Romanian Culture and Civilisation

The course is intended for the optional subject Introduction in the Study of Romanian Language of the specialization Romanian language as a foreign language – preparatory year. It is a two hours’ course every two weeks in the first semester, meant for foreign students (mostly Arabs) with no previous knowledge of Romanian language, culture and civilization, with little (if any) former linguistic or foreign language training and with no future professional interest in the subject, as most are concerned with Medical Studies (or, to a lesser extent, Engineering, Law, Accountancy, etc.). The course was written keeping all of these in mind and also with a view to the compulsory subjects of the Preparatory Year: Romanian culture and civilization; Phonetics, vocabulary and grammatical structures; Written and oral communication; Comprehension of written and oral text; Writing and composition. Every of the seven chapters of the course aims at introducing the students to the basics of Romanian language in the larger context of the Romanian culture and civilization development, with the ultimate purpose of settling both a few essential theoretical knowledge and some practical communication skills for the foreign students as inhabitants of Romania. The compulsory tasks at the end of each chapter act as a summing up of the main knowledge of the course and as application for probable written and oral events of daily life. In the end, the course is planned as a helping tool, balanced in between the academic linguistic rigor and the day-to-day necessities of language and culture.

TABLE OF CONTENTS

AUTHOR’S NOTE............................................................................. 7
ORIGINS .............................................................................................. 9
LATINITY ......................................................................................... 17
CONTINUITY ................................................................................... 23
ROMANIAN AND THE OTHERS ..................................................... 31
THE EMERGENCE OF THE ROMANIAN STATES ........................ 39
WRITTEN ROMANIAN .................................................................... 47
ROMANIAN LANGUAGE TODAY .................................................. 55
BIBLIOGRAPHY ............................................................................... 67
BIO NOTE........................................................................................... 71

Articolul este consacrat viziunii tradiționale asupra muncii, axată pe două domenii fundamentale ale societății tradiționale: cartea de bază a religiei creștine (Biblia) și creația literară, ambele de mare vechime și impact asupra reprezentărilor sociale. Este analizat modul în care este prezentată munca în Sfânta Scriptură, drept o obligație încredințată de Dumnezeu primilor oameni, în Rai, dar care a devenit o sursă de întreținere a vieții și de suferințe după săvârșirea păcatului primordial de primii oameni și izgonirea lor din Rai. Acest motiv biblic este repertoriat în diverse creații folclorice românești-orații nupțiale, colinde, cântece de stea, legende cosmogonice. În imaginarul tradițional, episodul păcatului primordial uneori lipsește, alteori e completat cu amănunte extra-biblice. Una din ideile frecvent reiterate este aceea că Dumnezeu i-a învățat pe Adam și Eva principalele ocupații casnice și le-a dat uneltele necesare, ceea ce dovedește grija Creatorului pentru oameni. Sursele folclorice mai susțin ideea că atunci când omul, trăind pe pământ, a încălcat rânduielile lui Dumnezeu, munca lui s-a transformat într-o îndeletnicire împovărătoare, care nu se încununează mereu cu roade pe măsura efortului depus.

Attested at the end of the sixteenth century, the commune of Pietroşiţa is situated in the northern part of the county of Dâmboviţa, on Ialomiţa Valley. Located on the old commercial road between Târgovişte and Braşov, the village functioned, for a long period, as the centre of the envoys (“vătafi”) for the region of Plaiul Ialomiţei. Enjoying in the past a certain prosperity, resulting from
The advantageous geographical position of the locality and the ownership of the local landlords over several mountains of the area determined certain prosperity at Pietroşiţa. These landlords (“moşneni”) raised here, between 1765 and 1767, an elegant brick church, recently restored and listed today as a historical monument of “category A”.
The constant development of the community had the effect of building a large number of estates, having an architecture characteristic for the Carpathian area. Currently, nearly 30 from the commune of Pietroşiţa are registered in the List of Historical Monuments (2010). It is also significant that a large part of the center of the village has been included in the same list, as a historic area of “category A”.
Ideally located in the landscape of Ialomiţa Valley, the ensemble of traditional architecture of Pietroşiţa suffers from inherent modernization works, having as result the irrecoverable loss of the local specific.

