Politica

(...) Del resto pare incontestabile la predominanza dell’estetica nella politica, nell’economia, nel mercato  finanziario e nei processi di soggettivazione: un dispositivo discreto quanto subdolo di produzione di socialità naturalmente capitaliste (il modello è l’arte relazionale), una imprescindibile forza produttiva di merci e di servizi alla persona e di accumulo di capitale. Devo dire che non vedo l’arte come un’attività libera o liberale, piuttosto penso che sia diventata, come mai nei tempi passati, uno strumento di consenso più che una modalità di critica e di sovvertimento dell’esistente.

Saggio di DANILO CARUSO / Palermo, dicembre 2011

INDICE
Introduzione pag. 1
1. La moralità della politica pag. 3
2. La crisi del capitalismo pag. 5
3. L’eredità del marxismo pag. 7
4. La fabbrica del male pag. 9
5.1. La democrazia corporativa pag. 13
5.2. L’utopia della RSI pag. 16
6.1. Il giustizialismo peronista pag. 21
6.2. La Fondazione “Eva Perón” pag. 26
7. Il gollismo pag. 30
8. Kennedy e il muro di Berlino pag. 33

This paper focuses on the urban graffiti painted with a political message by different
movements of the Italian political radicalism in the cities of Rome, Florence, Massa,
Carrara, Verona and Udine. For the purpose of this article, during the period from June
2011 to June 2012, a total of 165 graffiti have been photographed, of which 83 painted by
neo-fascist groups, 72 by extreme left groups and 10 by anarchist groups. These three
macro communities, made of different subgroups, emerged as the most active in expressing
their antagonism towards the parliamentary parties with their graffiti that combine semantic
(words) and semiotic (images) elements. An analysis of the collected graffiti’s language
form, meaning and context allows for the identification of the variety of styles of
communication adopted by the different political antagonisms and the different contents of
their communication through graffiti as well as the key elements of their political identities.
Key words: political radicalism, graffiti, linguistics

Es la obra más célebre de Adam Smith. Publicado el 9 de marzo de 1776, es considerado el primer libro moderno de economía.

Smith expone su análisis sobre el origen de la prosperidad de países como Inglaterra o los Países Bajos. Desarrolla teorías económicas sobre la división del trabajo, el mercado, la moneda, la naturaleza de la riqueza, el precio de las mercancías en trabajo, los salarios, los beneficios y la acumulación del capital. Examina diferentes sistemas de economía política, en particular, el mercantilismo y la fisiocracia; asimismo, desarrolla la idea de un orden natural. Este "sistema de libertad natural", como lo llama Smith, es el resultado del libre ejercicio del interés individual que beneficia exitosamente, sin proponérselo, al bien común en la solución de problemas y satisfacción de necesidades por medio de la libre empresa, de la libre competencia y del libre comercio.

Questo elaborato si propone di illustrare il fenomeno dei forestierismi nell’italiano contemporaneo, con un’attenzione particolare a quelli utilizzati nel linguaggio politico. Il lavoro si divide in tre capitoli.
Nel primo capitolo si fa una breve panoramica sull’interlinguistica, la disciplina che si occupa di studiare l’interferenza linguistica, in particolare sul fenomeno del prestito.
Il secondo capitolo descrive brevemente le caratteristiche del linguaggio politico italiano evidenziando le caratteristiche che lo rendono un caso particolare tra le lingue settoriali.
Infine, per un’osservazione più concreta delle nozioni affrontate, nel terzo capitolo sono analizzati i forestierismi estratti da un articolo di giornale, cercando di tracciarne le caratteristiche e la storia.

Un mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti.

Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din "relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea" şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica.
Maxima lui Samuel Gompers, parafrazată adesea ca "Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii", se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea.
Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct.
Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază.
Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor.

