Telescoala - o propunere pentru TVR

(Acest document are 12 pagini.) TELEȘCOALA Preambul. Ne aflăm la capătul a treizeci de ani de deșcolarizare permanentă și programatică a populației României. Deși documentul de față nu-și propune să stabilească vinovății, este necesar, pentru atingerea obiectivelor Teleșcolii, să înțelegem contextul în care se va dezvolta noul nostru proiect. Subfinanțarea cronică a educației și cercetării având ca efect principal declasarea a profesorului dintr-o poziție socială de prestigiu – aceea de dascăl, de formator – pe care a deținut-o în perioada interbelică și a păstrat-o, deși nu intactă, în anii comunismului. Profesorul post-revoluție a devenit un slujbaș statal de grad inferior, plătit prost și tratat ca lest neproductiv. Un alt efect malign al subfinanțării îl reprezintă rahitismul infrastructurii intelectualculturale a țării: biblioteci, case de cultură și cămine culturale sătești, muzee, săli de spectacol, concert sau conferințe, observatoare astronomice, centre tematice (inclusiv grădini zoologice sau botanice), teatre și filarmonici. Este ilustrativ să amintim aici că Muzeul Național de Istorie a României, cel mai important muzeu al țării, este închis pentru renovări de optsprezece ani sau că site-ul Biblioteca Digitală a Capitalei (digibuc.ro) este nefuncțional de mai bine de doi ani. Pasivitatea elitei intelectuale care, mai preocupată de conservarea privilegiilor sale, a dezertat de la rolul său formator, de călăuză prin jungla ideilor, limitându-se la a-și apăra patronatul politic și interesele de trib. Elita intelectuală românească, osificată și aproape impermeabilă în ultimele trei decenii, s-a activat rareori pentru un dialog cu populația, dar nu pentru a-i spune ce să citească, ci ce să voteze, servind, în perioade tulburi, nu ca un prea necesar factor de limpezire, ci de pe poziții fierbinți, partizane și contondente. Campania permanentă de imbecilizare a populației dusă – intenționat sau nu – de majoritatea trusturilor mass-media private cu operațiuni în România. Dezideratul comercial al profitului – costuri mai mici, venituri mai mari – a dus la o degenerare treptată a calității conținutului difuzat, la umbra eternei scuze „asta vrea publicul”. E un pretext ipocrit întrucât orice teoretician mass-media știe că publicul vrea ceea ce i se dă, nefiind capabil să-și producă singur nici știri, nici filme, nici divertisment. Or, coborând permanent ștacheta costurilor prin producții ieftine atât ca formă cât și ca fond (costă infinit mai puțin să faci o șuetă TV cu maneliști decât o conferință televizată despre muzica simfonică), trusturile au atins două obiective: pe de o parte o creștere a profitului, pe de altă parte un telespectator mai lipsit de discernământ, așadar mai ușor de influențat prin publicitate și propagandă. Un cerc vicios perfect. [Merită notat că acest fenomen al imbecilizării populației nu este endemic României, ci a fost importat aproape fără adaptare din societățile occidentale, cu precădere din Statele Unite. Lucrările criticului cultural american Neil Postman (Amusing Ourselves to Death) sau ale profesorului newyorkez John Taylor Gatto (Dumbing Us Down: the Hidden Curriculum of Compulsory Schooling) arată că educația și mass-media din SUA nu sunt altceva decât instrumente de infantilizare, deresponsabilizare, confuzare și conformizare a cetățeanului, din prima zi de școală până în ultima clipă a vieții.] Ce diferă la noi în raport cu țările vestice este că acestea încă îi dau posibilitatea individului să refuze imbecilizarea și să aleagă drumul cunoașterii și al edificării prin cunoaștere. La noi, rahitismul infrastructural și degenerarea criterială împing până și cele mai luminate minți fie spre compromis, fie spre exil. MISIUNE: Luminarea poporului Teleșcoala își propune să alcătuiască un repozitoriu de modele, valori și cunoștințe pe care să le pună la dispoziție, gratuit și permanent, tuturor românilor care vor să se dezvolte uman, intelectual și spiritual. Teleșcoala își mai propune să reînvie curiozitatea și să ofere publicului un principiu ordonator care să-i ghideze acestuia căutările. E adevărat că trăim vremuri în care informația este