"Legătura Romaniei cu  Sfântul Munte Athos - istoria şi contemporanitate"

Pentru Români – precum şi pentru reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române ca şi pentru simpli oameni credincioşi – Muntele Athos este un teritoriu sfânt în religia Europei.
Contactele actualului teritoriu român cu Sfântul Munte Athos ating târziul evului mediu. La început neoficial, când a luat fiinţă principatul Valahiei şi al Moldovei, aceste contacte au luat o amploare şi mai mare şi au crescut ca importanţă devenite un fel de obligaţie ne scrisă, în care domnitori ambelor principate sprijineau sfântul Munte, şi care au devenit în decursul istoriei uni dintre cei mai generoşi fondatori şi donatori. Ajutorul Românilor pentru Athos se bazează pe fundarea biserici ortodoxe,schiturilor , parcliselor, construcţii precum şi dăruirea tributurilor financiare bogate doar o singură dată sau anuale. Domnitori moldoveni şi valahi sprijineau financiar locaşurile vechi sau devastate din cauza cataclismelor şi războaielor, trimiteau fonduri pentru zugrăvirea lor cu fresce sau restaurarea frescelor existente. Multe obiecte a cultului religios de pe Muntele  Athos provin de la organizaţii de ajutor româneşti, printre ele găsindu-se cele ale Sfântului Gheorghe din mănăstirea Zografu şi Icoana Maicii Domnului cunoscută ca făcătoare de minuni, numită Prodomita, care se găseşte în schitul Podromu. Una dintre formele de ajutor pentru Athos a fost oferirea mănăstirilor, bisericilor ortodoxe, schiturilor şi moşii pe pământul Moldovei şi Ţări Româneşti Athosul a avut o mare influienţă în formarea vieţii spirituale pe teritoriul României. Pe teritoriul României veneau din Athos călugări, care cu activitatea lor şi statura lor religioasă aveau influenţă la formarea spiritualităţi călugărilor de aici şi a credincioşilor simpli.
"

The rites and books of the Orthodox Church and their reflections in the folk magic of the Romanian Carpathian region in the 15th to 19th centuries – a contribution to research


The topic of magic and the possible relations of folk magic rituals to the religious practices of the Orthodox Church became one of the popular themes recently considered in numerous research works (Mazilu, Kier, Ofrim, Bădescu, Huţ). The presence of magic is observed in every cycle of the folk calendar – the daily, weekly and annual phases. It includes verbal expressions as well as celebrated rites and rituals. The magic element is to be seen in historical ethnographic sources as well as in contemporary times within the formal Orthodox religious customs as well as individual practices of believers.
The analysis of folk magic practices from around the Carpathian Mountains may incline us to think of its possible relations to the liturgy practices as well as canonical and non-canonical religious books of the Orthodox Church. It appears that many of the verbal expressions, rites and rituals were rooted in the Orthodox religion. Some of them may constitute a transformation of desired and mimicked sacraments or rituals celebrated by the Orthodox clergy, which, on the other hand, were not entirely obvious to the folk people. In the Romanian lands these relations can be dated back to 15th century when the liturgical texts were introduced here accompanied by magic texts of unknown origin. Throughout centuries in the folk representations a conviction evolved that the Orthodox clergy are in the possession of extraordinary qualities allowing them to cast and remove curses and protect against the evil forces. 
The paper shall analyze the possible impact of the Orthodox religion on the folk magic, including both: religious texts and practices (the 318 curse of the Church Fathers, books of curses), as well as sacraments, prayers, blessings and related prayer formulas contributing to the emergence of the folk magic as well as their reflections in the most significant magic rites of the Romanian Carpathians.

Attested at the end of the XVIth century, the commune of Pietroşiţa is situated in the northern part of Dâmboviţa County, on Ialomiţa River Valley, upon the old commercial road between Târgovişte and Braşov. The advantageous geographical position of the locality and the ownership of the local landlords over several mountains of the area determined certain prosperity at Pietroşiţa. These landlords raised here, between 1765 and 1767, an elegant church, recently restored and listed today as a historical monument of “Categoria A”. The constant development of the community had the effect of building a large number of estates, having an architecture characteristic for the Carpathian area. Currently, nearly 30 from the commune of Pietroşiţa are registered in the List of Historical Monuments (2016). It is also significant that a large part of the center has been included in the same list, equally as a historic area of “Categoria A”.

