apelanta Maria Micescu, mama defunctului i-a trimis în primãvara anului 1934, ea însãºi o scrisoare apelantei Olga Puºcariu, rugând-o sã se întoarcã la domiciliu, cât ºi din faptul cã dânsa se declarã mulþumitã cã în fine, fiul sãu este fericit. Având în vedere cã afirmaþiile, de altfel destul de vagi ale martorilor, I. Negrea ºi ºoferul Andrecenco nu sunt relative la faptele ºtiute direct de ei, ci auzite de la alþii, fapte contrazise formal de alþi martori în mãsurã de a ºti direct faptele prin propria lor cunoaºtere. Considerând cã de altfel, chiar dacã s-ar stabili cã raporturile dintre Olga Puºcariu ºi mama defunctului n-ar fi fost cordiale, aceasta n-ar constitui o manoperã dolosivã caracterizatã, care sã atragã nulitatea legatului. Având în vedere cã din depunerile martorilor Kaldji, Lehrer Gavalla, Roza Criºan, reiese cã raporturile defunctului Dimitrie Micescu cu fratele sãu I. Micescu nu erau din cele mai bune, dar nu din cauza apelantei Olga Puºcariu, ci din alte cauze ºi cã în casã nu venea decât Roger Micescu, nepotul defunctului, care figureazã ºi în testament. Având în vedere cã în ceea ce priveºte înlãturarea personalului nu s-a putut stabili decât cã o fostã dactilografã anume Blanche Michelsohn ar fi pãrãsit serviciul din cauza relaþiilor foarte reci între aceastã martorã ºi apelanta Olga Micescu, fapt lipsit de gravitate ºi relatat fãrã nici o precizie care sã denote vreo manoperã dolosivã. De asemenea din depoziþia martorului G. Ionescu, care nu articuleazã decât cã, apelanta Olga Micescu i-a impus sã nu mai intre prin uºa din faþã, ci printr-o uºã lateralã, nu se poate deduce stabilirea unor manopere dolosive care sã caracterizeze captaþia, ca ºi încercarea de altfel nerealizatã de a concedia pe ºoferul Atanase Andriecenco, fiindcã soþia acestuia fusese necuviincioasã cu defunctul. Considerând cã nu s-a fãcut nici o altã dovadã privitoare la captarea corespondenþei defunctului ºi nici nu s-a putut stabili ce înrâurire putea avea asupra liberei voinþe a defunctului, faptul chiar ipotetic exact, cã ar fi fãcut cheltuieli mai mari în ultimul timp decât înainte. Având în vedere de asemenea cã nu s-a putut dovedi cu nimic, cã defunctul îndeplinea fãrã nici un discernãmânt, toate capriciile viitoarei sale soþii, martorii nedând asupra acestui punct nici o precizare suficientã pentru a se putea trage concluzii cã un om energic ºi în plinã vigoare ca defunctul sã fi putut avea voinþa complet anihilatã din cauza capriciilor unei femei. Având în vedere cã în ceea ce priveºte alegaþiunea ca apelanta Olga Micescu ar fi pãrãsit în aprilie 1934 domiciliul defunctului numai cu intenþia ca prin gelozie sã-l determine de a-i face un legat testamentar, acest fapt nu rezultã din depoziþia nici unui martor, ºi apare pentru Curte neverosimil deoarece dupã o convieþuire de trei ani ºi fãgãduieli repetate din partea defunctului cã va termina divorþul, apare firesc cã apelanta Olga Puºcariu sã fi pierdut rãbdarea ºi sã plece la mama sa, lãsând defunctului o scrisoare prin care îi spunea cã-ºi reia întreaga libertate, hotãrâre coroboratã prin refuzul ei hotãrât de a mai primi scrisorile defunctului, refuz confirmat prin depunerile martorilor Tache Frumuºanu, A. Andriecenco ºi Roza Criºan. Având în vedere cã din toate împrejurãrile de fapt expuse mai sus rezultã pentru Curte în mod neîndoios convingerea cã libera voinþã a testatorului nu a fost cu nimic alteratã ºi cã legatul instituit în favoarea apelantei Olga Micescu fostã Puºcariu, nu este atins de nici un viciu, iar dovezile administrate neavând în speþã, precizia, gravitatea ºi concordanþa necesarã pentru a aduce la grava sancþiune a anulãrii testamentului, apelul fãcut de Maria Micescu urmeazã a fi respins, confirmându-se hotãrârea Tribunalului de predarea legatului. În ce priveºte apelul fãcut de Olga Micescu. 262 Mircea Dan BOCªAN Având în vedere cã acest apel are de obiect acordarea de cheltuieli de judecatã, necesitate în faþa primei instanþe. Având în vedere cã întrucât apelanta nu a produs nici o dovadã din care sã se vadã care ar fi cuantumul acelor cheltuieli, în asemenea situaþie apelul ei este nefondat ºi urmeazã a se respinge ºi a se compensa cheltuielile de judecatã în instanþa de apel. Pentru aceste motive Curtea respinge apelul. (decizie publicatã în BCAp 1937.82) OBSERVAÞIE: 1 Asupra sugestiei ºi captaþiei, v. speþa nr. 12, cu Observaþia aferentã. 34 Succesiunea Pompilia Damian TESTAMENT – Acþiune ab irato – Ura sau mânia testatorului ca motiv în anulare – Sugestie ºi captaþie – Art. 901 ºi 504 C.civ.fr.; 449 C.civ. 1 C.Ap. Galaþi I, dec.civ. 13/ 14 februarie 1938 Sentimentul de urã sau mânie ce reiese din clauza ab irato, poate determina pe testator sã realizeze fie o dispoziþie testamentarã conºtientã, dar influenþatã, fie o dispoziþie inconºtientã ºi iraþionalã. Ura sau mânia pot sã afecteze numai sentimentele ºi în parte voinþa testatorului, sau chiar integral inteligenþa acestuia. În primul caz, voinþa rãmânând nedominatã complet de puterea unei pasiuni injuste, ura sau mânia nu pot crea o stare de insanitate numai prin ele înºile. În al doilea caz, când ura sau mânia afecteazã integral raþiunea testatorului, doctrina ºi jurisprudenþa francezã admit cã ele pot crea prin intensitatea lor o veritabilã insanitate, care sã anihileze complet voinþa testatorului. Deºi în dreptul actual nu mai existã acþiunea ab irato, totuºi ura sau mânia manifestatã în forma unei adevãrate pasiuni, ridicând luciditatea raþiunii, se încadreazã în condiþia insanitãþii de spirit, atrãgând anularea liberalitãþii. Totuºi, ura sau mânia pot fi determinate de sugestii ºi captaþii pornite de la persoane strãine ºi în acest caz nulitatea testamentului nu e o consecinþã a insanitãþii de spirit ºi a mijloacelor dolosive întrebuinþate de donatar. CURTEA: Având în vedere cã prin sentinþa atacatã cu apel, Tribunalul a respins acþiunea intentatã de Paula St. Ionescu contra Mariei Sava pentru anularea testamentului defunctei Pompilia Maior C. Damian cu data de 7 septembrie 1934; a respins cererile de trimitere în posesie înregistrate la nr. 465 ºi 600/ 935, fãcute de numita Paula St. Ionescu ºi de cãtre Spitalul Elisabeta Doamna Caritatea Gãlãþeanã; a admis cererea fãcutã de Maria T. Sava din Galaþi prin petiþiile înregistratã la nr. 485 ºi 1747/935 ºi a dispus trimeterea numitei Maria Sava în posesiunea întregii averi mobile ºi imobile rãmasã de pe urma defunctei Pompilia Maior C. Damian, avere compusã din imobilul din Galaþi, str. Armeanã nr. 5, împreunã cu tot mobilierul prevãzut în inventarul încheiat de d-l judecãtor supleant la 3 ianuarie 1935 ºi din bijuteriile menþionate în cererea înregistratã la nr. 1742/935. Având în vedere expunerea faptelor ºi motivele cuprinse în sentinþã, pe care ni le însuºim în întregime ºi la care mai adãogãm cele ce urmeazã: Având în vedere cã apelanta, în nulitatea testamentului din 7 septembrie 1934, invocã atât prin cererea introductivã de la prima instanþã, cât ºi prin motivele de apel, numai urmãtoarele douã consideraþii de fapt ºi de drept: 1) testamentul înfãþiºat de Maria Sava este nul pentru insanitate de spirit, rezultând aceasta atât din chiar cuprinsul sãu, cât ºi din combaterea acestui testament cu Practicã testamentarã 263 corespondenþa de familie, care arãtând un sentiment de afecþiune familialã, dovedeºte implicit inexactitatea cuprinsã în testamentul din 7 septembrie 1934: „cã toþi ai mei au fost rãi cu mine” ºi nejustificarea atitudinii „ab irato” sub imperiul cãreia s-a alcãtuit testamentul; 2) mai este nul ºi pentru cauzã de sugestie ºi captaþie. Cã aceste douã motive de apel luate laolaltã nu ar putea sã justifice iniþial soluþia de anulare aºa cum a fost cerutã, întrucât ele presupun situaþii de fapt ºi de drept absolut contrazicãtoare, insanitatea de spirit înlãturând prin ea însãºi orice posibilitate de captaþie ºi sugestie; cã nulitatea se poate deci invoca sau pe un motiv sau pe altul, unul din ele rãmânând cu caracter de subsidiar pentru celãlalt.1 În ce priveºte insanitatea de spirit: Având în vedere cã în materie de testament, voinþa testatorului trebuie sã fie ca ºi orice act juridic conºtient manifestatã ºi liber exprimatã ºi aceasta chiar în momentul confecþionãrii actului de liberalitate. Având în vedere cã în codul Napoléon, art. 901 face menþiune categoricã de aceastã condiþie substanþialã pentru validitatea actului, arãtând cã donatarul sau testatorul nu trebuie sã se gãseascã în o stare de insanitate de spirit, fãcând astfel o nouã aplicaþie a principiilor generale ce cârmuiesc formarea convenþiilor ºi care cer un consimþimânt conºtient ºi neviciat Cã însã acest adaos în Franþa a cãpãtat o explicaþie de utilitate, în sensul cã, în ce priveºte dovada stãrii de inconºtienþã, se face o deosebire între actele oneroase ºi cele cu titlu gratuit, cele oneroase fiind cârmuite de art. 504 (449 C.civ.rom.), potrivit cãruia aceste acte nu pot fi atacate pentru cauzã de demenþã, decât când interdicþia a fost pronunþatã în timpul vieþii, sau când actul atacat poartã în el însuºi proba nebuniei, iar cele gratuite fiind cârmuite numai de dispoziþia din art. 901, care aplicând dreptul comun, nu mai pune nici un fel de restricþie probatorie, ele putând fi atacate chiar când nu a fost pronunþatã interdicþia ºi când clauzele actului nu ar conþine nimic iraþional ºi neverosimil. 1 Cã, prin suprimarea art. 901 în codul nostru, doctrina ºi jurisprudenþa au decis cã actele gratuite ca ºi cele oneroase rãmân supuse regulii din art. 449 C.civ. ºi cã deci nu pot fi atacate dupã moartea autorului pentru cauzã de smintealã, decât dacã actul conþine în el însãºi dovada cã voinþa s-a manifestat într-un moment de inconºtienþã sau dacã punerea sub interdicþie a autorului se obþinuse înainte de moarte. Cã, prin urmare, dovada insanitãþii de spirit nu poate rezulta decât din cuprinsul actului ºi din analiza menþiunilor ce cuprinde. Având în vedere cã apelanta, pentru a demonstra insanitatea de spirit a testatoarei în momentul confecþionãrii testamentului, invocã stipulaþiile ridicole, imposibile ºi cinice ce ar cuprinde testamentul atacat. Având în vedere cã aceste stipulaþii se rezumã în urmãtoarele menþiuni trecute în corpul actului de liberalitate: 1) anunþarea crematoriului „Cenuºa” pentru efectuarea incinerãrii; 2) dorinþa defunctei ca fiinþa ei, ce i-a fost sacrã, sã nu fie obiect de curiozitate; 3) „sã nu se anunþe nimeni din familia mea, vãzând cã toþi ai mei au fost rãi pentru mine”; 4) dorinþa ca Maria Sava, suflet cinstit ºi care a manifestat o grijã dezinteresatã, sã locuiascã casa testatã ºi sã nu o vândã la evrei. Având în vedere cã menþiunea „ab irato” din testament pare a fi fost folositã de apelantã, atât pentru nulitatea actului pe motiv de insanitate de spirit, cât ºi pentru nulitatea bazatã pe sugestii ºi captaþii, întrucât în concluziile d-lui avocat Sãrãþeanu se vorbeºte de o insanitate ce rezultã din determinismul actului, testamentul fiind fãcut sub impulsul unei uri inexplicabile ºi nedreaptã faþã de familie, manifestatã ºi nemotivatã de nici o consideraþie, iar în concluziile d-lui avocat Stelian Ionescu se vorbeºte de o stare prezumatã de sugestie, deoarece aceastã menþiune „ab irato” ar fi fãrã nici o justificare faþã de voinþa testatoarei ferm exprimatã anterior ºi ar contrazice relaþiile afectuoase dintre bãtrânã ºi nepoata sa Paula, cãreia îi cere posterior numeroase servicii, menþiune care se reflectã asupra întregului testament ºi îl viciazã ca atare. Având în vedere cã, în adevãr, sentimentul de mânie sau de urã ce reiese dintr-o stipulaþiune „ab irato” poate determina – pentru persoana ce face liberalitatea – fie o dispoziþie testamentarã conºtientã, dar influenþatã, fie o dispoziþie testamentarã inconºtientã ºi iraþionalã. 264 Mircea Dan BOCªAN Cã ura ºi mânia pot fi mai puþin intense ºi pot sã afecteze numai sentimentele ºi în parte voinþa testatorului, sau mai accentuate, afectând integral chiar inteligenþa acestuia. Cã, în primul caz, facultãþile mentale rãmânând nealterate, iar voinþa nedominatã complet de puterea unei pasiuni injuste, sentimentele de urã ºi mânie nu pot crea o stare de insanitate, numai prin ele însele; cã, din contra, pot determina conºtient un anume fel de liberalitate, diferit poate de cel aºteptat, dar care în nici un caz nu poartã în el dovada unei voinþe iraþionale sau a unei stãri de inconºtienþã. Cã ura ºi mânia deci, oricâtã injusteþe ar putea produce, nu sunt prin ele însele o cauzã de nulitate a dispoziþiilor testamentare. Pot fi însã rezultate de sugestii ºi captaþii pornite de la persoane strãine ºi în acest caz nulitatea testamentului nu e o consecinþã a insanitãþii de spirit, ci a mijloacelor dolosive întrebuinþate de donatar, cu singura rezervã a probaþiunii lor în fapt; cã, privitã sub acest punct de vedere, analiza acestei clauze „ab irato” se va face odatã cu examenul nulitãþii, bazatã pe totalitatea manoperelor dolosive întrebuinþate în acest scop de a obþine liberalitatea. Având în vedere cã, în cel de-al doilea caz, când ura ºi mânia afecteazã chiar inteligenþa ºi raþiunea testatorului, întreaga doctrinã ºi jurisprudenþã francezã admite cã, deºi ele singure nu pot fi o cauzã de nulitate, totuºi ele au putut crea prin intensitatea lor o veritabilã insanitate, care sã anihileze complet voinþa testatorului; cã, cu alte cuvinte, deºi nu mai existã vechea acþiune „ab irato”, totuºi pasiunea acestor sentimente se încadreazã în condiþia ca sã fi fost de o intensitate aºa de mare, încât sã suprime complet ºi raþiunea ºi voinþa testatorului. Având în vedere cã, în Franþa, dovada acestei intensitãþi se face cu orice fel de mijloc, întrucât art. 901 din codul Napoleon nu conþine nici un fel de restricþie probatorie pentru actele cu titlu gratuit ºi totuºi se recunoaºte unanim de doctrinã cã, în fapt, este infinit de rar ca ura ºi mânia sã poatã produce aceastã stare de insanitate necesarã pentru anularea dispoziþiei testamentare. Cã la noi, unde proba e limitatã numai la menþiunile din act, dovada insanitãþii speciale provocate de excesul sentimentelor de urã ºi mânie e aproape imposibil de fãcut ºi din acest punct de vedere devine complet de prisos orice analizã de fapte ce preced sau urmeazã actul, orice apreciere de sentimente rezultate dintr-o corespondenþã strãinã conþinutului actului ce se atacã, orice comparare de stãri afective, orice prezumþii ce intereseazã determinarea actului voluntar sau involuntar din partea testatoarei. 2 Cã, dezbrãcatã de acest concurs de împrejurãri strãine actului, clauza „ab irato” din testament rãmâne o simplã afirmaþie a unei anume stãri sufleteºti, a unei expresii de oarecare asprime faþã de moºtenitorii de sânge, sau cel mult a unor sentimente injuste de nemulþumire, care niciodatã nu sunt suficiente pentru a motiva nulitatea dispoziþiei testamentare pe motiv de insanitate. Cã, de aceea, instanþele franceze, unde aceastã chestiune a venit mai des, resping de la început chiar proba unei uri injuste sau a unei nemulþumiri rãu înþeleasã, ca neconcludentã ºi admit numai proba unor sentimente de urã sau mânie care sã ridice testatorului complet uzul liber ºi conºtient al raþiunii sale. Cã a admite, cum cere apelanta, ca expresia utilizatã privitor la moºtenitori: „cã toþi ai mei au fost rãi faþã de mine”, ar justifica suficient starea de insanitate, ar fi, pe de o parte, sã se confunde consecinþele clauzei „ab irato”, care nu este un element de probã numai a stãrii de insanitate, ci însãºi cauza acestei insanitãþi, iar, pe de altã parte, sã se ignore faptul cã nu orice manifestare a sentimentelor de urã ºi mânie poate produce insanitatea de spirit, ci numai acelea care prin gravitatea ºi intensitatea lor pot arãta fie o voinþã dominatã complet de aceste pasiuni injuste, fie o raþiune complet lipsitã de discernãmânt; gravitate ºi intensitate care, în speþã, neputând rezulta din cuprinsul testamentului, nu pot fi suplinite cu elemente probatorii luate din afarã ºi nici înlocuite cu prezumþii deduse din analiza unor anume fapte psihologice. Având în vedere cã în dovada insanitãþii de spirit s-au mai invocat ºi alte menþiuni din act ºi anume acelea referitoare la diferite expresiei ce intereseazã averea testatã. Având în vedere cã obligaþia de anunþare a crematoriului „Cenuºa” pentru incinerare nu este o menþiune care sã arate o minte dezechilibratã ºi iraþionalã; aceastã menþiune fiind impusã pentru Practicã testamentarã 265 desãvârºirea unui act început cu mult înainte de data confecþionãrii testamentului ºi fiind legitimatã de o concepþie care nu are într-însa nimica anormal ºi nici mãcar de excepþie, ea putându-se încadra perfect în mentalitatea comunã a societãþii actuale, care nu manifestã nici un fel de ostilitate sau suspiciune faþã de gesturile acelora care înþeleg sã prefere acest sistem al incinerãrii. Având în vedere cã nici menþiunea prin care legatara este rugatã sã nu dea voie nimãnui, cât timp va fi în casã fãrã viaþã, sã vinã lângã trupul ei, întrucât doreºte ca fiinþa ei ce i-a fost sacrã, sã nu fie obiect de curiozitate, nu poate sã poarte în ea însãºi dovada insanitãþii din momentul confecþionãrii testamentului. Cã, în adevãr, nu este extravagantã o dorinþã care înþelege sã se apere ºi dupã moarte, solicitând celor în mãsurã de a o asculta, sã nu facã din trupul sãu neînsufleþit un obiect de curiozitate prin accesul persoanelor cu care în viaþã nu s-a gãsit în nici un raport de afecþiune sau prietenie; cã aceastã precauþie, deºi comunã tuturor oamenilor, poate însã sã fie explicabilã prin anume consideraþii de respect ce întovãrãºesc permanent mentalitatea cuiva pentru propria-i persoanã, de aceea ºi denumirea de sacrã datã fiinþei ei, în semn de respect ºi adâncã consideraþie; cã ea mai poate fi urmarea fireascã a unui temperament delicat, sensibil, plin de discreþie ºi dornic de o adevãratã izolare sufleteascã, care nu vrea sã facã din evenimentul morþii sale motive de compãtimiri formale sau simulaþii de sentimente ocazionale. Cã, în tot cazul, aceastã pãrere, chiar bizarã de ar pãrea pentru acei care nu au putut-o cunoaºte ºi înþelege suficient, chiar dacã ar denota o deformare de sensibilitate sau o schimbare în înþelegerea comunã a lucrurilor, nu poate constitui însã dovada unei insanitãþi de spirit, a unei manifestãri de inconºtienþã, a unei tulburãri mentale care i-ar anihila complet ºi voinþa de a dispune ºi capacitatea de a testa ºi aceasta pe simplul motiv cã niciodatã deformaþiile de sensibilitate sau unele forme curioase ale inteligenþei nu au fost considerate nici de ºtiinþã, nici de oameni, ca semne de nebunie sau alterãri iremediabile de judecatã. Având în vedere ºi ultima menþiune referitoare la dorinþa defunctei de a nu se înstrãina imobilul testat la evrei. Având în vedere cã aceastã restricþie în circulaþia posterioarã a bunului, fãcutã sub formã de recomandare, poate corespunde unor convingeri care, departe de a trãda un fenomen anormal al inteligenþei, învedereazã, din contra, un produs firesc de judecatã sau de reflecþie ºi nu intereseazã din punct de vedere psihologic calitatea de bunã sau rea a acestei judecãþi, ci numai posibilitatea formãrii ei în ansamblul stãrilor sufleteºti ale defunctei. Cã, de altfel, o asemenea dovadã pentru insanitatea de spirit ar echivala cu chiar negarea existenþei sentimentelor culturale sau morale în conºtiinþa omeneascã ºi ar stabili o prohibiþie de judecatã pentru toate consideraþiile de ordin social ce în mod firesc frãmântã aºa de des conºtiinþa colectivã a unei societãþi. Cã deci, din toate aceste menþiuni, aºa cum au fost indicate de apelantã, fie luate în totalul lor, fie luate separat, nu rezultã o insanitate de spirit care sã conducã la anularea testamentului ºi, prin consecinþã, atât apelul cât ºi acþiunea fondate pe acest motiv sunt neîntemeiate ºi urmeazã a fi respinse ca atare. Având în vedere cã apelanta, pentru a putea complini în dovedirea insanitãþii de spirit, stipulaþiile din act cu elemente probatorii din afarã ºi anume trase din coroborarea testamentului cu corespondenþa de familie, invocã în drept un principiu exact ºi cunoscut, cã mijloacele de probaþiune fiind de interes privat pot face obiectul unei tranzacþii între pãrþile din proces, iar în fapt primirea fãrã rezervã de cãtre intimatã a întregii discuþii purtatã asupra corespondenþei de familie în legãturã cu insanitatea de spirit a testatoarei, care ar conduce implicit la o achiesare pentru toate probele dezvoltate înaintea primei instanþe. Având în vedere cã, din cuprinsul întâmpinãrii fãcutã de Maria Sava la prima instanþã (pag. III), rezultã în mod neîndoios cã nu s-a achiesat la nici un fel de probaþiune pentru insanitate de spirit bazatã pe elemente strãine actului atacat, partea declarând numai cã este admisibilã dovada 266 Mircea Dan BOCªAN testimonialã cu privire la captaþie ºi sugestie ºi cã se opune la admiterea probei pentru insanitatea de spirit care, nerezultând din cuprinsul testamentului, nu se poate suplini cu dovezi oprite de lege. Cã, de asemeni, din cuprinsul jurnalului nr. 148 din 9 ianuarie 1936 se vede cã intimata Maria Sava se opunea la proba cu martori cu privire ºi la insanitatea de spirit momentanã, întrucât la aceasta se opune chiar textul art. 449 C.civ. Cã, în fine, din concluziile scrise depuse la prima instanþã, se constatã cã intimata Maria Sava a analizat insanitatea de spirit alegatã de apelantã în raport cu conþinutul clauzelor înserate în testament, iar nu ºi cu elemente probatorii strãine actului, cum ar fi corespondenþa de familie pe care înþelege sã o examineze în legãturã numai cu sugestia ºi captaþia întrebuinþate spre a modifica sentimentele de afecþiune ale defunctei faþã de familia sa, afecþiune ce ar rezulta, în pãrerea apelantei, din numeroase scrisori de familie ce abundã în expresii de tandreþe sau de duioºie (p. 265). Cã, chiar dacã s-ar dovedi achiesarea pãrþii la discutarea corespondenþei familiare, în legãturã cu insanitatea de spirit a testatoarei ºi încã din examinarea ei nu rezultã nici cã anterior testamentului exista o integralã afecþiune familiarã din partea defunctei pentru rudele ei ºi nici cã expresia din act „cã toþi ai mei au fost rãi cu mine” neputând fi justificatã, nu s-ar replica decât printr-o atitudine „ab irato”, a cãrei cauzalitate ar fi chiar insanitatea de spirit. Cã, în adevãr, ºi în primul testament pe care defuncta l-a fãcut la data de 8 decembrie 1925 în favoarea Spitalului „Elisabeta Doamna” rudele au fost excluse de la moºtenire prin o voinþã aºa de clar exprimatã „repet, las totul, absolut totul spitalului”, cã apoi din scrisoarea din martie 1932 cãtre nepoata sa Paula Stelian Ionescu, reies sentimente destul de ostile faþã de celelalte rude cãci spunea defuncta: „vreau ca nimeni din cei ce pomenesc mai sus – adicã Lizicãi (sorã), lui fratele Costicã, sau Titinei (sorã) – sã aibã ceva din ceea ce a pãstrat cu multã greutate, sã nu aibã nimic acei toþi care au fost egoiºti ºi prea necinstiþi pentru mine”; cã aceleaºi sentimente ostile mai rezultã ºi din testamentul din martie 1932 prin care Paula Stelian Ionescu era instituitã ca legatarã testamentarã, în care se gãsesc înserate cuvintele: „sã nu se vesteascã nimeni din familia mea, înmormântarea sã fie din cele mai simple, fãrã flori, fãrã muzicã, fãrã invitaþii”. Cã ostilitatea faþã de rude neapãrând deci pentru prima oarã în testamentul din 7 septembrie 1934 fãcut în favoarea Mariei Sava, nu se poate sã se deducã din aceastã ostilitate o modificare de sentimente care s-ar datora insanitãþii mentale a defunctei. Cã, dacã faþã de apelanta Paula Stelian Ionescu nu se manifestase anterior testamentului din septembrie 1934 aceeaºi vãditã ostilitate, îndepãrtarea ei din ultimul testament ºi dura expresie cã toþi ai defunctei au fost rãi cu dânsa, nu sunt elemente sigure de dovadã a insanitãþii mentale ce a dictat aceastã clauzã „ab irato”, pentru cã ele pot arãta mai mult o stare sufleteascã decât o alterare mentalã ºi pentru cã ostilitatea vãditã pentru majoritatea rudelor ºi-o exprimase anterior, iar pentru apelantã putea fi rezultatul unor împrejurãri petrecute între 1932 ºi 1934, din examinarea cãrora ar rezulta cã nepoata sa Paula Ionescu nu era promptã în rãspuns la scrisorile ce-i adresa defuncta, nu era suficient de atentã faþã de sensibilitatea bãtrânei, pe care nu a felicitat-o cu ocazia sãrbãtorilor de Paºti din 1932 ºi de la care totuºi dânsa primise felicitãri ºi nici cu ocazia Crãciunului din 1934, când defuncta luând tot ea iniþiativa bunelor urãri (scrisoarea din 4 ianuarie 1934), se vede lãsatã din aºteptare cu rãspunsul ce venea de abia la 14 ianuarie 1934. Cã, în tot cazul, expresia întrebuinþatã „cã toþi ai mei au fost rãi cu mine” nu contrazice o stare anterioarã, manifest contrarã ºi nici nu rãmâne fãrã nici o justificare posibilã. Cã, urmând examenul corespondenþei aºa cum a fost prezentatã de apelantã, rezultã din scrisorile posterioare testamentului din 1934 cã defuncta, departe de a se fi gãsit într-o stare de insanitate de spirit, dã dovadã de o inteligenþã remarcabilã, de o finã sensibilitate, de o memorie caracteristicã ºi de o înþelegere totalã a faptelor ºi lucrurilor la care lua parte. Cã din tot ce scria defuncta, rezulta o multã afabilitate ºi o delicatã atenþiune pentru toþi care într-un moment dat, luând parte la nevoile ei, înþelegeau sã o ajute ºi sã o serveascã. Cã apoi, ce fel de insanitate de spirit se poate bãnui la o persoanã care, posterior testamentului din septembrie 1934, exteriorizeazã prin repetate scrisori scrise în limba francezã ºi adresate Practicã testamentarã 267 surorii sale Titina „din noiembrie 1934 ºi decembrie 1934”, sentimente de o aleasã culturã muzicalã ºi emoþii profund artistice ce-o aminteau un întreg trecut muzical, evocând geniala muzicã „Chopin” ºi reuniuni de mari literaþi ai timpului în saloanele Ducesei d’Orléans. Cã conþinutul acestor scrisori ºi caracteristicile expresii ce cuprind fac, din contrã, dovada unei minþi dotate cu facultãþi complet normale ºi cu posibilitãþi de înþelegere surprinzãtoare. În ce priveºte nulitatea testamentului pe temeiul mijloacelor de sugestie ºi captaþie, utilizate de legatara Maria Sava. Având în vedere cã voinþa testatorului, spre a putea produce un act juridic valabil, nu e suficient sã fie conºtientã, ci trebuie sã fie ºi absolut liberã, adicã sã nu poarte într-însa urmele unui viciu de consimþãmânt. Având în vedere cã se admite unanim cã dolul – viciu de consimþãmânt în materie testamentarã se prezintã mai cu seamã sub forma de captaþie ºi sugestie. Cã prin captaþie se tinde a se cãpãta bunavoinþã a unei persoane, ca apoi sã se obþinã de la ea avantaje a cãror cauzã unicã sã fie datoratã acestei legãturi sufleteºti artificiale provocatã, iar prin sugestie se tinde a se uza de o influenþã asiduã asupra persoanei, pentru a-i inspira rezoluþii pe care nu le-ar fi luat ea singurã niciodatã. Cã reduse la asemenea manifestãri, nici sugestia, nici captaþia nu pot învedera un viciu de consimþãmânt care sã poatã conduce la nulitatea testamentului. Cã ele trebuiesc însoþite, cum spune doctrina, de manopere artificioase ºi insinuaþii mincinoase. Cã simplele servicii date cu ataºament exagerat, diferitele atenþii sau mãrturisiri de devotament, întrebuinþarea chiar de procedee blamabile, cu scopul de a stabili stãri simulate de afecþiuni, atitudini extrem de binevoitoare, care sã nu contrazicã nici gusturile nici mâniile testatorului, ba chiar sã le sporeascã, sau ajutoare repetate de ordin material ori sufletesc, nu sunt suficiente pentru a arãta dolul sau frauda care trebuie sã însoþeascã captaþia ºi sugestia. Cã, desigur, asemenea mijloace pot, mai ales pentru firile sentimentale care suferã de slãbiciunea organizãrilor sufleteºti ºi chiar fatal sunt într-o veºnicã oscilaþie, produce anume acte ºi pot crea anume stãri voluntare sau de conºtiinþã în mintea testatorului; dar legea nu se mulþumeºte cu asemenea procedee numai, ea cere fapte pozitive, manopere evident dolosive, ca înlocuirea sau interceptarea de corespondenþã, îndepãrtarea sistematicã ºi probatã a rudelor ºi vechilor prieteni, calomnii persistente, un amestec continuu ºi nejustificat în afacerile testatorului tot felul de insinuaþii ºi artificii cari sã determine fraudulos actul intenþionat de legatar. 3 Cã, de acea, apelanta însãºi, conformându-se cerinþelor doctrinei ºi jurisprudenþei, a solicitat la 9 ianuarie 1936 dovada cu martori pentru a stabili cã prin desele invitaþii, asidue ºi prelungite care se fãceau defunctei de soþii Sava, exercitau asupra defunctei un sentiment de urã ºi dispreþ faþã de rudele sale; cã, pentru a adânci aceastã stare de spirit, soþii Sava s-au oferitã sã o distreze pe defunctã, invitând-o sãptãmânal ºi metodic la cinematografe, dându-i ºi bilete gratuite; cã soþii Sava dãdeau proporþii exagerate micilor dificultãþi întâmpinate de defunctã în luarea pensiei, arãtându-i cã numai ei singuri i-o pot procura; cã soþii Sava verificau împreunã ºi întârziau alãturi de servitoare corespondenþa pe care o primea defuncta; cã, în fine, era vorba de o preparare sufleteascã asiduã ºi artificialã, cu scop de a o înstrãina de rude ºi de a-i deforma gândirea. Având în vedere cã proba astfel solicitatã s-a ºi administrat în fapt, dar din totalitatea depoziþiilor martorilor ascultaþi nu rezultã decât urmãtoarele: 1) cã defuncta se gãsea deseori strâmtoratã bãneºte, fiind obligatã sã-ºi amaneteze o parte din lucruri; 2) cã Maria Sava venea foarte rar pe la defunctã, de vreo trei sau patru ori, întotdeauna chematã cu câte un bileþel trimis prin servitoare; 3) cã defuncta a fost într-un an de trei ori la cinematograf cu Maria Sava; 4) cã defuncta a fost o singurã datã în vizitã la Maria Sava; 5) cã o singurã datã defuncta a dat Mariei Sava un borcan de dulceaþã; 6) cã soþii Sava nu aveau nici un rol la plata pensiei, cã în câteva rânduri doar a venit Maria Sava la funcþionarul însãrcinat cu plata pensiilor, d-l Ioaniþescu, sã-l roage în numele bãtrânei pentru predarea pensiei. Cã acest rezultat probatoriu e decisiv pentru respingerea motivului de anulare a testamentului, bazat pe sugestie ºi captaþie. 268 Mircea Dan BOCªAN Cã nu s-a dovedit absolut nimic din cele afirmate, toþi martorii propuºi mãrginindu-se a da, unii detalii fãrã nici o importanþã, alþii fãrã nici o concludenþã pentru motivele ce au determinat admiterea acestei probe testimoniale. Cã nu numai cã nu s-a dovedit nici un fel de manoperã artificioasã sau insinuare mincinoasã, dar nu s-a dovedit mãcar acele simple demonstraþii de afecþiune sau mijloace sugestive care sã constituie captaþia ºi sugestia, dezbrãcate de dol ºi inoperante, desigur, pentru anularea liberalitãþii; cã s-a dovedit chiar mai puþin cu martorii ascultaþi decât menþiunile din act, care aratã mãrturisirea testatoarei pentru sufletul cinstit ºi dezinteresat în grijã al Mariei Sava. Cã ar fi cu totul straniu ca din douã sau trei vizite, ca dintr-o ducere la cinematograf – posterioarã ºi aceasta datei când s-a confecþionat testamentul – ca dintr-o asistenþã trecãtoare ºi rarã în luarea pensiei, sã se deducã acele raporturi permanente, necesare pentru exercitarea mijloacelor de captaþie ºi sugestie ºi acele înrâuriri nefaste ºi hotãrâtoare în facerea liberalitãþii, chiar pentru o fiinþã roasã de boalã, învinsã de vârstã ºi de o sensibilitate bolnãvicioasã. Având în vedere cã apelanta în dovedirea sugestiei ºi captaþiei se serveºte ºi de o numeroasã corespondenþã ºi de anume prezumþii, din care sã reiasã cã defuncta a avut anterior testamentului din 7 septembrie 1934 o foarte mare afecþiune pentru rudele sale ºi cã ostilitatea apãrutã prima oarã în acest testament e o modificare vãditã în sentimentele ei, modificare datoritã mijloacelor dolosive întrebuinþate de legatara Maria Sava ºi exercitate asupra defunctei. Având în vedere cã, în drept, desigur, se admite cã dacã mânia sau ura testatorului a fost inspiratã de manopere strãine ºi frauduloase, testamentul trebuie sã fie anulat pentru cauzã de sugestie ºi captaþie. Având în vedere cã, în aceastã situaþie, menþiunea „ab irato” din act nu mai este prevãzutã ca o cauzã de insanitate pentru testator, care sã conducã la anularea testamentului pe baza art. 449 C.civ., ci ca o simplã dovadã a unei stãri sufleteºti, a unor sentimente de urã ºi mânie care au putut determina o îndepãrtare a rudelor de sânge ºi implicit o testare în favoarea unei persoane strãine. Având în vedere cã apelanta vrea sã arate cã aceastã menþiune „ab irato” e fãrã nici un fel de justificare faþã de voinþa sa ferm exprimatã anterior în favoarea rudelor de sânge ºi cã ea prezumã o stare de sugestie strãinã, care nu poate fi provocatã decât de Maria Sava, în calitate de beneficiarã a dispoziþiilor testamentare. Cã, înainte de a se examina corespondenþa produsã de apelantã ºi cuprinsul testamentelor anterioare, spre a se evidenþia o anumitã stare de afecþiune familiarã, se presupune cã în adevãr aceastã afecþiune a existat nealteratã anterior testamentului din 7 septembrie 1934 ºi cã dispoziþia testamentarã în folosul Mariei Sava ar contrazice brusc ºi nejustificat o atitudine anterioarã, pentru apelantã. Cã toatã aceastã schimbare, doveditã de ar fi ºi toatã aceastã contrazicere de ordin sufletesc în manifestãrile defunctei, nu s-ar putea folosi însã de cãtre apelantã, decât sub singura condiþie ca schimbarea de sentimente sã fie imputabilã Mariei Sava ºi ca ea sã fie datoritã unor mijloace strãine ºi frauduloase. Cã însã, dovada acestui fapt – singurul ce stabileºte o relaþie de la cauzã la efect în procesul de anulare a testamentului – nu s-a fãcut ºi nu existã un singur martor care sã afirme cã soþii Sava au exercitat metodic ºi asiduu o preparare de ordin sufletesc, cu unicul scop de a obþine mai întâi stingerea unei vechi afecþiuni familiale ce lega pe defuncta de o parte din rudele sale ºi apoi crearea unor afecþiuni simulate, care sã oblige sufleteºte pe defuncta Pompilia Maior Damian la facerea liberalitãþii cãtre Maria Sava. Cã apelanta se referã asupra acestui punct la prezumþii ºi aratã cã singura persoanã ce putea sã producã asemenea schimbãri în sentimentele defunctei nu putea fi decât beneficiara liberalitãþii din ultimul testament. Cã însã, prezumþia astfel prezentatã nu îmbracã nici forma, nici conþinutul prezumþiilor prevãzute în legislaþia noastrã, întrucât schimbarea sentimentelor poate avea drept cauzã, în afarã de interesul legatarei, ºi anume circumstanþe de ordin intim survenite în sufletul bãtrânei, fie din propria-i spontaneitate, fie din anume atitudini posterioare ale rudelor defunctei; aºa cã aceastã prezumþie, Practicã testamentarã 269 departe de a constitui o dovadã legalã, apare ca o simplã afirmaþie, ineficace absolut pentru orice concluzii, care sã poatã fi invocatã în cererea de anulare pe motivul de fraudã sau dol. Cã, dacã am admite cã aceastã deducþie „cã nu putea nimeni sã fie autoarea schimbãrii sentimentelor de afecþiune familialã decât beneficiara Maria Sava”, ar echivala din punctul de vedere probatoriu cu o prezumþie legalã ºi încã nu ar fi suficientã pentru anularea testamentului pe motiv de captaþie ºi sugestie; cãci este de neconceput juridic ca prin efectul aceleiaºi prezumþii numai, sã se spunã cã liberalitatea e datoritã nu numai captaþiei ºi sugestiei, ci chiar mijloacelor dolosive întrebuinþate ºi cã Maria Sava, ca beneficiarã testamentarã, a fost obligatã pentru obþinerea acestei modificãri de atitudini din partea defunctei, sã întrebuinþeze neapãrat ºi manopere dolosive care nu au fost nici definite ºi nici exprimate de nimeni ºi de nici o împrejurare. Cã ar fi sã admitem cã prezumþia e admisibilã ºi atunci când mijloacele dolosive întrebuinþate nici nu se cunosc în forma lor exterioarã, nici nu se bãnuiesc în felul lor de concepþie. Cã, prin urmare, cu aceastã singurã prezumþie, apelanta nu a putut face dovada nici a captaþiei ºi sugestiei invocate, care de altfel nu ar avea înrâurire asupra dispoziþiei testamentare, nici a mijloacelor dolosive întrebuinþate, care singure ar putea conduce la nulitatea testamentului din 7 septembrie 1934. Având în vedere cã, dovedite de ar fi aceste mijloace dolosive presupuse – care de altfel nici nu se cunosc în felul lor de manifestare – ºi încã ele nu ar fi operante, întrucât din însãºi corespondenþa produsã ºi analizatã cu ocazia examenului fãcut asupra motivului de apel relativ la insanitatea de spirit a defunctei, cât ºi din cuprinsul testamentelor anterioare, rezultã cã defuncta nu a avut o permanentã afecþiune familialã pentru rudele ei ºi cã în rãstimp a denotat chiar o atitudine de ostilitate, identicã cu acea arãtatã ºi conþinutã în testamentul din 7 septembrie 1934. Cã, în ce priveºte aceastã schimbare de sentimente, precum ºi în ce priveºte cauza pentru care defuncta a putut reveni asupra afecþiunii ce pare cã a arãtat pentru Paula St. Ionescu în momentul testãrii din 10 martie 1932, ne referim în totul la concluziile primei instanþe, însuºindu-ne ºi argumentele ºi consideraþiile ce au fost date pentru explicaþia acestei reveniri ºi implicit pentru a se justifica, deºi nu era nevoie, cauzele care au determinat ultima liberalitate din septembrie 1934. Cã însã, încã odatã, tot acest examen de corespondenþã devine complet inutil faþã de consideraþia cã schimbarea de sentimente nu s-a dovedit cã ar fi imputabilã Mariei Sava ºi cã singura prezumþie – cã ar fi persoanã interesatã a provoca aceastã schimbare – nu este nici admisibilã ºi nici suficientã pentru a se deduce din existenþa ei nu numai bãnuiala sugestiunii sãvârºite, dar chiar ºi a mijloacelor dolosive întrebuinþate, care singure ar putea servi de bazã pentru nulitatea testamentului pe motiv de fraudã ºi dol. Cã, în fine, în ipoteza când s-ar îmbrãþiºa teoria cã, captaþia ºi sugestia sunt operante, chiar dacã nu sunt dolosive, nulitatea rezultând din combinaþia acestor douã elemente: captaþia nedolosivã ºi slãbiciunea de spirit a testatoarei ºi încã, în speþã, aceastã teorie nu-ºi poate primi nici un fel de aplicaþie; întrucât, pe de o parte, dupã cum s-a arãtat, nu s-a dovedit nici un fel de sugestie ºi captaþie, iar, pe de altã parte, nu s-a adus cea mai micã probã care sã arate o scãdere în facultãþile mentale ale defunctei, o slãbire în puterea ei de a percepe ºi judeca, scrisorile toate, atât cele dinainte cât ºi cele dupã testare, arãtând din contra, o minte echilibratã, cu facultãþi depline ºi cu posibilitãþi de judecatã nealteratã. Având în vedere cã în instanþa de apel nu s-a cerut admiterea nici unui fel de dovadã din acelea menþionate în cererea de apel ºi cã nu s-a dezvoltat nici o altã chestiune în legãturã ºi cu jurnalul apelat, de asemeni, prin cererea de apel. Pentru aceste motive, respinge apelurile. Preºidinþia d-lui D. Hozoc, prim-preºedinte, redactorul deciziei. NOTÃ: Prin aceastã decizie, Curtea de apel din Galaþi rezolvã o speþã pe cât de rarã, pe atât de interesantã. În majoritate, prin considerente ample ºi perfect juridice, curtea a respins acþiunea în anularea unui testament infectat de clauza „ab irato”. 270 Mircea Dan BOCªAN Ce exprimã testamentum ab irato conditum? Exprimã ura sau mânia de care voinþa dispunãtorului a fost stãpânitã în momentul confecþionãrii testamentului ºi graþie cãrora rudele care aveau vocaþie legalã la succesiune sunt dezmoºtenite sau omise prin actul sãu de ultimã voinþã. Realizând adevãrate stãri sufleteºti care influenþau liberul arbitru ºi deci voinþa, ura ºi mânia încã din cele mai adânci timpuri au fost scrutate ºi examinate de juriºti, ca sã determine mãsura în care actul juridic reprezintã starea lucidã ºi voinþa liberã a dispunãtorului. Ira furor brevis est, a zis Horaþiu. ªi dacã sub aspectul psihologic mânia este consideratã o scurtã nebunie care afecteazã sensibilitatea, viciazã raþiunea ºi abate voinþa de la acþiunea ei normalã ºi licitã, în drept, mânia n-a fost totdeauna privitã ca atare. Când însã a fost consideratã ca o maladie psihicã ce provoacã o insanitate de spirit, care viciazã orice act juridic, atunci ura ºi mânia au constituit motive de infirmare. Raþiunea pentru care ura ºi mânia au provocat nulitatea liberalitãþllor, constã în faptul cã acest sentiment, luând proporþia unei pasiuni, altereazã facultãþile dispunãtorului ºi-i provoacã o insanitate mentalã, ce viciazã radical dispoziþia. Deºi în principiu ura ºi mânia sunt considerate ca maladii psihice, totuºi în drept, nu pot vicia decât actele fãcute cu titlu gratuit, fiindcã numai în aceste acte insanitatea de spirit apare evidentã, cãci înfrâng legea moralã ziditã în om ºi fixatã în norme pozitive. De asemenea, din analiza atât a doctrinei cât ºi a jurisprudenþei care s-au dezvoltat în decursul timpului asupra clauzei „ab irato”, se poate deduce ca principiu cã aceastã clauzã nu antreneazã nulitatea tuturor liberalitãþilor ca o sancþiune a violãrii legii morale fixate, câteodatã, ºi în norme pozitive. În dreptul roman, moºtenitorii legitimi care erau rezervatarii de azi, aveau dreptul de a ataca dispoziþiile testamentare ce îi exheredau fãrã justã cauzã. Deºi la început pater familias avea dreptul de a exhereda pe moºtenitorii apropiaþi, cu timpul, sub influenþa filozofiei stoice, acest drept a fost limitat, considerându-se exheredarea operatã de pãrinte ca o infracþiune la obligaþia de iubire ce le datora, officium pietatis. Testamentul, care prin clauzele lui cãlca aceastã obligaþie, devenea inofficiosum ºi se anula de cei interesaþi, prin querela inofficiosi testamenti. Raþiunea juridicã care impunea anularea unui testament inoficios, consta din ficþiunea acreditatã de tribunalele romane cã autorul unui atare testament este prezumat a fi nebun, color insaniae, cãci numai lipsindu-i luciditatea putea sã nu-i lase nimic legitimarului, deºi acesta nu decãzuse din dreptul legitimei sale. Iatã ce spune ºi Marcian în acest sens: Hoc colore inofficioso testamento agitur, quasi non sanae mentis fuerunt, ut testamentum ordinarent. Et hoc dicitur, non quasi vere furiosus vel demens testatus sit, sed reate quidem fecit testamentum, sed non ex officio pietatis; nam si vere furiosus esset vel demens, nullum est testamentatum1 . Prin querela inofficiosi testamenti se limita numai libertatea pãrintelui de a testa, care totuºi, stimulat de urã sau mânie, putea sã-ºi ruineze familia prin donaþii între vii sau constituiri de dotã. În asemenea situaþie, Alexandru Sever, gãsind cã aceeaºi raþiune impune limitarea libertãþii de a dona a pãrintelui, dacã prin ele se frusteazã o rudã apropiatã, îi acordã querela inofficiosae donationis. Imperator Alexander Augustus Claudio Iuliano Praefecto urbi. Si liquet tibi, Iuliane carrissime, aviam intervertendae, inofficiosi querellae patrimonium suum donationibus in nepotem factis exinanisse, ratio deposcit id, quod donatum est, pro dimidia parte revocari2 . De asemenea Constanþiu în anul 358 a decis cã dotele excesive care frusteazã pe legitimari, se considerã a fi inoficioase ºi reductibile prin querela inofficiosae dotis3 . În concluzie, în dreptul roman, acþiunea ab irato se confundã cu acþiunile: querela inofficiosi testamenti, querela inofficiosae donationis ºi querela inofficiosae dotis. Aceste acþiuni erau atribuite numai legitimarilor, adicã descendenþilor, ascendenþilor, fraþilor ºi surorilor consanguini, când aceºtia au fost exheredaþi în profitul unei persona turpis. 1 Dig. V. 2.2. Dig. XXXI.87.3. 3 Codex Theodosianus, II.21.1. 2 Practicã testamentarã 271 Aceste acþiuni se bazau pe o ficþiune, în sensul cã dispunãtorul exheredând fãrã motiv pe legitimar, se presupunea cã acesta era într-o insanitate de spirit, color insaniae, cãci numai aºa putea sã respingã pe legitimar, de care era legat prin sentimente naturale. 4 În dreptul vechi francez, acþiunea ab irato, a fost conservatã pe baza aceleiaºi ficþiuni, cã ura sau mânia provoacã o insanitate de spirit, alterând luciditatea. Hoc colore quasi non sanae mentis fuerent. În aceastã perioadã, deºi acþiunea ab irato se menþine, totuºi instanþele îi schimbã raþiunea juridicã. Astfel, în sec. XVII-lea s-au anulat testamente pentru cã dispunãtorul, animat de o urã nedreaptã, exhereda ºi pe copiii sãi sau pe unul din ei 1 . Prin diverse hotãrâri din anii 1643 ºi 1657, instanþele judecãtoreºti au refuzat acþiunea ab irato colateralilor, motivând cã sentimentele de afecþiune pentru aceºtia sunt mai slabe ºi mai puþin naturale decât faþã de moºtenitorii din linia directã2 . Prin art. 199 o cutumã din Bretagne dispune: „Toute personne pourvue de sens peut donner le tiers de ses héritages à autres qu’à ses hoirs, au cas qu’elle ne le ferait en fraude ou par haine de l’héritier apparent”. Pânã la aceastã cutumã, acþiunea ab irato se baza în drept pe insanitatea fictivã a dispunãtorului. Cutuma din Bretania menþine acþiune ab irato, fãrã ajutorul ficþiunii, ci prin simplul fapt al urii sau mâniei de care era stãpânit dispunãtorul faþã de erezii sãi. În dreptul cutumiar, acþiunea ab irato era atribuitã moºtenitorilor ºi putea fi promovatã, producând nulitatea liberalitãþii, dacã se dovedea cã, în momentul facerii actului, dispunãtorul activa sub imperiul urii sau mâniei contra erezilor sãi, fãrã a fi þinut sã dovedeascã cã acestea i-au produs o insanitate mentalã. Sub imperiul codului civil existã acþiunea ab irato? Acest cod prin nici un text nu menþioneazã în mod expres acþiunea ab irato. Doctrina ºi jurisprudenþa au admis-o ºi sub imperiul actualului cod ºi aceasta ca o aplicaþiune a art. 901 C.civ. Ce dispune art. 901 C.civ.? Dupã proiectul codului francez, acest articol avea dispoziþia urmãtoare: „Pour faire une donation entre vifs ou un testament, il faut étre sain d’esprit. La loi n’admet point la preuve que la disposition n’a été faite que par haine, colère, suggestion ou captation” 3 . Din modul cum a fost conceput art. 901 în anteproiect, rezultã cã se tindea la abolirea completã a acþiunii ab irato, aºa dupã cum fusese conceputã în vechiul drept. Alineatul al doilea fiind retras, art. 901 îºi capãtã expresia în forma primului alineat. Principiul din alineatul retras se deducea implicit din dispoziþiile primului alineat, combinat cu normele inserate în art. 504 C.civ. De aceea, alineatul retras apãrea ca inutil 4 . Art. 901 astfel exprimat, exclude acþiunea ab irato. în dreptul modern, orice acþiune se naºte în baza unui text. Încât în baza acestui principiu acþiunea ab irato nu poate exista în dreptul modern. Aceasta este pãrerea tuturor comentatorilor, afarã de Merlin, care susþine cã acþiunea ab irato existã în cadrul dreptului modern5 . Dupã explicaþiile date art. 901 C.civ. de Bigot-Préameneu, rezultã cã acþiunea ab irato naºte din înºiºi termenii acestui articol. „La loi garde le silence sur le défaut de liberté qui peut résulter de la suggestion et de la captation, et sur le vice d’une volonté déterminée par la colère ou par la haine. Ceux qui ont entrepris de faire annuler des dispositions par de semblables motifs, n’ont presque jamais réussi; et peut-être vaudrait-il mieux que cette source de procès ruineux et scandaleux fût tarie, en declarant que ces causes de nullité ne seraient pas admises; mais alors la fraude et les passions auraient cru avoir dans la loi même un titre d’impunité. Les circonstances peuvent être telles, que la volonté de celui qui a disposé n’ait pas été libre, ou qu’il ait été entièrement dominé par une passion injuste. 1 Ricard, Donations, partea I, cap. III, sect. 14, nr. 623 ºi urm. Idem, nr. 629 3 Fenet, Travaux préparatoires, II, p. 275. 4 Coin-Delisle, p. 79, nr. 1 ºi p. 83, nr. 14 la art. 901. 5 Merlin, Répertoire, II, V0. ab irato, sec. VII, p. 23. 2 272 Mircea Dan BOCªAN C’est la sagesse des tribunaux qui pourra seule aprécier ces faits. Ils empêcheront que les familles ne soient depouillées par les gens avides qui subjugerent les mourants, ou par l’effet d’une haine que la nature et la raison condamnent”1 . Oricât de suveran ar fi tribunalul în apreciere, totuºi ura sau mânia nu pot provoca, ca în dreptul cutumiar, anularea unei liberalitãþi, decât dacã au avut caracterul unor pasiuni, care au alterat sãnãtatea minþii gratificantului; cãci, dupã art. 901, o dispoziþie testamentarã nu se poate anula, decât dacã este doveditã insanitatea de spirit a dispunãtorului. Prin explicaþia datã, Bigot-Préameneu menþine acþiunea ab irato în forma cunoscutã în dreptul cutumiar; or art. 901 constituie reacþia legiuitorului în scop de a curma procesele scandaloase ºi interminabile pe care le provocau rudele apropiate, procese ce constituiau o impietate adusã memoriei gratificantului. De aceea, explicaþia datã de oratorul guvernului este în afara textului art. 901. Aceste explicaþii au influenþat o parte din autori sã afirme cã acþiunea ab irato subzistã cu caracterul ei propriu, confirmat de vechea jurisprudenþã2 . Aceºti autori susþin cã ura sau mânia pot produce nulitatea liberalitãþii, dacã au produs o agitare ºi o bulversare a sentimentelor naturale ale dispunãtorului, în aºa mod încât i-a produs o alterare pasagerã a facultãþilor mentale. În acest caz, acþiunea ab irato se încadreazã în textul art. 901. Jurisprudenþa francezã, influenþatã de majoritatea autorilor, a admis acþiunea ab irato, când se întemeiazã pe o eclipsã a raþiunii3 . Dupã unele decizii, acþiunea ab irato este autorizatã, cu toate cã nu se bazeazã pe o alienaþie mentalã pasagerã4 . De asemenea, s-a decis cã aversiunea gratificantului faþã de eredele sãu nu poate duce la anularea liberalitãþii5 . Dacã jurisprudenþa francezã pare ezitantã, în schimb jurisprudenþa belgianã este fermã, în sensul cã nu acordã acþiunea ab irato în forma conceputã în dreptul cutumiar; ci moºtenitorii nu pot ataca liberalitatea decât pentru sminteala minþii gratificantului, în momentul când a fãcut actul6 . Acþiunea ab irato se identificã cu sugestia ºi captaþia, când prin manopere frauduloase gratificatul a inspirat gratificantului urã sau mânie în contra moºtenitorilor legitimi sub imperiul cãrora a dispus7 . Dupã alþi autori, acþiunea ab irato nu poate fi conceputã în dreptul francez, decât ca aplicaþiune a regulii generale inserate în art. 901. Dacã ura sau mânia au putut provoca gratificantului o maladie a minþii, atunci liberalitatea se va anula în baza art. 901, dar nu pentru simplul fapt al urii sau mâniei gratificantului, care nu i-au alterat sãnãtatea minþii 8 . Din studiul doctrinei ºi al jurisprudenþei care s-au dezvoltat sub imperiul codului modern francez, se pot deduce urmãtoarele: Cã nici un text din codul civil nu consacrã acþiunea ab irato. Cã totuºi, doctrina ºi jurisprudenþa admit acþiunea ab irato în cadrul art. 901 C.civ. dacã, prin manifestarea lor violentã au produs în timpul facerii actului smintirea minþii gratificantului. În dreptul civil român existã acþiunea ab irato? Cu toate cã legiuitorul a eliminat art. 901 C.civ.fr., totuºi acþiunea ab irato se menþine, pe aceleaºi consideraþii juridice, ºi în dreptul nostru. 1 Locré, V, pag. 315, Bigot-Préameneu, Expunerea de motive, nr. 10. Merlin, Rép., V0, ab irato, VII, pag. 23; Duranton, VIII, 161; Vazeille, art. 901, nr. 16; Delvincourt, II, pag. 195 ºi urm.; Marcadé, III, nr. 489. pag. 397; Coin-Delisle, art. 901, nr. 14 þi 15; Saintespès, nr. 148; Grenier, nr. 146; Troplong, nr. 478. 3 C.Ap. Aix, 18 ian. 1808, S. 1810.2.521; C.Ap. Limoges, 31 aug. 1801, S. 11. 2. 461; C.Ap. Lyon, 25 iunie 1816, S. 1817.2. 133; Angers, 27 aug. 1824, S. 1824 2. 321; Cass.req., 9 martie 1875, D. P. 1877.1.220, S. 1875.1.269; 20 februarie 1876, D. P. 1876.1.155. 4 C.Ap. Paris, 30 gem. an. XI, 3 flor. an XII ºi 28 fum. an XIV, D. 1805.230, S. 1801.2.188. 5 C.Ap. Lyon, 23 martie 1904, D. P. 1905.2.- 262, S. 1905.2.303. 6 C.Ap. Gand, 13 iunie 1856, Pasicrisie, 1856.2.386; Bruxelles, 19 iulie 1856, Pasicrisie, 1857.2.305. 7 Zachariae, III, pag. 28, nota 10. 8 Laurent, XI, nr. 123, pag. 159; Aubry ºi Rau, X, pag. 462; Planiol, III, nr. 2877m pag. 719; Marcadé, III, nr. 489, pag. 396; Zacharie, III, pag. 28; Demolombe, XVIII, 346 ºi urm.; T. Huc, VI, nr. 69, pag. 101; Arntz, II, 1723; Demante, VI, 17 bis V; Grenier, I, 146, pag. 653; Michaux, pag. 168 ºi urm.; colin ºi Capitant, III, pag. 635 2 Practicã testamentarã 273 Într-adevãr, art. 901 C.civ. fr. se cuprinde implicit în dispoziþiile art. 948 C.civ., cãci printre condiþiile esenþiale pentru validitatea convenþiilor este ºi consimþãmântul, care, spre a fi valabil, trebuie sã fie dat de o persoanã în deplinãtatea minþii sale. Insanitatea de spirit viciazã consimþãmântul oricãrui act juridic. Pentru acest motiv, art. 901, considerat de legiuitorul român ca inutil, a fost eliminat. „Il n’y a pas un seul contrat, pas un seul acte civil, pour la validité duquel il ne faille être sain d’esprit; une vente aussi bien qu’un mariage, une concession d’hypothèque comme une reconnaisance d’enfant, seraient nécessairement déclarés nuls, s’ils émanaient d’un fou. Que signifie donc notre article; et à quoi bon nous dire que la raison este nécessaire pour disposer à titre gratuit?”1 . Dar în acelaºi timp, în ce constã aplicarea art. 449 C.civ., în raport cu acþiunea ab irato? Acest articol, care reproduce art. 504 C.civ.fr., dispune: „dupã moartea unei persoane actele sãvârºite de ea nu vor mai putea fi atacate pentru motiv de smintire de minte, decât în cazul când interdicþia acelei persoane va fi fost pronunþatã, sau cerutã înaintea morþii sale, afarã de cazul când dovada smintirii minþii rezultã chiar din cuprinsul actului ce se atacã”. Din acest text s-ar deduce cã moºtenitorii nu pot ataca donaþia sau testamentul autorului lor pentru smintirea minþii, dacã n-a fost pus sub interdicþie sau cerutã înaintea morþii, sau dacã smintirea minþii nu rezultã din cuprinsul actului atacat. Toþi autorii francezi, afarã de Maleville ºi Delvincourt, susþin cã dispoziþiile art. 504 C.civ.fr. se aplicã numai actelor oneroase, iar actelor cu titlu gratuit se aplicã art. 9012 . La noi, fiindcã legiuitorul n-a reprodus articolul 901, aplicarea dispoziþiilor art. 449 C.civ. a produs o vie controversã. Dupã jurisprudenþa ºi doctrina românã, dispoziþiile art. 449 C.civ. fiind generale, se aplicã atât actelor oneroase, cât ºi celor cu titlu gratuit3 . Dupã alt sistem, se susþine cã lipsa din codul nostru a art. 901 fr. nu impune altã interpretare art. 449 C.civ. rom., decât tot cea datã articolului 504 fr. de doctrina ºi jurisprudenþa francezã, dupã care norma din acest articol se aplicã numai actelor oneroase, fiindcã prin eliminarea art. 901 fr. nu s-a modificat nimic în disciplina dreptului nostru civil, cãci norma din textul eliminat se cuprinde implicit în art. 948 C.civ. Încât, dupã acest sistem, art. 449 C.civ.rom. se aplicã numai actelor oneroase4 . 5 Aceste douã sisteme dezvoltate în interpretarea art. 449, atrag douã consideraþii în dreptul nostru asupra acþiunii ab irato. Dupã primul sistem, art. 449 aplicând-se actelor cu titlu gratuit, acþiunea ab irato este suprimatã, fiindcã acest text cere o stare obiºnuitã de nebunie. Dupã al doilea sistem, art. 449 neaplicându-se actelor cu titlu gratuit, în conformitate cu art. 948 C.civ., pierderea accidentalã ºi vremelnicã a raþionamentului, provocatã de urã sau mânie, viciazã consimþãmântul, fapt ce antreneazã nulitatea liberalitãþii pe calea acþiunii ab irato. Decizia pe care o adnotãm admite în principiu existenþa în dreptul nostru a acþiunii ab irato, stabilind cã aceastã acþiune este limitatã la probaþiunea impusã de art. 449 C.civ.; cã acþiunea ab irato, poate sã-ºi capete expresia ºi în manoperele insinuante întrebuinþate de gratificat, prin care s-a inspirat urã sau mânie gratificantului contra rudelor sale, în care caz, voinþa este viciatã de captaþie ºi sugestie, cã, în asemenea situaþie, probaþiunea depãºeºte cadrul impus de art. 449 C.civ. Aceastã analizã juridicã a acþiunii ab irato, privitã mai ales sub aspectul probatorului, este prima datã întâlnitã în jurisprudenþa românã. Titu BOGDÃNESCU Consilier la Curtea de Apel Galaþi (decizie ºi adnotare publicate în PR 1942.II.14) 1 Marcadé, III, art. 901, nr. 485, p. 392. Marcadé, II, 321, III, 485; Aubry, I, § 127, pag. 811; Planiol, I, 2632; III, 2875; T. Huc, II, 522M VI, 68; Baudry ºi Colin, Donations et testaments, I, 242; Tiry, I, 633, II, 298. 3 Victor Macri, Dr. 65/1884; D. C. Popescu, Dr. 36/1888; D. Tãzlãoanu, Dr. 13/1895; I. N. Cezãrescu, Cur. jud. 18/1899; Bonachi, I, p. 884; Nacu, II, p. 248; C.Ap. Buc. ºi Iaºi, Dr. 32/1888, 11/1889, 50/1901, 28/1907; Cur.jud. 63/1901, 25/1903, 1/1905, 34/1907; Cas., Bul. 1889.529, Bul. 1893.856; Bul. 1895.99. 4 A l e x, II.1, p. 72; C a n t a c u z i n o, nr. 460, p. 334; Degré, Dr. 35/1891; St. Scriban, Cur.Jud. 34/1907. 2 274 Mircea Dan BOCªAN OBSERVAÞIE: 1 V. asupra acestui punct ºi Trib.jud. Hunedoara, dec.civ. 98/1982, RRD 2/1983.63. 2 Art. 49 Decr. 32/1954 a abrogat art. 449 C.civ. Astãzi, aºa cum se aratã în doctrinã, „nici una din condiþiile enumerate de acesta nu mai este necesar a fi întrunitã ca o condiþie prealabilã a discutãrii pe fond a lipsei discernãmântului testatorului” (C h i r i c ã, ed. 1996, p. 82). Totuºi decizia ºi nota raportate îºi pãstreazã interesul din trei puncte de vedere: a. discuþia se centreazã pe deducerea din cuprinsul testamentului a insanitãþii de spirit, astfel cã paragrafele referitoare la art. 449 C.civ. nu altereazã valoarea demersurilor; b. este o speþã originalã, ce deschide o problemã interesantã: în ce condiþii ura sau mânia sunt susceptibile de a altera discernãmântul testatorului? Problema a mai fost analizatã ºi soluþionatã în acelaºi sens de Cas. I, dec. 189/ 8 iunie 1870, Bul. 1870.191. c. adnotarea cuprinde o remarcabilã analizã de drept roman, istoria dreptului francez ºi a controversei suscitate de abrogatul art. 494 C.civ. Este un model de analizã instituþionalã evolutivã, cãci oferã prilejul de a observa raþiunile ce au condus în timp la mãsura luatã prin art. 49 Decr. 32/1954. 3 Asupra sugestiei ºi captaþiei, v. speþa nr. 12, cu Observaþia aferentã. 4 Asupra plângerii împotriva testamentului nerespectuos (querela inofficiosi testamenti), v. ºi M.D. Bocºan, Testamentul. Evoluþia succesiunii testamentare în dreptul roman, tezã, Lumina lex, Bucureºti, 2000, p. 89 urm. 5 Pentru aceeaºi soluþie (art. 449 C.civ. nu se aplica ºi actelor cu titlu gratuit) opteazã ºi Nota lui Al.Al. Mustea la sent.civ. 235/1935 a Trib. Roman, Jur.Gen. 1938.1149.1051. 35 Succesiunea Steliana Trestioreanu TESTAMENT OLOGRAF – Semnarea lui la o datã posterioarã aceleia la care a fost scris – Substituþie fideicomisarã – Erede aparent – Vânzare cãtre terþ de bunã credinþã Trib.jud. Prahova I, sent.civ. 142/ 26 februarie 1938 1. Întrucât nici un text de lege ºi nici o raþiune nu interzice semnarea testamentului olograf la o datã posterioarã aceleia la care a fost scris, suficient fiind sã fie scris, datat ºi semnat de testator, un asemenea testament este valabil ca testament olograf. 1 2. Pentru ca un testament sã cuprindã o substituþie fideicomisarã care sã ducã la nulitatea lui, trebuie sã existe în cuprinsul testamentului douã liberalitãþi succesive, care sã aibã de obiect acelaºi drept, cãtre doi beneficiari, dintre care primul sã aibã sarcina de a pãstra dreptul transmis lui ºi de a-l lãsa la moarte celui de al doilea beneficiar, care culege astfel dreptul transmis prin moºtenire de la primul beneficiar, însã nu în puterea voinþei acestuia, ci în puterea voinþei testatorului iniþial. 3. Înstrãinarea pe care o face eredele aparent cãtre un terþ, atunci când printr-o eroare comunã de neînlãturat moºtenitorul aparent trece drept moºtenitor cu drepturi exclusive asupra bunului înstrãinat, este valabilã ºi opozabilã moºtenitorilor reali (cu notã parþial criticã). TRIBUNALUL Asupra acþiunii civile intentatã de Maria V. Rãdulescu, Irina Matincu Ionescu cu autorizaþia soþului sãu Matincu Ionescu ºi Alexandrina V. Rãdulescu, toþi cu domiciliul ales în Ploieºti str. Rahovei No. 5, cu petiþia înregistratã la No. 9744/928, – cum ºi asupra cererii de chemare în garanþie fãcutã de pârâþii Albert Muller ºi Sofia Reinhard cu autorizaþia soþului sãu Paul Reinhard, cu domiciliul ales în Ploieºti strada Românã No. 75, prin petiþia înreg. la No. 18756/928, în contra pârâtului Alexandru Trestioreanu. Având în vedere actele ºi lucrãrile dosarului cum ºi concluziile orale ºi scrise ale pãrþilor. Practicã testamentarã 275 Constatã în fapt: Prin testamentul olograf datat 15 martie 1917, Steliana Trestioreanu lasã soþului sãu, pârâtul Alexandru Trestioreanu, mai multã avere, printre care ºi dreptul sãu de moºtenire pe care îl avea de la defunctul sãu unchi Gheorghe Rãdulescu ºi care cuprindea douã rânduri de case ºi magazii situate în Ploieºti, strada Tudor Vladimirescu No. 22. La 18 august 1917 Steliana Trestioreanu înceteazã din viaþã ºi în urma sa nu rãmân ca succesori nici descendenþi nici ascendenþi2. În baza testamentului enunþat, Tribunalul Prahova S. I-a prin jurnalul No. 510 din 16 aprilie 1918, dispune punerea în posesie a pârâtului, Alexandru Trestioreanu asupra averii testate lui, punere în posesie care se efectueazã prin procesul verbal din 19 aprilie 1918 dresat de judecãtorul delegat al Judecãtoriei Ocolului I Urban Ploieºti. Alexandru Trestioreanu stãpâneºte netulburat aceastã avere pânã în anul 1926, când prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul Prahova S. I-a la No. 7558/ 926 ºi transcris la no. 9592/926, vinde pârâþilor Albert Muller ºi Sofia Reinhard imobilul situat în Ploieºti strada Tudor Vladimirescu No. 22, compus dintr-un teren având faþa ºi fundul de câte 14 m ºi lungimea de 54 m, sau o suprafaþã de 756 m.p. ºi învecinat la rãsãrit cu Zamfira Costicã Antonescu, la apus ºi miazãzi cu moºtenitorii defunctului Maior I. Nichifor ºi la miazãnoapte cu strada Tudor Vladimirescu, teren pe care se aflã o construcþie de paiantã învelitã cu tablã, compusã din douã camere ºi galerie, în bunã stare de locuit. Acesta este imobilul pe care reclamanþii îl revendicã, susþinând cã li se cuvine lor, în calitate de veri ai defunctei Steliana Trestioreanu ºi în calitate de nepoþi de frate ai defunctului Gheorghe Rãdulescu, din succesiunea cãruia Steliana Trestioreanu deþinea dreptul ce a testat soþului sãu. Cumpãrãtorii, deþinãtori ai imobilului, Albert Muller ºi Sofia Reinhard fac cerere de chemare în garanþie pretinzând ca în cazul când acþiunea reclamanþilor se va gãsi fundatã, vânzãtorul Alexandru Trestioreanu, care figureazã ca pârât împreunã cu ei ºi în acþiunea principalã, sã fie obligat sã le restituie preþul vânzãrii ºi cheltuielile. Pãrþile renunþând la o parte din temeiurile de fapt ºi de drept invocate prin acþiune ºi întâmpinãrile depuse, au rãmas în discuþie urmãtoarele chestiuni: pârâþii pretind cã reclamanþii nu au fãcut dovada legãturii lor de rudenie – nepoþi de frate – cu Gheorghe Rãdulescu pentru a putea revendica averea rãmasã în succesiunea acestuia ºi anume se pretinde cã s-a dovedit numai cã reclamanþii sunt copii legitimi ai lui Vasile Rãdulescu, fãrã însã sã se dovedeascã cã acesta a fost frate cu Gheorghe Rãdulescu; reclamanþii susþin cã testamentul lãsat de Steliana Trestioreanu este inexistent întrucât: nu este scris ºi semnat de aceasta ºi cuprinde o substituþie fideicomisarã; în fine pârâþii susþin cã în cazul când testamentul s-ar declara inexistent, vânzarea fãcutã de Alexandru Trestioreanu pârâþilor Albert Muller ºi Sofia Reinhrad este valabilã ºi opozabilã reclamanþilor, întrucât este o vânzare fãcutã de un erede aparent unor terþi de bunã credinþã. Având în vedere cã pentru a putea revendica averea rãmasã în succesiunea defunctei Steliana Trestioreanu, constând din dreptul de moºtenire al acesteia în succesiunea defunctului sãu unchi Gheorghe Rãdulescu, revendicare ce se face în calitate de nepoþi de frate ai lui Gheorghe Rãdulescu ºi veri ai Stelianei Trestioreanu, reclamanþii au trebuit în adevãr sã facã dovada pe de o parte cã sunt fii ºi fiice legitimi ai lui Vasile Rãdulescu, iar pe de altã parte cã Vasile Rãdulescu a fost frate cu Gheorghe Rãdulescu. Cã este necontestat cã din actele de stare civilã depuse de reclamanþi la dosar, rezultã în mod neîndoios cã aceºtia sunt copii legitimi ai defunctului Vasile Rãdulescu. Cã pentru a se dovedi cã Vasile Rãdulescu a fost frate cu Gheorghe Rãdulescu, reclamanþii au fost în drept sã cearã ºi sã obþinã proba cu martori, fiind vorba de stabilirea unor fapt de naºtere petrecute în prima jumãtate a secolului trecut, sub vechile legiuiri. Cã reclamanþii au îndepãrtat greutatea acestei dovezi, întrucât din depoziþiile martorilor audiaþi în cursul procesului ºi în special din depoziþia martorului Haralambie Lãzãrescu – dos., p. 128 – rezultã cu suficienþã cã Gheorghe Rãdulescu ºi tatãl reclamanþilor, Vasile Rãdulescu, au fost fraþi, afirmaþie pe care martorul o face în mod categoric. Cã astfel fiind obiecþia pârâþilor este neîntemeiatã. Având în vedere cã din examinarea originalului testament lãsat de Steliana Trestioreanu, rezultã o deosebire evidentã de scris între cuprinsul testamentului ºi semnãtura pusã pe dânsul, aceasta fiind nesigurã, tremuratã, atunci când cuprinsul testamentului este scris sigur ºi caligrafic. 