Paul Brtnovschi

2� TfATRLIL� PaulBOR TNOVSKI " A� �# � � U41N'f-t'�11 Florica lchim.: Prima Întrebare pe care vreau să v-o pun nu are nici o legă­ tură cu creaţia dumneavoastră. Vi s-a spus vreodată " tovarăşe "? V-a spus cineva vreodată " tovarăşul Bortnovski?" Paul Bortnovski.: M i s-a spus Paulică, de obicei . F.l.: Da, cei apropiaţi, dar cei respectuoşi? P.B.: Cei respectuoşi? Domnul Bortnovski. F.l.: Domnul Bortnovski. Nu prea vi s-a spus tovarăşe. Ce credeţi că le-a impus din personalitatea dumneavoastră ? P.B.: Eu zic, seriozitatea cu care am privit lucrurile. F.l.: Seriozitatea ? Nu aerul dumneavoastră usor suveran? P.B.: Nu, nu am asemenea predispoziţii spre: . . F.l.: Atunci o modestie? P.B.: Da, modestie . . . F.l.: De obicei, oamenii cumsecade sunt victime. A ţi fost o victimă a vieţii? P . B : Nu a vieţii în general . . . F.l.: A conjuncturii? P.B.: Au fost nişte momente mai dificile pe care le-am străbătut, ieşite din nişte conjuncturi. Dar nu am avut dificultăţi legate de munca mea de creaţie. S-au băgat nişte beţe în roate. Piedicile care s-au pus în domeniul artistic, nu că le-am ignorat, dar am mers înainte pe crezul meu. F.l.: Care ar fi acesta ? TEATRLIL�� 2'1 P.B.: Logica pe care o aveam în problemele care trebuiau atacate. F.l.: Dar, totuşi, aţi avut o mulţime de proiecte nerealizate. Au fost oprite din invidie, din maşinaţiuni colegiale doar? P.B.: Am avut o cantitate de realism în visare, bazată pe elemente concrete care m-au g hidat în munca mea, şi opiniile pe ,pare le emiteam au fost totdeauna bazate peA această creqinţă în logica . . . F.l.: In logica firii?ln logica existenţei? P.B.: Da, în logica fi rii. F.l.: Sunteţi arhitect de profesie. Arhitectura a fost studiul de bază, să zicem. P.B.: Studiul de bază şi a rămas drept c rez fundamental , dacă ar fi vorba de crez, de logică fundamentală . . . F.l.: De formaţie . . . P.B.: . . . şi formaţie, care mi-a g hidat şi aspiraţiile pe care le-am avut. F.l.: Sunteţi născut la Sinaia, dintr-o familie de. . . ? P .B. Dintr-o familia de constructori de clădiri . F.l.: Adică din tată În fiu. P.B.: Nu. P ropriu-zis, tata a declanşat asta. El e născut la Botoşani , dar părinţii lui veniseră în o mie opt sute şaizeci şi ceva din Polonia, în u rma uneia din împărţiri , sub p rotecţie franţuzească. Bunica mea s-a stabilit la Botoşani. Acolo s-au născut cei doi fraţi: tata şi unchiul meu care era p reot catolic. F.l.: Dumneavoastră sunteti catolic? P.B.: Şi eu sunt. Romane-catolic. Unchiul meu a plecat în America înainte de primul războiul mondial. F.l.: Deci aţi avut un unchi În America, ca În piesele de teatru. V-a lăsat ceva unchiul din America ? P.B.: Mi-a lăsat o bună aminti re . Era cam contra tatălui meu, pentru că s-a căsătorit ortodox. F.l.: Mama fiind ortodoxă ? P.B.: Da. Giurg iuveancă, dintr-o familie de sârbi. Tata s-a stabilit la Sinaia în p reajma războiului din 1 9 1 4. El a făcut războiul, ca vol untar în armata română pentru că nu avea încă cetăţenie. Pe u rmă a revenit la Sinaia şi a rămas acolo ca unul dintre stâlpii oraşului. A construi foarte multe case. F.l.: Sunt În picioare? P.B.: Da, cam tot ceea ce este mai i mportant în afară de Casino şi Hotelul Palace. A avut clientela p rosperă a anilor prosperi. Până în '35, '37, aşa. A fost un muncitor !:leobosit, a alergat tot pe dealu ri şi pe văi ca să construiască. Şi-a iubit meseria. I n Sinaia s-au construit case ale burg heziei bogate şi luminate. Rădu­ lescu-Pogoneanu , Brănişteanu �-. Tabacovici care era p reşedintele CAM-ului şi al Căilor Ferate , ingineru l Buşilă. I ntotdeauna între tata şi clienţii cei mai răsăriţi se lega o p rietenie. J ucau table . . . F.l.: Cum era atmosfera În familie ? Era o familie severă ? P.B.: O mamă