Silvia Irina Zimmermann und Edda Binder-Iijima (Hg.): Das erste Königspaar von Rumänien Carol I. und Elisabeta. Aspekte monarchischer Legitimation im Spiegel kulturpolitischer Symbolhandlungen. [Schriftenreihe der Forschungsstelle Carmen Sylva - Fürstlich Wiedisches Archiv, Band 3], Stuttgart: ibidem-Verlag, 2015, 188 S., ISBN 978-3-8382-0755-1.

Mit Beiträgen von: Ruxanda Beldimann,  Macrina Oproiu, Carmen Tănăsoiu, Silvia Irina Zimmermann, Sorin Cristescu, Adriana Cristina Mazilu, Liviu Brătescu, Nicolae-Şerban Tanaşoca.

Übersetzungen aus dem Rumänischen ins Deutsche: Silvia Irina Zimmermann und Edda Binder-Iijima.

http://www.carmensylva-fwa.de/publ/fscsfwa03.html

http://sizimmermann.de/buch/koenigspaar.htm


Der vorliegende Band macht die Anforderungen und Probleme der rumänischen Monarchie und ihre Integrationsleistung in der rumänischen Gesellschaft sichtbar, wobei insbesondere die repräsentativ-symbolische Ebene mit ihrer legitimatorischen Funktion unter Einbeziehung des Selbstverständnisses des Herrscherpaars analysiert wird. Die Mehrzahl der Beiträge stammt von rumänischen Forscherinnen und Forschern, die wichtige Ergebnisse zur Einordnung der rumänischen Monarchie beisteuern und somit auch einen Überblick über die in Rumänien geleistete Forschungsarbeit geben. Die Herausgeberinnen messen diesem Aspekt einen wichtigen Stellenwert bei, da sie die rumänische Forschung einem deutschen Publikum zugänglich machen und zu einem bilateralen Wissenschaftsaustausch beitragen möchten.

Găsim la Caragiale închipuiți și „moftangii”, „suciți” de felul lui Cănuță, „nebuni” – întru totul, o bogată grădină a spețelor. O lume pe dos, care, cu foarte rare excepții, așa rămâne și după încheierea textului. O figură emblematică este Cănuță, găsit, la parastasul de șapte ani, „întors” în raclă. Din această corabie a nebunilor, prea puțini se salvează, regăsind o brumă măcar din „uzul rațiunii” sau dintr-un mod de a fi „rezonabil”. După Foucault, fiecare epocă a cunoscut „aceeași dublă accepție a nebuniei”, adică o accepție „morală, pe fondul rezonabilului” și o alta „obiectivă și medicală, pe fondul raționalității”. Personajele lui Caragiale, fiecare cu ecuația lui personală, comit aproape toate această sfidare fie a „rezonabilului”, fie a „raționalului”. Aceasta fiind substanța personajelor lui Caragiale, aliaj instabil de nebunie (în ambele sensuri) și rațiune, se poate găsi o alternativă la definiția bergsoniană a comicului: el decurge nu numai din «du mécanique plaqué sur le vivant», ci și din, să spunem, «de la folie plaquée sur la raison». Precum aceea a lui Hamlet, a pirandellianului Enrico IV sau a lui Alonso Quijano care se autoinventează sub numele Don Quijote, „nebunia” Ancăi din „Năpasta” este una lucidă, menită să scoată adevărul la iveală, să îndrepte lucrurile, atunci când rațiunea pare a fi oarbă ori neputincioasă. Pentru aceasta, toți patru – și Anca, și Hamlet, și Enrico IV, și Cavalerul Tristei Figuri – își transformă viața într-un spectacol „live”, confiscați de propriul personaj și de năzărirea unui adevăr. Personajul fiecăruia este o himeră „work in progress”, croită după chipul și asemănarea traumelor sau frustrărilor lui, de care s-ar dori lecuit, de care se lasă totuși înlocuit.