276 Mircea Dan BOCªAN Cã din acest fapt cert se pot deduce douã ipoteze: sau cuprinsul testamentului a fost scris de altã persoanã decât aceea care a semnat, sau aceeaºi persoanã a scris ºi cuprinsul ºi semnãtura, însã semnãtura a fost pusã la o datã posterioarã, când anumite schimbãri intervenite în starea fizicã ºi psihicã a testatoarei, i-au alterat ºi scrisul, fãcând-o sã semneze nesigur, tremurat. Având în vedere cã în cauzã s-au efectuat douã expertize grafice, o primã expertizã fãcutã de expertul profesor V. Niculescu ºi a doua expertizã fãcutã de expertul profesor T. Tomescu. Cã atât un expert cât ºi celãlalt ajung la concluzia cã semnãtura de pe testament este proprie a Stelianei Trestioreanu ºi întrucât în amândouã expertizele concluzia este trasã din comparaþia semnãturii de pe testament cu semnãturile puse de Steliana Trestioreanu pe diferite acte ce a încheiat în cursul vieþii, iar aceste semnãturi nu apar nesigure, tremurate ca aceea din testament, ci clare ºi sigure, rezultã pe de o parte în mod cert cã Steliana Trestioreanu când a semnat testamentul se gãsea într-o stare fizicã ºi psihicã specialã care i-a alterat scrisul, iar pe de altã parte apare verosimil cã, deºi diferit ca aparenþã caligraficã, testamentul a fost scris tot de testatoare, însã la o datã anterioarã, când starea sa fiind normalã ºi scrisul sãu era normal. Având în vedere cã în ceea ce priveºte cuprinsul testamentului, primul raport de expertizã, acela încheiat de expertul V. Niculescu, ajunge la concluzia cã este scris de altã persoanã decât de Steliana Trestioreanu care numai a semnat testamentul, pe când cel de al doilea raport de expertizã încheiat de expertul T. Tomescu, conchide cã testamentul este scris, datat ºi semnat de Steliana Trestioreanu. Cã dar ceea ce apare numai verosimil din examinarea experþilor cu privire la semnãtura de pe testament – anume cã Steliana Trestioreanu ºi-a scris singurã testamentul, însã l-a semnat mai târziu într-un moment când scrisul sãu era alterat – devine evident prin concluziile celui de al doilea raport de expertizã, care conchide cã atât cuprinsul testamentului, scris clar ºi caligrafic, cât ºi semnãtura, scrisã nesigur, tremurat, sunt ale Stelianei Trestioreanu. Cã întrucât acest al doilea raport de expertizã, încheiat de expertul T. Tomescu, este minuþios motivat prin analizarea din toate punctele de vedere atât a cuprinsului testamentului cât ºi a semnãturii pusã pe dânsul, pe când raportul de expertizã încheiat de expertul V. Niculescu analizeazã propriu zis numai semnãtura de pe testament, în ceea ce priveºte cuprinsul lui mãrginindu-se numai a afirma cã nu e scris de Steliana Trestioreanu, urmeazã a se primi concluziile expertului T. Tomescu ºi a se îndepãrta concluziile ce sunt nemotivate ale expertului V. Niculescu. Cã dar urmeazã a vedea cã testamentul este scris ºi datat de Steliana Trestioreanu ºi în urmã semnat de aceasta ºi întrucât nici un text de lege ºi nici o raþiune nu interzice semnarea testamentului la o datã posterioarã aceleia la care a fost scris, suficient fiind sã fie scris, datat ºi semnat de testator, testamentul Stelianei Trestioreanu este din acest punct de vedere valabil ca testament olograf. Având în vedere însã cã acest testament cuprinde urmãtoarea dispoziþie: „Acestea toate le las soþului meu ºi soþul meu este obligat prin aceasta ca dupã moartea dumnealui sã rãmânã fiului nostru Dumitru Trestioreanu ca proprietar pentru totdeauna”. Considerând cã potrivit dispoziþiilor art. 803 C.civ. substituþiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispoziþie prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi însãrcinat de a conserva ºi a remite la o a treia persoanã, va fi nulã, chiar în privinþa donatarului, a eredelui numit sau a legatarului. Cã dar, pentru a exista substituþia fideicomisarã trebuie sã existe douã liberalitãþi succesive, care sã aibã de obiect acelaº drept, cãtre doi beneficiari, din care primul sã aibã sarcina de a pãstra dreptul transmis lui ºi de a lãsa la moarte celui de al doilea beneficiar, care culege astfel dreptul transmis prin moºtenire de la primul beneficiar, însã nu în puterea voinþei acestuia, ci în puterea voinþei testatorului iniþial. Cã în speþã, clauza enunþatã din testamentul lãsat de Steliana Trestioreanu rãspunde tuturor acestor condiþii care circumscriu substituþia fideicomisarã, diferenþiind-o de ceea ce poate fi un dublu legat – uzufruct, nudã proprietate – sau un legat condiþional, care nu influenþeazã întru nimic valabilitatea testamentului. În adevãr, existã douã liberalitãþi succesive având ca obiect acelaºi Practicã testamentarã 277 drept – toatã averea testatã în care se include ºi dreptul de moºtenire al testatoarei în succesiunea unchiului sãu Gheorghe Rãdulescu; cãtre doi beneficiari – soþul Alexandru Trestioreanu ºi fiul Dumitru Trestioreanu; din care primul are sarcina de a pãstra dreptul transmis lui ºi de a-l lãsa la moarte celui de al doilea – „ºi soþul meu este obligat prin aceasta ca dupã moartea dumnealui sã rãmânã fiului ca proprietar pentru totdeauna”; în fine cel de al doilea beneficiar, Dumitru Trestioreanu, culege dreptul transmis prin moºtenire de la primul beneficiar, Alexandru Trestioreanu, nu însã în puterea voinþei acestuia, ci în puterea voinþei testatoarei iniþiale, Steliana Trestioreanu. Cã astfel fiind, urmeazã a vedea cã testamentul lãsat de Steliana Trestioreanu este nul întrucât conþine o substituþie fideicomisarã ºi în consecinþã pârâtul Alexandru Trestioreanu, beneficiarul acestui testament, nu avea calitatea de moºtenitor testamentar asupra imobilului testat, situat în Ploieºti strada Tudor Vladimirescu, no. 22, imobil pe care dânsul l-a vândut totuºi pârâþilor Albert Muller ºi Sofia Reinhard ºi care se revendicã astãzi de reclamanþi în calitate de moºtenitori de sânge ai Stelianei Trestioreanu. Considerând însã cã nevoia apãrãrii bunei credinþe ºi tendinþa de asigurare a circulãrii bunurilor au adus ca o soluþie constantã în drept validarea înstrãinãrilor pe care le face eredele aparent cãtre un terþ, atunci când printr-o eroare comunã de neînlãturat, moºtenitorul aparent trece drept moºtenitor cu drepturi exclusive asupra bunului înstrãinat. Cã în acest mod adausul error communis facit ius a forþat odatã mai mult textele de lege în care nu poate fi întotdeauna încãtuºat complexul situaþiilor de fapt create de viaþã, consacrând astfel o soluþie de echitate. Cã în speþã: existenþa unui testament în baza cãruia Alexandru Trestioreanu devenea proprietar asupra imobilului pe care l-a vândut; o dispoziþie judecãtoreascã – jurnalul Trib. Prahova S. I-a cu no. 510 din 16 aprilie 1918 ºi procesul-verbal din 19 aprilie 1918 – prin care Alexandru Trestioreanu este trimis ºi pus în posesia imobilului testat; actele de continuã posesie exercitate de acesta asupra imobilului timp de opt ani de zile, din 1918, data punerii sale în posesie ºi pânã în 1926, data vânzãrii imobilului; cum ºi lipsa oricãrei manifestãri a pretenþiilor adevãraþilor moºtenitori – sunt atâtea fapte ºi împrejurãri care au creat eroarea comunã de neînlãturat cã Alexandru Trestioreanu este moºtenitor cu drepturi exclusive asupra imobilului din Ploieºti, strada Tudor Vladimirescu, no. 22 ºi au fãcut ca pârâþii Albert Muller ºi Sofia Reinhard sã cumpere de bunã credinþã de la dânsul, acest imobil. Cã astfel fiind, urmeazã a vedea cã vânzarea imobilului din Ploieºti, strada Tudor Vladimireascu No. 22, fãcutã de pârâtul Alexandru Trestioreanu pârâþilor Albert Muller ºi Sofia Reinhard prin actul autentic menþionat, este valabilã ºi opozabilã adevãraþilor moºtenitori, reclamanþii, ºi cã prin urmare aceºtia nu mai pot astãzi revendica imobilul. Considerând cã dacã s-ar forþa întrucâtva cadrul cât mai restrâns în care trebuiesc închise considerentele unei hotãrâri, pentru a se face, într-un cuvânt, aplicaþia la speþã a unei justificãri ºtiinþifice ce se tinde a se da teoriei eredelui aparent, soluþia la care s-a oprit Tribunalul se gãseºte încã în totul justificatã. Cã în adevãr, cu drept cuvânt nemulþumitã a gãsi în starea de necesitate o justificare suficientã acestei teorii ºi în cãutarea unei justificãri deduse dacã nu textele de lege, cel puþin din adevãrurile axiomatice ale tehnicii juridice, doctrina mai recentã gãseºte aceastã justificare în ideea responsabilitãþii angajatã prin neglijenþa sau culpa eredelui real sau în abuzul pe care acesta îl face cu dreptul sãu de continuitate succesoralã prin defecþiunea sa de la acest drept. Cã dacã aceasta ar putea fi o justificare ºtiinþificã a teoriei eredelui aparent, ea îºi gãseºte o aplicaþie întreagã în speþã, unde în adevãr reclamanþii, moºtenitorii reali, au stat într-o completã inacþiune pentru exercitarea dreptului lor, timp de opt ani de la punerea în posesie a eredelui aparent ºi încã doi ani dupã ce acesta a vândut imobilul. Cã dar acþiunea trebuie respinsã ca nefondatã. Considerând cã faþã de aceastã soluþie cererea de chemare în garanþie prin care pârâþii Albert Muller ºi Sofia Reinhard cer ca în cazul când acþiunea în revendicare ar fi admisã, pârâtul Alexandru Trestioreanu sã fie obligat sã le restituie preþul ºi cheltuielile vânzãrii devine fãrã interes ºi urmeazã sã fie respinsã ca atare. 278 Mircea Dan BOCªAN Vãzând ºi cererea pârâþilor de a li se acorda cheltuieli de judecatã care, în lipsa unor dovezi fãcute conform art. 50 din legea accelerãrii, se fixeazã prin apreciere la suma de trei mii lei pentru pârâtul Alexandru Trestioreanu ºi trei mii lei pentru pârâþii Albert Muller ºi Sofia Reinhard. 3 Pentru aceste motive, redactate de dl Radu C. Gheorghiu, judecãtor, respinge ca nefondatã acþiunea ºi ca fãrã interes cererea de chemare în garanþie. NOTÃ: […]. 4 Cam acestea sunt în trãsãturi generale, principiile directoare în examinarea chestiunilor de fideicomis prohibit. Desigur cã, fie din necunoºtinþa legii, fie din tendinþa concertatã de a se ocoli prohibiþiile ei, infinit de variate pot fi formele de manifestare a voinþei liberale; jurisprudenþa ºi doctrina înregistreazã ºi discutã un vast material de forme de exprimare. ªi dacã se încearcã o atentã examinare a tratatelor de doctrinã ºi repertoriilor de jurisprudenþã, se poate cu uºurinþã constata cã este imposibilã o determinare a sarcinilor fideicomisare posibile în fapt. La fel de variate sunt dispoziþiile liberale cu aspecte echivoce, care rãmân totuºi în afarã de sancþiunea din art. 803. Totuºi, pentru cazurile cele mai frecvent posibile, s-a ajuns în jurisprudenþã ºi doctrinã la o sistematizare relativ suficientã a normelor aplicabile, pãstrând în mod constant tendinþa respectãrii dispoziþiilor liberale, atunci când termenii echivoci de exprimare permit o interpretare în sensul principiului potius ut valeat quam ut pereat. Se admite aºadar în genere cã nu va fi substituþie prohibitã în toate cazurile în care nu vor fi unite în intenþia autorului, în mod cumulativ, cele trei elemente arãtate în rândurile precedente ºi care se desprind din însãºi redactarea art. 803 C.civ. (896 C.civ.fr.). În consecinþã nu vor fi substituþii prohibite: a) în caz de dublu legat condiþional, cãci îndeplinirea sau neîndeplinirea condiþiei (e vorba de condiþii inverse), face ca una din liberalitãþi sã disparã sau ca cea de a doua sã nu nascã; prin efectul retroactiv al condiþiei „il n’y a jamais qu’une seule libéralité. Or, pour qu’il y ait substitution prohibée, il faut deux libéralités successives”1 ; b) în caz de nulitate a celei de doua liberalitãþi sau predeces al unuia dintre beneficiari; c) în caz când s-a stipulat restituirea bunurilor unui terþ înainte de decesul instituitului; d) când facultatea alegerii este lãsatã în mod nelimitat la discreþia gratificatului prim; e) în caz de substituþie conjunctivã2 ; f) cazul legatului de uzufruct ºi nudã proprietate (art. 805 C.civ.), pentru cã e vorba de drepturi diferite, dobândite direct ºi concomitent de la dispunãtor, de cãtre ambii beneficiari ºi nu de unul singur, drept supus la douã rânduiri succesive (beneficiarul nudei proprietãþi întregindu-ºi dreptul sãu de proprietate la stingerea uzufructului, acesta este un rezultat al caracterului viager al dreptului de uzufruct ºi un efect al consolidãrii, necum al unei secunde transmisiuni succesorale); g) în cazul substituþiei vulgare (art. 804), adicã atunci când al doilea beneficiar va primi numai dacã primul refuzã legatul sau dacã legatul devine caduc în persoana lui; h) cazul legatului de residuo sau de eo quod supererit, cãci nefiind obligaþiune de a pãstra, bunurile nu sunt lovite de inalienabilitate3 ; i) în donaþiile prin persoanã interpusã, etc. Sancþiunea încãlcãrii prohibiþii din art. 803 C.civ. este – dupã cum însuºi textul spune – nulitatea actului în întregimea lui, fie cã ar fi vorba de bunuri mobile, fie cã ar fi vorba de bunuri imobile. Aceastã nulitate este absolutã ºi nu poate fi acoperitã prin confirmare nici expresã, nici tacitã. Ea loveºte întreaga dispoziþie, deoarece o „dispoziþie unicã în complexitatea ei, adicã compunând în intenþia autorului un tot nedespãrþit, nu se poate despãrþi în aºa fel, încât sã fie menþinutã pentru o Planiol et Ripert, V, p. 301, nr. 288. Dalloz, Rép. Nr. 30. 3 C a n t a c u z i n o, p. 331, înclinã cãtre pãrerea cã ºi legatul de residuo este o ordine succesoralã, un testament al urmaºului fãcut de autor în limitã a ceea ce rãmâne. În aceastã privinþã s-au afirmat în doctrinã trei opinii. Cea dominantã e în sensul valabilitãþii (Hamangiu ºi Georgean, Codul civil adnotat, Doctrinã VI, p. 638, nr. 52, citând un mare numãr de autori); a doua în sensul cã e valabil numai în ceea ce priveºte pe grevat (R. de Villargues, Bertauld, Demante et Colmet de Santerre) ºi în fine a treia opinie, cã sunt totalmente nule legatele de residuo (Dalloz, Rép., V, Subst., nr. 67, 68). 1 2 Practicã testamentarã 279 parte ºi anulatã pentru cealaltã parte”1 . În aceastã privinþã este de observat faptul cã la noi nu s-a reprodus în cod art. 900 din codul francez, care prevede cã vor fi considerate ca nescrise condiþiile imposibile ºi ilicite în dispoziþiile între vii ºi testamentare. Prin consecinþã, este de aplicaþie generalã art. 1008 din materia convenþiilor, care prevede nulitatea convenþiilor ce depind de o condiþie ilicitã sau imposibilã 2 . Vor fi de asemeni nule ºi substituþiile de prim grad admise în codul francez prin art. 1048 ºi 1049 pentru nepoþii de fii ºi frate, întrucât aceste texte nu au fost reproduse în codul român, iar art. 803 nu face nici o distincþie. Am arãtat cã toate trei elementele ce compun definiþia unei substituþi prohibite trebuie sã coexiste în intenþia testatorului ºi sã fie afirmatã categoric în actul de dispoziþie; un singur element sau chiar douã nu pot întruni cerinþa legii spre a demonstra prezenþa unei substituþii oprite. E evident cã termenii prin care se exprimã dispunãtorul intereseazã mai puþin în expresia lor, cât în conþinutul lor de voinþã ºi scopul urmãrit de el. Prin urmare, chiar de s-ar întrebuinþa în act cuvântul de „substituþie” ori de s-ar formula anumite directive ºi obligaþii cãtre beneficiarul prim, aceste împrejurãri nu pot fi determinate, atâta timp cât din întregul complex al dispoziþiei, nu ar rezulta cã s-a urmãrit în chip manifest ºi hotãrât, crearea unei ordini succesorale privitoare la acelaºi bun. Este deci o chestiune de interpretare a clauzelor actului de dispoziþie, de suverana atribuþie a instanþelor de fond, sub rezerva de a nu se denatura sensul unei dispoziþii clare, nesusceptibile de înþelesuri deosebite3 . Nulitatea edictatã de lege opereazã împotriva tuturor beneficiarilor actului: ea face ca voinþa dispunãtorului sã nu poatã produce nici un efect ºi de asemeni sã nu poatã servi nici mãcar ca just titlu spre a conduce la prescripþia de 10 ºi 20 ani. Numai prescripþia de 30 ani poate pune la adãpost beneficiarul unei substituþii nule faþã de cei ce au dreptul ºi deci interesul de a se prevala de nulitatea ei 4 . Proba unui fideicomis nul nu poate face decât prin actul de dispoziþie ºi cu elemente din cuprinsul lui, fãrã concursul vreunei probe extrinseci actului ºi aceasta este singura opinie justã, deºi s-a susþinut în mod izolat5 cã ar fi admisibil interogatorul ºi jurãmântul pentru stabilirea substituþiei prohibite. Trecând acum la sentinþa Trib. Prahova, constatãm cã faþã cu principiile ce guverneazã materia, deºi soluþia este justã, totuºi motivarea justificã unele rezerve. Aceeaºi soluþie putea fi datã fãrã a se declara nulitatea testamentului, cãci – dupã cât se pare – el nu putea fi considerat nul. Într-adevãr, în expunerea faptelor tribunalul spune: „La 18 august 1917, Steliana T. Înceteazã din viaþã ºi în urma sa nu rãmân ca succesori nici descendenþi nici ascendenþi”. Prin urmare fiul, Dumitru T., substituit în dispoziþia fideicomisarã, nu mai era în viaþã la moartea testatoarei. Aºa fiind, se pune în drept întrebarea: Mai poate fi nulã o substituþie în caz de predeces a substituitului? Noi credem cã nu, atât în ipoteza când substituitul dispare în timpul vieþii instituitului, cât ºi mai cu seamã, când el dispare chiar înainte de a muri testatorul. Nu ne vom opri sã examinãm dacã dreptul substituitului este un drept condiþional dupã cum se afirmã în doctrinã, un drept supus unui termen incert, sau dimpotrivã un drept succesoral cu o fizionomie proprie, „une libéralité directe assortie à une charge, avec droit éventuel des appelés”6 . Vom observa însã cã este plauzibil, ºi în concordanþã strânsã cu structura juridicã a substituþiilor fideicomisare, sã admitem – deºi sunt ºi pãreri contrarii – cã pânã la moartea instituitului, beneficiarul substituit nu are asupra moºtenitorului prezumtiv înainte de moartea autorului sãu, pãrere profesatã C a n t a c u z i n o, p. 332. Hamangiu, Georgean, op.cit., Doctrinã IV, nr. 100, p. 642. 3 Cas. I, dec. 303/1922, Jur. Rom. 16-17/1922. 4 Huc, VI, nr. 30; Dalloz, Rép. Suppl., V. Subst., nr. 189. 5 Demolobe, XVII nr. 172. 6 Planiol et Ripert, V, nr. 794, p. 850; Josserand, II, nr. 1894. 1 2 280 Mircea Dan BOCªAN de Pothier1 . În Franþa chestiunea prezintã interes practic, cãci – dupã cum am vãzut – codul francez prevede douã cazuri de substituþii permise (art. 1048 ºi 1049 C.civ.), ºi deci natura dreptului intereseazã în mod practic, spre a se vedea dacã ºi în ce mãsurã participã substituitul la obligaþiile contractate de primul beneficiar, în averea primitã de la dispunãtor cu sarcina de a i-o remite, cum ºi drepturile lui proprii în timpul vieþii instituitului. La noi însã chestiunea nu are decât un interes teoretic. Ceea ce putem însã remarca în cadrul acestei adnotãri, este cã, fiind douã succesiuni orânduite în timp de cãtre dispunãtor, vocaþia substituitului se datoreazã desigur voinþei dispunãtorului, dar ea nu se naºte decât la moartea instituitului ºi în acest moment substituitul trebuie neapãrat sã fie în viaþã, cãci din acest moment dateazã dreptul sãu. Dacã substituitul nu supravieþuieºte instituitului, însemneazã cã cea de a doua succesiune orânduitã este imposibilã, este caducã ºi nu poate exista substituþie, acolo unde nu existã substituit2 . S-a susþinut totuºi3 cã nulitatea dispoziþiei fiind originarã, ea opereazã ºi în acest caz, deoarece ea trebuie cãutatã în însuºi actul prin care dispunãtorul a stipulat dubla liberalitate. Dar aceastã obiecþie este lipsitã de interes în cazul nostru, pentru cã aci este vorba de moartea substituitului înainte chiar de testator. În asemenea caz, dezlegarea problemei este fãrã înconjur, în sensul valabilitãþii testamentului. Într-adevãr, coexistenþa celor douã succesiuni orânduite prin testament trebuie sã fie neapãrat constatatã la moartea testatorului dispunãtor, pentru cã acesta este momentul juridic care fixeazã poziþia beneficiarilor în raport cu bunul ce li se transmite; atunci voinþa dispunãtorului face sã nascã efecte în favoarea beneficiarilor succesivi, directe ºi imediate pentru unul ºi indirecte ºi dupã trecere de timp pentru celãlalt. Dacã deci în acest moment substituitul nu mai existã, fiind predecedat, dispoziþia principalã rãmâne valabilã ºi trebuie menþinutã4 . De asemeni, dacã în acest moment dispoziþia a doua este nulã prin ea însãºi ºi indiferent de soarta actului în întregime, dispoziþia principalã este valabilã5 . Prin urmare, dacã atunci când substituitul moare înainte de instituit, în pãrerea unora testamentul e valabil, cu atât mai mult aceastã soluþie se impune în caz de moartea substituitului înainte de testator; orice pãrere contrarie 6 nu a putut întâlni sufragii serioase în doctrinã. Într-adevãr, un atare eveniment face ca transmisiunea sã fie unicã ºi prin aceasta sã devinã inoperantã nulitatea înscrisã în lege. Nulitatea din art. 803 este o nulitate de fond, nu este o nulitate de ordin formal. Aºa fiind, prezenþa unei expresii caracteristice pentru o substituþie, nu poate determina prin ea însãºi ºi numai sub raportul ei formal o nulitate, fãrã ca acea expresie sã circumscrie în ea ºi o situaþie de fapt existentã ori posibilã. Ce rost ar avea sã mai subziste o nulitate, atunci când substratul ei cauzal a încetat sã mai existe? Legea nu prohibã un mod de exprimare, decât în mãsura în care el ar putea ajunge în fapt ºi în chip hotãrât la o ordine succesoralã nepermisã. Or, o asemenea ordine succesoralã nu existã în caz de moarte a substituitului, chiar înainte de testator. Laurent, discutând exact în acest cadru de împrejurãri, spune: „Dans ce cas, il n’y a plus de substitution, puisqu’il n’y a plus de substitué. L’institution subsiste parce qu’elle est valable en ele-même. On ne peut pas objecté la volonté du disposant, puisque c’est de son vivant que le 1 Planiol et Ripert V. Nr. 13, p. 687. Doctrina considerã dreptul substituitului ca un drept supus unei condiþii suspensive (Colin et Capitant, II, p. 965; Aubry et Rau, XI, p. 276; Huc, VI, nr. 416-417; Laurent, XIV, nr. 581; Planiol, II, nr. 3323, etc.). 2 HRB II, nr. 1616, p. 1087. 3 A l e x IV.2, p. 580. 4 Demolombe, XVII, nr. 184; Aubry et Rau, ed. 4-a, VII § 694, nota 66; Planiol et Ripert V, nr. 287, p. 301; A l e x , IV.2, p. 579; Hamangiu, Georgean, op.cit., Doctrina, VI, nr. 111, p. 643; etc. 5 Dalloz, Rép., V. Subst., Nr. 243, 244; Suppl., nr. 155; A l e x IV.2, p. 579; Planiol et Ripert, nr. 287, p. 301. 6 Alexandresco însuºi, profesând opinia cã dispoziþia este nulã în caz când caducitatea s-ar produce posterior morþii testatorului, se declarã în sensul validitãþii atunci când caducitatea s-ar produce în timpul vieþii acestuia, „în care caz substituþia nu-ºi mai are fiinþã, fiindcã nu mai existã decât o singurã libertate” (IV.2, p. 579). Practicã testamentarã 281 substitué est venu à mourir; il aurait donc pu changer ses dispositions, révoquer l’institution, il la confirme en ne faisant pas de nouveau testament”1 . Mai departe acelaºi autor aratã cã regula catonianã, a cãrei aplicaþii ar determina o soluþie contrarie, nu poate fi aplicabilã într-un sistem legislativ, care nu a adoptat-o: „Notre code ignore la règle catonienne. S’il prohibe les substitutions, c’est parceque l’institué est charge de conserver et de rendre, et que la propriété frappée d’inaliénabilité est incertaine. Or, quand du vivant du testateur, la charge de conserver et de rendre s’évanouit, peut on dire que la propriété reste un instant incertaine? Si on laissait là le droit romain et si l’on s’en tenait au texte et à l’esprit de notre législation, on éviterait bien des controverses et des procès”. 2 Iatã deci care sunt raþiunile care ne conduc sã afirmãm cã în speþa ce adnotãm ºi numai în ipoteza cã într-adevãr ar fi exact cã substituitul, „fiul nostru Dumitru T.”, din testament, murise mai înainte de moartea testatoarei, testamentul nu era izbit de nulitate, substituþia fiind inexistentã, aºa cã vânzarea de imobil fãcutã cãtre pârâþii din proces de cãtre beneficiarul testamentului era valabilã, întrucât ea emana de la titularul unui drept de proprietate legal ºi opozabil moºtenitor ab intestato. În consecinþã, fãrã a se mai face apel la principii trase din teoria eredelui aparent, tribunalul putea da aceeaºi soluþie ºi acesta – dupã pãrerea noastrã – la adãpost de orice criticã. Este evident cã într-un caz atare caz „il ne subsiste qu’une seule libéralité et il ne saurait étre question de substitution”3 . 5 Încheind, trebuie totuºi sã relev stilul îngrijit, clar ºi curgãtor al sentinþei, a cãrei redactare aparþine unui distins magistrat de la Trib. Prahova ºi sã mã declar în totul de acord cu soluþia datã, cu rezervele fãcute în rândurile ce preced. Al. ZAMFIRESCU Consilier la C.Ap. Galaþi (sentinþã ºi adnotare publicate în PR 1938.II.102 ºi în „Revista Baroului Prahova” 2-3/1938.44) OBSERVAÞIE: 1 V. ºi Observaþia 3 de la speþa nr. 25. 2 La data litigiului, soþul supravieþuitor nu era moºtenitor rezervatar. 3Art. 50 din L. 97/1929 prevedea: „Judecãtorii nu pot reduce cheltuielile de timbru, taxe, onorar de expert, indemnizaþia martorilor precum ºi orice alte cheltuieli pe cari partea care a dobândit câºtig de cauza le va dovedi ca fãcute. De asemenea nu pot reduce onorariile avocaþilor sub cele prevãzute in tablourile onorariilor minimale, întocmite de uniunea avocaþilor, aprobatã de Ministerul Justiþiei ºi publicate in Monitorul Oficial. Instanþa va putea, însã, aprecia dacã pentru serviciile prestate se cuvine un onorariu mai mare”. 4 Adnotarea începe cu un istoric detaliat al substituþiilor fideicomisare, ce nu l-am mai reprodus deoarece se regãseºte deja în speþele nr. 21 ºi 29. 5 Deoarece efectele testamentului „urmeazã sã se producã la decesul testatorului, […] validitatea intrinsecã a dispoziþiilor testamentare va trebui sã fie apreciatã în conformitate cu situaþia realã existentã la momentul morþii testatorului. Astfel fiind, dispoziþiile cuprinse în art. 803 C.civ., prin care se sancþioneazã cu nulitatea substituþiile fideicomisare, îºi gãsesc aplicarea în momentul decesului testatorului, adicã atunci când substituþia fideicomisarã se materializeazã ºi îºi produce efectele. […] În aceastã situaþie, ºi potrivit art. 924 C.civ., devenind caducã dispoziþia testamentarã în favoarea instituitei, prin moartea acesteia înaintea testatorului ºi nemaiexistând, deci – în momentul deschiderii succesiunii – dubla liberalitate succesivã ce caracterizeazã în esenþã substituþia 1 Vol. XIV, p. 603 nr. 514. În acelaºi sens: Aubry et Rau, t. VI, p. 38 nota 59; Demolombe, t. XVII, p. 212, nr. 184; Planiol et Ripert, V, nr. 287, p. 301; A l e x, op. cit., p. 579-580, etc. 2 Nr. 515. 3 Planiol et Ripert, V, p. 301. 282 Mircea Dan BOCªAN fideicomisarã […], ci o liberalitate simplã în favoarea directã a substituitei […], testamentul rãmânând astfel valabil, aceasta este în drept sã primeascã bunurile testate”1 . 36 Succesiunea Elena Oteteliºanu LEGAT – Persoanã incertã – Înþelesul noþiunii – Interpretare – Legat fãcut în favoarea aviaþiei române – Validitate – Dobânzi – Data de la care încep sã curgã (Art. 811 ºi 899 C.civ.) Trib. Ilfov I c.c., sent.civ. 1377/ 24 noiembrie 1938 1. Una din condiþiile esenþiale necesare existenþei unui legat este arãtarea beneficiarului. Desemnarea acestuia trebuie fãcutã în testament, astfel ca sã nu se nascã vreo confuzie. Deci, de câte ori va rezulta din cuvintele scrise de testator incertitudinea asupra adevãratei persoane, care trebuie sã primeascã liberalitatea, când nu se va putea stabili precis pe cine a voit sã gratifice defunctul, legatul va fi anulat. Acest principiu are un corectiv în aceea cã judecãtorii au putinþa ca din tot cuprinsul testamentului sã deducã, în cazul când nu s-a arãtat precis cine e legatarul, pe cine a avut în vedere testatorul, ei trebuind sã aibã o cât mai mare solicitudine, când e vorba sã fie consideratã validã o liberalitate fãcutã în scop social. Astfel fiind, un legat lãsat „pentru aviaþia românã” trebuie privit ca valabil. 2. Succesorii nu datoreazã dobânzi legatarului particular de la data deschiderii succesiunii, când e stabilit cã legatarul, fiind un stabiliment de utilitate publicã, a fost mai târziu autorizat sã primeascã liberalitatea, aºa cã pânã la acea datã succesorii nu-i puteau preda legatul. Argumentul, cã succesorii nu au adus la cunoºtinþã la timp legatarului existenþa legatului, nu e de naturã sã modifice soluþia ºi sã depãrteze data de începere a curgerii dobânzilor la decesul lui de cuius, o asemenea chestiune urmând a face obiect de discuþie numai într-o acþiune separatã în daune în contra succesorilor. TRIBUNALUL: Având în vedere cã prin petiþia înreg. la nr. 14766/934, Ministerul Apãrãrii Naþionale, a chemat în judecatã pe Enric Oteteliºanu, Bebe Oteteliºanu, Loulu Oteteliºanu, Nadeja Balasinovici, ªerban Oteteliºanu ºi Alexandru Oteteliºanu, pentru ca – în conformitate cu art. 899 ºi urm. C.civ. ºi pe baza testamentului lãsat de defuncta Elena Oteteliºanu, prin care instituind pe pârâþi legatari universali, le-a impus sã plãteascã ºi un legat particular în sumã de un milion lei aviaþiei române – tribunalul sã oblige pe aceºtia la plata sumei de mai sus cu procente de la 19 iulie 1930, data decesului testatoarei. Cã prin jurnalul din 9 noiembrie 1937, în afarã de pârâþii mai sus citaþi, a fost introdus tot în aceastã calitate ºi Stelian Oprescu, cumpãrãtor de drepturi succesorale de la Enric Oteteliºanu, iar prin jurnalul din 25 ianuarie 1938 a fost citat ca reclamant alãturi de Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi Ministerul Aerului ºi Marinei. Considerând cã în faþa secþiei a III-a c. c. a acestui tribunal, Al. Oteteliºanu, ca reclamant, a introdus acþiune prin petiþia înregistratã la nr. 65.461 din 9 noiembrie 1935, modificatã prin petiþia înregistratã la nr. 48.861 din 12 noiembrie 1938, contra Statului Român, reprezentat prin Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi Ministerul Aerului ºi Marinei pentru anularea legatului de mai sus, în conformitate cu art. 802, 808 ºi urm. C.civ. ºi pentru cã beneficiarul legatului nu este suficient determinat în testamentul defunctei Elena Oteteliºanu, specificarea „pentru aviaþia românã” lãsând incertitudine 1 TS, s.civ., dec. 1838/1956, CD 1956.I.367-370. Practicã testamentarã 283 asupra instituþiei ce urma sã primeascã legatul, întrucât la data decesului exista aviaþia militarã, civilã ºi comercialã ºi deci voinþa testatoarei în imposibilitate de a fi cunoscutã. Cã, prin jurnalul din 1 noiembrie 1938, ambele acþiuni au fost conexate în faþa acestei secþiuni, când s-au introdus cinci cereri de intervenþie în acþiunea fãcutã de Al. Oteteliºanu, de cãtre Enric Oteteliºanu, Maria N. Balasinovici, Jean H. Oteteliºanu, Stelian Oprescu ºi Al. C. Oteteliºanu, atât în interesul lor personal cât ºi pentru apãrarea intereselor reclamantului principal Al. Oteteliºanu. Având în vedere cã din examinarea acestora rezultã: Elena Oteteliºanu, decedând, lasã un testament olograf cu data de 3 iunie 1929, prin care toatã averea rãmâne nepoþilor sãi Al. Oteteliºanu, Enric Oteteliºanu, Bebe Oteteliºanu cu îndatorirea printre altele: „sã dea 1.000.000 lei pentru aviaþia românã”. Prin actul de cesiune din 22 octombrie 1932 Al. Oteteliºanu cesioneazã 1/6 parte din succesiunea rãmasã în fiinþã la acea datã lui Stelian Oprescu ºi acesta luându-ºi obligaþia prin act ca în limita bunurilor achiziþionate sã suporte alãturi de Al. Oteteliºanu toate sarcinile succesiunii. Considerând cã în conformitate cu art. 811-899 ºi urm. C.civ. ºi pentru cã a intervenit Înaltul Decret Regal cu nr. 51 din 15 ianuarie 1934, reclamantul pretinde plata legatului de mai sus. Cã obiecþia ce se ridicã de moºtenitori în toate actele din dosar constã în aceea cã, nefiind bine determinat beneficiarul, legatul urmeazã a fi anulat în conformitate cu principiile ce guverneazã forma testamentelor ºi moºtenitorii exoneraþi de obligaþia de a mai plãti vreo sumã de bani în executarea lui. Astfel se pretinde cã în 1929 ºi 1930, data testamentului ºi a decesului Elenei Oteteliºanu, existau douã instituþii de aviaþie ºi anume aviaþia militarã ºi aviaþia civilã-comercialã, prima instituþie de stat, a doua particularã, ºi deci nu se poate ºti cãtre care din aceste instituþii s-a îndreptat voinþa de liberalitate a defunctei. Având în vedere cã printre condiþiile esenþiale necesare existenþei unui legat este desigur aceea a arãtãrii persoanei beneficiarului ºi desemnarea acestuia trebuie fãcutã în testament, astfel ca sã nu se nascã vreo confuzie. De câte ori deci va rezulta din cuvintele scrise de testator incertitudinea asupra adevãratei persoane care trebuie sã primeascã liberalitatea, când nu se va putea stabili precis pe cine a vrut sã gratifice defunctul, legatul va fi anulat. Acestui principiu doctrina ºi jurisprudenþa au adus corectivul necesar care constã în interpretarea actelor de cãtre judecãtor, lãsând acestuia, când chestiunea ajunge în faþa justiþiei, putinþa ca din tot cuprinsul testamentului sã deducã, în caz când nu s-a arãtat în termeni preciºi cine este legatarul, pe cine a avut în vedere testatorul, sã scruteze deci voinþa acestuia din oricare element al testamentului. Cã mai mult, ultimele interpretãri jurisprudenþiale sunt pentru o cât mai mare solicitudine pe care judecãtorii trebuie sã o aibã când nu e vorba de a considera validã liberalitatea fãcutã în scop social (Planiol et Ripert, vol. V, pag. 176). Cã în speþa noastrã urmeazã a vedea dacã din termenii întrebuinþaþi „pentru aviaþia românã” se poate deduce, þinând seamã ºi de organizarea acestei activitãþi în Statul român prin legile existente în momentul facerii testamentului ºi a morþii testatoarei, ca ºi prin cele posterioare, cã Ministerul Aerului ºi Marinei este singur îndreptãþit sã cearã predarea acestui legat. Considerând cã atât din examinarea legilor succesive care organizeazã aviaþia militarã: legea din 20 aprilie 1913, decretul lege nr. 65 din 10 ianuarie 1929, legea pentru organizarea armatei din 24 ianuarie 1924, legea de organizare a ministerelor din 2 august 1929, legea organizãrii armatei din 30 aprilie 1930, legea organizãrii Aeronauticii din 1932 cât ºi a celor care prescriu normele de funcþionare a aviaþiei civile: legea nr. 2591 din 15 aprilie 1920 prin care se creeazã Direcþia aviaþiei civile în Ministerul Comunicaþiilor, legea din 14 septembrie 1920, legea bugetarã din 1923, legea de organizarea ministerelor din 2 August 1929 ºi legea pentru organizarea Aeronauticii din 1923, rezultã cã aviaþia, fie sub rânduiala ei în cadrul armatei, fie sub rânduiala ei pentru interesele comerciale ale statului, este atât în momentul redactãrii testamentului cât ºi al morþii defunctei alcãtuitã ca un organism al Statului român, fie cã activitatea ei este diriguitã de Ministerul Apãrãrii Naþionale pentru aviaþia militarã sau de Ministerul de Industrie ºi Comerþ pentru aviaþia comercialã 284 Mircea Dan BOCªAN Cã deci, prin cuvintele „aviaþia românã” testatoarea n-a putut indica drept beneficiar decât Statul român, care are un patrimoniu unic administrat ºi organizat prin diverse ministere, ºi interpretarea aceasta se impune cu atât mai mult cu cât la data testamentului, 3 iunie 1929, aviaþia militarã ºi civilã erau concentrate la Ministerul Apãrãrii Naþionale, instituþie care desigur a fost avutã în vedere ca sã primeascã legatul, întrucât un legat lãsat spre folosul ºi propãºirea unei activitãþi organizate în Stat nu poate fi adresat decât instituþiei desemnate a se ocupa ºi organiza aceastã activitate. Considerând cã existenþa în momentul redactãrii testamentului a unor organisme ca : A.R.P.A. ºi ªcoala de piloþi Cantacuzino, care nu sunt decât asociaþii puse sub controlul Statului pentru o mai largã dezvoltare a interesului public pentru aviaþie, nu poate determina vreun dubiu în ce priveºte fixarea beneficiarului legatului, pe de o parte pentru cã acestea nu reprezintã forme de organizare particulare ale aviaþiei, iar termenii din testament „pentru aviaþia românã” nu pot îngãdui vreo îndoialã cã testatoarea s-a gândit exclusiv la activitatea aeronauticã organizatã ca un mijloc de apãrare a integritãþii Statului român ºi dezvoltarea lui în domeniul economic. Considerând deci cã Ministerul Apãrãrii Naþionale, ca instituþie care organiza aviaþia la data testamentului ºi dupã deces, a putut valabil porni acþiune pentru plata legatului de un milion lei care bine a fost continuatã de Ministerul Aerului ºi Marinei, înfiinþat prin legea din 14 noiembrie 1936 ºi care este singur îndreptãþit sã primeascã astãzi suma desemnatã de testatoare. Având în vedere cã reclamantul a cerut sã i se plãteascã dobânzi de la data decesului 1930 ºi pânã la achitarea sumei de un milion lei. Considerând cã, în conformitate cu art. 811 C.civ., liberalitãþile în favoarea stabilimentelor de utilitate publicã nu pot fi acceptate decât în baza unei autorizãri prin ordonanþã domneascã. Cã în speþã intervenind abia la 15 ianuarie 1934 Înaltul Decret Regal care autoriza Subsecretariatul de Stat al Aerului sã primeascã legatul de un milion lei, pârâþii moºtenitori ai defunctei Elena Oteteliºanu nu erau în drept sã facã predarea valabilã a acestui legat decât la data de mai sus. 1 Cã în nici un caz nu se poate justifica în aceastã instanþã ºi cu ocazia acþiunii de faþã pretenþia de a se plãti dobânzi de la data decesului sub cuvânt cã moºtenitorii nu au adus la vreme la cunoºtinþa Ministerului Apãrãrii Naþionale existenþa legatului, aceasta putând face obiectul unei acþiuni separate în daune contra lor. Cã deci acþiunea pentru plata legatului de un milion lei intentatã de Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi continuatã de Ministerul Aerului ºi Marinei, urmeazã a fi primitã în parte ºi admisã ca atare. Cã acþiunea pentru anularea legatului intentatã de Al. Oteteliºanu contra Statului român reprezentat prin Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi Ministerul Aerului ºi Marinei ºi în care au fãcut cereri de intervenþie Enric Oteteliºanu, Marie N. Balasinovici, Jean H. Oteteliºanu, Stelian Oprescu ºi Al. C. Oteteliºanu, cautã a fi privitã ca nefondatã ºi în consecinþã respinsã, ca ºi cererile de intervenþie. Pentru aceste motive admite în parte acþiunea intentatã de Statul român, reprezentat prin Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi continuatã împreunã cu Ministerul Aerului ºi Marinei ºi respinge acþiunea intentatã de Al. Oteteliºanu ºi cererile de intervenþie. NOTÃ: I. E tradiþionalã regula cã o liberalitate nu poate fi fãcutã în favoarea unei persoane incerte. Totuºi noþiunea de persoanã incertã nu e încã destul de bine precizatã. Aceasta vine de acolo cã nu e posibilã încadrarea regulii prohibitive într-o formulã precisã ºi cã chiar înþelesul noþiunii a evoluat din dreptul roman ºi pânã astãzi. În dreptul roman se înþelegea prin persoanã incertã o persoanã despre care testatorul nu-ºi putea face o idee precisã în momentul când testa1 . Aceastã regulã se întemeia pe un argument de raþiune: cauza unei liberalitãþi este intenþia de a-l gratifica pe beneficiar, deci o liberalitate nu are sens sã fie fãcutã decât în favoarea unei persoane, pe care dispunãtorul o cunoºtea, pe care el o putea prevedea 1 Inst. II.20.25. Practicã testamentarã 285 în mod cert; de unde rezultã cã liberalitatea în favoarea unei persoane asupra cãreia dispunãtorul nu putea avea o idee precisã în momentul facerii actului de gratificare, e nulã. De aceea se priveau ca fiind fãcute în favoarea unor persoane incerte, legatele prin care testatorul lãsa o sumã de bani celui ce-ºi va cãsãtori fiica cu fiul testatorului sau celui care va veni cel dintâi la înmormântarea acestuia1 . În aceste cazuri testatorul nu putea avea o idee precisã despre persoana faþã de care voia sã-ºi manifeste animus donandi, aceastã persoanã fiindu-i necunoscutã. Este adevãrat cã chiar în dreptul roman erau valabile legatele lãsate în favoarea unor persoane incerte fãcând parte dintr-o categorie de persoane certe ºi cunoscute. Gaius declarã valabil legatele lãsate de testator în favoarea aceluia dintre cognaþii sãi actualmente în viaþã, care va lua pe fiica sa în cãsãtorie sau în favoarea aceluia dintre cognaþi, care va veni primul la înmormântare2 . Dar nu trebuie vãzutã aici vreo excepþie de la regula arãtatã mai sus; în aceste cazuri persoana legatarului e cunoscutã de dispunãtor în momentul facerii liberalitãþii: va fi una dintre rudele sale existente la data testamentului, care va îndeplini condiþia pusã, iar nu orice persoanã, care ar îndeplini aceastã condiþie. Prin urmare aceeaºi idee asupra noþiunii de persoanã incertã e avutã ºi aici în vedere, ºi de data aceasta dispunãtorul îºi poate da seama din momentul facerii liberalitãþii, cine poate fi beneficiarul. Motivul pe care se sprijinea sistemul dreptului roman, nu a mai pãrut suficient de justificat în dreptul modern, de aceea conceptul noþiunii de persoanã incertã a evoluat lãrgindu-ºi sfera ºi astãzi e generalmente admis cã persoane incerte sunt numai acelea, care sunt nedeterminate în momentul în care liberalitatea trebuie sã-ºi producã efectele. Ceea ce intereseazã pentru caracterizarea unui legatar ca persoanã certã sau incertã, e posibilitatea de determinare în momentul deschiderii succesiunii, iar nu în momentul confecþionãrii testamentului. Dacã legatarul e susceptibil sã fie determinat la epoca decesului prin împlinirea unui eveniment indicat de testator, nu poate fi vorba de nulitatea dispoziþiei. Nu se poate spune cã o asemenea liberalitate e în mod necesar lipsitã de cauzã, pentru cã testatorul poate prevedea cã o persoanã se va gãsi în condiþiile indicate de el, cã va îndeplini evenimentul arãtat de el, sãvârºind, de exemplu, faptul prevãzut în testament, sau intrând în raportul de rudenie sau alianþã arãtat acolo. De unde urmeazã cã liberalitatea are cauzã. Nu are nici o importanþã faptul cã legatarul nu este determinat la data liberalitãþii din moment ce el e individualizat la decesul dispunãtorului, adicã atunci când testamentul trebuie sã-ºi producã efectele. O asemenea liberalitate, e, deci, valabilã 3 . Nedeterminarea persoanei legatarului în momentul când liberalitatea trebuie sã producã efecte, poate avea douã cauze: sau neindividualizarea sa la decesul lui de cuius sau mascarea sa, intenþionat, de cãtre testator. Numai prima ipotezã ne intereseazã, în raport cu speþa raportatã supra. Neindividualizarea legatarului poate fi absolutã sau relativã. Foarte rar putem întâlni primul caz de nedeterminare, pentru cã e greu sã se întâmple ca dispunãtorul sã nu fi determinat absolut de loc pe beneficiar. În general ne gãsim în faþa unei persoane incerte când existã o determinare, însã prea incompletã spre a permite identificarea cu certitudine a beneficiarului. Chestiunea de a ºti dacã o persoanã este sau nu incertã, e o chestiune de fapt lãsatã la suverana apreciere a instanþelor de fond, care se pot sprijini pentru a rezolva problema, nu numai pe dispoziþiile din cuprinsul testamentului, ci ºi pe fapte extrinseci, care ar fi de naturã sã ajute la determinarea beneficiarului liberalitãþii 4 . Jurisprudenþa a fost chematã sã se pronunþe de nenumãrate ori asupra diverselor dispoziþii testamentare, care erau denunþate ca fiind fãcute în favoarea unor persoane incerte ºi totdeauna a 1 2 3 4 Inst. II.20.25 ºi 26. Gaius II.238. Ch. Beudant, Lerebours-Pigeonnière þi Voirin, Cours de droit civil français, VI, n. 113. Cass.civ. 6 aprilie 1891, D. 1892.1.279, S. 1891.1.457. 286 Mircea Dan BOCªAN plecat de la ideea de favorizare a acestor dispoziþii, cãutând sã le valideze. Aceastã tendinþã se remarcã în mod deosebit atunci când e vorba de liberalitãþi animate de un scop social1 . Astfel, s-a considerat valabil legatul lãsat pentru a se clãdi o bisericã „acolo unde va fi nevoie mai mare”, un astfel de legat fiind socotit ca fãcut în favoarea comunei unde a testat ºi murit dispunãtorul2 . E valabil de asemenea, legatul lãsat de un bãrbat necãsãtorit în momentul dispoziþiei, în favoarea soþiei sale, dacã dupã facerea legatului acesta se cãsãtoreºte – ºi chiar dacã pânã la deces a fost cãsãtorit de mai multe ori – în cazul când la data decesului el e cãsãtorit, dispoziþia sa de ultimã voinþã fiind desigur în favoarea soþiei care îi va supravieþui. Nu tot astfel se întâmplã, însã, dacã în momentul facerii legatului în favoarea soþiei, dispunãtorul era cãsãtorit cu o altã femeie. Într-un asemenea caz în regulã generalã dispoziþia nu priveºte decât pe soþia din momentul facerii testamentului, aºa cã dacã s-a desfãcut ulterior cãsãtoria ºi la data decesului testatorul era cãsãtorit cu o altã femeie, aceasta nu va beneficia de liberalitate3 . Sunt valabile în dreptul modern – spre deosebire de dreptul roman – ºi legatele lãsate în favoarea aceluia al cãrui fiu se va cãsãtori cu fiica testatorului sau care va veni primul la înmormântare, sau altele asemãnãtoare, în aceste cazuri determinarea beneficiarului fãcându-se prin împlinirea evenimentului arãtat în testament4 . Tot astfel e valabil legatul lãsat servitorului, pe care îl va avea testatorul în momentul decesului5 sau legatul prin care se dispune: „las restul familiei mele”6 , dar nu e valabil legatul fãcut în favoarea tuturor rudelor paterne ºi materne fãrã vreo limitare privitoare la grad7 . Întrebarea care se pune, este, cum trebuie socotit în lumina celor arãtate, legatul lãsat: „Pentru Aviaþia românã”, aºa cum se exprima testatoarea în testamentul din litigiul soluþionat de Trib. Ilfov, s. IV c. c. prin sentinþa raportatã supra. În 1929 testatoarea a dispus de averea sa în favoarea nepoþilor, punându-le îndatorirea prin acelaºi testament ca din aceastã avere „sã dea 1.000.000 lei pentru Aviaþia românã”. Ministerul Apãrãrii Naþionale, pe baza unui decret de autorizare din 1934 dat în conformitate cu art. 811, 817 C.civ. ºi art. 10 legea persoanelor juridice, a introdus acþiune de plata legatului în contra erezilor, acþiune ce a fost continuatã de Ministerul Aerului ºi Marinei dupã înfiinþarea acestui minister. 1 În aceastã acþiune erezii au obiectat cã persoana beneficiarului nu e bine determinatã, deoarece atât în 1929, la facerea testamentului, cât ºi în 1930, la decesul dispunãtoarei, existau douã instituþii de aviaþie ºi anume: aviaþia militarã ºi aviaþia civilã comercialã, prima instituþie de Stat, a doua instituie particularã ºi deci, nu se poate ºti cu certitudine, pe care dintre acestea a înþeles sã o gratifice testatoarea. Este vorba aici de un beneficiar incert? Tribunalul – în urma unei argumentãri ample ºi documentate – a rãspuns cã nu, ºi credem cã bine a judecat când a dat aceastã soluþie. Într-adevãr, din moment ce tribunalul constatã din examenul tuturor legilor privitoare la aviaþia militarã ºi civilã, cã ambele erau instituþii de Stat la moartea testatoarei – aºa cum le gãseºte ºi la data testamentului – rezultã cã în orice caz legatul se cuvenea Statului Român ºi interpretând voinþa testatoarei e de presupus cã prin cuvintele „Aviaþia românã” ea s-a referit la Aviaþia militarã, care exprimã cea mai bine ideea de Aviaþie românã. 1 Planiol, Ripert ºi Trasbot, Traité pratique, V, n. 171; Cass.Req., 3 februarie 1926, DH 1926.113; C.Ap. Paris, 1 iulie 1926 ºi Trib. Seine, 1 februarie 1927, D. 1928.2.121, cu nota d-lui Savatier, “Revue critique” 1929.506, cu nota d-lui Trasbot. 2 Bucureºti, Dr. 1902.555; v. ºi A l e x, IV.1, p. 108. 3 Alexandresco, op. cit., pag. 108, 109. 4 Demolombe, Cours de Code Napoléon, XVIII, 608; Beudant, Lerebours-Pigeonnière þi Voirin, op. ºi loc. cit.; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, n. 122. 5 C.Ap. Rennes, 11 noiembrie 1901, sub Cass.Req. 28 iulie 1903, D. 1905.1.425, S. 1903.1.87. 6 Cass.Req. 10 decembrie 1906, D. 1907.1.223. 7 C.Ap. Charleville, 9 noiembrie 1901, D. 1907.1.223; v. ºi Planiol, Ripert ºi Trasbot, op. ºi loc.cit. Practicã testamentarã 287 De altfel, soluþia credem cã ar fi fost aceeaºi, chiar dacã s-ar fi admis punctul de vedere al erezilor, cã aviaþia comercialã nu era instituþie de Stat la data decesului dispunãtoarei, pentru cã termenii „Aviaþia românã” învedereazã cu prisosinþã cã este vorba de Aviaþia Statului Român, deci de Aviaþia militarã. Legatul în litigiu este fãcut, prin urmare, în favoarea unei persoane absolut determinatã, unei persoane certe ºi în consecinþã bine a fost privit de tribunal ca valabil. II. A doua chestiune rezolvatã de tribunal e aceea de a ºti de când încep sã curgã dobânzile în favoarea legatarului particular, în cazul când; acesta fiind o persoanã moralã; n-a fost autorizat imediat dupã decesul dispunãtorului, ci mai târziu, sã primeascã legatul. Ministerul pretindea procente de la data decesului testatoarei. Tribunalul a respins acest mod de a vedea, pe considerentul cã; fiind vorba de un legat lãsat unei persoane morale, pânã în momentul când aceasta a fost autorizatã sã accepte legatul, erezii nu puteau sã i-l predea, deci procentele încep sã curgã de la data decretului de autorizare. Fãrã a discuta temeinicia în drept a acestei argumentaþii, ne întrebãm numai, dacã ea poate fi valabilã în speþã, faþã de constatarea, pe care o face tribunalul în considerentele anterioare, cã legatul a fost lãsat Statului – aviaþia formând un organism al acestuia fãrã personalitate juridicã distinctã, – deci acelei persoane morale de drept public, care nu are nevoie de autorizarea de acceptare prevãzutã de art. 811, 817 C.civ. ºi art. 10 legea persoanelor juridice, întrucât deasupra Statului nu existã o altã persoanã, care sã-i poatã da autorizaþia specialã, aºa cã un asemenea decret de autorizare, chiar dacã ar fi intervenit, e inutil ºi nu schimbã situaþia. Nu înseamnã, însã, de aici cã Statul român prin Ministerul Aerului ºi Marinei putea pretinde procente de la data decesului testatorului, pentru cã art. 899 C.civ., care are o redacþie generalã privind pe toþi legatarii particulari, e aplicabil ºi atunci când legatar particular e o persoanã juridicã, excepþie fãcându-se numai în cazurile indicate de art. 900, inaplicabil în speþã. Or, potrivit art. 899 legatarul particular nu poate pretinde procente decât din ziua în care a fãcut cerere în justiþie pentru predarea legatului sau de când predarea legatului i s-a încuviinþat de bunã voie. Aºa cã în speþã momentul, de la care se cuvin dobânzi ministerului, e chiar mai apropiat decât data decretului de autorizare, fiind data introducerii acþiunii în predarea legatului. Credem deci – chiar dacã nu împãrtãºim motivarea sentinþei; din acest punct de vedere – cã tribunalul a procedat bine respingând cererea de acordare a dobânzilor de la data decesului testatoarei. Ovid SACHELARIE Preºedinte la Trib. Ilfov (decizie ºi adnotare publicate în PR 1939.II.26) OBSERVAÞIE: 1 Art. 10 L. 21/1924 dispunea: „Persoanele juridice nu pot primi liberalitãþi decât dacã vor fi autorizate prin decret regal, pe baza unui jurnal al consiliului de miniºtri”. A fost abrogat prin OG 26/2000, care nu mai conþine vreun text similar (sic!). 37 TESTAMENT OLOGRAF – Condiþii de validitate – Dublã datare – Substituþie fideicomisarã – Condiþii – Interpretare a testamentelor – Intenþia testatorului – Fraþi primari 1 ºi consangvini – Drept de succesiune – Art. 674, 803, 859 C.civ. Trib. Ilfov VII c.c., sent.civ. 367/ 7 iunie 1941 Nu existã vreo incertitudine asupra datãrii unui testament olograf, când data aflatã la începutul acestuia este incompletã, iar valabilã rãmâne numai cea aºezatã la finele actului. 288 Mircea Dan BOCªAN Când testamentul olograf întruneºte toate condiþiile cerute de lege pentru validitatea sa, aspectul exterior ºi clauzele dubioase nu mai sunt suficiente pentru a califica un atare act de proiect. Pentru ca actul respectiv sã poatã fi calificat drept ciornã, trebuie ca elementele trase din aspectul ºi cuprinsul sãu ºi care i-ar da caracterul de proiect de testament, sã fie coroborate ºi cu alte probe de fapt, trase din afarã de act ºi din care sã rezulte fie intenþia testatorului sã facã un nou act de ultimã voinþã, fie cel puþin de a reface pe cel incriminat. Când însã o clauzã a testamentului ar fi primitoare de douã înþelesuri, ea trebuie interpretatã în sensul de a avea un efect, iar nu în acela ce nu ar produce nici unul; de asemenea, dispoziþiilor îndoielnice trebuie a li se da sensul ce defunctul a înþeles, avându-se în vedere ºi cunoºtinþele ce testatorul a avut asupra terminologiei juridice folosite în actul sãu de ultimã voinþã. Incertitudinea asupra datei când a fost scris un testament olograf echivaleazã cu o nedatare a actului ºi atrage nulitatea sa, data fiind un element esenþial pentru validitatea testamentului; deci urmeazã a se vedea dacã dubla datã ce conþine testamentul în speþã – 2 iunie la început ºi 2 iulie la finele lui – este de naturã sã producã o certitudine asupra zilei când a fost întocmit. Nici un text de lege nu cere ca testamentul olograf sã fie fãcut în aceeaºi zi în întregime ºi fãrã întrerupere; deci actul poate fi început într-o anumitã zi ºi continuat mai târziu; ceea ce cere legiuitorul sub sancþiunea nulitãþii testamentului, este sã poarte, scrisã de mâna testatorului, data când el a fost sãvârºit; aºadar, incertitudinea asupra datei testamentului nu poate exista decât atunci când, fie dubla datare, fie imposibilitatea de a se identifica, ziua, luna sau anul, priveºte sãvârºirea sau terminarea redactãrii actului, fie, în fine, când data arãtatã ca zi a începerii redactãrii testamentului ar fi posterioarã datei scrise la terminarea lui. Este stabilit în fapt cã testamentul din litigiu nu a fost scris dintr-odatã, ci la epoci succesive; în acest sens, expertul aratã în raportul sãu cã „ciorna de testament, începutã la 2 iunie, nu a fost iscãlitã decât la 2 iulie 1938”, mai departe precizeazã cã „textul necorectat nu s-a scris concomitent, ci în rate”, urmând a vedea cã data de la începutul testamentului fiind incompletã, din cauza lipsei anului, nu poate fi consideratã ca datã ºi deci trebuie sã fie socotitã ca nescrisã, întrucât data testamentului aºa cum cere art. 859 C.civ., este indiscutabil, cea de la finele lui, adicã 2 iulie 1938. Din examinarea testamentului din speþã, se constatã cã este scris pe o hârtie de calitate proastã, pe o paginã se aflã lãsat un spaþiu alb, unele din rânduri sunt ºterse în întregime ºi corectate cu adãugiri printre rânduri; de asemeni mai multe cuvinte sunt corectate ºi în fine, semnãtura testatoarei este prescurtatã, actul fiind semnat „El. Bãd. F.” iar nu cu numele ei complet. De asemeni din contextul testamentului, rezultã cã testatoarea a enunþat în compunerea averii sale ºi bonuri, fãrã sã specifice câte ºi în ce valoare; privitor la unul din terenurile de la Mangalia, se aratã cã a fost „cumpãrat de la”... fãrã sã se fi completat de la cine; nici o formulã de încheiere cum se obiºnuieºte în practicã, ci data ºi semnãtura urmeazã dupã ultima dispoziþie prin care se instituie societatea „Profilaxia Tuberculozei” ca legatarã; deci din datele enunþate mai sus, ar putea rezulta cã actul din litigiu, nu este un testament, ci numai un simplu proiect. Într-adevãr, ciorna sau proiectul de testament, nu poate avea nici o valoare legalã; însã dacã este adevãrat cã acest caracter de ciornã al actului rezultã atât din aspectul sãu exterior, cât ºi din conþinutul lui, în cazul când conþine clauze nelãmurite complet, sau cel puþin îndoielnice, nu este mai puþin adevãrat cã, atunci când testamentul întruneºte toate condiþiile cerute de lege pentru validitatea sa, scriere, datã ºi semnãturã, aspectul exterior ºi clauzele dubioase nu mai sunt suficiente pentru a califica un atare act de proiect; într-adevãr, este constant cã un testament olograf poate fi scris în orice stil, pe orice material ºi semnat în orice fel, cu condiþia numai ca scrisul sã fie propriu al defunctului ºi semnãtura tot proprie a sa, sã identifice fãrã dubiu pe testator; deci, pentru ca un act care întruneºte toate condiþiile de validitate ale unui testament olograf sã poatã fi calificat de ciornã, trebuie ca elementele trase din aspectul ºi cuprinsul actului ºi care i-ar da caracterul de proiect de testament, coroborate ºi cu alte probe de fapt, trase din afarã de act ºi din care sã rezulte fie intenþia testatorului sã facã un nou act de ultimã voinþã, fie cel puþin de a reface pe cel incriminat. Practicã testamentarã 289 Nici faptul stabilit de cãtre experþi cã unele din corecturile fãcute în testament au fost efectuate dupã ziua de 2 iulie 1938, când testamentul a fost datat ºi semnat, nu este de naturã sã califice actul de ciornã; într-adevãr, dacã o clauzã adiþionalã care conþine o dispoziþie nouã a fost scrisã dupã confecþionarea testamentului, ea trebuie supusã formelor cerute de art. 859 C.civ.; dar dacã acea clauzã nu conþine o dispoziþie nouã ºi se referã la dispoziþii cuprinse în corpul actului pe care le interpreta sau le completeazã, cum este în speþã, este suficient sã fie scrisã de mâna testatorului, independent dacã a fost scrisã odatã sau în urma confecþionãrii testamentului. În orice caz, – întrucât este stabilit în fapt cã testamentul nu a fost scris, uno contextu, ci în rate – chiar dacã iniþial defuncta nu ar fi intenþionat sã facã un testament valabil, ci numai o simplã ciornã care ar fi urmat sã fie refãcutã sau copiatã numai, actul a devenit un testament perfect valabil în ziua de 2 Iulie, când a fost datat ºi subscris de testatoare. Potrivit dispoziþiilor art. 803 C.civ. substituþiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispoziþie prin care eredele sau legatarul va fi însãrcinat de a conserva ºi remite lucrul legat la o a treia persoanã va fi nulã, chiar ºi în ceea ce priveºte pe legatar. Aºadar, condiþiile acestei instituþii prohibite sunt: a) o îndoitã liberalitate, cele douã liberalitãþi fiind legate între ele printr-o trecere de timp, b) stabilirea unei ordine succesive ºi, în fine, c) obligaþia de a pãstra lucrul legat. Din examinarea aparentã ºi interpretarea literalã a clauzelor arãtate mai sus, ar rezulta cã defuncta a prevãzut în testamentul sãu mai multe clauze conþinãtoare de substituþii fideicomisare prohibite; într-adevãr, din faptul cã s-a dispus asupra primului legatar, numai de uzufruct, arãtându-se apoi cã dupã moartea sa nuda proprietate „trece” asupra unei alte persoane, ar însemna fie cã ºi primul instituit este deplin proprietar, fapt prohibit, fiindcã se precizeazã cuvântul „trece”, fie cã pe timpul exercitãrii uzufructului nu s-a dispus deloc de nuda proprietate, care nu este lãsatã nimãnui; în acest din urmã caz, ea ar urma sã revinã moºtenitorilor legitimi, care se vor afla într-un caz de indiviziune considerat ca perpetuu, ei având obligaþia de a remite legatul celui de-al doilea instituit la moartea uzufructuarului; aºadar, urmeazã a se vedea în ce mod trebuie interpretate aceste clauze, în raport cu intenþia presupusã a testatoarei. Dispoziþiile de ultimã voinþã, ca ºi contractele, au a fi interpretate dupã intenþia testatorului, iar nu dupã sensul literal al cuvintelor. Acest mod de interpretare al testamentelor era constant încã din vremurile vechi ºi concretizat prin adagiul voluntatem potius quam verba considerari oportet. ªi vechile legiuiri româneºti aplicau acelaºi principiu, art. 753 din Codul Calimach prevãzând cã „în testament mai pe larg se tâlcuieºte voinþa testatorului”. Dacã este adevãrat cã instanþa nu are calitatea de a preface ºi schimba clauzele testamentului, când însã o clauzã ar fi primitoare de douã înþelesuri, ea trebuie interpretatã în sensul de a avea un efect, iar nu în acela ce nu ar produce nici unul; de asemeni, dispoziþiilor îndoielnice trebuie a li se da sensul ce defunctul a înþeles, avându-se în vedere, pentru a determina acest sens ºi cunoºtinþele ce testatorul a avut asupra terminologiei juridice folosite în actul sãu de ultimã voinþã. Examinându-se clauzele incriminate în lumina acestor principii, urmeazã a se vedea cã intenþia defunctei a fost sã gratifice pe primul instituit numai cu uzufructul legatului, iar deplina proprietate sã treacã la moartea acestuia fie asupra primului nãscut, fie, în lipsã, asupra instituþiei gratificate. În aceastã interpretare, nuda proprietate a legatului trece chiar de la deschiderea succesiunii, fie primului nãscut al uzufructuarului, fie instituþiei publice, dupã cum uzufructuarul a avut copii nãscuþi sau cel puþin concepuþi la moartea testatoarei; aparenta confuzie ce ar reieºi din interpretarea literalã a clauzelor, rezultã numai din cuvintele „nuda proprietate”, pe care în mod nefericit le-a întrebuinþat testatoarea în locul termenului, care cu certitudine a fost cel ce voia defuncta sã întrebuinþeze, anume cel de „deplinã proprietate”. Tot în spiritul în care trebuie interpretate testamentele, apare evidentã confuzia sãvârºitã de testatoare, prin întrebuinþarea noþiunii de „nuda proprietate” în locul celei de „deplina proprietate”; este o eroare inerentã unei persoane nefamiliarizatã deplin cu sensul exact al termenilor juridici pe care a þinut sã-i întrebuinþeze în actul sãu de ultimã voinþã; în fine, interpretând în acest mod sensul cuvintelor ºi clauza care în aparenþã ar fi lovitã de nulitate, se ajunge la posibilitatea de a da nu numai efect acelei clauze, fapt care indiscutabil cã a 290 Mircea Dan BOCªAN fost în intenþia defunctei, dar chiar ºi efectul pe care a voit sã i-l dea ºi care rezultã din toate clauzele similare. Fiind necontestat în fapt cã la data decesului testatoarei, uzufructuarii nu aveau copii nãscuþi, nici concepuþi, legatul de nudã proprietate fãcut sub condiþie gratificatei este perfect valabil. Potrivit dispoziþiilor art. 674 C.civ., împãrþirea între fraþi ºi surori proveniþi din cãsãtorii diferite, se face pe jumãtate între cele douã linii: paternã ºi maternã a defunctului ºi anume fraþii primari1 iau parte în amândouã liniile, iar uterinii sau consângenii, fiecare numai în linia sa. Reclamantul fiind frate de tatã, iar pârâta sorã de tatã ºi de mamã cu defuncta, faþã cu dispoziþiile art. 674 C.civ. urmeazã a se recunoaºte reclamantului dreptul la 1/4 ºi pârâtei la 3/4 din bunurile rãmase de pe urma defunctei, dupã aducerea la îndeplinire a dispoziþiilor cuprinse în testamentul olograf din 2 iulie 1938, al acesteia din urmã. (sentinþã publicatã în PR 1942.III.163) OBSERVAÞIE: 1 Terminologia codului civil înþelege prin „fraþi primari” copiii proveniþi din aceeaºi pãrinþi – „fraþi buni”. 38 Succesiunea Ion Grigorescu TESTAMENTE olografe succesive fãcute de acelaºi testator – Cereri de trimitere în posesie asupra bunurilor legate – Revocare – Determinare a legatarului – Executor testamentar – Sezinã (Art. 859, 922, 911, 916 ºi 917 C.civ.) Trib.Dolj II, jurnal nr. 4230/ 23 martie1942 1. Revocarea fãcutã de testator printr-un testament posterior este valabilã când testamentul este regulat ca formã, independent de validitatea celorlalte dispoziþii ale testamentului. 2. Stabilirea intenþiei testatorului cu privire la numirea legatarului este o chestiune de interpretare a conþinutului testamentului. 3. Determinarea legatarului se poate face ºi în momentul când urmeazã sã se facã atribuirea legatului, nu numai în momentul facerii testamentului. 