Psihologia Sociala

Acest articol trece în revistă principalele caracteristici teoretice si metodologice ale psihologiei sociale discursive, ilustrînd scopul şi natura acestei perspective şi arătînd modul in care aceasta poate respecifica psihologia socială a atitudinilor. După ce voi prezenta cîteva aspecte ale teoriei psihologiei discursive, mă voi opri asupra ceea ce se numeşte psihologia socială a atitudinilor. Studiul atitudinilor a fost una din principalele teme de cercetare ale psihologiei sociale şi este un bun punct de plecare pentru oricine doreşte să înţeleagă ce oferă psihologia discursivă din perspectiva rediscutării şi reconceptualizării unor noţiuni tradiţionale ale psihologiei sociale.

Mulţi cercetători au privit capacitatea de a-şi cunoaşte propriul eu şi capacitatea de a cunoaşte lumea în mod acurat, deci lipsit de deformări subiective, ca pe o condiţie sine qua non a sănătăţii psihologice. Totuşi, oricât de venerabilă ar fi această tradiţie în psihologie şi în ştiinţele spiritului în general, multe studii recente n-au putut furniza suport empiric ideii că fericirea înseamnă absenţa totală a distorsiunilor în auto-cunoaştere. Dimpotrivă, astăzi există numeroase studii care arată că aproape toţi indivizii, şi cu deosebire cei ce au scoruri mari la măsurile de adaptare psihologică, manifestă tendinţa de a vedea propriul eu şi lumea într-o lumină mai pozitivă decât sunt ele în realitate. Mai mult, departe de a submina sănătatea, aceste iluzii contribuie la buna funcţionare socială a individului, precum şi la fericirea lui.

[AMAZON LINK BELOW TO BOOK ITSELF -- TOC and book summary in downloadable .doc]      Our instincts—for food, sex, or territorial protection— evolved for life on the savannah 10,000 years ago, not in today’s world of densely populated cities, technological innovations, and pollution. We now have access to a glut of larger-than-life objects, from candy to pornography to atomic weapons—that gratify these gut instincts with often-dangerous results. Animal biologists coined the term “supernormal stimuli” to describe imitations that appeal to primitive instincts and exert a stronger pull than real things, such as soccer balls that geese prefer over eggs. Evolutionary psychologist Deirdre Barrett applies this concept to the alarming disconnect between human instinct and our created environment, demonstrating how supernormal stimuli are a major cause of today’s most pressing problems, including obesity and war. However, Barrett does more than show how unfettered instincts fuel dangerous excesses. She also reminds us that by exercising self-control we can rein them in, potentially saving ourselves and civilization.

Articolul urmărește să aducă o contribuție cu privire la cunoașterea modului în care elevii din ciclul primar își construiesc imaginea de sine în cadrul interacțiunii sociale școlare. Pe baza autoperceperii dar și ca urmare a interacțiunii sociale din spațiul școlar, calitatea imaginii de sine a elevilor se reconstruiește mereu. Cunoașterea mecanismelor care determină conturarea sinelui elevilor din ciclul primar asigură valorizarea fiecărui copil ca personalitate unică, cu demnitate și valoare proprie. Înțelegerea modului în care imaginea de sine a elevului se formează în spațiul școlar reprezintă o resursă importantă în conturarea oricărui demers educativ.