This doctoral dissertation is on the evaluation of metal materials recovered from archaeological excavations carried out in the Village of Gökçeseki (Philadelphia), within the district Ermenek which is part of the Karaman province.
It is observed that the metal works found in Gökçeseki (Philadelphia) consist of 348 pieces and that they were produced in small numbers from gold, silver and lead but more from bronze. The findings were first grouped according to their intended use.
According to the groupings made by considering the functions of the works, 206 of them consist of Cosmetic / Medical instruments, 29 of them cutting / drilling tools, 82 of them jewelery, belts and clothing accessories, 7 of them lock parts and keys, 4 of them mirror and mirror frames and finally, 12 of them that were not included in these groups were also evaluated. Of the finds in Gökçeseki, 270 are made of bronze, 51 are iron, 7 are silver, 4 are lead, 3 are gold, and 3 are stone artifacts associated with these finds.
It is very important to understand, identify and date the metal finds.  The works evaluated in this PhD thesis were found, arranged in a planned order in a pit. The closure of the pit must be linked to Shapur's campaign (AD 260), which caused a major destruction in the region in the middle of the 3rd century AD. In this context, the terminus ante quem for the dating of the works studied is the 1st century AD and the terminus post quem is the late 3th century AD at the latest.

New York) pentru a le sesiza o posibila gafa. Este 9 martie si de ziua mea voi face public ce am scris atunci ca reactie la tacerea lor. Vreau sa incep noul meu an usurata! Ma numesc Catalina Florina Florescu si m-am nascut la Tulcea. In acelasi an in care am absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti in 1998, m-am maritat si am plecat in Statele Unite. Nu i-am putut raspunde tatalui meu de ce plec, dar i-am zis ca ma intorc.