CUPRINS:

Politica
- Originea cuvântului 'Politica'
- Sursa puterii în politică
- - Puterea din punct de vedere pragmatic
- - Autoritatea şi legitimitatea
- - - Autoritatea tradiţională
- - - Autoritatea charismatică
- - - Autoritatea legal-raţională
- - Suveranitatea
Activism
- Activismul pe Internet
- - Tipuri
- Activismul transformaţional
- Dizidenţa
- Grupuri de interese
- - Tipuri de grupuri
- - - Grupuri de profil
- - - Grupuri promoţionale sau cu scop unic
- - - 'Pompierii'
- - Beneficii şi stimulente
- Industria activismului
- - Direcţii în industria activismului
- Mişcarea Occupy
- - Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei
- - Sloganul "Noi suntem cei 99%"
- - Scopuri ale Mişcării Occupy
- Organizaţii neguvernamentale
- - Istoria
Politici sincretice
- Exemple de grupuri şi ideologii care pot fi descrise ca sincretice
Alegeri
- Ideologie
- Votarea
- - Procesul de vot
- - De ce să votăm
- - Votarea şi informarea
- - Aspecte religioase
- Parlamentul European
- - Structura Parlamentului European
- Alegerile în Parlamentul European
- - Participarea la vot
- - Sistemul de votare
- - Grupuri politice
Campanii politice
- Alternative la campanii
Comunicarea politică
- Definirea conceptului
- Ameninţarea
- - Ameninţarea în politică
- Propaganda
Conspiraţii
Corupţia politică
Cultura politică
- Definiţii
- Anarhismul şi arta
Filozofia politică
- Guvernarea mondială
Geografia politică
- Geopolitica
Neocolonialism
Guvernarea
- Paşapoarte biometrice
Ideologii politice
- Democraţia creştină
- Democraţia directă
- - Mişcări contemporane pentru democraţia directă
- - Evoluţia democraţiei directe
- - - Democraţia ateniană
- - - Republica romană
- - - Elveţia
- - - Statele Unite
- - - Democraţia electronică
- - Trilema reformei democratice
- Democraţia liberală
- Democraţia socială
- - Amplasări în spectrul politic
- - Internaţionala Socialistă
- Liberalism
- - Liberalismul modern
Istoria politică
Justiţia
- Conceptul de justiţie
Media politică
Parapolitica
Parlamentul
Partide politice
Politica în România
Politici europene
- Uniunea Europeană
Preocupări în politică
- Politica ecologică
- Securitatea energetică
- - Ameninţări la adresa securităţii energetice
- Apărarea antirachetă
Sisteme politice
- Formele de bază ale sistemelor politice
- Forme antropologice ale sistemelor politice
Spectrul politic
- Politici de stânga-dreapta
- Politici autoritare - libertariene
Politologia
Referințe
Despre autor
- Nicolae Sfetcu
- - De același autor
- - Contact
Editura
- MultiMedia Publishing

El presente estudio analiza la importancia que tuvo el parentesco en la sociedad zacatecana del siglo XVIII, en particular los vínculos que la elite tejió pacientemente a lo largo de la centuria con distintos propósitos: ascender aún
más en las escalas socioeconómica y política, permanecer  en esos espacios de privilegio y acrecentar su poder e influencia.

After the establishment of the Anatolian Seljuk state in Anatolia in the 12th century, Seljuk sultans placed special importance on the development of trade. In this context, the Seljuks conquered important ports, signed agreements with foreign trade agencies, introduced an insurance system for merchandise and founded caravanserais on different trade routes. The foundation of caravanserais, which were mostly donated by the members of Seljuk dynasty and affluent commanders, was probably the most significant improvement in this area. Medieval manuscript sources about these buildings contain some evidence of their donors’ financial and political status. Drawing on both medieval manuscript sources and the modern historiography of Anatolian Seljuk architecture, this study examines power relationships between the Seljuk ruling class and their thoughts on various features of caravanserai buildings. 11. ve 12. yüzyıllarda Anadolu’yu fetheden Selçuklular, burada Anadolu Selçuklu Devleti’ni ku...