4. Executorii testamentari nu pot obþine trimiterea în posesie asupra averii imobile, iar asupra celei mobile au de drept posesia, dacã testatorul le-a atribuit sezina. TRIBUNALUL: Asupra cererilor de trimitere în posesie de faþã; Având în vedere actele ce constituie dosarul cauzei, susþinerile pãrþilor, consemnate în jurnalul No. 3809/1942, al acestui tribunal ºi secþiune, precum ºi concluziile scrise depuse de D. Grigorescu ºi de Comitetul ªcolar al Liceului Comercial „Gh. Chiþu”. Având în vedere cã potrivit dispoziþiilor art. 651, succesiunea lui Ion Grigorescu este deschisã, deoarece dupã cum se constatã din extrasul No. 1404/1937, din registrul stãrii civile pentru morþi, acesta a încetat din viaþã la data de 4 februarie 1937, ora 5. Cã, dupã cum rezultã din procesele verbale cu data de 4 februarie 1937 ºi 17 februarie 1937, din ordinul preºedintelui tribunalului Dolj, secþia II-a, s-au pus peceþi ºi s-au inventariat bunurile ce s-au gãsit în succesiunea defunctului I. Grigorescu. Având în vedere cã din cuprinsul actului autentificat sub No. 47/1937, de judecãtoria ocolului urban Craiova, se constatã cã decedatul Ion Grigorescu nu are moºtenitori rezervatari. Cã în lipsã de succesori rezervatari, prin cererile arãtate mai înainte, care au fost conexate de acest tribunal ºi secþiune prin jurnalul No. 3864/941, au pretins sã fie trimiºi în posesia succesiunii Practicã testamentarã 291 defunctului I. Grigorescu: Gh. I. Marinchescu ºi Comitetul ªcolar al Liceului Comercial „Gh. Chiþu”, care au invocat în sprijinul cererilor lor testamentul olograf cu data din 28 februarie 1935, ºi D. Grigorescu, care ºi-a întemeiat cererea sa pe calitatea de succesor legitim al decedatului I. Grigorescu ºi pe aceea de legatar universal ce a pretins cã ar rezulta din dispoziþiile testamentului olograf cu data de 31 ianuarie 1934. Considerând cã defunctul I. Grigorescu prin clauza scrisã la No. 5 în testamentul olograf ce a fãcut la data 28 februarie 1935, care este regulat ºi valabil din punct de vedere formal pentru cã întruneºte condiþiile cerute în acest sens de art. 859 C.civ., fiind scris în întregime, datat ºi semnat de testator, a revocat expres ºi în întregime dispoziþiile sale testamentare scrise în testamentul olograf cu data de 31 ianuarie 1934, prin care testase averea sa mobilã lui D. Grigorescu, deoarece a dispus cã testamentul cu data de 28 februarie 1935 reprezintã ultima sa voinþã ºi cã acest testament anuleazã oricare alt testament precedent. Cã, potrivit textului art. 922 C.civ., care dispune cã revocarea fãcutã prin testamentul posterior va avea toatã validitatea ei, cu toate cã acest act a rãmas fãrã efect din cauza incapacitãþii eredelui, sau a legatarului, sau din cauzã cã aceºtia nu au voit a primi ereditatea, regulã ce trebuie aplicatã în toate cazurile în care o dispoziþie testamentarã poate rãmâne fãrã efect, fãrã a atrage în mod necesar nulitatea în întregime a testamentului, revocarea expresã ºi totalã a testamentului olograf cu data de 31 ianuarie 1934, fãcutã de defunctul I. Grigorescu prin testamentul posterior cu data de 28 februarie 1935, trebuie consideratã valabilã chiar dacã celelalte dispoziþii ale acestui testament, care este regulat ca formã, pentru diferite motive, nu ar putea produce nici un efect. 1 Cã prin urmare, cererea fãcutã de D. Grigorescu, cu petiþia înregistratã sub No. 4355 din 1937, la acest tribunal, întemeiatã pe dispoziþiile testamentului olograf cu data de 31 ianuarie 1934, deoarece acest testament a fost în întregime revocat de testator, urmeazã sã fie respinsã ca neavând suport juridic. Având în vedere cã D. Grigorescu a invocat ºi calitatea de moºtenitor legitim al defunctului I. M. Grigorescu ºi, pentru a putea triumfa în cererea ce a fãcut de a fi trimis în posesia succesiunii acestuia, a pretins cã legatul universal conþinut în testamentul olograf cu data de 28 februarie 1935, pe care Comitetul ªcolar al Liceului Comercial „Gh. Chiþu” ºi-a întemeiat cererea de trimitere în posesie, este fãrã fiinþã, nul, pentru cã legatarul desemnat, anume: Direcþia ªcolii Superioare Comerciale de bãieþi din Craiova, nu existã ca persoanã fizicã sau juridicã, nefiind un subiect de drepturi, deci neputând fi titularul unui patrimoniu ºi pentru cã legatarul nu a fost determinat, deoarece în Craiova au fost douã ºcoli superioare de comerþ. Cã pentru a soluþiona aceste obiecþii fãcute de petentul D. Grigorescu, cu privire la valabilitatea legatului fãcut prin menþionatul testament, este necesar sã se ºtie în prealabil pe cine a înþeles testatorul sã arate ca legatar al universalitãþii bunurilor rãmase în succesiunea sa ºi numai dupã aceea se va putea ºti dacã legatarul a fost determinat ºi dacã a avut capacitatea sã primeascã legatul. Considerând cã prin dispoziþia scrisã de testator la No. 1 în testamentul olograf cu data de 28 februarie 1935, aceasta menþioneazã cã întreaga avere ce va poseda la încetarea sa din viaþã o lasã Direcþiei ªcolii Superioare Comerciale de bãieþi din Craiova, cu obligaþia de a se constitui un fond cu numele de Ion Grigorescu, pentru a se putea creºte scumpele vlãstare care urmeazã aceastã ºcoalã ºi a adãugat cã doreºte ca acea ºcoalã sã fie pepinierã de elemente de laudã. Cã din examinarea acestor dispoziþii rezultã destul de limpede cã testatorul a voit sã lase universalitatea bunurilor sale ªcolii Superioare Comerciale de bãieþi din Craiova, cu scopul de a mãri posibilitãþile materiale ale acestei ºcoli, deoarece ºi-a exprimat dorinþa ca acea ºcoalã, nu direcþia ºcolii, sã fie o pepinierã a elementelor de merit. Cã dacã în arãtarea legatarului testatorul a întrebuinþat expresia „Direcþia ªcolii superioare de Comerþ (bãieþi) din Craiova”, în loc de acea „ªcolii superioare de Comerþ (bãieþi) din Craiova”, aceasta este o exprimare care nu poate avea consecinþe în ceea ce priveºte valabilitatea legatului, pentru cã testatorul are deplinã libertate în întrebuinþarea termenilor ce foloseºte pentru arãtarea 292 Mircea Dan BOCªAN legatarului, fiind suficient ca din conþinutul testamentului, aºa cum s-a învederat în speþã, sã se gãseascã suficiente elemente care sã clarifice intenþia sa referitoare la desemnarea legatarului. Cã dacã aceasta a fost intenþia testatorului cu privire la arãtarea persoanei legatarului, trebuie sã se stabileascã dacã legatarul este determinabil ºi dacã a avut capacitatea de a primi legatul. Considerând cã principal este îndeajuns ca legatarul sã poatã fi determinat în momentul când trebuie sã se facã atribuirea legatului, chiar dacã el nu era determinabil în momentul facerii testamentului, pentru ca raportul ce se naºte în urma legatului între testator ºi legatar sã poatã avea fiinþã, sau mai corect pentru ca sã se poatã face atribuirea legatului. Cã examinând în lumina acestui principiu dispoziþia testamentarã relativã la arãtarea legatului, þinând seamã ºi de cuprinsul adreselor No. 18642/1941 ºi 24701/1941 ale serviciului local de învãþãmânt din Craiova, în care se menþioneazã cã în acest oraº au existat douã ºcoli comerciale pentru bãieþi, una elementarã ºi una superioarã, care la data de 1 septembrie 1939 s-au unificat constituind liceul ce poartã denumirea de „Gh. Chiþu”, rezultã cã acest liceu comercial trebuie considerat beneficiarul legatului fãcut de testatorul I. Grigorescu. Cã, dacã în adresa No. 24701/1941, a serviciului local de învãþãmânt din Craiova, s-a menþionat cã ºcoala elementarã de comerþ pentru bãieþi, la data de 1 septembrie 1939 când s-a pus în aplicare legea No. 20.936 pentru organizarea învãþãmântului comercial secundar, a luat denumirea de „Liceul comercial Gh. Chiþu”, ceea ce ar face sã se creadã cã în Craiova au existat la facerea testamentului, douã ºcoli comerciale superioare pentru bãieþi, întrucât potrivit art. 40 al arãtatei legi, ºcolile elementare s-au transformat în gimnazii ºi numai ºcolile superioare de comerþ s-au transformat în licee, aceastã împrejurare de fapt chiar dacã ar fi fost conformã cu realitatea, ea nu este de naturã sã facã imposibilã determinarea legatarului, deoarece la data cererii de trimitere în posesie fãcutã de comitetul ºcolar al liceului comercial „Gh. Chiþu”, în Craiova exista ºi Liceul Comercal „Gh. Chiþu”, astfel cã în speþã atribuirea legatului nu poate fi împiedicatã de obstacolul nedeteminãrii legatarului. Cã mai mult, din conþinutul testamentului rezultã cã legatarul era determinat chiar în momentul când s-a fãcut testamentul, deoarece testatorul, dupã ce prin dispoziþia scrisã în testament la No. 1 a desemnat ca legatar universal ªcoala Superioarã Comercialã pentru bãieþi din Craiova, a rugat pe executorul testamentar numit prin testament sã formeze un consiliu cu care sã se ajute în atribuþii, arãtându-ºi dorinþa ca între alte persoane sã figureze în acel consiliu ºi domnul director Nicu Georgescu, de la ºcoala superioarã comercialã de bãieþi, care conform intenþiei testatorului a fost arãtatã ca legatarã, se putea determina ca fiind acea al cãrui director era la data de 28 februarie 1935, adicã data facerii testamentului, domnul profesor Nicu Georgescu. Cã prin urmare nu putea fi nici o îndoialã cu privire la persoana legatarului, chiar la data când s-a fãcut testamentul, deºi aceasta nu mai prezintã importanþã pentru determinarea legatarului, întrucât el poate fi determinat aºa cum s-a învederat mai înainte, în momentul atribuirii legatului, adicã la data cererii de trimitere în posesiune fãcutã de comitetul ºcolar al Liceului comercial „Gh. Chiþu”, pentru acest liceu, când singura ºcoalã superioarã de comerþ pentru bãieþi existentã în Craiova era arãtatul liceu comercial. Cã în fine, neputându-se tãgãdui cã în general toate ºcolile, deci ºi liceul comercial „Gh. Chiþu”, sunt create de stat cu scopul de a servi interesul obºtesc, care cu privire la acest liceu ca ºi la celelalte ºcoli comerciale este acela de a forma elementele trebuincioase conducerii comerþului românesc, ºi, ca atare, urmând sã fie considerat ca o instituþie de interes public, nu se poate tãgãdui aceste ºcoli nici capacitatea de a primi un legat, acceptarea legatului trebuind sã fie fãcutã în folosul numitei ºcoli de organul desemnat de legile în vigoare (art. 7 din legea No. 29 publicatã în Monitorul Oficial No. 77/1936, combinat cu art. 111 din legea No. 70, publicatã în Monitorul Oficial No. 105/ 1928 ºi art. 31 din regulamentul organizãrii comitetelor ºcolare, publicat în Monitorul Oficial No. 211/ 1920) pentru administrarea patrimoniului acestei instituþii, anume comitetul ºcolar respectiv, organ care potrivit art. 59 din regulamentul pentru organizarea comitetelor ºcolare, publicat în Monitorul Oficial No. 221/1920, are personalitate juridicã ºi care prin I.D.R. No. 4144/1937 a fost abilitat, în conformitate cu dispoziþiile art. 811 C.civ., sã primeascã legatul. Practicã testamentarã 293 Cã în consecinþã legatul fãcut de decedatul I. Grigorescu, prin testamentul olograf cu data de 28 februarie 1935, fiind acceptat în conformitate cu dispoziþiile codului civil de cãtre o persoanã capabilã ºi determinatã, ºi acest legat fiind universal, întrucât testatorul a dispus prin testament de întreg patrimoniul sãu, urmeazã sã se admitã cererea de trimitere în posesie fãcutã cu petiþia înregistratã sub No. 1172/1941, la acest tribunal ºi secþiune de comitetul ºcolar al liceului comercial „Gh. Chiþu ºi sã se respingã ca nefondatã cererea de trimitere în posesie fãcutã cu petiþia înregistratã sub No. 22840/1939 la acest tribunal ºi secþiune de D. Grigorescu în calitate de succesor legitim al testatorului. Având în vedere cã întemeindu-se pe dispoziþiile aceluiaºi testament cu petiþia înregistratã sub No. 4374/1937, a fãcut cerere de trimitere în posesie ºi G. I. Marinchescu, în calitate de executor testamentar. Considerând cã, în conformitate cu dispoziþiile art. 916 ºi 917 C.civ., executorul testamentar are numai dreptul de a supraveghea ºi controla executarea dispoziþiilor testamentare, neavând acordat prin lege vreun drept de posesie asupra averii succesorale, afarã de cazul special prevãzut de art. 911 C.civ., încât cererea fãcutã de numitul executor testamentar de a i se preda bunurile succesiunii defunctului I. Grigorescu, urmeazã sã fie de asemenea respinsã ca nefondatã. (jurnal publicat în „Justiþia Olteniei” 6-11/1942.43 ºi în Jur.Gen. 1942.1063.1212) OBSERVAÞIE: 1 În privinþa efectelor pe care, raportat la cerinþele art. 920 urm. C.civ., le poate produce un testament revocatoriu ineficace, a se compara cu speþa nr. 16 ºi decizia Curþii de casaþie citatã în Observaþia 2. 39 Succesiunea Chaim Craus TESTAMENT – Vicii de formã – Confirmare – Bun legat – Terþ deþinãtor – Nulitate a testamentului – Invocare – Inadmisibilitate – Moºtenitori de sânge – Despãgubiri – Platã direct cãtre legatari – Consimþãmânt – Consecinþe – Confirmare a testamentului (art. 899, 1167 C.civ.) Cas. III, dec. 2013/ 1 iunie 1943 Moºtenitorii testatorului pot confirma testamentul nul din vicii de formã, în care caz existã din partea lor renunþare la acþiunea de anulare a testamentului. Aceastã confirmare poate fi expresã sau poate fi tacitã, atunci când rezultã din executarea voluntarã a testamentului, fãcutã în cunoºtinþã de cauzã. 1 Nulitatea testamentului nu poate fi invocatã decât de moºtenitorul cãruia îi profitã anularea; de unde rezultã cã, dacã moºtenitorul confirmã testamentul, terþul deþinãtor al lucrului legat nu poate invoca nulitatea testamentului. Punerea în posesie, necesarã pentru ca legatarul particular sã dobândeascã folosinþa lucrului legat ºi exerciþiul acþiunilor privitoare la legat, se realizeazã sau prin justiþie sau de bunã voie. Punerea în posesie de bunã voie este expresã, când rezultã dintr-un act care conþine consimþãmântul moºtenitorului de a executa testamentul, ceea ce implicã ºi confirmarea lui, sau este tacitã când rezultã din simpla executare a testamentului. CURTEA: Având în vedere cã din sentinþa atacatã cu recurs reiese cã, pronunþându-se asupra apelului fãcut de Societatea de asigurare „Dacia-România”, împotriva cãrþii de judecatã nr. 204/1935 a Judecãtoriei ocolului Moineºti, Tribunalul Bacãu s. II a admis numai motivul de apel privitor la procente, menþinând restul hotãrârii primei instanþe, prin care Societatea „Dacia-România” a fost 294 Mircea Dan BOCªAN obligatã sã plãteascã intimatei Fany Craus suma de 50.000 lei, din totalul despãgubirilor datorate în baza contractului de asigurare contra incendiului, încheiat cu Chaim Craus pentru imobilul din Moineºti, str. Regele Ferdinand nr. 105. Pentru a hotãrâ astfel, Tribunalul constatã cã asiguratul Chaim Craus a lãsat soþiei sale Fany Craus printr-un codicil nedatat ºi nesemnat suma de 50.000 lei, din totalul despãgubirilor pe care le-ar datora Societatea asigurãtoare în caz de incendiu ºi cã, incendiul producându-se, moºtenitorii rezervatari ai asiguratului au recunoscut în instanþa de lichidare a despãgubirilor datorate de cãtre Societatea asigurãtoare cã din totalul acestor despãgubiri, 50.000 lei revin, conform testamentului, legatarei Fany Craus. Dupã ce face aceste constatãri, Tribunalul motiveazã cã, deºi nedatat ºi nesemnat, codicilul dã dreptul intimatei sã cearã direct Societãþii de asigurare plata sumei legate, dat fiind cã moºtenitorii rezervatari, – singurii care în speþã ar fi fost protejaþi prin nulitatea invocatã de recurentã – recunoscând valabilitatea liberalitãþii ºi scãzând valoarea ei din totalul despãgubirilor, pe care aveau dreptul sã le cearã, prin aceasta nu numai cã au confirmat codicilul, nul la origine, dar au ºi încuviinþat ca suma testatã sã fie cerutã de intimatã, direct debitoarei despãgubirilor, ceea ce corespunde unei tradiþiuni sau puneri în posesiune a creanþei. În ce priveºte susþinerea recurentei cã intimata a asigurat imobilul ca proprietarã, ascunzându-ºi astfel calitatea de uzufructuarã, ceea ce atrage nulitatea convenþiei de asigurare, Tribunalul motiveazã cã viciul invocat priveºte contractul de asigurare, încheiat direct cu intimata ºi nu poate înrâuri ca atare drepturile ei la suma ce i se cuvine în temeiul asigurãrii contractatã cu testatorul Chaim Craus. Contra acestei sentinþe, Societatea „Dacia-România”, a fãcut recurs sprijinit pe patru motive de casare. Asupra motivelor I, II ºi IV de casare. Având în vedere cã prin aceste motive, decizia atacatã cu recurs este criticatã pentru exces de putere, denaturarea testamentului ºi violarea art. 859, 886, 1201 ºi 1167, 899 C.civ. ºi 54 din legea asigurãrilor, vicii consistând în aceea cã instanþa de apel a recunoscut puterea de lucru judecat unei decizii date între alte pãrþi ºi cu alt obiect decât acela al procesului din speþã, a considerat cã recurenta nu poate opune nulitatea codicilului nedatat ºi nesemnat ºi a obligat-o la plata sumei lãsat prin acest codicil, fãrã ca, în prealabil, legatara sã fi fost trimisã în posesia legatului, deºi, pe de o parte, debitorul unei sume legate printr-o dispoziþie testamentarã nulã are dreptul sã opunã nulitatea acestei dispoziþii chiar atunci când ea ar fi confirmatã de moºtenitorii testatorului, iar pe de altã parte, legatarii particulari, cum este ºi intimata, nu pot cere executarea legatelor, decât de la moºtenitorii rezervatari sau de la legatarii universali ori cu titlu universal. Cã, mai susþine recurenta, dacã s-ar fi recunoscut intimatei drepturi în baza contractului de asigurare încheiat în nume propriu, aceasta nu se putea face decât cu violarea art. 54 din legea asigurãrilor, dat fiind cã, în contractul de asigurare în discuþie, intimata a arãtat, în neconformitate cu realitatea, cã e proprietarã a imobilului asigurat, iar aceastã falsã declaraþie atrage nulitatea contractului. Având în vedere cã, prin constatãri neatacate pentru denaturare, Curtea de Apel stabileºte cã în instanþa de lichidare a despãgubirilor datorate în urma incendiului produs la imobilul lãsat moºtenire de Chaim Craus, moºtenitorii rezervatari ai acestuia nu au cerut întreaga sumã datoratã de Societatea asigurãtoare, ci au recunoscut cã din aceastã sumã 50.000 lei revin, conform testamentului, intimatei Fany Craus, recunoaºtere faþã cu care recurenta a fost obligatã sã plãteascã moºtenitorilor rezervatari numai diferenþa dintre totalul despãgubirilor ºi valoarea legatului lãsat intimatei Fany Craus. Cã, din decizia atacatã cu recurs, mai reiese, cã Tribunalul nu a atribuit deciziei de lichidare a despãgubirilor, puterea lucrului judecat, faþã de recurentã, ci a stabilit numai din declaraþiile fãcute de moºtenitorii rezervatari, în acel proces, cã aceºtia au confirmat testamentul ºi deci nulitatea, creatã în folosul lor, numai ei ar fi putut sã o invoce, iar nu ºi terþul debitor, urmãrit pentru valorificarea creanþei legate. Practicã testamentarã 295 Considerând cã, potrivit art. 1167 al. 3 C.civ., – aplicabil ºi liberalitãþilor fãcute prin testament – confirmarea, ratificarea sau executarea voluntarã a unei donaþii, fãcute de cãtre erezi sau reprezentanþii donatorului dupã moartea sa, þine loc de renunþare atât în privinþa viciilor de formã, cât ºi în privinþa oricãrei alte excepþii. Cã, în conformitate cu art. 899 C.civ., legatarii particulari nu mai sunt þinuþi sã cearã formal punerea în posesie a lucrului legat, dacã moºtenitorii cãrora ar urma sã li se facã o asemenea cerere, încuviinþeazã „de bunã voie” predarea legatului. Cã din aceste dispoziþii rezultã cã moºtenitorii testatorului pot confirma testamentul nul din vicii de formã, în care caz existã din partea lor renunþare la acþiunea de anulare a testamentului. Cã aceastã confirmare poate fi expresã sau tacitã, când rezultã din executarea voluntarã a testamentului, fãcutã în cunoºtinþã de cauzã. 1 Cã nulitatea testamentului nu poate fi invocatã decât de moºtenitorul cãruia îi profitã anularea, de unde rezultã cã, dacã moºtenitorul confirmã testamentul, terþul deþinãtor al lucrului legat nu poate invoca nulitatea testamentului. Cã punerea în posesie, necesarã pentru ca legatarul particular sã dobândeascã folosinþa lucrului legat ºi exerciþiul acþiunilor privitoare la legat, se realizeazã sau prin justiþie sau de bunã voie. Cã punerea în posesie de bunã voie este expresã, când rezultã dintr-un act care conþine consimþãmântul moºtenitorului de a executa testamentul, ceea ce implicã ºi confirmarea lui, sau este tacitã, când rezultã din simpla executare a testamentului. Cã, în speþã, fiind vorba de legatul unei creanþe, pe care testatorul o are contra unui terþ ºi întrucât moºtenitorii rezervatari au cerut chiar în instanþa de lichidare a despãgubirilor ca partea din aceste despãgubiri legatã intimatei, sã nu le fie plãtitã lor, moºtenitorii de sânge, întrucât ea revine, conform testamentului, intimatei Fany Craus, Tribunalul a putut vedea în mod corect, în aceastã atitudine, nu numai manifestarea voinþei de a confirma legatul, ceea ce constituie o confirmare tacitã, dar ºi o punere în posesie de bunã voie prin încuviinþare ca suma corespunzãtoare sã fie cerutã de intimatã de la Societatea de asigurare, recurenta, în condiþiile fixate prin hotãrârea de lichidare. Cã suma ce s-a recunoscut cã îi revine intimatei Fany Craus, fiind dedusã din totalul despãgubirilor, despre care s-a stabilit judecãtoreºte cã ar fi trebuit plãtite moºtenitorilor rezervatari, dacã ei n-ar fi confirmat legatul, recurenta nu poate susþine cã, tãgãduindu-i interesul de a invoca nulitatea liberalitãþii, – confirmatã cum s-a arãtat mai sus – ºi obligând-o la platã faþã cu legatara, Tribunalul a atribuit actului de confirmare efecte contrare prevederilor art. 1167 C.civ. Cã întreaga argumentare a Tribunalului sprijinindu-se exclusiv – aºa cum se aratã expres în sentinþã – pe contractul de asigurare încheiat cu Chaim Craus, iar nu pe acela încheiat de intimata personal, obiecþiile recurentei, privitoare la nulitatea acestui din urmã contract, nu puteau înrâuri cu nimic soluþia procesului, astfel cã ºi critica formulatã în recurs în legãturã cu aceste obiecþii este nefondatã. Cã, deci motivele I, II ºi IV de casare, fiind nefondate, urmeazã a se respinge. Asupra motivului III de casare. Având în vedere cã, prin acest motiv, sentinþa supusã recursului este criticatã pentru nemotivare, omisiune esenþialã ºi violarea art. 802 ºi 1017 C.civ., vicii consistând în aceea cã Tribunalul nu s-a ocupat de susþinerea recurentei, cã legatul lãsat intimatei Fany Craus este nul pentru motivul cã are de obiect un drept eventual ºi a considerat dreptul legat ca fiind afectat de o condiþie suspensivã. Având în vedere cã, din sentinþa atacatã cu recurs ºi din jurnalul în care s-au consemnat dezbaterile ce au precedat-o, reiese cã apãrarea de care pretinde recurenta cã nu s-a ocupat Tribunalul, n-a fost invocatã oral la fond, ea nefiind cuprinsã nici în motivele scrise de apel, pe care instanþa le enumerã, fãrã ca partea din sentinþã în care se face aceastã enumerare sã fie atacatã pentru denaturare. Cã, afirmaþia fãcutã de Tribunal în legãturã cu modalitatea la care ar fi supus dreptul legat intimatei nu priveºte apãrarea adusã în discuþie pentru prima oarã prin motivul III de casare, ci se referã la trimiterea în posesia legatului, chestiune care a fost cercetatã cu prilejul soluþionãrii celorlalte motive ale recursului. 296 Mircea Dan BOCªAN Cã deci, aceastã apãrare, nefiind ridicatã la fond ºi neinteresând ordinea publicã, nu poate fi invocatã direct în recurs. Cã, dar, toate motivele de casare fiind neîntemeiate, recursul urmeazã a se respinge. Pentru aceste motive, respinge recursul. NOTÃ: Problema principalã examinatã ºi tranºatã de decizia ce adnotãm este aceea a aplicãrii art. 1167 al. 3 C.civ. ºi la transmisiunile testamentare. Pentru a putea aprecia importanþa ºi justeþea punctului de vedere adoptat, reamintim stadiul doctrinar ºi jurisprudenþial al acestei materii. I. Mai întâi, iatã datele speþei: La sfârºitul unui testament olograf, valabil din toate punctele de vedere, testatorul adaugã câteva fraze pe care nu le semneazã ºi nu le dateazã, prin care instituie un legat particular de cincizeci mii lei intimatei din recurs, dintr-o sumã mai mare ce i se datora ca despãgubiri de cãtre societatea recurentã. În instanþa de lichidare a acestor despãgubiri, deschisã între societatea debitoare ºi moºtenitorii de sânge, aceºtia din urmã cer ca suma de cincizeci mii lei sã nu le fie atribuitã lor, ci legatarei intimate, conform testamentului acestuia. Posterior, la încercarea de executare din partea legatarei, debitoarea se opune, întemeiatã pe nulitatea testamentului, ca neîndeplinind condiþiile de formã prevãzute de art. 859 ºi acelea de fond din art. 802 ºi 1017 C.civ.; de asemenea, întemeiatã pe consideraþia cã legatara nu obþinuse punerea în posesie a legatului sãu. Confirmarea testamentului din partea succesorilor legali, confirmare posibilã faþã de art. 1167 al. 3 C.civ., lipsa de drept în persoana unui terþ de a invoca nulitatea unui legat ºi lipsa de necesitate pentru un legatar particular de a mai cere punerea în posesie, atunci când moºtenitorii declarã expres sau tacit cã înþeleg sã execute testamentul, au îndreptãþit atât instanþele de fond, cât ºi pe Înalta noastrã Curte sã respingã opunerile debitoarei de legat. II. Nu existã discuþii în doctrinã asupra valorii unui testament nesemnat sau nedatat. Se decide în mod constant cã un asemenea testament este lovit de o nulitate absolutã, iar dupã unele pãreri care admit alãturi de actele nule ºi actele inexistente, teorie aproape pãrãsitã astãzi, este chiar inexistent. De asemenea, toatã lumea este de acord cã adaosurile, ºtergerile ºi corectãrile dintr-un testament, trebuie sã îndeplineascã condiþiile de formã ale testamentului însuºi, adicã pentru testamentul olograf, sã fie scrise de mâna testatorului, sã fie datate ºi semnate. Desigur, aceste formalitãþi sunt necesare numai dacã adaosul sau corectarea schimbã în vreun fel conþinutul originar al testamentului. Nu este nici o raþiune sã se pretindã scriere, datare ºi semnare pentru simple explicaþii ale dispoziþiilor ce rãmân în conþinut aceleaºi1 . III. Pentru cã hotãrârea Tribunalului denumeºte adaosul din testamentul ce i-a venit spre examinare codicil, amintim observaþia doctrinei cã întrebuinþarea încã ºi astãzi a acestui cuvânt nu este cu nimic justificatã. În dreptul roman, alãturi de testament ºi spre deosebire de el, codicilul era o dispoziþie de ultimã voinþã supusã la forme simple ºi care n-avea nevoie sã conþinã o instituire de erede, ci numai dispoziþii particulare, în special legate. Din aceastã pricinã clauza codicilarã, dupã care testamentul declarat nul valora cel puþin ca un codicil, devenise de stil. Ordonanþa francezã din 1735 pãstrase codicilul cu acelaºi înþeles, dar codul civil francez ºi dupã el cel român, nu mai fac vreo distincþie între testament ºi codicil. ªi unul ºi altul sunt astãzi dispoziþii de ultimã voinþã supuse la aceeaºi obligaþii formale; codicilul nu este deci altceva decât tot un testament olograf, care se referã la altul anterior2 . *** 1 Pentru toate aceste trei chestiuni, a se consulta: A. Trasbot în Planiol, Ripert, V, nr. 535, 539 ºi 542; P. Voirin în Ch. Beudant, ed. II-a, VI, nr. 14; Laurent, XIII, nr. 461; Al e x IV.2, p. 136; HRB III, nr. 1248; C a n t a c u z i n o, ed. II, nr. 259; I. C. Palada, Stadiul jurisprudenþei franceze asupra condiþiilor de formã ale testamentului olograf, în “Justiþia Olteniei” 1936.183; alte trimiteri în Hamangiu-Georgean, Codul civil adnotat, II, sub art. 859, nr. 8, 11, 12, 13 ºi VII sub acelaºi art., nr. 3, 6, 28, 29, 39 ºi 78; G. P. Docan, Repertoriu de jurisprudenþã rezumatã, V0 Testament, nr. 4 ºi 5. 2 Planiol, Ripert, Trasbot, op.cit., nr. 15; Baudry-Lacantinerie ºi M. Colin, ed. III, XI, nr. 1830; HRB, loc.cit. Practicã testamentarã 297 IV. Fãrã a ne preocupa deocamdatã de caracterele nulitãþii unui testament olograf, lipsit de una din condiþiile de formã prevãzute de art. 859 C.civ., în cadrul teoriei generale a nulitãþilor, trebuie sã arãtãm dintr-un început cã doctrina nu este de acord asupra fundamentului art. 1167 al. 3 C.civ. ºi mai cu seamã asupra aplicabilitãþii ºi la testamente a acestui articol. 1) Art. 1167 al. 3 C.civ., care a copiat art. 1340 din C.civ.fr., dispune cã „ratificaþia, confirmaþia sau executarea voluntarã a unei donaþii, fãcutã de cãtre erezii sau reprezentanþii donatorului dupã moartea sa, þine loc de renunþare atât în privinþa viciilor de formã, cât ºi în privinþa oricãrei alte excepþii”. N-a fost uºor doctrinei sã justifice o asemenea dispoziþie pentru cã, mai întâi, nu se vede de ce moartea celui ce a întocmit actul poate schimb natura nulitãþii de care a fost lovit acesta de la origine; în al doilea rând, pentru cã actul de confirmare, executarea voluntarã, prezintã mai degrabã aparenþa unui act nou emanat de la succesor însuºi, decât un act nãscut în persoana defunctului, dar reînviat de succesorul sãu; în fine, pentru cã ne gãsim în materia actelor pentru care formele sunt considerate ca cerute pentru existenþa însãºi a actului (forma dat esse rei). Sancþiunea ar trebui sã fie deci aici inexistenþa ºi ceea ce nu existã, nu se poate ratifica. Raþiunea probabilã a art. 1340 C.civ.fr., spun Baudry ºi Barde1 , este cã cerinþa formelor solemne a avut drept scop sã împiedice ca o voinþã strãinã sã determine pe donator de a-ºi nedreptãþi rudele de sânge. Dacã, dupã moartea sa, aceºti moºtenitori socotesc cã donaþia a fost în mod liber consimþitã, voinþa lor trebuie sã prevaleze, cãci legiuitorul nu se poate arãta mai riguros decât însãºi persoanele cãrora le profitã ineficacitatea donaþiei. Cu o micã nuanþã, aceeaºi explicaþie o gãsim la Coviello2 . Domnia-sa explicã norma din acest articol pe o raþiune practicã, afirmând cã testamentele ºi donaþiile sunt instituþii înconjurate de formalitãþi foarte speciale, complicate, riguroase, statornicite de legiuitor mai mult pentru garanþia moºtenitorilor legitimi decât aceea a testatorului sau donatorului însuºi, pentru cã a înþeles sã favorizeze rãmânerea bunurilor în mâna familiei, a moºtenitorilor de sânge. De aici consecinþa cã legiuitorul a permis ca persoanele în favoarea cãrora s-au luat aceste garanþii sã poatã renunþa la ele. Trebuie precizat cã art. 1311 C.civ.it. vechi reproduce art. 1340 C.civ.fr., adãugând însã expres cã posibilitatea de confirmare, de executare voluntarã, priveºte atât testamentele, cât ºi donaþiile. Acelaºi lucru l-a fãcut ºi proiectul nostru de cod civil în art. 971. 2 Planiol, Ripert, Trasbot, dupã ce aratã cã art. 1340 C.civ.fr. presupune o implicitã transformare a nulitãþii absolute într-o nulitate relativã, datoritã morþii donatorului, o explicã astfel: Legiuitorul, bine sau rãu, pretinde forma notarialã mai cu seamã în interesul donatorului ºi al familiei sale. Dupã moartea donatorului nu mai rãmâne decât interesul familiei. Dacã acest interes în timpul vieþii donatorului poate justifica o nulitate absolutã, pentru cã familia nu poate ridica nici o obiecþie contra actului, situaþia nu mai rãmâne aceeaºi dupã deces3 . Numai pentru donaþii, Laurent gãseºte o explicaþie în consideraþia cã acestea nu s-au bucurat de favoarea legiuitorului francez 4 . În dezacord cu Baudry-Lacantinerie ºi Coviello, care, dupã cum am arãtat, explicã art. 1167 al. 3 mai mult pe animus donandi al succesorilor, J. Bonnecase, dupã ce aratã cã nulitatea de formã atrage inexistenþa actului ºi ceea ce este inexistent nu poate fi ratificat, susþine cã la baza acestui articol stã o realitate, desigur imperfectã, ce nu poate fi decât o obligaþie naturalã sau la rigoare o datorie moralã 5 . 1 Ed. a III-a, XIV, nr. 1999. Succesioni, 1928, p. 172. 3 Planiol, Ripert, Trasbot, V0 nr. 352. 4 Laurent, XIII, nr. 464; idem; HRB III, nr. 1149. 5 J. Bonnecase, Supplément la tratatul Baudry, III, nr. 85; de aceeaºi opinie, G. Ripert, La règle morale dans les obligations civiles, 1925, p. 375 urm. 2 298 Mircea Dan BOCªAN Tot la obligaþia naturalã, transformatã prin confirmare într-o obligaþie civilã, se opresc, fãrã comentarii deosebite, Colin ºi Capitant (ed. IV-a, III, p. 766) ºi M. Cantacuzino (op.cit., p. 390). Temeinicia fiecãreia din explicaþiile date mai sus este discutabilã. O obligaþie naturalã nu se transformã într-o obligaþie civilã prin simplul fapt al confirmãrii, pentru cã ar fi contrar regulei confirmatio nil dat novi ºi pentru cã, dacã ar fi valabil argumentul, el ar valora ºi în persoana celor ce au redactat actul. Apoi, dacã existenþa unei obligaþii naturale justificã dispoziþia din art. 1167 al. 3, de ce nu s-a admis posibilitatea ratificãrii ºi pe timpul vieþii donatorului, de cãtre acesta? De asemenea, dacã nulitatea de formã sau oricare altã cauzã, cãci aºa decide textul, face actul de origine fãrã existenþã legalã sau nul absolut, ceea ce îi dã viaþã este în mod exclusiv voinþa succesorului; ne aflãm în faþa unui act nou, nu a unei ratificãri. Într-adevãr, ce s-ar împotrivi pe panta aceleiaºi argumentãri, ca o persoanã sã pretindã, donând un bun de origine succesoralã, cã executã un testament verbal, sau invers, posesorul unui astfel de bun sã pretindã cã este beneficiarul tot al unui testament verbal, executat voluntar de succesorii legali? Dar toate aceste discuþii, cu privire la donaþii, rãmân pe tãrâm teoretic, faþã de existenþa textului. Cum foarte bine observã un autor, art. 1168 C.civ. este ceea ce este ºi nu rãmâne interpretului decât sã îl aplice1 . 2) Extinderea art. 1167 al. 3 C.civ. ºi la testamente a complicat însã mult problema. Desigur cã dacã existã vreo raþiune care sã justifice aceastã dispoziþie la donaþii, ea rãmâne valabilã ºi pentru testamente, fiind situaþii perfect similare; însã, în afarã de dificultatea gãsirii unei asemenea justificãri, s-a observat cã ne aflãm în faþa unei dispoziþii cu caracter derogatoriu, excepþional, anormal chiar2 . Cum se poate, în asemenea condiþii, susþine cã art. 1167 al. 3 se aplicã ºi la o materie de care nu se ocupã? Este tocmai problema ce a fãcut obiectul deciziei de mai sus ºi care a fost ºi a rãmas subiect de controversã în doctrinã ºi jurisprudenþã. Recunoaºtem însã cã marea majoritate a autorilor ºi a hotãrârilor se pronunþã în sensul adoptat de Înalta noastrã Curte3 . 3) Nu este greu de ales între cele douã opinii, cu tot luxul de argumentare al tratatului Laurent. fiind în joc numai interese patrimoniale, ale unor anumite persoane, capabile sã-ºi dea consimþãmântul la un act, nici un argument de logicã sau echitate nu este suficient pentru a înlãtura valoarea voinþei acestora. La argumentul de analogie tras din art. 1167 al. 3 ºi la temeiurile ce stau la baza acestui text, socotim cã se mai poate adãuga pentru testamente ºi motive trase din dreptul comun. Poate chiar ar fi mai juridic sã apelãm numai la ele ºi iatã de ce: Dispoziþia din art. 1340 C.civ.fr. apare ca derogatorie, ca excepþionalã, din pricina art. 1339 (respectiv 1168 român), care prohibã expres posibilitatea de confirmare a unei donaþii nulã în privinþa formei. Legiuitorul a instituit solemnitatea în interesul familiei donatorului ºi pentru a asigura irevocabilitatea donaþiei. În timpul vieþii sale deci, raþiuni de ordine publicã, de interes general, împiedicã ratificarea; de aici ºi caracterul de absolut al nulitãþii. În plus, se recunoaºte în doctrinã cã formalitãþile greoaie exagerate, cerute la confecþionarea unei donaþii, au o explicaþie istoricã precisã, aceea cã legiuitorul francez nu le-a privit deloc cu ochi buni. Apare normalã deci, dar numai cu privire la donaþii, dispoziþia din art. 1168 ºi în consecinþã ºi retuºarea ei prin art. 1167 al. 3. 1 Fr. Degni, în Nuovo Digesto Italiano, ed. 1940, XII, V0 Successioni testamentario, p. 1092, nr. 38. Fr. Degni, loc. cit. 3 Astfel, pentru aplicaþia art. 1167 al. 3 ºi la testamente, se pronunþã: Planiol, Ripert, Trasbot, V0 nr. 704 ºi nota 1; Ch. Beudant, P. Voirin, VI, nr. 14; Aubry ºi Rau, ed. 5-a, X, p. 605; Colin ºi Capitant, loc. cit.; J. Bonnecase, loc. cit.; HRB III, nr. 1235; C a n t a c u z i n o, p. 390; iar în contra acestei interpretãri: Baudry ºi Barde nr. 2002; Laurent, XIII, nr. 461 urm.; Huc, VIII, nr. 278; A l e x, p. 139 urm.; Cpr. L. Josserand, ed. 1, III, nr. 1295 urm. Pentru alte trimiteri, a se consulta: Fuzier-Herman, noua ediþie refãcutã sub direcþia R. Demogue, IV, art. 1340, nr. 8 urm.; Dalloz, Nouveau code civil annoté, art. 1340, nr. 47 urm.; Hamangiu, Georgean, op.cit., sub art. 1167, II ºi VIII; nota nesemnatã din S. 1904.2.239. 2 Practicã testamentarã 299 Ne gãsim oare în materia testamentelor în aceeaºi situaþie? Mai întâi, observãm o deosebire esenþialã între drepturile create de o donaþie ºi acelea create de un testament: în primul caz, ele iau naºtere din momentul confecþionãrii actului, în cel de-al doilea, de abia din momentul decesului celui ce l-a redactat. Decesul testatorului nu desparte în douã perioade viaþa testamentului; cu privire la el nu se poate vorbi de o nulitate de origine ce s-a transformat la un moment dat. O dispoziþie similarã aceleia din art. 1168 n-avea raþiune sã fie statornicitã cu privire la testamente, pentru cã, în timpul vieþii testatorului, nulitatea testamentului nu are cine sã o discute ºi nu poate nimeni sã o ratifice, nici testatorul, cãci ne-am afla în faþa unui adevãrat testament nou, ce trebuie sã îndeplineascã toate condiþiile din art. 859 C.civ., nici succesorii sãi legali, cãci ar înfrânge norma privitoare la pactele asupra succesiunilor viitoare. În fine, dacã art. 1167 al. 3 ºi 1168 se ocupã numai de donaþii ºi au o origine specialã donaþiilor, pentru o raþiune în plus n-ar trebui fãcut apel la dispoziþiile ce cuprind. De aceea, credem noi cã problema trebuie pusã ºi rezolvatã numai în cadrul dreptului comun. Soluþia va fi aceeaºi, însã se va ajunge la ea pe o cale mult mai simplã. 4) Arãtam, într-un studiu anterior, cã în determinarea sancþiunii încãlcãrii unui text legal nu prezintã o importanþã deosebitã faptul cã acest text este sau nu dictat de raþiuni de ordine publicã. În faþa unei dispoziþii imperative care nu specificã nulitatea ce atrage, interpretul, pentru a decide despre ce nulitate este vorba, va avea de cercetat numai natura interesului încãlcat în raport cu obiectul sau cauza actului juridic1 . În consecinþã, chiar dacã raþiuni de ordine publicã stau la baza art. 859 C.civ., acest lucru nu decide chestiunea, pentru cã, mai întâi, formalitãþile cerute de acest articol au în vedere în mod unic, protejarea intereselor patrimoniale ale moºtenitorilor legali ºi pentru cã, în al doilea rând, odatã deschisã succesiunea, orice tranzacþie asupra drepturilor succesorale legale este permisã. În concluzie, – nefiind în joc nici un interes superior, nici un interes general, care sã nu permitã convenþia contrarã ºi dispoziþia legalã protejând anumite persoane, nu colectivitatea, – sancþiunea nerespectãrii art. 859 C.civ. nu poate fi decât nulitatea relativã, deci o nulitate confirmabilã. 3 Nu existã decât o singurã dificultate pentru adoptarea acestei concluzii, aceea dedusã din calificarea drept inexistent a unui testament nul formal. Pentru a nu lungi aceastã notã, nu vom intra în detaliile discuþiei doctrinare, dacã material nulitãþilor trebuie sã cuprindã alãturi de actele nule absolut ºi nule relativ ºi actele inexistente. Reamintim numai cã doctrina modernã majoritarã, cu o bogãþie de argumente, demonstreazã inutilitatea adãugirii acestei categorii de acte, înglobându-le în nulitãþile absolute 2 . Reamintim de asemenea cã orice obligaþie nulã este în principiu susceptibilã de a fi confirmatã, indiferent dacã nulitatea este relativã sau absolutã, de fond sau de formã 3 . 5) În speþã ºi un alt argument susþinea suficient soluþia Înaltei Curþi ºi decizia vorbeºte despre el. Opunerea terþului, debitor de legat, pe motiv cã testamentul este nul ºi nici nu poate fi confirmat, apare, în definitiv, ca o adevãratã acþiune în nulitate a legatului. Ori, dupã o doctrinã constantã, acþiunea în nulitatea unui legat aparþine numai moºtenitorilor ºi legatarilor ºi niciodatã terþilor4 . V. Dar, terþul era în drept sã opunã cererii de executare a legatarului lipsa trimiterii sale în posesie. Astfel se ajunge la o a doua problemã tranºatã de Curtea noastrã de Casaþie. Dupã principii constante, deduse mai cu seamã din art. 899 C.civ., bunurile cuprinse într-un legat intrã în patrimoniul legatarului din ziua morþii testatorului, cu excepþia bunurilor nedeterminate (ex. sume de bani) când operaþia de translaþie se întâmplã de abia în ziua predãrii materiale a legatului; de asemenea, transmiterea dreptului de legatar nu implicã transmiterea exerciþiului drepturilor cuprinse 1 PR 1943.I.86. P. Esmein în Planiol Ripert, VI, nr. 283 urm. 3 Planiol, Ripert, Esmein, op.cit., VI, nr. 303; Aubry ºi Rau, op.cit., VI § 337, 10. 4 Planiol, Ripert, Trasbot, op.cit., nr. 701; A l e x, p. 138. 2 300 Mircea Dan BOCªAN în legat, exerciþiu care nu aparþine legatarului decât din ziua când el a fost învestit cu acestea judecãtoreºte sau printr-un act de voinþã al celor în drept. Predarea benevolã a legatului, din partea moºtenitorilor legitimi sau, mai generic, recunoaºterea de bunã voie a dreptului legatarului, implicând o ratificare a testamentului, o aprobare a legatului, face complet inutilã formalitatea prealabilã a trimiterii în posesie, cãci cererea de trimitere în posesie nu este altceva decât tot o cerere de recunoaºtere a dreptului de legatar. Recunoaºterea de bunã voie a dreptului legatarului, prevãzutã de art. 899 C.civ. poate fi expresã sau tacitã ºi poate rezulta fie din tradiþiunea fãcutã voluntar în profitul legatarului, fie din autorizaþia ce-i este datã sã intre în posesia obiectului legatului, fie chiar din orice act ce implicã aceastã autorizaþie. O asemenea recunoaºtere nu este supusã normelor privitoare la dovada raporturilor contractuale pur consensuale1 . I.C. PALADA Procuror la Curtea de Apel Craiova (decizie ºi adnotare publicate în PR 1944.I.128; decizia apare ºi în Jur.Gen. 1943.757.899) OBSERVAÞII: 1 „Confirmarea sau ratificarea tacitã a unui testament prin executarea lui, închide pãrþii dreptul de a se prevala de nulitatea lui, numai atunci când se constatã cã executarea s-a fãcut cu cunoºtinþa viciilor ce izbeau testamentul atacat”2 . 2 Este vorba de Codul civil din 1939, a cãrui intrare în vigoare a fost amânatã sine die în ianuarie 1941. 3 1) Formalitãþile prescrise de art. 859 C.civ. nu au în vedere unic interesele moºtenitorilor legali, ci mai sunt menite a proteja libertatea ºi certitudinea voinþei testatorului. 2) Fundamentul moºtenirii este afecþiunea prezumatã a defunctului ºi perpetuarea forþei economice a familiei – consideratã celulã fundamentalã a societãþii. Ca urmare, dreptul succesoral comun este devoluþiunea legalã, iar protejarea intereselor moºtenitorilor legali este de ordine publicã. 3) Nu în ultimul rând, nerespectarea formei cerutã ad validitatem, pentru orice act juridic civil, atrage nulitatea absolutã. Practica instanþei noastre supreme reþine: „Testamentul, nefiind fãcut în condiþiile cerute de lege, este radicalmente nul ºi nu poate sã producã nici un efect juridic, deoarece formalitãþile edictate pentru validitatea testamentelor fiind de interes general, neobservarea lor nu se poate acoperi nici prin ratificaþiune, nici prin precripþiune”3 ºi „potrivit principiilor de drept, când forma autenticã este consideratã de lege ca un element esenþial al validitãþii unui act, neobservarea acestei forme face ca actul sã fie nul, întrucât se încalcã o dispoziþie imperativã a legii.”4 Pe aceste considerente optãm pentr u sancþiunea nulitãþii absolute – în cazul nerespectãrii art. 859 C. civ. (v. ºi C.Ap. Iaºi, s.civ., dec. 560/ 15 martie 2000, în „Jurisprudenþa Curþii de Apel Iaºi în materie civilã pe anul 2000”, Lumina lex, Bucureºti, 2001, p. 127). A se compara cu speþa nr. 49. 1 Pentru toate aceste din urmã chestiuni, a se consulta: Planiol, Ripert, Trasbot, V, nr. 642 urm.; Baudry ºi Colin op.cit., nr. 2441 urm.; C a n t ac u z i n o, nr. 267; HRB III,nr. 1413; Hamangiu, Georgean, op.cit., VII sub art. 899, nr. 105-109. 2 Cas. I, dec. 143/ 31 mai 1888, Bul. 1888.470. 3 Cas. I, dec. 34/1872, Bul. 1872.27. 4 Plenul TS, dec. de îndrumare V/ 16 decembrie 1954, CD 1952-1954.21. Practicã testamentarã 301 40 TESTAMENT – Surdo-mut – Testament autentic – Consimþãmânt – Exprimare – Art. 816 C.civ.; art. 8, 10 L. autentificãrii actelor; art. 936 C.civ.fr. 1 Trib. Prahova III, sent.civ. 254/14 iulie 1943 În legislaþia noastrã surdo-muþii au capacitatea de a contracta, cu condiþia ca sã exteriorizeze consimþãmântul în mod clar ºi în cadrul fixat de lege. În conformitate cu art. 8 ºi 10 din legea autentificãrii actelor, instanþa de autentificare e obligatã sub pedeapsã de nulitate sã îndeplineascã anumite formalitãþi, sã se convingã de identitatea pãrþilor, sã citeascã actul din cuvânt în cuvânt, precum ºi sã ia consimþãmântul pãrþilor contractante. 1 În ceea ce priveºte pe surdo-muþi, nu prescrie legea de autentificare nici o formalitate specialã, ci este suficient a constata magistratul instrumentator operaþiunea luãrii consimþãmântului, fãrã a fi obligat a face vreo menþiune specialã. În ceea ce priveºte actele vieþii civile ale surdo-muþilor, atât doctrina, cât ºi jurisprudenþa, îndepãrtându-se de concepþia vechiului drept, au evoluat în favoarea celor nãpãstuiþi de soartã, inspirându-se din progresul ºtiinþei ºi din concepþia de umanitate ºi respect a voinþei individuale, care trãieºte atât de complet în fiinþele întregi, cât ºi în acelea lipsite de facultatea auzului ºi a vorbirii, ba chiar adesea intensificate fiind facultãþile sufleteºti ale acestora de naturã, ca o compensare, în raport direct cu ºtirbirea celorlalte facultãþi fizice. Dreptul roman considerã pe surdo-muþi în situaþia analogã morþilor. Astfel în Codex lg. 29, De testamentis et quemadmodum, etc. VI.22 scrie: Si enim talis est testator qui neque scribere, neque articulate loque potest, morluo similes est, el falsitas in elogiis. Vechiul drept românesc, inspirat din principiile dreptului roman, rãmâne la aceeaºi concepþie a incapacitãþii surdo-muþilor, hotãrând în Codul Andronache Donici, Cap. XXXV, Despre diatã, art. 9: „Diata surdului ºi mutului ºi a celui ce nu este întreg la minte ºi a celui ce este beat ºi a celui ce este asupra dãrii sufletului ºi a desfrânatului cãruia îi va fi opritã averea din porunca stãpânirii ºi a celui ce este în analichiotis, adicã în copilãreascã nevârstnicie ºi a celui ce va cãdea în vinovãþie ºi a celui ce se va lepãda de Sf. Botez, nu are tãrie”. De asemenea, dispoziþiile art. 727 din Codul Calimach care declarã „nedestoinici” de a arãta voinþa cea de urmã: „cum ºi acei din naºtere surdo-muþi”, iar în art. 751 opreºte a fi primite în mãrturia testamentului „mutul, surdul, nebunul, cel foarte sãrac ºi robul”. În dreptul francez, situaþia surdo-muþilor este la fel cu aceea din dreptul român, art. 936 C.civ.fr. corespunzând cu art. 816 C.civ. În adevãr, o îmbunãtãþire a situaþiei surdomuþilor se observã în C.civ.germ. din 1900, care cuprinde urmãtoarea dispoziþie: „Un major ce nu se aflã sub tutelã, poate obþine un curator pentru persoana ºi averea sa, dacã în urma infirmitãþii fizice, mai cu deosebire dacã este surd, mut sau orb, nu poate sã îngrijeascã de afacerile sale”. O dispoziþie analogã celei germane se gãseºte în codul japonez: „Se poate rândui un consiliu a celor slabi de minte ºi risipitori în calitatea lor de quasi-interziºi”. În codul civil italian, surdo-mutul, în art. 340 este declarat „inabilitati di diritto”. Legislaþiile moderne, ca ºi doctrina ºi jurisprudenþa, au þinut seamã cu trecerea timpului de evoluþia ºi descoperirile ºtiinþei în domeniul fiziologiei medicale asupra chestiunii surdo-mutismului. În genere, fenomenele de relaþie, impresia ºi reacþia, fiind înregistrate de lumea înconjurãtoare, nici manifestãrile surdo-muþilor nu au putut scãpa observaþiei generale ºi ºtiinþei medicale. În aceastã privinþã, fiziologia medicalã (Paulesco, Psyhologie medicalã, III, p. 616) se pronunþã despre mutitatea ºi surditatea congenitalã ºi cea cãpãtatã pânã la 7-8 ani cã nu este totdeauna totalã ºi absolutã (În acelaºi sens: d-rul Montier. La pratique neurologique, publicatã de profesorul Pierre Marie). 302 Mircea Dan BOCªAN Deci, în aceastã situaþie, depoziþiile martorilor audiaþi în speþã, demonstrând posibilitatea de exprimare a testatoarei, apar a fi verosimile. Faþã de concluziile ºtiinþei medicale cu privire la surdo-muþi ºi þinând seamã de legea autentificãrii actelor, care nu cuprinde nici o dispoziþie excepþionalã, în afara normelor referitoare la modalitatea autentificãrii obiºnuite a actelor persoanelor normal dotate cu facultatea auzului ºi vorbirii, trebuie admis cã tãcerea legiuitorului nu poate fi consideratã ca o excludere a surdo-muþilor de la formarea actelor autentice. De asemenea, nu poate constitui o cauzã de nulitate a procesului verbal de autentificare faptul cã magistratul instrumentator n-a consemnat mijloacele utilizate pentru a lua consimþãmântul testatoarei, fiindcã legea autentificãrii nu-l obligã la acest lucru. Aºa fiind, apare nefondatã în speþã cererea de anulare a testamentului, formulatã de reclamant pentru cã instanþa de autentificare, nu s-a servit cu ocazia luãrii consimþãmântului de mijloacele prevãzute în codul ºi procedura penalã, texte excepþionale aplicabile numai în materia pentru care au fost edictate. În speþã, rezultã din arãtãrile martorilor, coroborate cu faptul de a fi încheiat testatoarea în timpul vieþii mai multe acte civile ºi de a se fi cãsãtorit, cã a putut sã-ºi manifeste consimþãmântul, astfel cã magistratul ce a autentificat sã ateste în procesul-verbal de autentificare cã în adevãr testatoarea a fãcut un testament. În afarã de consideraþiile de fapt arãtate mai sus, pledând pentru menþinerea testamentului de faþã însãºi echitatea impune ca sã fie respectatã afecþiunea prezumatã a surdomutei pentru soþul ei, cu care convieþuise zece ani ºi pe care l-a avantajat dupã moarte. NOTÃ: Sub regimul codului civil ºi al legii autentificãrii actelor din 1 sept. 1886 era controversatã chestiunea dacã un surd poate testa în formã autenticã1 , însã era unanim admis cã un surdo-mut nu poate în nici un caz sã testeze în mod autentic2 . Dificultatea de rezolvare a problemei rezultã din dispoziþiile art. 861 ºi 862 C.civ. 2 Dacã judecãtorul este obligat, sub sancþiunea nulitãþii, ca mai înainte de autentificare sã citeascã testamentul cuvânt cu cuvânt în prezenþa ºi în auzul testatorului, cum s-ar putea îndeplini aceastã formalitate când testatorul este un surd sau un surdo-mut? Un asemenea testator se gãseºte în imposibilitate sã-l audã pe judecãtor ºi prin urmare el nu poate nici sã declare în cunoºtinþã de cauzã cã testamentul care se citeºte este al sãu. Ideea, cã în materie de solemnitate interpretarea restrictivã se impune, a constituit o piedicã pentru unii autori3 ca sã admitã cã, dacã acest regim riguros e totdeauna aplicabil surdo-muþilor, el totuºi nu trebuie aplicat surzilor decât în cazul când aceºtia sunt neºtiutori de carte, pentru cã altfel raþional este ca surzii ºtiutori de carte sã citeascã ei testamentul în locul judecãtorului, dar sub controlul lui ºi sã declare apoi dacã este opera lor. Aceastã ultimã opinie ni se pare preferabilã, pentru cã, aºa cum scria regretatul profesor Matei Cantacuzino4 , – în sprijinul pãrerii cã surzii ºtiutori de carte pot testa autentic, – „formalismul în materie de testament nu are alt scop decât constatarea voinþei testatorului”; or aceastã cerinþã e îndeplinitã când surdul care ºtie carte îºi citeºte testamentul în prezenþa judecãtorului. Sentinþa raportatã supra a mers mai departe, în dorinþa de a respecta voinþa ultimã a defunctului ºi a validat chiar un testament autentic fãcut de un surdo-mut. Soluþia aratã desigur o lãudabilã tendinþã a Tribunalului de a nu nesocoti dispoziþiile de ultimã voinþã, dar ea nu-ºi poate gãsi sprijin juridic, pentru cã în cazul judecat prin sentinþa raportatã constatarea voinþei testatorului surdo-mut, în felul cum s-a autentificat testamentul, era îndoielnicã. 1 Pentru: C a n t a c u z i n o, nr. 472, p. 353; HRB III, nr. 1263, p. 849; - contra: Cerban, Testamente (curs litogr.), p. 45; A l e x IV.2, p. 79-81, nota 3. Cpr. Trib. Brãila, 13 ianuarie 1883, Dr. 1883.238. 2 Alexandresco, Cerban, Hamangiu, Rosetti-Bãlãnescu ºi Bãicoianu, op. ºi loc. cit. 3 V. supra. 4 Loc.cit. Practicã testamentarã 303 Tribunalul a fost însã un precursor, pentru cã, sesizând inechitãþile pe care le producea sistemul codului nostru civil ºi al vechii legi de autentificare a actelor, legiuitorul din 3 iulie 1944, revizuind în general sistemul de autentificare a actelor, a prevãzut în art. 15 posibilitatea pentru surzi, muþi ºi surdo-muþi de a testa autentic. Toate mãsurile sunt luate ca voinþa acestora sã poatã fi exprimatã în mod neîndoielnic. În acest scop se prevede cã surdul, mutul sau surdo-mutul ºtiutor de carte îºi va da declaraþia de voinþã în scris în faþa magistratului instrumentator, deosebit de testament; surdul ºtiutor de carte va mai fi obligat sã citeascã testamentul înaintea magistratului ºi sã declare dacã este opera lui. Ceva mai mult, legiuitorul, mergând mai departe, dã posibilitate chiar surdului, mutului sau surdo-mutului, neºtiutor de carte sã testeze autentic, prevãzând cã în cazul acesta declaraþia de voinþã a testatorului va fi luatã prin interpret. Astfel regulile formalismului testamentelor ºi ideea de a da posibilitate sã testeze oricui îºi poate exprima în mod liber voinþa sunt împãcate. Ovid SACHELARIE Consilier la Curtea de Apel Bucureºti Conferenþiar universitar (sentinþã ºi adnotare publicate în PR 1945.III.127) OBSERVAÞII: 1 Art. 8 ºi 10 L. autentificãrii actelor din 1886 corespund art. 43-45 ºi 50 L. 36/1995. 2 Dupã modelul francez, art. 861-863 C.civ. prescriau pentru autentificarea unui testament un regim special. Speþa raportatã surprinde chiar momentul abrogãrii acestor texte prin L. 358/1944 – reglementare ce a fãcut din actul în discuþie un act autentic ca oricare altul. Sentinþa se remarcã prin analiza istoricã ce o întreprinde ºi prin soluþia ingenioasã oferitã la un moment când textele de mai sus erau încã în vigoare; adnotarea sintetizeazã inconvenientele ºi controversele suscitate de reglementãrile anterioare Legii nr. 358/1944. Împreunã, se constituie într-un bun exemplu de analizã instituþionalã evolutivã. L. 358/1944 a fost abrogatã prin Decr. 40/1953. 41 Succesiunea Letiþia Cristian TESTAMENT – Legat – Survenire de copii – Nerevocabilitate – Copil postum – Eroare asupra cauzei – Condiþii – Apreciere suveranã a instanþei de fond – Consecinþe – Nulitate sau, dupã caz, caducitate (Art. 836, 837, 930, 931 C.civ.) Cas. I, dec. 536/ 11 decembrie 1944 1. Acþiunea în revocarea legatelor pentru survenire de copii este inadmisibilã. 2. Chiar dacã principial s-ar putea admite anularea legatelor pentru eroare asupra cauzei, atunci când testatorului i-a survenit un copil postum a cãrui concepþie nu o cunoºtea, instanþa de fond este suveranã sã aprecieze dacã testatorul s-a gãsit în eroare (cu notã criticã). CURTEA: Asupra recursului fãcut de Tiberiu V. Cristian din Bucureºti, str. Leon vodã nr. 9, etaj I, în calitate de tutore legal al minorului sãu fiu, Vasile T. Cristian, în contra deciziei civile nr. 115 din 12 aprilie 1944 a Curþii de Apel Bucureºti s. I-a, datã în cauzã cu Dartanian L. Stoicescu din comuna Mãgurele, jud. Ilfov. Având în vedere cã din aceastã deciziune rezultã urmãtoarele: la 16 februarie 1943, Letiþia Alexandrina Cristian îºi face testamentul, lãsând toatã averea sa, mobilã ºi imobilã, unchiului sãu dupã mamã, Dartanian N. Stoicescu. La 31 mai 1943 numita, dupã o cãsãtorie de 7 ani, fãrã copii, cu 304 Mircea Dan BOCªAN Tiberiu Cristian, dã naºtere unui copil, Vasile Cristian, iar dupã o jumãtate de ceas de la naºtere, înceteazã din viaþã. Dupã aceastã întâmplare, Tiberiu Cristian, în calitate de tutore legal al fiului sãu, Vasile Cristian, cheamã în judecatã pe legatarul, Dartanian L. Stoicescu ºi cere a se declara revocatã de drept donaþia fãcutã acestuia prin testamentul de la 16 februarie 1943, invocând în drept dispoziþiile art. 836 ºi 837 C.civ., iar în fapt, împrejurarea cã, în urma donaþiei, Letiþia Cristian a dobândit un copil legitim, pe minorul Vasile Cristian; Tribunalul Ilfov s. I-a ºi Curtea de Apel Bucureºti s. I-a au gãsit neîntemeiatã aceastã acþiune. Curtea de Apel îºi motiveazã soluþia, spunând cã dispoziþiile art. 836 C.civ., care au fost invocate de partea reclamantã ºi prin care se prevede o cauzã de rezoluþiune de drept a donaþiilor, în cazul când donatorul, care n-avea descendenþi legitimi în momentul donaþiei, dobândeºte în urmã un copil legitim, nu se aplicã decât în cazul liberalitãþilor fãcute prin acte între vii; cã, potrivit art. 930 C.civ., dintre cauzele de revocare de la donaþiuni, nu se aplicã în materie de legate decât cauzele prevãzute de art. 830 ºi 831 nr. 1 ºi 2; cã, mai spune Curtea, dacã jurisprudenþa ºi parte din doctrinã au admis, în unele cazuri, revocarea ºi a legatelor pentru cazul când testatorul, dupã moarte, dobândeºte copii, aceastã soluþiune a fost admisã, nu ca o revocare de plin drept a legatului prin aplicarea art. 836 de la donaþiuni, ci ca o anulare a legatului pentru eroare asupra cauzei care a determinat legatul, spunându-se cã testatorul n-ar fi legat dacã ar fi ºtiut cã are sã aibã copii, ceea ce spune Curtea, nu este cazul defunctei Letiþia Cristian, care, atunci când a legat, era în a cincea lunã de sarcinã ºi ºtia dar cã va avea copii, aºa cã, spune Curtea, nu poate fi vorba cã recurenta, atunci când a testat, s-a aflat în eroare asupra cauzei testãrii. Vãzând motivul de casare. Având în vedere cã prin acest motiv de casare se susþine cã dispoziþiile din art. 836 ºi 837 trebuie sã-ºi gãseascã aplicaþiune ºi în materie de legate, fiindcã, în esenþã, testamentele implicând acceptarea legatarului, sunt tot niºte contracte, ca ºi donaþiunile, iar legatele sunt tot niºte liberalitãþi, ca ºi donaþiile între vii, ºi apoi, ºi legatele, ca ºi donaþiile între vii, duc la diminuarea patrimoniului pãrintesc, în dauna copiilor legitimi, diminuare pe care art. 836 a vrut sã o împiedice atunci când e o consecinþã a neprevederii omeneºti; cã de aceea, spune recurentul, suszisele dispoziþii urmeazã a fi aplicate ºi legatelor; cã obiecþia cum cã aceste dispoziþii nu se aplicã decât donaþiilor între vii, care, în regulã generalã, sunt irevocabile, nu ºi testamentelor, care sunt prin esenþã revocabile, nu este fundatã, spune recurentul, în cazul decedatei Letiþia Cristian, care, nemaitrãind decât o jumãtate de ceas dupã naºtere, nu s-a mai aflat în situaþia de a-ºi putea revoca testamentul, Curtea de fond a violat art. 836, 837 C.civ., atunci când a refuzat sã le dea aplicaþiune ºi sã declare revocat de drept, pe baza lor, legatul lãsat intimatului; cã, mai spune recurentul, Curtea de fond comite ºi o îndoitã eroare: întâi, atunci când spune, dupã jurisprudenþã ºi doctrinã, cã revocarea legatului, care dupã lege are loc de drept, nu se poate face decât pe cale de acþiune în anulare pentru eroare asupra cauzei; al doilea, atunci când, admiþând principial caducitatea legatului, în cazul când testatorul s-a aflat în eroare, nu admite aceastã caducitate ºi în cazul testatoarei Letiþia Cristian, caz pe care, spune recurentul, Curtea îl considerã cu totul diferit, pe motiv cã numita, fiind în a cincea lunã de sarcinã, ºtia cã va avea copii atunci când a fãcut testamentul; uitând însã Curtea, adãugã recurentul, cã în materie de revocare de donaþiune pentru survenire de copil, copilul conceput, prin derogare de la regula infans conceptus …, nu trebuie considerat ca nãscut, aºa cã, terminã a spune recurentul, nemairãmânând testatoarei pentru revocare decât jumãtatea de ceas pe care a mai trãit-o, în stare de semiconºtienþã, dupã naºtere, Curtea de fond, refuzând a declara revocat legatul, a violat legea, denaturând-o ºi prin exces de putere i-a dat ºi o greºitã interpretare. Considerând cã prin art. 836 ºi 837 C.civ., situate sub capitolul privitor la donaþiile între vii, se prevede un caz de revocare de drept a donaþiei, atunci când donatorul, care nu a avut copii sau descendenþi, existenþi în momentul facerii donaþiei, dobândeºte în urmã un copil legitim, sau un copil postum, revocarea având loc, în acest ultim caz, ºi atunci când copilul donatorului sau donatoarei ar fi fost conceput la data când a avut loc donaþia. Practicã testamentarã 305 Considerând cã aceastã cauzã de revocare, edictatã în materie de donaþiuni între vii, nu poate fi extinsã prin aplicare ºi la dispoziþiile testamentare, codul civil nedeclarând aplicabile, prin art. 930, în materie de testamente, dintre cauzele de revocare a donaþiilor, decât cauzele prevãzute de art. 830 ºi 831 nr. 1 ºi 2, ºi anume, când nu s-au îndeplinit condiþiile sub care a fost fãcutã donaþia, respectiv legatul, ºi când donatorul, respectiv legatarul, a atentat la viaþa donatorului ori s-a fãcut culpabil, faþã de donator, de delicte, cruzimi sau injurii grave. Cã, pe lângã aceasta, legea nu avea nevoie sã declare aplicabilã dispoziþiilor testamentare ºi cauza de revocare a donaþiilor de sub art. 836 ºi 837, fiindcã raþiunea pentru care aceastã cauzã de revocare a fost edictatã în materie de donaþiuni între vii, irevocabilitatea donaþiilor, aceastã raþiune nu existã în cazul liberalitãþilor fãcute prin testament, testamentele, spre deosebire de donaþiile între vii, fiind revocabile în mod absolut. Cã, aºa fiind, cum ºi textul ºi raþiunea legii, duc la aceeaºi concluzie, inadmisibilitatea acþiunii în revocare a legatului pentru survenire de copii, urmeazã cã sunt neîntemeiate toate criticile formulate din acest punct de privire în contra deciziei prin care instanþa de fond a dat aceeaºi soluþie, cum de asemenea sunt neîntemeiate ºi criticile formulate în contra motivelor prin care Curtea de fond a declarat nefondatã acþiunea ºi în cazul când, potrivit unei anume jurisprudenþe, ar fi privitã ca o acþiune în anularea legatului pentru eroare asupra cauzei, decizia instanþei de fond menþinându-se în acest caz pe constatarea, pe care instanþa de fond o face în fapt, ºi care scapã de cenzura Înaltei Curþi, ºi anume cã testatoarea n-a fost în eroare, deoarece, atunci când a fãcut testamentul ºi a dispus de toatã averea în favoarea unchiului sãu dupã mamã, era în a cincea lunã de sarcinã ºi putea dar, dacã aºa ar fi voit, sau sã nu facã testamentul, sau sã revoce testamentul fãcut, dacã voinþa ei ar fi fost ca averea sã rãmânã copilului ce avea sã-l nascã. Pentru aceste motive, respinge recursul. NOTÃ: Decizia Înaltei Curþi de Casaþie, de care ne ocupãm aici, pune în discuþie douã interesante probleme din materia legatelor; prima este aceea a revocãrii legatelor pentru survenire de copii, pe care Suprema Instanþã o rezolvã în mod negativ, consacrând ºi în jurisprudenþa românã un punct de vedere generalmente admis în Franþa; iar cea de a doua este aplicaþia teoriei cauzei impulsive ºi determinante în materia specialã a survenirii unui copil dispunãtorului, ulterior testãrii ceea ce ar putea face ca legatul sã aparã ca fiind determinat de o cauzã eronatã. Aceastã a doua problemã, asupra cãreia în mod special ne-ar fi plãcut sã-ºi spunã cuvântul Înalta Curte, e rezolvatã însã tangenþial prin decizia reprodusã supra, abandonându-se problema de drept, pentru a se invoca „dreptul de suveranã apreciere al instanþei de fond”. Într-adevãr, dupã cum rezultã din cuprinsul considerentului în care se expune motivul de casare, recurentul – dupã ce a susþinut în prim rând cã legatele sunt revocabile de drept pentru survenire de copii, ca ºi donaþiunile – a mai criticat soluþia Curþii de Apel pe dubla consideraþiune cã, în drept, Curtea a greºit când a decis cã în acest caz „revocarea legatului nu se poate face decât pe cale de acþiune în anulare pentru eroare asupra cauzei”, iar în fapt, instanþa de fond de asemeni a greºit, când a motivat cã, chiar dacã s-ar admite „principial caducitatea legatului, în cazul când testatorul s-a aflat în eroare”, în speþã totuºi împrejurãrile cauzei demonstreazã cã nu a existat o asemenea eroare din partea dispunãtoarei. Or, Înalta Curte se mulþumeºte sã discute acest ultim aspect al motivului de casare, – constatând cã instanþa de fond n-a fãcut decât sã uzeze de dreptul sãu de suveranã apreciere, când a decis cã testatoarea din speþã nu s-a gãsit într-o eroare asupra cauzei, – ºi refuzã sã examineze problema de drept. Este adevãrat cã, din punct de vedere procedural, Curtea de Casaþie a fost în dreptul sãu sã procedeze astfel, dar nu este mai puþin adevãrat cã o pronunþare a ei asupra întregii probleme a valorii legatelor având o cauzã falsã – datoritã naºterii ulterioare a unui copil, de a cãrui concepþie dispunãtorul nu avea cunoºtinþã în momentul confecþionãrii testamentului – ar fi fost bine primitã de juriºtii români, care aºteptau cuvântul Supremei Instanþe asupra acestei delicate chestiuni ºi ar fi putut constitui o preþioasã indicaþie la formarea jurisprudenþei instanþelor de fond. Regretând cantonarea pe care ºi-a impus-o Înalta Curte, vom analiza problema efectelor survenirii de copii legatarului, în tot complexul ei, pentru a rãspunde complet motivului de recurs. 