Literatura Romana

Importancia de la Librería de San Pedro de Alcántara de Guanajuato, como una de las más importantes de Guanajuato, su gran riqueza y variedad de temas, hacen de esta biblioteca una de las más destacadas de la ciudad virreinal de Guanaxuato, muchos son los autores y títulos, pero destacan principalmente los autores clásicos griego y latinos, así como varias ediciones del Quijote de la Mancha en idioma español e ingles, además de una gran variedad de biblias, sermones, padres de la iglesia, historia de la iglesia y temas seleccionados de geografía en idioma italiano.

A teatro per costruire la Nazione. Con questa idea di straordinaria modernità, gli intellet-tuali romeni della prima metà dell'Ottocento si sono dedicati alla traduzione di opere del teatro tragico francese e italiano con passi-one e impegno. Consci di un gap secolare tra il mondo romeno dell' epoca, ancora legato a una civiltà orientale, e l'Occidente europeo, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, Constantin Aristia e Constantin Negruzzi si sono dedicati alla traduzi-oni di testi teatrali destinati alla rappresentazione. Questo "laboratorio" linguistico e letterario ha come obbiettivo principale non solo la diffu-sione di una cultura "democratica", ma anche il perfezionamento della lingua nazionale sul modello delle grandi lingue di cultura, il francese e l'italiano, permettendo di fare accedere il romeno, per la prima volta, e per sempre, nel grande "concerto" delle lingue europee.

Limba româna pe scenă. Să construiești o națiune și o limbă literară națională poftind-o la teatru. Pornind de la ideea aceasta extrem de modernă, scriitorii români din prima jumătate a secolului al XIX-lea s-au dedicat trup și suflet traducerii de tragedii franceze și italiene. Conștienți fiind de existența unei falii seculare între cultura română de atunci, puternic ancorată în civilizația orientală, și Occidentul euro-pean, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, Constantin Aristia și Constantin Negruzzi și-au luat asupra lor misiunea de a traduce piese de teatru destinate punerii în scenă. Acest "laborator" lingvistic și liter-ar avea drept obiectiv principal nu doar răspândirea unei culturi de tip "democratic", ci și perfecționarea limbii naționale după modelul mari-lor limbi de cultură, franceza și italiana, înlesnindu-i astfel românei, prima dată și pentru totdeauna, integrarea în marele "concert" al lim-bilor europene.

En el siguiente trabajo se analizarán distintos fragmentos de la obra de Ovidio donde el autor reelabora el tópico non omnis moriar, probablemente relacionado con la Oda 30,3 de la obra Odas (Horacio). Se intentará observar qué tipo de relación se establece entre la aparición de estos fragmentos en sus escritos y el contexto en el que se produjeron. La relación con Augusto parece cobrar gran importancia a la hora de interpretar las reelaboraciones y usos del tópico como una forma de persistir más allá de lo político y social.

O gênero épico tinha por objetivo mais nobre a preservação de histórias contadas por gerações e nessas histórias, narradas por versos cantados – elemento antigo para memorização –, preservavam os nomes de heróis, pais fundadores, espaços míticos, cotidiano antigo, pensamentos arcaicos, buscava-se preservar o máximo de um contexto ao qual os ouvintes já não faziam mais parte ou, notavam resquícios de um tempo que não conheceram. Foi a escrita que eternizou, na melhor das hipóteses, todo esse elemento épico que estava por ameaça constante do esquecimento.