foarte devotată şi caldă şi un tată foarte muncitor, foarte mo­ dest, cu frica l u i Dumnezeu, cu g rija copiilor, să ne crească mari . M uncea foarte mult ca să scoată bani. Eram trei fraţi . Fratele mijlociu, cu şase ani mai mare ca mine, s-a p răpădit, era inginer constructor, şi fratele cel mare care trăieşte este arhitect şi lui i-am urmat eu în meserie. Ţin minte că fraţii mei, care erau daţi la liceu în Bucureşti, la Sfântu Andrei şi Sfântu Iosif, când veneau acasă o luau pe mama pe sus şi o plimbau p rin toată casa, iar ea se amuza g rozav. Şi apoi şedinţe de râs care se petreceau de Bobotează . . . De Bobotează venea popa catolic care era o fig u ră, un ceh, Benedict Wolner îl chema. Fratele l uj, Domnul Carol, era asis­ tentul lui, un fel de ţârcovnic, îi ducea tămâia, candela . . . In fine, de Bobotează era 30 TEAT�LIL�� invitatul nostru la masă. Domnul Carol pleca şi rămânea n umai preotui . . . Şi ţin minte o maioneză făcută de mama. Popa avea o barbă mare şi şi-a mânjit-o cu maioneză. Ce am putut să râdem cu toţii . Aveam în sufragerie o perdea d upă care ne duceam rând pe rând să ne ştergem lacrimile de râs . . . F.l.: Că nu se cădea . . . P.B.:A Săracul , e ra aşa de treabă. F.l.: In casă se păstrau riturile ortodoxe sau catolice? P.B.: Pentru copii , pentru că pe toţi ne-a făcut catolici, se păstrau cele cato­ lice. Dar Paştele era ortodox, îl făceam şi pe cel catolic, dar cel ortodox e ra cu cozonac şi ouă roşii . F.l.: Scoală serioasă ? ' P.B.: Şcoală serioasă. Un liceu bun, profesori buni. Am avut profesor pe Anton Dumitriu, filosoful . P reda matematici . Primele clase le-am făcut cu el. Am multe aminti ri , aşa când mai mă văd cu colegi i , puţini care ne mai întâlnim . . . Conule Dumitrache,îi spuneam. Venea ş i la Sinaia. A fost arestat pentru că era liberal. Aveam un coleg care stătea lângă Biserica Antim şi mi-a povestit că Dumitriu a stat ascuns în turnul Bisericii Antim un timp destul de îndelungat. F.l.: Aţi fost strălucit in facultate? P.B.: Am fost . . . l ucitor. Mi-am terminat diploma cu nişte dificultăţi. Pri ntre p rimele dificultăţi ale regimului le-am simţit atunci, un prim asalt comunist către cucerirea studenţilor. Eu eram şeful anului şi formasem un comitet studenţesc, cu alegeri , cu tot dichisul. E rau însă nişte animatori ai m işcării comuniste, care, destul de confuz, căutau să convingă studenţii mai buni să se alăture m işcării comuniste. F.l.: Ayeaţi o coloratură politică in acel moment, in grupul studenţesc? P.B.: I n comitetul ăsta, bineînţeles că s-au afirmat mai mulţi studenţi . Am mers pe credi nţele noastre foarte normale, dar am început să simţim presiunea . F.l.: Cum au arătat dificultăţile de la diplomă ? P.B.: Eu îmi alesesem ca diplomă un sediu al U niunii Arhitecţilor, pe Calea Victoriei la intersecţie cu General Manu. Aproape de Casa Disescu. Acolo am avut amplasamentul fixat. Am studiat un proiect pentru Uniunea Arhitecţilor care nu era încă definită ca Uniune. Era imediat după înfiinţarea ei în locul Societăţii Arhitecţilor. Am făcut un proiect care presimţea într-un fel arhitectura modernă, arhitectura epocii, care, în fine, începea să fie cunoscută şi la noi din publicaţii . Am făcut un proiect care era într-o structură cosmopolită" , deci am fost acuzat de cosmopolitism . " Faptul c ă a m p u s două lifturi î n loc d e u n u l însemna c ă era vorba d e un lux . . . F.l.: Câte etaje avea ? P.B.: Avea nouă etaje. E ra un cub, u n cub în care băgam toate funcţiunile. Făcusem un program pe care îl alesesem eu, îl compusesem eu şi care a dus la o structură foarte modernă şi expresivă. Am făcut diploma şi în momentul în care a fost judecată, am fost atacat pentru cosmopolitism . F.l.: Si v-au denotat? ' P.B.: Mi-au dat în loc de "foarte bine" , foarte bine, vezi şcolaritatea" . Datorită " calităţilor din timpul facultăţii. Şi acesta a venit din partea unor colegi care atunci s-au demascat. Anton Moisescu era lideru l . F.l.: Si ce s-a ales de el? ' P.e.: Nici nu ştiu . . . F.l.: A apucat să facă construcţii necosmopolite? Adică blocuri frumoase, cu balconaşe . . . P.B.: Da, cam aşa începuse să facă. F.l.: Cine a fost mentorul dumneavoastra in facultate ? 