306 Mircea Dan BOCªAN Este indiscutabil cã survenirea unui copil, fie el chiar postum, nu atrage revocarea de plin drept a legatelor fãcute mai înainte de testator. Aceastã soluþie, diferitã de aceea pe care o prevede art. 829 C.civ. pentru donaþiuni, deºi nu e indicatã în termeni expreºi de legiuitor, rezultã însã cu certitudine din analiza textelor ºi din raþiunea legii. Articolul 829 C.civ. enumerã survenirea de copii printre cauzele de revocare a donaþiilor, alãturi de neexecutarea sarcinilor ºi ingratitudinea donatarului. Iar urmãtoarele douã texte (art. 830 ºi 831) se ocupã de efectele faþã de terþi ale revocãrii pentru neexecutarea sarcinilor (art. 830) ºi de cazurile de revocare pentru ingratitudine (art. 831). Reluând problema revocãrii cu privire la legate, legiuitorul prevede în art. 930 cã acestea sunt revocabile pentru „aceleaºi cauze care dupã art. 830 ºi dupã cele dintâi douã dispoziþii ale art. 831 autorizã cererea de revocare a donaþiilor între vii”. De aici rezultã cã în materie de legate au fost menþinute numai douã din cauzele de revocare a donaþiilor între vii: neexecutarea sarcinilor ºi ingratitudinea, aceasta din urmã cu modificãrile indicate de art. 930 ºi 931. Survenirea de copii, nefiind prevãzutã în art. 830 ºi 831, la care face trimitere art. 930, însemneazã cã ea nu constituie un caz de revocare a legatelor. Aceastã diferenþã între donaþiuni ºi legate îºi gãseºte raþiunea în însãºi ideea care a condus la înscrierea survenirii de copii între cauzele de revocare a donaþiilor. Ideea cã dacã donatorul ar fi avut un copil în momentul donaþiei, el nu ar mai fi dispus în favoarea donatarului ºi împrejurarea cã donaþiile sunt în principiu irevocabile, au condus la înscrierea survenirii de copii printre cauzele de revocare a donaþiunilor. Situaþia este însã cu totul alta la testamente. Acestea sunt prin esenþã revocabile, aºa cã testatorului, cãruia i s-a nãscut un copil dupã ce ºi-a fãcut testamentul, este în posibilitatea de a ºi-l revoca; dacã totuºi nu procedeazã astfel, este evident cã a fost determinat de un spirit de liberalitate faþã de legatar care persistã ºi în prezenþa gratificatului. Acest punct de vedere, adoptat cu drept cuvânt de Suprema noastrã curte prin decizia raportatã supra, este admis de unanimitatea doctrinei ºi jurisprudenþei1 . Este totuºi o situaþie care a dat de gândit autorilor ºi instanþelor de judecatã: naºterea unui copil postum. În cazul acesta, poate cã dacã testatorul ar fi cunoscut sarcina soþiei sale nu ar mai fi testat, ci ar fi lãsat ca succesiunea sã fie devoluatã ab intestato copilului sãu conceput înainte de deces. De aceea s-a propus de unii autori mai vechi, ca în mod excepþional sã se supleeze voinþei dispunãtorului, în cazul când el nu a avut timpul ºi nici motivul sã facã el însuºi revocarea ºi sã se admitã cã testamentul e revocabil pentru naºterea unui copil postum de concepþia cãruia testatorul nu avusese cunoºtinþã2 . Aceastã încercare s-a izbit însã de o foarte serioasã rezistenþã, susþinându-se cã testamentul nu e revocabil nici în cazul naºterii unui copil postum, chiar dacã testatorul ignora sarcina soþiei sale. Soluþia e sprijinitã, fie pe consideraþia cã nu se poate dovedi cã testatorul ºi-ar fi schimbat voinþa dacã ar fi prevãzut naºterea unui copil postum3 , fie pe aceea cã, chiar dacã s-ar putea presupune cã testatorul ºi-ar fi revocat legatul dacã ar mai fi trãit, însã legiuitorul nu a înþeles sã-i interpreteze voinþa în acest sens; ºi dacã s-ar putea imputa legiuitorului o oarecare lipsã de prevedere, în orice caz „nu aparþine interpretului sã fie mai prevãzãtor decât legiuitorul ºi sã creeze o cauzã de revocare pe care poate cã acesta chiar voluntar a omis-o”4 . 1 V. citatele din A l e x IV.2, p. 441 nota 1. Grenier, Traité des donations et testaments, III, nr. 341, p. 39; Tropolong, Commentaire sur le titre des donations et testaments, IV, nr. 2209; Vazeille, Commentaire sur les successions, donations et testaments, III, nr. 341, art. 1037, nr. 6. 3 C.Ap. Limoges, 8 martie 1843, S. 1844.2.84. 4 Baudry-Lacantinerie ºi Colin, Des donations et testaments, II, ed. 3-a, nr. 2823. (Cpr. în acelaºi sens: Demolombe, XXII, nr. 264; Demante ºi Colmet de Santerre, IV, nr. 201 bis V; Duranton, IX, nr. 474; Nicias Gaillard, “Rev. de législation”, 1850, I, p. 133, în notã; Laurent, XIV, nr. 246; Marcadé, art. 1046 ºi 1047; Merlin, Rép., V0. Révocation de codicille, § 5; Troplong, IV, nr. 2206-2208; Zachariae, § 724, nota 6; HRB III, nr. 1514; C.Ap. Nîmes, 17 februarie 1840, S. 1840.2.97: C.Ap. Douai, 30 ianuarie 1843, S. 1843.2.69; C.Ap. Grenoble, 20 martie 1861, “Journ. de Grenoble et Chambéry” 1861.93; C.Ap. Alger, 31 decembrie 1878, D. 1880.2.36 ºi S. 1880.2.75). 2 Practicã testamentarã 307 Inconvenientele decurgând din faptul cã survenirea de copii nu a fost primitã ca o cauzã de revocare a legatelor nici chiar în cazul unui copil postum, de concepþia cãruia testatorul nu ºtiuse pânã la deces, pot fi înlãturate. Se cere pentru aceasta, numai ca dispunãtorul sã aibã prudenþa de a-ºi redacta testamentul în termeni condiþionali, subordonându-i eficacitatea lipsei de copii1 . Dar oamenii nu sunt totdeauna prudenþi ºi imprudenþa dispunãtorului nu trebuie sã fie un motiv pentru validarea unui testament în care spiritul de liberalitate îºi gãseºte cauza într-o eroare. De aceea, rãmânând fidele concepþiei generale, cã legatele nu sunt revocabile pentru survenire de copii, însã, fãcând aplicaþia idei de cauzã impulsivã ºi determinantã, unele instanþe au anulat testamentele care s-au dovedit cã erau dictate de convingerea testatorului cã moare fãrã copii2 . Prima decizie constatã cã testamentul fusese confecþionat în dorinþa exclusivã a dispunãtorului, de a-ºi reglementa succesiunea colateralã în lipsã de succesori direcþi, ceea ce face ca testamentul sã fie fãrã cauzã când survine un copil, iar ultimele douã decizii, soluþionând amândouã aceeaºi speþã, stabilesc cã un legat universal fãcut în profitul tatãlui dispunãtorului e caduc, dacã a fost inspirat de dorinþa exclusivã de a înlãtura de la succesiune pe fratele testatorului ºi când testatorul, celibatar la data testãrii, ulterior s-a cãsãtorit ºi a avut un copil legitim. În cazul acesta, deºi nu era vorba de un postum, ci de un copil nãscut în timpul vieþii testatorului, totuºi curtea, aplicând aceleaºi principii, a anulat testamentul pentru motivul cã raþiunea determinantã a testamentului a dispãrut prin naºterea copilului, care îl exclude pe frate de la succesiune. Jurisprudenþa a mai cãutat în alt caz sã se foloseascã de ideea de condiþie tacitã pentru a ajunge la acelaºi rezultat. Din faptul cã testamentul se referea la anumite aranjamente de familie ºi la unele contracte între vii, s-a decis cã el era în mod tacit grevat de o condiþie asemãnãtoare aceleia care afecta aceste aranjamente 3 . S-a cãutat totuºi sã se aducã o limitare acestei jurisprudenþe liberale, adãogându-se cã „falsitatea motivelor indicate în testament nu e o cauzã de nulitate decât dacã rezultã din chiar termenii de care s-a servit testatorul cã el a înþeles sã facã sã depindã de existenþa acestor motive validitatea dispoziþiei sale” 4 . Aceastã soluþie, consacratã de Curtea din Paris în termeni generali pentru toate cazurile în care s-ar cere anularea unui testament ca fiind determinat de o cauzã falsã, a fost primitã de unii autori ºi în cazul naºteri unui copil postum a cãrui concepþiune fusese ignoratã de testator. „În aceastã ipotezã, scriu d-nii Aubry ºi Rau, testamentul ar putea fi anulat pentru cauzã de eroare, dacã era sigur, ºi mai ales dacã rezulta din termenii sãi sau din natura dispoziþiilor cuprinse în testament, cã testatorul n-a dispus prin act de ultimã voinþã decât datoritã convingerii pe care o avea cã el trebuia sã decedeze fãrã copii” 5 . Este aici o aplicaþie restrictivã a teoriei cauzei în materie de liberalitãþi; ºi totuºi unii autori o privesc cu toatã circumspecþia ºi nu vãd în ea decât o jurisprudenþã excepþionalã. Astfel, Planiol (nota precitatã) atrage atenþia cã „nu trebuie vãzut în aceste decizii 6 , decât o jurisprudenþã excepþionalã, ºi credem cã ar fi sã vã înºelãm, adaugã el, dacã le-am generaliza pentru a afirma cã orice eroare asupra motivului determinant al unei liberalitãþi testamentare i-ar atrage în mod necesar nulitatea. Ar fi sã se supunã unei încercãri periculoase soliditatea multor testamente. Acestea sunt fãcute adesea cu mulþi ani înainte de moarte ºi avându-se în vedere o stare de lucruri, care are timpul sã se schimbe înainte de ziua când îºi vor produce efectele, fie cã schimbãrile ar fi afectat interesele 1 Planiol, Notã D. 1906.2.257, sub C.Ap. Rennes, 11 aprilie 1905. C.Ap. Douai, 30 ianuarie 1843, precitatã; C.Ap. Angers, 26 ianuarie 1860, D. 1861.2.390 ºi S. 1905.2.242, în subnotã, C.Ap. Rennes, 11 iulie 1914, Dr. 1916.390, cu Nota D. Alexandresco. 3 Cass.civ., 31 iulie 1861, D. 1861.1.390 ºi S. 1862.1.80. 4 C.Ap. Paris, 10 martie 1899, D. 1906.2.257, în Notã, S. 1899.2.303. Cpr. C.Ap. Paris, 9 februarie 1867, D. 1867.2.195 ºi S. 1867.2.129. 5 XI, ed. 5.a revãzutã de Bartin, § 724, p. 507; A l e x IV.2, p. 442; Beudant, Lerebours-Pigeonnière ºi Voirin, VII, nr. 384; Demolombe, XXII, nr. 264, in fine; Cpr. C.Ap. Limoges, 8 martie 1843, S. 1844.2.82. 6 C.Ap. Paris, 10 martie 1899 ºi C.Ap. Rennes, 11 aprilie 1905 ºi 11 iulie 1914, precitate. 2 308 Mircea Dan BOCªAN pecuniare ale dispunãtorului, fie cã ele ar fi purtat asupra compoziþiei familiei sale sau asupra relaþiilor sale de afecþiune cu apropiaþii sãi. Revocarea judiciarã, cu privire la care practica oferã o jumãtate duzinã exemple, trebuie sã rãmânã un remediu eroic, rezervat cazurilor excepþional de favorabile”. Doctrina cea mai modernã ºi cea mai autorizatã în materie aprobã însã fãrã rezerve soluþiile jurisprudenþei. „Nu trebuie aplicate pentru cercetarea voinþei testatorului, spune H. Capitant, aceleaºi reguli ca la aceea a voinþei contractanþilor, deoarece situaþia e absolut diferitã. Când e vorba de contract, singurul lucru care conteazã e conþinutul acordului voinþelor. Pentru testament, din contrã, nu se poate face abstracþie de motivul determinant, deoarece ar fi absurd sã se menþinã o dispoziþie testamentarã, atunci când e clar stabilit cã testatorul a comis o eroare ºi cã fãrã aceastã eroare el nu ar fi testat”1 . Jurisprudenþa românã, dupã cunoºtinþa noastrã, nu a fost chematã, pânã acum, sã se pronunþe asupra anulãrii unui testament pentru survenire de copii. Ea s-a rostit însã în situaþii asemãnãtoare, în care motivul determinant al legatului a dispãrut ulterior, fãcând sã fie pusã în discuþie teoria cauzei impulsive ºi determinante. Astfel, Curtea de Apel Iaºi, printr-o decizie din 16 aprilie 1916, s-a pronunþat asupra urmãtoarei situaþii: soþia legase toatã averea sa soþului sãu. În aceeaºi zi soþul o instituise legatarã universalã pe soþie. Ulterior însã soþul ºi-a revocat testamentul ºi apoi a ºi divorþat de soþie, intervenind un act de împãrþealã între ei. Prin acþiune s-a cerut de cãtre succesorii testatoarei sã se declare caduc testamentul acesteia pentru încetarea motivelor care l-au determinat. Curtea din Iaºi, în majoritate, a admis punctul de vedere susþinut prin acþiune: sprijinindu-ºi soluþia pe urmãtorul considerent de bazã: „Având în vedere cã un testament nu poate fi valabil, chiar dacã nu a fost revocat în mod expres, când împrejurãrile care au determinat acest testament ºi de care e imposibil a-l separa, fãrã care n-ar avea, prin urmare, nici o raþiune de a fi, au încetat cu totul; cã atunci este evident cã testatorul n-a putut sã persiste într-o voinþã care nu mai are nici o explicaþie; cã trebuie cu necesitate a se atribui uitãrii, neglijenþei sau ignoranþei nerevocarea sau conservarea testamentului”. Aplicând la speþã principiul enunþat, Curtea constatã cã motivul determinant al testamentului soþiei fusese afecþiunea faþã de soþ, care însã nu mai putea subzista în urma desfacerii cãsãtoriei, iar actul de împãrþealã fãcutã în formã autenticã permite a se induce cã testatoarea nu mai acordã nici o valoare testamentului, acest act implicând chiar revocarea legatului fãcut soþului2 . Un litigiu asemãnãtor a fost rezolvat în sens diferit, – în urma analizãrii împrejurãrilor de fapt ale pricinii, deºi în drept s-a luat ºi de data aceasta în consideraþie teoria cauzei impulsive ºi determinante, – prin sentinþa Trib. Dorohoi din 2 iunie 19213 . La câtva timp dupã ce soþul testase în favoarea soþiei, aceasta a intentat acþiune de divorþ pentru injurii grave ºi a cerut autorizarea de a pãrãsi domiciliul conjugal. Procesul de divorþ s-a suspendat pentru neprezentarea pãrþilor ºi de atunci a rãmas în nelucrare, soþul pârât decedând în cursul instanþei. Dupã moartea acestuia, sora lui a intentat o acþiune prin care a susþinut, între altele, cã testamentul a devenit caduc prin încetarea cauzei ce a determinat testarea ºi anume prin încetarea motivelor de ordin sentimental prevãzute în testament, aducând ca dovadã de fapt introducerea de cãtre soþie, posterior testãrii, a acþiunii de divorþ ºi a cererii de pãrãsire a domiciliului conjugal. Tribunalul a respins acþiunea, întemeindu-se pe urmãtoarele consideraþii: „Când un fapt oarecare survenit posterior testãrii ar contrazice motivele invocate de testator, voinþa testatorului nu înceteazã, cãci cauzele arãtate de cele mai multe ori nu dau decât o stare sinteticã rezumativã, iar voinþa e rezultat unui întreg complex de împrejurãri, incompatibil cu enunþãri precise ºi limitate. Prin urmare, în speþã, introducerea unei acþiuni de divorþ nu e o dovadã sigurã a dispariþiei cauzei testãrii prin dispariþia afecþiunii dintre soþi, singura ce ar fi determinat 1 De la cause des obligations, n. 218. Dr. 1916.389, cu Nota aprobativã D. Alexandresco, unde se aratã cã principiul pus de Curte este exact, totul reducându-se în speþã la o chestiune de fapt ºi de interpretare a voinþei dispunãtorului. 3 Cur.Jud. 1922.399, cu Notã de Bosianu. 2 Practicã testamentarã 309 liberalitatea, întrucât, pe de o parte, e incertitudine asupra împrejurãrilor ce au determinat pe soþie la asemenea mãsuri, iar, pe de altã parte, fiind vorba de acte ce nu sunt definitive în situaþia ce determinã, susceptibile de modificãri sau reveniri, fãrã posibilitate deci de a produce impresii puternice ºi de a schimba definitiv stãrile sufleteºti, se poate concepe persistenþa sentimentelor de afecþiune dintre soþi în tot timpul fazelor unui proces de divorþ ºi cu atât mai mult persistenþa voinþei de a testa, când întâmplãtor în determinarea acestei voinþe intervin ºi alte elemente în afarã de cele sentimentale”. În cazul survenirii de copii, ca ºi în aceste cazuri, soluþia trebuie cãutatã dupã cum procedeazã ºi jurisprudenþa, în teoria cauzei impulsive ºi determinante, care nicãieri nu-ºi gãseºte o aplicaþie atât de vastã ca în materie testamentarã. Explicând ºi aprobând jurisprudenþa, Josserand 1 aratã cã ea þine seamã „de mobilele exterioare testamentului ºi care l-au incitat pe autorul sãu sã scrie dispoziþiile; cauza impulsivã ºi determinantã, care e susceptibilã sã atragã nulitatea unei dispoziþii sau revocarea ei pentru neexecutarea sarcinilor, poate de asemeni sã-i determine caducitatea, cel puþin în ce priveºte legatele; cum am observat deja, jurisprudenþa duce analiza ºi respectul mobilelor mai departe în liberalitãþile testamentare decât în donaþia între vii, fãrã îndoialã pentru cã considerã cã ultimele voinþe sunt mai sacre decât simplele voinþe, fãrã îndoialã ºi pentru cã testamentul e opera unei voinþe unice, care-ºi ajunge sie însãºi ºi care n-are sã conteze, ca aceea care determinã formarea unui contract, cu o voinþã antagonistã ºi concurentã, având drept la aceleaºi atenþiuni ºi la aceeaºi luare în considerare”. În decizia raportatã supra, Înalta Curte nu a avut sã se pronunþe asupra felului cum s-a fãcut aplicaþia la speþã a teoriei cauzei impulsive ºi determinante. Din cuprinsul aceleiaºi decizii rezultã însã cã instanþa de fond a fãcut o justã aplicare a acestei teorii când a respins acþiunea prin care se cerea sã se constate ineficacitatea liberalitãþii, motivând cã nu se poate vorbi de o eroare asupra motivului determinant al legatului, – eroarea constând în credinþa testatoarei cã va muri fãrã copii, – din moment ce testatoarea era însãrcinatã în a cincea lunã când a dispus cu titlu gratuit. Cunoscându-ºi sarcina, – ºi nici o dovadã nu e fãcutã în sens contrar – dacã totuºi dispunãtoarea a înþeles sã instituie legatar universal pe unchiul sãu, însemneazã cã ea a procedat astfel nu spre a înlãtura de la succesiunea ab intestato pe alte rude care ar fi avut vocaþie, în credinþa eronatã cã ar urma sã moarã fãrã copii, ci pentru cã aceasta a fost voinþa ei liberã ºi neviciatã. De aceea, acþiunea intentatã de soþul testatoarei, în calitate de tutore legal al copilului minor nãscut de aceasta dupã redactarea testamentului, era neîntemeiatã nu numai în drept, în ce priveºte revocarea de drept a legatului pentru survenire de copii, dar ºi în fapt, nestabilindu-se eroarea asupra cauzei impulsive ºi determinante. Contrar obiceiului, ne-am oprit puþin ºi asupra chestiunii de fapt, pentru cã în materia aceasta a cauzei impulsive ºi determinante, aplicaþia teoriei la împrejurãrile cauzei prezintã un interes care nu trebuie ignorat. O ultimã problemã care credem cã ar mai merita sã fie cercetatã înainte de a încheia aceastã notã, este aceea a caracterului ineficacitãþii legatului fãcut de un testator în credinþa eronatã cã va muri fãrã copii. Este fãrã îndoialã, – ºi rezultã cu suficienþã din cele spuse mai sus, aºa cã nu mai revenim, – cã nu se poate vorbi aici de o revocare. Dar întrebarea care se pune este dacã aceastã ineficacitate are caracterul unei nulitãþi sau al unei caducitãþi? Jurisprudenþa nu s-a preocupat sã rãspundã la întrebare ºi în general nici doctrina nu s-a oprit asupra distincþiei între cele douã cazuri de ineficacitate. Însã d-l Josserand2 , dupã ce aratã cã nu se poate vorbi de o revocare a testamentului, care n-ar putea rezulta decât dintr-o hotãrâre, dintr-o dispoziþie a legii sau dintr-o clauzã revocatorie, aratã cã ne gãsim în faþa unei adevãrate caducitãþi, ceea ce nu e totuºi întotdeauna adevãrat. 1 2 Les mobiles dans les actes juridiques, nr. 249. Op.cit., nr. 247, in fine. 310 Mircea Dan BOCªAN Într-adevãr, caducitatea e o ineficacitate a testamentului, rezultând dintr-o cauzã strãinã de voinþa testatorului; ea are comun cu revocarea, cã ambele se produc ulterior redactãrii testamentului ºi prin aceasta se deosebesc de nulitate, care rezultã dintr-o cauzã anterioarã sau concomitentã confecþionãrii testamentului. În cazul survenirii de copii, eroarea în care se gãsea dispunãtorul crezând cã va muri fãrã descendenþi, se caracterizeazã deci ca o cauzã de nulitate sau de caducitate, dupã cum copilul nãscut ulterior fusese conceput la data testamentului sau concepþia lui s-a întâmplat ulterior. Ovid SACHELARIE consilier la Curtea de Apel conferenþiar de drept civil la Universitatea din Bucureºti (decizie ºi adnotare publicate în PR 1946.I.6) OBSERVAÞIE: Soluþia este dezbãtutã ºi în literatura recentã; profesorul Deak nu a acceptat-o, „întrucât cauza este un element necesar la formarea actului juridic”1 . Cauza, într-adevãr, este un element esenþial al voinþei juridice, ce trebuie sã existe ºi sã fie realã la momentul exprimãrii acesteia (art. 948 C.civ.). Remarcãm însã faptul cã actul testamentar este o realitate în miºcare: este realizat în mod valabil într-un moment în care, din perspectiva efectelor sale, nu genereazã decât o simplã expectativã; predecesul (ipotetic) al legatarului instituit antreneazã imposibilitatea ultimei voinþe de a-ºi mai produce vreodatã efectele; la data decesului testatorului, succesibilii testamentari dobândesc un drept eventual; acesta se consolideazã (retroactiv) prin acceptarea moºtenirii; fapte juridice ulterioare devoluþiunii testamentare efective – ca neexecutarea unei sarcini, injuriile aduse memoriei lui de cuius, etc. – pot atrage ineficienþa actului mortis causa. Prin urmare, cauza – element esenþial al voinþei testamentare – trebuie, într-adevãr, sã întruneascã cerinþele art. 966 C.civ. la momentul testãrii, dar ea poate ulterior sã disparã în jocul circumstanþelor concrete în care testamentul îºi produce efectele2 . Pe de altã parte, nu agreem teoria condiþiei rezolutorii negative prezumate (susþinutã de Mazeaud ºi adoptatã ºi de profesorul Deak) – apãrându-ne drept o intruziune în voinþa lui de cuius, o forþare a testamentului. În concluzie, observând argumentele pro ºi contra emise 3 , nu respingem teoria caducitãþii testamentului prin dispariþia cauzei; aplicarea ei o vedem însã ca esenþial dependentã de circumstanþele concrete. Trebuie de fiecare datã probat dacã: testatorul cãruia i s-a nãscut ulterior un copil a înþeles sã-ºi menþinã testamentul în continuare? Sau din circumstanþele cauzei rezultã cã, în optica dispunãtorului, a devenit caduc iar dispunãtorul nu s-a mai gândit la acesta din purã comoditate? Divorþul de legatara instituitã se datoreazã sau nu unui deficit de afecþiune suficient de mare încât sã antreneze dispariþia intenþiei liberale?4 V. ºi speþele nr. 17, 22, dar ºi nr. 42 (ultima pledeazã indirect pentru prudenþã în aplicarea fundamentãrii de mai sus). D e a k, p. 276. “Prin urmare, cauza impulsivã ºi determinantã trebuie sã existe nu numai la întocmirea testamentului, dar sã ºi dãinuiascã pânã la prefacerea dreptului […] legatarului într-un drept actual ºi nãscut” (E l i e s c u, p. 268). 3 Pentru detalii asupra ambelor poziþii, v. RC, p. 172 nr. 522. 4 “În speþã, Curtea de fond, constatând ºi motivând suficient din examinarea testamentului de la 1910 cã motivul determinant pentru defunct de a testa în favoarea recurentei a fost calitatea de soþie iubitã pe care aceasta o avea în momentul facerii testamentului, iar, pe de altã parte, cã recurenta a pierdut aceastã calitate în timpul vieþii testatorului prin desfacerea cãsãtoriei prin divorþ, bine a decis cã prin aceasta, dispãrându-i motivul determinant, testamentul a devenit caduc ºi nu mai poate produce nici un efect” (Cas. I, dec. 64/1930, Jur.Gen. 1931.1006.825-826). V. ºi speþa nr. 17. 1 2 Practicã testamentarã 311 42 TESTAMENT – Ultimã voinþã – Interpretare – Revocare – Delicte ºi cruzimi (art. 831, 832, 920, 930 C.civ.) C.Ap. Craiova I, dec. 43/ 29 mai 1945 1. Deºi din testamentul fãcut de soþ soþiei sale se constatã cã în momentul redactãrii lui, între testator ºi surorile sale existau raporturi încordate, ºi, deºi între întocmirea testamentului ºi data decesului au trecut 24 ani, în care timp aceste raporturi erau vãdit schimbate, totuºi de îndatã ce testatorul nu a revocat pur ºi simplu acest testament ºi nici nu l-a înlocuit prin altul, înseamnã cã a pãstrat tot timpul voinþa de a lãsa pe soþia sa legatarã universalã a averii sale. Cu alte cuvinte, voinþa de a testa a defunctului de la 7 August 1916 a fost ºi ultima lui voinþã, aceea de la 6 decembrie 1939. 2. Instanþele de fond sunt în drept a interpreta testamentele dupã voinþa prezumatã a testatorului, fãrã însã a denatura înþelesul. În virtutea acestor puteri ºi în limita lor, instanþa de fond a putut decide cã o clauzã testamentarã n-are caracterul unei dispoziþii imperative a cãrei nerespectare sã poatã atrage anularea testamentului. Era vorba de rugãmintea, pentru cazul când corpul testatorului va fi gãsit pe câmpul de luptã, sã fie adus la Bucureºti ºi sã fie înmormântat lângã corpul defunctei sale mame; or aceastã eventualitate nu s-a împlinit; în plus, nu era decât o simplã rugãminte, nu o dispoziþie imperativã.
3. Potrivit dispoziþiilor combinate ale art. 831 al. 1 ºi 2 ºi art. 930 C.civ., testamentele vor putea fi declarate revocate pentru ingratitudine dacã beneficiarul a atentat la viaþa testatorului sau dacã este culpabil în privinþã-i de delicte, cruzimi sau injurii grave. Pentru a da loc la revocarea testamentului pentru un asemenea motiv, se cere ca beneficiarul testamentului sã fi lucrat cu cuget criminal sau cel puþin delictuos faþã de testator. De îndatã ce imputãrile ce se fac pârâtei constau în neglijenþe, omisiuni ºi imprudenþe, adicã numai în quasi-delicte, examinarea lor în fond nu mai este necesarã. Pentru aceste motive, respinge apelul. NOTÃ: Curtea din Craiova a rezolvat, prin decizia raportatã supra, trei probleme de drept testamentar. A) În primul rând, curtea a decis cã un testament îºi produce efectele la moartea testatorului, chiar dacã el a fost confecþionat cu mulþi ani înainte de acest eveniment ºi indiferent dacã la data testamentului testatorul se afla în relaþii rele cu succesibilii sãi ab intestato, iar la data decesului aceste relaþii se îmbunãtãþiserã. Curtea a fãcut aici aplicaþia regulii revocabilitãþii testamentului. Într-adevãr, dacã voia, testatorul putea oricând sã revoce testamentul fãcut la 7 August 1916 în favoarea soþiei sale. Din moment ce nu l-a revocat, înseamnã cã el a menþinut acest testament pânã în momentul decesului. Nici îmbunãtãþirea relaþiilor dintre testator ºi surorile sale, nici vechimea testamentului de peste 23 ani nu sunt de naturã sã ducã la invalidarea acestui act juridic, care dupã datele problemei, nu a fost viciat în momentul confecþionãrii lui ºi nu a fost revocat ulterior, astfel cã ºi-a pãstrat eficacitatea pe care a avut-o iniþial. B) În al doilea rând, Curtea se ocupã de întinderea dreptului instanþei de fond de a interpreta testamentul. Este bine ºtiut cã aceastã libertate de interpretare a instanþei de fond îºi gãseºte o limitã numai în cerinþa de a nu fi denaturat înþelesul testamentului. În cadrul acestor principii incontestabile, Curtea a putut conchide, interpretând voinþa testatorului, cã o clauzã testamentarã nu are caracterul unei dispoziþii imperative, a cãrei neobservare sã atragã nulitatea testamentului. Aplicaþia acestui principiu s-a fãcut pentru stipulaþia înseratã în testament ca, în cazul când testatorul ar fi murit pe câmpul de luptã, – ceea ce în fapt nu s-a întâmplat, – corpul lui sã fie adus în Bucureºti ºi îngropat lângã defuncta lui mamã. Din interpretarea testamentului, Curtea a dedus, cu drept cuvânt, cã o asemenea condiþie nu constituie cauza impulsivã ºi determinantã a liberalitãþii, ci numai o 312 Mircea Dan BOCªAN rugãminte adresatã legatarei, a cãrei nerespectare e deci lipsitã de consecinþe cu privire la validitatea testamentului.
C) Ultima problemã de drept asupra cãreia a fost chematã sã se pronunþe Curte din Craiova, a fost chematã sã se pronunþe Curtea din Craiova, a fost aceea a revocãrii unui legat pentru delicte, cruzimi sau injurii grave. Se punea întrebarea, în speþa soluþionatã de Curte, dacã faptele imputate legatarei au fost sãvârºite cu intenþia delictualã sau numai din neglijenþã ºi, în aceastã ultimã ipotezã, care sunt consecinþele cu privire la validitatea testamentului? Din art. 831 ºi 930 C.civ. rezultã cã liberalitãþile pot fi revocate pentru atentat la viaþa dispunãtorului sau pentru delicte, cruzimi ori injurii grave sãvârºite de beneficiarul liberalitãþii în contra dispunãtorului. Este vorba de unul din cele trei cazuri de revocare a donaþiilor, care constituie excepþii la regula irevocabilitãþii ºi de unul din cele douã cazuri de revocare judiciarã a legatelor, care pot fi invocate de succesorii dispunãtorului pentru invalidarea legatului fãcut de autorul lor ºi care, în afarã de aceste cazuri excepþionale, a devenit irevocabil prin moartea dispunãtorului. Pãrerile sunt împãrþite cu privire la chestiunea de a se ºti dacã revocarea liberalitãþilor pentru ingratitudine se întemeiazã pe ideea de pedeapsã aplicatã gratificatului ingrat sau pe ideea de sancþiune pentru neexecutarea obligaþiilor ce le avea în sarcinã. Oricum s-ar soluþiona aceastã problemã, un lucru este cert: cã elementul voliþional este esenþial pentru ca actul gratificatului sã se caracterizeze ca o ingratitudine. Uciderea dispunãtorului prin imprudenþã, fãrã nici o intenþie criminalã, nu constituie o nesocotire din partea beneficiarului, a obligaþiei lui de recunoºtinþã. Din contrã, un atentat sãvârºit de beneficiar asupra persoanei dispunãtorului face din el un ingrat, chiar dacã, din consideraþii independente de voinþa lui, atentatul nu ar fi izbutit. Pe de altã parte, nu este necesar ca lovirile ºi rãnirile, care au atras moartea dispunãtorului, sã fi fost fãcute cu intenþia de a-l ucide, pentru ca beneficiarul care le-a sãvârºit sã fie socotit integrat. Este adevãrat cã, în acest caz, lipsa intenþiei de a ucide face ca ingratitudinea sã nu-ºi aibã cauza în atentatul la viaþa dispunãtorului, ci în delictul de lovire sãvârºit asupra lui. În general, se considerã delict orice act voluntar pedepsit de legea penalã ºi îndreptat în contra dispunãtorului, dacã prezintã oarecare gravitate.  Se considerã cruzimi actele de brutalitate, de rãu tratament fizic, îndreptate de beneficiar în contra dispunãtorului ºi care nu sunt sancþionate de legea penalã. Pentru a constitui cazuri de ingratitudine ºi acestea trebuie sã prezinte o oarecare gravitate. În sfârºit, sunt privite ca injurii grave jignirile aduse cu intenþie onoarei sau reputaþiei dispunãtorului. Gravitatea delictelor, cruzimilor sau injuriilor este o chestiune de fapt de suverana apreciere a instanþelor de fond. În speþa judecatã, Curtea din Craiova, examinând circumstanþele cauzei, a constatat cã legatara nu a sãvârºit nici un delict intenþionat în contra dispunãtorului, ci imputãrile ce i se fac constau în omisiuni ºi imprudenþe. De aceea a conchis cã cercetarea lor în fond nu e necesarã. Aplicaþia principiilor de drept la starea de fapt constatatã este riguros fãcutã: existenþa elementului intenþional este indispensabilã, pentru ca un fapt al beneficiarului îndreptat în contra dispunãtorului sã se caracterizez ca delict, cruzime sau injurie, de naturã sã ducã la revocarea liberalitãþii pentru ingratitudine. Ovid SACHELARIE Conferenþiar la Facultatea de drept din Bucureºti Avocat (decizie ºi adnotare publicate în PR 1946.II.60) OBSERVAÞII: 1 V. ºi speþa nr. 46 cu Observaþia . Practicã testamentarã 313  Codul penal din 1968 a renunþat la clasificarea tripartitã a infracþiunilor, astfel cã prin cuvântul „delict” folosit în Codul civil se poate azi înþelege „infracþiune”. 43 TESTAMENT OLOGRAF – Partaj – Cerere de intervenþie a legatarilor – Erede aparent – Vânzare de drepturi succesorale – Opozabilitate a testamentului – Când nu este recunoscut de parte, acel care invocã testamentul trebuie sã facã dovada cã emanã de la defunct TS, col.civ., dec. 292/15 octombrie 1952 Prin sentinþa nr. 768/1947 a fostului Tribunal Ilfov, Secþia a VII-a, s-a admis acþiunea intentatã de C.B. în contra pârâtelor P.B., R.S. ºi S.J., s-a recunoscut reclamantului dreptul la 4/7 din imobilul în litigiu, iar pârâtelor dreptul la câte 1/7 ºi s-a ordonat ieºirea pãrþilor din indiviziune, numindu-se un expert care sã constate dacã imobilul poate sau nu sã fie uºor împãrþit în naturã, iar în caz negativ sã facã evaluarea în vederea scoateri lui în vânzare prin licitaþie publicã. Ulterior, G.S., face o cerere de intervenþie, prin care solicitã respingerea acþiunii de ieºire din indiviziune, pe consideraþia cã imobilul i-a fost testat de cãtre defuncta S.J. lui ºi soþiei sale. Fostul Tribunal Ilfov constatã, prin sentinþa nr. 1152/1947, cã nu se poate reveni asupra hotãrârii de ieºire din indiviziune deja pronunþatã, aceasta în baza art. 252 din vechiul cod de procedurã civilã1 , care prevede cã actele îndeplinite pânã în momentul intervenþiei nu reîncep, ci se considerã ca îndeplinite ºi faþã de intervenient. Împotriva sentinþelor de mai sus, prin care s-a admis ieºirea din indiviziune ºi scoaterea în vânzare a averii succesorale ce nu se putea uºor împãrþi în naturã, intervenientul G.S. ºi pârâta R.S. au fãcut apel, iar fosta Curte Bucureºti, Secþia I civilo-comercialã, admiþând apelul prin decizia nr. 612/1949, a admis cererea de intervenþie, atât cea principalã fãcutã de G.S. în numele sãu, cât ºi cea accesorie, fãcutã în interesul soþiei sale R.S., ºi a respins acþiunea de ieºire din indiviziune. Prin recursul declarat de C.B. se susþine, între altele, în cadrul motivului III de casare, cã intimaþii, ca legatari universali, nu puteau opune cu succes dreptul lor mai înainte de a fi trimiºi în posesie, în special faþã de o persoanã care nu a luat parte la constatarea materialã a testamentului, pentru a-ºi face obiecþiile sale. Este exact în drept cã, atunci când testatorul nu lasã moºtenitori rezervatari, legatarul universal trebuie sã cearã justiþiei bunurile ce-i revin, trimiterea în posesie având de efect învestirea lui cu toate drepturile ce decurg din calitatea de succesor cu vocaþie la întreg patrimoniul defunctului. În speþã însã, nu mai era necesarã trimiterea în posesie pentru ca G.S. sã poatã opune dreptul sãu celorlalþi succesori sau reprezentanþilor acestora, deoarece G.S., atât ca intervenient principal, cât ºi ca intervenient accesoriu în interesul soþiei sale, cãuta doar, valorificându-ºi un drept propriu, sã paralizeze acþiunea de ieºire din indiviziune a reclamantului, pe motivul cã imobilul îi fusese testat lui ºi soþiei sale. Aºadar, critica de mai sus este fãrã nici o eficienþã. Prin motivul IV de casare se susþine cã modul de a vedea al instanþei, care gãseºte cã vânzãtorii din speþã a drepturilor succesorale cumpãrate de recurent nu sunt moºtenitori aparenþi, ci moºtenitori reali fãrã masã succesoralã, este greºit; cã hotãrârea atacatã s-a dat cu nesocotirea principiilor care guverneazã materia, fiindcã dubla eroare în care s-au gãsit atât recurentul, ca terþ achizitor, în ceea ce-i priveºte pe vânzãtorii învestiþi cu calitatea de moºtenitori legali, cât ºi vânzãtorii care au transmis presupusul lor drept de bunã credinþã, valideazã dreptul transmis în baza erorii comune. 1 Art. 53 din codul de procedurã civilã azi în vigoare – N.R. 314 Mircea Dan BOCªAN Titlul de moºtenitor aparent se dobândeºte printr-o posesie prelungitã cu acest titlu a bunurilor succesorale, la baza acestei teorii stând necesitatea ca terþii de bunã credinþã, care cred cã stabilesc raporturi juridice cu adevãratul proprietar, sã nu aibã nimic de suferit de pe urma faptului cã s-au încrezut într-o aparenþã înºelãtoare, care se impunea ca realitatea însãºi. În speþã însã dobândirea calitãþii de moºtenitor aparent se lovea de o imposibilitate de fapt, dat fiind cã de la data decesului testatoarei ºi pânã la data actului de vânzare-cumpãrare invocat de recurent, s-a scurs un interval de numai câteva luni, aºa cã, nefiind întrunite condiþiile în care s-ar putea invoca eroarea invincibilã, nici aceastã criticã nu poate fi acceptatã. Prin motivul II de casare se susþine cã nu s-a luat în considerare cererea de a se face dovada cã testamentul olograf prezentat de intimat este fals sau cã este rezultatul unei captaþii. Dupã cum rezultã din încheierea de la 5 mai 1949, recurentul a cerut sã i se admitã dovada cã testamentul este fals ºi eventual, cã soþii S. au întrebuinþat diverse manopere pentru a obþine prin captaþie acest testament, Curtea nu se pronunþã asupra acestei cereri.Hotãrârea datã este lipsitã de temei legal, întrucât testamentul nefiind recunoscut de recurent, nu putea fi socotit opozabil acestuia. De asemenea, nereþinând din oficiu, spre a arãta pãrþilor, atunci când s-a solicita probatoriul, cã recurentul ca terþ cumpãrãtor de drepturi succesorale, nu era el obligat sã facã dovada cã testamentul este fals, ci intimaþii care invocau acest testament olograf, trebuiau sã facã dovada cã el emanã de la defunctã, instanþa de apel nu ºi-a exercitat rolul activ. Pentru aceste din urmã consideraþii, se admite recursul ºi se caseazã decizia atacatã, cu trimiterea cauzei spre o nouã judecare. (decizie publicatã în CD 1952-1954.I.113) 44 ATENÞIE! Decizie cu probleme; consultaþi Nota criticã! MOªTENITOR TESTAMENTAR – Dovada calitãþii – Drepturi Trib.reg. Craiova, dec. 6151/ 15 octombrie 1956 Dovada calitãþii de moºtenitor se face exclusiv prin prezentarea certificatului de moºtenitor. Numai notariatul de stat poate proceda la constatarea ºi conservarea testamentului olograf, textul art. 892 C.civ. fiind abrogat. 1 Moºtenitorul pe baza unui testament olograf nu are calitatea sã continue acþiunea în revendicarea unui legat începutã de de cuius, testamentul devenind – potrivit art. 923 C.civ. – caduc prin înstrãinarea anterioarã a obiectului legatului. (cu notã criticã). NM face recurs contra sentinþei civile nr. 487/1955 pronunþatã de Tribunalul popular al raionului Novaci, prin care a fost respinsã ca nefondatã acþiunea civilã introdusã de reclamantul HM împotriva pârâtei minore MM ºi SZ. Spre a ajunge la aceastã soluþie, Tribunalul popular al raionului Novaci constatã cã pârâta MM este fiica adoptivã a lui, cãreia i-a fãcut actul de donaþie autentificat la nr. 177/1949 de fosta judecãtorie Novaci, prin care i-a donat o serie de bunuri imobiliare. Pârâta, beneficiarã legalã a actului de donaþie, a cãrui anulare se cere, fiind minorã este lipsitã de capacitatea juridicã necesarã sãvârºirii unor fapte de ingratitudine, potrivit art. 949 ºi urm. din codul civil nu poate fi fãcutã responsabilã de ingratitudine faþã de reclamantã ºi în consecinþã nu se poate revoca actul de donaþie al cãrui beneficiar este minora. De asemenea acþiunea nu este fondatã nici contra pârâþilor C ºi SZ, pãrinþii fireºti ai minorei MM, întrucât din probele administrate în cauzã rezultã cã ei au pus la dispoziþia reclamantului suficiente mijloace de existenþã, dar cã reclamantul sub îndemnul altor persoane le-a refuzat ºi chiar dacã aceºtia ar fi refuzat a dat alimente reclamantului, minora MM, fiica adoptivã a reclamantului fiind Practicã testamentarã 315 lipsitã de capacitate juridicã nu se poate face vinovatã de ingratitudine ºi deci acþiunea în anulare pentru aceste motive se priveºte ca nefondatã. La 21 mai 1956, dupã ce acþiunea de revocare a donaþiei fusese respinsã, reclamantul HM decedeazã. La data de 25 mai 1956, numita NM se prezintã în faþa Tribunalului Novaci, cu o cerere însoþitã de un testament lãsat ei de defunctul HM. Din testament rezultã cã petiþionara are calitatea de beneficiarã „a averii defunctului” pe baza unui testament olograf. Tribunalul încheie un proces verbal de constatare fãcutã asupra acestui testament, care apoi potrivit art. 892 C.civ. se vizeazã ºi se ordonã luarea lui în pãstrarea de cãtre tribunal. În calitatea sa de legatarã universalã NM introduce, în continuarea procesului civl început de defunctul HM, recursul de faþã, invocând ca motive cã tribunalul a sãvârºit un exces de putere când a socotit cã martorii pe care reclamantul i-a prezentat nu ar fi în cunoºtinþã de cauzã, înlãturând depoziþiile lor. Tribunalul regional Craiova, prin încheierea datã în ºedinþa publicã din 14 septembrie 1956, dã termen recurentei NM sã facã dovada calitãþii sale în acest proces. Pentru a stabili calitatea sa depune la dosar procesul-verbal dresat de Tribunalul popular al raionului Novaci, regiunea Craiova, în ziua de 25 mai 1956, aflat în dosarul acelui tribunal cu nr. 1548/1956. Tribunalul luând în discuþie din oficiu procesul verbal dresat de Tribunalul popular al raionului Novaci, regiunea Craiova, în ziua de 25 mai 1956, constatã cã textul art. 892 C.civ., pe baza cãruia tribunalul a fãcut procesul-verbal de deschiderea testamentului olograf ce se opune intimaþilor, a fost modificat prin art. 8 al decretului nr. 40, din 22 ianuarie 1953, în sensul cã atribuþiile prevãzute de art. 892 C.civ. urmeazã sã fie exercitate de cãtre notariatul de stat. Astfel fiind, recurenta nu prezintã legiuitul certificat de moºtenitor care ar putea sã fie singurul document legal în justificare cu care sã se poatã face dovada calitãþii de moºtenitor, de altminteri recurenta nici nu are aceastã calitate pentru cã art. 833 din codul civil prevede cã acþiunea în revocare a unui act nu se poate intenta în contra erezilor donatorului afarã numai dacã acþiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit în anul în care se putea intenta acþiunea. În speþã, acþiunea este intentatã de donator, dar acþiunea nu poate fi continuatã de recurentã, pentru cã testamentul fãcut de cãtre defunct este caduc. Art. 923 C.civ. prevede cã orice înstrãinare a obiectului legatului fãcut în orice mod sau condiþii, revocã legatul pentru tot ce s-a înstrãinat, ori defunctul HM, în afarã de faptul cã înfiase pe intimata MM îi ºi constituise actul de donaþie autentificat de fosta judecãtorie Novaci, sub nr. 177/1949, a cãrui revocare a fost respinsã de tribunal prin sentinþa civilã nr. 487/1956, încât legatul fãcut de defunct recurentei NM era pierit de fapt ºi de drept din patrimoniul testatorului cãtre ea în momentul constituirii acestui legat. În concluzie, recurenta neavând calitatea de erede al donatorului, calitate pe care o are în mod exclusiv numai intimata MM, recursul de faþã fãcut de cãtre recurenta NM se priveºte ca inadmisibil. NOTÃ: I) Certificatul de moºtenitor ce se elibereazã de notarul de stat în temeiul dispoziþiilor înscrise în Cap. III din decretul nr. 40/1953, nu este decât un act probator prin care o persoanã poate sã-ºi dovedeascã calitatea de moºtenitor al unei succesiuni deschise. În nici un caz certificatul de moºtenitor nu constituie titlul care conferã calitatea de moºtenitor, în sensul cã în lipsa unui astfel de certificat moºtenitorul trebuie considerat strãin de succesiune ºi în imposibilitate de a-ºi valorifica vreun drept succesoral. în adevãr, calitatea de moºtenitor derivã – independent de existenþa certificatului de moºtenitor – fie din lege, fie în virtutea unei dispoziþii testamentare. Decizia adnotatã stabileºte cã dovada calitãþii de moºtenitor trebuie fãcutã exclusiv cu certificatul de moºtenitor ºi cã în lipsa unui astfel de certificat, orice pretenþie relativ la succesiune trebuie respinsã. 316 Mircea Dan BOCªAN Socotim cã punctul acesta de vedere este greºit, ºi susþinem cã în faþa instanþelor judecãtoreºti dovada calitãþii de moºtenitor se poate face prin prezentarea de acte de stare civilã (în cazul succesiunilor legale) sau a unui testament (în cazul succesiunii testamentare), fãrã ca sã fie nevoie de existenþa certificatului de moºtenitor. Ne întemeiem aceastã opinie a noastrã pe urmãtoarele argumente: a) eliberarea certificatului de moºtenitor nu este obligatorie, ea este facultativã, lãsatã la voinþa moºtenitorului. Asupra acestei probleme urmeazã a se vedea adnotarea apãrutã în „Legalitatea Popularã” sub semnãtura I. C. Popescu în nr. 8/1956, pag. 1008 ºi urm. Nu reluãm tezele dezvoltate acolo, ci conchidem doar cã dacã eliberarea certificatului de moºtenitor are un caracter facultativ, înseamnã cã dovada calitãþii de moºtenitor se poate face ºi în lipsa unui astfel de certificat. b) Din economia art. 15 ºi 19 ale Decr. 40/1953 rezultã expres cã dovada calitãþii de moºtenitor se poate face în faþa instanþelor judecãtoreºti, fãrã existenþa prealabilã a certificatului de moºtenitor. Într-adevãr, art. 15 aratã cã dacã notarul constatã cã între moºtenitori existã neînþelegeri (neînþelegerile pot privi însãºi calitatea de moºtenitor), el, notarul, îndrumã pãrþile la rezolvarea litigiului pe cale judecãtoreascã, ºi în acest caz în conformitate cu dispoziþiile art. 19 certificatul de moºtenitor se va elibera abia pe baza hotãrârii judecãtoreºti obþinute ºi rãmasã definitivã. De aici rezultã cã în tot timpul procesului în faþa instanþelor judecãtoreºti pãrþile nu se vor putea prevala de certificate de moºtenitor, ºi totuºi vor putea invoca calitatea lor de moºtenitori ºi face dovada acestei calitãþi fie prina cte de stare civilã, fie prezentând dispoziþii testamentare. c) În momentul deschiderii succesiunii pot sã existe pendente procese ale lui de cuius care vor trebui sã fie continuate de moºtenitori, sau imediat dupã deschiderea succesiunii vor trebui intentate acþiuni pentru conservarea patrimoniului succesoral. Dacã în toate aceste cazuri s-ar cere moºtenitorilor sã-ºi facã dovada calitãþii lor cu prezentarea certificatului de moºtenitor, ar însemna cã procesele pendente ar trebui amânate sau suspendate timp de luni sau chiar ani de zile, iar mãsurile conservatorii nu ar putea sã fie luate decât cu aceleaºi mari întârzieri, devenind astfel ineficace. Întârzierile acestea ar rezulta din faptul cã în mod normal ºi în cele mai multe cazuri, certificatul de moºtenitor se elibereazã conform art. 17 Decr. 40/1953 în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, sau chiar ºi mult mai târziu, în cazul în care existã neînþelegere ºi trebuie sã se recurgã la hotãrâri judecãtoreºti conform art. 15 ºi 19 din acelaºi decret. În tot acest interval de timp moºtenitorii vor fi în imposibilitate sã prezinte certificatul de moºtenitor din considerente legale. Se poate însã concepe ca în tot acest interval de timp procesele pendente sã fie þinute în loc ºi nici o acþiune sã nu poatã fi intentatã în numele succesiunii? Evident cã nu, cãci aceasta ar duce a întârzierea soluþionãrii proceselor, ar prejudicia interesele terþelor persoane ºi a succesiunii însãºi. De aceea ºi pe acest considerent conchidem cã dovada calitãþii de moºtenitor poate fi fãcutã în faþa justiþiei ºi în lipsa certificatului de moºtenitor. II) Decizia adnotatã constatã cã testamentul olograf a fost prezentat preºedintelui unui tribunal raional, care în conformitate cu art. 892 C.civ. a procedat la deschiderea lui ºi la constatarea stãrii sale materiale. Tribunalul regional Craiova aratã cã acest procedeu este greºit, deoarece art. 892 C.civ. trebuie considerat abrogat prin art. 8 Decr. 40/1953, ºi cã formalitãþile înscrise în art. 892 C.civ. trebuie îndeplinite nu de preºedintele de tribunal popular, ci de notarul de stat. Este adevãrat cã decizia adnotatã nu aratã în mod precis care ar fi consecinþa juridicã a acestei neobservãri de competenþã, dar se pare cã implicit s-a statuat cã prin aceasta testamentul olograf ºi-ar fi pierdut valabilitatea. Problema aceasta poate fi discutatã sub urmãtoarele aspecte: În cadrul art. 892 C.civ. preºedintele tribunalului nu are a se preocupa de conþinutul testamentului ce i se prezintã, nu îndeplineºte nici un fel de act de procedurã succesoralã, ci se limiteazã a constata starea materialã a unui testament olograf sau mistic ºi dispune luarea lui în conservare. Rostul acestor formalitãþi este de a se preveni eventuale fraude ce s-ar putea face prin modificarea testamentelor olografe sau mistice, care, dupã cum se ºtie sunt lipsite de orice fel de autenticitate. În cadrul art. 8 Decr. 40/1953 notarul de stat aflând de existenþa unui testament cu ocazia mãsurilor de conservare pe care le ia în cadrul procedurii succesorale (art. 8 e înserat în capitolul „Mãsuri de Practicã testamentarã 317 conservare”) cerceteazã conþinutul acelui testament (indiferent dacã este autentic, olograf sau mistic, deoarece legea nu distinge) pentru a afla cine sunt legatarii sau executorii testamentari cu scopul de a-i chema la desãvârºirea procedurii succesorale. Nicãieri nu se aratã în art. 8 Decr. 40/1953 cã notarul ar trebui sã constate starea materialã a unui testament olograf sau mistic ºi sã dispunã luarea lui în conservare. Din analiza acestor douã texte de lege rezultã cã între ele este o deosebire fundamentalã, fiecare din ele reglementând probleme complet deosebite. De aceea credem cã nu s-ar putea susþine valabil cã art. 8 Decr. 40/1953 a abrogat implicit art. 892 C.civ. Abrogarea nu poate opera – în lipsã de text expres – decât dacã legea nouã reglementeazã în chip deosebit aceeaºi materie cuprinsã în legea veche. Dacã însã legea veche ºi legea nouã reglementeazã fiecare în parte materii deosebite, fiecare din aceste legi îºi menþin eficienþa, una alãturi de cealaltã. Dacã s-ar susþine teza abrogãrii art. 892 C.civ., ar însemna sã se stabileascã implicit, cã mãsura utilã a constatãrii stãrii materiale a unui testament olograf ºi conservarea lui, mãsurile menite sã previnã fraude ar fi desfiinþatã de la data apariþiei Decr. 40/1953, ceea ce nu credem cã a fost în intenþia legiuitorului. Nu putem împãrtãºi nici concluzia trasã prin decizia adnotatã în care se spune cã formalitãþile prevãzute în art. 892 C.civ. au trecut prin efectul art. 8 Decr. 40/1953 asupra notarului de stat, deoarece nici un text de lege nu stabileºte aceasta. Pe de altã parte, ar fi mai normal ca notarul de stat sã procedeze la constatarea stãrii materiale a unui testament olograf sau mistic, deoarece în competenþa sa se aflã astãzi desfãºurarea procedurii succesorale. Credem cã problema are un caracter de lege ferenda, în sensul cã va trebui sã se însereze în Decr. 40/1953 un text care sã oblige pe notar sã îndeplineascã formalitãþile prevãzute de art. 892 C.civ. Pânã la o astfel de modificare expresã credem cã art. 892 C.civ. trebuie sã-ºi producã toate efectele. Chiar dacã s-ar împãrtãºi teza abrogãrii art. 892 C.civ. ºi s-ar spune cã formalitãþile prevãzute de acest text ar urma sã fie îndeplinite de notarul de stat, faptul cã un testament olograf ar fi fost deschis, constatat în ceea ce priveºte starea sa materialã, ºi luat în conservare de un preºedinte de tribunal, deci organ necompetent, prin aceasta testamentul nu-ºi pierde cu nimic din eficienþa sa juridicã, deoarece respectarea sau nerespectarea formelor prescrise în art. 892 C.civ. nu impieteazã asupra valabilitãþii juridice a testamentului, ele având doar un caracter conservator menite sã înlãture eventuale fraude. 1 III) Decizia adnotatã constatã cã recurenta este legatarã universalã pe baza unui testament olograf fãcut în mai 1955. Constatã, de asemenea, cã de cuius a înstrãinat averea printr-un act de donaþie fãcut în anul 1949. De la aceste premise Tribunalul regional Craiova conchide cã testamentul este caduc conform art. 923 C.civ. prin înstrãinarea obiectului legatului (termenul de caduc este greºit întrebuinþat, deoarece art. 923 reglementeazã un caz de revocare, caducitatea fiind reglementatã de art. 924-928 C.civ.). Aceastã concluzie a deciziei o considerãm greºitã pentru urmãtoarele motive: a) Art. 923 C.civ. consfinþeºte o prezumþie de revocare a unui legat, rezultatã din împrejurarea cã posterior legatului, obiectul legatului a fost înstrãinat de testator, a ieºit deci din patrimoniul acestuia, iar legatarul este în imposibilitate sã-l mai obþinã în momentul deschiderii succesiunii. Pentru ca art. 923 sã poatã fi aplicat, va trebui sã se constate cã înstrãinarea a fost posterioarã legatului. Într-adevãr, numai în aceastã situaþie intenþia de revocare prin înstrãinare poate sã existe. În speþa adnotatã însã situaþia fapticã este tocmai contrarã: legatul este posterior înstrãinãrii. Nu poate fi deci vorba de o revocare în cadrul art. 923 C.civ., textul fiind strãin speþei. b) Dispoziþiile art. 923 C.civ. nu se aplicã decât legatelor particulare ºi nicidecum legatelor universale sau cu titlu universal. Problema aceasta a fost tranºatã prin decizia colegiului civil a Tribunalului Suprem nr. 552 din 9 iulie 1953, publicatã în Culegerea de decizii pe anii 1952-1954, p. 115. Pe lângã considerentele arãtate în sus-zisa decizie, susþinem aceastã tezã ºi cu urmãtoarea idee: 318 Mircea Dan BOCªAN Conform art. 888 C.civ., prin legat universal se înþelege acea dispoziþie testamentarã prin care se transmite universalitatea bunurilor unei persoane. Prin universalitate de bunuri se înþelege totalitatea patrimoniului lui de cuius cu întreg activul ºi pasivul, patrimoniu care cuprinde bunuri, creanþe, acþiuni ºi datorii. Urmarea transmisiunii universalitãþii de bunuri este consacrarea principiului reprezentãrii. Legatarul universal reprezintã pe defunct ºi preia toate drepturile ºi obligaþiile acestuia. Situaþia lui este aceeaºi ca ºi a succesorului legal. Ideea aceasta de reprezentare existã ºi se menþine, indiferent de activul patrimoniului succesoral, ba chiar ºi în situaþia în care succesiunea nu ar avea decât pasiv. Din momentul în care ideea de reprezentare ca urmare a transmisiunii universalitãþii de bunuri se menþine indiferent de valoarea ºi întinderea patrimoniului succesoral, înseamnã cã înstrãinarea de bunuri nu impieteazã cu nimic asupra dreptului legatarului universal de a reprezenta persoana defunctã ºi succesiunea, ºi în consecinþã prezumþia de revocare prevãzutã de art. 923 C.civ. nu poate opera. 2 Dan CÃLINESCU MIHAI (decizie ºi adnotare publicate în JN 1/1957.140) OBSERVAÞIE: 1 Art. 892 C.civ. nu mai are aplicaþie practicã, þinând seama de prevederile art. 76 al. 2 L. 36/1995 (D e a k, p. 210). Alþi autori sunt de pãrere cã textul este funcþional ºi cã nu este exclusã „rãspunderea civilã delictualã a deþinãtorului testamentului care nu l-a remis notarului public ºi a pãgubit în acest fel pe legatari (C h i r i c ã – mss., p. 126 ºi nota 575 de subsol). 2 Nu ni se par acceptabile consideraþiile din finalul adnotãrii. Apelul la instituþia reprezentãrii este (cel puþin) forþat ºi nu þine seama de schimbarea de semnificaþie suferitã de sintagma „continuare a persoanei defunctului”. A se compara cu Observaþia 3 de la speþa nr. 5 ºi cu analiza evolutivã din studiul nostru Natura juridicã a legatului de uzufruct universal al întregii moºteniri, Dr. 5/2001.80, primul paragraf. 45 TESTAMENT OLOGRAF – Datare incompletã – Stabilire – Elemente intrinseci – Completare cu elemente extrinseci – Art. 859 C.civ. Trib.pop. raion 1 mai Bucureºti, sent.civ. 327/ 19 ianuarie 1959 Testamentul olograf, incomplet datat, este valabil, dacã ziua când a fost întocmit poate fi stabilitã în condiþiile legale (art. 859, 886, 978 C.civ.). (cu notã aprobativã). Legatara FC a cerut Notariatului de stat al raionului 1 mai sã constate cã este titulara drepturilor patrimoniale de autor de la scriitorul A.H., în temeiul testamentului olograf al defunctului. 1 Starea materialã ºi cuprinsul acestui testament au fost stabilite, potrivit art. 892 C.civ., de Notariatul de stat prin procesul-verbal din 2 iunie 1918, constatându-se cã A.H. a lãsat discoteca sa unui prieten, iar celelalte bunuri petiþionarei F.C., logodnica sa. În cuprinsul cãrþii poºtale cu clauze testamentare, A.H. aratã cã este în spital, printre operaþi ºi cã joi dimineaþa va fi supus unei intervenþii chirurgicale, manifestându-ºi regretul cã nu ºi-a întocmit din timp testamentul. Notariatul de stat a respins cererea de eliberarea certificatului de moºtenitor, prin încheierea din 7 august 1958, motivând cã testamentul olograf prezentat de petiþionara F. C. nu este datat, neavând indicatã decât menþiunea „marþi” ca datã. Practicã testamentarã 319 Petiþionara a introdus o acþiune în constatare la Tribunalul popula al raionului 1 mai, care a hotãrât cã testamentul olograf al defunctului A.H., deºi incomplet datat, este valabil, putându-se stabili când a fost întocmit. În motivare tribunalul aratã cã testamentul olograf al defunctului A.H. este fãcut în forma unei cãrþi poºtale, fiind scris în întregime de A.H. ºi cã partea din text prin care dispune de bunurile sale pentru eventualitatea decesului sãu constituie propria sa manifestare de voinþã. În ce priveºte data testamentului, reiese din numeroase scrisori primite de petiþionarã de la A.H. cã acesta menþiona în mod obiºnuit ca datã numai ziua conceptãrii corespondenþei ºi anume ziua din sãptãmânã când scris scrisoarea. În acelaºi fel a fost datatã ºi cartea poºtalã în care se cuprinde testamentul în discuþie. Aceastã carte poºtalã poartã ºi ºtampila oficiului poºtal din Bucureºti, Gara de Nord, cu data de 7 ianuarie 1937, iar decesul lui A.H. a avut loc la 15 ianuarie 1937, consecutiv operaþiei la care a fost supus. În consecinþã tribunalul constatã cã testamentul a fost datat de A.H. în stilul sãu propriu, utilizat de acesta în întreaga sa corespondenþã ºi cã, faþã de existenþa elementelor de fapt ce stabilesc cu mare aproximaþie ziua conceptãrii testamentului olograf, acesta este valabil, întrunind condiþiile cerute de art. 859 C.civ. NOTÃ: Hotãrârea publicatã mai sus se referã la modul de întregire a datei incomplete în testamentele olografe, admiþând posibilitatea unei asemenea reconstituiri. Testamentul olograf se clasificã în categoria actelor juridice solemne. Respectarea regulilor de formã, statornicite de art. 859 C.civ. pentru întocmirea sa, îi condiþioneazã însãºi validitatea. Legea sancþioneazã cu nulitatea absolutã neobservarea formalitãþilor constitutive pe care le impune. Dintre condiþiile esenþiale pe care trebuie sã le îndeplineascã testamentul olograf face parte ºi datarea sa. Menþionarea datei se justificã pe deplin. Ea permite sã se verifice dacã dispunãtorul avea capacitatea cerutã de lege în momentul întocmirii testamentului olograf, iar pe de altã parte constituie criteriul obiectiv pentru a se discerne – în ipoteza pluralitãþii de testamente lãsate de aceeaºi persoanã – actul de ultimã voinþã cel mai recent, rãmas în vigoare ca rezultat al revocãrii dispoziþiilor anterioare. Data testamentului olograf trebuie sã satisfacã urmãtoarele cerinþe: sã fie trecutã în cuprinsul actului (de obicei la sfârºit); sã fie menþionatã de cãtre dispunãtor, cu mânã proprie (obligaþie decurgând din îndatorirea care îi revine potrivit legii de a-ºi scrie personal ºi în întregime testamentul olograf); sã fie sincerã (nefalsificatã) ºi exactã (neeronatã) ºi sã fie completã. Pentru a fi completã, este necesar ca data sã identifice ziua când s-a întocmit testamentul olograf. În acest scop enunþarea datei se face arãtându-se anul, luna ºi ziua când s-a scris actul de ultimã voinþã (precizarea orei nu constituie o cerinþã obligatorie) sau prin menþiuni echivalente, care includ elementele componente ale datei, ca inserarea unor indicaþii calendaristice neechivoce (anul nou 1959; ultima zi din 1959) ori referirea la evenimente ce pot fi perfect localizate în timp (la centenarul Unirii Principatelor; în ziua naºterii fiului meu Gheorghe). Testamentul olograf cu datã incompletã constituie un act inform, deoarece nu satisface una din condiþiile de solemnitate impuse de lege pentru validitatea sa (identificarea precisã a zilei când a fost întocmit). Ca atare, data incompletã – asimilabilã cu lipsa totalã de datã – justificã, într-o interpretare strictã sancþiunea anulãrii în temeiul art. 859 ºi 886 C.civ. O soluþie atât de rigidã contrazice însã, prin formalismul ei, principiul cã enunþãrile inserate într-un înscris (cum sunt ºi indicaþiile incomplete referitoare la datã) trebuie înþelese în sensul în care pot produce un efect juridic, dupã cum recomandã art. 978 C.civ., aplicabil prin extensie ºi testamentelor. E preferabilã interpretarea care urmãreºte sã valideze, iar nu sã infirme actul juridic. Tendinþa de a evita nulitatea îºi gãseºte însã limitarea fireascã în necesitatea de a respecta caracterul solemn al testamentului olograf. 320 Mircea Dan BOCªAN Din îmbinarea acestor directive decurge soluþia de a valida testamentul olograf cu datã incompletã, însã în condiþii compatibile cu rigoarea dispoziþiilor art. 859 C.civ. Care sunt aceste condiþii? În primul rând se cere ca omiterea unora dintre indicaþiile componente ale datei sã fie involuntarã, datorându-se nepriceperii, grabei, neglijenþei ori unei inadvertenþe. Dacã s-ar stabili cã testatorul a înlãturat cu bunã ºtiinþã unele elemente componente ale datei, spre a induce în eroare sau a crea confuzii cu privire la momentul întocmirii testamentului olograf, ascunzând astfel lipsa sa de capacitate, validarea acestuia nu mai poate fi asiguratã prin determinarea timpului când a fost confecþionat. Pe de altã parte, este necesar ca întregirea datei sã se poatã realiza recurgând la indicaþii extrase chiar din cuprinsul testamentului olograf. Dacã elementele intrinseci (deduse din contextul material ºi intelectual al actului de ultimã voinþã) sunt îndestulãtoare, înseamnã cã în fapt deþinãtorul ºi-a datat el însuºi testamentul – deºi a fãcut-o într-un mod cu totul impropriu – astfel cã în ultimã analizã a respectat exigenþele prescrise de art. 859 C.civ. De multe ori enunþãrile testamentului olograf, chemate sã serveascã la completarea datei, o identificã numai indirect, prin referirea pe care o fac la evenimente sau circumstanþe uºor de situat cu precizie în timp. În aceste cazuri este firesc sã coroborãm elementele intrinseci cu împrejurãrile de fapt pe care le vizeazã în mod clar, deoarece acestea îºi gãsesc izvorul chiar în cuprinsul testamentului olograf. Pentru completarea datei nu ne putem însã servi de elemente de fapt exterioare testamentului olograf, dacã acestea nu-ºi aflã originea în enunþãrile actului de ultimã voinþã. Recurgând numai la probe extrinseci, ar însemna sã introducem dinafarã date care trebuie – pentru a ne conforma art. 859 C.civ. – sã fie neapãrat opera testatorului, exprimatã mãcar implicit în cuprinsul înscrisului. Elementele de fapt utile pentru întregirea datei sunt deci acelea procurate direct de testamentul olograf sau la care enunþãrile sale se referã în mod neîndoielnic. În sfârºit o ultimã condiþie se impune pentru a considera valabil un testament olograf cu datã incompletã. Este necesar ca probele adunate sã permitã reconstituirea fãrã dubiu a datei adevãrate când a avut loc întocmirea înscrisului. În cazul când aceastã zi nu poate fi determinatã precis, testamentul se va anula. Raportând acum la speþã principiile pe care le-am amintit mai sus, constatãm cã testamentul olograf în discuþie prezintã originalitatea de a se rezuma la o dispoziþie de ultimã voinþã inseratã incidental în textul unei cãrþi poºtale, care la rândul ei poartã ca datã numai denumirea zilei din sãptãmânã când a fost scrisã (marþi). Instanþa valideazã testamentul, consacrând principiul – pe care îl împãrtãºim – cã data incompletã nu constituie o cauzã de nulitate, în sensul art. 859 ºi 886 C.civ. în cazul când poate fi întregitã în condiþiile prevãzute de lege. Motivarea se întemeiazã mai întâi pe considerentul cã testatorul, în toatã corespondenþa sa, trecea ca datã numai denumirea zilei din sãptãmânã când îºi conceptase scrisoarea, iar în al doilea rând pe argumentul cã din ºtampila poºtei, aplicatã direct pe cartea poºtalã ce conþine actul de ultimã voinþã, se stabileºte îndeajuns epoca întocmirii testamentului. Sã examinãm valoarea acestor argumente. Faptul cã dispunãtorul obiºnuieºte a-ºi localiza în timp corespondenþa într-un mod cu totul original (sau chiar bizar) serveºte ca dovadã cã, procedând la fel cu datarea testamentului, n-a inserat cu voinþã o indicaþie incompletã, anume spre a da naºtere la confuzii. Sub acest aspect, motivarea instanþei este îndreptãþitã. Maniera uzualã folositã de dispunãtor pentru întocmirea datei în scrisorile sale nu justificã însã validarea testamentului olograf. În cazul când datarea utilizatã de dispunãtor prezintã lacune atât de însemnate încât face imposibilã identificarea zilei respective (ca în speþã), referirea la obiceiurile testatorului apare ca neconcludentã ºi nu poate sã înlãture sancþiunea nulitãþii. (Spre diferenþã de semnarea testamentului olograf, chestiune conexã, în care felul uzual de a iscãli al dispunãtorului autorizã orice originalitate în modul de subscriere al actului de ultimã voinþã). Practicã testamentarã 321 Pe de altã parte, a recurge la ºtampila oficiului poºtal pentru a deduce ziua când s-a întocmit testamentul olograf ni se pare de asemenea un argument contestabil, deoarece rezolvã problema datei exclusiv pe temeiul unor elemente strãine de conþinutul actului de ultimã voinþã ºi care nu-ºi trag rãdãcina din enunþãrile acestuia. De altfel se impunea sã se constate în fapt cã expedierea corespondenþei a avut loc în ziua când a fost scrisã sau mãcar la un anumit interval de timp, bine precizat, în urmã, pentru ca ºtampila poºtei sã intereseze ca factor decisiv la identificarea datei testamentului În sfârºit, concluzia instanþei cã ºtampila poºtei indicã „cu mare aproximaþie” ziua conceptãrii testamentului, vãdeºte cã în realitate data adevãratã n-a fost reconstituitã, deoarece pânã la urmã nu s-a putut cunoaºte însãºi ziua când testatorul ºi-a scris dispoziþia de ultimã voinþã. În atare condiþii, socotim cã în speþã validarea testamentului olograf nu era posibilã. Reexaminând însã situaþia de fapt, vom observa cã instanþa a omis sã foloseascã unele elemente care credem cã puteau sã fundamenteze efectiv soluþia de a înlãtura nulitatea prevãzutã de art. 886 C.civ. Din cuprinsul cãrþii poºtale rezultã cã testatorul a scris-o fiind internat în spital, cu douã zile înainte de intervenþia chirurgicalã la care a fost supus. Data nu se reduce prin urmare la simpla indicaþie „marþi” (care echivaleazã cu o totalã nedatare), ci menþiunile care o compun, deduse numai din enunþãrile testamentului, sunt urmãtoarele. „marþi, cu douã zile înainte de operaþie”. Elementele intrinseci arãtate puteau fi completate, stabilindu-se exact ziua când a avut loc intervenþia chirurgicalã. În cazul când aceastã circumstanþã de fapt, extrinsecã, dar trãgându-ºi izvorul direct din contextul testamentului, se putea preciza neîndoielnic, însãºi data actului de ultimã voinþã se întregea de la sine; ca mijloc suplimentar de verificare putea servi ºi ºtampila aplicatã de oficiul poºtal pe corespondenþa dispunãtorului. Dacã din probele arãtate s-ar fi desprins – nu cu aproximaþie, ci în mod precis – ziua întocmirii testamentului, soluþia validãrii acestuia, corectã în principiu, ar fi devenit judicioasã ºi în speþã. 