Bloom a publicat, în 1994, " The Western Canon " , poziţiile sale teoretice, reafirmarea esteticii ca principiu ordonator, păreau a fi contribuţii decisive la limpezirea unuia dintre cele mai problematice concepte ale literaturii: canonul. Demonstraţia de inteligenţă şi erudiţie pe care o oferă textul, lupta împotriva politizării literaturii, a ideologizării ei, a multiculturalismului care devine criteriu de validare literară în dauna valorii estetice, toate acestea asigură cărţii relevanţă. Ceea ce, însă, trezeşte şi probabil că va trezi multă vreme de aici înainte suspiciuni, este lista scurtă a autorilor canonici pe care autorul o propune. Douăzeci şi şase de nume… Intervievat de Jose Antonio Gurpegui (textul interviului apare în revista " Alicantina de Estudios Ingleses "), ulterior publicării cărţii, Harold Bloom avea să regrete publicarea listei. " Spun foarte clar că lista este provizorie, că este personală, provocatoare, o sugestie […]. Nimeni nu poate spune cu adevărat, până când nu vor fi trecut cincizeci de ani, dacă ceva este sau nu important. Nu e posibil… […] m-am gândit în special la cititorii din Statele Unite şi alte ţări vorbitoare de engleză ". În acelaşi interviu, Bloom afirma că, dacă s-ar întoarce în timp la momentul publicării cărţii, ar renunţa la tipărirea controversatei liste. Cititori dintre cei mai feluriţi, nu puţini deranjaţi de condescendenţa cu care autorul priveşte feminismul, critica marxistă, deconstructivismul sau semiotica, au reproşat lipsa ori prezenţa din înşiruirea celor douăzeci şi şase de nume a unuia sau altuia dintre scriitori. Dincolo de chestiunile care ţin strict de marketing-ul literar (căci, până la urmă, publicarea unui top al scriitorilor într-o asemenea carte trebuie privită în această cheie), problema demersului în sine mi se pare mult mai important a fi abordată. Căci, în definitiv, marele viciu al textului pare unul de concepţie. Harold Bloom vede canonul ca fiind o structură rigidă, cel puţin în ceea ce priveşte nucleul său dur. Aşezându-l în centru pe Shakespeare, în jurul căruia gravitează multe dintre celelalte nume (până şi Freud e interpretat din perspectivă shakespeariană, ceea ce e, poate, prea mult!), lista lui Bloom, chiar şi cea extinsă, e susceptibilă de a fi irelevantă. Or, un rezultat irelevant afectează, orice s-ar spune, şi principiile teoretice în baza cărora s-a ajuns la el. Demersul de a vorbi despre canon la o scară atât de largă, transnaţională, trebuie, în definitiv, să răspundă primordial unei întrebări: există un set de principii estetice care, aplicat literaturii, să ne spună cu exactitate care sunt acele nume cu adevărat reprezentative pentru o imaginară bibliotecă a capodoperelor universale? Demersul în sine nu e mult prea ambiţios?! Când vorbim de estetică, nu cumva ne referim strict la estetica europeană şi americană, care nu au multe puncte de tangenţă cu cea asiatică sau africană? Literaturile naţionale au specificităţi şi nuanţe care transcend generalitatea oricărui principiu teoretic imaginabil. A aplica estetica, aşa cum a înţeles-o Antichitatea greacă, textelor ce aparţin unor spaţii care nu au prea multe în comun cu aceasta, e simptomul unui soi de aroganţă culturală. Un critic literar din spaţiul subcontinentului indian are acces la un nivel de interpretare a literaturii indiene cu totul şi cu totul diferit prin simplul fapt că, ipotetic, vorbeşte sanscrită, hindi, urdu, bengali etc. Mai mult, conceptele cu care operează o societate hindusă sunt radical diferite de cele cu care operează societatea creştină europeană. Aşadar, când Bloom selectează numele canonice din literatura indiană în lista sa extinsă, el operează selecţia pe baza unei paradigme prestabilite, probabil cea europeană şi americană. E posibil ca eroarea lui Harold Bloom să vină tocmai din faptul că, îndârjit, pe bună dreptate, împotriva ideologizării literaturii, plonjează, în mod compensatoriu, în extrema cealaltă, imaginând literatura ca fenomen perfect septic şi necontaminabil, care se dezvoltă, oarecum, în vid. Chiar dacă vorbim despre un canon literar european, fie şi în versiunea sa cea mai… estetizantă, el nu poate scăpa de pericolul europocentrismului, al politizării, al purei subiectivităţi sau al tuturor acestora la un loc. Imposibilităţi fizice apar aici; anume, incapacitatea unei singure minţi umane de a acoperi un material atât de vast. Cu siguranţă, diferenţele de paradigmă literară sunt, în Europa, mult mai mici

El documento está en español.

Paper is in spanish.

Una reseña, escrita desde una perspectiva anti-patriarcal, de la más afamada obra del poeta latino Publio Ovidio

An outline, written from a anti-patriarcal perspective, of the most famous work of the roman poet Publius Ovidius.

Henri H. Stahl is known for his studies in social history and methodology, but he was also passionate about other, lesser known, research topics. Among these is his preoccupation with the development of a sociology of the Romanian peasant's culture and spirituality, which he later synthetised in his controversial work Critical Essays (1983). However, before he fully developed his theories on the matter, unhappy about his own incapacities, he attempted to give a literary shape to his vision of folk philosophy and life of Romanian villages. What resulted was a novel, today still unpublished but conserved in the Stahl Family Archive. The novel combines his field notes, methodological suggestions, as well as his personal opinions, emotions and feelings, which he never let intrude into his scientific work. The value of this unpublished text is today undeniable, and it deserves to be known by the public. The present article reveals, for the first time, the shape and the content of this novel, and draws out the circumstances of its creation. The article is succeeded by a short sample from the novel. Keywords: Henri H. Stahl, unpublished novel, sociology of folk culture, folk philosophy.