1. Comportament de ajutorare, comportament prosocial şi comportament altruist Pentru a desemna comportamentele efectuate în folosul altor persoane se utilizează, în literatura de specialitate, trei termeni: comportament prosocial, comportament de ajutorare şi comportament altruist. Comportamentul prosocial desemnează o categorie foarte vastă de comportamente şi se referă la acte valorizate pozitiv de societate. Comportamentele prosociale au consecinţe sociale pozitive şi contribuie la binele fizic şi psihologic al altor persoane. Această categorie include: ajutorarea, altruismul, intervenţia trecătorului, atracţia interpersonală, prietenia, caritatea, cooperarea, sacrificiul, simpatia, încrederea, etc. Factorul determinant r ă mîne criteriul social: agresiunea, de pildă, este considerată de obicei un comportament antisocial, dar dacă este valorizată de societate (ca atunci cînd individul trebuie să lupte pentru a-şi apăra ţara), ea devine comportament prosocial. Comportamentul de ajutorare reprezintă o subcategorie în cadrul comportamentului prosocial. El poate fi definit ca un act intenţionat efectuat în folosul altei persoane. Intenţia deţine rolul fundamental: dacă pierdem nişte bani şi cineva îi găseşte, nu înseamnă deloc că am efectuat un comportament de ajutorare a persoanei respective. La rîndul lor, comportamentele altruiste sunt o subcategorie a comportamentelor de ajutorare. Ele se referă la acte motivate de dorinţa de a-i face un bine celuilalt şi efectuate fără a aştepta cîştiguri personale. Evident, caracterul altruist al unui comportament este dificil de demonstrat, întrucît pot exista recompense cunoscute numai de subiect, ca a se simţi virtuos, a avea convingerea că merită aprecierea celorlalţi, etc.

În vara anului 1971, la prestigioasa universitate americană Stanford (California) a avut loc unul dintre cele mai controversate experimente psihologice în cadrul căruia s-a încercat investigarea a ceea ce se întâmplă când un grup de persoane normale este amplasat într-un mediu ostil. Experimentul Stanford Prison a condus la descoperirea unor informații importante în domeniul psihologiei umane chiar dacă, privit în contextul actual, modalitatea în care acesta a fost realizat ar putea ridica serioase probleme de etică academică. Scopul experimentului Stanford Prison a fost acela de a investiga ușurința cu care oamenii se conformează rolului de gardian și de prizonier într-un exercițiu, bazat pe jocul de rol, care simula viața din penitenciar. Psihologul american Philip Zimbardo, inițiatorul acestui experiment, a avut intenția declarată de a afla dacă brutalitatea raportată în rândul gardienilor din închisorile americane s-ar datora personalității sadice a acestora sau dacă are mai mult de a face cu mediul în care se aflau (închisoarea). De exemplu, prizonierii și gardienii pot avea personalități care fac conflictul inevitabil (vorbim despre deținuții lipsiți de respect față de lege și ordine sau despre gardieni dominanți și agresivi). În mod alternativ, deținuții și paznicii se pot comporta într-o manieră ostilă din cauza structurii rigide a puterii din mediul penitenciarelor. Pentru a putea studia rolurile pe care oamenii le joacă în situațiile din închisoare, Zimbardo a transformat subsolul Departamentului de Psihologie de la Universitatea Stanford într-o închisoare falsă. El a solicitat voluntari pentru experimentul său. Astfel, peste 70 de persoane au răspuns în urma anunțului și au fost primite la interviu. Aici le-au fost administrate teste de personalitate pentru ca acele persoane cu probleme psihologice, dizabilități medicale sau cu istoric de infracțiune și abuz de droguri, să fie eliminate. După derularea interviurilor au fost selectați 25 de studenți de sex masculin. Aceștia, în calitate de participanți, urmau să fie plătiți cu câte 15 dolari pe zi, fiind repartizați aleatoriu în rolul de prizonier sau gardian. Au existat două persoane de rezervă. O persoană a renunțat, astfel că experimentul a avut 10 persoane în rol de deținut și 11 în rol de gardian. Experimentul a căutat să simuleze viața reală dintr-o închisoare, astfel încât prizonierii au fost tratați ca toți infractorii obișnuiți. Au fost arestați în propriile case, fără avertisment și duși la poliția locală. Le-au fost luat amprente și au fost fotografiați. Apoi au fost legați la ochi

Progresele înregistrate de psihologia ultimelor decenii au pus într-o lumină nouă comportamentele noastre din viaţa cotidiană. Numeroasele experimente prezentate în lucrare ne ajută să-i cunoaştem pe ceilalţi, să descoperim motivaţiile ce se ascund în spatele atitudinilor pe care aceştia le adoptă, dar şi să înţelegem mecanismele ce ne fac atît de uşor de manipulat uneori. Stilul accesibil şi, în acelaşi timp, bine documentat o recomandă atît profesioniştilor (psihologi şi studenţi de la facultăţile de profil), cît şi cititorilor interesaţi de resorturile comportamentului uman.