2 Octavian CÃPÃÞÎNà (sentinþã ºi adnotare publicate în LP 12/1959.113) OBSERVAÞIE: 1 Chestiunile privind Notariatul de stat pot fi înþelese ca vizând notarul public, în urma abrogãrii Decr. 40/1953 ºi înlocuirii lui cu L. 36/1995. 2 A se compara cu speþele nr. 13 ºi 25. 46 ATENÞIE! Decizie ºi adnotãri cu probleme – consultaþi Observaþiile! TESTAMENT – Legat de uzufruct al întregii moºteniri în favoarea soþului supravieþuitor – Legate particulare în favoarea erezilor – Codicil – Legat universal cu sarcinã în favoarea statului – Fundaþie testamentarã OPÞIUNE SUCCESORALà – Exercitare – Stat legatar universal Trib.reg. Oltenia, dec.civ. 161/ 18 ianuarie 1968 1. Faþã de caracterul imprescriptibil al proprietãþii de stat, urmeazã cã statul, prin organele sale, nu trebuie sã-ºi fi manifestat dreptul sãu de opþiune în termenul defipt de lege, el putând revendica oricând de la moºtenitorii legali bunurile ce-i aparþin în proprietate, pe baza testamentului (art. 700 C.civ.). 2. Când prin testamentul olograf s-a lãsat soþiei supravieþuitoare uzufructul întregii averi, fãrã a se dispune asupra nudei proprietãþi ºi prin codicil se exprimã dorinþa ca dupã moartea uzufructuarului 322 Mircea Dan BOCªAN averea sã intre în patrimoniul statului spre a se crea o instituþie de binefacere, dispoziþia din codicil trebuie interpretatã ca un simplu deziderat adresat moºtenitorilor legali, iar nu ca o exheredare a acestora (art. 802, 805, 859, 887 ºi urm. C.civ.) (cu note aprobativã, respectiv criticã). Reclamantul, Comitetul executiv al fostului Sfat popular al raionului Calafat, a chemat în judecatã, ca pârâþi, atât pe Z.S. ºi M.S. cât ºi pe soþii V. ºi G.C., aceºtia din urmã în calitate de subdobânditori, pentru a fi obligaþi sã lase în deplina proprietate a statului ºi în administrare operativã directã a reclamantului, imobilul determinat prin acþiune, întrucât deºi prin testamentul olograf din 5 iulie 1937, defunctul M.S., a desemnat statul ca nud proprietar al averii succesorale, totuºi - dupã moartea uzufructuarei E.S. - pârâþii Z. ºi M.S., în calitate de descendenþi ai sorei defunctului, au intrat în stãpânirea imobilului ºi au vândut o parte din el pârâþilor V. ºi G.C. Tribunalul popular al raionului Calafat, prin sentinþa civilã nr. 1854/1967, a admis în totul acþiunea. Pentru a da aceastã soluþie instanþa de fond, dupã ce a respins excepþia pârâþilor cu privire la prescrierea dreptului statului de a accepta succesiunea, a considerat cã din dispoziþiile testamentului rezultã voinþa testatorului de a exhereda pe moºtenitorii sãi legali, anume pe nepoþii de sorã ºi pe mama defunctului, aceasta din urmã neridicând nici o pretenþie în timpul vieþii sale asupra rezervei succesorale ce i s-ar fi cuvenit, ci mulþumindu-se cu legatul particular de 10.000 lei ce i-a fost lãsat la fel ca ºi celor doi nepoþi de sorã; cã aceastã voinþã a testatorului se stabileºte prin aceea cã a instituit ca uzufructuarã a întregii averi pe soþia supravieþuitoare, iar ca nud proprietar statul, fiind fãrã eficienþã faptul cã testatorul se exprimã prin termenii „doresc” ºi „aº dori”. În modul acesta, dupã moartea uzufructuarei, statul a dobândit deplina proprietate a averii testate ºi deci ºi al imobilului revendicat. Instanþa de recurs considerã, în prim rând, cã este nefondatã excepþia pârâþilor, reiteratã în motivele de recurs ºi bazatã pe faptul cã reclamantul, în numele statului, nu a acceptat succesiunea în termenul de prescripþie, prevãzut de art. 700 C.civ., întrucât - astfel cum motiveazã ºi prima instanþã - dat fiind caracterul imprescriptibil al proprietãþii de stat, dreptul de a intenta o asemenea acþiune este imprescriptibil ºi nici un termen în care o persoanã ar trebui sã se pronunþe asupra acceptãrii sau renunþãrii la un drept, nu poate curge contra statului. În fond, instanþa de recurs constatã cã prin sentinþa atacatã s-a interpretat în mod eronat conþinutul testamentului. În acest sens, se subliniazã în decizie, testamentul olograf cuprinde douã pãrþi: dispoziþiile din testamentul iniþial ºi adausul din codicil, ambele scrise ºi semnate de testator la aceeaºi datã. Potrivit dispoziþiilor din testamentul iniþial, soþia supravieþuitoare este lãsatã uzufructuarã asupra averii, care cuprinde pe lângã lucruri mobile ºi imobilul din litigiu, fãrã a se dispune asupra nudei proprietãþi, iar prin codicil se exprimã o simpla dorinþã, ca dupã moartea uzufructuarei averea sã treacã în patrimoniul statului „pentru a se aranja o instituþie de binefacere”, adicã o recomandare care nu se poate adresa decât moºtenitorilor legali. În consecinþã, cele trei legate particulare de câte 10.000 lei nu afectau drepturile moºtenitorilor legali, ci ale uzufructuarei, astfel cã în mod greºit prima instanþã a socotit cã prin testament s-ar fi dispus exheredarea moºtenitorilor legali. 1 Pentru aceste motive, recursul pârâþilor a fost admis, modificându-se sentinþa atacatã, în sensul cã s-a respins acþiunea ca nefondatã. NOTA I – În speþã, titlul de care se prevala partea reclamantã îl constituia testamentul olograf din 5 iulie 1937, prin care, M.S., decedat la 21 iulie 1937, dispunea averii sale. Instanþa de fond, admiþând susþinerile fostului Sfat popular al raionului Calafat din acþiunea în revendicare introdusã în numele statului, a considerat cã exprimarea voinþei testatorului este clarã în sensul cã uzufructul a fost lãsat soþiei supravieþuitoare, iar nuda proprietate statului, astfel cã partea reclamantã dovedeºte cã dupã moartea uzufructuarei statul a dobândit deplina proprietate a acestei averi. Practicã testamentarã 323 Instanþa da recurs a considerat însã cã termenii testamentului invocat de reclamant, neconþinând o dispoziþie testamentarã cu caracter imperativ în favoarea statului, ci numai o simplã dorinþã adresatã moºtenitorilor de sânge, cu caracter facultativ, nu se justificã existenþa unui titlu care sã confere statului calitatea de titular al dreptului de proprietate, ca fundament pentru admiterea unei acþiuni în revendicare. S-a decis în mod constant atât în practica judiciarã cât ºi în doctrinã cã sensul unui testament trebuie cãutat nu numai în termenii întrebuinþaþi de testator, ci, în special, în intenþia testatorului, pe care judecãtorii o pot deduce din orice fapte ale cauzei ºi din alte circumstanþe de naturã a-i lumina asupra intenþiei testatorului. Instanþele judecãtoreºti, dacã din cuprinsul testamentului nu rezultã în mod neîndoios intenþia testatorului, pot – în virtutea dreptului lor de interpretare – sã deducã sensul dispoziþiilor testamentare nu numai din termenii lui, dar ºi din aprecierea împrejurãrilor cauzei spre a vedea intenþia realã a testatorului. Din termenii testamentului nu rezulta în mod neîndoios cã statul român a fost instituit ca legatar al nudei proprietãþi, respectiv cu privire la averea rãmasã de pe urma defunctului M.S. Dimpotrivã, testatorul menþionând în cuprinsul testamentului cã rudele sale de sânge urmeazã a primi de la soþia uzufructuarã câte 10.000 de lei, se dovedeºte cã el nu a vrut sã exheredeze pe moºtenitorii de sânge, întrucât dacã ar fi voit aceasta, ar fi spus-o în mod expres. 1 În afarã de aceasta, textul propriu-zis al testamentului nu vorbeºte de nici o retransmisie a averii dupã moartea soþiei uzufructuare, iar codicilul cuprinde numai o recomandare adresatã succesorilor legali, cã dupã moartea uzufructuarei „ar dori”, ca averea sã treacã în „patrimoniul statului”, pentru a se aranja o instituþie de binefacere, ceea ce exprimã un simplu deziderat, iar nu o dispoziþie imperativã în sensul prevederilor art. 802 C.civ. 2 Rezultã deci cã ºi legatele particulare în favoarea moºtenitorilor de sânge afectau uzufructul, iar nu drepturile succesorilor legali asupra nudei proprietãþi. Autorul testamentului din anul 1937, care era de profesie jurist, cunoºtea cã uzufructul este reductibil conform art. 844 C.civ., dacã valoarea lui ar întrece eventual cotitatea disponibilã ºi cum în succesiune au existat ºi alte bunuri, spre a nu se crea nemulþumiri între ascendenta privilegiatã ºi soþia uzufructuarã, a înþeles sã compenseze eventualele diferenþe rezultate din evaluarea uzufructului, instituind cele trei legate particulare pentru fiecare din cei trei moºtenitori legali. În aceastã situaþie, socotim cã în mod just instanþa de recurs a reþinut cã în speþa soluþionatã nu putea fi vorba de o exheredare a moºtenitorilor legali care sã conducã implicit la concluzia cã moºtenitorii legali, prin vânzarea unei pãrþi din averea defunctului, au înstrãinat în mod nelegal averea cuvenitã statului român, care, dupã cum s-a demonstrat, nu a fost instituit ca legatar asupra nudei proprietãþi. În speþa soluþionatã nu a existat nici un îndoit legat de uzufruct ºi de nudã proprietate, ci numai legate ce afectau uzufructul, instanþa de recurs reþinând în mod just cã dispoziþia testamentarã înscrisã în codicilul testamentului constituie în realitate numai un simplu deziderat al testatorului ºi care nu putea constitui un fundament legal pentru admiterea acþiunii în revendicare. Nicolae PETROVICI judecãtor, Tribunalul judeþean Olt NOTA II – Din decizia reprodusã în considerentele ei esenþiale, rezultã cã ambele instanþe au plecat de la principiul – considerat de ele ca absolut – cã statului nu-i sunt aplicabile dispoziþiile art.700 C.civ., ori de câte ori invocã existenþa unui legat universal sau cu titlu universal la o succesiune în care vine în concurs cu beneficiara unui legat de uzufruct ºi cu alþi moºtenitori ai defunctului. Subliniem cã prin aceasta nu ne aflãm în situaþia când statul culege bunurile succesorale întrucât nu sunt moºtenitori legali sau testamentari. Numai într-o asemenea situaþie se poate discuta dacã statul are sau nu dreptul de opþiune, pentru a accepta succesiunea, sau a renunþa la ea. În acest 324 Mircea Dan BOCªAN sens, în literatura juridicã s-a arãtat cã statul nu poate renunþa la moºtenire, cãci dacã ar face-o, bunurile succesorale i-ar reveni tot lui, ca bunuri fãrã stãpân (art.646 C.civ. ºi Decr.111/19511 ). Observãm cã în speþã ceea ce s-a obiectat în principal este calitatea de moºtenitor pe care se sprijineau, în acþiunea în revendicare, ambele pãrþi litigante. Pentru a se admite acþiunea, partea reclamantã trebuia sã facã dovada cã a dobândit ceea ce i s-a testat. Dar o asemenea dovadã implica exercitarea, în termen, a dreptului de opþiune. În adevãr, succesibilul dobândeºte moºtenirea numai dacã a acceptat-o în termenul prevãzut de art. 700 C.civ., altfel stingându-se chiar titlul sãu de moºtenitor, succesibilul rãmânând strãin de moºtenire. Nu credem cã se poate opune caracterul imprescriptibil al proprietãþii de stat, atunci când statul nu a acceptat moºtenirea înãuntrul termenului defipt de lege, întrucât într-o asemenea situaþie statul, prin organele sale, nemanifestând dreptul de opþiune prevãzut de art. 700 C.civ., averea a trecut, la expirarea termenului, asupra celorlalþi moºtenitori cu care a venit în concurs ºi care au acceptat moºtenirea. Este adevãrat cã art. 700 C.civ., în redactarea sa iniþialã, în vigoare la data deschiderii succesiunii din speþã, prevedea cã facultatea de a accepta sau de a se lepãda de o succesiune se prescrie prin 30 de ani („ce se cere pentru prescripþia cea mai lungã a drepturilor reale imobiliare”). Dar prin art. 25 din Decr.167/1958 (republicat la 15 iulie 1960) se prevede în mod expres cã dispoziþiile decretului sunt aplicabile ºi prescripþiilor neîndeplinite la data intrãrii sale în vigoare, în care caz termenele de prescripþie prevãzute în decret vor fi socotite cã încep sã curgã de la intrarea în vigoare a acestui decret. Or, este necontestat cã dreptul succesibilului de a accepta o moºtenire este reglementat, în afarã de dispoziþiile art. 700 C.civ., de prevederile Decr.167/1958 privitor la prescripþia extinctivã2 . Câtã vreme deci nici nu s-a pus problema repunerii în termen ºi câtã vreme partea reclamantã nu a dovedit cã imobilul revendicat a fost dobândit prin acceptarea succesiunii în condiþiile legii, soluþia respingerii acþiunii socotim cã se justifica numai pe considerentele arãtate de noi. […] Altfel, motivarea respingerii acþiunii bazatã pe interpretarea testamentului, trezeºte rezerve. Principial, când se tinde la înlãturarea unor dispoziþii testamentare, pe consideraþii trase din modul de exprimare dubios al testatorului, interpretarea urmeazã a fi aceea care este mai favorabilã celui instituit. În speþã, testatorul a întrebuinþat cuvântul „doresc” ºi în testamentul iniþial ºi în codicil. El a arãtat cã doreºte ca averea sã rãmânã în uzufruct soþiei, iar în codicil cã ar dori ca dupã moartea soþiei averea sã intre în patrimoniul statului. Prin urmare, cuvântul „dorinþã” nu este luat în înþelesul unei simple recomandãri, întrucât el exprimã intenþia lui de cuius de a lãsa uzufructul soþiei ºi nuda proprietate statului. 2 În interpretarea instanþei de recurs, rãmâne de neînþeles cui revine nuda proprietate, câtã vreme se recunoaºte ºi este necontestat cã moºtenitorilor legali nu li s-au lãsat decât legate particulare. Dar codicilul scris la aceeaºi datã cu testamentul, nu constituie decât o completare în sensul arãtat. Sub acest aspect, este de reþinut, din situaþia de fapt a speþei, cã testatorul era bolnav în spital când a redactat testamentul ºi a murit la scurt timp, ceea ce explicã unele exprimãri, aparent obscure. În interpretarea la care ne-am oprit socotim cã se evitã un formalism prea riguros, dându-se o interpretare mai adecvatã intenþiei testatorului, câtã vreme prin testament nu se lasã moºtenitorilor legali decât legate particulare de câte 10.000 lei. Nicolae PLEªAN procuror – Procuratura generalã (decizie ºi adnotãri publicate în RRD 2/1969.153) 3 1 E l i e s c u, p. 147. Nu este cazul sã insistãm aici cu privire la natura juridicã a dreptului statului asupra moºtenirilor rãmase fãrã moºtenitori, deoarece este strãinã speþei. 2 A se vedea ºi Plenul TS, dec. de îndrumare 7/1963, în Culegerea de decizii de îndrumare ale Plenului Tribunalului Suprem în materie civilã pe anii 1952-1965, p. 86. Practicã testamentarã 325 OBSERVAÞII: 1 Decizia este neclar formulatã. Din penultimul aliniat s-ar înþelege cã testatorul a prevãzut la modul general cele trei legate particulare. Or, din prima notã rezultã cã respectivele dispoziþii mortis causa apãreau de fapt ca sarcini exprese ale legatului de uzufruct al soþiei supravieþuitoare. Precizarea este foarte importantã, cãci legatul uzufructului întregii moºteniri este unul particular (v. speþa nr. 18) – ca urmare plata sumelor de bani trebuia suportatã de cãtre statul nud proprietar. 2 Intenþia adnotatorului este de a arãta cã dispoziþia testamentarã nu ridicã nici o îndoialã ºi cã, deci, nu era necesarã vreo interpretare. Aºa credem cã trebuie înþeleasã afirmaþia din paragraful evidenþiat, deoarece altfel interpretarea se face în favoarea moºtenitorilor legali, nu a instituitului. 3 1) Ne raliem per ansamblu consideraþiilor lui Nicolae Pleºan, nu fãrã a remarca însã unele neclaritãþi în ambele adnotãri: a. inserþia ulterioarã a codicilului nu scindeazã testamentul – dupã cum ar rezulta din decizie ºi din cea de-a doua notã; b. formularea „aº dori” este suficient de imperativã câtã vreme vine de la un jurist, adicã de la o persoanã cu un oarecare orizont cultural. Unui om cultivat îi stã mai degrabã în fire sã spunã „aº dori” decât „vreau”, nemaiþinând seama cã testamentul este larg definit ca un act ce cuprinde ultimele dorinþe ale celui ce-l întocmeºte. Din argumentele de la punctele a. ºi b. rezultã cã în speþã avem de-a face cu o fundaþie testamentarã: s-a lãsat nuda proprietate statului, cu sarcina de a utiliza averea pentru înfiinþarea unei instituþii de binefacere. Dispunãtorul a avut grijã de soþia supravieþuitoare, asigurându-i prin uzufruct viager existenþa, dar ºi de celelalte rude – prin legatele particulare a câte 10.000 lei. 2) Revenind la semnificaþia cuvintelor „aº dori”, credem cã totul se reduce în final la o chestiune de interpretare în fapt a testamentului. (v. ºi speþa nr. 42) De exemplu, într-o cauzã în care se discuta dacã existã sau nu o substituþie fideicomisarã, „curtea mai constatã ºi aceasta, cã chiar de s-ar presupune o substituþie prin cuvântul rostit de testator „aº dori”, totuºi nu poate avea efect, pentru cã prin ultima dispoziþie dã voie moºtenitorilor a dispune oricum vor voi de averea ce li se dã”1 . În privinþa cazului particular al substituþiei fideicomisare, v. ºi Observaþia de la speþa nr. 1. 47 SUCCESIUNE – Testament olograf – Revocare expresã prin acelaºi înscris – Condiþii de valabilitate Judecãtoria sect. I Bucureºti, sent.civ. 1909/ 26 iunie 1968 Dat fiind cã, potrivit art. 859 C.civ., testamentul olograf nu este valabil decât dacã este scris în tot, datat ºi subsemnat de mâna testatorului, orice menþiune fãcutã pe un asemenea testament, pentru a fi valabilã, trebuie sã îndeplineascã integral cerinþele impuse de textul menþionat. Însãºi menþiunile prin care se tinde la revocarea unor dispoziþii cuprinse într-un testament olograf trebuie sã rãspundã acestor cerinþe, astfel încât un astfel de testament va fi valabil în întregime, chiar dacã dispoziþiile cuprinse pe una dintre paginile sale sunt tãiate prin douã linii diagonale, iar în josul acestei pagini existã menþiunea „nu mai este valabil”, urmatã de semnãtura testatorului, dar fãrã datã. 1 Cas. I, dec. 216/1870, Bul. 1870.211. 326 Mircea Dan BOCªAN Prin acþiunea introdusã la data de 26 aprilie 1968, reclamanþii S.G. ºi S.A. au cerut ca, în contradictoriu cu Consiliul popular al Sectorului 1 Bucureºti, sã se constate valabilitatea testamentului olograf datat 1 august 1966 ºi semnat S.M. În motivarea cererii lor, reclamanþii au arãtat cã în urma decesului mãtuºii lor, S.M., au solicitat Notariatului de stat al Sectorului 1 Bucureºti deschiderea succesiunii ºi eliberarea certificatului de moºtenitor, depunând testamentul olograf datat 1 august 1966 ºi semnat de defunctã, dar cã, faþã de liniile de pe prima paginã a testamentului ºi de menþiunea din partea de jos a acesteia, în sensul cã „nu este valabil”, cu semnãtura defunctei, notariatul a considerat cã testamentul nu mai are valabilitate, citând în cauzã Consiliul popular al Sectorului 1 Bucureºti, care a cerut sã se declare succesiunea vacantã. Reclamanþii au arãtat de asemenea cã este greºitã mãsura notariatului care a dispus suspendarea procedurii succesorale notariale, îndemnând pãrþile sã se adreseze instanþei, în realitate testamentul fiind valabil faþã de îndeplinirea condiþiilor prevãzute de art. 920 C.civ. în ceea ce priveºte menþiunile fãcute ulterior pe acest act. Verificând actele dosarului, instanþa reþine cã din dosarul notarial rezultã cã la data de 11 decembrie 1967 a decedat S.M., de pe urma cãreia a rãmas, în masa succesoralã, un apartament ºi bunurile mobile din acest apartament. Cu ocazia deschiderii succesiunii, conform art. 651 C.civ., s-a constatat existenþa unui testament olograf, scris, semnat ºi datat de defuncta S.M., prezentat de reclamanþi notariatului, aºa cum rezultã din procesul-verbal din 28 februarie 1968, testament care, pe prima paginã – în care se dispunea ca averea imobilã ºi mobilã, cu excepþiile arãtate în continuarea acestui testament, sã rãmânã nepoþilor sãi S.G. ºi S.A. – prezenta douã linii trase în diagonalã ºi, în partea de jos, menþiunea „nu mai este valabil”. La data de 10 aprilie 1968, faþã de menþiunile existente în testament, statul prin Consiliul popular al sectorului 1 Bucureºti a solicitat notariatului declararea vacanþei succesiunii lãsate de defuncta S.M., întrucât nu sunt moºtenitori în grad succesibil, iar testamentul este nul. Prin întâmpinarea depusã cu ocazia procedurii notariale, reclamanþii S.G. ºi S.A. au arãtat însã cã testamentul olograf care-i instituie legatari universali nu poate fi considerat nul, întrucât menþiunea revocãrii unui testament nu poate fi fãcutã decât printr-un act autentic sau printr-un testament ulterior, faþã de dispoziþiile art. 920 ºi urmãtorii din Codul civil, texte în legãturã cu care practica judiciarã constantã a statuat cã nu se considerã revocare expresã a unui testament nici aceea fãcutã printr-un simplu act legalizat. Faþã de neînþelegerile pãrþilor privind calitatea succesoralã, prin încheierea din 10 aprilie 1968, Notariatul de stat al Sectorului 1 Bucureºti, având în vedere dispoziþiile art. 16 Decr. 40/1953, a dispus suspendarea procedurii notariale, urmând ca acestea sã se adreseze instanþei, pentru a se hotãrî asupra valabilitãþii testamentului. Cu ocazia judecãrii, s-a depus la dosar, în original, testamentul olograf semnat ºi datat de defuncta S.M., a cãrui valabilitate se discutã. Reclamanþii au susþinut valabilitatea testamentului pe aceleaºi motive ca ºi în faþa notariatului, invocând, în sprijinul tezei lor, dispoziþiile art. 920 C.civ. practica judiciarã ºi literatura juridicã în aceastã materie. Verificându-se testamentul olograf depus, instanþa constatã cã pe prima paginã sunt trase douã linii în diagonalã, cu menþiunea, în partea de jos: „nu mai este valabil”, sub semnãtura defunctei, care nu a fost contestatã. Potrivit prevederilor art. 920 C.civ., revocarea expresã chiar ºi a unui testament olograf, care în fond este un act sub semnãturã privatã, nu poate fi fãcutã sub sancþiunea nulitãþii, decât sub forma testamentarã sau autenticã, indiferent de forma testamentului ale cãrei dispoziþii se revocã, neexistând în aceastã materie o simetrie a formelor. Revenirea, sub aceastã formã, asupra actelor de ultimã voinþã nu trebuie fãcutã în termeni sacramentali, orice formulã sau termen din care reiese, în mod neîndoielnic, voinþa testatorului, putând fi consideratã ca o revocare valabilã. Practicã testamentarã 327 În speþã, din punct de vedere formal, din menþiunea existentã ºi din liniile trase pe prima paginã a testamentului s-ar putea conchide cã voinþa ultimã a defunctei, posterioarã întocmirii testamentului, a fost de a revoca ceea ce a scris pe prima paginã ºi care se referea tocmai la reclamanþi. În cauzã fiind vorba de un testament olograf, a cãrui valabilitate, conform art. 859 C.civ., depinde de existenþa cumulativã a trei elemente: scris, semnat ºi datat de testator, lipsa unuia atrãgând nulitatea actului, instanþa considerã cã orice menþiune fãcutã pe un asemenea testament trebuie sã îndeplineascã cerinþele arãtate de art. 859 C.civ. Or, din analiza testamentului se constatã cã cele douã linii ca ºi menþiunea „nu mai este valabil” au fost numai scrise ºi semnate de defunctã, fãrã sã fie datate, astfel cã se reþine ca fiind nule în lipsa unuia din elementele obligatorii cerute de textul amintit, deoarece existenþa datei la întocmirea unui asemenea testament, ca ºi la menþiunile posterioare ºi cu atât mai mult la manifestarea revocãrii acestui testament, este necesarã pentru a se verifica capacitatea testatorului, element determinant pentru existenþa actului. Întrucât în cauzã nu existã data la menþiunea fãcutã ulterior, aºa cum s-a mai arãtat, apãrarea Consiliului popular al Sectorului 1 Bucureºti, cã semnãtura sub expresia „nu mai este valabil” ºi de sub cele douã linii este suficientã, urmeazã a se respinge, faþã de dispoziþiile imperative ale legii în aceastã materie ºi în consecinþã se admite acþiunea, constatându-se cã testamentul olograf datat 1 august 1966 ºi semnat S.M. este valabil. NOTÃ: Testamentul este un act de ultimã voinþã prin care testatorul dispune de tot sau de o parte din avutul sãu. Deoarece manifestarea de voinþã a testatorului este destinatã sã-ºi producã efectele numai dupã încetarea sa din viaþã, a fost necesar sã se asigure, pe de o parte, neatârnarea voinþei testatorului ºi, pe de altã parte, certitudinea însãºi a declaraþiei sale de ultimã voinþã. În acest scop, libertatea de exprimare a voinþei testatorului a fost îngrãditã de forme impuse de lege sub sancþiunea nulitãþii actului. obligativitatea acestor forme, la care se referã în mod expres art. 800 C.civ., face din testament un act solemn. Testamentul este deci un act de ultimã voinþã întocmit cu respectarea dispoziþiilor impuse de lege, prin care o persoanã capabilã dispune, în tot sau în parte, de avutul sãu, pentru timpul cât nu va mai fi, în favoarea unui sau mai multor moºtenitori. Spre deosebire de actele juridice încheiate inter vivos, care îºi produc efectele consimþite imediat ori în raport cu termenele sau condiþiile stipulate, testamentul nu conferã imediat moºtenitorului desemnat nici un drept, deoarece, pânã la decesul testatorului, este ºi rãmâne un simplu proiect. Din aceastã cauzã, ca o consecinþã a recunoaºterii de cãtre dreptul civil modern a principiului liberei manifestãri a voinþei dispunãtorului 1 , testamentul este considerat ca un act esenþialmente revocabil (art. 802 C.civ.). Revocarea unei dispoziþii testamentare poate fi expresã sau tacitã. Revocarea expresã trebuie sã fie fãcutã în condiþiile art. 920 C.civ., adicã printr-un testament posterior sau printr-un înscris fãcut în formã autenticã 2 . În literatura juridicã s-a considerat cã nu este neapãrat necesar ca actul de revocare sã îndeplineascã literal cerinþele art. 802 C.civ. pentru a În dreptul roman nu se cunoºtea decât un singur mod de revocare a testamentului: confecþionarea unui nou testament. În acelaºi timp, pânã la intervenþia creatoare a pretorului ºi a consacrãrilor din dreptul imperial, se impunea ca manifestarea de voinþã revocatorie sã fie fãcutã cu respectarea aceloraºi forme sub care se concretizase iniþial voinþa testatorului. În dreptul nostru actual, principiul simetriei formelor nu se mai aplicã, putându-se folosi, pentru revocare, orice fel de testament, indiferent de forma actului testamentar în care sunt cuprinse dispoziþiile ce se revocã (a se vedea E l i e s c u, p. 272). 2 Deºi din redactarea art. 920 C.civ. s-ar pãrea cã modificarea conþinutului manifestãrii de voinþã a testatorului ar putea rezulta ºi dintr-un act legalizat, totuºi practica judiciarã, pornind de la împrejurarea cã modelul acestui text – art. 1035 C.civ.fr. – vorbeºte de “acte devant notaire”, a stabilit, în mod tradiþional, principiul contrar, anume cã pentru valabilitatea revocãrii unui testament este necesar, în acest caz, un act fãcut în formã autenticã. 1 328 Mircea Dan BOCªAN fi socotit testament, esenþial fiind numai ca înscrisul revocator sã îmbrace una din formele prevãzute de lege pentru întocmirea testamentelor1 . În acest sens ºi având în vedere cã pentru revocare se poate folosi orice fel de testament, este limpede cã, folosind, de exemplu, forma testamentului olograf pentru o atare revocare, testatorul va trebui – sub sancþiunea nulitãþii absolute a actului revocator – sã scrie, sã dateze ºi sã semneze înscrisul respectiv. Rezultã deci cã, indiferent de forma la care recurge testatorul, revocarea expresã – ca ºi testamentul – apare ca un act solemn2 . Revocarea este tacitã când, fãrã a fi expres declaratã, rezultã din anumite fapte sau acte ale testatorului. Potrivit prevederilor art. 921 ºi 923 C.civ., au un atare efect dispoziþiile dintr-un testament posterior care sunt incompatibile sau contrarii cu acelea ale unui testament posterior, precum ºi înstrãinarea obiectului legatului, chiar când aceasta ar fi nulã ori obiectul legat a reintra „în starea testatorului”. Dar în afara acestor douã moduri de revocare – expresã ºi tacitã – a testamentului prevãzute expres de Codul civil, în literatura juridicã s-a discutat ºi în legãturã cu efectul revocator al dispoziþiilor testamentare pe care îl are distrugerea testamentului în întregime sau desfiinþarea materialã a unei pãrþi din acest înscris, precum ºi ºtersãturile fãcute în testament. Deºi asupra tuturor acestor probleme nu s-a putut ajunge la soluþii unanim admise, totuºi se poate afirma cã majoritatea autorilor români considerã distrugerea înscrisului, fãcutã cu ºtiinþã de cãtre însuºi testator, drept un caz de revocare tacitã a testamentului3 . În cazul în care distrugerea este fortuitã sau produsã de faptul unui terþ, ideea revocãrii tacite a dispoziþiilor testamentare nu se mai poate verifica4 . În ce priveºte ºtersãturile, corecturile sau modificãrile (de exemplu, numele legatarului etc.), se face distincþie dupã cum ele sunt fãcute de testator în timpul redactãrii testamentului sau dupã aceastã datã. ªtergerea unor dispoziþii din testament, corectarea sau modificare lor fãcutã concomitent cu redactarea testamentului face parte din textul înscrisului ºi va produce aceleaºi efecte fãrã a fi necesar ca testatorul sã ateste autenticitatea lor, deci nu trebuiesc datate ºi semnate separat. Modificãrile sau ºtergerile – sub orice formã – survenite ulterior redactãrii testamentului nu pot revoca testamentul olograf, adicã dacã sunt datate ºi semnate de testator. În speþa rezumatã, instanþa a fãcut dupã pãrerea noastrã, o corectã aplicare a acestor principii, soluþia adoptatã prin hotãrârea ce adnotãm reprezentând o contribuþie remarcabilã a practicii judiciare. Testamentul olograf a cãrui valabilitate a fost stabilitã prin aceastã hotãrâre era scris pe douã pagini. Prima paginã cuprindea instituirea legatarilor universali în persoana reclamanþilor. Pe aceastã primã paginã se gãseau douã linii trase cu cernealã, iar la sfârºitul textului, în josul paginii, era menþiunea „nu mai este valabil”, urmatã de semnãtura testatoarei. Pagina a doua, care cuprindea o serie de legate singulare, impuse legatarilor universali, data testamentului ºi semnãtura testatoarei, nu prezenta nici un fel de ºtersãturã sau modificare, din care cauzã toate dispoziþiile inserate pe aceastã paginã rãmâneau valabile ºi trebuiau executate de moºtenitori. Prin aceasta chiar era evident cã intervenþia în discuþie, pe care testatoarea o fãcuse pe prima paginã, era ulterioarã întocmirii actului, nefiind de conceput menþinerea unor sarcini fãrã baza care se constituia în prima paginã, ca o operã conceputã ºi redactatã în acelaºi moment. De aceea credem cã – deºi nu se referã în mod textual la aceatã problemã – instanþa a reþinut cã intervenþiile testatoarei sunt evident ulterioare redactãrii testamentului. Avem în vedere faptul cã, referindu-se la liniile existente pe prima paginã ºi la menþiunea din josul paginii, sub semnãtura testatoarei, instanþa reþine cã numai „din punct de vedere formal” ele ar putea fi privite ca o revocare a ceea ce s-a scris iniþial acolo, ceea ce înseamnã cã în fond, într-o privire de ansamblu, o atare concluzie nu se putea reþine. A se vedea E l i e s c u, p. 272. Ibidem. A se vedea ºi D. Cosma, Forma – condiþie de validitate a actului juridic civil, în RRD 4/1968.32. 3 A se vedea E l i e s c u, p. 278. 4 Ibidem, p. 277, 278. A se vedea ºi Trib.reg. Suceava, dec.civ. 535/1956, JN 8/1956.1517. 1 2 Practicã testamentarã 329 În motivarea hotãrârii se aratã cã menþiunea „nu mai este valabil” urmatã de semnãtura testatoarei urmeazã a fi înlãturatã ca fiind lovitã de nulitate absolutã, deoarece – privitã ca act revocator, iar nu ca ºtersãturã – nu este datatã ºi deci nu întruneºte condiþiile cerute imperativ de art. 859 C.civ. În ce priveºte cele douã linii trase în diagonalã peste textul primei pagini a testamentului, socotim cã acestea nu pot fi considerate nici ca ºtersãturi – întrucât, cum am arãtat, fãrã prima paginã nu se poate concepe restul testamentului – dar nici ca o manifestare (un act) cu caracter revocator, a dispoziþiilor inserate pe aceastã paginã, întrucât, pe de o parte, nu exista data, iar pe de altã parte, menþiunea nu face trimitere la aceste linii (ºtersãturi), ci, prin formularea ei, poate fi discutatã independent de acestea. Octav C. GHEORGHIU (decizie ºi adnotare publicate în RRD 3/1971.123) 48 SUCCESIUNE – Testament – Acþiune în anulare – Neîndeplinire a sarcinilor – Clauzã de dispoziþie asupra bunurilor aparþinând soþului supravieþuitor Trib.jud. Bacãu, dec.civ. 239/ 11 februarie 1970 1. În cazul în care legatarului i se impune sarcina de a întreþine pe soþul supravieþuitor al testatorului, clauza de întreþinere dobândeºte caracter sinalagmatic dacã pãrþile au luat cunoºtinþã de ea ºi au acceptat-o, astfel încât atunci când legatarul nu-ºi îndeplineºte, în total sau în parte, obligaþia asumatã, beneficiarul clauzei de întreþinere poate cere revocarea legatului, invocând prevederile art. 1021 C.civ. 1 2. Dispoziþia testamentarã prin care s-au lãsat moºtenire legatarului bunuri mobile aparþinând gospodãriei casnice, încalcã drepturile soþului supravieþuitor, prevãzute de art. 5 din Legea nr. 319/ 1944. (cu notã criticã) Reclamanta PE a cerut anularea testamentului prin care soþul ei a lãsat moºtenire pârâtului R.V. o parte dintre bunurile sale. Instanþa de fond a reþinut cã reclamanta a fost soþia defunctului P.D., care în anul 1962 a întocmit un testament autentic în favoarea pârâtului, prin care i-a testat acestuia o parte din bunurile sale, cu clauzã de întreþinere. Acesta nu ºi-a îndeplinit însã obligaþia ce constituia clauzã expresã în testament – de a îngriji atât pe defunct, cât ºi pe soþia acestuia –, nici în timpul vieþii defunctului ºi nici, dupã moartea acestuia, pentru reclamantã, ºi, de asemenea, nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare ale defunctului. Instanþa de fond a mai reþinut cã testamentul în cauzã cuprinde ºi o clauzã nelegalã, în sensul cã defunctul a testat pârâtului ºi bunurile mobile aparþinând gospodãriei casnice, care, potrivit dispoziþiilor legale, la moartea unuia dintre soþi, rãmân în întregime soþului, supravieþuitor. Pentru aceste considerente, prin sentinþa civilã nr. 4311 din 7 octombrie 1969, Judecãtoria Bacãu a admis acþiunea, dispunând anularea testamentului. Împotriva acestei sentinþe a declarat recurs pârâtul, susþinând cã hotãrârea este nelegalã, fiind datã cu violarea art. 1021 ºi 802 C.civ. ºi art. 5 din Legea nr. 319/1944, ºi netemeinic prin aceea cã probele au fost incomplet ºi injust apreciate. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a susþinut cã instanþa de fond a fãcut o confuzie între actul cu clauzã de întreþinere ºi testament, considerând posibilã aplicarea în cauzã a prevederilor art. 1021 C.civ., text de lege aplicabil în materie de convenþii. Or, potrivit art. 802 C.civ., testamentul este un act unilateral cu titlu gratuit, revocabil, iar nu o convenþie. 330 Mircea Dan BOCªAN Chiar dacã în cuprinsul lui se insereazã unele clauze, aceasta se face ca o justificare a liberalitãþii ºi numai când testatorul este nemulþumit de comportarea celui în favoarea cãruia a testat, poate revoca testamentul. În speþã însã, testatorul a decedat la patru ani de la întocmirea testamentului ºi dacã ar fi avut vreo nemulþumire în legãturã cu comportarea legatarului, ar fi revocat testamentul. în realitate, din declaraþia depusã la dosar semnatã de defunct, de reclamantã ºi de un martor, rezultã cã testatorul era mulþumit de felul cum s-a comportat pârâtul. De altfel, din dosarul de succesiune de la notariat rezultã cã reclamanta nu a fãcut nici o obiecþie, fiind de acord cu valabilitatea testamentului, pe care l-a recunoscut, ºi a acceptat ca acesta sã constituie actul de bazã la întocmirea certificatului de moºtenitor, numai dupã trei ani cerând anularea testamentului, de existenþa cãruia ºtia încã de la data redactãrii sale la notariatul de stat, deoarece la aceeaºi datã i-a fãcut ºi ea testament pârâtului pentru partea ei de casã ºi teren. În ceea ce priveºte cheltuielile de înmormântare, s-a arãtat cã acestea nu au fost suportate de nimeni, deoarece defunctul a fost pensionar ºi pentru el s-au încasat ajutoare de înmormântare în valoare de 4.000 lei, iar cu privire la bunurile mobile casnice, nu se poate spune cã testamentul este ilegal, deoarece succesiunea legalã nu exclude pe cea testamentarã, în limitele arãtate de art. 841 C.civ. ºi L. 319/1944 putându-se face testamente valabile. Instanþa de casare, examinând cauza sub aspectul motivelor invocate, precum ºi sub aspectul tuturor temeiurilor de recurs, conform art. 306 C.pr.civ., constatã urmãtoarele: Este adevãrat cã, potrivit art. 802 raportat la art. 800 C.civ., testamentul este un act juridic unilateral, cu titlu gratuit ºi revocabil, prin care o persoanã dispune, pentru timpul încetãrii sale din viaþã, de o parte sau de totalitatea bunurilor sale, însã nici o dispoziþie legalã nu opreºte ca testatorul sã treacã în cuprinsul unui testament o clauzã de întreþinere ºi de înmormântare pentru el sau alte persoane. De altfel, în practicã, majoritatea testamentelor se fac cu asemenea clauze. Dispoziþia testamentarã privind clauza de întreþinere are un caracter sinalagmatic, în cauzã rezultând cã beneficiarul testamentului, respectiv recurentul, a luat cunoºtinþã de clauzele testamentului pe care le-a acceptat, iar reclamanta, ca succesoare a soþului sãu ºi beneficiarã a clauzei de întreþinere, poate cere rezoluþiunea conform art. 1021 C.civ. în cazul neîndeplinirii în total sau în parte a obligaþiilor asumate. În cauzã s-a fãcut în mod neîndoielnic dovada cã pârâtul nu ºi-a îndeplinit obligaþiile ce-i reveneau conform testamentului, atât în ce priveºte înmormântarea defunctului, cât ºi faþã de reclamantã, instanþa stabilind în mod just situaþia de fapt ºi fãcând o corectã interpretare ºi aplicare a dispoziþiilor art. 1021 C.civ. De asemenea, s-a reþinut în mod just cã prin dispoziþia testamentarã prin care s-a testat pârâtului ºi bunurile mobile comune, care la decesul unuia dintre soþi rãmân în întregime soþului supravieþuitor, s-au încãlcat dispoziþiile Legii nr. 319/1944. Susþinerea cã nu s-a analizat dosarul succesoral este neîntemeiatã, deoarece din acest dosar nu putea rezulta dacã pârâtul ºi-a îndeplinit sau nu obligaþiile prevãzute în testament, iar faptul cã, cu ocazia deschiderii succesiunii, reclamanta nu a fãcut nici o obiecþie, nu poate duce la concluzia netemeiniciei acþiunii acesteia, dupã cum faptul cã defunctul nu a revocat testamentul nu poate constitui o dovadã a îndeplinirii de cãtre pârât a tuturor obligaþiilor prevãzute în testament, printre care figurau ºi contribuþia la înmormântarea testatorului ºi întreþinerea reclamantei. Astfel fiind, hotãrârea primei instanþe este temeinicã ºi legalã, iar recursul pârâtului apare ca nefondat ºi se respinge ca atare. NOTÃ: Considerãm cã pentru aprecierea justeþei soluþiei pronunþat în speþa rezumatã mai sus, este necesar sã redãm textul stipulaþiilor din testamentul a cãrui revocare s-a cerut, în jurul cãrora s-au purtat discuþii. În ordinea în care s-au pus problemele în decizie, testamentul prevede urmãtoarele: „Iau aceste mãsuri fiind convins cã legatarul meu îmi va da, mie ºi soþiei mele, pânã la sfârºitul vieþii noastre, de bunãvoie, întreþinere ºi îngrijirea necesarã traiului ºi ne va înmormânta potrivit legii ºi datinilor”; iar Practicã testamentarã 331 într-o altã clauzã: „Îi mai las, de asemenea, cumnatului meu R.V. ºi partea mea din bunurile mobile comune ºi bunurile mele proprii ce se vor gãsi în gospodãria mea la data decesului meu. Asupra bunurilor testate soþia mea va avea un drept de folosinþã pânã la sfârºitul vieþii sale”. Atât instanþa de fond, cât ºi aceea de recurs au considerat cã prima stipulaþie reprezintã instituirea unei sarcini ºi cã cea de-a doua constituie o clauzã nelegalã, ce încalcã dreptul soþului supravieþuitor. Dupã pãrerea noastrã, instanþele au adoptat soluþii criticabile în ambele probleme cu care au fost confruntate. a) Dupã cum se cunoaºte, potrivit prevederilor art. 800, 802, 836 ºi 920 C.civ., testamentul este un act de ultimã voinþã, unilateral, personal, solemn ºi revocabil, prin care testatorul dispune, cu titlu gratuit, pentru timpul încetãrii sale din viaþã, de tot sau numai de parte din avutul sãu. Dacã, deci, la testament – ca ºi la donaþie – voinþa de a gratifica este determinantã, motivul sau motivele care l-au determinat pe testator sã facã un avantaj legatarului neinteresând sub aspectul valabilitãþii ºi eficienþei, nu este mai puþin adevãrat cã, uneori, aceste motive, pe de o parte, sunt evidente (ºi chiar expres arãtate), iar pe de altã parte, ele se traduc în unele dispoziþii testamentare care constituie modalitãþi: termene, condiþii sau sarcini 1 . Oprindu-ne asupra sarcinilor, vom sublinia faptul cã acestea trebuie sã fie expres prevãzute în testament, fãrã a fi necesarã folosirea unor anumiþi termeni, esenþial fiind doar ca acestea sã se desprindã în mod neechivoc (atunci când sunt implicite) din formulãrile ºi ansamblul prevederilor testamentare. Odatã acceptat legatul cu sarcini, naºte pentru legatar obligaþia de a le executa ºi, în caz de neexecutare culpabilã, cei interesaþi vor putea cere revocarea liberalitãþii. Dar, aºa cum s-a subliniat în literatura juridicã, pentru ca legatul sã poatã fi revocat pentru neexecutare de sarcini, în temeiul art. 830 ºi 930 C.civ., trebuie sã fie vorba de o sarcinã propriu-zisã, iar nu de o prevedere a testamentului cu caracter precativ, ce constituie o simplã recomandare2 . Simpla dorinþã sau speranþã, ori chiar o rugãminte, într-o formulare generalã, iar nu de obligaþie impusã, nu poate conduce la revocarea testamentului pentru neîndeplinirea sarcinilor3 .Instanþa noastrã supremã a arãtat, în acest sens, cã din fraza „urmeazã ca fiul meu C. sã mã întreþinã, dându-mi toate cele necesare, pânã la încetarea mea din viaþã”, apare cã aceastã enunþare are numai caracterul unei recomandãri, ea fiind înscrisã spre a justifica motivul pentru care, în speþã, defunctul lãsase pârâtului cotitatea disponibilã 4 . Cu atât mai mult ni se pare cã o formulare ca aceea din speþa pe care o comentãm – în care se aratã neechivoc cã este vorba despre motivul pentru care „s-au luat” mãsurile cuprinse în testament („fiind convins”) ºi se vorbeºte despre prestaþii „de bunã voie” ale legatarului, în timpul vieþii ºi dupã moartea testatorului – nu ar putea întruni condiþiile pentru a fi consideratã o sarcinã ºi deci o obligaþie pentru legatar, de naturã a duce la revocarea testamentului în caz de neexecutare. Aceastã formulã reflectã numai motivele intime alte testatorului, care i-au determinat actul de liberalitate, în consideraþia persoanei cãreia i se adreseazã pentru a-i reaminti îndatoririle morale ºi comportamentul pe care testatorul l-ar dori din partea legatarului. Evident, în mãsura în care legatarul nu ar corespunde aºteptãrilor testatorului încã din timpul vieþii acestuia din urmã, testamentul va putea fi revocat de autorul lui; dar nu va putea fi vorba, dupã moartea testatorului, de o revocare pentru ingratitudine, dacã legatarul a refuzat alimente testatorului ajuns în nevoie, întrucât potrivit art. 930 C.civ., prevederile art. 831 pct. 3 C.civ. rãmân specifice numai donaþiei 5 . De altfel, în practica notarialã sunt frecvente cazurile în care testatorii – deºi lãmuriþi cã prin testament nu se creeazã obligaþii reciproce, cum este obligaþia de întreþinere ºi cu toate cã, în fapt, 1 A se vedea: HRB, III, p. 821; A l e x, vol. II, ed. a II-a, 1927, p. 250; C a n t a c u z i n o, p. 339; E l i e s c u, p. 253. 2 A se vedea E l i e s cu, p 269. 3 A se vedea HRB, p. 887. 4 A se vedea TS, col.civ., dec. 1229/1959, CD 1959.193. 5 A se vedea E l i e s c u, p. 270. 332 Mircea Dan BOCªAN nici nu doresc sã impunã vreo sarcinã legatarului – stãruie pentru inserarea unei menþiuni de genul celei fãcute în speþa comentatã, ca o justificare formalã a liberalitãþii în persoana beneficiarului. Socotim cã tocmai pentru a da satisfacþie unor astfel de stãruinþe notariatele au primit recomandarea de a face, în cazuri de acest fel, menþiuni ca aceea din testamentul în discuþie (pct. 10 din Circulara nr. 1 din 3 martie 1963 a Direcþiei Tribunalelor Civile – serviciul notariatelor, din Ministerul Justiþiei). În lumina acestor observaþii, considerãm cã în speþã nu putea fi reþinutã existenþa unei sarcini a legatului ºi deci nici neîndeplinirea sarcinilor de cãtre legatar, care sã antreneze posibilitatea revocãrii judecãtoreºti a testamentului. Soluþia instanþei s-ar fi justificat numai atunci când, într-adevãr, testamentul ar fi conþinut o clauzã expresã prin care se impunea legatarului obligaþia ca, dupã moartea testatorului, sã acorde întreþinere soþiei acestuia. 1 b) Cea de-a doua problemã pe care a ridicat-o speþa este în legãturã cu valabilitatea clauzei prin care unul dintre soþi testeazã, în favoarea unui terþ, bunuri care, potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944, trebuie sã rãmânã, cu titlu de moºtenire, soþului supravieþuitor. Vom remarca, mai întâi, faptul cã, în speþã, clauza în discuþie se referea, pe de o parte la „bunurile proprii” ale testatorului, iar pe de altã parte la „bunurile mobile comune”. În al doilea rând însã, trebuie sã subliniem cã art. 5 din Legea nr. 319/1944 acordã soþului supravieþuitor, cu titlu de moºtenire, „mobilele ºi obiectele aparþinând gospodãriei casnice”, ceea ce face ca o parte dintre bunurile defunctului sã poatã reveni, potrivit dorinþei sale, ºi altor persoane. Într-adevãr, existã o serie de bunuri personale, care nu pot fi considerate ca aparþinând gospodãriei casnice – precum cele la care se referã art. 31 lit. c C.fam. – ºi care deci scapã de sub incidenþa art. 5 L. 319/1944. Prin urmare, în speþã, testarea bunurilor proprii, în aceste limite, era posibilã, rãmânând soþiei supravieþuitoare „toate acele bunuri afectate concret ºi efectiv folosinþei comune a soþilor, corespunzãtor nivelului obiºnuit de trai al unei familii n societatea socialistã”1 . Dupã cum s-a subliniat în literatura juridicã, legatele pot fi nule sau anulabile dacã sunt contrare dispoziþiilor imperative sau prohibitive ale legii ori regulilor de convieþuire socialã ºi moralei proletare2 . Dar este necesar sã se facã distincþie între cauzele de nulitate a testamentului – ce pot fi anterioare sau concomitente facerii testamentului ºi deci împiedicã naºterea validã a legatului –, cazurile de caducitate ºi de revocare judecãtoreascã – legate de împrejurãri posterioare facerii testamentului ºi care împiedicã prefacerea dreptului eventual al legatarului într-un drept actual ºi nãscut sau conduc la ineficacitatea legatului ca urmare a unei anumite culpe a legatarului – ºi, în sfârºit, problema momentului în raport de care se examineazã eficienþa dispoziþiilor testamentare, singura care are legãturã cu speþa. Într-adevãr, pânã la data decesului testatorului, testamentul poate fi revocat de autorul lui, ori deveni caduc ºi legatarul nu are decât un drept eventual, a cãrui eficacitate juridicã se judecã în raport de situaþiile existente la deschiderea succesiunii. Astfel, este posibil ca soþia testatorului sã fie precedat sau sã fi renunþat la succesiunea soþului ei, în aceste cazuri dispoziþii testamentare ca aceea care ne prilejuieºte aceastã discuþie gãsindu-ºi integral aplicarea. Aceasta înseamnã cã, în speþã, nu putea fi vorba de o clauzã nulã – cum reþin instanþele3 – ci cel mult de o dispoziþie ineficientã, în totul sau numai în parte ºi anume numai dacã ºi în mãsura în care s-a adus atingere rezervei soþului supravieþuitor. Accentuãm faptul cã, dupã cum s-a subliniat4 , defunctul poate înlãtura pe soþul supravieþuitor de la drepturile pe care i le conferã legea, cu titlu de legat prezumat, asupra bunurilor ce alcãtuiesc gospodãria casnicã ºi asupra darurilor de nuntã, fãcând donaþii sau legate, dar fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere rezervei legate ce i se cuvine în temeiul art. 1 L. 319/1944. 1 Trib. jud. Prahova, dec.civ. 1714/1969, RRD 1/1970.181. A se vedea E l i e s c u, p. 263. 3 Chiar dacã s-ar fi reþinut nulitatea clauzei respectiv, încã ea nu putea atrage nulitatea întregului testament. 4 A se vedea E l i e s c u, p. 338. 2 Practicã testamentarã 333 Or, este cunoscut faptul cã liberalitãþile excesive nu sunt nule, ci, în mãsura în care aduc atingere rezervei, vor fi lipsite de eficacitate, urmând a fi reduse în limitele cotitãþii disponibile. Constantin I. FLOAREª Jurist – Bacãu Adrian FLOAREª avocat - Bacãu (decizie ºi adnotare publicate în RRD 9/1971.139) OBSERVAÞIE: 1 În practica Tribunalului Suprem s-a conturat tendinþa de a nu admite vreun efect legatului cu sarcinã ce trebuie executatã de legatar în timpul vieþii dispunãtorului 1 . Într-un litigiu, „s-a susþinut de cãtre recurent cã prin testamentul partaj de ascendent s-ar fi impus de cãtre testator unuia din beneficiari sarcina de întreþinere, care nu s-ar putea concepe într-un act care intrã în vigoare numai dupã moartea testatorului. Aceastã sarcinã a fost impusã numai faþã de un singur moºtenitor ºi fie cã a fost adusã sau nu la îndeplinire, nu prejudiciazã drepturile celorlalþi moºtenitori. Întrucât executarea ei a fost lãsatã la bunãvoinþa viitorului beneficiar testamentar, în timpul vieþii testatorului, el nu poate fi constrâns sã o îndeplineascã, deoarece testamentul este un act ale cãrui efecte se produc numai dupã încetarea din viaþã a testatorului, iar prin moartea acestuia, dispãrând persoana faþã de care obligaþia trebuia sã fie îndeplinitã, sarcina impusã rãmâne fãrã obiect. În timpul vieþii testatorului, în caz de neexecutare, acesta nu are altã posibilitate de executare, decât revocarea testamentului. De altfel, aceastã sarcinã prevãzutã în mod unilateral de testator unuia din moºtenitori, indiferent de realizarea ei, nu schimbã caracterul testamentului dintr-un act cu titlu gratuit într-unul oneros ºi nici nu poate duce la anularea lui” 2 . Se observã cum instanþa a menþinut legatul cu sarcina întreþinerii, pe motiv cã evoluþia situaþiei de fapt din speþã nu a lezat caracterul unilateral ºi mortis causa al testamentului. Dar, Tribunalul Suprem reþinea ulterior într-o altã clauzã: „Dacã în testament se prevãd pentru legatari anumite obligaþii de întreþinere a testatorului ºi de platã a datoriilor – obligaþii executate de legatari în timpul vieþii tstatorului – nu se pate totuºi considera cã ar fi operat o transferare convenþionalã a dreptului de proprietate asupra bunurilor legate. Un asemenea testament poate fi oricând revocat de testator, iar beneficiarii care, pe baza lui, au fãcut testatorului anumite plãþi, pot cere restituirea lor de la moºtenitorii legali sau testamentari”3 . Am gãsit ºi o hotãrâre care pare a valida implicit un atare legat, indiferent de circumstanþele concrete – cãci trece peste acest aspect fãrã mãcar a-l lua în discuþie4 . În ce ne priveºte, dacã acceptãm caducitatea testamentului prin dispariþia cauzei impulsive ºi determinante, ipoteza mai sus discutatã îi va constitui un cadru prielnic de aplicare. Scopul gratificãrii este – aºa cum remarcau în speþã adnotatorii – obþinerea întreþinerii pe timpul vieþii dispunãtorului (dispunãtorilor). Neîndeplinirea acesteia va putea atrage desfiinþarea testamentului – dar nu pe calea revocãrii pentru neexecutarea sarcinii, ci pe cea a caducitãþii pentru dispariþia cauzei. 1 2 3 4 V. practica citatã de D e a k, p. 254 nota 65. Trib.reg. Bucureºti, col. III civ., dec. 1091/ 3 martie 1956, LP 5/1957.626. TS, s.civ., dec. 1844/ 19 octombrie 1956, LP 6/1957.755. TS, col.civ., dec. 393/1961, CD 1961.184. 334 Mircea Dan BOCªAN 49 SUCCESIUNE – Testament olograf – Datã incompletã – Nulitate – Condiþiile în care opereazã – Art. 859 C.civ. TS, s.civ., dec. 2841/ 18 decembrie 1974 Nulitatea relativã pentru datarea incompletã a testamentului poate fi acoperitã în situaþia în care se învedereazã cã, la data întocmirii lui, nu au existat efecte care sã contrazicã scopul – de ocrotire – al dispoziþiilor art. 859 C.civ. ºi a cãror înlãturare sã fie necesarã prin mijlocirea nulitãþii. KE, DJ ºi VN au chemat în judecatã pe V.Vl. ºi V.V. pentru partajarea averii succesorale rãmasã de pe urma defunctei V.E. ºi a se constata, totodatã, cã testamentul invocat de pârâtul V. Vl. este nul. În motivarea acþiunii, reclamanþii au arãtat cã succesiunea defunctei V.E. s-a deschis la 5 noiembrie 1971, moºtenitori legali fiind fraþii ºi surorile sale: reclamantele K.E. ºi D.J., reclamantul V.N. – prin reprezentarea predecedatului sãu tatã – ºi pârâtul V.V. Dupã aproximativ 6 luni de la decesul autoarei, pârâtul V. Vl., fiul pârâtului v.V., a declarat cã este în posesia unui testament lãsat de defunctã, care, fiind pictoriþã, a scris cu penelul, pe un tablou, urmãtorul text: „las moºtenire tot ce am lui Vadi”, semnat „Vavilina – 1969”. Reclamanþii au cerut constatarea nulitãþii acestui testament, în principal, pentru cã nu este datat ºi, în subsidiar, pentru cã scrisul nu aparþine defunctei, dupã care sã se facã partajarea masei succesorale între moºtenitorii legali. Tribunalul municipiului Bucureºti, secþia a III-a civilã, prin încheierea ºedinþei de la 1 decembrie 1973, a admis în principiu acþiunea, a constatat cã reclamanþii au calitatea de moºtenitori, tot astfel pârâtul V.V., fiecare având dreptul la o cotã de 1/4 din bunurile ce constituie masa succesoralã, stabilitã prin aceeaºi încheiere. Cu privire la pârâtul V.Vl., tribunalul a stabilit cã acesta nu are calitatea de moºtenitor, deoarece tabloul prezentat de el drept testament al defunctei nu îndeplineºte cerinþele legale pentru a fi considerat ca act de ultimã voinþã a defunctei. Aceeaºi instanþã, prin sentinþa civilã nr. 46 din 27 aprilie 1974, a admis acþiunea de partaj succesoral, a stabilit calitatea de copãrtaºi a celor trei reclamanþi ºi a pârâtului V.V., în cote egale, dispunând împãrþirea bunurilor þinând seama de obiectele ºi valorile pe care fiecare moºtenitor le avea deja în posesie ºi egalizând prin sulte loturile astfel formate. Împotriva acestei sentinþe ºi a încheierii de admitere în principiu, toate pãrþile au declarat recurs. Cu referire la recursurile declarate de K.E., D.J., V.N. ºi V.V. se constatã cã prima instanþã nu a examinat în întregime probele administrate ºi, drept urmare, nu a stabilit corect valoarea bunurilor de împãrþit. Prin recursul declarat de pârâtul V.Vl., acesta susþine cã hotãrârea este netemeinicã ºi nelegalã prin aceea cã, pe de o parte, instanþa i-a respins toate probele cerute – expertizã, martori ºi acte – prin care tindea sã dovedeascã validitatea testamentului, iar pe de altã parte, fãrã un temei obiectiv, a considerat cã „menþiunea testamentarã scrisã deasupra semnãturii cu pensula, cu litere majuscule, nu prezintã garanþii de autenticitate” ºi a ajuns la concluzia cã este „o abilã adãugire”. Tot astfel, a reþinut cã beneficiarul testamentului nu poate fi identificat, dupã ce printr-o încheiere anterioarã respinsese probele cerute de pârât tocmai în acest scop, pentru a dovedi cã „Vadi” este diminutivul sãu folosit în familie, inclusiv de defuncta V.E., care nutrea o profundã afecþiune pentru el. Recurentul mai susþine cã greºit instanþa a considerat cã menþiunea de pe tablou nu îndeplineºte cerinþele art. 859 C.civ., întrucât lipseºte data, deºi, în realitate, testamentul nu este nedatat, ci poartã o datã incompletã, explicabilã printr-o eroare a testatorului, iar completarea putea fi fãcutã, astfel cum pârâtul recurent a solicitat în faþa primei instanþe. Recursul este întemeiat. Testamentul de care se prevaleazã pârâtul recurent V.Vl. constã dintr-un tablou pictat de defuncta V.E., purtând cuvintele: „las moºtenire tot ce am lui Vadi” ºi semnat „Vavilina 1969”, cuvinte scrise cu litere majuscule, din pensulã. Practicã testamentarã 335 Prin încheierea de admitere în principiu a partajului, instanþa a conchis cã tabloul prezentat drept testament nu îndeplineºte cerinþele art. 859 C.civ., pentru a fi considerat ca act de ultimã voinþã a defunctei, deoarece, deºi semnãtura aparþine defunctei, cuvintele cu conþinut de testament „nu prezintã garanþii de autenticitate”, constituind „o abilã adãugire”. Chiar în cazul în care scrierea s-ar dovedi cã este opera defunctei, diminutivul „Vadi” nu este suficient pentru identificarea persoanei beneficiarã a testamentului. Pe de altã parte, acesta „nu conþine data când a fost confecþionat”. Sub toate cele trei aspecte examinate, hotãrârea primei instanþe este greºitã. Testamentul olograf, deºi act solemn, poate consta dintr-un simplu înscris sub semnãturã privatã, confecþionat din orice material pe care se imprimã scrierea ºi realizat cu orice unealtã folositã personal de testator, cum este, în speþã, un tablou pe care scrierea este executatã cu pensula. Caracterele majuscule ale scrierii reprezintã o particularitate, care însã nu afecteazã validitatea testamentului. Întrucât testamentul trebuie sã exprime voinþa liberã a testatorului, în cazul testamentului olograf condiþia esenþialã este ca actul sã fie înscris în întregime ºi subscris de autor. Cei cãrora le este opus, fie ei moºtenitorii legali, pot sã nu recunoascã scrierea sau semnãtura. În atare situaþie, potrivit prevederilor art. 1178 C.civ., legatarul care îºi întemeiazã dreptul pe testamentul contestat va trebui sã dovedeascã faptul cã el a fost scris ºi semnat de cãtre testator. În speþã, pârâtul V, VI, care a exhibat testamentul în forma ºi cu caracteristicile sus-arãtate, a cerut instanþei sã-i admitã, în combaterea acþiunii de partaj, administrarea unei expertize tehnice cu concursul unui grafolog ºi a unui pictor, membru al Uniunii Artiºtilor Plastici, spre a constata dacã testamentul din litigiu aparþine sau nu defunctei. Prin încheierea ºedinþei din 28 mai 1973, instanþa a respins proba solicitatã ca neconcludentã, fãrã nici o altã motivare. Or, expertiza cerutã pentru a dovedi sinceritatea scrierii testamentului era un mijloc de probã îngãduit de lege ºi care apãrea util soluþionãrii pricinii, finalitatea lui fiind de a servi pentru stabilirea calitãþii de succesori a pãrþilor, respectiv de succesor testamentar a pârâtului recurent, ceea ce ducea la înlãturarea de la succesiune a moºtenitorilor legali, colaterali defunctei. Tot astfel, erau admisibile ºi concludente probele cerute pentru identificarea persoanei beneficiare a testamentului, indicatã cu diminutivul de „Vadi”, în persoana recurentului, ca ºi completarea datei testamentului, care, în înscrisul cu valoare de testament, apare insuficient precizatã, prin arãtarea anului – 1969 –, fãrã lunã ºi zi. Pârâtul recurent a cerut sã i se admitã probe în acest scop, instanþa însã i le-a respins prin aceeaºi încheiere. În motivarea încheierii din 1 decembrie 1973 de admitere în principiu a acþiunii de partaj succesoral, instanþa considerã nul testamentul, bazându-se pe prevederile art. 859 C.civ. În adevãr, textul citat prevede obligativitatea datãrii testamentului olograf, iar data trebuie sã cuprindã arãtarea anului, lunii ºi zilei, elemente esenþiale ale testamentului. Dar data eronat sau involuntar incompletã poate fi întregitã, o omisiune sub acest aspect din partea testatorului nefiind de naturã sã atragã nulitatea testamentului, astfel cum a hotãrât prima instanþã. Potrivit concepþiei asupra nulitãþii actului juridic în dreptul nostru civil socialist, nulitatea apare, nu ca o mãsurã îndreptatã împotriva actului juridic în sine, ci este o mãsurã care tinde ca anumite efecte ale actului juridic sã nu se producã, ºi anume, acelea care contrazic scopul dispoziþiei legale nesocotite. Absenþa unor astfel de efecte este de naturã a lua nulitãþii orice justificare. Interesul ocrotit, în considerarea cãruia dispoziþia art. 859 C.civ. a fost edictatã, este de ordin personal, particular, iar nu de ordin general. Este interesul de ocrotire a testatorului, pentru a se asigura cã testamentul ce se va pune în executare este realmente actul care exprimã liber ultima lui voinþã. Prin urmare, sancþiunea nulitãþii, pentru motivul cã testamentul nu este complet datat, se justificã în mãsura în care s-ar pune în discuþie starea de capacitate a testatorului la data întocmirii testamentului, libertatea sa de voinþã sau, în fine, în cazul pluralitãþii testamentare, deoarece actul cel mai recent revocã pe cele contrare. 336 Mircea Dan BOCªAN Rezultã, aºadar, cã nulitatea relativã pentru datarea incompletã a testamentului poate fi acoperitã în situaþia în care se învedereazã cã, la data întocmirii lui, nu au existat efecte care sã contrazicã scopul – de ocrotire – al dispoziþiilor art. 859 C.civ., prin urmare efecte a cãror înlãturare sã fie necesarã prin mijlocirea nulitãþii. Existenþa unor consecinþe patrimoniale prejudiciabile pentru terþi este neconcludentã sub raportul stabilirii nulitãþii, deºi constatarea nulitãþii poate avea ca efect chemarea la succesiune a moºtenitorilor legali, dar ea nu este subordonatã existenþei intereselor acestora. În speþã, instanþa a aplicat nulitatea fãrã a þine seama cã, în principiu, aceastã sancþiune se îndreaptã împotriva unor efecte ale actului nul, iar nu împotriva actului ca atare ºi cã, din dezbateri, nu au rezultat în concret efecte de naturã a atrage nulitatea. În raport de susþinerile pârâtului, instanþa avea obligaþia de a dispune efectuarea probatoriilor solicitate, în prim rând pentru a se dovedi cã menþiunea de pe tablou cu caracter de testament este în întregime scrisã de defunctã ºi apoi pentru identificarea deplinã a beneficiarului ºi completarea datei. Respingerea probelor în modul arãtat apare ca o încãlcare a dreptului de apãrare ºi o nesocotire a principiilor care guverneazã materia nulitãþilor, hotãrârea fiind deci nelegalã. Pentru aceste considerente, se caseazã încheierea din 1 decembrie 1973 ºi sentinþa recuratã, trimiþându-se dosarul aceluiaºi tribunal, spre rejudecare. NOTA I: Decizia mai sus rezumatã a secþiei civile a Tribunalului Suprem prezintã o deosebitã importanþã prin problemele pe care le rezolvã. În speþã, s-a discutat dacã întrunea condiþiile unui testament olograf menþiunea „las moºtenire tot ce am lui Vadi” pusã de o cunoscutã pictoriþã, pe un tablou, semnat de ea ºi datat „1969”. Instanþa de fond a hotãrât cã tabloul prezentat de pretinsul legatar, care era nepot de frate al defunctei, nu îndeplineºte cerinþele legale pentru a fi considerat ca act de ultimã voinþã al acesteia, deoarece nu este datat, iar menþiunea testamentarã scrisã deasupra semnãturii cu pensula, cu litere majuscule, nu prezintã garanþii de autenticitate. 