disponibilă în cantități virtual infinite. Dar Google nu-ți spune și ce să cauți. Pe scurt, Teleșcoala își propune luminarea poporului prin stârnirea și satisfacerea curiozității față de marile personalități, idei și opere ale omenirii, în general, și ale României, în particular. VALORI Adevăr Curiozitate Libertate Dialog ARTICULARE Conținutul Teleșcolii ar trebui construit, structurat și livrat în conformitate cu cele trei etape ale învățării de-a lungul vieții: 1. Faza de acumulare, în care copilul, curios și maleabil, absoarbe cunoștințe elementare din cele mai diverse domenii. Aceste cunoștințe, odată instalate, vor alcătui fundamentul cognitiv al individului. Ex: învățarea notelor muzicale. 2. Faza de interconectare în care elevul începe să facă și să vadă conexiuni între cunoștințele pe pe care le-a acumulat. Este momentul în care se formează mecanismele gândirii. Ex: interpretarea unei partituri. 3. Faza expresivă sau creativă, în care tânărul începe să-și aducă propria contribuție la corpusul de cunoaștere al omenirii. Ex: compunerea unei lucrări muzicale originale. Astfel, Teleșcoala ar trebui să livreze conținut etajat, atât în grila on air cât și în cea online, astfel încât telespectatorul/utilizatorul să acceseze acel nivel la care se simte atras și să călătorească liber între etaje ori de câte ori simte nevoia ori de a trece de la acumulare la expresivitate (ascendent) sau de la interconectarea unor noțiuni la definirea lor (descendent). Topografie a conținutului Etajul 1: A) Telebiblioteca: arhiva de carte digitală și conținut multimedia (documentare, concerte, filme, conferințe, teatru radio sau TV). (*Vezi mai jos) B) Tele-dicționarul: viniete video de maximum două minute care prezintă într-o manieră succintă și atractivă o idee, un eveniment, o operă sau o personalitate. C) Teleșcoala propriu-zisă: lecțiile video în linie cu curicula oficială (ex: Legile lui Newton). Etajul 2: A) Teleseminarul: producții video în care subiectele curiculei se abordează mai larg, într-o manieră interactivă (ex: pornind de la Legile lui Newton mergem spre aplicații în astronomie, spre istoria științei sau spre controversa gravitației). B) Teleatelierul: unde se produc aplicații practice ale noțiunilor învățate, de la utilizarea computerului pentru scrierea unui program simplu la plantarea și îngrijirea arbuștilor decorativi. Etajul 3: A) Teleacademia: serii de întâlniri/conferințe cu implicarea unor personalități din domeniile științei și artei. B) Teleateneul: unde au loc concerte și spectacole. ETAJUL 0: (A) Telecurtea școlii – spațiul de joacă, unde organizăm concursuri de cultură generală (teleolimpiadele) sau unde plasăm (online) jocuri și teste educaționale. (B) Telecancelaria – spațiul emisiunilor despre și pentru profesori și părinți, unde se discută curiculă, manuale, testări, pedagogie, psihologie. Teleșcoala ca spațiu vizual Proiectele similare realizate în Franța (Lumni, EducArte) sau Italia (RAI Scuola) vădesc o aceeași abordare a spațiului virtual. Școala online, în cazul acestor proiecte, e o reflexie a școlii fizice moderne: bidimensională, schematică și dezvrăjită. Or, școala trebuie să însemne mult mai mult decât o unitate de învățământ. Ea trebuie să constituie un spațiu pe care oamenii îl caută, nu unul la care se duc din datorie. De aceea, la nivel simbolic, Teleșcoala noastră va trebuie să se prezinte ca un lăcaș aspirațional, uluitor, revrăjit, către care tinerii trebuie să se îndrepte cu fascinație și curiozitate. Este un loc în care se află lucruri minunate, o peșteră a comorilor cunoașterii, populat de cele mai strălucite minți și cele mai mari talente ale lumii. Teleșcoala se va prezenta vizual ca o combinație de catedrală, fortăreață și bibliotecă, un fel de Hogwarts (școala unde a studiat personajul Harry Potter) unde, bineînțeles, nu este vorba despre vrăjitorie, ci despre cunoaștere și rațiune. Această clădire virtuală este împărțită apoi în săli și clase conform topografiei etajelor de conținut prezentate mai devreme. Aici ne putem juca, putem sări de la cheia clasic-gotică la chei mai moderne, în funcție de etaj, de materie și de nivel (lecțiile pentru clasa a doua se pretează la alt cadru vizual decât cele pentru clasa a douăsprezecea sau cele pentru reconversie profesională). Astfel, dacă la nivel de ansamblu și de stilistică generală vom avea o Teleșcoală ca în imaginea de mai sus, la nivel de clasă și/sau atelier putem avea spații ca cele de mai jos. Illustration 1: Clasă de informatică Illustration 2: Clasă pentru lecții 1- Illustration 3: Atelier de desen Illustration 4: Atelier de lucru manual/aptitudini practice. Simbolistica bibliotecii-catedrală se translatează apoi în următoarele elemente particulare. 