1EA1�LIL-r Schiţă decor Revizorul de Gogol în regia lui Lucian Pintilie, 1 971 . 31 32 TfAT�L/LAJ· P. B . : Respectul meu cel mare era pentru Horia Creangă şi pentru Bubi Georgescu pe care l-am avut chiar profesor. Haralambie îl chema. E ra u n bărbat foarte frumos, ca un artist de cinema. A fost mâna dreaptă a lui Creangă. Bubi Georgescu a fost un model, p rofesor care a ţinut şi cursuri de decoraţie, de arhi­ tectură generală şi în atelierul căruia am lucrat. loţu era şeful de ateli�r. Apoi mai erau Duiliu Marcu, Doicescu . Doicescu m-a recomandat la Peleş. In perioada aceea, cât am fost student am lucrat la Societatea de Tramvaie. F.l.: Ce făceaţi ? P.B.: Spitalu l Emilia l rza, făcut aici, în Bucureşti, în Tei . Şi atunci, în toamnă, în '47, am mers la Sinaia, m-am instalat acolo, stăteam chiar la castel . A fost o perioadă foarte interesantă. Regele era p lecat în Anglia, la căsătoria Elisabetei a 1 1-a, şi când au venit deja era o atmosferă tensionată . . . Divizia Tudor Vlad i m i rescu înlocuise Garda regală. F.l.: L-aţi cunoscut pe rege? P.B : Da. F.l. : Şi ce impresie v-a făcut? P.B.: O impresie respectabilă. Adică i mpunea prin toate datele care e rau în jurul lui . . . F.l. : Ce făceaţi la Pele$? P.B.: Arhitect. Era un serviciu de arhitectură care se ocupa de mai m u lte l ucruri. Era un arhitect în Bucureşti care se ocupa de palatul din Bucureşti, şi arhi­ tectul E rnest care se ocupa de Sinaia, Săvârşin şi câteva locuri din astea ale dom­ niei regale. Ernest era un arhitect neamţ, h ughenot, cum spunea el, şi era acolo din timpul lui Carol 1 . A fost adus de tânăr, nu mai ştiu cum a aj uns . . . Şi fiindcă era deja în vârstă, au căutat să-i mai dea ca ajutor şi un viitor titular. F.l. : Aţi iubit meseria de arhitect? P.B.: Am iubit-o şi o i ubesc în continuare. F.l. : Dar clădiri aveţi semnate. P.B.: Da. Puţine . . . Mai ales amenajări . La Predeal , înainte de Ceauşescu, la Gospodăria de partid, unde era un coleg de-al meu, am făcut o casă. Vila Izvorul se chema, începută mai întâi ca o reparaţie şi care <;�. fost făcută pentru Moghioroş, care nu mai ştiu ce era pe atunci, secretar, unul dintre secretari . Şi alătu ri de el au luat terenl)l pe care au făcut casa lui Ceauşescu . F.l. : Inseamna că poziţia era superbă. P.B.: Da, foarte frumoasă, pe Cioplea . . . Dar Mog h ioroş nici nu a apucat să o folosească, a fost folosită prima dată de Gene ralu l De Gaulle care a stat o noapte în casa aceasta, în vizita pe care a făcut-o în România. F.l.: V-a făcut plăcere asta ? P.B.: M-a lăsat rece. Deja eram în afara trebii. E un l ucru pe care l-am făcut cu plăcere, cu neîndemânări dar şi cu studii foarte interesante, după părerea mea. Am mai l ucrat diferite amenajări . Apartamentul lui Tedy G rigori u , compozitorul . Şi el e arhitect. l-am amenajat un apartament. Şi, în fine, mai multe lucruri . L-am aju­ tat pe tata, am făcut p roiecte de arhitectură pentru nişte vilişoare la Sinaia, dar totul la scară normală. F.l.: A veţi un inventar al proiectelor nerealizate ? P.B.: Da, relativ. Dar sunt proiecte mai puţin i mportante . . . F.l.: Una dintre cele mai mari drame pe care le-am cunoscut printre prietenii mei, a fost cea a arhitecţi/or care aveau idei fabuloase $i construiau cuburi mizerabile. Vreo doi trei s-au prăpădit