Această lucrare cuprinde lista publicațiilor științifice ale autorului și cercetătorului științific Batog Mariana elaborate pe parcursul a 12 ani de activitate științifică la Institutul de Științe ale Educației, Chișinău, Republica Moldova.
Lucrarea reliefează publicații științifice elaborate atât în context național, cât și internațional. De asemenea, conține articole de popularizare a științei sau de diseminare a produselor științifice,  articole, site-uri în care a fost citat sau menționat autorul. Totodată sunt prezentate și diplomele, medaliile, mențiunile obținute pentru activitatea științifică la saloanele, concursurile internaționale de carte.

Psihologia dezvoltării este o ramură a psihologiei apărută din necesitatea de a înţelege modul cum se constituie caracteristicile, funcţiile, procesele psihice de la cele mai fragede vârste şi evoluţia lor pe tot parcursul existenţei umane, cu progresele ce caracterizează fiecare vârstă.

THE DIMENSION OF AFFECTIVITY REFLECTED IN THE NATIONAL EDUCATION POLICY ACTS The psychoemotional well-being of the pupils in the learning process is very important, and the school needs to provide a favourable and safe educational environment for their emotional health. We consider relevant the need to include in the normative and regulatory acts for education the provisions in order to strengthen the emotional psychological dimension, namely the emotional well-being of the pupils. Studies of national education policies confirm that education policies are unbalanced in this sense and give priority to the formation of other psychological dimensions than that of emotional well-being. The formation of affective availabilities becomes an important goal of education and a major task of school psychologists. The creation of new structures at the state level and the promotion of laws that will facilitate the work of psychologists in educational institutions is indispensable. At the same time, it is necessary to expand scientific research in order to study the particularities of the affectivity of pupils in new vital conditions, and the characteristics of the emotional sphere of pupils in response to new societal challenges.

Contagiunea este un concept vechi în ştiinţele sociale, care pare abandonat astăzi, deşi desemnează influenţe specifice. Primii teoreticieni ai mulţimii (cu deosebire, desigur, Le Bon) l-au utilizat pentru a explica preluarea spontană a unei stări emoţionale sau a unui comportament de către toţi membrii mulţimii.

Promovarea și implementarea procesului de învățare pe tot parcursul vieții în Republica Moldova, conform tendințelor de integrare europeană, solicită dezvoltarea resurselor pentru asigurarea acestui proces, și anume e nevoie de persoane independente, responsabile, autoafirmate, adaptabile, ce posedă inteligentă, voință, capacitate de a acționa dinamic într-un spațiu ce se schimbă rapid. Învățarea permanentă susține dezvoltarea personală și consolidează responsabilitatea personalității. În același timp, procesul de învățare reprezintă și o condiție de dezvoltare a responsabilității personale. Actualmente responsabilitatea devine un vector esențial în dezvoltarea personalității.

Abstract
This material addresses the interests and concerns of the European Union which in recent years has faced certain societal challenges in various fields, of different complexity and structure, whose importance lies in stimulating and developing the global innovation base. Focusing on societal issues and expanding the psychological dimensions of the general education system; training the student, focused on factors that stimulate his activity through learning, behavior, socialization, relationships, communication; promoting science in educational programs - are just a few global issues that remain in the top of contemporary research.
Key words: societal challenge, psychological dimensions, research and innovation, general education system

Psihologija mase oduvijek je od strane stručnjaka posmatrana u drugačijem kontekstu nego psihologija pojedinca. Ipak, treba uzeti u obzir da masa pojedinaca čini društvo i samim tim osobine tih pojedinaca karakteristične za većinu postaće osobine jednog društva. Kada su u pitanju mehanizmi odbrane čija je svrha očuvanje psihičke ravnoteže u skladu sa prethodno  postavljenom tezom, društvo manifestuje kolektivni mehanizam odbrane ili više njih koje projektuje većina njegovih pripadnika.