My doctoral dissertation examines the experiences of the Italian volunteers in the Waffen-SS troops using in-depth interviews with former volunteers as the main primary source. This phenomenon, even if significant in size (depending on the source, some 15 000-20 000 Italian men volunteered in the Waffen-SS), has been hitherto largely unknown to historical research. The available literature on the Italian volunteers, mainly written by military history enthusiast journalists and methodologically weak, concentrates mainly on the combat operations and military organization, and offers a rather stereotypical profile of the volunteers.

My dissertation does not aim to reconstruct the military history of the different divisions of the Waffen-SS in which Italian volunteers operated but instead to examine the subjective, private and intimate experience of the volunteers in order to understand the motivations, attitudes, beliefs and cultural and family background, as well as their political ideas. The main objective of my doctoral dissertation is to discover the ideological precepts of the volunteers’ political credo. As the last phase of fascism and its ideology, often defined as the “Germanisation” or “Nazification” of fascism, is still the object of wide academic debate, a better understanding of the volunteers’ ideology also contributes to deepening overall knowledge of the nature of this last phase.

The theoretical frame of my dissertation lies in oral history, in particular in the postmodernist approach to oral history, through which I reconstruct the volunteers’ ideology. In-depth interviews with former volunteers are the main primary source, but multiple data collection methods have been adopted. Phone interviews and correspondence with the volunteers have also been considered as primary sources. In addition to interviews and correspondence, family archives consisting of diaries, correspondence with the volunteers’ relatives and photographic material have also been collected and examined. An ethnographic observation of the volunteers’ domestic spaces has been conducted during the in-depth interviews, and photo self-elicitation techniques have been used in cases where the volunteers were willing to share their photographs.

An exhaustive portrait of the ideological structure of the volunteers has been obtained, as well as of the cultural and social origins of the values that contributed to the rise and adoption of this ideology. Further, the volunteers’ motivations to enlist have been clearly reconstructed, together with their cultural, political, social and military backgrounds. The results of the research are particularly relevant both for comprehension of the Italian phenomenon of volunteering in the Waffen-SS and for the reconstruction of the ideological dynamics of the last phase of fascism. The volunteers’ political and ideological system, which can be defined as the Italian SS-fascist ideology, disagrees strongly with the vaguely described ideological profile offered by previous studies that describe volunteers as generically “super-fascist”. The research also offers the opportunity for a deeper understanding of the final fascist ideological trajectory, currently defined, not without a certain level of approximation, as the “Germanisation” or “Nazification” of fascist ideology.

Juan Manuel de Rosas, sin dudas una de las personalidades sobre la que más tinta corrió en la historiografía argentina. En el artículo se buscará considerar la pregunta de si durante su primer mandato se intentó dar por sentada una nueva reunificación del territorio bajo la hegemonía porteña, a partir del análisis del poder que significaron las llamadas “facultades extraordinarias”, el proceso institucionalizador llevado a cabo por Rosas, y el creciente poderío que logra concentrar en la zona litoral e interior. En un análisis mayoritariamente político se verán desarrolladas las medidas que realizó el gobernador de Buenos Aires, como así también los conflictos que se sucedieron en el interior “unitario”.

Juan Manuel de Rosas, è sem dúvida, uma das personalidades de mais tinta correu na historiografia Argentina. O artigo procura analisar a questão de saber se, durante o seu primeiro mandato, ele tentou conceder uma nova reunificação do território sob a hegemonia de Buenos Aires, a partir da análise do poder significava chamadas " poderes extraordinários", o processo de institucionalização realizada por Rosas e do aumento do poder capazes de concentrar na área litorânea e interior. Em uma análise política, serão desenvolvidas medidas que fizeram o governador de Buenos Aires, bem como os conflitos que ocorreram no interior "unitario".