foarte de devreme de inimă pentru că ei lucrau . . . Dovadă că mulţi arhitecţi erau foarte buni este că, după câte am Înţeles, la Paris, la un moment dat se făcuse un grup foarte mare, vreo sută de arhitecţi români care se unificaseră. TEATRUL�� 33 P.B.: Sunt apreciaţi . . . F.l.: Intrarea dumneavoastră În teatru vine din acestă frustrare ? P.B.: Parţial, parţial. Pentru c ă î n momentul î n care îmi dădeam diploma în anii '50, am fost atacat. . . Eu m-am refugiat o perioadă de timp într-o arhitectură clasică în care am făcut câteva proiecte d,e şcoală şi apoi m i-am dat drumul în aventura asta modernă care era pasionanată. Era, este şi întotdeauna va fi pasio­ nantă, dar momentul acela era special . .. F.l.: Iubiţi Bucureştiul, domnule Bortnovski sau /-aţi iubit? P.B.: Da, sunt ataşat de Bucureşti. · F.I.: Există nişte clădiri care vă sunt dragi, de exemplu construcţiile lui Mincu sau Muzeul Enescu sau altele? P.B.: Aste sunt i ntrate în firesc, aşa. Am detestat o a rh itectu ră n�oromânească, cât e ram în şcoală, acum o privesc cu indulgenţă . ...; F.l.: Dar clădirile lui Maree/ Iancu vă plăceau. P.B.: Da, mi-au plăcut. Mi-au plăcut câteva dintre ele care sunt pe experimentul modern şi care sunt destul de avansate. Dar Bucureştiul este un oraş plăcut, fiind­ că are vegetaţie multă şi o viaţă tihnită în multe cartiere. Sunt multe cartiere care sunt foarte frumoase, unde sunt case frumoase: Spătarului, Armenească, şi apoi este arhitectura asta dintre cele două războaie care este destul de ambiguă ca stil şi calitate, dar care are o coerenţă deosebită. A fost o expoziţie cu imagini din Bucureşti , acum vreo şase-şapte ani , şi s-a văzut că există această coerenţă, un anumit tip de experienţă care nu a fost făcut în alte oraşe din Europa . . . F.l . : Cum aţi ajuns la teatru? P.B.: La teatru , printr-o conjunctură, pur şi simplu . . . Acea conjunctură a fost prietenia mea cu Liviu Ciulei care a fost coleg cu mine de facultate. El era mai mic decât mine. Eram prieteni în măsura în care ne cunoşteam mai deA mult şi am avut diferite tangenţe în facultate sau în timpul vacanţe lor la Sinaia . . . In să cotitura pe care am făcut-o eu spre teatru a fost determinată pur şi simplu de o simpatie care exista, dar şi de o ofertă din partea lui Liviu că să l ucrăm împreună . . . F.l.: La renovarea sălii de la Grădina Icoanei? P.B.: N u , totul a părut ca un fel de . . . , cum să spun eu? Eu am făcut un ocol în jurul arhitecturi i , de la arhitectură. E ra un moment în care arhitectura nu oferea posibilităţi de l ucru foarte interesante şi propunerea făcută de Liviu într-o bună seară, la o întâlnire prietenească - el pornind caA un învăţăcel, nu pretindea mai mult - era: scenografie de film. Şi asta a fost. . . I ntr-o bună seară ne-am văzut, mi-a .propus să lucrăm împreună una dintre primele . . . F.l.: La ce, la "Erupţia" ? P.B.: La Nepoţii gornistului. Dar cred că a fost Cauţiunea mai întâ i . . . Cauţiunea e ra chiar unul dintre primele spectacolele în care făcea Liviu mise en scene, în anii imediat de după război . F.l. : L a ce teatru era ? P.B.: L a Teatrul M i c . Şi asta s e petrecea î n timp ce . . . nu ştiu dacă era Neleanu . Cred că era Neleanu di rectorul Teatrului Mic. F.l.: Deci era după '50. P.B.: Da, cam prin '50. Deci, aventurile mele în domeniul scenografiei au început cu Mitrea Cocor. Dar cred că tot Liviu, nu mai ţin minte bine, a mediat această întâl­ nire cu Marietta Sadova. Asta a fost în '51 , în '52, Nepoţii gornistului, cu Dinu Negreanu şi Răsare soarele. Pe urmă, încă o aventură pur şi simplu, necontinuată a fost Frica lui Georges Scria tot cu Marietta Sadova, făcut tot la Studioul actorului de film "Nottara" . Apoi, o viaţă în teatru . . . FlcMa. tCHtH