Consolidarea independenţei personale la toţi beneficiarii activităţilor de învăţare; promovarea independenţei în opinie şi acţiune; dezvoltarea personalităţii independente în luarea deciziilor, stabilirea indicatorilor de restructurare personală; susţinerea capacităţii persoanei de a-şi soluţiona problemele cât se poate de independent, a face din cel format centrul acţiunii – devin actualmente coordonate valoroase în cadrul procesului de învăţare pe tot parcursul vieţii.

Când este cazul să apelez la psihoterapie? De unde știu dacă psihoterapeutul desfășoară o activitate legală și ce importanță are asta pentru mine? De ce este așa de importan ca psihoterapeutul meu să fie acreditat de Colegiul Psihologilor din România? De ce este importantă semnarea unui contract? Cum găsesc un Psiholog BUN? Cum pot să evaluez singur un psihoterapeut? Cât costă o ședință de psihoterapie? La ce să mă aștept când ajung la psiholog? Cât timp durează psihoterapia? Ce se întâmplă în ultima ședință? Există recăderi? Dacă fac psihoterapie mai este nevoie să iau pastile? Doar cei care iau tratament apelează la psihoterapie? Când pot să renunț la psihoterapie? Este OK să plâng în psihoterapie? Cât de sincer pot să fiu în ședintele de psihoterapie? De ce este așa de strictă respectarea orelor programate pentru ședințele de psihoterapie? Cum adică, doar mie? Ce pot să spun în terapie, până unde pot să merg? Ce se întâmplă după prima ședință de psihoterapie? Psihoterapeutul poate să renunțe la client? Dacă am programat o ședință și nu particip o mai plătesc? Regula celor 24 ore este valabilă și pentru psihoterapeut?

Auto-dezvăluirea corespunde procesului prin care individul comunică altora informaţii despre el. Auto-dezvăluirea este o parte desosebit de importantă a interacţiunilor noastre cu ceilalţi. Cozby o defineşte ca "dezvăluirea verbală intenţionată a materialului auto-descriptiv în faţa unuia sau a mai multor parteneri" (Cozby, 1973, p. 88). Caracteristicile autodezvăluirilor (dacă transmitem gînduri, sentimente sau experienţe altor persoane, nivelul de intimitate al acestor dezvăluiri, momentul potrivit pentru a o face, persoana în faţa căreia ne confesăm) au repercusiuni însemnate asupra participării noastre sociale. Ele determină numărul şi calitatea relaţiilor noastre sociale.

Nobel laureate Niko Tinbergen coined the term ‘supernormal stimulus’ after discovering that birds who lay small, pale blue eggs speckled with grey prefer to sit on larger, bright blue eggs with black polka-dots. He found that he could exaggerate the key qualities of any natural stimulus to produce a stronger reaction yet--be it nurturance, courtship, fear or aggression.
    Animals encounter supernormal stimuli mostly when experimenters build them.  Humans can generate their own and media are awash with them: friendly smiling faces more consistently welcoming than ones own friends, animated cartoon characters with wider eyes than any real child’s, seductive bodies exceeding any proportions found in nature, and a huge array of supernatural menaces.
    This chapter examines film, television, spectator sports, video games, and social websites as well as more traditional media such as print and musical performance in terms of the concept of supernormal stimuli.