1. Ca element conceptual și vizual dinamic, unificator, propunem raza de lumină. Raza de lumină simbolizează, pe de o parte, cunoașterea (și transmiterea ei), inspirația (evrika!), iar pe de altă parte poate fi privită ca un simbol al televiziunii, lumină transumană care pătrunde în orice casă. Ea va fi prezentă în identitatea grafică primară, în generice, în promo-urile de stare și va funcționa și ca element dinamic de semnătură. Astfel, avem o dublă iterare a ideii de lumină-cunoaștere: o dată în convenția din interiorul ecranului și a doua oară dincolo de această convenție, în însuși spațiul în care se află telespectatorul. Lumina-cunoaștere se află în ecran, dar totodată emană din ecran în camera de studiu. Din această concentricitate putem extrage execuții grafice coerente și spectaculoase, aplicabile în diverse chei și pe diverse paliere. Illustration 5: Opțional, raza de lumină se poate închide într-un spotlight care decupează subiectul lecției. 2. Vitraliul. Personalitățile, subiectele, materiile, vor fi prezentate în cheia grafică a vitraliului (eventual dinamic), cu raza de lumină în spate (ceea ce, la nivel retoric, se decodifică drept: luăm lumină-cunoaștere de la Einstein sau ne luminăm pe subiectul fizicii). Vom utiliza tehnica vitraliului pentru billboard-urile tematice, pe genericele de lecție/seminar și ale pastilelor/vinietelor. Illustration 6: Billboard - vinietă personaj istoric sau lecție de istorie Illustration 7: Billboard - literatură populară sau mitologie Illustration 8: Billboard - lecție de botanică Dimensiunea umană. Star-system. Teleșcoala va fi o instituție populată. Spre deosebire de lecția TV obișnuită, în care un profesor vorbește de unul singur către o cameră video într-o sală goală, lecțiile, seminariile și conferințele Teleșcolii vor avea public, fie el și minimal (real sau simulat din montaj) La toate lecțiile vor asista câțiva elevi de vârstă potrivită pentru materie și subiect. Această mini-audiență emulează publicul de acasă, sugerează interes și dă întregului demers un aer viu, o stare de interactivitate, de live. Elevul de acasă vede că există alți copii ca el care sunt interesați de ce are profesorul de spus, iar acei copii sunt vedete de la televizor. Teleșcoala fiind un canal dedicat curiozității, este firesc ca proprietatea asupra spațiului să revină celor curioși. Prin urmare, Teleșcoala nu este terenul profilor, ci al celor care vor să știe. Readucem astfel relația dascăl-elev ca fundamentele sale: ucenicul este cel care tânjește după un maestru, iar atunci când îl găsește îl bombardează cu întrebări și îi soarbe vorbele. Astfel, învățarea nu mai este o datorie, ca mersul la servici, ci o bucurie, ca mersul la joacă. E un proces bottom-up, nu top-down. Star-system-ul Teleșcolii îi va avea în centru pe curioșii arhetipali, o echipă de tineri și copii care vor servi drept amfitrioni, care vor face introducerile, vor pune întrebări și vor funcționa ca vedete și chipuri ale canalului. Tinerii caută modele și le urmează pe cele pe care le găsesc (sau care li se impun prin massmedia). Teleșcoala poate lansa modelul aspirațional al celui care vrea să știe și nu îi e rușine să întrebe. Relația dintre curioșii Teleșcolii și profesorii acesteia este una de gazdă-invitat. Curioșii caută maeștri de la care să învețe, îi invită și îi găzduiesc în Teleșcoala lor într-o relație de absorbție a cunoștințelor, nu într-una de transmitere/predare. Mai mult, necreând profesori-vedetă, nu stimulăm comparații cu corpul didactic din lumea reală (care poate fi mai uncool decât profii de la televizor). Populația Teleșcolii este, deci, următoarea: 1. Curioșii- vedetă: chipurile canalului, cu vârste între 7 și 22 de ani. 2. Curioșii-figurație: elevii care participă la lecții, seminarii și conferințe. 