1. Tribunalul Suprem, secþia civilã, a casat cu trimitere hotãrârea instanþei de fond, hotãrând cã „testamentul olograf, deºi act solemn, poate consta dintr-un simplu înscris sub semnãturã privatã, confecþionat din orice material pe care se imprimã scrierea ºi realizat cu orice unealtã folositã personal de testator, cum este, în speþã, un tablou pe care scrierea este executatã cu pensula”. Aceastã soluþie este conformã pãrerii exprimate în literatura juridicã. Astfel, s-a arãtat cã – cu condiþia ca el sã fie scris în întregime de cãtre testator – testamentul olograf poate fi scris în orice limbã cunoscutã testatorului la data testãrii, pe orice fel de hârtie (timbratã sau netimbratã), pe o singurã filã sau pe mai multe (dacã, în acest din urmã caz, existã o legãturã intelectualã între cuprinsul filelor), pe un carnet, caiet sau registru, într-o scrisoare misivã, pe o carte de joc, în dosul unei fotografii, cu cernealã sau cu creionul, pe o piatrã sau pe un zid cu cãrbunele ori cu pensula sau pe un geam ori oglindã cu un diamant, pe lemn, putându-se folosi literele de mânã sau cele de tipar, precum ºi orice fel de scriere, cum ar fi stenografia sau alfabetul special pentru orbi1 . Testamentul olograf putea deci sã fie scris de un pictor, cu pensula, pe un tablou. Cu toate acestea, considerãm cã trebuie sã se þinã seama ºi de împrejurãrile în care a fost scris testamentul. Desigur cã un om care îºi simte sfârºitul aproape ºi nu are la îndemânã hârtie ºi creion îºi poate scrie testamentul pe ce gãseºte în cale: pe perete, pe oglindã sau pe un tablou. În speþã însã, menþiunea de pe tablou poartã data 1969, iar pretinsa testatoare a încetat din viaþã în 1971. Dacã într-adevãr voia sã lase toatã averea nepotului sãu, avea tot timpul sã-ºi facã un testament, nu sã deseneze câteva cuvinte, cu pensula, pe un tablou; iar faptul cã aceste cuvinte erau desenate cu 1 A se vedea: E l i e s c u, p. 207; D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, vol. II, Bucureºti, 1926, p. 452. Practicã testamentarã 337 litere majuscule, mai uºor de imitat, constituie, dupã pãrerea noastrã, o prezumþie cã au fost adãugate deasupra semnãturii pusã pe tablou. 2. În al doilea rând, Tribunalul Suprem a considerat cã persoana legatarului poate fi identificatã ºi prin diminutivul pe care-l poartã. În aceastã privinþã, în literatura juridicã s-a arãtat cã, în dreptul nostru, incertitudinea persoanei legatarului nu poate constitui decât un simplu obstacol de fapt la executarea legatului: atunci când spunem cã legatarul trebuie sã fie desemnat prin testament, nu înþelegem cã persoana lui trebuie sã fie pe de-a-ntregul determinatã prin arãtãrile acestui act (ca în dreptul roman), ci numai cã testamentul trebuie sã cuprindã, cel puþin în parte, elementele cu ajutorul cãrora legatarul va fi ulterior determinat. În cazul când indicaþiile testamentare sunt neîndestulãtoare, judecata le va putea întregi cu fapte exterioare, dar neatârnate de voinþa celui ce trebuie sã execute legatul1 . De aceea, s-a subliniat faptul cã, deºi, de cele mai multe ori, testamentul aratã numele de botez ºi de familie al legatarului, totuºi toate acestea nu sunt de absolutã necesitate, dacã legatarul este în mod neîndoielnic arãtat prin porecla, profesiunea ori funcþia sa, prin raporturile sale de înrudire cu testatorul sau prin alte împrejurãri pe care judecãtorii le apreciazã în mod suveran 2 . Astfel, în practicã, s-a hotãrât cã: nu este necesar ca legatarul sã fi desemnat prin numele ºi prenumele sãu, desemnarea lui fiind valabil fãcutã ºi prin perifraze3 ; este valabil testamentul în care nu este arãtat numele legatarului, dacã persoana gratificatã poate fi determinatã din celelalte clauze ale testamentului ºi din alte circumstanþe exterioare4. În speþa rezolvatã de instanþa noastrã supremã prin decizia pe care o adnotãm, legatarul era destul e precis identificat prin diminutivul pe care-l purta, mai ales cã nu s-a dovedit cã ar mai fi existat un alt membru al familiei care sã fie desemnat prin acelaºi diminutiv. 3. În al treilea rând, Tribunalul Suprem a hotãrât cã, deºi art. 859 C.civ. prevede obligativitatea datãrii testamentului olograf, iar data trebuie sã cuprindã arãtarea anului, lunii ºi zilei, elemente esenþiale ale testamentului, totuºi data eronat sau involuntar incompletã poate fi întregitã, o omisiune sub acest aspect din partea testatorului nefiind de naturã sã atragã nulitatea testamentului. Decizia aratã cã sancþiunea nulitãþii pentru motivul cã testamentul nu este complet datat se justificã în mãsura în care s-ar pune în discuþie starea de capacitate a testatorului la data întocmirii testamentului, libertatea sa de voinþã sau în cazul pluralitãþii testamentare, deoarece testamentul mai recent revocã pe cele contrare. Nulitatea relativã pentru datarea incompletã poate fi acoperitã – se spune mai departe – în situaþia în care se învedereazã cã, la data întocmirii testamentului, nu au existat efecte care sã contrazicã scopul de ocrotire al dispoziþiilor art. 859 C.civ. Existenþa unor consecinþe patrimoniale prejudiciabile pentru terþi e neconcludentã sub raportul stabilirii nulitãþii. Dupã pãrerea noastrã, aceastã soluþie contrazice însã dispoziþiile categorice ale art. 859 C.civ., care prevede cã testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat ºi subsemnat de mâna testatorului. Doctrina ºi jurisprudenþa sunt unanime în a decide cã data trebuie sã cuprindã arãtarea anului, lunii ºi zilei când s-a redactat testamentul ºi cã lipsa datei atrage nulitatea testamentului5 . A se vedea E l i e s c u, p. 250. A se vedea A l e x, IV.2, ediþia 1906, p. 150 ºi urm. 3 A se vedea Dr. 72/1888.583. 4 A se vedea PR 1938.II.4. Menþionãm cã, în practica instanþelor franceze, s-a considerat cã: este valabilã instituirea ca legatar universal a soþului testatoarei, care nu a fost menþionat în clauza prin care i se lasã toatã averea, dar era arãtat în altã clauzã a testamentului (în Repertoriul “Dalloz” 1934.I.202); este valabil un legat, deºi beneficiarul era arãtat în testament numai prin iniþialele numelui (RTDciv. 1933.456). Într-o altã speþã, prin testament, defunctul a fãcut diferite liberalitãþi nepoþilor sãi. Dintre nepoþi a omis însã pe unul în viaþã ºi a desemnat pe altul mort, al cãrui deces era cu mulþi ani anterior redactãrii testamentului. Nepotul care trãia, în aparenþã negratificat, era fratele celui mort. S-a considerat cã, printr-o eroare de nume, decedatul a menþionat în testament pe fratele mort în locul celui în viaþã ºi în consecinþã instanþa a atribuit acestuia legatul (RTDciv. 1936.529). 5 A se vedea în acest sens: D. Alexandresco, Principiile…, cit. supra, p. 657; E l i e s c u, p. 209. 1 2 338 Mircea Dan BOCªAN Faþã de dispoziþiile imperative ale art. 859 C.civ., cã testamentul olograf nu este valabil decât când este datat de mâna testatorului, credem cã nu se poate decide cã data incompletã nu ar fi de naturã sã atragã nulitatea testamentului, aºa cum a hotãrât Tribunalul Suprem în hotãrârea comentatã. Mai mult încã, art. 886 C.civ. prevede cã formalitãþile la care sunt supuse deosebitele testamente se vor observa sub pedeapsã de nulitate. Nulitatea fiind expres prevãzutã de lege, nu poate fi înlãturatã sub motiv cã nu s-a pus în discuþie capacitatea testatorului în anul când este datat testamentul, aºa cã nu s-ar mai fi prezentat alte testamente. Desigur, nu este nevoie ca data sã fie scrisã aºa cum se gãseºte în calendar, ea putând fi înlocuitã prin termeni echipolenþi, de exemplu: prin enunþarea unui eveniment de familie, a unei aniversãri istorice, a unei sãrbãtori istorice sau religioase etc. Incertitudinea datei viciazã însã testamentul, ca ºi absenþa totalã a datei. Judecãtorii pot preciza data, dar numai prin menþiuni împrumutate din contextul ºi starea materialã a însuºi testamentului: ex visceribus testamenti, ex ipso testamento, non aliunde. Dacã testatorul ºi-a antedatat sau postdatat testamentul, acesta este nul, data falsificatã e testator echivalând cu lipsa totalã de datã. Testamentul, chiar olograf, fiind un act solemn, nu are nici o valoare dacã nu este fãcut în forma prevãzutã de lege. Or, una dintre puþinele forme cerute de lege pentru acest testament este ca sã fie datat, adicã sã arate anul, luna ºi ziua în care a fost fãcut. Lipsa oricãreia dintre aceste menþiuni atrage nulitatea actului. Practica judiciarã este constantã în sensul cã data falsã ºi data incompletã sunt echivalente: ele atrag nulitatea testamentului1 . Eroarea în datarea testamentului atrage ºi ea nulitatea actului, întocmai ca ºi o datã falsã sau ca absenþa completã a datei, când aceastã eroare nu poate fi rectificatã prin însuºi termenii testamentului. Decizia Tribunalului Suprem afirmã cã interesul ocrotit prin dispoziþia art. 859 C.civ. este de ordin personal, particular – de ocrotire a testatorului, pentru a se asigura cã testamentul exprimã ultima lui voinþã –, nu de ordin general. Or – se spune –, în dreptul socialist nulitatea apare, nu ca o mãsurã îndreptatã împotriva actului juridic în sine, ci este o mãsurã care tinde ca anumite efecte ale actului sã nu se producã, ºi anume acelea care contrazic scopul dispoziþiei legale nesocotite. Absenþa unor astfel de efecte este de naturã a lua nulitãþii orice justificare. Pornind însã de la necesitatea unui control efectiv asupra realitãþii actului invocat, credem cã nu se poate afirma cã, în dreptul socialist, formalitãþile cerute de lege pentru validitatea testamentelor ar putea fi înlãturate, ºi anume, chiar acelea prevãzute de lege sub pedeapsã de nulitate. Scopul acestor formalitãþi este tocmai sã garanteze cã actul cuprinde voinþa testatorului ºi cã nu a fost plãsmuit de persoane interesate. Astfel, în speþã, era mai uºor sã se adauge pe un tablou care purta semnãtura pictorului ºi anul în care a fost pictat, cele câteva cuvinte care cuprindeau legatul, decât sã se completeze data: aceastã completare ar fi sãrit în ochi cã este adãugatã. Din aceste motive, nu putem aproba, sub aceste aspecte, decizia Tribunalului Suprem. dr. Gheorghe D. DIMITRESCU NOTA II: 1. Testamentul olograf este un act solemn, în sensul cã este supus de lege unor condiþii de formã, cerute ad validitatem, din care cauzã nerespectarea lor este sancþionatã cu nulitatea. Aceste condiþii de formã se reduc la un înscris redactat în modul cel mai liber – ceea ce presupune dreptul neîngrãdit ºi necondiþionat al testatorului de a utiliza (indiferent din ce motiv ºi chiar dacã ar avea posibilitatea alegerii) atât orice material, cât ºi orice fel de scriere2 –, dar care trebuie sã fie scris în întregime, datat ºi semnat de mâna testatorului. 1 2 A se vedea A l e x, cit.supra, p. 429. Sub acest aspect, nu putem fi de acord cu nuanþarea ce se face în finalul pct. 1 din nota precedentã. Practicã testamentarã 339 Existenþa înscrisului, redactat cu respectarea dispoziþiilor art. 859 C.civ.1 , este impusã de lege pentru a asigura transmisiunea corectã, completã ºi neviciatã a manifestãrii de voinþã2 ºi constituie, totodatã, singura probã admisibilã pentru a stabili conþinutul ºi sinceritatea voinþei postume3 . 2. Pentru cazul în care înscrisul existã 4 ºi cele trei condiþii de formã sunt satisfãcute, dar incomplet sau criticabil, atât literatura juridicã, cât ºi practica judiciarã au cãutat sã atenueze rigoarea dispoziþiei normative privind sancþiunea ºi sã menþinã testamentul dacã lipsurile sau erorile strecurate involuntar în cuprinsul lui pot fi completate sau corectate. În acest scop, fãrã a se aduce nici o atingere principiului solemnitãþii actului, o parte din literatura juridicã a considerat cã cele trei condiþii cerute de lege, analizate fiecare separat, nu trebuie sã fie considerate ca formalitãþi complementare5 , întrucât ele sunt simple mãsuri de ocrotire, îndeplinind numai funcþia de a proteja voinþa postumã, dupã cum urmeazã: a) scrierea actului în întregime de mâna testatorului reprezintã garanþia cea mai deplinã cã dispoziþiile de ultimã voinþã consemnate în înscris reprezintã adevãrul ºi nu sunt rezultatul intervenþiei altor persoane; b) semnãtura garanteazã cã actul provine de la testator ºi confirmã cã acesta ºi-a însuºit înscrisul astfel redactat; c) în ce priveºte menþiunea datei, ea permite sã deosebim un testament de un simplu proiect, sã verificãm capacitatea testatorului în momentul întocmirii actului ºi sã eliminãm testamentele succesive, ultimul datat revocând pe toate celelalte. În acest sistem, se ajunge la concluzia cã – deoarece condiþiile de scriere în întregime, semnare ºi datare nu au caracterul unor solemnitãþi noi, de aceeaºi importanþã ca înscrisul, ci sunt numai garanþii suplimentare – în cazul în care sunt aduse la îndeplinire incomplet, nimic nu se opune a fi înlocuite prin formalitãþi echivalente sau prin alte elemente, intrinsece sau extrinsece, destinate sã acorde aceeaºi certitudine 6 . În special, în ce priveºte data incompletã cãreia i se asimileazã data involuntar inexactã, se spune cã, deoarece data existã dar este insuficientã, se poate interveni pentru remedierea acestei insuficienþe cu elemente luate din actul însuºi sau chiar din afara actului. De asemenea, se considerã cã nici data falsã, pusã intenþionat de testator, nu viciazã actul ºi nu atrage sancþiunea nulitãþii, pentru cã condiþia cerutã de lege ca testamentul sã fie datat este îndeplinitã. Ceea ce viciazã testamentul este numai data frauduloasã, destinatã sã facã inaplicabilã o dispoziþie legalã, în care ipotezã testamentul este anulat din cauza încãlcãrii acelei dispoziþii, nu pentru cã este datat fraudulos 7 . O altã tendinþã conturatã în literatura juridicã ºi însuºitã de practica judiciarã pune în antitezã condiþia existenþei unui înscris – scris în întregime ºi semnat de mâna testatorului – ºi condiþia datãrii testamentului. În acest sistem, se recunoaºte cã, spre deosebire de actul scris ºi semnat de mâna testatorului, fãrã de care nu se poate vorbi de existenþa testamentului, data nu prezintã importanþã prin ea însãºi, adicã ca element formal8 , ci pentru cã îndeplineºte o dublã funcþie: aceea de a stabili capacitatea de a dispune a testatorului, verificatã în momentul redactãrii înscrisului ºi aceea de a 1 Proiectul noului Cod civil al Republicii Socialiste România menþine atât dispoziþia cã testamentul olograf trebuie sã fie scris în întregime, datat ºi semnat de mâna testatorului (art. 853 alin. 2), cât ºi sancþiunea nulitãþii pentru nerespectarea dispoziþiilor privitoare la forma testamentului (art. 872). 2 A se vedea E l i e s c u, p. 205. 3 A se vedea: C a n t a c u z i n o, nr. 252, p. 361; R. Dekkers, Précis de droit civil belge, t. III, Bruxelles, 1955, nr. 1083, p. 672. 4 Pentru ipoteza în care testamentul a existat, în forma cerutã de art. 859 C.civ., dar a fost distrus, a se vedea: E l i e s c u, p. 244 ºi 278; Trib.reg. Suceava, dec.civ. 525/1956, JN 8/1956.1517. 5 A se vedea R. Dekkers, op. cit., nr. 1088, p. 675. 6 Ibidem, nr. 1089-1093, p. 676-679. 7 Ibidem, nr. 1094 ºi 1095, p. 680. 8 A se vedea: C a n t a c u z i n o, nr. 259, p. 365 ºi 366; H., L., J., Mazeaud, Leçons de droit civil, t. IV, Paris, 1963, nr. 981, p. 785. 340 Mircea Dan BOCªAN permite, eventual, înlãturarea testamentelor anterioare, dat fiindcã ultimul datat revocã pe toate celelalte. Datarea completã sau eronatã nu constituie o cauzã de anulare a testamentului, sancþiunea devenind aplicabilã numai în cazul în care, în mod intenþionat, prin datarea necorespunzãtoare, s-a urmãrit a se împiedica aplicarea unei dispoziþii legale. 3. În decizia ce adnotãm, secþia civilã a Tribunalului Suprem pleacã de la aceste ultime principii – admise parþial ºi în literatura noastrã juridicã mai recentã1 –, pe care însã le analizeazã ºi le completeazã ºi sub lumina teoriei nulitãþii actului juridic civil în dreptul nostru socialist, care nu permite desfiinþarea actului ori de câte ori se pot înlãtura acele efecte contrare scopului dispoziþiei legale nesocotite2 . În modul acesta, pentru prima datã în practica noastrã judiciarã, s-a definit esenþa juridicã a datei, funcþiunea ei în condiþiile testamentului olograf ºi natura nulitãþii care sancþioneazã aceastã lipsã. Pãrãsind interpretarea pur formalã, în motivarea deciziei se recunoaºte principiul cã condiþia esenþialã pentru existenþa testamentului olograf o constituie numai prezentarea unui înscris, scris în întregime ºi semnat de testator, pentru cã aceste condiþii asigurã cã actul reprezintã voinþa liberã a testatorului. Data, eronat sau involuntar incompletã, nu este de naturã sã atragã nulitatea actului, deoarece ea îndeplineºte o funcþie de ocrotire a voinþei postume ºi sancþiunea nulitãþii nu se justificã decât în mãsura în care s-ar pune în discuþie capacitatea testatorului, în momentul întocmirii actului sau în cazul pluralitãþii de testamente, ca o probã pentru revocarea celor cu datã anterioarã. Deoarece data nu este un element pur formal, care poate sã atragã automat sancþiunea nulitãþii, ci îndeplineºte o funcþie de ocrotire, decizia analizeazã, în continuare, pentru ipoteza unei datãri incomplete sau eronate a testamentului olograf, caracterul nulitãþii ºi, constatând cã interesul protejat de lege este de ordin personal – apãrarea voinþei postume –, conchide cã, în cazul unei datãri incomplete sau eronate, sancþiunea este în orice caz nulitatea relativã, nulitate care poate fi acoperitã dacã se învedereazã cã; la întocmirea actului, nu a existat nici una din cele douã situaþii pentru care s-a edictat cerinþa datãrii testamentului ºi pe care finalitatea legii o impune ºi o sancþioneazã. Pentru aceste consideraþii, socotim cã soluþia datã de secþia civilã a Tribunalului Suprem are o valoare ºtiinþificã deosebitã ºi reprezintã un pas hotãrâtor în aplicarea judicioasã a dispoziþiilor legale analizate. dr. Octav G. GHEORGHIU (decizie ºi adnotãri publicate în RRD 11/1975.47) OBSERVAÞIE: Deciziile ºi adnotãrile raportate la speþele nr. 25 ºi 49 expun datele controversei privind semnificaþia datei în testamentul olograf. Se poate observa cã prevalenþa uneia sau a alteia se decide în funcþie de raportul de forþe dintre douã argumente: a. pornind de la teoria nulitãþii actului juridic civil, nu are sens sã se aplice sancþiunea dacã nu sunt lezate interesele pentru a cãror ocrotire aceasta a fost edictatã. b. solemnitãþile prescrise ad validitatem trebuie respectate indiferent de diversele circumstanþe intervenite în practicã; în caz contrar, se creeazã ºi un precedent periculos de ignorare a legii. 1 A se vedea: E l i e s c u, p. 210; St. Cãrpenaru, Drept civil, EDP, Bucureºti, 1971, nr. 261, p. 229; O. Cãpãþânã, Notã la sent.civ. 327/1959 a Trib.pop. raion 1 mai Bucureºti, în LP 12/1959.114 (speþa nr. 44 – n.ns.). 2 Asupra teoriei nulitãþii actului juridic civil, a se vedea: T. Ionaºcu, E. Barasch, Concepþia dreptului civil al R.S.R. asupra nulitãþii actului juridic, SCJ 2/1966.223 ºi 1/1967.19; Tr. Ionaºcu ºi colectiv, Tratat de drept civil, vol. I, Partea generalã, Academiei, Bucureºti, p. 317; A. Ionaºcu, Drept civil, partea generalã, EDP, Bucureºti, 1963, nr. 74-83; D. Cosma, Teoria generalã a actului juridic, ªtiinþificã, Bucureºti, 1969, p. 293 ºi urm. Practicã testamentarã 341 Dreptul civil francez adoptã azi prima orientare (cea la care s-a oprit Tribunalul Prahova ºi adnotarea criticã la decizia fostului Tribunal Suprem) ºi pentru aceeaºi soluþie pare a opta ºi dreptul civil român. Chestiunea se înscrie în cadrul unei discuþii mai generale asupra semnificaþiei care trebuie acordatã formalismului în materie testamentarã. Pentru completarea documentãrii, recomandãm consultarea lucrãrilor române ºi franceze indicate în „Bibliografia generalã” (Deak, Chiricã, Grimaldi, Terré-Lequette), precum ºi J. Goicovici, Formalism substanþial ºi libertate contractualã în dreptul privat modern, SUBB 2-3/2002. 50 LEGAT – Condiþie de valabilitate – Desemnarea persoanei beneficiare – Desemnarea legatarului trebuie sã îndeplineascã douã cerinþe, ºi anume sã fie fãcutã prin testament ºi personal de cãtre testator – Nu este necesar ca beneficiarul sã fie determinat pe de-a-ntregul în cuprinsul actului, fiind suficient ca testamentul sã cuprindã, cel puþin în parte, elementele cu ajutorul cãrora legatarul sã poatã fi determinat ulterior – Legatul este nevalabil dacã persoana beneficiarã este incertã ºi nedeterminabilã TS, s.civ., dec. 1364/ 23 iunie 1980 Prin acþiunea introdusã la data de 13 februarie 1979 la Judecãtoria fostului sector 6 Bucureºti, M.A. a chemat în judecatã pe B.I. ºi M.A., pentru a se stabili cã ea este unica moºtenitoare a defunctei A.E., a cãrei succesiune s-a deschis la data de 4 ianuarie 1979, întrucât a fost instituitã legatarã universalã prin testamentul olograf întocmit de defunctã la data de 3 noiembrie 1978. La 7 martie 1979, pârâþii B.I. ºi M.A. au introdus cerere reconvenþionalã, solicitând anularea testamentului olograf, deoarece, la data când a fost întocmit, testatoarea era lipsitã de discernãmânt. Prin sentinþa civilã nr. 2587 din 18 iulie 1979, Judecãtoria sectorului 6 bucureºti a admis acþiunea ºi a constatat cã reclamanta M.A. este succesoarea testamentarã a defunctei A.E., în baza testamentului olograf din data de 3 noiembrie 1978, ºi a respins cererea reconvenþionalã, ca neîntemeiatã. Aceastã sentinþã a fost confirmatã de Tribunalul municipiului Bucureºti, secþia a III-a civilã, care, prin decizia nr. 3105 din 2 noiembrie 1979, pronunþatã cu opinia separatã a unui judecãtor, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâþii reclamanþi B.I. ºi M.A. Considerând aceste hotãrâri vãdit netemeinice ºi esenþial nelegale, procurorul general a declarat recurs extraordinar, susþinând, în esenþã, cã în mod greºit instanþele au reþinut cã legatul este valabil, deoarece din cuprinsul testamentului olograf întocmit la data de 3 noiembrie 1978 de A.E., nu rezultã elemente de identificare a persoanei gratificate. Recursul extraordinar este întemeiat în sensul celor ce se vor arãta în continuare. Legatul este liberalitatea din cauzã de moarte fãcutã, prin testament, unei persoane desemnate de cãtre testator, prin acest înscris. Din aceastã definiþie rezultã cã desemnarea legatarului trebuie sã îndeplineascã, spre a fi valabilã, douã cerinþe, ºi anume, sã fie fãcutã prin testament, iar persoana beneficiarã sã fie desemnatã personal de cãtre testator. Cu privire la cerinþa referitoare la desemnarea legatarului prin testament, este de menþionat cã persoana beneficiarului nu trebuie sã fie pe de-a-ntregul determinatã prin arãtãrile acestui act, ci numai cã testamentul trebuie sã cuprindã, cel puþin în parte, elementele cu ajutorul cãrora legatarul va fi ulterior determinat. Testamentul în litigiu cuprinde urmãtoarea formulare: „Subsemnata A.E. las moºtenire dupã moartea mea, toate bunurile ce le posed, persoanei care va avea grijã de pisicuþa pe care o am”. 342 Mircea Dan BOCªAN Din simpla lecturã a cuprinsului testamentului rezultã cã acest legat nu este valabil, întrucât persoana beneficiarã este incertã ºi nedeterminabilã. În speþã, defuncta A.E. prin testamentul olograf din 3 noiembrie 1978 nu a înþeles sã determine pe legatar în persoana reclamantei, întrucât în cuprinsul acelui înscris nu a fãcut menþiunea cã lasã moºtenire bunurile sale persoanei la care se va afla pisica la moartea sa, ci persoanei care va avea grijã de pisicã dupã moartea sa. Testamentul nu face vorbire de drepturile ce ar reveni celor ce au îngrijit pisica pe durata vieþii testatoarei, ci, se referã la persoana care în viitor, dupã moartea ei, va avea grijã de pisicã. Ca atare, determinarea beneficiarului nu poate fi fãcutã la data deschiderii succesiunii, ci ulterior acestei date, prin verificarea persoanei sau persoanelor care vor putea ºi vor avea grijã de acea pisicã, ceea ce echivaleazã cu o incertitudine la data decesului testatoarei. 1 Astfel fiind, în raport de cele arãtate, testamentul este nul, fiindcã persoana legatarului nu este desemnatã prin testament. De altfel, un testament prin care o persoanã înþelege sã lase toatã averea sa, în mod indirect, unui animal, chiar dacã ar fi determinatã persoana legatarului, este nul, întrucât contravine regulilor de convieþuire ºi moralei socialiste. Cum în speþã, legatul este fãcut unei persoane incerte, iar voinþa liberalã a testatoarei nu este determinatã de o cauzã valabilã, testamentul olograf întocmit la data de 3 noiembrie 1978 este nul. În situaþia datã, soluþia ce se impunea în cauzã era aceea de respingere a acþiunii formulate de reclamanta M.A., prin care solicita a se constata cã este unica moºtenitoare a defunctei A.E. ºi de admitere a cererii reconvenþionale formulate de pârâþii B.I. ºi M.A., privind anularea testamentului olograf întocmit de defunctã. Neprocedând în acest mod, instanþele au pronunþat hotãrâri vãdit netemeinice ºi esenþial nelegale. Astfel fiind, urmeazã a se admite recursul extraordinar ºi a se modifica hotãrârile atacate, conform dispozitivului. (decizie publicatã în CD 1980.89 ºi în RRD 2/1981.63) OBSERVAÞIE: Legatul cu beneficiar nedeterminat este nul nu pentru cã la deschiderea succesiunii se creeazã o stare de incertitudine, ci pentru cã testatoarea nu îºi poate da seama – în momentul testãrii – cine este (sau va fi) destinatarul intenþiei liberale (v. nota lui Ov. Sachelarie la speþa nr. 36). 51 ATENÞIE! Decizie ºi adnotãri cu probleme: consultaþi Observaþiile! SUCCESIUNE – Testament – Acþiune în reducþiune – Antecontract de vânzare-cumpãrare – Revocare prin înstrãinarea bunului – Art. 923 C.civ. – Dovadã a calitãþii de moºtenitor legal – Acþiune pentru pronunþarea unei hotãrâri care sã þinã loc de act de înstrãinare – Art. 12 Decr. 144/1958 1 Trib.jud. Timiº, dec.civ. 323/ 26 martie 1987 1. Înstrãinarea bunului imobil (care a fãcut obiectul testamentului) printr-un antecontract de vânzare-cumpãrare echivaleazã cu o revocare tacitã a testamentului; 2. Calitatea de moºtenitor legal poate fi dedusã – când nu rezultã cu claritate din actele de stare civilã – din recunoaºterea pârâþilor; 3. Acþiunea întemeiatã pe dispoziþiile art. 12 Decr. 144/1958 nu poate fi primitã din moment ce cumpãrãtorii, pe baza antecontractului de vânzare-cumpãrare, pot cere realizarea dreptului (cu o notã criticã ºi o notã în parte explicativã ºi parþial criticã). Practicã testamentarã 343 Prin acþiunea înregistratã la data de 19 august 1986, reclamanþii O.I. ºi P.V. au chemat în judecatã pe pârâþii G.C. ºi G.A., pentru ca, prin sentinþã, sã se dispunã reducþiunea testamentului autentic fãcut de defuncta L.A., decedatã la 7 iulie 1985, la cotitatea disponibilã; sã se constate cã masa succesoralã se compune din imobilul înscris în cartea funciarã nr. 98 Crivina, nr. topografic 100; cã sunt moºtenitori legali rezervatari, solicitându-se, totodatã, a se dispune ca Notariatul de Stat sã elibereze certificatul de moºtenitor, dupã rãmânerea definitivã a sentinþei. În motivarea acþiunii reclamanþii au arãtat cã sunt moºtenitorii defunctei L.A., cã ea a lãsat întreaga avere pârâþilor, fiind luat dreptul lor la rezervã. Pârâþii G.C. ºi G.A. au formulat, în termen, o cerere reconvenþionalã prin care au solicitat sã se constate cã au încheiat cu defuncta L.A. un antecontract de vânzare-cumpãrare asupra imobilului din litigiu ºi, drept consecinþã, au cerut ca reclamanþii (pârâþii în cererea reconvenþionalã) sã fie obligaþi sã se prezinte la Notariatul de Stat în vederea încheierii contractului autentic, hotãrâre care se va pronunþa urmând sã þinã loc de contract autentic de vânzare-cumpãrare. Judecãtoria Lugoj, prin sentinþa civilã nr. 2540 din 17 decembrie 1986, a respins ca nefondatã acþiunea introdusã de reclamanþi împotriva pârâþilor, precum ºi cererea reconvenþionalã introdusã de pârâþi împotriva reclamanþilor. Totodatã s-a luat act de renunþare la judecatã de cãtre pârâþi a capãtului de cerere reconvenþionalã prin care au solicitat a hotãrârea sã þinã loc de contract autentic. Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut, în fapt, urmãtoarele: L.A. a fost proprietara imobilului înscris în cartea funciarã nr. 98 Crivina, nr. top 100. Prin testamentul autentificat sub nr. 900 din 28 martie 1980 la Notariatul de Stat Lugoj, ea ºi-a testat averea pârâþilor. Dupã aceasta, la data de 20 aprilie 1980, L.A. a încheiat cu pârâþii un antecontract de vânzare-cumpãrare, intitulat „declaraþie”, pentru imobilului arãtat mai sus, al cãrui preþ s-a stabilit la 30.000 lei, posesia imobilului predându-se pârâþilor, care au achitat preþul. La data de 7 iulie 1985 L.A. a decedat, iar reclamanþii sunt moºtenitorii sãi legali (O.I., în calitate de fiu, care a fost înfiat de o altã persoanã, dar cu efecte restrânse ºi P.V., nepoatã de fiu, ea fiind fiica lui M.E. – care a decedat dupã mama sa). Din moment ce L.A. a vândut imobilul din litigiu, reclamanþii nu mai pot cere reducerea testamentului, care a fost revocat de defunctã la data înstrãinãrii imobilului. În privinþa cererii reconvenþionale, s-a reþinut cã primul capãt de cerere nu poate fi admis în condiþiile art. 111 C.pr.civ., din moment ce partea poate cere realizarea dreptului sãu. Al doilea capãt de cerere s-a considerat nefondat datoritã faptului cã pârâþii nu au obþinut autorizaþia de înstrãinare prevãzutã de art. 12 din Decretul nr. 144 din 1958 ºi, astfel, nefiind îndeplinite anumite condiþii prealabile, reclamanþii nu pot fi obligaþi sã se prezinte la Notariatul de Stat pentru încheierea contractului autentic. 1 Împotriva sus-menþionatei sentinþe au declarat recurs, în termen, pârâþii G.C. ºi P.V., criticând-o pentru nelegalitate ºi netemeinicie sub urmãtoarele aspecte: - în mod greºit s-a respins cererea reconvenþionalã, deoarece acþiunea formulatã era în realizare ºi nu în constatare, întrucât s-a solicitat sã se constate cã defuncta a vândut, iar reclamanþii sã fie obligaþi sã se prezinte la Notariatul de Stat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpãrare autentic; - reclamanþii nu au dovedit cu acte starea lor civilã ºi rudenia cu defuncta, iar instanþa trebuia sã constate cã ei sunt sau nu moºtenitori ºi dacã au acceptat ori nu succesiunea. Examinând hotãrârea atacatã în raport cu motivele de recurs ºi conform art. 304 C.pr.civ, se constatã cã prima instanþã a reþinut o stare de fapt corespunzãtoare conþinutului probelor administrate, a fãcut o corectã aplicare a dispoziþiilor legale, pronunþând o hotãrâre temeinicã ºi legalã. Astfel, în baza probelor administrate în cauzã, prima instanþã a respins acþiunea introdusã de reclamanþi; or, ceea ce trece în puterea lucrului judecat ºi ceea ce poate fi atacat cu recurs este dispozitivul hotãrârii ºi nu considerentele pentru care s-a admis sau respins acþiunea. 344 Mircea Dan BOCªAN Prima instanþã nu a stabilit nimic în legãturã cu faptul dacã aceºtia sunt sau nu moºtenitori, dar acest fapt l-au recunoscut înºiºi pârâþii, atunci când au formulat cererea reconvenþionalã, cu atât mai mult cu cât ei criticã hotãrârea primei instanþe ºi în partea privind respingerea cererii reconvenþionale. În ce priveºte cererea reconvenþionalã introdusã de pârâþi, aceasta este o acþiune în realizare, din moment ce ei au solicitat, pe lângã faptul de a se constata încheierea actului, ºi obligarea reclamanþilor la încheierea contractului de vânzare-cumpãrare autentic. Cu toate acestea, în mod corect prima instanþã le-a respins cererea, pentru motivul cã nu sunt îndeplinite anumite condiþii, respectiv autorizaþia de înstrãinare nu a fost obþinutã. Fãrã autorizaþia de înstrãinare, faþã de dispoziþiile art. 12 din Decretul nr. 144/1958 ºi art. 31 din Legea nr. 58/1974, reclamanþii nu puteau fi obligaþi sã se prezinte la Notariatul de Stat pentru a încheia contractul de vânzare-cumpãrare autentic. 2 În situaþia în care reclamanþii nu vor depune diligenþe pentru încheierea acestui contract, au posibilitatea sã-i cheme în judecatã pentru a fi obligaþi sã obþinã autorizaþie de înstrãinare sau sã fie ei îndreptãþiþi sã o obþinã ºi numai dupã eliberarea acesteia pot formula împotriva reclamanþilor o acþiune în prestaþie tabularã. Hotãrârea primei instanþe fiind temeinicã ºi legalã, recursul este nefondat ºi se respinge ca atare, în baza art. 312 pct. 1 C.pr.civ. NOTA I: Chestiunile de fapt ºi de drept ridicate în faþa celor douã instanþe – de fond ºi de recurs – prezintã interes, teoretic ºi practic, de a fi discutate. Subliniem, de la început, cã soluþiile pronunþate – inconsistente ºi formale prin motivarea lor –, nu satisfac, în opinia noastrã, cerinþele de principiu ale legalitãþii ºi temeiniciei, în speþa soluþionatã. aºa fiind, avem prilejul de a examina principalele probleme de fapt ºi de drept care s-au ridicat ºi de a ne exprima pãrerea asupra modului în care trebuiau sã fie soluþionate. 1. Principala problemã, care prezintã un interes deosebit ºi se impune a fi mai întâi analizatã, este aceea a revocãrii tacite a dispoziþiei testamentare prin antecontractul de vânzare-cumpãrare a aceluiaºi bun imobil (casa de locuit) care a format obiectul litigiului dintre pãrþi. Ceea ce trebuie sã subliniem este faptul cã instanþa de fond – în mod corect – a fost învestitã de cãtre reclamanþi cu o acþiune în „reducþiunea testamentului autentic fãcut”, de autoarea lor, „la cotitatea disponibilã”. Faþã de pretenþia dedusã judecãþii, pârâþii se apãrã, fãrã a abandona calitatea de moºtenitori testamentari, invocând, în favoarea lor, ºi calitatea de cumpãrãtori pe bazã de antecontract de vânzare-cumpãrare – încheiat cu autoarea reclamanþilor – a aceluiaºi bun imobil. Având în vedere cã cele douã acte (testamentul ºi antecontractul de vânzare-cumpãrare), în ordinea menþionatã, intervin în mod succesiv, instanþa de fond considerã cã „aceasta constituie o revocare tacitã a legatului”, ºi, din moment ce testatoarea a vândut imobilul din litigiu, reclamanþii nu mai pot cere reducerea testamentului, care a fost revocat de defunctã la data înstrãinãrii imobilului. Drept urmare, instanþele au considerat cã, în speþã, a avut loc o înstrãinare a obiectului testamentului care atras, dupã sine, revocarea lui tacitã. Acesta este motivul pentru care, între altele, instanþa de fond respinge acþiunea reclamanþilor ca nefondatã, iar instanþa de control judiciar menþine aceastã hotãrâre ºi respinge recursul declarat de pârâþi, de asemenea, ca nefondat. În ceea ce ne priveºte, nu suntem de acord cu o atare motivare ºi un astfel de mod de rezolvare a pretenþiei deduse judecãþii. Este adevãratã cã art. 923 C.civ. – la care instanþa de fond face referire expresã – prevede cã orice înstrãinare a bunului ce face obiectul legatului, atrage, dupã sine, revocarea tacitã a acestuia. Este însã de observat cã, în speþã, între pãrþi, prin întocmirea ulterioarã a unui antecontract de vânzare-cumpãrare a aceluiaºi obiect, nu a avut loc o înstrãinare, în sensul dispoziþiilor cuprinse în art. 923 C.civ., ºi, pe cale de consecinþã, pe acest motiv, o revocare tacitã a acelui testament. Practicã testamentarã 345 Astfel, dupã cum se subliniazã în literatura juridicã, se poate vorbi de o revocare „...numai în mãsura în care înstrãinarea scoate lucrul legat din patrimoniul testatorului”1 . Or, în speþã, în funcþie de ceea ce noþiunea de înstrãinare semnificã ºi reprezintã ca finalitate juridicã, casa de locuit care face obiectul testamentului ºi antecontractului de vânzare-cumpãrare nu a ieºit nici un moment din patrimoniul testatoarei, întrucât contractul de vânzare-cumpãrare de bunuri imobile trebuie sã fie încheiat în formã autenticã 2 . De vreme ce, în cazul bunurilor imobile, forma autenticã, precedatã de autorizaþia administrativã de înstrãinare, condiþioneazã validitatea contractului ºi, respectiv, a înstrãinãrii juridice propriu-zise, pânã în momentul autentificãrii contractului, imobilul se gãseºte în patrimoniul vânzãtorului, care suportã riscurile (pieire, expropriere, comasare etc.) ºi se bucurã de prerogativele recunoscute de lege în calitate de proprietar 3 . Aºa fiind, efectul translativ al dreptului de proprietate asupra unui imobil cãtre dobânditor se produce – cu aceleaºi consecinþe, riscuri ºi prerogative recunoscute de lege – numai din momentul încheierii în forma autenticã a contractului de vânzare-cumpãrare4 . Dupã cum s-a subliniat în literatura juridicã5 ºi în practica judecãtoreascã6 , antecontractul de vânzare-cumpãrare nu produce efectul translativ al dreptului de proprietate asupra bunului imobil care a constituit obiectul înþelegerii între pãrþile contractante. Semnificativã în aceastã privinþã este ºi urmãtoarea precizare: „aceastã convenþie nu este încã o convenþie de înstrãinare, întrucât îi lipseºte forma solemnã” 7 . Aºa fiind, urmeazã sã conchidem cã, în speþã, n-a avut loc o înstrãinare a casei de locuit de autoarea reclamanþilor cãtre pârâþii din proces ºi, ca urmare, nu se poate susþine revocarea testamentului pe acest motiv. Sub aspectul aplicãrii stricte a dispoziþiilor art. 923 C.civ. se mai poate adãuga cã, în speþã, înstrãinarea nu a provocat revocarea testamentului pentru cã aceasta nu a îndeplinit una din condiþiile esenþiale, nefiind nici realã ºi nici efectivã. Este de observat cã, în privinþa aplicãrii acestei condiþii, 1 I. Rosetti-Bãlãnescu, Ov. Sachelarie, Nic.G. Nedelcu Principiile dreptului civil român, Bucureºti, 1947, p. 630. În sensul precizat, reþinem ºi definiþia datã înstrãinãrii: “scoaterea unui bun sau a unui drept din patrimoniul unei persoane, prin voinþa acesteia”. M. Mureºan, Înstrãinarea, în M. Costin, M. Mureºan, V. Ursa, Dicþionar de drept civil, Academiei, Bucureºti, 1980, p. 303. 2 Prin art. 11 Decr. 144/1958, s-a derogat de la principiul consensualitãþii contractului de vânzare-cumpãrare, înscris în art. 1295 C.civ. În consecinþã, acordul de voinþe, în cazul bunurilor imobile, pentru a putea sã producã efecte juridice, trebuie sã fie cuprins într-un înscris întocmit în formã autenticã (TS, s.civ., dec. 137/1972 ºi 1140/ 1972, în Repertoriu de practicã judiciarã în materie civilã, a Tribunalului Suprem ºi a altor instanþe judecãtoreºti pe anii 1969-1975, de I. Mihuþã, ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, p. 131). 3 A se vedea, TS, s.civ., dec. 1164/1972, în RRD, nr. 1/1973, p. 161. 4 S-a subliniat, în sensul acestei precizãri, cã în cazul contractelor translative de drepturi reale, dreptul ºi deci riscurile se transmit numai din momentul încheierii contractului cãtre dobânditor (a se vedea, C. Stãtescu, Contractul, în Tratat de drept civil. Teoria generalã a obligaþiilor, de C. Stãtescu, C. Bîrsan, Academiei, Bucureºti, 1981, p. 67). 5 A se vedea, de exemplu, în sensul precizat: G. Costi, Natura juridicã a convenþiilor de vânzare imobiliarã în formã privatã, RRD 5/1967.101 ºi urm.; P. Anca, Natura ºi efectele juridice ale promisiunii de vânzare în dreptul socialist (II), JN 7/1963.97 ºi urm.; C. Stãtescu, op.cit., p. 63-64; Fr. Deak, Contractul de vânzare-cumpãrare, în Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moºtenire, de Fr. Deak, St. Cãrpenaru, Universitatea din Bucureºti, 1983, p. 55. 6 A se vedea: TS, s.civ., dec. 2063/1984, RRD 7/1985.68; dec. 783/1985, RRD 1/1986.60-61; dec. 316/1986, RRD 11/1986.57. Pentru o analizã a practicii judecãtoreºti în materie, a se vedea, M. Mureºan, Principiul forþei obligatorii a contractului, în Contribuþia practicii judecãtoreºti la dezvoltarea principiilor dreptului civl român, vol. I, de A. Ionaºcu, M. Costin, M. Mureºan, C. Surdu, Academiei, Bucureºti, 1973, p. 102 ºi urm. 7 V. Muntean, Natura ºi consecinþele juridice ale actului de înstrãinare, neperfectat formal din vina unei pãrþi faþã de prevederile Decretului nr. 151/1950ºi nr. 221 din 1950, LP 4/1957.411. 346 Mircea Dan BOCªAN în literatura juridicã de specialitate, în mod constant, se face precizarea cã un simplu proiect de înstrãinare nu poate manifesta, potrivit legii, voinþa de a revoca legatul1 . Ca o consecinþã a celor arãtate mai sus, considerãm cã, în speþã, nu poate fi vorba de o revocare tacitã a testamentului – prin înstrãinarea obiectului legatului –, care sã atragã, dupã sine, îndepãrtarea pârâþilor de la moºtenire, în calitatea lor de moºtenitori testamentari. Concluzia de mai sus se desprinde ºi se impune a fi motivatã ºi sub un alt aspect. Astfel, este de neconceput ca pârâþii, în calitatea lor de moºtenitori testamentari ai defunctei – care în contextul conflictului dedus judecãþii le este favorabilã –, sã fie puºi în situaþia de a li se nega un drept subiectiv – legal ºi devenit actual –, pe motivul cã au posibilitatea de a perfecta, în viitor, vânzarea-cumpãrarea cu succesorii în drepturi ai defunctei sau sã obþinã, în caz de refuz, o hotãrâre judecãtoreascã care sã þinã loc de act autentic de înstrãinare. Drept urmare, în ceea ce ne priveºte, socotim cã motivãrile ºi soluþiile celor douã instanþe – sub aspectul discutat în cadrul acestui punct al adnotãrii – sunt nelegale ºi netemeinice. Aºadar, în opinia noastrã, pretenþia dedusã judecãþii de cãtre reclamanþi – în reducþiunea liberalitãþii pânã la cotitatea disponibilã – trebuia sã fie supusã judecãþii ºi sã fi fost stabilite, în lipsa altor impedimente, cotele-pãrþi cuvenite celor douã categorii de moºtenitori, legali ºi testamentari. 2. Ne vom referi în cele ce urmeazã la o altã problemã, aceea a calitãþii de moºtenitori legali ºi rezervatari a reclamanþilor. Astfel, reþinem cã reclamanþii s-au legitimat în proces ca moºtenitori legali ºi rezervatari ai defunctei: fiu ºi nepoatã de fiu, tatãl sãu fiind predecedat defunctei. Cum ºi-au dovedit reclamanþii aceastã calitate? Nu este lipsit de interes sã rãspundem – pentru început – la aceastã întrebare, cu motivãrile care rezultã din hotãrârile celor douã instanþe. Astfel, judecãtoria considerã cã „în ce priveºte pe reclamanþi, deºi nu rezultã clar din actele de stare civilã legãtura de rudenie cu defuncta […], instanþa reþine cã totuºi, reclamanþii sunt moºtenitorii legali ai decedatei”. La rândul sãu, tribunalul judeþean, cu privire a calitatea reclamanþilor, reþine cã „prima instanþã nu a stabilit nimic în legãturã cu faptul dacã aceºtia sunt sau nu moºtenitori”. Dupã cum se poarte observa, contradicþia dintre motivãrile celor douã instanþe este evidentã. Drept urmare, bazaþi pe caracterul neconcordant al enunþãrilor de mai sus, nu ne putem forma pe deplin convingerea cã, în speþã, reclamanþii ºi-au justificat calitatea de moºtenitori legali ai defunctei, iar, pe cale de consecinþã, legitimarea procesualã activã, pentru a putea exercita în justiþie acþiunea liberalitãþii excesive2 . Este de observat cã instanþa supremã, în legãturã cu starea civilã a persoanelor, s-a pronunþat în sensul cã „dovada statutului juridic al unei persoane nu se poate face decât cu certificate de stare civilã ºi o atare probã ar fi necesarã – în principiu – ºi într-un litigiu patrimonial privind o avere succesoralã, în cazurile în care se indicã rudenia cu defunctul”, dar cã, în caz e nevoie, pot fi încuviinþate ºi alte probe care „sã nu fie contrarii certificatelor de stare civilã prezentate”3 . În speþã, neclaritãþile rezultate din actele de stare civilã, în ceea ce priveºte calitatea de moºtenitori legali a reclamanþilor, par a fi rezolvate, în cele din faptul cã, din moment ce pârâþii au formulat pretenþii împotriva lor – pe calea cererii reconvenþionale –, le-au recunoscut, implicit, aceastã calitate. Reþinem, în aceastã privinþã, motivarea instanþei de recurs, potrivit cãreia faptul cã reclamanþii sunt moºtenitorii defunctei „l-au recunoscut înºiºi pârâþii, atunci când au formulat cererea reconvenþionalã”. 1 A se vedea: I. Rosetti-Bãlãnescu, Al. Bãicoianu, op.cit., p. 628; E l i e s c u, p. 275; C. Stãtescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaþie intelectualã. Succesiunile, EDP, Bucureºti, 1967, p. 179; St. Cãrpenaru, Drept civil. Drepturile de creaþie intelectualã. Succesiunile, EDP, Bucureºti 1971, p. 248. 2 Dupã cum se aratã în literatura juridicã, caliltatea cerutã pentru a putea exercita o acþiune în justiþie trebuie sã corespundã cu pretinsa calitate de titular al dreptului ce se discutã (a se vedea, E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, Bucureºti, 1932, p. 169). 3 TS, col. civ., dec. 2013/1956, CD 1956.I.32. A se vedea, în acelaºi sens ºi TS. civ., dec. 1911/1979, CD 1979.161-163. Practicã testamentarã 347 Evident, nu putem fi de acord cu motivarea ºi nici cu concluzia la care s-a ajuns. În sensul acestei precizãri, ne vom referi, în cele ce urmeazã, la câteva aspecte ale acestei probleme, astfel cum rezultã ele din motivãrile celor douã instanþe. Astfel, cu privire la primul reclamant, fiu al defunctei, instanþa de fond reþine cã adopþia sa „...a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei”. Drept urmare, motiveazã aceeaºi instanþã, dupã intrarea în vigoare a Codului familiei „[…] adopþiile au fost asimilate cu înfieri cu efecte restrânse”. Precizarea este corectã. Într-adevãr, instanþa supremã a reþinut, în aceastã privinþã, cã adopþiile încuviinþate anterior intrãrii în vigoare a Codului familiei produc efectele unei „înfieri obiºnuite (efectele limitate), iar nu ale înfierii special reglementate de art. 79 C.fam. (înfiere cu efectele filiaþiei fireºti)”1 . Problema nu este însã lãmuritã pe deplin. Astfel, este ºtiut cã pentru asemenea adopþii a fost prevãzutã, prin Decr. 283/1958, posibilitatea transformãrii lor în înfieri cu toate efectele filiaþiei fireºti. Deºi preocupatã de aceastã problemã, instanþa de fond nu motiveazã în suficientã mãsurã, de unde rezultã cã adopþia reclamantului nu a fost transformatã într-o înfiere cu toate efectele filiaþiei fireºti. Pe de altã parte, în lipsa unor precizãri clare ºi precise cu privire la actele de stare civilã din care sã rezulte pentru reclamant filiaþia sa – fireascã ºi dobânditã –, existã ºi îndoiala dacã într-adevãr, suntem în prezenþa unei adopþii care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei sau de o înfiere – ºi care anume – ce a avut loc dupã intrarea în vigoare a acestui cod. Cât priveºte dovada calitãþii de moºtenitoare legalã a nepoatei de fiu – acesta din urmã „decedat dupã mama sa” –, reþinem cã se fac doar simple afirmaþii: recunoaºterea defunctei, depoziþiile unor martori ºi bineînþeles prezumþia amintitã mai sus. În orice caz, lipsa referirilor concrete la actele de stare civilã, din care sã rezulte filiaþia reclamantei P.V. pe linie paternã ºi data decesului tatãlui ei – în funcþie de care trebuia stabilitã dacã este sau nu succesoarea legalã a bunicii sale prin reprezentare – ne determinã sã apreciem cã cele douã instanþe nu s-au preocupat, în suficientã mãsurã, de aceastã problemã ºi cã ea a rãmas pe mai departe nesoluþionatã. Astfel, sau aproximativ astfel, trebuie sã ajungem la concluzia cã cele douã instanþe n-au acordat problemei legitimãrii procesuale active a reclamanþilor atenþia pe care o merita ºi nici nu i-a recunoscut rolul important pe care l-a prezentat în cadrul sistemului de apãrare a pârâþilor2 . Aºa fiind, în condiþiile în care reclamanþii nu ar fi reuºit sã facã, pe deplin, cu acte de stare civilã, dovada calitãþii de moºtenitori legali ai defunctei, acþiunea lor – pentru amândoi sau numai pentru unul dintre ei – trebuia respinsã ca fiind fãcutã de persoane lipsite de calitate procesualã. 3. Ne oprim, în sfârºit, asupra calificãrii juridice pe care cele douã instanþe o dau cererii pârâþilor – formulatã în apãrarea lor pe cale reconvenþionalã – de a se constata vânzarea-cumpãrarea intervenitã între ei ºi autoarea reclamanþilor ºi de a se pronunþa în consecinþã o hotãrâre care sã þinã loc de înscris autentic de înstrãinare a construcþiei3 . Astfel, prima instanþã reþine cã „faþã de prevederile art. 111 C.pr.civ., o asemenea cerere pentru constatare nu poate fi formulatã, din moment ce partea poate cere realizarea dreptului sãu”. Instanþa de recurs, la rândul ei, reþine cã „în ce priveºte cererea reconvenþionalã introdusã de pârâþi, aceasta este o acþiune în realizare”. Concluzia la care au ajuns cele douã instanþe nu poate fi acceptatã. Clasificarea acþiunilor civile în acþiuni în realizarea dreptului ºi acþiuni în constatare are la bazã criteriul scopului material urmãrit de reclamant. Astfel, pe scurt, în cazul acþiunilor în realizarea dreptului, reclamantul afirmã existenþa unui drept subiectiv ºi pretinde încãlcarea lui de cãtre pârât ºi solicitã instanþei sã-l oblige pe pârât TS, col. civ., dec. 646/1957, LP 10/1957.1242. Pentru obligaþia ce revine instanþelor judecãtoreºti de a stabili, în orice proces civil, calitatea procesualã a pãrþilor, a se vedea, TS. civ., dec. 1913/1978, RRD 4/1979.52. 3 În cazul în care promitentul-vânzãtor a decedat, acþiunea va fi introdusã, ca în cazul de faþã, împotriva moºtenitorilor (în acest sens a se vedea ºi TmB III civ., dec. 3490/1984, RRD 4/1985.62). 1 2 348 Mircea Dan BOCªAN la respectarea dreptului. Dimpotrivã, în cazul acþiunilor în constatare, reclamantul afirmã doar existenþa ºi necesitatea clarificãrii unor raporturi juridic ºi solicitã instanþei sã constate numai existenþa unui drept al sãu1 . Aºa fiind, în domeniul dreptului procesual civil, este aproape unanim admis cã acþiunile introduse în baza art. 12 Decr. 144/1958, prin care se solicitã instanþei sã pronunþe o hotãrâre care sã þinã loc de înscris autentic de înstrãinare, sunt clasificate ca fiind acþiuni în constatare2 . Aceastã concluzie se poate desprinde, cu uºurinþã, ºi prin sublinierea urmãtoarelor douã trãsãturi prin care acþiunile în constatare – în comparaþie cu cele în realizarea dreptului – se afirmã ºi se individualizeazã ca atare. Astfel: a) privite prin natura dreptului subiectiv ce se valorificã pe cale judiciarã, ele sunt acþiuni cu caracter personal3 ; b) produc efectul urmãrit – constatarea transmiterii dreptului de proprietate – numai pe data când hotãrârea rãmâne definitivã4 . Þinând seama ºi de cele arãtate (supra pct. 1), considerãm cã în prezenþa condiþiilor impuse de lege (autorizaþia administrativã de înstrãinare, somaþia pentru prezentarea la notariat pentru autentificarea actului de înstrãinare ºi refuzul de a se prezenta constatat într-un proces-verbal încheiat de notariatul de stat competent), cererea reconvenþionalã a pârâþilor trebuia soluþionatã ca o acþiune în constatare ºi nu respinsã ca inadmisibilã, în baza caracterului ei subsidiar, în raport cu o prezumtivã acþiune (ºi ne întrebãm, fãrã a gãsi un rãspuns, care anume) în realizarea dreptului. În sfârºit, un alt argument în favoarea opiniei pe care o susþinem este ºi acela cã din motivãrile celor douã instanþe rezultã totuºi, în cele din urmã, cã cererea reconvenþionalã a pârâþilor s-a impus a fi respinsã, deoarece aceºtia n-au prezentat autorizaþia administrativã de înstrãinare. Or, aceasta nu poate însemna altceva decât calificarea ei ca o acþiune în constatare ºi nu în realizare, astfel cum rezultã din motivãrile mai sus menþionate. dr. Dumitru RADU conf. – Facultatea de drept, Iaºi NOTA II: Din decizia rezumatã mai sus se desprind mai multe probleme de drept substanþial ºi procesual civil, unele analizate – cu foarte interesante observaþii – în nota precedentã. Socotim util sã ne exprimãm pãrerea cu privire la aceste probleme, examinând critic totodatã soluþiile celor douã instanþe – de fond ºi de recurs – sub aspectul temeiniciei ºi legalitãþii. 1. A.a. Prima problemã este aceea dacã erau întrunite, în speþã, condiþiile pentru aplicarea dispoziþiilor art. 923 C.civ., care consacrã unul din cazurile de revocare voluntarã tacitã a legatelor. Rezolvarea acestei probleme depinde de natura legatului întocmit de testatoarea L.A. în favoarea pârâþilor reclamanþi G.C. ºi G.A., aspect care nu a fost abordat în nota precedentã. Din cuprinsul deciziei adnotate rezultã cã L.A. „ºi-a testat averea pârâþilor”, ceea ce ar duce la concluzia cã, în speþã, soþii G.C. ºi G.A. au fost instituiþi legatari universali. În mãsura în care conþinutul real al testamentului ar fi justificat o asemenea concluzie, desigur cã nu mai erau aplicabile, în cauzã, prevederile art. 923 C.civ. Numai cã instanþele nu s-au preocupat sã stabileascã natura legatului în funcþie de obiectul sãu, cât timp în sentinþa judecãtoriei existã urmãtoarea menþiune contradictorie: „L.A. ºi-a testat averea ce se va gãsi în patrimoniul sãu, respectiv casa de locuit cu anexe”. 1 Pentru dezvoltãri, a se vedea, V. M. Ciobanu, Drept procesual civil, vol. I, Universitatea din Bucureºti, 1986, p. 72 ºi urm. 2 A se vedea: I. Mihuþã, Probleme privind acþiunea în constatare, JN 3/1962.29; M. Banciu, Regimul juridic al acþiunii pentru executarea antecontractului de vânzare-cumpãrare imobiliarã, în Studia Napocensia, seria Drept, I, 1974, p. 151 ºi urm.; V. M. Ciobanu, op.cit., p. 92-94. 3 A se vedea, în acest sens, ºi TS. civ., dec. 542/1976, CD 1976.74. 4 A se vedea ºi TS. civ., dec. 541/1973, CD 1973.136. Practicã testamentarã 349 Menþionãm cã potrivit acestui text, „orice înstrãinare a obiectului legatului, fãcut cu orice mod sau condiþie, revocã legatul pentru tot ce s-a înstrãinat, chiar dacã înstrãinarea va fi nulã, sau când obiectul legatului va fi reintrat în starea testatorului”. În mod constant, textul a fost interpretat pe cale doctrinarã1 ºi jurisprudenþialã2 , în sensul cã se aplicã numai în cazul legatelor cu titlu particular având ca obiect un bun individual determinat, iar nu ºi legatelor cu titlu particular, având ca obiect un bun de gen ori legatelor universale sau cu titlu universal. Într-adevãr, atunci când legatul are ca obiect un întreg patrimoniu sau o fracþiune dintr-un patrimoniu, înstrãinarea unor bunuri (eventual a tuturor bunurilor pe care o persoanã le are la un moment dat), ulterior întocmirii testamentului nu mai semnificã voinþa de revocare a legatului, deoarece patrimoniul este o universalitate de drepturi ºi obligaþii, iar subrogaþia realã cu titlu universal asigurã conþinutul patrimoniului. De asemenea, în cazul legatelor cu titlu particular care au ca obiect bunuri de gen este posibilã procurarea altor bunuri din specia celor înstrãinate. Ca urmare, dacã legatul din speþã era universal, cum pare sã rezulte din decizia adnotatã, înstrãinarea ulterioarã a casei de locuit ºi a anexelor nu mai implica ºi revocarea tacitã a legatului, astfel încât pârâþii reclamanþi G.C. ºi G.A. ar fi avut calitatea de moºtenitori testamentari, þinând seama ºi de împrejurarea cã – aºa cum se precizeazã în sentinþa judecãtoriei – ei au participat la dezbaterea succesoralã notarialã, acceptând deci moºtenirea. b. În aceste condiþii, din punct de vedere procedural, considerãm ca nelegalã soluþia instanþei de fond, în sensul respingerii acþiunii reclamanþilor, soluþie fundamentatã pe ideea revocãrii tacite a legatului. Evident, într-o atare ipotezã, acþiunea reclamanþilor pârâþi putea fi respinsã pentru lipsa calitãþii procesuale active, dacã ei nu ar fi dovedit cã sunt moºtenitori legali ai defunctei L.A. Sub acest aspect, fiind de acord cu opinia exprimatã în nota precedentã, crede cã recunoaºterea pârâþilor nu este – de regulã – suficientã pentru dovedirea calitãþii procesuale a reclamanþilor, þinând seama cã aceastã problemã trebuia lãmuritã chiar din oficiu de instanþele judecãtoreºti, pentru a se înlãtura posibilitatea fraudãrii legii prin înþelegerea pãrþilor. Cu atât mai mult se impune aceastã rezolvare dacã se discutã o problemã de stare civilã, aºa cum s-a întâmplat în speþã. Chiar dacã în cauzã au fost administrate ºi alte mijloace de probã (un martor, certificate de stare civilã) pentru dovedirea calitãþii procesuale active a reclamanþilor-pârâþi, totuºi instanþa de fond nu a lãmurit corelaþia existentã între certificatele de stare civilã ºi celelalte probe administrate, astfel încât în motivarea sentinþei judecãtoriei nu rezultã dacã certificatele de stare civilã sunt contrazise sau doar completate de celelalte probe. Dar ceea ce ni se pare esenþial de semnalat este cã reclamanþii-pârâþi nu au declarat recurs împotriva sentinþei judecãtoriei. Ca urmare, instanþa de control judiciar, nefiind investitã decât prin recursul declarat de pârâþii-reclamanþi nu putea sã analizeze legalitatea ºi temeinicia soluþiei de respingere a acþiuni formulate de reclamanþii-pârâþi. Era posibil încã ca, în recursul declarat de pârâþii-reclamanþi împotriva aceleiaºi sentinþe, tribunalul sã analizeze dacã reclamanþii-pârâþi erau, într-adevãr, moºtenitorii legali ºi rezervatari ai defunctei 1 A se vedea, literatura juridicã românã ºi francezã indicatã în C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, vol. VII, Bucureºti, 1931, p. 303-304, nr. 44-53. În acelaºi sens, a se vedea ºi: G. Plastara, Curs de drept civil român, vol. III, Bucureºti, f.a., p. 575; I. Rosetti-Bãlãnescu, O. Sachelarie, N. Nedelcu, Principiile dreptului civil român, Editura de Stat, Bucureºti, 1947, p. 735; E l i e s c u, p. 276-277; C. Stãtescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaþie intelectualã. Succesiunile, cit. supra, p. 179; St. Cãrpenaru, Dreptul de moºtenire, în Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moºtenire de Fr. Deak, St. Cãrpenaru, Universitatea din Bucureºti, 1983, p. 451. 2 A se vedea jurisprudenþa indicatã în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, vol. II, Bucureºti, 1925, p. 352, speþele nr. 1 ºi 7; C. Hamangiu, N. Georgean, op.cit., p. 924 speþa nr. 1. În acelaºi sens, a se vedea: TS, col. civ., dec. 335/1952, CD 1952-1954.I.115-117. Soluþia contrarã, rãmasã izolatã, a fost adoptatã de Trib.reg. Craiova, col. civ., dec. 6151/1956, JN 1/1957.140. 350 Mircea Dan BOCªAN L.A., cât timp acþiunea acestora a fost oricum respinsã ca nefondatã? Fãrã a intra în amãnunte, precizãm doar cã recursul este îndreptat împotriva dispozitivului, iar nu a considerentelor hotãrârii1 . Deºi instanþa de fond a reþinut în considerentele sentinþei recurate cã reclamanþii-pârâþi au calitate procesualã activã, ceea ce ar putea duce la concluzia cã, în realitate, este vorba de o parte a dispozitivului hotãrârii inclusã – printr-o inadvertenþã – în considerente2 , totuºi o asemenea soluþie nu îi mai prejudicia pe pârâþii-reclamanþi (recurenþi), deoarece acþiunea reclamanþilor-pârâþi (intimaþi) fusese respinsã ca nefondatã. Mai mult, este de remarcat cã problema calitãþii procesuale active a reclamanþilor- pârâþi în cererea principalã se confundã cu problema calitãþii lor procesuale pasive în cererea reconvenþionalã. Or, pârâþii-reclamanþi nu puteau pretinde, în recurs, sã li se admitã cererea reconvenþionalã dacã reclamanþii-pârâþi nu aveau calitate procesualã pasivã cu privire la aceastã cerere. De aceea, în aceastã privinþã soluþia instanþei de recurs, ni se pare corectã. B.a. Dacã legatul ar fi fost cu titlu particular, având ca obiect un bun individual determinat (casa de locuit ºi anexele), ar fi funcþionat prezumþia3 potrivit cãreia înstrãinarea ulterioarã a acestui bun ar fi fãcut dovada revocãrii voluntare tacite a legatului. Într-o astfel de ipotezã îºi aflã rostul discuþia cu privire la conþinutul ºi sfera noþiunii de înstrãinare, în contextul dispoziþiilor art. 923 C.civ. Aºadar, numai într-o atare ipotezã se poate pune problema dacã antecontractul de vânzare-cumpãrare încheiat între testatoarea L.A. ºi pârâþii reclamanþi G.C. ºi G.A., cu privire la casa de locuit ºi anexele ei4 , intrã în sfera acestei noþiuni. Disociindu-ne de autorul notei precedente (care considerã cã efectul translativ de proprietate este definitoriu ºi pentru înstrãinarea menþionatã în art. 923 C.civ., astfel încât un antecontract de vânzare-cumpãrare, neproducând asemenea efect, nu poate intra în sfera acestei noþiuni), credem cã, în textul analizat, înstrãinarea primeºte o accepþiune specialã. Pentru delimitarea cestui înþeles sunt esenþiale cele trei precizãri cuprinse chiar în art. 923 C.civ.: înstrãinarea obiectului legatului poate fi fãcutã „cu orice mod sau condiþie”, neavând relevanþã, sub aspectul revocãrii legatului nici nulitatea absolutã a actului de înstrãinare, nici împrejurarea cã „obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului”. Pornind de la aceste elemente ale textului menþionat, în doctrinã s-a ajuns la concluzia cã „înstrãinarea voluntarã a bunului care face obiectul legatului este luatã în consideraþie, ca revocare, nu atât în calitatea ei de înstrãinare, cât ca manifestare, în forma acelei înstrãinãri, a voinþei revocatorii a testatorului”5 , iar în practica judiciarã s-a statuat cã „esenþial nu este actul ca atare, ci voinþa testatorului de a revoca legatul”6 . 1 Cu privire la controversa nãscutã de aceastã problemã, a se vedea I. Stoenescu, S. Zilberstein, Tratat de drept procesual civil. Cãile de atac. Procedurile speciale. Executarea silitã, Universitatea din Bucureºti, 1981, p. 27-29. 2 Ibidem. 3 În sensul cã art. 923 din Codul civil român, ca ºi textul corespunzãtor – art. 1038 – din codul civil francez, instituie o prezumþie legalã, a se vedea literatura juridicã românã ºi francezã indicatã în C. Hamangiu, N. Georgean, op.cit., p. 300-301, 304, nr. 1, 7, 11, 22 ºi 54. Totodatã, s-a precizat cã aceastã prezumþie legalã poate fi combãtutã prin dovada contrarã, respectiv probându-se cã testatorul nu a urmãrit, prin înstrãinarea bunului, sã revoce legatul (a se vedea doctrina indicatã în C. Hamangiu, N. Georgean, op.cit., p. 300-301, nr. 11). 4 În decizia adnotatã nu se aratã care era situaþia terenului aferent acestor construcþii. Dacã testatoarea avea un drept de proprietate cu privire la teren, acest bun ar fi trecut în proprietate de stat în cazul moºtenirii testamentare sau al înstrãinãrii, conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. 5 C. Stãtescu, op.cit., p. 179. În acelaºi sens, a se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Bãlãnescu, al. Bãicoianu, op.cit., p. 1015-1016 ºi doctrina francezã indicatã în C. Hamangiu, N. Georgean, op.cit., p. 302, nr. 32 ºi 34 (pentru opinia potrivit cãreia revocarea legatului nu se produce totuºi în cazul unei convenþii nule pentru vicii de formã, a se vedea doctrina francezã indicatã la nr. 33). 6 TS, în compunerea prevãzutã de art. 39 alin. 2 ºi 3 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã, dec. 28/1979, RRD 12/1979.59. În acelaºi sens, a se vedea jurisprudenþa indicatã în C. Hamangiu, op.cit., p. 352, speþele nr. 3 ºi 7. Practicã testamentarã 351 Aºa fiind, realizarea efectului translativ de proprietate nu mai este definitorie pentru noþiunea de înstrãinare, în înþelesul dat de art. 923 C.civ. De aceea, când legatul are ca obiect o construcþie, o convenþie ulterioarã de înstrãinare a acestui bun, chiar dacã aceasta din urmã este nulã pentru nerespectarea formei autentice a actului, având deci doar valoarea unui antecontract de vânzare-cumpãrare, semnificã totuºi voinþa testatorului de a revoca legatul. În consecinþã, convenþia de vânzare-cumpãrare încheiatã, în speþã, între testatoarea L.A. ºi pârâþii-reclamanþi G.C. ºi G.A. cu privire la casa de locuit ºi la construcþiile anexe, deºi era lovitã de nulitate absolutã, pentru nerespectarea condiþiilor prevãzute în art. 31 L. 58/1974 (aºadar, neputând produce efectul translativ de proprietate1 , dar dând naºtere efectelor specifice unui antecontract2 ), era echivalentã cu revocarea legatului anterior, în mãsura în care acesta ar fi cuprins numai bunuri individual determinate. Mai mult, pentru identitate de raþiune, credem cã ºi atunci când pãrþile ar fi avut reprezentarea limpede cã nu încheie un contract de vânzare-cumpãrare, ci numai un antecontract, efectul revocatoriu ar fi fost acelaºi. Într-adevãr, aceastã din urmã convenþie nu reprezintã, cum pare sã se înþeleagã din nota precedent, doar un proiect de înstrãinare, adicã o intenþie nematerializatã încã în sfera raporturilor juridice. Dimpotrivã, ea concretizeazã, de regulã 3 , o asemenea intenþie, nãscând în sarcina proprietarului, chiar dacã ar fi vorba numai de o promisiune unilateralã de vânzare, o obligaþie de a vinde, susceptibilã de executare silitã directã sau indirectã, dupã caz. Desigur, promisiunea unilateralã de cumpãrare sau un pact de preferinþã – din care nu rezultã o astfel de obligaþie în sarcina proprietarului – nu poate revoca un legat anterior4 . Intenþia de a revoca legatul reiese însã cu multã claritate în ipoteza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpãrare urmate de predarea construcþiei ºi a preþului – prestaþii care au fost executate în speþã –, deoarece aceastã convenþie permite pronunþarea unei hotãrâri judecãtoreºti care sã þinã loc de contract de vânzare-cumpãrare, în condiþiile art. 12 Decr. 144/1958. Fireºte, în cazul dat, imobilul ce fãcuse obiectul legatului revine moºtenitorilor ab intestato, cãrora, evident, le incumbã obligaþiile ce derivã din antecontractul respectiv, ei purtând, totodatã, rãspunderea nerespectãrii lui. 3 b. Dacã ar fi operat, într-adevãr, revocarea legatului, soluþia de respingere a acþiunii reclamanþilor-pârâþi ar fi fost corectã. În aceastã ipotezã, n-ar fi fost în discuþie lipsa calitãþii procesuale pasive a pârâþilor reclamanþi, cum pare la prima vedere, deoarece, în absenþa legatului, nu ar mai fi existat nici un raport juridic în conþinutul cãruia sã intre dreptul reclamanþilor-pârâþi de a cere reducþiunea liberalitãþii. Or, respingerea acþiunii pentru lipsa calitãþii procesuale (active sau pasive) presupune cã raportul juridic dedus judecãþii existã, dar subiectele lui sunt altele decât pãrþile din proces. 