TUTORIA: María Florencia Gutierrez

A través de las novelas políticas de Los Tránsfugas y Operación Bruja Roja de los autores Hernán Coloma y Antonio Varas Lonfat, el presente artículo pretende dar cuenta de las subjetividades y representaciones que se han configurado en torno al guerrillero durante la dictadura chilena. Esto utilizando a autores teóricos como Laura Scarano y Leonor Arfuch, con lo cual se leerá cómo estas narrativas proyectan ficcionalmente las construcciones ideológicas y experiencias contextuales de los autores por medio de la categoría de sujetos guerrilleros que construyen en sus obras, invitando a su vez a repensar y ampliar, desde la novela política, a través del análisis de sus personajes y contextos narrativos, las fuentes que permitan reflexionar sobre nuestro pasado histórico más reciente.

Il greco antico è ricco di sfumature di significato, tanto più nella terminologia politica, spesso calata in un contesto che può essere non solo filosofico-politico, ma spaziare dal teatro alla storiografia, dall'oratoria alla letteratura in generale. Una disamina di tali sfumature, o di quei termini che che proprio dal contesto acquistano una connotazione politica, può restituire freschezza concettuale a un'archeologia del pensiero, così come alla riflessione attuale che di quel pensiero è lontana erede.

Conceptualizing Territories
By Frédéric GIRAUT
The social use of the term “territory” has tended to proliferate in the context of globalization. French-language geography has also indulged an immoderate use of the concept. The apparent paradox has made the contemporary notion of territory the target of detractors who see it as something obsolete (a product of modernity now superseded by a de-territorializing postmodernism), too reductive (not allowing for a grasp of the mobile aspect of spatial relationships), and mystifying (masking the true social issues, further dismantling the welfare state). These criticisms suggest that the term should be re-conceptualized rather than dropped, given that territorial complexity is a given of postmodernism. Nor dropping the term is likely to happen anytime soon, sinceusage currently ranges from a portmanteau word synonymous with region or area to a specifcally geopolitical notion based on the delimited extension of state sovereignty. Between the extensive and restrictive uses of the concept, cultural and political geographies converge on the necessarily “constructed” nature of the territorial object. Contradictions nevertheless remain between these constructivist approaches; the most promising paths for overcoming them call for a clear grasp of territorial confgurations and ideologies. Proposals are thus offered here for rendering the concept functional on a political level, notably by making a clear distinction between theterm and the zone or area it applies to.

Questo lavoro verte ad analizzare il carattere performativo dell'individualità, socialmente costruita, nel quotidiano; è una tesi nata dalla curiosità e dall'interesse di investigare i possibili punti di contatto tra ciò che è teatrale e ciò che è sociale. A questo si collegano questioni come la 'normalità' del comportamento sociale, anch'essa una recitazione, e la consapevolezza del corpo associata all'uso delle parole. Nella parte finale si presenta come possibile ambito di applicazione critico-riflessiva il caso del Teatro dell'Oppresso: forma di teatro forum che in parte affronta in modo diretto - e forse risolutivo - alcune delle questioni poste alla base della dialettica teatral-sociologica, portando con sé un forte carattere reattivo.

El tema de la doble inscripción de lo político (expresado en la dupla político-política) es un topos familiar entre pensadores progresistas. Sin embargo, la discusión ha girado primordialmente en torno a los presupuestos ontológicos de lo político a expensas de una reflexión teórica acerca de la política. Este trabajo desplaza el énfasis hacia esta última. Propone una imagen de pensamiento acerca de nuestra actualidad política que nos lleva más allá de la observación ya banal de que la política excede los límites de la representación electoral. El supuesto subyacente es que la modernidad se ha caracterizado por un proceso continuo de territorialización y des-territorialización política mediante el cual la frontera política ha experimentado una serie de desplazamientos a lo largo de un arco migratorio que va del Estado soberano a las democracias de partido de la tradición liberal. Pero ese desplazamiento no se detiene en el liberalismo. A medida en que la política coloniza nuevos dominios e instituye nuevos lugares de enunciación la cartografía que heredamos del liberalismo experimenta un descentramiento copernicano que nos arroja en un escenario que se puede describir como un archipiélago de dominios políticos. Esto anuncia el devenir-otro de la política, el escenario post-liberal de nuestra actualidad política.