Vaccinare în stil newyorkez Învățăm cele mai dure lecții pentru că trăim o tragedie. Nu vaccinul e cel pe care trebuia să îl așteptăm, ci trezirea la adevăruri pe care încă ne e greu să le acceptăm. Prima doză, 20 martie. Când intru în Liceul "John Adams", unde mi s-a zis să mă prezint la vaccinare, ochii mei nu pot trece dincolo de granița unui gard ghimpat. Este o exagerare, desigur. Este de fapt o grilă metalică. Sunt într-o instituție de învățământ convertită în spital de luptă anticovid. Grila metalică a fost mereu acolo. Spitalul-școala-închisoarea au avut mereu ceva în comun, nu doar ca arhitectură, cât mai ales ca mesaj. În grade diferite, toate sunt cu aluzie la Panopticon. Predau de ani la rând, iar spitalul nu mi-e străin. Așadar, nu mă sperii. Mi se face semn să înaintez. Muzica este explozivă. Primul om îmi verifică temperatura. Al doilea bărbat încearcă să-mi pună întrebări, dar eu continuu să spun: "Ce, ce?". Pentru că muzica este atât de tare, nu se aude (mai) nimic. Cel deal treilea bărbat mă ghidează cât de departe trebuie să merg pe un hol marcat, până ajung într-o cameră goală. În timp ce merg, observ că muzica operei s-a schimbat. Acum este Mariah Carey. Încă explodează în timpanele mele (dar mă gândesc, măcar nu e niciun recviem. Tot anul a fost ca o nesfârșită înmormântare, dar fără colivă-ce, voi ați resimțit altfel momentul ăsta traumatic?!). Intru într-o altă cameră. Al patrulea bărbat scrie ceva pe acel card de vaccinare (pe care îl știam de la câți își fac selfie cu el pe platformele sociale. Mie nu mi-au plăcut niciodată carnetele, iar ăsta arată ca o pagină ofilită dintr-un fost carnet de note.) Al patrulea bărbat este atât de plictisit și nu interacționăm deloc. Copiază ceva de pe laptop pe o foaie pe care mi-o întinde apatic. (Nu îl judec, încerc să trăiesc acest moment în detaliu. Deh, n-am mai fost la teatru de un an!) Al cincilea bărbat este pe cale să-mi administreze vaccinul. În această cameră se ascultă The Rolling Stones. Al cincilea bărbat îmi arată tipurile de seringi: cu capac de vârf albastru, pentru băieți, și portocaliu, pentru fete. Îmi spune că va folosi o seringă (pentru) "băiat". "Fă-o", îl încurajez. "Super, vei fi mai puternică". Râd (nu știe că deja sunt). The Rolling Stones încă se aude tare. Ies din acea cameră și sunt îndrumată să intru într-o sală de sport. Aici se ascultă un repertoriu contemporan. Al șaselea bărbat mă întreabă unde m-am născut. Spun "România". Întotdeauna, din reflex sau pentru un suspans de la care habar n-am ce aștept, fac o pauză și adaug "Europa". Al șaselea bărbat este vorbăreț. Îmi povestește despre ultima sa călătorie la Viena și despre cum a luat un tren pentru a ajunge la Amsterdam. Îmi amintesc ultima dată când am fost într-un tren care trecea granițele, din Franța până la Monaco. "Sunteți toți pompieri?" "Da." "Și muzica?" "Am înnebuni fără". Îmi spune că rapelul va fi la o bibliotecă. "Este ok?" Pe bune, ce ar fi trebuit să îi spun? "Vreau să vină pompierii la mine acasă să-mi stingă focu' inimii?" N-ar fi înțeles umorul meu balcanic. Ies din liceu. Văd această pictură murală. Încerc să-mi liniștesc mintea, dar pur și simplu nu pot. Sunt năucită. Nu mă așteptam ca pompierii de la New York să fie astfel de (pseudo)asistente melomane. Apoi totul începe să se plimbe în mine de la coadă la cap. Tot "filmulețul" primei doze. Cum este martie 20, deci m-a prins prima înțepătură exact la echinocțiu, cum trec din iarnă oficial la primăvară, cum categoric în vremuri "normale" asistentele medicale mi-ar fi făcut vaccinul, cum first responders sunt cu mult mai extenuați decât alții, mai traumatizați, mai sleiți de puteri, cum acel "normal" a fost mereu o iluzie, cum pompierii ca și mine știm că se trâmbițează mult pe mental health și self-love/care și alte astfel de vorbe aruncate-n vânt, când în realitate sesiunile de terapie nu sunt gratis și nici acoperite de asigurarea medicală. Fiecare înnebunește pe cont propriu. Fiecare se salvează la fel. Fiecare are o "arcă a lui Noe", în care nu mai intrăm perechi-perechi, ci individual, fiecare cu toate stafiile personale rezultate din frici, frustrări și neputințe. Și cum derulez eu "filmulețul" ăsta, pac, îmi cade fisa că eu, cares mega alergică la penicilină, nici măcar nu am stat 15 minute în sala aia de sport, că tipul ăla care îmi povestea de trenurile din Europa m-a făcut să nu mai fiu nici eu, cu gândul la pandemie, ci să îmi doresc să respir și, nu, nu mă refer la mască, că pot bine-mersi să respir prin ea, mă refer la pandemia asta care încă ne ține paralizați. A venit potopul, avem "arca", dar nu înaintăm. În fine, în loc să stau 15 minute să văd dacă voi avea reacții la vaccin, am ieșit pufnind în râs de la tragi-comedia la care tocmai ce fusesem părtașă. Și totuși, acest mixt de muzică m-a făcut să mă gândesc cum liceul de fapt era gol, fără elevi, fără profesori, fără și bunele, dar și toxicele momente din școli. Liceul, ca și muzeele, teatrele, universitățile, era o (altă) stafie, dar muzica i-a redat viață. Tot arta a resuscitat golul ăsta imens făcut de pandemie. Poate arta va conta mai mult? Cătă, hai, nu mai fi naivă! Intru în mașină. John începe să conducă. "Cum a fost?" Îmi scot masca și râd în hohote. Mă opresc. Caut în geantă. Mi-am luat Kombucha cu mine. Beau. Și apoi îi zic că vin de la discotecă, nu de la vaccinare. Ochii îmi cad pe "God Bless America", o urare care m-a iritat mereu pentru că, indiferent cine e la White House, vorba asta creează izolaționism și sfidare față de alții... O baracă ad-hoc transformată în terasă ca să nu dea faliment bodega respectivă ar fi putut să renunțe la clișee (parcă eram dresați cu noul slogan, "We are în this together", nu? Așa, global, nu doar în SUA. Cătă, frații tăi americani nu văd dincolo de granițe. Shhh… Și nu mergem mult, deja am trecut din Queens și am ajuns în Manhattan când văd o "minune": "Don't be afraid" din Evanghelia după Ioan. De la discotecă am ajuns direct la biserică. Să-mi fac cruce? Acum, dacă îmi arde să mă gândesc simbolic la arca lui Noe, la ce mă aștept, de fapt? Vorbele au charisma și karma lor.