2. A doua problemã, cu aspecte de drept procesual ºi substanþial, priveºte tocmai posibilitatea pe care o aveau pârâþii-reclamanþi de a cere, în speþã, pronunþarea unei hotãrâri care sã þinã loc de act de vânzare-cumpãrare sau de a solicita obligarea reclamanþilor-pârâþi sã se prezinte la notariat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpãrare în formã autenticã. 1 În acelaºi sens, s-a arãtat cã o donaþie, nulã pentru cã a fost fãcutã printr-un act sub semnãturã privatã, revocã legatul anterior (a se vedea doctrina francezã ºi românã indicatã în C. Hamangiu, N. Georgean, op.cit., p. 302-303. 2 Pentru aceastã problemã, a se vedea M. Mureºan, op.cit., p. 104-109. 3 Legatarul poate face dovada contrarã, prezumþia instituitã prin art. 923 C.civ. nefiind absolutã (a se vedea supra, nota 20). 4 De asemenea, în jurisprudenþã ºi doctrinã s-a statuat cã donaþia (fãrã sarcini), fãcutã chiar legatarului, nu revocã legatul anterior (a se vedea C. Hamangiu, op.cit., p. 352, speþa nr. 4; C. Hamangiu, N. Georgean, op.cit., p. 302, nr. 28-30). În legãturã cu efectul unui act de înstrãinare sub condiþie rezolutorie ori suspensivã, a se vedea C. Hamangiu, N. Georgean, op.cit., p. 301-302, nr. 20-23; C. Stãtescu, op.cit., p. 179. 352 Mircea Dan BOCªAN Instanþele nu au lãmurit însã toate împrejurãrile de fapt pentru întemeierea unei corecte soluþii în drept a acestei probleme. Mai întâi, este de observat cã instanþa de fond a disociat, în mod artificial, pretenþiile pârâþilor reclamanþi, apreciind cã ele formeazã douã capete de cerere: primul prin care au solicitat sã se constate cã între pãrþi s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpãrare ºi al doilea prin care au cerut ca reclamanþii-pârâþi sã fie obligaþi sã se prezinte la notariatul de stat în vederea perfectãrii contractului de vânzare-cumpãrare în formã autenticã ori sã se pronunþe o hotãrâre care sã þinã loc de act de vânzare-cumpãrare. În realitate, cererea reconvenþionalã cuprinde un capãt de cerere principal (pronunþarea unei hotãrâri care sã þinã loc de contract autentic de vânzare-cumpãrare) ºi un capãt de cerere subsidiar (obligarea reclamanþilor-pârâþi sã se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpãrare), care urma sã fie analizat numai dacã nu erau îndeplinite toate condiþiile pentru admiterea capãtului de cerere principal. Constatarea încheierii antecontractului de vânzare-cumpãrare era numai una din condiþiile necesare pentru admiterea oricãruia din capetele de cerere: principal ori subsidiar, iar nu obiectul unui capãt de cerere autonom, cum în mod eronat a apreciat instanþa de fond. Sesizând aceastã corelaþie, instanþa de recurs a analizat capãtul de cerere subsidiar, formulat de pârâþii-reclamanþi, pornind de la premisa încheierii antecontractului de vânzare-cumpãrare, dar, în final, l-a considerat nefondat, cu motivarea – greºitã, dupã pãrerea noastrã – cã nu s-a obþinut autorizaþia de înstrãinare. Întrucât pârâþii-reclamanþi au renunþat la judecarea capãtului de cerere principal, având ca obiect pronunþarea unei hotãrâri1 care sã þinã loc de act de vânzare-cumpãrare, instanþele trebuiau sã analizeze numai capãtul de cerere având ca obiect obligarea reclamanþilor-pârâþi sã se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului autentic de vânzare-cumpãrare. Din acest punct de vedere, credem cã instanþa de fond ºi cea de recurs au confundat condiþiile necesare pentru pronunþarea unei hotãrâri judecãtoreºti potrivit art. 12 din Decr. 144/19582 , care reglementeazã o formã de executare silitã directã atipicã3 a unei obligaþii de a face, cu acelea necesare pentru admiterea capãtului de cerere subsidiar, referitor la o obligaþie de a face, nesusceptibilã de executare silitã directã (tipicã sau atipicã), deoarece presupune faptul personal al debitorului pentru a fi realizatã în natura sa specificã. Nefiind posibile cãile de executare silitã directã, aceastã obligaþie s-ar putea totuºi realiza în natura sa specificã prin folosirea acelor mijloace de constrângere indirectã propriu-zise1 , care sunt daunele cominatorii. În acest punct se pune întrebarea fireascã: s-au nãscut oare, în speþã, în sarcina pãrþilor care au încheiat antecontractul de vânzare-cumpãrare, câte douã obligaþii de a face, din care una susceptibilã de executare silitã directã atipicã, iar una nesusceptibilã de o asemenea executare? Desigur, nu 1 Din sentinþa instanþei de fond mai rezultã cã pârâþii-reclamanþi au refuzat sã timbreze acest capãt de cerere, caz în care credem cã el trebuia anulat ca netimbrat, deoarece verificarea cerinþelor prevãzute de legea timbrului este o condiþie obligatorie, prealabilã oricãrei soluþii pronunþate în cauza dedusã judecãþii. Totodatã, în cuprinsul hotãrârilor analizate, nu se precizeazã cum s-a timbrat capãtul de cerere subsidiar. Dificultatea stabilirii taxei de timbru pentru acest capãt de cerere constã în aceea cã, deºi el are un obiect patrimonial (executarea obligaþiei de a face nãscute din antecontract), nu existã criterii economice pentru evaluarea acestui obiect. Oricum, credem cã în discuþie nu este însãºi valoarea imobilului, cât timp la notariat s-ar percepe taxa pentru înstrãinarea dreptului de proprietate. De aceea, apreciem cã taxa de timbru pentru capãtul de cerere subsidiar era de 50 lei conform lit. A pct. 3 din H.C.M. 911/1955, întrucât “cereri ºi acþiuni neevaluabile în bani” sunt ºi acelea care au ca obiect unele drepturi patrimoniale pentru a cãror evaluare nu existã însã criterii economice precise (a se vedea § 42 din Instrucþiunile Ministerului Finanþelor nr. 1711/1960). 2 Pentru analiza acestor condiþii ºi a sancþiunii aplicabile pentru nerespectarea lor, a se vedea L. Mihai, Abuzul de drept în domeniul aplicãrii dispoziþiilor art. 12 din Decretul nr. 144/1958, RRD 8/1982.8-12. 3 În acest sens, a se vedea D. M. Fruth-Opriºan, Executarea în naturã a obligaþiei de a face, RRD 8/1986.12. 4 Ibidem, p. 13-19. Practicã testamentarã 353 putem da un rãspuns afirmativ, pentru cã din antecontract s-a nãscut, pentru fiecare parte, câte o singurã obligaþie de a face (de a vinde sau cumpãra), cu un obiect cuprinzând însã prestaþii multiple (mai întâi îndeplinirea tuturor condiþiilor prealabile încheierii actului ºi apoi prezentarea la notariat pentru perfectarea acestuia în forma autenticã). Dar, deºi este vorba de o unicã obligaþie de a face în sarcina fiecãrei pãrþi, neexecutarea acestuia permite fie executarea silitã directã atipicã, în mãsura în care au fost sau pot fi îndeplinite de reclamant toate condiþiile prevãzute în art. 12 din decretul nr. 144/1958, fie doar folosirea mijloacelor de constrângere indirectã dacã unele din aceste condiþii nu ar putea fi îndeplinite decât prin faptul personal al pârâtului proprietar1 . Faþã de principiul executãrii în naturã a obligaþiilor, prima modalitate este principalã, iar a doua subsidiarã 2 . În lumina acestor consideraþii apreciem cã instanþa e fond, care a respins cererea reconvenþionalã (capãtul de cerere subsidiar), ºi instanþa de recurs (care a validat aceastã soluþie) nu au avut rol activ pentru a stabili dacã în cauzã autorizaþia de înstrãinare se putea obþine de pârâþii-reclamanþi sau dacã, în acest scop, era necesar un fapt personal al reclamanþilor-pârâþi. În primul caz, soluþia de respingere a cererii reconvenþionale ar fi fost corectã, pentru cã pârâþii-reclamanþi ar fi putut solicita doar pronunþarea unei hotãrâri judecãtoreºti potrivit art. 12 Decr. 144/1958 (dar ei au renunþat la judecarea acestui capãt de cerere 3 ); în al doilea caz, instanþele trebuiau sã aducã la cunoºtinþa pârâþilor-reclamanþi posibilitatea pe care o aveau de a solicita daune cominatorii ca un mijloc de constrângere indirectã a reclamanþilor-pârâþi pentru executarea obligaþiei de a face asumate de aceºtia, inclusiv pentru obþinerea autorizaþiei de înstrãinare, în final impunându-se soluþia de admitere a cererii reconvenþionale (capãtul de cerere subsidiar). 3. Într-una din ipotezele analizate mai sus, pârâþii-reclamanþi ar fi putut avea, concomitent, calitatea de moºtenitori testamentari ºi calitatea de promitenþi-cumpãrãtori cu privire la imobilul în litigiu. Într-o asemenea situaþie, în urma reducþiunii liberalitãþii în limitele cotitãþii disponibile, pârâþii-reclamanþi puteau sã-ºi valorifice ºi dreptul lor nãscut din antecontractul de vânzare-cumpãrare, în mãsura în care nu s-ar fi fãcut dovada unei simulaþii, fie în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpãrare în formã autenticã, fie pe calea prevãzutã în art. 12 Decr. 144/1958, dar numai cu privire la partea din imobil care nu intra în cota lor succesoralã. Desigur, oricare ar fi fost calea, moºtenitorii legali ºi rezervatari ai defunctei L.A., preluând o parte (rezerva) din patrimoniul acesteia, aveau, la rândul lor, ºi obligaþia de a vinde construcþiile4 , în limita cotei lor succesorale. 4. În sfârºit, cum se calificã acþiunea declanºatã prin cererea reconvenþionalã formulatã de pârâþii reclamanþi? Pentru a rãspunde la aceastã întrebare, reamintim distincþia fãcutã mai înainte între capãtul principal ºi cel subsidiar din cererea reconvenþionalã. 1 De exemplu, deºi cum s-a statuat în practica judiciarã ºi s-a subliniat în doctrinã (a se vedea: Fr. Deak, Contracte speciale, în Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moºtenire de Fr. Deak, St. Cãrpenaru, cit. supra, p. 58, text ºi nota 75; Al Þiclea, Problematica juridicã a eliberãrii autorizaþiilor de înstrãinare a construcþiilor, RRD 6/1985.30), autorizaþia de înstrãinare poate fi solicitatã ºi de promitentul-cumpãrãtor, acesa nu poate totuºi prezenta, de regulã, toatã documentaþia necesarã pentru eliberarea autorizaþiei, mai ales sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate al promitentului-vânzãtor (a se vedea pentru aceastã dovadã, Al. Þiclea, loc. cit., p. 30-31). 2 Cât timp este eficientã executarea silitã directã atipicã, nu s-ar putea cere nici executarea silitã indirectã de drept comun. În schimb, s-ar putea cere rezoluþia convenþiei, instanþa având însã dreptul sã cenzureze opþiunea creditorului între aceastã formã specialã de executare silitã indirectã ºi executarea în naturã. 3 Absenþa autorizaþiei sau a notificãrii prealabile, invocate de reclamanþii-pârâþi, ar fi putut determina respingerea, ca prematurã, a unei asemenea pretenþii numai dacã aceºtia ar fi fost de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpãrare în forma autenticã; astfel opoziþia lor ar fi îmbrãcat forma unui abuz de dret; pentru aceastã idee a fost aplicatã, în aceiaºi termeni, de TmB IV civ., dec. 1805/14 iulie 1987 (nepublicatã). Alteori, în practica judiciarã s-a fãcut abstracþie de aceastã idee (a se vedea, Trib.jud. Timiº, dec.civ. 113/19 februarie 1987, RRD 8/1987.67). 4 În sensul cã drepturile ºi obligaþiile nãscute din antecontractul de vânzare-cumpãrare, se transmit pe cale succesoralã, a se vedea TS, s.civ., dec. 2390/1972, CD 1972.105-108. 354 Mircea Dan BOCªAN Raportatã la pretenþia de a se pronunþa o hotãrâre care sã þinã loc de contract autentic de vânzare-cumpãrare, acþiunea declanºatã prin cererea reconvenþionalã a fost calificatã fie ca acþiune în constatare, fie ca acþiune în realizare de drepturi1 . În ce ne priveºte, ne însuºim opinia potrivit cãreia aceastã acþiune este în constituire de drepturi2 . Într-adevãr, deºi prin aceastã acþiune se tinde, iniþial, la realizarea drepturilor nãscute dintr-un antecontract de vânzare (ceea ce include ºi constatarea existenþei acestor drepturi), ceea ce este specific acþiunii în discuþie este cã se finalizeazã, în cazul admiterii ei, printr-o hotãrâre constitutivã de drepturi, deci, prin finalitatea ei, acþiunea nu poate fi decât în constituire de drepturi. Fãcând o corelaþie între cele trei categorii de acþiuni civile menþionate mai sus, credem cã orice acþiune în realizare presupune, ca o operaþie prealabilã, ºi constatarea drepturilor care se realizeazã, dupã cum acþiunile în constituire de drepturi implicã, de regulã, ºi realizarea unor drepturi preexistente. Sub aspectul pretenþiei subsidiare, prin care s-a solicitat ca reclamanþii-pârâþi sã fie obligaþi sã îndeplineascã toate formalitãþile necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpãrare în forma autenticã, acþiunea declanºatã prin cererea reconvenþionalã formulatã de pârâþii-reclamanþi este o acþiune în realizarea drepturilor nãscute din antecontractul de vânzare-cumpãrare. Cristiana-Irinel STOICA Avocat, Bucureºti (decizie ºi adnotãri publicate în RRD 2/1988.49) OBSERVAÞII: 1 Decr. 144/1958 a fost abrogat prin L. 50/1991, privind autorizarea construcþiilor ºi unele mãsuri pentru realizarea locuinþelor. Asupra problemelor ridicate de aplicarea art. 12 Decr. 144/1958 ºi a discuþiilor generate dupã eliminarea acestui text, v. dezvoltãrile fãcute în D. Chiricã, Drept civil. Contracte speciale, Lumina lex, Bucureºti, 1997, în secþiunea „Promisiunea sinalagmaticã de vânzare-cumpãrare” p. 24-32, cu practica ºi doctrina acolo citate. De menþionat cã autorul la care am trimis ºi-a nuanþat ulterior poziþia, negând posibilitatea instanþelor de a suplini consimþãmântul pãrþii recalcitrante în perfectarea înstrãinãrilor supuse ad validitatem formei autentice; pentru detalii, v. D. Chiricã, Notã la dec. 4814/1999 a CSJ, s.com., Dr. 11/2000.174, Promisiunea sinalagmaticã de vânzare-cumpãrare ca formã autonomã de contract, SUBB 2/2000.7 nr. 2 ºi Condiþiile de validitate ºi efectele promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpãrare, SUBB 2/2001.16. În plus, referirile la Notariatul de stat pot fi înþelese ca vizând notarii publici, în urma abrogãrii Decr. 40/1953 ºi înlocuirii acestuia cu L. 36/1995. 2 Art. 31 L. 58/1974 prevedea: „Împãrþeala între moºtenitori a terenurilor, precum ºi înstrãinarea construcþiilor, prevãzute la art. 30, se vor putea face numai prin înscris autentic pe baza autorizãrii date, dupã caz, de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãºeneºti sau municipale, cu respectarea normelor de sistematizare”. Textul a fost abrogat prin DL 1/1989 al FSN. 3 Interpretarea art. 923 C.civ. în sensul cã ºi un antecontract de înstrãinare opereazã revocarea este constantã în practica ºi doctrina noastrã. Personal, privim cu mari rezerve aceastã extensie, din urmãtoarele motive: 1. testamentul este un act solemn; validitatea ultimei voinþe depinde, sub sancþiunea nulitãþii absolute, de respectarea anumitor forme; Pentru o sintezã recentã cu privire la aceste opinii, a se vedea V. M. Ciobanu, op.cit., p. 92, nota 158. A se vedea în sensul acestei din urmã opinii, V. Stoica, Admisibilitatea acþiunii în constatare cu privire la drepturile constructorului asupra clãdirii edificate pe terenul altei persoane, RRD 12/1985.30. 1 2 Practicã testamentarã 355 2. modurile de desfiinþare a testamentului prin voinþa dispunãtorului prevãzute de cod ºi preluate din dreptul roman 1 sunt: redactarea unui act autentic (sau a unui testament) revocator posterior (art. 920-922 C.civ.) ºi înstrãinarea bunului obiect al legatului (art. 923 C.civ.). La acestea jurisprudenþa adaugã, pe aceeaºi linie a tradiþiei romane, ºtergerea (elidarea) sau distrugerea materialã a actului mortis causa (de cãtre testator sau, cel puþin, cu încuviinþarea acestuia), respectiv distrugerea voluntarã a obiectului legatului. La o privire de ansamblu asupra acestor moduri de revocare, se observã cã ele se constituie într-o varietate de forme prin care se poate aneantiza testamentul. În concluzie, dreptul nostru civil a pãstrat aici concepþia jurisconsulþilor Cetãþii Eterne, în care desfiinþarea unui act juridic se fãcea pe calea simetric contrarã celei pe care fusese întocmit; formalitãþilor de întocmire a testamentului le corespund formalitãþi de revocare a acestuia. Simetria este evidentã în art. 920 C.civ., iar distrugerea testamentului sau a obiectului legat nu sunt decât tot forme (ritualuri – am putea spune) îndreptate spre acelaºi fine. Art. 923 C.civ. se integreazã în acest concert de solemnitãþi. Credem cã sfera sa de aplicare nu poate fi conturatã izolat, ci numai cu observarea intenþiei legiuitorului – dedusã din ansamblul art. 920-923 C.civ., cu completãrile jurisprudenþiale menþionate. Este adevãrat cã înstrãinarea în sine este relevantã strict în mãsura în care reflectã intenþia testatorului de a-ºi schimba astfel ultima voinþã (art. 922 C.civ.). Dar aceasta înseamnã numai cã înstrãinarea sã fi existat în sensul de a se fi concretizat intenþia de realizare a ei, chiar dacã ulterior este desfiinþatã. Nu credem cã se poate merge mai departe, concluzionându-se cã ºi un antecontract (o înstrãinare neperfectatã încã) ar produce efecte revocatorii asupra legatului. Dupã cum am încercat sã arãtãm, desfiinþarea testamentului este o formã; în ipoteza de la art. 923 C.civ., aceastã formã a fost ºi este înstrãinarea efectivã. Textul nu pomeneºte nimic de promisiunea sinalagmaticã de înstrãinare, iar caracterul derogatoriu, excepþional, al formalismului în materie testamentarã faþã de dreptul comun al actelor juridice civile nu permite interpretarea extensivã ce o criticãm aici. 52 CASà NAÞIONALIZATà – Interdicþie de înstrãinare (art. 9 al. ultim L. 112/1995) – Testament – Înstrãinare (nu) – Sfera actelor de înstrãinare vizate de interdicþie TESTAMENT – Legat particular – Contract de vânzare-cumpãrare cu întreþinere viagerã – Înstrãinare a obiectului legat cãtre legatari – Nulitate a legatului (nu) – Intenþie expresã a vânzãtorului de a menþine testamentul – Revocare (nu) – Art. 923 C.civ. C.Ap. Cluj, s.civ., dec. 2461/2000 Prin acþiunea înregistratã la Judecãtoria Cluj-Napoca, reclamantele RLM ºi KSD au chemat în judecatã pârâþii BL ºi BE, solicitând a se dispune: anularea testamentului autentificat sub nr.1121/15 octombrie 1997, a se constata cã masa succesoralã dupã defunctul MN, decedat la 5 decembrie 1997 se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului din Cluj-Napoca str. Horea, nr. 5, ap. 21, înscris în C.F. 125954 Cluj, reclamantele având calitatea de moºtenitoare ale defunctului; reducþiunea testamentului la cotitatea disponibilã. 1 Pentru detalii cu privire la dreptul roman, v. M.D. Bocºan, Testamentul. Evoluþia succesiunii testamentare în dreptul roman, Lumina lex, Bucureºti, 2000, p. 81-83, 109 ºi 113. 356 Mircea Dan BOCªAN Prin cererea reconvenþionalã pârâþii au solicitat a se constata validitatea contractului de vânzare-cumpãrare ºi întreþinere viagerã încheiat la 15 octombrie 1997 între tatãl reclamantelor, MN, ºi pârâþi, prin care s-au vândut apartamentul nr. 21 str. Horea nr. 5 cu preþul de 14 milioane lei cu obligaþia de întreþinere ºi înmormântare de cãtre pârâþi a defunctului; a se dispune intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al pârâþilor cu titlu de cumpãrare ca bun comun, pronunþând o hotãrâre care sã þinã loc de act autentic, a se constata validitatea actului autentic nr.1121/15 octombrie 1997; a se constata cã întreaga succesiune dupã defunctul MN revine în întregime pârâþilor; a se atribui pârâþilor aceastã succesiune, cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecatã. Reclamantele, prin înscrisul depus la fila 58 au fãcut o altã precizare a acþiunii prin care au solicitat a se constata nulitatea absolutã a antecontractului de vânzare-cumpãrare intervenit între defunctul MN ºi pârâþi cu privire la apartamentul nr. 21 situat în Cluj-Napoca str. Horea nr. 5 ºi nulitatea absolutã a testamentului autentic nr. 1121/1997. [...] Recursul reclamantelor este nefondat. Defunctul MN, decedat la 5 decembrie 1997, tatãl reclamantelor, a avut în proprietate apartamentul nr. 21 str. Horea nr.5 Cluj-Napoca, înscris în C.F. 125954 Cluj, dobândit prin cumpãrare în condiþiile Legii nr. 112/1995. Cu privire la acest bun imobil defunctul, în data de 15 octombrie 1997 a încheiat douã acte. Un prim act, unilateral, este testamentul autentificat sub nr. 1121/15 octombrie 1997 de notarul public PF, prin care defunctul a dispus, pentru cauzã de moarte, transmiterea proprietãþii imobilului în favoarea pârâþilor. Defunctul a încheiat cu pârâþii ºi un „contract de vânzare – cumpãrare ºi întreþinere viagerã” prin care a „vândut” apartamentul cu suma de 14.000.000 lei ºi întreþinere pe perioada vieþii „dupã care apartamentul rãmâne în proprietatea sus numiþilor cu drepturi depline ºi irevocabile, dupã cum reiese ºi din testament.” Iniþial, reclamantele au invocat nulitatea testamentului prin raportare la dispoziþiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 care, în opinia lor, s-ar aplica prin similitudine ºi actelor de dispoziþie pentru cauzã de moarte, când obiect al legatului l-ar constitui o locuinþã cumpãratã în condiþiile acestei legi. Defunctul a cumpãrat apartamentul în temeiul art. 9 al. 1 din Legea nr. 112/1995. Aliniatul ultim al acestui articol stipuleazã cã: „Apartamentele dobândite în condiþiile al.1 nu pot fi înstrãinate 10 ani de la data cumpãrãrii”. Tribunalul a fãcut o corectã interpretare a dispoziþiilor textului mai sus citat, în sensul cã înstrãinarea se referã exclusiv la actele încheiate între vii ºi nu la cele întocmite pentru cauzã de moarte. Legatul al cãrui obiect îl constituie un bun imobil cumpãrat de testator în condiþiile Legii nr. 112/1995 nu este lovit de nulitate absolutã. Reclamantele au renunþat a susþine acest motiv de nulitate, prin memoriul în care ºi-au precizat acþiunea în rejudecare, cât ºi în recurs, afirmând cã nulitatea testamentului derivã din revocarea acestuia potrivit dispoziþiilor art. 923 C.civ. Nulitatea ºi revocarea sunt cauze de ineficacitate a legatelor, desemnând ipoteze în care testamentul este lipsit de efecte juridice din cauze prevãzute de lege. Nulitatea intervine în cazul în care testamentul nu întruneºte condiþiile de validitate de fond sau de formã prevãzute de lege, datorându-se unor cauze existente în momentul întocmirii lui. Revocarea, cauzã ulterioarã de ineficacitate a testamentului valabil, poate fi voluntarã, când îºi gãseºte sorgintea în voinþa unilateralã a testatorului, sau judecãtoreascã, când se pronunþã de cãtre instanþã pentru faptele culpabile prevãzute de lege sãvârºite de legatar. Revocarea testamentului nu este deci un motiv de nulitate a testamentului. Testamentul este un act esenþialmente revocabil. Reclamantele susþin cã defunctul a revocat voluntar tacit testamentul autentificat sub nr. 1121/15 octombrie 1997, prin înstrãinarea obiectului legatului în favoarea pãrþilor prin contractul de vânzare-cumpãrare ºi întreþinere. Înstrãinarea obiectului legatului, fãcutã în orice mod sau condiþie, revocã legatul potrivit art. 923 C.civ. Fiind vorba de o revocare indirectã voinþa revocatorie a testatorului trebuie sã fie realã. Practicã testamentarã 357 Defunctul MN dupã întocmirea testamentului în favoarea pârâþilor a încheiat cu aceºtia ºi „contractul de vânzare-cumpãrare ºi întreþinere”. Din conþinutul acestuia din urmã reiese cã intenþia testatorului nu a fost de a revoca legatul, ci, dimpotrivã, de a-i consolida efectele. Testatorul a încercat sã asigure pârâþilor legatari o dublã modalitate de dobândire a proprietãþii imobilului. Menþiunea din contract cã apartamentul rãmâne în proprietatea pârâþilor „cu drepturi depline ºi irevocabile dupã cum reiese ºi din testament” relevã clar intenþia testatorului de a transmite pârâþilor mortis causa bunul proprietatea sa. Testamentul nefiind nici nul, nici revocat, criticile aduse de reclamante deciziei referitoare la greºita stabilire a valabilitãþii testamentului sunt neîntemeiate. Sunt nefondate ºi criticile privind predarea posesiei moºtenirii ºi evacuarea pârâþilor. Fiind descendente, reclamatele au de drept posesiunea succesiunii din momentul morþii defunctului, conform art.653 C.civ. Prin decizie, statuându-se cã ºi pârâþii au o cotã de proprietate din apartamentul ce constituie obiectul masei succesorale, în mod legal ºi temeinic s-a respins cererea de evacuare a acestora. Recursul pârâþilor este întemeiat în parte. Sunt nefondate criticile vizând neîndeplinirea procedurii de citare cu reclamantele ºi constatarea nulitãþii contractului. Din interpretarea dispoziþiilor art.108 C.pr.civ. reiese cã nulitatea relativã privind citarea reclamatelor nu poate fi invocatã de pârâþi, o atare cerere fiind lipsitã de interes. Nulitatea contractului de vânzare-cumpãrare s-a constatat nu faþã de nerespectarea formei autentice, aºa cum susþin recurenþii, ci pentru încãlcarea dispoziþiilor art. 9 al. ultim din Legea nr. 112/1995. Decizia ºi sentinþa sunt legale sub acest aspect, nefiind prezent motivul de casare prevãzut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ. Într-adevãr, tribunalul, admiþând apelul pârâþilor ºi modificând sentinþa în sensul cã dispus reducþiunea testamentului, s-a pronunþat asupra a ceea ce nu s-a cerut, motiv de casare prevãzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. Prin precizarea de acþiune în rejudecare, reclamantele nu au mai susþinut petitul din acþiunea introductivã privind reducþiunea testamentului. Aºa zisele precizãri de acþiune au fost de fapt veritabile modificãri ale acþiunii, chiar dacã nu s-au fãcut cu respectarea dispoziþiilor art. 132 C.pr.civ. Astfel, deºi nu au arãtat-o expres, reclamantele au renunþat la capãtul de cerere privind reducþiunea testamentului. Este evident cã reclamantele nu aveau interes a mai susþine acest capãt de cerere în mãsura în care ºi-au modificat cererea introductivã, solicitând constatarea nulitãþii absolute a testamentului. Motivul de casare prevãzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ, acordarea a ceea ce nu s-a cerut, nu justificã însã casarea cu trimitere, aºa cum au solicitat pârâþii. Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ., va admite în parte recursul pârâþilor, va casa decizia atacatã ºi, judecând cauza în fond, va admite apelul ºi va schimba sentinþa civilã nr. 8205/29 septembrie 1999 a Judecãtoriei Cluj-Napoca, dupã cum urmeazã: Admite în parte acþiunea civilã precizatã, formulatã de reclamantele RLM ºi KSD ºi în parte cererea reconvenþionalã a pârâþilor BL ºi BE. Constatã nulitatea absolutã a contractului de vânzare-cumpãrare cu clauzã de întreþinere încheiat între defunctul MN ºi pârâþi. Stabileºte cã masa succesoralã rãmasã dupã defunctul MN, decedat la 5 decembrie 1992 se compune din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 23 str. Horea nr. 5 Cluj-Napoca, înscris în C.F. 125954 Cluj nr.top. 8981/XXIII, apartament cu o camerã ºi dependinþe. Stabileºte cã moºtenitori ai defunctului sunt pârâþii BL ºi BE, în calitate de moºtenitori testamentari, în baza testamentului autentificat sub nr. 1121/ 15 octombrie 1997 de Biroul Notarului Public PF, în cotã de câte 1/2 parte fiecare. Dispune predarea moºtenirii cãtre pârâþi ºi intabularea dreptului de proprietate al acestora în C.F. 358 Mircea Dan BOCªAN Respinge capetele de cerere privind constatarea nulitãþii testamentului autentic, constatarea calitãþii de moºtenitoare a reclamantelor, predarea moºtenirii cãtre reclamante, intabularea în cartea funciarã a dreptului de proprietate al reclamantelor ºi evacuarea pârâþilor, ca nefondate. Respinge capãtul de cerere reconvenþionalã privind constatarea validitãþii contractului de vânzare-cumpãrare. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante. Contractul de vânzare – cumpãrare este nul pentru încãlcarea dispoziþiilor imperative ale art. 9 al. ultim din Legea nr. 112/1995. Valabilitatea testamentului, nerevocarea acestuia ºi nesolicitarea reducþiunii lui au consecinþã stabilirea cã pârâþii sunt unicii moºtenitori ai defunctului […]. NOTÃ: Materia succesiunilor pare a fi cea mai puþin expusã schimbãrilor normative ºi reconsiderãrilor instituþionale fundamentale. Realitatea jurisprudenþialã nu renunþã însã a ne rezerva surprize plãcute. Douã probleme ridicã hotãrârea mai sus redatã: delimitarea sferei actelor juridice vizate de interdicþia art. 9 al. ultim L. 112/1995 (I), respectiv posibilitatea ca înstrãinarea voluntarã a obiectului unui legat particular sã nu valoreze revocare (II). (I) În speþã, MN testase apartamentul – cumpãrat în baza Legii 112/1995 – pârâþilor BL ºi BE. În cursul aceleiaºi zile, a semnat cu legatarii un înscris sub semnãturã privatã intitulat „Contract de vânzare-cumpãrare ºi întreþinere viagerã”, având urmãtorul conþinut: „Eu MN vând apartament situat în str. Horea nr. 5 ap. 21 lui BL ºi BE cu suma de 14 milioane lei ºi întreþinere viagerã pe perioada vieþii, dupã care apartamentul rãmâne în proprietatea sus-numiþilor cu drepturi depline ºi irevocabile, dupã cum reiese ºi din testament. […] Subsemnatul MN, în dãruire irevocabilã las cu aplicarea legalitãþii locuinþa mea proprietate personalã, în schimbul a 14 milioane lei ºi întreþinerea cu uz fruct viager pânã la deces”. 1. Instanþa de fond a hotãrât ºi recurentele-reclamante au susþinut cã testamentul defunctului MN încalcã interdicþia stabilitã de art. 9 al. ultim L. 112/1995. Deciziile pronunþate în apel ºi în recurs adoptã poziþia contrarã, arãtând cã, în intenþia legii, numai înstrãinãrile inter uiuos sunt lovite de nulitate absolutã. Înclinãm cãtre aceastã ultimã rezolvare din urmãtoarele motive: - comparând cu reglementãri anterioare asemãnãtoare, observãm cã art. 30 al. 1 L. 59/1974 prevedea univoc: „Dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localitãþilor urbane ºi rurale se poate face numai prin moºtenire legalã, fiind interzisã înstrãinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri”. Art. 9 al. ultim L. 112/1995 foloseºte termenul generic de „înstrãinare”, fãrã alte precizãri. Rezultã cã putem ajunge la o soluþie numai analizând modul de funcþionare al testamentului ºi raþiunea prohibiþiei în cauzã; - pânã la deschiderea succesiunii, testamentul nu dã naºtere decât la o simplã expectativã1 . În folosul legatarilor se naºte un drept eventual numai din momentul dispariþiei lui de cuius (ºi pânã la acceptare)2 , datoritã prohibirii pactelor asupra succesiunilor nedeschise (art. 702 ºi 965 al. 2 C.civ.)3 . Art. 802 C.civ. se exprimã foarte elocvent: „testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetãrii sale din viaþã,…(subl.ns.)”. Aºa cum s-a arãtat, „dorinþele testatorului sunt ultime dorinþe, în sensul cã sunt formulate ad futurum. Testamentul produce efecte amânate pentru decesul autorului sãu. Similar, actele de dispoziþie ce le poate conþine, legatele, se 1 Pânã la decesul lui de cuius erezii au doar vocaþie (TS, s.civ., dec. 522/1953, CD 1952-1954.115-117), o simplã speranþã (C h i r i c ã, p. 9) la succesiune, nu un drept. 2 Afirmaþia noastrã vizeazã aici drepturile legatarilor general privite, din perspectiva posibilitãþii lor de a repudia sau accepta moºtenirea. Pentru soluþii detaliate, ce þin seama de natura legatelor ºi a obiectului acestora, v. C h i r i c ã, p. 243-244. 3 N. Titulescu, Essai sur une théorie générale des droits éventuels, tezã, Paris, 1907, p. 11-12, 16, 112 ºi 351-352. Practicã testamentarã 359 referã la bunuri viitoare ale testatorului, la cele care îi vor forma succesiunea”1 ; „datoritã obiectului sãu (bunuri viitoare) nu presupune nici un transfer între vii”.2 Jurisprudenþa românã urmeazã îndeaproape acest punct de vedere. Astfel, s-a decis cã legatul redactat înainte de 1989 ºi având ca obiect terenuri este valid dacã succesiunea se deschide dupã abrogarea Legilor 58 ºi 59/19743 . Într-o altã cauzã s-a reþinut: ”testamentul îºi produce efectele dupã decesul testatorului, astfel cã beneficiarul legatului nu poate fi învinuit de faptul de a nu fi dat întreþinere testatorului, atâta timp cât întreþinerea este indisolubil legatã de predarea legatului, ce are loc ulterior decesului testatorului” 4 . De asemenea, s-a hotãrât cã dispoziþiile art. 35 C.fam. nu se aplicã dacã înstrãinarea se dispune printr-un act care nu produce efecte imediate, ci abia la data decesului soþului dispunãtor. Dacã s-ar cere, în acest caz, consimþãmântul celuilalt soþ, „s-ar impieta asupra voinþei testatorului, ceea ce este inadmisibil, deoarece el trebuie sã dispunã liber de averea sa, bineînþeles cu efecte de la data decesului” 5 . În fine, s-a arãtat cã „împãrþirea prin testament a unui imobil ce intrã în prevederile Decr. 144/1958 […] se realizeazã în fapt dupã deschiderea succesiunii. […] Întrucât partajul testamentar îºi produce efectele numai la data deschiderii succesiunii, autorizaþia prevãzutã de art. 11 din acest decret nu este totuºi necesarã la întocmirea testamentului” 6 ; - soluþia Judecãtoriei Cluj-Napoca nu rezistã nici dacã (prin absurd) am accepta cã testamentul este o „înstrãinare”, în sensul legii. Art. 9 L. 112/1995, reiterând o intenþie a legiuitorului exprimatã ºi cu prilejul altor acte normative7 , are un scop profilactic împotriva eventualelor manevre speculative ale chiriaºilor dobânditori. Trecând peste randamentul mai degrabã ipotetic al mãsurii8 , nu vedem cum s-ar putea face speculã dispunând mortis causa. Testamentul este un act unilateral, deci nu presupune participarea juridicã a beneficiarilor la încheierea acestuia. Dacã în fapt au fãcut-o, atunci consecinþa în drept va fi ori desfiinþarea legatului pentru vicierea voinþei dispunãtorului ori calificarea acestuia ca deghizând un contract. Se observã cã în nici una din ipoteze operaþiunile speculative nu se realizeazã printr-un act testamentar. În concluzie, legatele (precum cel din speþã) având ca obiect locuinþe dobândite în condiþiile art. 9 al. 1 L. 112/1995 sunt valide juridic, deoarece înstrãinarea nu opereazã efectiv la momentul testãrii. Interdicþia conþinutã în ultimul aliniat al textului de mai sus priveºte exclusiv dispoziþiile inter uiuos. (II). Art. 923 C.civ. prevede: „Orice înstrãinare a obiectului legatului, fãcutã cu orice mod sau condiþie, revocã legatul pentru tot ce s-a înstrãinat, chiar când înstrãinarea va fi nulã, sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului”9 . 1 G r i m a l d i, p. 305. Similar s-a observat în doctrina românã: „Testamentul [...] este un act juridic translativ de ultimã voinþã. El ocupã un loc cu totul special între actele juridice unilaterale ºi acest efect translativ al sãu nu se înscrie între obiºnuitele efecte ale actelor juridice unilaterale” (S. Brãdeanu, Voinþa unilateralã ca izvor de obligaþii civile, RRD 5/1972.35). 2 G r i m a l d i, p. 382. 3 Jud. Miercurea-Ciuc, sent.civ. 1864/1992, Dr. 7/1993.71, Notã (criticã) L. Hadnagy; Trib.jud. Hunedoara, dec.civ. 275/1993, Dr. 10-11/1993.117. 4 TS, s.civ. dec. 1229/1959, CD 1959.193. În acelaºi sens, v. Trib.reg. Bucureºti, s.III civ., dec. 1091/1956, LP 5/1957.626; Trib.jud. Bacãu, s.civ., dec. 239/1970, cu Notã de C-tin.I. Floareº ºi A. Floareº, RRD 9/1971.139; A. Nicolae, Consideraþii teoretice ºi practice asupra legatului cu sarcinã, Dr. 2/1999.28 urm. 5 TS, s.civ., dec. 1839/1978, în I.G. Mihuþã, Repertoriu...1975-1980, p. 19. 6 Plenul TS, dec. de îndrumare 10/1960, LP 5/1960.66. 7 Pentru detalii, v. D. Chiricã, Consecinþele modificãrilor legislative postrevoluþionare asupra circulaþiei imobilelor proprietate particularã, Dr. 6/1991.29; V. Paºca, Discuþii cu privire la caracterul interdicþiei de înstrãinare a unor imobile, Dr. 3/2001.7 urm. 8 În practicã abundã promisiunile sinalagmatice de vânzare-cumpãrare privind respectivele locuinþe (V. Paºca, op.cit., p. 10). 9 Textul, deºi parafrazeazã art. 1038 C.civ.fr., conþine o dispoziþie cunoscutã vechiului nostru drept: cf. L.Car. IV.4.14, art. 907 ºi 910 C.Cal. 360 Mircea Dan BOCªAN 2. În esenþã, se considerã astãzi cã textul instituie o prezumþie de ineficacitate; sancþiunea nu survine datoritã vreunei imposibilitãþi de executare, ci ca efect al intenþiei implicit dedusã din actul translativ consimþit de testator. Revocarea dãinuie chiar în ipoteza întoarcerii bunului în patrimoniul lui de cuius ºi chiar dacã înstrãinarea ar fi desfiinþatã (cu excepþia cazurilor de incapacitate ºi viciilor voinþei1 ). În fine, art. 923 C.civ. priveºte numai legatele particulare de bunuri individual determinate ºi înstrãinãrile voluntar fãcute de dispunãtor2 . 3. Redactarea datã art. 1038 C.civ.fr. a intenþionat sã curme incertitudinile generate de o soluþie romanã ce a fost preluatã ºi în vechiul drept francez. Gaius scrisese cã înstrãinarea obiectului prezumã revocarea legatului3 ; opinia care s-a impus ulterior a fost însã cea a jurisconsultului Celsus: ineficacitatea survine numai dacã se probeazã de cei interesaþi cã actul translativ reflectã schimbarea dorinþelor dispunãtorului4 . Complicaþiile de ordin probatoriu ce rezultau de aici sunt uºor de intuit. Pentru a le înlãtura, legiuitorul francez stabilea la 1804 cã orice înstrãinare a bunului legat exprimã intenþia revocatorie5 . Deºi fusese proiectat ca instituind o prezumþie absolutã6 , practica judiciarã a dat art. 1038 C.civ.fr. o interpretare mai permisivã: înstrãinarea valoreazã revocare numai pânã la proba contrarie. Astfel, într-o cauzã, succesorul universal a considerat cã testatorul, înstrãinând bunul, nu a dorit sã revoce legatul particular; în consecinþã, a procurat beneficiarului echivalentul dispoziþiei mortis causa respective. Instanþa nu a calificat gestul ca pe o donaþie, ci transferul valoric cãtre legatar a fost considerat ca îndeplinire a unei datorii de conºtiinþã întemeiatã pe testament7 . Soluþia ni se pare corectã: de vreme ce art. 921 C.civ. permite sã se verifice dacã ºi în ce mãsurã un testament posterior revocã pe cel anterior, înseamnã cã se poate cerceta ºi dacã înstrãinarea bunului legat conþine sau nu intenþia de revocare. 4. În speþã, contractul prevedea cã se vinde locuinþa contra unei sume de bani ºi a întreþinerii viagere „dupã care apartamentul rãmâne în proprietatea sus-numiþilor cu drepturi depline ºi irevocabile dupã cum reiese ºi din testament (subl.ns.)”. În testamentul întocmit cu câteva ore înainte, MN arãta cã este „în deplina cunoºtinþã a dispoziþiilor privitoare la succesiunea copiilor, întrucât am doi copii”. De cuius se informase deci asupra consecinþelor ce rezultã din calitatea de rezervatare a fiicelor sale; ca urmare, printr-un act de înstrãinare cu titlu oneros, a încercat sã sustragã apartamentul de sub incidenþa normelor referitoare la reducþiunea liberalitãþilor excesive. Instanþa de recurs a considerat cã intenþia realã a pãrþilor nu a fost de a opera un nou transfer de proprietate, ci de a-l consolida pe cel mortis causa anterior stabilit – în consecinþã, testamentul nu a fost revocat. 5. Prezumþia de revocare poate fi deci rãsturnatã: în speþã, Curtea de Apel Cluj a reþinut cã apartamentul a fost înstrãinat chiar legatarilor – dar conþinutul convenþiei relevã intenþia lui MN de a-ºi menþine ultima voinþã8 . S-ar putea pune întrebarea: dar ce rost mai are testamentul, când înstrãinarea s-a fãcut chiar cãtre legatari? Pentru a rãspunde, am dori sã punctãm douã repere: Proiectul de Cod civil din 1940 conþinea dispoziþii exprese în acest sens (art. 986 al. 2). A. Guénée, Notã la dec. din 31 mai 1907 a Cass.Req., în DP 1909.1.377; A l e x IV.2, p. 431; C a n t a c u z i n o, p. 370-371; M. Planiol, G. Ripert, J. Boulanger, Traité élémentaire de droit civil, vol. III, LGDJ, Paris, 1946, p. 662; RB, p. 628; E l i e s c u, p. 275; Cass.fr., s.civ., dec. din 6 febr. 1968, citatã în G r i m a l d i, p. 389 nota 309; TS, s.civ., dec. 28/1979, în RRD 12/1979.59; A. Trabucchi, Istituzioni di diritto civile, Cedam, Padova, 1981, p. 906; D e a k, p. 267; C h i r i c ã, p. 128-129; G r i m a l d i, p. 389. 3 Gaius III.128; v. ºi Paulus, Dig. XXXIV.4.15. 4 Inst. II.20.12. 5 F. Laurent, Principes de droit civil français, vol. XIV, Paris-Bruxelles, 1877, p. 243-244; C. Demelombe, Traité des donations entre vifs et des testaments, vol. V, Paris, 1886, p. 182-186; G. Baudry-Lacantinerie, M. Colin, Traité théorique et pratique de droit civil, vol. XI, Paris, 1905, p. 376-377; A. Guénée, loc.cit. 6 Cf. F. Laurent, op.cit., p. 243 ºi A l e x IV.2, p. 422. 7 Trib. la Réole, dec. din 4 martie 1846, în DP 1846.3.59. În acelaºi sens, Cass.fr., s.civ., dec. din 9 martie 1836, în DP 1836.1.64, Notã Latil; C. Demelombe, op.cit., p. 196; M. Planiol, G. Ripert, Traité pratique de droit civil français, vol. V de A. Trasbot ºi Y. Loussouarn, LGDJ, Paris, 1957, p. 888; TL, p. 330. 8 Pentru soluþii similare, v. G. Baudry-Lacantinerie, M. Colin, op.cit., p. 377; A l e x IV.2, p. 423-424, cu autorii citaþi acolo. 1 2 Practicã testamentarã 361 - aºa cum am precizat anterior, dispoziþiile art. 923 C.civ. valorizeazã schimbarea voinþei testatorului, nicidecum imposibilitatea obiectivã de executare a acesteia; este vorba de o aplicaþie a caracterului esenþialmente revocabil (art. 802 C.civ.), nu de un caz de caducitate (art. 927 C.civ.). Deci, din perspectiva art. 923 C.civ., vânzarea obiectului legat cãtre legatari nu atrage revocarea – câtã vreme testatorul-vânzãtor nu a urmãrit acest lucru; - analizând practica francezã ºi românã, am remarcat în numeroase cauze existenþa unei intenþii a dispunãtorului de a consolida drepturile legatarilor1 . Aceasta se exteriorizeazã prin înstrãinarea inter uiuos (oneroasã sau gratuitã) cãtre beneficiari a bunurilor testate, menþinându-se – fie expres fie implicit – ºi legatul. Ca urmare, apreciem cã în speþã apar douã acte juridice succesive animate de voinþa internã (realã) ºi unicã de a transmite irevocabil apartamentul cãtre legatarii-cumpãrãtori. Actele succesive prin care se exteriorizeazã aceastã voinþã vor convieþui pânã la decesul testatorului-vânzãtor, fiecare din ele fiind conceput ca alternativã, ca o supapã de siguranþã pentru eventualitatea ineficacitãþii celuilalt. Aºa cum s-a arãtat, „revocarea nu va rezulta din înstrãinare ori de câte ori intenþia testatorului se va manifesta în chip lãmurit în sensul coexistenþei înstrãinãrii ºi a dispoziþiunii, când aceastã coexistenþã va fi posibilã” 2 ; iar aceasta este posibilã, cãci, pânã la data deschiderii succesiunii, testamentul nu conferã decât o simplã expectativã – astfel cã nu se pune problema imposibilitãþii dobândirii proprietãþii prin douã moduri concomitente. La deschiderea succesiunii, ar urma ca înstrãinarea inter uiuos sã aibã prioritate, în mãsura în care ar fi eficientã. În speþa noastrã însã, probele administrate au relevat intenþia dispunãtorului ºi a legatarilor-pârâþi ca la momentul decesului sã fie luat în considerare testamentul – convenþia jucând un rol secundar. Opþiunea aceasta ne uºureazã sarcina, scutindu-ne de analizarea efectelor produse de contract 3 . Fundamentarea teoreticã pe care am formulat-o îºi gãseºte ºi un precedent în doctrinã; autorii aratã cã donaþia bunului legat cãtre legatar nu atrage aplicarea art. 923 C.civ. În caz de ineficacitate a donaþiei la data deschiderii succesiunii, gratificatul va fi în mãsurã sã invoce testamentul4 . Soluþia pare criticabilã dacã o privim dintr-o perspectivã legalã strictã; art. 923 C.civ. se referã la „orice înstrãinare” iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Lãrgind însã perspectiva în sensul analizãrii intenþionalitãþii pãrþilor, observãm cã este vorba tot de un mod de dobândire cu titlu gratuit (art. 800 ºi 801 C.civ.); adãugãm la aceasta cã principala diferenþã între donaþie ºi testament se reduce la caracterul irevocabil al primei, respectiv revocabil al celui de-al doilea5 . Rezolvarea este deci corectã ºi sugereazã ideea de mod de dobândire alternativ. 1 Aceasta a fost de altfel ºi argumentaþia instanþei de recurs: “Defunctul MN, dupã întocmirea testamentului în favoarea pârâþilor, a încheiat cu aceºtia ºi ‘contractul de vânzare-cumpãrare ºi întreþinere’. Din conþinutul acestuia din urmã reiese cã intenþia testatorului nu a fost de a revoca legatul, ci dimpotrivã de a-i consolida efectele. Testatorul a încercat sã asigure pârâþilor legatari o dublã modalitate de dobândire a proprietãþii imobilului”. 2 C a n t a c u z i n o, p. 371. 3 Respectiva analizã ar fi fost destul de spinoasã, pentru cã nu s-au adoptat poziþii unitare asupra a trei probleme incidente aici: - caracterul constitutiv / de opozabilitate faþã de terþi al înscrierii în cartea funciarã, sub imperiul DL 115/1938 (pentru detalii, v. D. Chiricã, Publicitatea transferurilor drepturilor de proprietate imobiliarã, Dr. 4/1992.23) – nemailuând în considerare controversa privitoare la aplicarea sau nu a L 7/1996 (pentru detalii, v. M.D. Bocºan, Natura juridicã a acþiunii în prestaþie tabularã, Dr. 10/1998.23 nota 2; A.A. Þuluº, Acþiunile da carte funciarã în lumina actualei reglementãri, Dr. 11/1999.32-33; M. Nicolae, Publicitatea imobiliarã, Mihaelapress SRL, Bucureºti, 2000, Tr. Dârjan, Notã la dec. 1731/1999 a C.Ap. Cluj, s.civ., Dr. 12/2000.113 urm.); - necesitatea sau nu a unui act autentic pentru transferarea proprietãþii asupra construcþiilor (pentru detalii, v. D. Chiricã, Drept civil. Contracte speciale, Lumina lex, Bucureºti, 1997, p. 54-55); - caracterul in rem sau in personam al interdicþiei prevãzute de art. 9 al. ultim L. 112/1995 (v. V. Paºca, op.cit., p. 8-13). 4 M. Planiol, G. Ripert, op.cit., p. 890, cu jurisprudenþa citatã la nota 1; E l i e s c u, p. 277; D e a k, p. 270 nota 1. 5 C a n t a c u z i n o, p. 316-317. 362 Mircea Dan BOCªAN În concluzie, la 15 octombrie 1997, prin testamentul urmat de contractul de vânzare-cumpãrare cu clauzã de întreþinere, pârâþii BL ºi BE au fost înzestraþi cu un titlu alternativ de dobândire a proprietãþii asupra apartamentului în litigiu. La 6 decembrie 1997 ei s-au gãsit, principial, în situaþia de a beneficia fie de vocaþia testamentarã fie de dobândirea conveþionalã. În cauzã însã, a existat de la bun început intenþia de a se prevala de testament. dr. Mircea Dan BOCªAN lector, UBB Cluj-Napoca Valentin MITEA judecãtor, Curtea de Apel Cluj asistent, UBB Cluj-Napoca (decizie ºi notã publicate în SUBB 1/2001.60) 53 Succesiunea Constanþa Stocler TESTAMENT MISTIC – Formalitãþi – Proces-verbal de suprascriere – Întocmire – Avocaþi – Judecãtor – Art. 864 C.civ. ºi art. 3 L. 51/1995 COMPETENÞà – Succesiune – Element de extraneitate – Art. 68, 148, 149 ºi 151 pct. 6 L. 105/1992 C.Ap. Bucureºti IV civ., dec. 3974/ 28 noiembrie 2000 1. Conform art. 864 C.civ., pentru ca testamentul mistic sã fie valabil, trebuie, printre alte condiþii, sã prezinte procesul-verbal de suprascriere efectuat de judecãtor. 1 Aceastã cerinþã de formã este prevãzutã ad validitatem, neputând fi suplinitã prin redactarea actului de cãtre un cabinet de avocaturã, chiar dacã potrivit art. 3 L. 51/1995, avocaþii au posibilitatea sã ateste conþinutul, semnãtura ºi identitatea persoanei care a lãsat testamentul. 2. Faptul cã defuncta a avut ultimul domiciliu în Germania ºi tot acolo se situeazã o parte din averea succesoralã nu atrage competenþa exclusivã a instanþei germane în dezbaterea succesiunii. Instanþele române sunt deopotrivã competente sã judece pricina, având în vedere cetãþenia românã a defunctei ºi împrejurarea cã o parte din bunurile acesteia se aflã în România, în conformitate cu art. 148 ºi 149 pct. 8 L. 105/1992. CURTEA, Prin acþiunea înregistratã pe rolul Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureºti, sub nr. 13798-1998, la data de 27 iulie 1998, reclamantul Rosenfeld Peter a chemat în judecatã pe pârâþii Firicã Radu, Albeanu Rozalia, Toader Dãnuþ ºi Zamfir Dana, solicitând instanþei ca, prin hotãrârea ce o va pronunþa, sã constate validitatea testamentului întocmit de Stocler Constanþa la data de 11 decembrie 1997, sã constate cã testatoarea a decedat la data de 12 martie 1998 ºi sã constate deschisã succesiunea acestora, sã constate cã unicul moºtenitor este reclamantul, cã nu exista moºtenitori rezervatari ºi cã masa succesorala se compune din: suma de 203.697,63 mãrci germane plus dobânda legalã – depusã la Banca Ion Þiriac în contul 57630, suma de 722,81 dolari SUA plus dobânda legala – depusã la Banca Ion Þiriac în contul 57630, alte sume de bani ºi valori mobile depuse la diverse bãnci din Germania, asupra cãrora s-a instituit sechestru judiciar pânã la soluþionarea succesiunii, un autoturism marca Mercedes 190D ºi un apartament compus din 3 camere ºi dependinþe, situat în Germania, Offenbach am Main, Mainstr. 121; executor testamentar a fost numit domnul avocat Wolfgang Schumann din Germania, Offenbach am Main. Prin acþiunea înregistratã sub nr. 8570-1998, la 7 august 1998, pe rolul Judecãtoriei sectorului 3 Bucureºti, reclamanta Albeanu Rozalia a chemat în judecatã pe pârâtul Rosenfeld Peter, solicitând instanþei sã constate nulitatea absolutã a certificatului de moºtenitor nr. 71/24 aprilie 1998, eliberat Practicã testamentarã 363 de Biroul notarilor publici Constantin Vasilescu ºi Anghel Demetrescu, potrivit cãruia pârâtul este moºtenitor testamentar al defunctei Stocler Constanþa. Judecarea acestei a doua acþiuni a fost declinatã in favoarea Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureºti prin sentinþa civila nr. 12733/22 decembrie 1998 a Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureºti, definitã prin neapelare. Pe rolul judecãtoriei Sectorului 3 Bucureºti cererea reclamantei Albeanu Rozalia a fost înregistrata sub nr. 962/1999, constatându-se cã între pricini existã o strânsã legãturã. Prin sentinþa civilã nr. 18103/2 noiembrie 1999, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureºti a respins excepþia lipsei calitãþii procesuale pasive invocatã de reclamantul Rosenfeld Peter, a respins acþiunea principala formulatã de acesta, a admis acþiunea conexã formulatã de pârâta Albeanu Rozalia, a constatat nulitatea absolutã a certificatului de moºtenitor nr. 71/24 aprilie 1998 eliberat de Biroul notarilor publici Vasilescu Constantin ºi Demetrescu Anghel ºi l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 1.050.000 lei cheltuieli de judecata cãtre pârâta Albeanu Rozalia, respingând totodatã cererea de cheltuieli formulatã de pârâtul Toader Dãnuþ ºi Zamfir Dana. Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa a reþinut urmãtoarele: În ceea ce priveºte excepþia de litispendenþã invocatã de reclamant pe parcursul procesului, instanþa a gãsit-o neîntemeiatã, cu motivarea cã, potrivit art. 151 L. 105/1992, instanþa românã are competenþa exclusivã de a soluþiona litigiile cu privire la moºtenirea lãsatã de o persoanã care a avut ultimul domiciliu in România ºi cã, potrivit art. 156 din aceeaºi lege, competenþa instanþei române nu este înlãturatã de faptul cã acelaºi proces a fost dedus ºi în faþa unei instanþe din Germania. Referitor la afirmaþia reclamantului cã, ulterior sesizãrii instanþei a descoperit existenþa unui al doilea testament lãsat de defunctã, datat 12 decembrie 1997, instanþa nu a þinut seama de existenþa acestuia, deoarece, deºi i-a pus în vedere reclamantului sã depunã la dosar originalul, pentru a-l confrunta cu copia prezentatã de reclamant, acesta nu s-a conformat. Instanþa a reþinut cã pârâþii, având vocaþie la succesiunea legalã a defunctei, în calitate de sorã ºi respectiv nepoþi de frate ºi de sorã predecedaþi, au ºi calitate procesualã pasivã în cauzã. In ceea ce priveºte testamentul din 11 decembrie 1997, instanþa a reþinut cã acesta a fost dactilografiat în întregime, într-un singur exemplar, datat ºi semnat de testatoare în cabinetul avocaþilor asociaþi Mariana Stoian ºi Constantin Mocanu ºi cã acest testament a rãmas în pãstrarea celor doi avocaþi pânã la data de 20 februarie 1998, când plicul cu suprascrierea, sigilat, a fost înmânat reclamantului. În baza acestui testament I s-a eliberat reclamantului certificat de moºtenitor nr. 71/24 aprilie 1998, prin care i s-a atestat reclamantului calitatea de unic moºtenitor ca legatar universal. Analizând condiþiile cerute de lege pentru validarea testamentului, instanþa a reþinut cã acesta nu întruneºte condiþiile prevãzute de art. 864 C.civ. pentru testamentul mistic, deoarece testatoarea nu s-a prezentat la judecãtorul sã întocmeascã pe plicul ce conþinea testamentul actul de suprascriere. Prezentarea acestui act tribunalului din Germania nu are nici o relevanþã, deoarece ea a fost efectuatã dupã decesul testatoarei. Întrucât testamentul respectiv nu poate fi considerat nici autentic, nefiind autentificat de notariat, ºi nici olograf, deoarece nu a fost scris ºi datat de testatoare, ci dactilografiat, el este nul ºi nu poate produce nici un fel de efecte. Pe acest considerent, instanþa a respins acþiunea reclamantului ºi, conform principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis a constatat nulitatea certificatului de moºtenitor eliberat in baza testamentului nul. Împotriva sentinþei a declarat apel reclamantul Rosenfeld Peter, criticând în primul rând mãsura conexãrii celor douã dosare ºi invocând nelegalitatea procedurii de citare în ceea ce-l priveºte, ignorând dreptul sãu la apãrare ºi ignorarea de cãtre instanþã a dispoziþiilor art. 3 L. 51/1995 pentru exercitarea profesiei de avocat. Prin decizia civila nr. 1449A/29 mai 2000, Tribunalul Bucureºti – Secþia a V-a civila ºi de Contencios Administrativ a respins apelul ca nefondat. 364 Mircea Dan BOCªAN Pentru a decide astfel, tribunalul a reþinut cã, într-adevãr, testamentul pe care ºi-a întemeiat reclamantul cererea nu întruneºte condiþiile de validitate prevãzute de art. 864 C.civ. ºi cã dispoziþiile din legea avocaþilor invocate de reclamant nu pot fi reþinute în cauza, ele nefiind puse de acord cu cele ale Codului civil. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând urmãtoarele motive: 1. Prima instanþa a judecat cauza fãrã ca reclamantul sã fi fost legal citat la adresa indicatã în cerere ºi fãrã ca acesta sã fi fost prezent, ceea ce atrage casarea ambelor hotãrâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanþã, în temeiul art. 304 pct. 5 ºi art. 312 alin.2 C.pr.civ. 2. Tribunalul nu s-a pronunþat asupra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce atrage, conform art. 304 pct. 7 C.pr.civ., casarea deciziei ºi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanþa de apel. Recurentul susþine cã a invocat drept motive de apel: conexitatea, litispendenþa, viciul de procedurã, legea naþionalã a defunctei, lipsa calitãþii procesuale active a reconvenientei Albeanu Rozalia, lipsa de fundament a acþiunii acesteia, validitatea testamentului mistic. 3. Recurentul a solicitat ca, în subsidiar, dacã instanþa va trece peste primele douã motive de recurs, sã admitã recursul, sã admitã apelul, sã schimbe in tot sentinþa ºi sã respingã acþiunea formulatã de Albeanu Rozalia ca fiind formulatã de o persoanã fãrã calitate procesualã activã sau ca nefondatã. Aceastã a treia soluþie a fost solicitatã de recurent pentru urmãtoarele considerente, prezentate ca fiind motive de recurs distincte: a) “motivul legat de conexare” pe care recurentul aratã cã nu mai este oportun sã-l dezvolte faþã de stadiul diferit în care se aflã pricinile, întrucât s-ar putea antama doar o cerere de suspendare a judecaþii pricinii de faþã care are ca obiect succesiunea legalã. Acest motiv, neîncadrat în drept de cãtre recurent ºi formulat într-o manierã confuzã, nu poate fi analizat prin prisma nici unuia dintre cazurile de casare prevãzute de art. 304 Cod procedurã civila. b) motivul prevãzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. ar fi trebuit sã vizeze decizia tribunalului or, în ceea ce priveºte aceastã hotãrâre, recurentul nu a invocat nici o criticã pe aspectul nesocotirii vreunei norme de procedurã civilã. Referitor la pretinsa judecatã în condiþiile nelegalei citãri a reclamantului la prima instanþã, invocatã drept motiv de apel ºi peste care tribunalul a trecut, recurentul a declarat cu ocazia dezbaterilor din ºedinþa publicã de la 21 noiembrie 2000 cã nu înþelege sã mai susþinã acest motiv de recurs ºi, prin urmare, nu va mai face obiectul analizei curþii. c) hotãrârea a fost pronunþatã cu încãlcarea competenþei altei instanþe, motiv prevãzut de art. 304 pct. 3 C.pr.civ., ca urmare a greºitei aplicãri a normelor cuprinse în Legea nr. 105/1992, în sensul art. 304 pct. 9 C.pr.civ.. Tot in cadrul acestui motiv, recurentul se referã la excepþia de litispendenþã, pe care aratã cã înþelege sã o susþinã în continuare. Recurentul aratã cã testatoarea era cetãþean german, cã aceasta a avut domiciliul în Germania, cã pe rolul judecãtoriei Offenbach am Main se aflã procedura succesoralã deschisã în temeiul celui de-al doilea testament, înregistrat la Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti ºi cã, potrivit dispoziþiilor Legii nr. 105/1992, nu instanþele române sunt în mãsurã sã judece cauza, aceasta fiind de competenþa exclusivã a instanþei germane. d) instanþa de apel nu s-a pronunþat asupra unor probe care erau hotãrâtoare pentru dezlegarea cauzei, motiv de casare prevãzut de art. 304 pct. 10 Cod procedura civilã. În dezvoltarea acestui motiv, recurentul aratã cã instanþa nu a observat cã prin testamentul lãsat de defunctã la 12 decembrie 1997, ulterior celui supus cenzurii instanþei, au fost indicaþi doi beneficiari ai cererii succesorale, Rosenfeld Peter ºi Mihalcea Anica, ºi s-a precizat cã nu exista bunuri imobile pe teritoriul României, astfel cã singura lege aplicabilã este legea germana, ca lege naþionalã a defunctei. Recurentul mai aratã cã, testamentul din 12 decembrie 1997 anuleazã orice dispoziþie testamentarã anterioarã ºi cã, testamentul ce face obiectul acþiunii de faþã devine caduc prin efectul voinþei Practicã testamentarã 365 defunctei. În baza celui de-al doilea testament, vocaþia la succesiune a pârâþilor nu mai existã, iar pârâta Albeanu Rozalia nu mai are calitate procesualã activã pentru cererea reconvenþionalã. e) în mod greºit instanþa nu a admis excepþia lipsei calitãþii procesuale active a pârâtei reconvenþionale Albeanu Rozalia, motiv de casare prevãzut de art. 304 pct.9 Cod procedurã civicã. Acþiunea în constatarea nulitãþii absolute poate fi promovatã numai dacã persoana care o pornise are un interes legitim or, în cauzã, susþine recurentul, Albeanu Rozalia, sorã a defunctei, care nu este moºtenitor rezervatar, nu justificã un astfel de interes. f) instanþele au fãcut o greºitã aplicare a legii, în sensul avut în vederea art. 304 pct. 9 C.pr.civ., când, analizând condiþiile de validitate ale testamentului mistic, au ignorat dispoziþiile Legii nr. 51/ 1995, care oferã posibilitatea avocaþilor sã ateste înscrisuri prin menþiunea redactãrii, aplicãrii datei, semnãturii persoanei cãreia avocatul îi atestã identitatea. Aceastã atestare în condiþiile Legii speciale completeazã prevederile Codului civil ºi face dovada deplinã pânã la înscrierea în fals. În cauza de faþã, nimeni nu a contestat autenticitatea semnãturii defunctei, aºa încât, printr-o apreciere eronatã a probelor administrate instanþele au fãcut o gravã greºealã de fapt, motiv de casare prevãzut de art. 304 pct. 11 C.pr.civ.. În final recurentul aratã cã testamentul ce a fãcut obiectul prezentei cauze întruneºte condiþiile pentru dezbaterea succesiunii testamentare ºi cã singura instanþã ce se putea pronunþa asupra succesiunii defunctei Stocler Constanþa este cea din Germania. Recurentul a depus la dosar urmãtoarele înscrisuri, în copie: sentinþa penalã nr. 8/18 iulie 2000 a Curþii de Apel Bucureºti, prin care s-a dispus achitarea inculpatului Vasilescu Nicolae, adeverinþa eliberatã la 9 octombrie 1998 de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti cu privire la testamentul lãsat de Stocler Constanþa la 5 ianuarie 1998 ºi testamentul întocmit la 12 decembrie 1997 retradus din limba germanã de traducãtor autorizat. Intimaþii au depus la dosar copia tradusã de traducãtor autorizat ºi legalizatã a hotãrârii nr. 4 VI ST 8/1998 a Judecãtoriei de Primã Instanþã Offenbach am Main. 1. Analizând cererea de recurs cu care a fost investitã , Curtea reþine cã primul motiv de casare asupra cãruia se impune a se pronunþa, este cel prevãzut de art. 304 pct. 3 C.pr.civ.. În cadrul acestui motiv, recurentul a susþinut cã pricina cu care a fost investitã instanþa nu este de competenþa instanþelor române, ci de competenþa exclusivã a instanþelor din Germania. Referitor la aceastã excepþie invocatã de recurent, Curtea reþine urmãtoarele: Instanþa românã a fost sesizatã cu o cerere prin care reclamantul Rosenfeld Peter a solicitat sã i se constate calitatea de unic moºtenitor al defunctei Stocler Constanþa ºi cu o cerere conexã prin care pârâta din primul dosar, Albeanu Rozalia, a solicitat sã I se constate nulitatea certificatului de moºtenitor eliberat reclamantului de pe urma decesului surorii sale Stocler Constanþa. În testamentul întocmit la 11 decembrie 1997 testatoarea Stocler Constanþa a arãtat cã-ºi are domiciliul în Germania, Offenbach am Mainstrasse ºi reºedinþa in România, Bucureºti: B-dul Nicu Golescu nr. 23+25, sc. 3, apart. 3, sector 1. În ultima parte a vieþii aceasta a locuit în Germania, unde a ºi decedat la data de 12 martie 1998, fapt arãtat chiar de cãtre reclamant în acþiunea sa ãi dovedit cu copia extrasului din Registrul de decese nr. 384/1998, eliberat de Oficiul Stãrii Civile al oraºului Offenbach am Main (fila 8 dosar nr. 13798/1998). Prin urmare ultimul domiciliu al defunctei a fost în Germania ºi pe teritoriul aceleiaºi þãri se situeazã ºi o parte din averea rãmasã de pe urma acesteia. Din extrasul registrului de familie (fila 16, dosar nr. 13798/1998) rezultã cã defuncta a avut cetãþenie românã, contrar susþinerii reclamantului cã aceasta ar fi fost cetãþean german. Chiar dacã ar fi avut cetãþenie germanã sau dubla cetãþenie, trimiterea recurentului la dispoziþiile art. 66 L. 105/1992 pentru stabilirea competenþei este greºitã. Acest articol stabileºte care este dreptul substanþial aplicabil în materie de moºtenire, dupã distincþiile fãcute în text. În ceea ce priveºte competenþa jurisdicþionalã pentru litigiile cu element de extraneitate, aceasta este reglementatã în Capitolul 12, Secþiunea I L. 105/1992. 366 Mircea Dan BOCªAN În speþã, competenþa instanþei române este datã în primul rând de cetãþenia defunctei; pe de altã parte, instanþa românã este competentã sã judece pricina ºi pentru cã, în conformitate cu dispoziþiile art. 149 pct. 8 L. 105/1992, o parte din bunurile rãmase de la defunctã se aflã în România, ºi anume sumele de bani depuse în bãncile româneºti. Este adevãrat cã, instanþa românã nu este exclusiv competentã, potrivit art. 151 pct. 6 L. 105/ 1992, deoarece persoana care a decedat nu a avut ultimul domiciliu în România. Prin urmare, excepþia de necompetenþa absolutã a instanþei române invocatã de recurent este neîntemeiatã, iar motivul de recurs întemeiat de recurent atât pe dispoziþiile art. 304 pct. 3 C.pr.civ., cât ºi pe dispoziþiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va fi respins, competenþa instanþei române fiind stabilitã cu aplicarea corectã a legii. 2. În ceea ce priveºte motivul de recurs întemeiat pe dispoziþiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., acesta nu poate fi reþinut deoarece decizia tribunalului cuprinde motivele pe care se sprijinã. Este adevãrat cã tribunalul nu a rãspuns tuturor argumentelor prezentate de apelant într-un mod lipsit de rigoare ºi coerenþã, dar aceasta nu poate atrage casarea deciziei în temeiul art. 304 pct. 7 Cod procedurã civila, aceastã soluþie fiind posibilã doar atunci când hotãrârea nu cuprinde motivele pe care se sprijinã sau cuprinde motivele pe care se sprijinã sau cuprinde motive contradictorii sau strãine de natura pricinii. Aºadar, ºi acest motiv va fi respins, cu atât mai mult cu cât critica referitoare la nelegalitatea citãrii în faþa primei instanþe nu a fost reþinutã in aceastã fazã procesualã. 