En este artículo presentaré la obra de Torquato Accetto, La disimulación honesta, con el fin de mostrar el silencio como una maniobra retórica basada en la prudencia. Este silencio estratégico permite, tanto el cuidado del habla, de lo que se dice, como el cuidado de la propia persona, pues a diferencia de la simulatio que versa sobre el engaño, la dissimulatio aplaza en el tiempo la verdad hasta que pueda ser expresada sin que corra peligro la vida. En esa medida, la disimulación honesta, es sinónimo de cautela, un arma de defensa contra la violencia del tirano, pero también un recurso retórico que al utilizarlo implica el manejo y control de los movimientos del cuerpo y especialmente del rostro. De ahí que plantee la relación entre la actio o acción retórica y la práctica de la disimulación como objeto de este artículo.

This article aims to analyze the implementation of Indonesia’s foreign policy towards North Korea over its approximately fifty-nine years of bilateral relations, since 17 June 1961. The arguments posited in this regard is that the implementation of Indonesia’s foreign policy towards North Korea has been counterproductive. Under the leadership of President Joko Widodo, Indonesia actually has great potential to influence North Korea’s conducts through the close diplomatic relations that the two countries have developed. The friendship between Indonesia and North Korea began since the two states conducted reciprocal official visits 1964 and 1965. Indonesia’s foreign policy towards South Korea has often been carried out to influence the offensive decisions of North Korean leaders, especially in relation to the issue of nuclear weapon development. The key question is what should and can Indonesia do next to help create peace and stability in the Korean Peninsula by adhering to the princi...

Resumen: Este ensayo articula el estallido social chileno y las acciones artivistas feministas en Chile y Argentina proponiendo la existencia del fuerte nexo teórico ideológico y político vinculante entre estos dos movimientos: la resistencia al capitalismo patriarcal neoliberal que ha evidenciado su fracaso frente a la pandemia y que es la estructura subyacente tanto a la situación socio política de Chile como a la opresión de las mujeres. Feminismo-capitalismo-neoliberalismo-patriarcado, forman el nudo teórico para la producción de una estética política del cuerpo plural y colectivo en toda su potencia, armado desde la vulnerabilidad, cuya presencia obliga a su reconocimiento. Surge una estética cuyos logros son la visibilización de lo que había permanecido invisiblizado, el desafío a la normatividad desde la performatividad de género y la producción del espacio de aparición donde emerge la política en forma de la disputa que genera la acción plural. Palabras clave: artivismo, estallido social, feminismo, pandemia, neoliberalismo. Abstract: This essay articulates the Chilean social outbreak and feminist artivist actions (Chile and Argentina), proposing the existence of a strong theoretical, ideological, and political binding between these two movements. This binding is formed by resistance to neoliberal patriarchal capitalism, a structure that underlines both the socio-political situation in Chile and the oppression of women. Feminism-capitalism-neoliberalism-patriarchy, shape the theoretical knot that produces a political aesthetic with the emergence of a plural and collective body in all its power, galvanized by vulnerability, and whose presence forces its recognition. An aesthetic arose with the following main characteristics: it makes visible what has remained invisible, it challenges normativity through gender performativity, and finally, it produces a new sphere of appearance where politics emerges in the form of the dispute generated by plural action.

Las preguntas que guían este texto son: ¿Cómo
se define un conflicto social? ¿Qué los distingue
de otro tipo de dinámicas sociales?
¿Qué se disputaría en estos? ¿Qué elemento es
fundamental para explicarlos cuando adquiere
formas de movilización, actores organizados
y en dónde se emplean acciones colectivas
transgresoras? Se argumentan tres puntos centrales.
Primero: el concepto de conflicto social
en una sociedad es una disputa por la orientación
y control de los recursos materiales y
simbólicos. Segundo: esto alude a la dimensión
política de toda sociedad y de las relaciones de
poder. Por último, las orientaciones colectivas
son las que permiten construir procesos de
movilización, identidades colectivas y polarización
en procesos de conflicto social.