3. Profesorii rezidenți: cei care țin lecțiile curiculare și seminariile extracuriculare. 4. Marii curioși: copiii supradotați medaliați la concursuri naționale și internaționale. 5. Marii știitori: personalitățile care vin în Teleacademie pentru interviuri și conferințe. 6. Super-intendentul/directorul: un personaj opțional pe care-l putem introduce doar dacă avem sau găsim o vedetă/personalitate cu suficientă tracțiune pentru întregul canal. Identitate verbală. Nume și slogan. Este evident, credem, din cele expuse până aici, că Teleșcoala este mai mult decât o simplă școală. Este o bibliotecă, este un loc de întâlnire cu idei și modele, un spațiu al întrebării, al discuției, al experimentului, și nu în ultimul rând un loc de joacă. Prin urmare, a numi canalul nostru Teleșcoală este totodată impropriu și repelant. Nu suntem o școală ca cele la care copiii urăsc să se ducă, instituții dominate de profesori, de materie și de teste. De aceea, propunem titulatura Academia/Academica. Denotațiile termenului academie/academic sunt următoarele: – – – – Școală de educație fondată de Platon la Atena în sec. IV Î. Hr., școala fundamentală a civilizației europene. (Instituție) de educație superioară. Asociație care-și propune avansul în științe și arte. Autoritate în domeniul cunoașterii. Propunere slogan: Bine, Frumos și Adevăr Este extras din versurile “Psalmiilor” Arghezieni („voia de bine, frumos și adevăr”) și sintetizează, credem noi, valorile, crezul și misiunea Teleșcolii și, în general, valorile, crezul și misiunea învățătorului. Elevul trebuie să își însușească valorile morale (binele), valorile estetice (binele întrupat în operă-lucrare) și valorile rațiunii și libertății (curiozitatea și gândirea liberă ca drumuri spre Adevăr). IDEI ANEXE 1. *Biblioteca Academica. Este inadmisibi ca, în secolul de grație XXI, un vorbitor de limba română (și cu atât mai mult un elev) să nu aibă acces nelimitat și gratuit la operele integrale ale unor Eminescu, Iorga, Creangă, Rebreanu, Caragiale, Arghezi, Enescu, Brâncuși, Tonitza, Grigorescu sau Ciucurencu. Biblio-mediateca Academica trebuie să depoziteze online toate creațiile românești intrate în domeniul public și, acolo unde este posibil, să obținem drepturile. În acest moment există diverse distribuții online parțiale (biblioteci universitare, site-uri de poezie, forumuri), dar nu există nicăieri toate în același loc. Se impune, credem noi, efortul de a colecta și re-edita tot ce se poate în materie de literatură, poezie, știință (doar Iorga a publicat peste o mie de volume), muzică (partituri și transmisii/producții TVR), artă plastică, memorialistică, documentar video, film artistic, pictură și sculptură. O astfel de bibliotecă, pe lângă imensa ei utilitate, va crea prestigiu și trafic plaformei. 2. Idei pentru lansare. În parteneriat cu Ministerul Educației, putem lansa, în amontele inaugurării canalului, un casting național pentru Curioși și profesori. Aceasta ar echivala cu un teasing, asigurând Academicei o promovare în rândul principalelor categorii de public – elevi, profesori și părinți. Mai mult, platforma Academica poate fi deschisă oricărui contributor de conținut, fie el elev sau profesor care dorește să adauge lecții, tutoriale, materiale documentare (după modelul Academia.edu) sau să răspundă la întrebări (după modelul Quora). Se poate organiza, astfel, un colectiv extins care poate fi recompensat pe baza unui punctaj de prestigiu alcătuit pe bază de accesări sau voturi. 3. Alte idei de conținut/format Pastilele-vinietă pot avea conținut academic, dar totodată pot fi și din categoria practică-DIY. Se poate explica în două minute cum funcționează un motor diesel sau un telefon mobil, cum se confecționează o piesă de mobilier simplă, cum se instalează Windows sau cum se acordează o chitară. Considerăm că aceste viniete, dacă sunt produse într-o manieră clară și atractivă vizual, pot genera trafic în Social Media și, implicit, audiență pentru platforma noastră. Vă mulțumesc. (Conceput și redactat de Brăduț Florescu, mai 2020.)