3. În ceea ce priveºte excepþia lipsei calitãþii procesuale active a pârâtei Albeanu Rozalia, invocatã drept motiv de recurs întemeiat pe dispoziþiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., acesta este, de asemenea, nefondat. Recurentul a susþinut excepþia cu motivarea cã , neavând calitatea de moºtenitoare a defunctei ºi nefiind în nici un caz rezervatarã, pârâta nu are nici calitatea de a solicita anularea certificatului de moºtenitor. Pârâta, în calitate de sorã, nu se încadreazã, într-adevãr, în categoria moºtenitorilor rezervatari, dar acest fapt nu are relevanþã. Pârâta are vocaþie la succesiune în virtutea legãturii sale de rudenie cu defuncta – sorã, iar posibilitatea de a-ºi valorifica aceastã vocaþie depinde de valabilitatea sau nevalabilitatea legatului universal lãsat de defunctã. În consecinþã, are calitate procesualã activã în procesul privitor la valabilitatea certificatului de moºtenitor emis în baza testamentului contestat. 4. Deºi reclamantul a susþinut, în motivarea recursului, cã testamentul ce a format obiectul prezentei cauze a devenit caduc, prin descoperirea unui testament ulterior lãsat de aceeaºi defunctã ºi invocã drept motiv de recurs întemeiat pe dispoziþiile art. 304 pct. 10 faptul neluãrii în seamã a celui de-al doilea testament, în final, solicitã Curþii sã constate cã primul testament întruneºte condiþiile de valabilitate ale testamentului mistic, concluzia instanþelor pe acest aspect fiind greºitã, conform art. 304 pct. 11 C.pr.civ.. În ceea ce priveºte motivul de casare întemeiat pe dispoziþiile art. 304 pct. 10 C.pr.civ., acesta nu poate fi reþinut, din urmãtoarele considerente: Critica referitoare la pretinsa caducitate a primului testament nu a fost formulatã drept motiv de apel ºi apare ca fiind invocatã, omisso medio, în faþa Curþii; în apel, reclamantul a susþinut cã, dimpotrivã, acþiunea sa este admisibilã ºi ambele testamente sunt perfect valabile. Chiar în ipoteza în care, luând act de existenþa celui de-al doilea testament, intervenit la o zi dupã primul ºi lãsat în pãstrare Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureºti, instanþa ar fi constatat cã acþiunea reclamantului ce tinde la valorificarea primului testament nu se mai impune a fi analizatã pe fond, soluþia de respingere a acþiunii, pronunþatã de Judecãtorie, s-ar fi menþinut. De altfel, mici în recurs, reclamantul-recurent nu a solicitat ca, dupã casarea deciziei, instanþa sa-i admitã propria acþiune, ci doar sã respingã cererea reconvenþionalã a pârâtei. Practicã testamentarã 367 Este de observat cã între cele doua procese nici nu a existat identitatea perfectã pe pãrþi, de cauzã ºi de obiect cerute de dispoziþiile art. 163 C.pr.civ. pentru admiterea excepþiei de litispendenþã, invocatã în mod greºit de reclamant în faþa instanþelor de fond. Pe de altã parte, aºa dupã cum rezultã din dispoziþiile art. 163 C.pr.civ. pentru admiterea excepþiei de litispendenþã, invocatã în mod greºit de reclamant în faþa instanþelor de fond. Pe de altã parte, aºa dupã cum rezultã din dispoziþiile art. 156 L. 105/1992, chiar în cazul existenþei triplei identitãþi existenþa de litispendenþã nu ar putea fi primitã, cu consecinþa trimiterii dosarului unei instanþe din afara sistemului judiciar românesc. Aceasta, deoarece, potrivit textului de lege menþionat, competenþa instanþei române, stabilitã conform art. 148-152 din lege, rãmâne câºtigatã, chiar dacã acelaºi proces a fost dedus ºi în faþa unei instanþe judecãtoreºti strãine. Recurentul ºi-a motivat interesul de a critica decizia tribunalului pe aspectul greºitei reþineri a nevalabilitãþii primului testament, prin aceea cã, referitor la cel de-al doilea existã un proces pe rolul unei instanþe germane, care încã nu s-a pronunþat în mod definitiv asupra valabilitãþii legatului. Critica referitoare la decizia tribunalului pe acest aspect vizeazã doar motivul de casare prevãzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., dispoziþiile art. 304 pct. 11 C.pr.civ. fiind indicate doar formal. Astfel, recurentul se plânge cã tribunalul nu a aplicat corect dispoziþiile Legii nr. 51/1995 care trebuiau coroborate cu cele ale Codului civil ºi cã, prin atestarea semnãturii testatoarei de cãtre avocaþi, semnãturã ce nu a fost de nimeni contestatã, legatul întruneºte toate condiþiile de validitate. Analizând acest motiv de recurs, Curtea reþine urmãtoarele: La data de 11 decembrie 1997, la Biroul avocaþilor Mocanu Constantin ºi Stoian Mariana s-a întocmit un testament dactilografiat în întregime, prin care testatoarea Stocler Constanþa lãsa întreaga sa avere mobilã ºi imobilã domnului Rosenfeld Peter, domiciliat în Germania, instituindu-l legatar universal. Testamentul a fost semnat de testatoare ºi de cei doi avocaþi, iar apoi a fost lãsat în plic sigilat în pãstrarea biroului de avocaturã, de unde a fost ridicat de reclamant dupã decesul testatoarei. La data de 12 decembrie 1997, aceeaºi testatoare a întocmit un alt testament, de data aceasta instituindu-i drept legatari cu câte ½ din moþtenire , atât pe Rosenfeld Peter, cât þi pe Anica Mihalcea; acest testament a fost lãsat intr-un plic sigilat la Judecãtoria Sectorului 3 Bucureºti, de unde a fost ridicat de Mihalcea Anica la data de 9 octombrie 1998. În baza celui de-al doilea testament, numita Mihalcea Anica a sesizat Judecãtoria din Offenbach am Main, parte în proces fiind ºi reclamantul Rosenfeld Peter; prin sentinþa pronunþatã la 26 septembrie 200, aceastã instanþã a constatat cã, potrivit dreptului german, testamentul din 12 decembrie 1997 nu are valabilitate, deoarece nu este scris nici autograf nici public; analizând valabilitatea testamentului ºi din punct de vedere al legii române – art. 864 C.civ., instanþa germanã a stabilit cã testamentul nu este valabil, deoarece lipseºte nota care ar fi trebuit scrisã fie pe hârtia pe care s-a scris testamentul, fie pe plicul acestuia ºi care sa fi fost semnatã, dupã aceea, atât din partea judecãtoriei, cât ºi de testatorul însuºi. Astfel nu au fost îndeplinite condiþiile art. 864 C.civ., potrivit cãrora testatorul poate face un testament secret, pe care nu trebuie sã-l scrie el însuºi, dar trebuie ã-l iscãleascã ºi apoi sãl depunã la tribunal, dând totodatã o declaraþie cã acest act reprezintã un testament fãcut de el. Cum acest al doilea testament nu a fost confirmat prin hotãrâre judecãtoreascã, recurentul are într-adevãr interesul de a se stabili dacã, independent de eventuala revocare dintr-un nou testament valabil, primul testament îndeplineºte cerinþele stabilite de lege pentru valabilitatea sa. Pentru condiþiile de valabilitate ale testamentului, legile aplicabile sunt cele prevãzute de art. 68 L. 105/1992, în mod alternativ, ºi anume: legea naþionalã a testatorului, legea domiciliului acestuia, legea locului unde s-a întocmit, legea situaþiei imobilului ce face obiectul testamentului, legea instanþei sau a organului care îndeplineºte procedura de transmitere a bunurilor moºtenite. Din perspectiva acestor criterii, în cauzã ar fi aplicabile atât legea românã, cât ºi cea germanã. Reclamantul a solicitat aplicarea Legii române – care este, de altfel, mai favorabilã pentru cã legea germanã nu recunoaºte testamentul mistic, ºi a criticat decizia tribunalului pentru greºita aplicare a acesteia. 368 Mircea Dan BOCªAN Motivul de recurs întemeiat pe dispoziþiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu este întemeiat, tribunalul soluþionând cauza printr-o corectã aplicare a dispoziþiilor legale referitoare la valabilitatea testamentului mistic. Astfel, cum corect a reþinut tribunalul, testamentul întocmit la data de 11 decembrie 1997 nu este valabil, deoarece nu a fost prezentat judecãtoriei conform dispoziþiilor art. 864 alin. 3 C.civ. ºi, în consecinþã, nu poartã procesul verbal de suprascriere efectuat de judecãtor, respectiv “actul de subscripþie” cum îl intituleazã codul. Recurentul a susþinut cã testamentul este valabil, deoarece a fost redactat de un cabinet de avocaturã ºi, conform art. 3 L. 51/1995, avocaþii au atestat conþinutul, semnãtura ºi identitatea persoanei care a lãsat testamentul. Este adevãrat cã, potrivit art. 3 din Legea pentru organizarea ºi exercitarea profesiei de avocat, activitatea avocaþilor poate sã constea ºi în redactarea de acte juridice – în general, cu posibilitatea atestãrii identitãþii pãrþilor, a conþinutului ºi a datei actelor. Pentru ca un act întocmit în atare condiþii sa fie însã valabil ca testament mistic, trebuie ca, dupã întocmirea actului, sã se procedeze la îndeplinirea formalitãþilor cerute ad validitatem de dispoziþiile legale speciale cuprinse în art. 864 C.civ., ºi anume, sã fie prezentat judecãtoriei ºi sã se întocmeascã de cãtre judecãtor procesul verbal de suprascriere, fie pe chiar înscrisul propriu-zis care conþine voinþa testatorului, fie pe plicul sigilat în care se aflã testamentul. Cum aceste cerinþe nu au fost respectate în cauzã, în mod legal ºi temeinic a decis tribunalul cã testamentul întocmit la 11 decembrie 1997 nu este valabil ºi, deci, nu produce efecte, reclamantul neputând dobândi, în temeiul acestui act, calitatea de moºtenitor testamentar al defunctei Stocler Constanþa. Pentru aceste considerente, Curtea a menþinut decizia tribunalului ºi, în baza art. 296 ºi 316 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat. 2 (decizie publicatã în Curtea de Apel Bucureºti. Culegere de practicã judiciarã în materie civilã 2000, Rosetti, Bucureºti, 2002, p. 208) OBSERVAÞII: 1 Pãrerea noastrã este cã, în virtutea modificãrilor legislative, formalitãþile specifice testamentului mistic ar trebui sã fie de competenþa notarului public. 2 V., în acelaºi sens cu decizia raportatã, V. PAªCA, D. LÃMêANU, Înscrisurile certificate de avocat ºi valoarea lor juridicã, Dr. 4/1999.71. 54 ATENÞIE! Decizie cu probleme, consultaþi Nota criticã! SUBSTITUÞIE FIDEICOMISARà – Testament – Legate particulare – Soþie supravieþuitoare substituitã fideicomisar – Nulitate (art. 803 C. civ.) – Dispoziþii testamentare independente – Legat în favoarea nepotului de sorã – Validitate EXHEREDARE – Legate particulare – Exheredare indirectã – Colaterali privilegiaþi – Rezervatari – Substituþie fideicomisarã – Nulitate – Voinþa testatorului – Interpretare – Menþinere a exheredãrii OPÞIUNE SUCCESORALà – Legat nul absolut – Partajare a obiectului acestui legat – Devoluþiune succesoralã legalã (art. 672 C. civ. ºi art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944) Judecãtoria sectorului 2 Bucureºti, sentinþa civilã nr. 4196/2 aprilie 2001 1) Testamentul, ce impune legatarei particulare-soþie supravieþuitoare conservarea apartamentului legat ºi împãrþirea preþului obþinut prin vânzare, la moartea ei, între nepoþii de frate ai defunctului, conþine o substituþie fideicomisarã. Practicã testamentarã 369 2) Nulitatea acesteia nu afecteazã însã validitatea celuilalt legat particular fãcut în favoarea pârâtului-nepot de sorã ºi nici a exheredãrii indirecte a colateralilor privilegiaþi – implicatã de menþionatele legate. 3) Ca urmare, nu se va putea cere ieºirea din indiviziune decât asupra obiectului substituþiei fideicomisare, împãrþind apartamentul conform regulilor succesiunii legale între pãrþi. INSTANÞA Asupra cauzei civile de faþã, constatã urmãtoarele: Prin cererea înregistratã pe rolul acestei instanþe la data de 15.03.1999, reclamanta A.V. a chemat în judecatã pe pârâtul A.A.E., solicitând instanþei ca prin hotãrârea pe care o va pronunþa sã constate cã la data de 10.05.1998 a intervenit decesul numitului A.E., sã constate cã defunctul a lãsat un testament olograf datat 04.02.1998, prin care a instituit pãrþile ca legatari particulari, sã constate, astfel, calitatea pãrþilor de succesori testamentari, faptul cã masa succesoralã se compune din cota indivizã de ½ din apartamentul nr. 22, situat în Bucureþti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2 ºi dintr-un teren în suprafaþã de 13.100 m.p., situat în Humuleºt, jud. Neamþ, sã constate cã pãrþile nu s-au înþeles asupra soluþionãrii cauzei pe cale amiabilã ºi sã dispunã ieºirea din indiviziune asupra masei succesorale, prin atribuirea apartamentului cãtre reclamantã, iar a terenului cãtre pârât, urmând a fi plãtitã sulta corespunzãtoare drepturilor pãrþilor asupra masei succesorale. În motivarea acþiunii, legal timbrate, reclamanta a arãtat cã la data de 10.05.1998 a decedat numitul A.E. ºi cã de pe urma acestuia au rãmas ca moºtenitori testamentari pãrþile. Se mai aratã cã, în timpul cãsãtoriei, defunctul împreunã cu reclamanta au dobândit apartamentul nr. 22, situat în Bucureºti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2, cã, de pe urma defunctului, a mai rãmas ºi un teren arabil în suprafaþã de 13.100 m.p., situat în Humuleºti, jud. Neamþ. Susþine reclamanta cã testamentul olograf lãsat de de cuius conþine o substituþie fideicomisarã – ce putea fi înlãturatã prin acordul pãrþilor –, acord ce nu a fost însã realizat în faza procedurii succesorale notariale. Faþã de dispoziþiile testamentare, reclamanta a solicitat ieºirea din indiviziune în naturã. În ºedinþa publicã de la 03.05.1999 pârâtul a depus la dosar cerere reconvenþionalã, prin care a solicitat instanþei sã constate nulitatea absolutã a substituþiei fideicomisare din testamentul olograf, datat 04.02.1998, lãsat de defunctul A.E., sã constate cã în privinþa cotei de ½ din apartament ambele pãrþi au vocaþie succesoralã, ca moºtenitori legali, sã dispunã predarea cãtre pârât a terenului, ce face obiectul legatului cu titlu particular al cãrui beneficiar se considerã a fi ºi sã dispunã ieºirea din indiviziune asupra apartamentului. În motivarea cererii reconvenþionale, legal timbrate, pârâtul a arãtat cã moºtenitorii legali ai defunctului sunt cele douã pãrþi litigante, cã de cuius-ul a lãsat un testamet olograf, prin care l-a instituit pe pârât legatar cu titlu particular asupra terenului agricol situat în Humuleºti ºi cã acelaºi testament cuprinde o dispoziþie ce conþine o substituþie fideicomisarã afectatã de nulitate absolutã, în temeiul art. 803 C. civ., prin care reclamanta a fost instituitã ca legatarã asupra cotei de ½ din apartament, cu obligaþia de a o transmite la moartea sa în beneficiul pârâtului. Aratã acesta cã nulitatea substituþiei fideicomisare nu atrage în nici un mod ineficacitatea clauzei testamentare prin care a fost instituit legatar cu titlu particular asupra terenului situat în Humuleºti, în posesia cãruia solicitã sã fie trimis, conform art. 899 ºi urm. C. civ. Pârâtul susþine cã nulitatea substituþiei fideicomisare determinã atribuirea bunului care îi face obiectul (cota de ½ din apartament), potrivit dispoziþiilor ce guverneazã moºtenirea legalã, cãtre cele douã pãrþi litigante, ca moºtenitori legali, cãrora le revine câte o cotã de ½ din masa succesoralã. În baza art. 728 C. civ., pârâtul solicitã ieºirea din indiviziune asupra apartamentului. Având cuvântul în formularea probatoriilor, ambele pãrþi au solicitat, iar instanþa a încuviinþat, administrarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu ºi cu expertizã. În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosar urmãtoarele acte, în copie: certificatele de deces ºi de cãsãtorie ale de cujus-ului, testamentul olograf scris, datat 04.02.1998 ºi semnat de numitul A.E., titlul de proprietate nr. 24/2/30.12.1974 eliberat de fostul Comitet Executiv al Consiliului 370 Mircea Dan BOCªAN Popular al Municipiului Bucureºti, titlul de proprietate nr. 3/1609/06.09.1996 emis de Comisia judeþeanã Neamþ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, încheierea nr. 591/09.12.1998 datã de B.N.P. MENTOR în dosarul nr. 591/1998, certificat de naºtere al pârâtului-reclamant, acte de stare civilã ale pârâtului D.V.M., certificat de deces al pârâtei E.A., declaraþia pârâtei I.E., autentificatã sub nr. 391/07.03.2000 de B.N.P. H.T., certificat de calitate de moºtenitor nr. 24/09.02.2000 eliberat de B.N.P. MENTOR, adresã a Institutului Naþional de Statisticã ºi Studii Economice, alte acte. În administrarea probei cu interogatoriu, pãrþile nu au insistat. La data de 04.11.1999 s-a depus la dosar raportul de expertizã tehnicã agricolã, iar la data de 22.11.1999 s-a depus raportul de expertizã tehnicã imobiliarã. A fost ataºat dosarul notarial nr. 591/1998 al B.N.P. MENTOR. Vãzând actele dosarului notarial, la cererea pãrþilor, instanþa a dispus introducerea în cauzã, în calitate de pârâþi, a numiþilor E.A., I.E. ºi D.V.M. Pârâta E.A. a decedat la data de 21.08.1999, moºtenitorul acesteia fiind pârâtul-reclamant A.A.E., astfel cum atestã certificatul de calitate de moºtenitor nr. 24/09.02.2000 eliberat de B.N.P. MENTOR. Analizând actele ºi lucrãrile dosarului, instanþa reþine urmãtoarele: La data de 10.05.1998 a decedat numitul A.E., astfel cum atestã certificatul de deces seria DM nr. 005019, eliberat în baza actului de deces nr. 2259/11.05.1998 de Primãria Sectorului 2. Conform art. 651 C. civ. (data deschiderii succesiunii coincide cu momentul morþii celui ce lasã moºtenirea), instanþa urmeazã sã constate deschisã succesiunea rãmasã de pe urma defunctului A.E., decedat la data de 10.05.1998, cu ultimul domiciliu în Bucureºti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, ap. 22, sector 2. Cu privire la compunerea masei succesorale, instanþa reþine cã, aºa cum atestã titlul de proprietate nr. 24/2/30.12.1974 eliberat de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureºti, defunctul împreunã cu reclamanta-pârâtã au dobândit în timpul cãsãtoriei imobilul-apartament nr. 22, situat în Bucureºti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2. Având în vedere cã potrivit art. 30 C. fam., bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei sunt bunuri comune ale soþilor, precum ºi faptul cã în cauzã nu s-a susþinut cã imobilul ar fi fost achiziþionat cu contribuþia majoritarã a vreunuia din soþi, instanþa va constata cã în compunerea masei succesorale rãmase de pe urma defunctului A.E. intrã cota indivizã de ½ din imobilul-apartament nr. 22, situat în Bucureþti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2. Intrã în masa succesoralã ºi terenul arabil în suprafaþã de 13.100 m.p., situat în Humuleºti, jud. Neamþ, teren care a fost proprietatea de cuius-ului, în temeiul titlului de proprietate nr. 3/109/06.09.1996 emis de Comisia judeþeanã Neamþ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. La data de 04.02.1998, de cuius-ul a întocmit un testament olograf, prin care a instituit pe reclamanta-pârâtã ºi pe pârâtul-reclamant ca legatari cu titlu particular asupra întregii mase succesorale, dupã cum urmeazã: Reclamanta-pârâtã a fost instituitã legatar cu titlu particular asupra apartamentului, iar pârâtul reclamant – asupra terenului. Testatorul a impus însã reclamantei-pârâte sã conserve apartamentul ce forma obiectul legatului, pentru ca dupã încetarea ei din viaþã, apartamentul sã fie vândut, iar preþul obþinut sã se împartã în douã pãrþi egale nepoþilor sãi, D.R. ºi A.A.E. Aceastã clauzã, însã reprezintã o veritabilã substituþie fideicomisarã, întrucât testatorul a stabilit ordinea succesoralã a bunurilor sale nu numai pentru propria sa moarte, ci ºi a reclamantei-pârâte pe care a gratificat-o, cãreia îi înlocuieºte, practic, voinþa. Potrivit art. 803 C. civ., substituþia fideicomisarã este sancþionatã cu nulitatea absolutã, întrucât încalcã ordinea publicã. Nulitatea este integralã, în sensul cã desfiinþeazã ambele liberalitãþi, atât cea fãcutã reclamantei-pârâte, cât ºi cea subsecventã, fãcutã pârâtului-reclamant ºi numitului D.R. În temeiul textului de lege sus-citat, instanþa urmeazã sã constate nulitatea absolutã a substituþiei fideicomisare cuprinse în testamentul olograf, datat 04.02.1998, întocmit de testatorul A.E. Practicã testamentarã 371 Aºa fiind, aceasta înseamnã cã, în ceea ce priveºte cota de ½ din apartamentul ce fãcea obiectul substituþiei fideicomisare, aceasta urmeazã regulile ce guverneazã devoluþiunea succesoralã legalã, ea revenind moºtenitorilor legali. Aceºtia sunt, potrivit art. 672 C. civ. ºi art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944, reclamanta-pârâtã ºi pârâtul-reclamant, fiecãruia dintre aceºtia revenindu-i câte o cotã de ½ din cota de ½ din apartamentul nr. 22, situat în Bucureþti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2. Pentru aceste motive, capãtul de cerere prin care reclamanta-pârâtã solicitã sã i se constate calitatea de legatar asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului-apartament, urmeazã sã fie respins, ca neîntemeiat. În ceea ce îi priveºte pe pârâþii E.A., I.E. ºi D.V.M., instanþa constatã cã aceºtia sunt strãini de succesiune, prin exheredare, având în vedere urmãtoarele considerente: Prin testamentul olograf, testatorul a instituit cele douã legate cu titlu particular, despre care s-a fãcut vorbire mai sus, legate care au epuizat întreaga moºtenire. Or, prin instituirea acestora, s-a realizat exheredarea indirectã a pârâþilor E.A., I.E. ºi D.V.M. Faptul cã, legatul ce avea ca obiect apartamentul este nul absolut, nu este de naturã sã modifice concluzia instanþei referitoare la exheredarea pârâþilor citaþi mai sus, atât timp cât aceasta se desprinde din interpretarea voinþei neechivoce a testatorului de a-i gratifica numai pe reclamanta-pârâtã ºi pe pârâtul-reclamant. Cum pârâþii E.A., I.E. ºi D.V.M. nu au nici calitatea de moºtenitori rezervatari, înseamnã cã dezmoºtenirea lor opereazã fãrã limitã. Nulitatea substituþiei fideicomisare nu afecteazã însã validitatea celuilalt legat cuprins în testament: cel prin care pârâtul-reclamant a fost instituit legatar cu titlu particular asupra terenului, astfel încât instanþa urmeazã sã constate cã pârâtul-reclamant are calitatea de legatar cu titlu particular asupra terenului arabil în suprafaþã de 13.100 m.p., situat în Humuleºti, jud. Neamþ ºi sã dispunã, în baza art. 899 alin. 2 C. civ., trimiterea acestuia în posesia terenului ce face obiectul legatului cu titlu particular. Sub acest aspect, instanþa urmeazã sã respingã, ca neîntemeiat, capãtul de cerere prin care reclamanta-pârâtã solicitã ieºirea din indiviziune asupra terenului arabil situat în Humuleºti, jud. Neamþ, întrucât, pentru a cere ieºirea din indiviziune, situaþia premisã care trebuie sã existe este însãºi starea de indiviziune în care se aflã pãrþile asupra unui bun. Or, pãrþile nu se aflã în indiviziune asupra terenului, el aparþine doar pârâtului-reclamant, în calitate de legatar cu titlu particular. Reclamanta-pârâtã este însã în indiviziune cu pârâtul-reclamant asupra cotei indivize de ½ din imobilul-apartament nr. 22, situat în Bucureºti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2. Având în vedere cã potrivit art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune, un coerede putând cere oricând împãrþeala succesiunii, instanþa va dispune ieºirea din indiviziune asupra imobilului-apartament nr. 22, situat în Bucureºti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2. Valoarea actualã de circulaþie a apartamentului este de 254.877.019 lei. Instanþa a stabilit aceastã valoare, aplicând la suma calculatã de expertul P.P. rata inflaþiei, astfel încât suma rezultatã este conformã cu preþurile practicate pe piaþa imobiliarã la momentul pronunþãrii sentinþei. Întrucât reclamanta-pârâtã are o cotã de ½ din masa succesoralã, dar o cotã de ½ din apartament este bunul sãu propriu, având în vedere ºi faptul cã în prezent locuieºte în imobil, instanþa va atribui acesteia imobilul-apartament, obligând-o la plata cãtre pârâtul-reclamant a unei sulte, în valoare de 63.719.256 de lei. În final, capãtul de cerere prin care reclamanta-pârâtã solicitã sã se constate cã pãrþile nu s-au înþeles asupra soluþionãrii cauzei pe cale amiabilã urmeazã sã fie respins ca inadmisibil, cãci art. 111 C. pr. civ., aratã cã se poate cere doar constatarea existenþei sau inexistenþei unui drept, iar nu ºi a unei stãri de fapt. În temeiul art. 276 C. proc. civ., cheltuielile de judecatã vor fi compensate. Trimite pârâtul-reclamant A.A.E. în posesia terenului arabil în suprafaþã de 13.100 m.p., situat în Humuleºti, jud. Neamþ. 372 Mircea Dan BOCªAN Respinge, ca neîntemeiat, capãtul de cerere prin care reclamanta-pârâtã solicitã sã i se constate calitatea de legatar asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului-apartament nr. 22, situat în Bucureþti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2. Respinge, ca neîntemeiat, capãtul de cerere prin care reclamanta-pârâtã solicitã sã i se constate calitatea de legatar asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului-apartament nr. 22, situat în Bucureþti, str. T.M., nr. 1, sc. B, et. 6, sector 2. Respinge, ca neîntemeiat, capãtul de cerere prin care reclamanta-pârâtã solicitã ieºirea din indiviziune asupra terenului arabil în suprafaþã de 13.100 m.p., situat în Humuleºti, jud. Neamþ. Respinge, ca inadmisibil, capãtul de cerere prin care reclamanta-pârâtã solicitã sã se constate cã pãrþile nu s-au înþeles asupra soluþionãrii cauzei pe cale amiabilã. Compenseazã cheltuielile de judecatã. Cu apel în 15 zile de la comunicare. Pronunþatã în ºedinþã publicã, astãzi, 2 aprilie 2001. NOTÃ: Interesante ºi, totodatã, importante chestiuni ne-au atras atenþia în litigiul de mai sus. Prohibirea legalã a substituþiilor fideicomisare cenzureazã numai parþial voinþa testatorului; celãlalt legat rãmâne valid iar moºtenirea legalã îºi gãseºte ºi ea locul. Soluþia instanþei nu se ridicã însã la nivelul speþei ce i-a fost supusã spre analizã: redarea lacunarã a ipotezei conflictuale, identificarea deficitarã a problemelor ºi absenþa unei motivãri complete în drept conduc, din pãcate, la o soluþie eronatã. 1. Dificultãþile apar încã de la stabilirea situaþiei de fapt. Cititorul hotãrârii, prin ipotezã terþ faþã de cauzã, nu aflã decât târziu calitatea succesoralã a pârâþilor ºi aceasta doar indirect, pe cale de deducþie: sentinþa trimite la art. 672 C. civ. (privind devoluþiunea legalã în clasa a II-a de moºtenitori) ºi art. 1 lit. c Legea nr. 319/1944 (referitor la cota succesoralã legalã a soþului supravieþuitor în concurs cu aceeaºi clasã) – de unde îºi dã seama cã E.A., I.E. ºi D.V.M. sunt fratele ºi surorile defunctului, respectiv legatarul A.A.E. este nepotul de sorã al acestuia. De asemenea, nu se oferã date suficiente privind maniera de exercitare a opþiunii de cãtre succesibili. Iarãºi numai deducþia ne permite sã aflãm (din referirile pasagere la dosarul notarial nr. 591/1998 întocmit la B.N.P. Mentor) cã toþi colateralii au acceptat moºtenirea. Nu reiese clar calitatea pentru care a optat reclamanta: succesoare doar testamentarã sau pe ambele temeiuri (legalã ºi testamentarã)? Se va vedea ceva mai jos cum rãspunsul la aceastã întrebare cântãreºte semnificativ în soluþionarea cauzei. Insistãm asupra unor atare chestiuni, deoarece suntem de pãrere cã redarea clarã ºi completã a stãrii de fapt condiþioneazã esenþial raþionamentul în drept ºi percepþia asupra întregii hotãrâri. 2. Actul de ultimã voinþã întocmit la 4 februarie 1998 cuprinde douã legate particulare. Unul instituie pe nepotul de sorã A.A.E. asupra terenului proprietatea testatorului. Celãlalt instituie tot pe A.A.E. dar împreunã cu alt nepot D.R., cu privire la apartamentul aflat sub incidenþa devãlmãºiei matrimoniale legale – soþia A.V. apãrând în poziþia de substituitã fideicomisar. Ca prim pas, se reþine nulitatea legatului particular fãcut reclamantei. Juridicã ne apare ºi interpretarea testamentului în sensul cã cele douã dispoziþii nu sunt interdependente; ca urmare, nulitatea ce decurge din art. 803 C. civ. în privinþa legatului apartamentului nu afecteazã legatul terenului. În continuare însã, raþionamentul instanþei ne ridicã douã semne de întrebare: cum pot douã legate particulare sã exheredeze moºtenitorii legali? (I), ºi, care este situaþia reclamantei-soþie supravieþuitoare? (II) I. “Exheredarea” 3. Instanþa aratã cã: “Prin testamentul olograf, testatorul a instituit cele douã legate cu titlu particular, [...], legate care au epuizat întreaga moºtenire. Or, prin instituirea acestora, s-a realizat exheredarea indirectã a pârâþilor E.A., I.E. ºi D.V.M.” Practicã testamentarã 373 Este adevãrat cã dezmoºtenirea (exheredatio) din dreptul roman a suferit de-a lungul secolelor schimbãri de fond ºi de formã 1, dar o trãsãturã s-a pãstrat neatinsã: ea se referã exclusiv la transmisiuni universale ºi vizeazã numai succesori cu vocaþie universalã. Profesorul Francisc Deak a atras atenþia asupra acestui aspect: “noþiunea de exheredare se utilizeazã numai dacã moºtenitorul legal este înlãturat de la moºtenire (în limitele permise de lege), nu ºi atunci când se micºoreazã numai emolumentul moºtenirii prin legate cu titlu particular sau cu titlu universal dar care nu epuizeazã cotitatea disponibilã”2. Este adevãrat cã în speþa noastrã testatorul a dispus practic de toate bunurile sale. Dar nu trebuie omise urmãtoarele repere: a. instanþa foloseºte, în acest punct al argumentaþiei, cuvântul “moºtenire” în sensul comun, al limbajului cotidian, de bunuri materiale culese de succesori. Or, consecinþa juridicã a exheredãrii nu putea fi trasã decât din observarea semnificaþiei juridice a acestui cuvânt. Vocabularul de specialitate acordã “moºtenirii” înþelesul de patrimoniu (universalitate de drepturi ºi obligaþii)3. b. moºtenirea este o dualitate activ-pasiv. Legatarii particulari nu succed la pasivul patrimonial (art. 775 ºi 909 C. civ.). Ca urmare, douã legate singulare pot prin reunire aritmeticã sã acopere cel mult activul; juridic însã, nu vor izbuti vreodatã sã epuizeze “întreaga moºtenire” ºi sã conducã astfel la exheredarea colateralilor privilegiaþi. Cotitatea disponibilã la care se referea profesorul Deak este deci o universalitate de drept, la a cãrei integralitate niciodatã legatarii particulari nu pot avea vocaþie. c. transmisiunea succesoralã are caracter universal, indiferent dacã la deschiderea moºtenirii va exista sau nu vreun pasiv. Epuizarea prin dispoziþii cu titlu particular a activului moºtenirii nu stinge vocaþia universalã a succesorilor legali; numai o dispoziþie testamentarã, care le rãpeºte – direct sau indirect ºi în manierã concomitentã – atât vocaþia la activ cât ºi cea la pasiv, este aptã sã-i înlãture 4, iar acea dispoziþie nu poate fi decât legatul universal sau clauza de exheredare expresã. Pe lângã aceste argumente ce þin de esenþa (arhitectura juridicã) a problemei, adãugãm cã, adoptând rezolvarea instanþei, s-ar ajunge ºi la efecte nedorite. De exemplu, eventuala caducitate a unui legat particular (sau chiar a tuturor!) ar trimite automat bunul obiect al acestuia (întregul avut) în patrimoniul statului; or, scopul primordial al succesiunii este pãstrarea averii în familia defunctului, în scopul menþinerii forþei ei economice5. Dobândirea statului este subsidiarã, de ultimã instanþã: acesta culege numai succesiunile vacante (art. 680 C. civ.), pentru a nu lãsa bunuri nevalorificate economic de societate. În concluzie, numai prin denaturarea noþiunilor de moºtenire, respectiv exheredare ºi prin interpretarea voinþei defunctului în pofida principiilor ce stau la baza dreptului succesoral s-a putut decide cã testatorul A.E. i-ar fi dezmoºtenit pe colaterali. 1 Nu este locul sã insistãm aici cu detalii asupra acestor schimbãri; acestea pot fi regãsite în D. Alexandresco, Explicaþiunea teoreticã ºi practicã..., vol. IV.1., Socec, Bucureºti, 1913, p. 512 nota 5; M. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, 1921, p. 356-357; M.D. Bocºan, Testamentul. Evoluþia succesiunii testamentare în dreptul roman, tezã, Lumina Lex, Bucureºti, 2000, p. 84-89; H. Rolland, M-F. Callu, Droit des libéralités, Ellipses, Paris, 2000, p. 139 sqq. 2 Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Actami, Bucureºti, 1999, p. 299 nota 177. Cf. Scaevola, citat în Paulus, Dig. XXVIII.2.19: Cum quidam filiam ex asse heredem scripsisset filioque, quem in potestate habebat, decem legasset, adiecit “et in cetera parte exheres mihi erit”, et quaereretur, an recte exheredatus videretur, Scaevola respondit non videri, et in disputando adiciebat ideo non valere, quoniam nec fundi exheres ese iussus recte exheredaretur, aliamque causam esse institutionis, quae benigne acciperetur: exheredationes autem non essent adiuvandae. 3 V. D. Chiricã, Drept civil. Succesiuni, Lumina Lex, Bucureºti, 1996, p. 3-4; Fr. Deak, op. cit., p. 5-6. Desigur, mai este folosit ºi pentru a desemna transmisiunea mortis causa, sens care nu ne intereseazã aici. 4 Dupã cum spune ºi termenul, sã-i “ex-heredeze”, sã-i “dez-moºteneascã”. 5 M. Cantacuzino, op. cit., p. 215. 374 Mircea Dan BOCªAN II. Situaþia succesoralã a reclamantei-soþie supravieþuitoare 4. Dupã cum semnalam mai sus, din sentinþã nu reiese clar vocaþia de care s-a prevalat soþia reclamantã în acceptarea moºtenirii. Din formularea cererii introductive1, din pasajele referitoare la discuþiile ivite în faþa notarului2 ºi din faptul cã nu a cerut reducþiunea liberalitãþilor excesive, s-ar deduce cã A.V. a intenþionat sã uzeze numai de chemarea testamentarã. În sprijinul acestei (posibile) deducþii vine ºi o decizie recentã a Curþii de Apel Bucureºti, ce aratã: “Împrejurarea cã nu s-a menþionat expres în conþinutul înscrisului (procurii) prin care s-a acceptat succesiunea defunctului, cã este avutã în vedere atât moºtenirea legalã, cât ºi cea testamentarã, nu are nici o relevanþã, câtã vreme din cuprinsul înscrisului nu rezultã cã s-ar fi dorit renunþarea la beneficiul legatului ºi deci, la calitatea de moºtenitor testamentar. De aceea, însuºindu-ºi calitatea de erede, soþia supravieþuitoare poate opta între moºtenirea legalã ºi cea testamentarã, legatul universal dându-i posibilitatea sã culeagã întreaga succesiune, în condiþiile în care mai existã un moºtenitor legal nerezervatar”3. Dacã lucrurile au decurs astfel, atunci A.V. era o simplã moºtenitoare instituitã într-un legat nul absolut ºi instanþa nu avea temei juridic pentru a o lua în calcul la devoluþiunea legalã a apartamentului. Dacã reclamanta a înþeles sã invoce atât vocaþia legalã (art. 1 Legea nr. 319/1944), cât ºi cea testamentarã, hotãrârea judecãtoreascã tot nu se gãseºte la adãpost de critici. Se ajunge pânã la urmã la un mod de partajare a apartamentului ce ar fi corect; dar, câtã vreme nu este corespunzãtor motivatã, soluþia pare mai degrabã rodul întâmplãrii decât al unui raþionament juridic. Din spirit de consecvenþã faþã de propriile demersuri, instanþa ar fi trebuit mai întâi sã constate virtuala “exheredare” inclusiv a pârâtului A.A.E. – care nu este mai puþin nerezervatar decât ceilalþi pârâþi. Apoi, ar fi putut observa cã, prin instituirea lui ca beneficiar al substituþiei fideicomisare, de cuius nu a înþeles sã acorde decât o preferinþã reclamantei substituite; prin urmare, desfiinþarea legatului litigios menþine “dezmoºtenirea” numai pentru E.A., I.E. ºi D.V.M., pe când vocaþia legalã a lui A.A.E. este reactivatã4. Rãmânem însã la prima variantã în privinþa opþiunii succesorale, nu fãrã a observa terenul nesigur pe care sentinþa, prin imprecizia prezentãrii situaþiei în fapt, ne obligã sã manevrãm. 5. Profitãm de ocazie pentru a întreprinde o incursiune corelativã a problemelor tocmai expuse. Tribunalul Suprem decidea în 1972: “Renunþarea la moºtenirea legalã nu opereazã ºi pentru legatul cu titlu particular. Dreptul legatarului cu titlu particular nu derivã din lege ci din testament, încât beneficiarul unui atare legat nu este obligat sã accepte succesiunea în termenele ºi cu procedura prevãzute de art. 685 ºi urm. C. civ.”5. Pornind de la aceastã jurisprudenþã ºi identificând un temei legal în art. 752 C. civ., s-a considerat cã moºtenitorul legal gratificat testamentar are posibilitatea de a renunþa la vocaþia legalã ºi de a veni la succesiune în calitate de legatar6. Concluzia este validã, însã din douã motive nu împãrtãºim fundamentarea: - decizia invocatã nu are intenþia sã fixeze vreo excepþie de la principiul indivizibilitãþii actului de opþiune succesoralã. Regãsim în ea doar reflexul unei opinii azi abandonate – conform cãreia legatarii particulari nu ar fi constrânºi sã opteze în termenul de 6 luni prevãzut de art. 700 alin. 1 C. civ.7. 1 "[...] reclamanta a arãtat cã la data de 10.05.1998 a decedat numitul A.E. ºi cã de pe urma acestuia au rãmas ca moºtenitori testamentari pãrþile [subl. ns.]”. 2 "Susþine reclamanta cã testamentul olograf lãsat de de cuius conþine o substituþie fideicomisarã - ce putea fi înlãturatã prin acordul pãrþilor –, acord ce nu a fost însã realizat în faþa procedurii succesorale notariale”. 3 C. Ap. Bucureºti, s. a IV-a civ., dec. 451/1999, în Curtea de Apel Bucureºti. Culegere de practicã judiciarã în materie civilã 1999, p. 151-153. 4 D. Chiricã, op. cit., p. 145; Fr. Deak, op. cit., p. 302; H. Rolland, M-F. Callu, op. cit., p. 141. 5 TS, s. civ., dec. 1984/1972, Repertoriu... 1969-1975, p. 202. În acelaºi sens, C. Ap. Craiova I, dec. 86/1887, Dreptul 1888, p. 143; Cas. I, dec. 660/1938, în F. Mihãilescu, S.C. Popescu, Jurisprudenþa ICCJ... 1934-1943, Bucureºti, 1944, p. 444. 6 M. Eliescu, Transmisiunea ºi împãrþeala moºtenirii..., Academiei, Bucureºti, 1966, p. 91; D. Chiricã, op. cit., p. 203; Fr. Deak, op. cit., p. 436. 7 Pentru critica acestei opinii, v. D. Chiricã, op. cit., p. 210-211; Fr. Deak, op. cit., p. 443-445 ºi, mai recent, S. Bona, Aspecte privind dreptul de opþiune succesoralã a legatarului cu titlu particular, Dreptul 7/2001.60 sqq. (dar ultimul material nu aduce nimic nou faþã de cei doi autori ante-menþionaþi; cel mult o confirmare). Practicã testamentarã 375 - art. 752 C. civ., situat în secþiunea din cod intitulatã “Despre raporturi”, dispune: “Eredele ce renunþã la succesiune (la succesiunea legalã – n. ns.) poate pãstra darul sau a cere legatul ce i s-a fãcut, în limitele cotitãþii disponibile”. S-a apreciat cã acest text ar întemeia soluþia pe care o analizãm1. În acelaºi timp, se considerã cã ar include rezultatul unei neatenþii din partea redactorilor Codului civil român. Aºa cum s-a arãtat, legiuitorul nostru a pãrãsit în art. 751 sistemul francez al raportãrii legatelor (art. 843 C. civ. fr. 2), a tradus art. 1001 din proiectul de cod civil italian, dar a uitat acest lucru în textele subsecvente; ca urmare, art. 752, 754, 756 ºi 846 C. civ. – preluate mots-à-mots din Codul Napoléon – se referã în mod greºit ºi la legate 3. Personal, ne-am ralia soluþiei lui Alexandru Cerban: “În ce priveºte art. 752 C. civ., el reglementeazã ipoteza când cel chemat la o succesiune, renunþã la moºtenire; în acest caz, ca ºi un strãin, renunþãtorul este în drept sã pãstreze donaþia care i-a fost fãcutã de cãtre defunct pe când trãia sau sã cearã legatul ce i s-a lãsat pânã la concurenþa cotitãþii disponibile. Existã vreo legãturã între acest text ºi chestiunea de a ºti dacã legatele sunt raportabile? Evident cã nu, cãci oricare ar fi soluþia datã asupra acestei chestiuni, în toate cazurile, rãmâne exactã ºi juridicã dispoziþia art. 752 C. civ. Acest lucru este atât de adevãrat încât ºi în Codul italian gãsim art. 1003, care cuprinde o dispoziþie identicã cu art. 752 din codul nostru, deºi art. 1001 admite cã numai donaþiile sunt raportabile; pe de altã parte, în codul francez, art. 845 corespunzãtor textului nostru 752, a rãmas neschimbat, deºi art. 843 a fost modificat prin legea de la 24 martie 1898”4. Decizia Tribunalului Suprem se referã deci la cu totul altceva, iar art. 752 C. civ. nu este decât un text formal5; acest text nu întemeiazã alternativa analizatã, mulþumindu-se sã-i exprime o aplicare. Trei chestiuni putem enunþa despre posibilitatea unui succesibil cu vocaþie multiplã de a se pronunþa diferit cu privire la fiecare aspect al acesteia: a. nu este o excepþie de la indivizibilitatea actului de opþiune; b. îºi aflã fundamentarea în dispoziþiile art. 650 C. civ.: “Succesiunea se deferã sau prin lege, sau dupã voinþa omului, prin testament”. Un act de opþiune vizeazã o succesiune, iar art. 650 C. civ. indicã douã feluri de succesiuni6: legalã ºi testamentarã7; c. orientarea practicii judiciare 8, respectiv a doctrinei9, este în sensul acceptãrii acestei posibilitãþi. D. Chiricã, op. cit., p. 203. Este vorba de art. 843 C. civ. fr. în redactarea sa iniþialã, cãci printr-o lege din 24 martie 1898 textul a fost modificat – legatele sunt prezumate a fi fãcute cu dispensã de raport. 3 "[...] în art. 752, 754, 756 ºi 846 trebuie suprimate cuvintele care se referã la raportul legatelor” (M. Cantacuzino, op. cit., 272). V. ºi Cas. I, dec. 46/1915, Jur. Rom. 1915, p. 180; M. G. Rarincescu, Curs de drept civil pentru anul IV licenþã. Succesiunile (ab intestato ºi testamentare). Donaþiunile, Bucureºti, 1945, p. 429-430; D. Chiricã, op. cit., p. 305-306; Fr. Deak, op. cit., p. 396 nota 196. Pentru opinia cã – în pofida art. 751 C. civ. – ºi legatarilor le incumbã obligaþia de raport, v. D. Alexandrescu, op. cit., vol. III.2, p. 615-617; de menþionat cã însuºi autorul a revenit ulterior ºi ºi-a schimbat pãrerea (v. Nota la dec. 1139/1921 a Cas. I civ., PR 1922.I.217). 4 Al. Cerban, Notã la dec. 1139/1921 a Cas. I civ., Cur. Jud. 1922.217. 5 I. Rosetti-Bãlãnescu, Al. Bãicoianu, Drept civil român, vol. III, Socec, Bucureºti, 1948, nr. 946; v. ºi nr. 1717. 6 Nu excludem însã de plano nici existenþa succesiunii contractuale – art. 821 C. civ., prea uºor “expediatã” de autorii noºtri. 7 Ceea ce nu constrânge în practicã pe succesibili sã menþioneze expres, în fiecare caz, vocaþia pe care o vizeazã prin opþiune; eventuala distincþie între temeiuri este cea care trebuie sã aparã expres. 8 "[...] Soþia (legatarã universalã) poate, renunþând la legat, sã moºteneascã întreaga masã succesoralã în calitatea ei de succesoare legalã” (Trib. jud. Suceava, dec. 839/1980. RRD 3/1981.60); “prin opþiune, legatarul a renunþat la calitatea de moºtenitor testamentar ºi a acceptat succesiunea legalã [...] (Trib. jud. Suceava, dec. civ. 736/1984, RRD 12/1984.73); C. Ap. Bucureºti IV civ., dec. 451/1999, cit. supra. Soluþia este sprijinitã ºi pe un argument de tradiþie juridicã: “Dupã principiile admise în Codul Caragea, moºtenitorul poate sã pãstreze ºi moºtenirea ºi legatul date lui, sau numai pe unul dintr-însele, dupã cum îi va conveni. Primirea legatului nu implicã eo ipso renunþarea la moºtenire” (C. Ap. Galaþi I, dec. 144/1886, Dreptul 1887.614). 9 "Aceastã dualitate a modurilor de transmisiune este prevãzutã de art. 650, dupã care „succesiunea se deferã prin lege sau dupã voinþa omului prin testament’.” (I. Rosetti-Bãlãnescu, Al. Bãicoianu, op. cit., nr. 500). 1 2 376 Mircea Dan BOCªAN 6. În concluzie, revenind la speþa adnotatã, apreciem cã instanþa putea sã primeascã numai cererile de constatare a nulitãþii absolute a substituþiei fideicomisare ºi de predare a terenului cãtre A.A.E. Restul pretenþiilor trebuia respinse, ajungându-se la urmãtoarea situaþie: - terenul atribuit pârâtului-legatar particular A.A.E.; - ½ din apartament se cuvine reclamantei, prin sistarea comunitãþii matrimoniale legale; - restul de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului se împarte conform regulilor succesiunii legale între colateralii privilegiaþi-pârâþi A.A.E., I.E. ºi D.V.M. Pârâtul A.A.E. vine în calitate de moºtenitor al (între timp) decedatei E.A.; altfel, el ar fi fost înlãturat de la succesiune în baza principiului prioritãþii gradului de rudenie în clasa a II-a de erezi. Soþia a acceptat succesiunea testamentarã ºi a renunþat la cea legalã – astfel cã nu intrã în concurs cu pârâþii. Fiecãrui colateral îi revine câte 1/6 (½ din 1/3) din apartament, conform principiului împãrþirii pe capete între moºtenitorii din aceeaºi clasã ºi de acelaºi grad (art. 672 ºi 674 C. civ.). Apartamentul urma desigur sã fie atribuit reclamantei, cu obligaþia de a plãti câte o sultã egalã cu 1/6 din valoarea imobilului fiecãruia din cei trei moºtenitori legali. dr. Mircea Dan BOCªAN lector, UBB Cluj-Napoca (decizie publicatã în Pandectele Române, nr. 2/2002, Rosetti, Bucureºti, 2002, p. 186-194) Aceiaºi autori arãtau: “Dacã compunerea succesiunii defunctului este de naturã a da loc la deschiderea unui drept de reîntoarcere legalã în folosul adoptatului donator (art. 316-317 C. civ., abrogate în 1954 – n. ns.), acesta va putea refuza succesiunea anormalã, acceptând însã pe cea de drept comun sau viceversa. Se poate spune cã în aceastã ipotezã existã douã succesiuni, în privinþa cãrora succesibilul poate lua hotãrâri independente. Însã, acceptãrile respective sunt indivizibile” (id., nr. 718; în acelaºi sens, Al. Oteteliºanu, Curs de drept civil anul III licenþã, lito., Bucureºti, 1941-1942, p. 198-199). V. ºi Fr. Terré, Y. Lequette, Droit civil. Les successions. Les libéralités, Dalloz, Paris, 1997, p. 539. Anexa I TABLA DE MATERII ALFABETICà - cifrele indicã numãrul speþei - Acceptarea succesiunii: 22;24 Acrescãmânt: 4;19 Acþiune ab irato: 33; ~ în anulare: v. Nulitate; ~ în nulitate: v. Nulitate; ~ în partaj: v. Partaj; ~ în plata legatului: 35; ~ în reducþ iune: 52; ~ în revendicare: 2;3;21;29;33;43;46 Adopþie: 51 Antecontract de vânzare-cumpãrare: 51;58 Ascendenþi: 5;7;21;21;34;35 Asigurare: 39; Atentat la viaþa testatorului: 42; Avocat: 53; Bunã credinþã: 3;5;35 Caducitate: 2;17;22;41;44; Capacitate: 5;6;12;15;16;25;40; Captaþie: v. Dol Cãsãtorie: 9;10;17;22;28;33; Cauzã: 17;22;41; Certificat de moºtenitor: 44;53; Cheltuieli de înmormântare: 8;23;49; Clauzã de stil: 16;21; Codicil: 39;47; Colaterali: v. Moºtenitor Competenþã: 53; Concubinaj: 32; Condiþie ilicitã: 9;10;11;21;22; ~ suspensivã: 2;29; ~ rezolutorie: 9;29; Confirmare: 39; Consimþãmânt: v. Dol Copil postum: 41; Cruzimi: 42; Datã: 13;16;22;25;31;35;37;45;49; Datorii: 18 Delict: 42; Demenþã: 34; Dezmoºtenire: v. Exheredare Discernãmânt: 34; Distrugerea testamentului: 14;20 Dobândã(zi) : 18;36; Dol: 12;14;22;24;28;33;34; Donaþie: 4;10;54; ~ conjunctã: 30 Drept eventual: 19;39: Dublu legat condiþional: v. Legat Element de extraneitate: 53 Eroare: 13;35;43; Executor testamentar: 6;22;38; Exheredare: 7;21;34;47;54; Expropriere: 21; Extraneitate: 53; Facultate de alegere: v. Legat Formalism: 25;31;49; Forþã majorã: 20;25; Fraudã la lege: 5;29; Fructe: 5; Fundaþie: 6;46; Gestiune de afaceri: 23; Împãrþealã: v. Partaj, Partaj de ascendent Incapacitate: v. Capacitate Indiviziune: ieºire din ~ : 19;21;24;25;42;45; v. Partaj Injurie: 42; Instituire: v. Legatar, desemnare Interogatoriu: 5 Interpretare: 1;6;7;9;11;16;19;21;23;27;31;32;36;37;38; 42;47;54; Interpunere: v. Persoanã interpusã Ipotecã: 8;18;31; Irevocabilitate: v. Revocare Înstrãinare: v. Vânzare Legat(ar): 1;22;41;50;53; ~ alternativ: 29; ~ condiþional: 2;9; ~ dublu condiþional: 29; ~ cu sarcinã: 4;8; ~ de uzufruct: v. Uzufruct; ~ particular: 4;8;12;18;21; 23;26;30;36;52;54; ~ cu titlu universal: 18; ~ universal: 2-5;7;12;16;18;21;22;23;26;30;38;47; Legatar aparent: 5; ~ conjunctiv: 19; desemnare (determinare): 7;10;16;26;32;36;38;50;54; Litispendenþã: 53 Martor: 5;20 Militar: 25 Modalitãþi: 2;4;8;29; v. Legat(ar) Moºtenitor aparent: 3;35;43; ~ colateral: 4;5; 54; putativ: 5; ~ rezervatar: 39; Nud(ã) proprieta(te): 9;18;21;37;47 Nulitate: 4;5-11;13;15;21;22;28;29;34;35;39;41;46; 4850;52;53;54; Omor: 42; Opozabilitate: 3;35;43; Opþiune succesoralã: 47; 54; v. Acceptare ºi Renunþare Ordine publicã: 5 Partaj: 5;43;46;54; Partaj de ascendent: 46; Pasiv succesoral: 18;23 378 Persoanã: incertã: 4;5;10;32;36;50; ~ interpusã: 5;6;22;28; ~ juridicã: 6;36; v. ºi Legatar Petiþie de ereditate: 7 Posesiune: v. Trimitere în ~ Preot: 12; Prescripþie: 47; Prezumþie(-i): 16;20; Privilegiu: 23; Probã(-aþiune): 16;20; Proiect de testament: 37; Publicitate imobiliarã: 3; Raport: 54; Reducþiune: 52; Rentã: 18;20;21; Renunþare: 22; Revocare: 2;4;14;16;17;21;22;27;30;32;38;41;42;44;47; 49; 51;52; Revocabilitate: 11; Rezervã: 54; Sarcinã(-i): 6;48; Scriere: 20;22;34;38;48; Mircea Dan BOCªAN Semnãturã: 14;25;35; Sezinã: 7;5;35;38;39; Simulaþie: 28; Solemnitate: 48;52;53; Soþ: 4;22;28;27;47;54; Stat: 47; Subscriere: 15;16;25;44; Substituþie fideicomisarã: 1;4;6;21;29;35;37;54; Sugestie: v. Dol Surdo-mut: 40; Termen incert: 2; ~ suspensiv: 2; Testament ab irato: 34; autentic: 40; ~ conjunctiv: 27;46; ~ mistic: 14;15;30;53; ~ olograf: 13;16;25;35;37;4347; 49; reconstituire de ~: 20; Tradiþiune: 39; Transcriere: 3; Tranzacþie: 4; Trimitere în posesiune: 7;26;35;38;39; Uzufruct: 2;6;9;18;21;29;31;37;47; Vânzare: 3;5;28;31;35;52; ~ de drepturi succesorale: 43; Vocaþie: 18;19;21. Anexa II TABLA TEXTELOR CITATE - reglementãrile marcate cu simbolul a sunt abrogate - . Constituþia de la 1866a 10: 10; 19: 20; . Constituþia din 1923a 17: 20; . Codul civil 5: 6;9;10;21;22; 21 a: 25; 43 a: 25; 98 a: 20; 117a: 5; 405a: 24; 449a: 34; 475: 10; 483: 5; 485: 5; 486: 5; 494: 24; 517: 21; 527: 18; 541: 21; 549-552: 18; 557: 21; 559: 18; 646: 45; 650: 5;54; 651: 38;47; 653: 5;7;32; 659-663: 5; 672: 5;54; 673: 5; 674: 36;54; 677-679a: 5; 680: 5;7;54; 681a: 5;7; 682-683a: 5; 684a: 5;20;54; 697: 19; 700: 46;54; 702: 52; 706: 5; 726: 5; 728: 54; 738: 41; 751: 40;54; 752: 54; 754: 54; 756: 54; 775: 18;54; 800: 5;47;48; 802: 4;6;11;19;22;32;33;36;39; 46;47;48;52; 803: 10;11;18;21;29;35;37;54; 804: 19;21;35; 805: 18;21;35;46; 808: 6;10;29;36; 809: 10; 810: 10;12; 811: 6;36;38; 812: 6;5; 816: 40; 817: 36; 824: 4; 825: 4;29;30; 829: 41; 830: 41;48; 831: 41;42;48; 832: 42; 836: 41;48; 837: 41; 841: 48; 844: 46; 846: 54; 857: 27; 858: 5; 859: 4;13;16;21;22;25;32;37;38; 39;45;46;47;49;50; 861a: 40; 862a: 40; 863: 40; 864: 15;53; 865: 14;15; 868: 25; 878: 26; 885: 22; 886: 15;22;25;27;39;45;49; 887: 27;32;46; 888: 7;16;18;23;44; 889: 26; 891: 7;10;26; 892: 43; 893: 18;23; 894: 8;18;26; 895: 7;5;10;26;32; 897: 23; 898: 7; 899: 8;10;20;21;36;39;54; 905: 18; 909: 18;54; 911: 38; 914a: 22; 916: 38; 917: 38; 920: 2;16;38;47;48;51; 921: 2;22;47;51;52; 922: 38;51; 923: 21;22;30;44;47;51;52; 924: 17;35; 925: 2;21; 926: 2; 927: 21;52; 928: 22; 929: 19;22; 930: 41;42;48; 931: 41; 939-941: 24; 948: 34;41; 965: 52; 977: 6;15;16;23; 978: 1;23;32;45;46; 979: 21; 982: 5;6;16; 21;23; 983: 7; 987: 23; 988: 23; 991: 23; 993: 18; 996: 5; 1008: 9;10;11;21;22; 1017: 39; 1021: 48; 1092: 18; 1167: 39; 1168: 39; 1169: 28; 1170: 28; 380 1178: 49; 1182: 25; 1198; 5;20; 1201: 39; 1203: 16;20; 1204-1206: 20; 1247a: 10; 1248a: 10; 1294a: 5; 1295: 51; 1307: 28; 1557: 5; 1607: 5; 1729: 23; 1801a: 3; 1912: 21;22; . Codul civil francez 504: 34; 550: 5; 724: 5;7; 770: 5; 843: 54; 845: 54; 896: 21;29; 899: 21; 900: 10;21;22;35; 901: 10;34; 902: 10; 906: 29; 936: 40; 951: 29; 978: 13; 999: 22; 1002: 32; 1003: 21; 1006: 7; 1010: 32; 1011: 7; 1037: 41; 1038: 21;52; 1042: 21; 1045: 3; 1046: 41; 1047: 41; 1048: 29;35; 1049: 29;35; 1134: 32; 1172: 21;22; 1334: 39; 1340: 39; 1348: 20; 1380: 5; 1599: 5; . Codul civil italian din 1865a 785: 13; Mircea Dan BOCªAN 925: 5; 927: 5; 1001: 54; 1003: 54; 1311: 39; . Codul civil italian 340: 40; . Codul civil german 892: 5; 893: 5; 2021: 5; 2158: 19; 2366: 5; . Codul civil austriac din 1811a 44: 10; 560: 19; 570: 32; 689: 19; 700: 10; 682: 10; 683: 10; 698: 21; 824: 5; . Codul de procedurã civilã din 1865a 69: 24; 129: 8; 140: 21; 146: 21; 156: 8; 162: 25; 186: 16; 247: 21;30; 252: 43; 400: 20; 722a: 3; . Codul de procedurã civilã 49: 21;30; 53: 43; 105: 53; 111: 54; 163: 53; 177: 25; 296: 53; 304: 51;52;53; 306: 48; 312: 51;53; 316: 53; . Codul familiei 31: 48; 35: 52; 79: 51; . Codul comercial 57: 22; . Gaius Institutiones II.229: 7; II.238: 36; . Paulus Sententiae III.7.13: 32; V.25.5: 14; . Corpus Iuris Civilis Inst. II.20.1: 32; 20.25 ºi 26: 36; Dig. V.2.12: 34; Dig. V.3.20.6: 5; Dig. V.3.23: 5; Dig. V.3.25.11: 5; Dig. V.3.25.17: 5; Dig. V.3.48: 5; Dig. XVIII.1.28: 5; Dig. XIX.1.46: 8; Dig. XXXI.87.3: 34; Dig. XXXII.3.80: 19; Dig. XXXV.1: 22: 10; 62.2: 10; 63.1: 10; 72.4:10; 72.5: 10 79.4: 10; Dig. L.17.9: 7; Cod V.22.29: 40; Cod VI.23.21 pr.: 14; Cod VI.40.1: 10; 2: 10; 3: 10; Nov. 53: 20; Nov. 117: 20; . Codex Theodosianus II.21.1: 34; . Hexabiblul lui Harmenopol V.1.21: 14; . Manualul lui Andronache Donicia cap. 35 § 9: 40; § 12: 14; § 26: 10; cap. 36 § 7 ºi 8: 29; . Codul Calimacha 63: 10; 727: 40; 731: 32; 736: 22; 737: 10; 739: 22; 741: 15; 751: 40; 753: 37; 770: 29; 827: 10; 828: 10; 841: 7; 858: 19 Practicã testamentarã 881: 10;21; 884: 10; 887: 10; 907: 52; 910: 52; 1195: 21; . Legiuirea Carageaa III.16.1: 10; IV.3: 14;29; 3.26: 14; 4: 29; 4.14:52; . Legea pentru secularizarea averilor mãnãstireºti din 17 decembrie 1863a: 11; . Legea pentru autentificarea ºi legalizarea actelor, nr. 112/ 21 august (1 septembrie) 1886a: 14; 8: 40; 10: 40; . Legea privind raporturile de drept internaþional privat, nr. 105/ 1992: 66: 53; 68: 53; 148: 53; 149: 53; 151: 53; 156: 53; . Legea pentru organizarea corpului avocaþilor din 12 martie 1907a 40: 22; . Legea pentru luarea de mãsuri în folosul familiei ºi averii mobilizaþilor, 23 decembrie 1916a 13: 25; 14: 25; . DL pentru exproprierea pentru utilitate naþionalã, nr. 3697/ 15 decembrie 1918a: 21; 3: 20; 20: 20; 21:20; 38: 20; . Lege pentru reforma agrarã din Oltenia, Muntenia, Moldova ºi Dobrogea (din vechiul Regat), nr. 3093/ 17 iulie 1921a 2:20; 72: 20; 73 : 20;21; 75: 21; 381 . Legea pentru organizarea ºi unificarea corpului de avocaþi din 21 februarie 1923a 55: 22; 60: 22; . Legea privind persoanele juridice, nr. 21/1924a 10: 36; . Legea pentru reglementarea ºi accelerarea judecãþilor, din 11 iulie 1929a: 35; . Legea generalã pentru asigurãrile sociale, 22 decembrie 1938: 39; . Legea privind drepturile succesorale ale soþului supravieþuitor, nr. 319/ 1944: 20; 1: 48;54; 5: 48; . L. autentificãrii actelor, nr. 358/ 3 iulie 1944 a 15: 40; . Decret privind reglementarea situaþiei bunurilor de orice fel supuse confiscãrii…, nr. 111/1951: 46; . Decret privitor la procedura succesoralã notarialã, nr. 40/ 1953a: 40; 8: 44; 15: 44; 16: 47; 17: 44; 19: 44; . Decret privitor la punerea în aplicare a Codului familiei ºi a Decretului privitor la persoanele fizice ºi persoanele juridice, nr. 32/1954 49: 10;24;34; . Decr. 144/1958a 11: 51; 12: 51; . Decr. privitor la prescripþia extinctivã, nr. 167/1958 25: 46; . Decr. 283/1958: 51; . Legea privind sistematizarea teritoriului ºi localitãþilor urbane ºi rurale, nr. 58/1974a: 52; 31: 51; . Legea fondului funciar, nr. 59/1974a: 52; . Legea privind autorizarea executãrii construcþiilor ºi unele mãsuri pentru realizarea locuinþelor, nr. 50/1991 (republicatã): 51; . Legea privind exproprierea pentru utilitate publicã, nr. 33/1994 28: 20; . Legea privind reglementarea raporturilor de drept internaþional privat, nr. 105/1992 68: 53; 148: 53; 149: 53; 151: 53; . Legea privind notarii publici ºi activitatea notarialã, nr. 36/1995 43-45: 39; 50: 40; 68: 5; 76: 44; 78: 5; 83: 5; 85: 5; . Legea privind organizarea ºi exercitarea profesiei de avocat, nr. 51/1995 3: 53; . Legea pentru reglementarea situaþiei juridice a unor imobile cu destinaþia de locuinþe, trecute în proprietatea statului, nr. 112/1995 9: 52; . Legea cadastrului ºi publicitãþii imobiliare, nr. 7/1996 72: 3; . OG privind asociaþiile ºi fundaþiile, nr. 26/2000 19: 6. Cuprins Prefaþã la ediþia a II-a ............................................................................................................. 5 Prefaþã la ediþia I – prof. dr. Dan Chiricã ............................................................................... 6 Argument ................................................................................................................................ 7 Lista de abrevieri .................................................................................................................... 9 Bibliografie generalã ............................................................................................................. 10 1. Succesiunea Iordache Ciupagea: Trib. Ilfov II, sent.civ. 1783/ 1 decembrie 1880 ... 11 2. Succesiunea Orãscu: Trib. Ilfov I, sent. 81/ 28 ianuarie 1881; C.Ap. Bucureºti II, dec. 24/ 27 ianuarie 1883 .............................................................................................. 15 3. Succesiunea Elena Zâmboviceanu: C.Ap. Bucureºti I, dec. din 28 ianuarie 1881 .... 20 4. Succesiunea gen. Slãniceanu: C.Ap. Bucureºti II, dec. 96/ 23 mai 1887 .................. 22 5. Succesiunea Maria Catargi: C.Ap. Craiova II, dec. 116/ 27 octombrie 1887; Cas. I, dec. 142/29 martie 1900 – notã Al. Degré ........................................................ 24 6. Procesul Oteteliºanu-Kalinderu: Trib. Ilfov I, sent.civ. din 27 mai 1889; C.Ap. Bucureºti II, dec. 199/ 26 noiembrie 1890; Cas. I, dec.74/ 2 martie 1892 ....... 36 7. Succesiunea Ioan Chinopse: Trib.jud. Buzãu, sent.civ. 97/ 27 februarie 1898 .......... 54 8. Succesiunea Smaranada Filiºianu: Trib. Ilfov I, sent.civ. din 9 oct. 1899 – nota Redacþiei ................................................................................................................ 62 9. Succesiunea C. Palama: Cas. I, dec.civ. 338/ 9 octombrie 1900 ............................... 67 10. Succesiunea Petcu: Trib.jud. Brãila II, sent.civ. 168/ 18 mai 1901 – notã D. Alexandresco .................................................................................................... 68 11. Succesiunea Gr. Crupenschi: Cas. SU, dec.civ. 6/ 24 octombrie1902 .................... 77 12. Succesiunea Marghioala Procopie Cãnuºi: C.Ap. Bucureºti I, dec. 197/ 31 octombrie 1902 ......................................................................................................... 80 13. Succesiunea Constantin Catopol: Cas. I, dec. 421/ 21 octombrie1905 ................... 84 14. Succesiunea D. Stanovici: C.Ap. Craiova II, dec. din 11 noiembrie 1909 ................ 85 15. Succesiunea Sofia Bantaº-Willara: C.Ap. Bucureºti II, dec. 343/ 3 decembrie 1909 – notã D. Alexandresco ........................................................................................ 89 16. Succesiunea Ecaterina Bossie: Trib.Putna II, sent.civ. 265/ 11 decembrie 1910 – notã D. Alexandresco .................................................................................................... 93 17. Succesiunea Soltana Costandache: C.Ap. Iaºi I, dec.civ. din 30 aprilie 1916 – nota Redacþiei .............................................................................................................. 100 18. Succesiunea Maria Grãdiºteanu: Trib. Ilfov I, sent.civ. 697/ 24 septembrie 1920 – notã Al. Cerban ................................................................................................ 102 19. Succesiunea Elena D’Atzel: Cas. I, dec. 521/ 24 mai 1922 – notã D. Alexandresco .................................................................................................. 110 20. Succesiunea Niculae D. Amira: C.Ap. Bucureºti IV, dec. 21/ 31 ian. 1923; Trib. Ilfov I c.c., sent.civ. 95/1927 – notã G. Alexianu .............................................. 114 21. Successiunea ªtefan Filipescu: Trib. Vâlcea I, sent.civ. 73/ 22 martie 1923 – notã N. Puricescu; C.Ap. Craiova I, dec. 98/ 6 aprilie 1925; Cas. I, dec. 4527/ 21 noiembrie 1926 – note C. Dissescu, D. Paºalega, N. Titulescu .......................... 131 22. Succesiunea Virgil Beniºache: Trib. Covurlui II, dec.civ. 488 bis/ 15 decembrie 1924 ............................................................................................................................. 183 23. Succesiunea Alecu Idriceanu: Trib.jud. Fãlciu, sent.civ. 164/ 19 mai 1925 .......... 200 24. Succesiunea Vasile Assan: Trib. Ilfov I, sent.civ. 1393/ 14 decembrie 1925 ......... 204 Practicã testamentarã 383 25. Succesiunea Vasile Ionescu: Trib. Prahova I, sent.civ. 223/ 16 mai 1927 – notã B. Scondãcescu .................................................................................................. 210 26. Succesiunea Radu Pleºoianu: C.Ap. Bucureºti IV, dec.civ. 461/ 15 octombrie 1929 ....................................................................................................... 220 27. Cas. I, dec. 665/18 februarie 1930 .............................................................................. 223 28. Succesiunea Marin Popescu: Trib. Teleorman II, sent.civ. 90/ 9 mai 1930 ........... 224 29. Succesiunea Petre Bogdãnescu: Cas.I, dec. 582/ 6 mai 1931 – notã O. Sachelarie ....................................................................................................... 227 30. Succesiunea Petre Miricescu: Cas. I, dec. 335/ 8 martie 1932 .............................. 236 31. Succesiunea Stelian Anghelescu: Cas. II, dec.743/ 16 mai 1933 – notã F. Dârlea ºi R. Dimiu ........................................................................................... 238 32. Succesiunea Nicolae Clinceanu: Trib. Prahova I, dec. 487/ 28 iunie 1935 – notã Gh.D. Dumitrescu ................................................................................................ 244 33. Succesiunea Dimitrie Micescu: C.Ap. Bucureºti III, dec.civ. 436/ 10 noiembrie 1937 ............................................................................................................................. 257 34. Succesiunea Pompilia Damian: C.Ap. Galaþi I, dec.civ. 13/ 14 februarie 1938 – notã T. Bogdãnescu .................................................................................................... 262 35. Succesiunea Steliana Trestioreanu: Trib.jud. Prahova I, sent.civ. 142/ 26 februarie 1938 – notã Al. Zamfirescu .......................................................................... 274 36. Succesiunea Elena Oteteliºanu: Trib. Ilfov I c.c., sent.civ. 1377/ 24 noiembrie 1938 – notã Ov. Sachelarie ......................................................................................... 282 37. Trib. Ilfov VII c.c., sent.civ. 367/ 7 iunie 1941 ........................................................... 287 38. Succesiunea Ion Grigorescu: Trib.Dolj II, jurnal nr. 4230/ 23 martie1942 .............. 290 39. Succesiunea Chaim Craus: Cas. III, dec. 2013/ 1 iunie 1943 – notã I.C. Palada ................................................................................................................... 293 40. Trib. Prahova III, sent.civ. 254/14 iulie 1943 – notã Ov. Sachelarie ......................... 301 41. Succesiunea Letiþia Cristian: Cas. I, dec. 536/ 11 decembrie 1944 – notã Ov. Sachelarie ..................................................................................................... 303 42. C.Ap. Craiova I, dec. 43/ 29 mai 1945 – notã Ov. Sachelarie ................................... 311 43. TS, col.civ., dec. 292/15 octombrie 1952 ................................................................... 313 44. Trib.reg. Craiova, dec. 6151/ 15 octombrie 1956 – notã D. Cãlinescu Mihai ............ 314 45. Trib.pop. raion 1 mai Bucureºti, sent.civ. 327/ 19 ianuarie 1959 – notã O. Cãpãþînã ......................................................................................................... 318 46. Trib.reg. Oltenia, dec.civ. 161/ 18 ianuarie 1968 – note N. Petrovici, N. Pleºan ...... 321 47. Judecãtoria sect. I Bucureºti, sent.civ. 1909/ 26 iunie 1968 – notã O. C. Gheorghiu ................................................................................................... 325 48. Trib.jud. Bacãu, dec.civ. 239/ 11 februarie 1970 – note C. I. Floareº, A. Floareº .... 329 49. TS, s.civ., dec. 2841/ 18 decembrie1974 – note Gh. D. Dimitrescu, O. Gheorghiu ................................................................................................................ 334 50. TS, s.civ., dec. 1364/ 23 iunie 1980 ........................................................................... 338 51. Trib.jud. Timiº, dec.civ. 323/ 26 martie 1987 – note D. Radu, C. I. Stoica ............... 342 52. C.Ap. Cluj, s.civ., dec. 2461/2000 – note M. D. Bocºan, V. Mitea ........................... 355 53. Succesiunea Constanþa Stocler: C.Ap. Bucureºti IV civ., dec. 3974/ 28 noiembrie 2000 ............................................................................................................ 362 54. Judecãtoria sect. 2 Bucureºti, sent.civ. nr. 4196/2 aprilie 2001 – notã M.D. Bocºan ........................................................................................................ 368 Anexa I. Tabla de materii alfabeticã .................................................................................. 377 Anexa II. Tabla textelor citate ........................................................................................... 379