La Literatura Latina Antigua, nacida en el siglo III a. C., tuvo un rápido desarrollo a partir de una imitación consciente de los modelos griegos. Tras esos primeros pasos, gracias a ese hábil proceso de imitación y emulación, se forjó una vigorosa literatura, cuyo devenir estuvo influido necesariamente por los cambios sociales y políticos experimentados por Roma y su Imperio. En este tema se realiza un sucinto recorrido por los principales periodos en que podemos dividir esa rica literatura, desde sus remotos orígenes hasta alcanzar el siglo V d. C.

The most original and shocking interpretation of Lucretius in the last 40 years.

Thomas Nail argues convincingly and systematically that Lucretius was not an atomist, but a thinker of kinetic flux. In doing so, he completely overthrows the interpretive foundations of modern scientific materialism, whose philosophical origins lie in the atomic reading of Lucretius' immensely influential book De Rerum Natura.

This means that Lucretius was not the revolutionary harbinger of modern science as Greenblatt and others have argued; he was its greatest victim. Nail re-reads De Rerum Natura to offer us a new Lucretius--a Lucretius for today.

El presente trabajo tiene como finalidad el análisis del perfil del héroe latino Eneas en la obra "La Eneida "de Virgilio. Para esto, se realizará un breve estudio de la literatura latina, sus antecedentes e influencias, como también el contexto sociocultural e histórico en el cual se desarrolla la misma. Esto servirá como sustento teórico al estudio de las características de Eneas. Se presentarán los principales motivos que influyeron en la elaboración de la epopeya latina. Los mismos se verán plasmados a través del estudio analítico de la obra, el cual resaltará los principales rasgos del héroe.

Español


El presente volumen estudia las tradiciones pertinentes a la prehistoria romana comprendidas entre Eneas y Rómulo.

Eneas llegó a ocupar un lugar destacado en la conciencia nacional romana. La presencia de Eneas en el Lacio significa un señalado hito en la visión que los romanos se hacían sobre su más lejano pasado, y por ello no en vano Livio comienza su historia de Roma con la llegada del héroe troyano. Sin duda Eneas representa la contribución griega más relevante a la interpretación de los orígenes romanos y latinos, más importante que Odiseo, quien a pesar de invocar una mayor antigüedad en el Lacio, la obligación de regresar a su patria le privó gozar de un protagonismo indiscutido. Eneas capitalizó la mayor parte de las especulaciones griegas sobre la prehistoria latina, bien directamente, bien a través de otras figuras creadas a su sombra, como Rhome y Rhomo. La enorme cantidad de versiones griegas sobre la fundación de Roma que basculan sobre estos personajes da cumplida cuenta de su importancia. Otra de las claves de la importancia de la leyenda troyana radica en que ésta rebasa el mundo romano y se prolonga hasta la edad media, con tradiciones que situaban en la Tróade el origen de diversos pueblos europeos, clara expresión de la voluntad por establecer un vínculo ideológico con el pasado romano.

En la vulgata romana Eneas cumple un papel de no poca importancia, la formación del pueblo latino. Como fundador, los romanos eligieron por su parte a Rómulo, un héroe indígena que junto a su hermano gemelo Remo poseía una leyenda propia, que fue incorporada al relato de los orígenes de Roma adaptándola a este nuevo objetivo. La construcción romana de sus propios orígenes basculaba entonces sobre estos dos hechos, la presencia de Eneas en el Lacio, dando lugar a la formación del pueblo latino, y la fundación de Roma por parte de Rómulo, cuya leyenda fue tomada del fondo mitográfico indígena. A ellos se añade un tercer elemento, la llamada dinastía albana, creada para cubrir el vacío cronológico surgido con el distanciamiento en el tiempo entre la destrucción de Troya y la fundación de Roma.

La Literatura Latina Antigua es una de las primeras literaturas en ser forjada a partir de una literatura foránea.Los romanos adoptaron como propios los modelos de la Literatura Griega. Por lo tanto, para conocer bien la Literatura Latina hay que conocer bien la Literatura Griega, su evolución, géneros y características, que posteriormente fueron adaptados y actualizados por los escritores romanos. Por esta peculiaridad y otras que tienen que ver con sus condiciones de producción y de consumo literario, por su determinada ubicación espacio-temporal, cualquier acercamiento a esa literatura presupone estar al tanto de esas características propias.

Em edição especial comemorativa dos 10 anos da Revista Prometeus (UFS, B1-Filosofia) apresento a tradução completa do epistolário cruzado entre Plínio, o Jovem, e Trajano. Primeira versão na língua portuguesa de forma integral e disponibilizada gratuitamente a todos e todas.