Abstract: In this article, we mention the importance of positive emotional states in the learning process and the major role of teachers in observing and regulating the affective states of pupils. We will also present the data of an experimental study that reflects the opinion of the teachers with reference to the emotional states experienced by pupils in pandemic conditions. At the same time, we consider it necessary and appropriate to address this topic within the training courses of teachers, psychologists; raising awareness and informing parents in this regard.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale: MOSCOVICI, SERGE Psihologia social\ sau Ma[ina de fabricat zei/Serge Moscovici; traducere din limba francez\ de Oana Popârda. -Ia[i; Polirom, 1997 232p.; (Collegium. Psihologie, {tiin]ele educa]iei) I. Popârda, Oana (trad.) CIP: 316.6 Printed in ROMANIA PSIHOLOGIA SOCIAL| SAU MA{INA DE FABRICAT ZEI Prefa]\ PSIHOLOGIA SOCIAL| SAU MA{INA DE FABRICAT ZEI Se observ\ c\ cele dou\ mecanisme psihosociale fundamentale, cel al compara]iei sociale [i cel al recunoa[terii sociale, corespund la dou\ moduri de percepere a celuilalt în sfera social\. Din aceste cîteva exemple, se desprinde o optic\ sau un punct de vedere care, dep\[ind dihotomia subiect-obiect, parcurge o întreag\ gam\ de media]ii operate prin rela]ia fundamental\ cu cel\lalt. Recunosc propor]iile reduse ale deplas\rii fa]\ de grila obi[nuit\ de lectur\ din psihologie [i uneori din sociologie, ba chiar [i din psihologia social\ clasic\, marcat\ de behaviorism. Cu toate acestea, este o deplasare care produce schimb\ri fundamentale. Ea d\, în primul rînd, specificitate punctului de vedere psihosocial despre care Maurice Merleau Ponty a scris: Prin simplul fapt de a practica psihologia social\ sîntem în afara ontologiei obiectiviste [i nu putem r\mîne în cadrul acesteia decît exercitînd asupra obiectului ales o constrîngere care compromite cercetarea... Psihologia social\, dac\ vrea cu adev\rat s\ vad\ societatea noastr\ a[a cum este, nu poate totu[i pleca de la acest postulat care face el însu[i parte din psihologia occidental\, iar adoptîndu-l ne-am anticipa concluziile 5 . Aceast\ deplasare opereaz\, în al doilea rînd, trecerea de la concep]ia binar\, atît de r\spîndit\, asupra rela]iilor umane, la concep]ia ternar\, care este pe cît de complex\, pe atît de bogat\. S\ abandon\m îns\ astfel de calcule negustore[ti. Oricare ar fi sensul acestui punct de vedere, pot spune c\ îl g\sim concretizat mai întîi în practicile psihologiei sociale. ~n majoritatea timpului, acestea sînt practici de observare direct\ a rela]iilor sau a gesturilor, a reac]iilor afective sau simbolice ale indivizilor unii fa]\ de al]ii într-o situa]ie precis\. A vedea este, cu siguran]\, mai important decît a asculta. Observatorul, vizibil uneori, este adesea invizibil, ascuns dup\ o fereastr\ mat\, pentru a putea vedea f\r\ a fi v\zut. Fereastra mat\ din laboratoarele noastre constituie emblema privirii psihosociale. Am reg\sit îns\ modelul ei la Naratorul lui Proust. Aminti]i-v\ acel ochi scrut\tor, irigat de nervurile a mii de experien]e [i dublat de retina memoriei, memoria lucrurilor citite, v\zute, auzite. El fixeaz\ fiecare personaj în cadrul s\u propriu: Swann, Odette, Charlus, Albertine, iar noi [tim cine este fiecare dintre ei. Ar fi trebuit s\ spun, le individualizeaz\ cu precizie [i în mod necru]\tor. Este suficient\ o tres\rire a pleoapei, o schimbare a luminii pentru ca, printr-o bucl\ a unei fraze în serpentin\, o remarc\, s\ ne fac\ s\ în]elegem c\ observatorul a v\zut tot [i c\ privirea sa nu a ezitat, invadat\ de tandre]e [i nici nu s-a voalat sub valurile nostalgiei. Emo]ii care ne fac s\ lu\m fiin]ele 5. M. Merleau-Ponty, Le visible et linvisible,

Psychological service exists in several states of the world, representing an indispensable component in the educational system. The article presents aspects of the activity of psychologists in schools in the Netherlands. Also exposed are the problems faced by psychologists in this country. The article given, also describes the role of the psychologist in schools with special education.

Articolul aduce o contribuție teoretică și practică cu privire la cultivarea atitudinii și sentimentului de recunoștință la elevii din ciclul primar. Studiile științifice arată că oamenii care mulțumesc sunt mai energici, trec mai ușor peste momentele grele din viață, se simt mai fericiți. Prin intermediul educației, atât în familie cât și în școală, elevii pot deprinde abilitatea de a mulțumi și pot învăța să-și cultive acest sentiment plăcut. La nivelul ciclului primar, învățătoarea, ca persoană semnificativă pentru viețile elevilor, poate îndruma demersul didactic spre cultivarea unei atitudini și a sentimentului de mulțumire.